Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani este cinstit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an la 1 octombrie (zi în care este prăznuit alături de Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani și coincide cu sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului).
Viața și nevoința duhovnicească
Originile și primii pași: A trăit în secolul al XV-lea, fiind originar din ținutul Neamțului. De la o vârstă fragedă a intrat în obștea Mănăstirii Bistrița pentru a se dedica vieții monahale.
Pelerinajul și Muntele Athos/Țara Sfântă: Dorind o nevoință mai înaltă, a mers în pelerinaj la Locurile Sfinte și s-a retras într-o peșteră din pustia Văii Iordanului, unde a adunat în jurul său 17 ucenici români, întemeind prima comunitate monahală românească din Țara Sfântă.
Întoarcerea în Moldova și fondarea Mănăstirii Bisericani: Din cauza invaziilor din Orient, s-a întors în Moldova împreună cu ucenicii săi. S-au așezat pe Muntele Pietrosu (numit ulterior Muntele Bisericanilor), devenind primul sihastru cunoscut în acele locuri și ctitorul vetrei monahale de la Bisericani.
Rânduiala „neadormiților”: A introdus la Bisericani rânduiala achimită (a neadormiților), inspirată din tradiția monahală răsăriteană, unde rugăciunea și Psaltirea erau citite neîntrerupt în biserică, zi și noapte.
Canonizarea și cinstirea
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Cuvioșilor Iosif și Chiriac de la Bisericani în anul 2008, proclamarea oficială având loc în luna iunie a aceluiași an, stabilind ca zi de pomenire data de 1 octombrie.
Tropar (Glasul 1)
„Povățuitori sihaștrilor, ocrotitori ai celor din nevoi și celor mâhniți mângâietori, Sfinților Cuvioși Iosif și Chiriac, cei ce ați dobândit rugăciunea cea de foc și vase alese a Sfântului Duh v-ați făcut, rugați-vă lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu și spune-ne părerea ta! Te rugăm să păstrezi un ton politicos