Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul în fiecare an, la data de 10 noiembrie.
O mare parte din ceea ce se cunoaște astăzi despre viața, nevoințele și minunile sale ne-a lăsat mărturie un alt mare sfânt al secolului al XX-lea: Cuviosul Paisie Aghioritul.
1. Copilăria și tinerețea
Nașterea: S-a născut în jurul anului 1840 în satul Farasa (Pharasa) din Capadocia (Asia Mică), într-o familie binecredincioasă, primind la botez numele de Teodor.
Rămas orfan de mic de ambii părinți, a fost crescut cu multă evlavie de o mătușă a sa. Încă din fragedă pruncie a arătat o plecăciune deosebită spre rugăciune și liniște.
2. Intrarea în monahism și hirotonia
A plecat la celebra Mănăstire „Sfântul Ioan Botezătorul” din Zinovia (sau Flaviana), unde a îmbrăcat haina monahală și a primit numele de Arsenie.
Datorită vieții sale curate și a adâncimii sale duhovnicești, a fost trimis de mitropolitul locului să preia slujirea de preot și învățător în Farasa natală, pentru a ține vie credința creștină într-o regiune aflată sub stăpânire otomană, unde comunitățile grecești/ortodoxe erau supuse presiunilor.
A mers în pelerinaj la Ierusalim, la Sfintele Locuri, după care s-a întors în Farasa. Din acest motiv, credincioșii l-au numit cu dragoste Hagi-efendi (cel care a mers la Hagia/Ierusalim).
3. Slujirea în Farasa Capadociei
Timp de decenii, Părintele Arsenie a fost stâlpul duhovnicesc al regiunii. Într-o perioadă în care învățătura în limba maternă și creștină era interzisă sau puternic îngrădită de autoritățile turcești, el a organizat o școală „secretă” (din a cărei ascundere copiii învățau carte, scriere și citire pe seama cărților bisericești).
Era extrem de sever cu sine, dar plin de o blândețe nesfârșită, de iubire și milostivire față de toți oamenii atât față de creștini, cât și față de turci, care îl respectau profund și veneau la el pentru sfaturi sau vindecări.
Dumnezeu l-a înzestrat cu darul înaintevederii, al facerii de minuni și al izgonirii duhurilor necurate. Ori de câte ori se ruga pentru cineva, bolile cele mai grele sau neputințele sufletești își găseau tămăduirea. Nu căuta niciodată slava de la oameni; adesea își ascundea darurile prin mustrări aspre sau purtări paradoxale, menite să alunge mândria.
4. Exodul și strămutarea în Grecia
În anul 1924, a avut loc marele schimb de populație între Grecia și Turcia. Predicând cele ce aveau să se întâmple, Sfântul Arsenie și-a anunțat turma că vor fi nevoiți să părăsească pământul natal al Capadociei, dar i-a mângâiat spunându-le că vor ajunge în Grecia și că el va mai trăi doar 40 de zile după ce vor păși pe pământ elen.
A condus caravana compatrioților săi bătuți de soartă prin drumuri grele, protejându-i cu rugăciunea sa până în Grecia continentală.
5. Mutarea la Domnul
Așa cum a prorocit, la scurt timp după sosirea în Grecia, pe 10 noiembrie 1924, aflat în insula Corfu (Kerkyra), Părintele Arsenie a trecut la cele veșnice, la vârsta de aproximativ 84 de ani.
A fost înmormântat inițial în Corfu, însă mai târziu moaștele sale au fost mutate cu mare cinste la Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” din Suroti, lângă Salonic, mănăstire de maici pe care Cuviosul Paisie Aghioritul a contribuit decisiv la înființare și unde el însuși a fost înmormântat.
6. Canonizarea
Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol l-a trecut oficial în rândul sfinților în anul 1986.
Este considerat un mare ocrotitor al familiilor, al copiilor (fiind cel care a botezat sute de prunci în Farasa, printre care și pe micul Teodor viitorul Cuvios Paisie) și un grabnic ajutător pentru cei ce se confruntă cu boli sau necazuri grele.
1. Copilăria și tinerețea
Nașterea: S-a născut în jurul anului 1840 în satul Farasa (Pharasa) din Capadocia (Asia Mică), într-o familie binecredincioasă, primind la botez numele de Teodor.
Rămas orfan de mic de ambii părinți, a fost crescut cu multă evlavie de o mătușă a sa. Încă din fragedă pruncie a arătat o plecăciune deosebită spre rugăciune și liniște.
2. Intrarea în monahism și hirotonia
A plecat la celebra Mănăstire „Sfântul Ioan Botezătorul” din Zinovia (sau Flaviana), unde a îmbrăcat haina monahală și a primit numele de Arsenie.
Datorită vieții sale curate și a adâncimii sale duhovnicești, a fost trimis de mitropolitul locului să preia slujirea de preot și învățător în Farasa natală, pentru a ține vie credința creștină într-o regiune aflată sub stăpânire otomană, unde comunitățile grecești/ortodoxe erau supuse presiunilor.
A mers în pelerinaj la Ierusalim, la Sfintele Locuri, după care s-a întors în Farasa. Din acest motiv, credincioșii l-au numit cu dragoste Hagi-efendi (cel care a mers la Hagia/Ierusalim).
3. Slujirea în Farasa Capadociei
Timp de decenii, Părintele Arsenie a fost stâlpul duhovnicesc al regiunii. Într-o perioadă în care învățătura în limba maternă și creștină era interzisă sau puternic îngrădită de autoritățile turcești, el a organizat o școală „secretă” (din a cărei ascundere copiii învățau carte, scriere și citire pe seama cărților bisericești).
Era extrem de sever cu sine, dar plin de o blândețe nesfârșită, de iubire și milostivire față de toți oamenii atât față de creștini, cât și față de turci, care îl respectau profund și veneau la el pentru sfaturi sau vindecări.
Dumnezeu l-a înzestrat cu darul înaintevederii, al facerii de minuni și al izgonirii duhurilor necurate. Ori de câte ori se ruga pentru cineva, bolile cele mai grele sau neputințele sufletești își găseau tămăduirea. Nu căuta niciodată slava de la oameni; adesea își ascundea darurile prin mustrări aspre sau purtări paradoxale, menite să alunge mândria.
4. Exodul și strămutarea în Grecia
În anul 1924, a avut loc marele schimb de populație între Grecia și Turcia. Predicând cele ce aveau să se întâmple, Sfântul Arsenie și-a anunțat turma că vor fi nevoiți să părăsească pământul natal al Capadociei, dar i-a mângâiat spunându-le că vor ajunge în Grecia și că el va mai trăi doar 40 de zile după ce vor păși pe pământ elen.
A condus caravana compatrioților săi bătuți de soartă prin drumuri grele, protejându-i cu rugăciunea sa până în Grecia continentală.
5. Mutarea la Domnul
Așa cum a prorocit, la scurt timp după sosirea în Grecia, pe 10 noiembrie 1924, aflat în insula Corfu (Kerkyra), Părintele Arsenie a trecut la cele veșnice, la vârsta de aproximativ 84 de ani.
A fost înmormântat inițial în Corfu, însă mai târziu moaștele sale au fost mutate cu mare cinste la Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” din Suroti, lângă Salonic, mănăstire de maici pe care Cuviosul Paisie Aghioritul a contribuit decisiv la înființare și unde el însuși a fost înmormântat.
6. Canonizarea
Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol l-a trecut oficial în rândul sfinților în anul 1986.
Este considerat un mare ocrotitor al familiilor, al copiilor (fiind cel care a botezat sute de prunci în Farasa, printre care și pe micul Teodor viitorul Cuvios Paisie) și un grabnic ajutător pentru cei ce se confruntă cu boli sau necazuri grele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu și spune-ne părerea ta! Te rugăm să păstrezi un ton politicos