Laurentiu
Dumitru
Apare
cu binecuvantarea
Prea Sfintitului CALINIC,
Episcop al Argesului si Muscelului
Prea Sfintitului CALINIC,
Episcop al Argesului si Muscelului
- Predoslovie
- Cuvant
inainte
- Dragostea
adevarata asteapta
- Separarea casatoriei civile de
cea religioasa - practica pacatoasa cu urmari nefaste
- De la icoana bizantina la
"icoana" Playboy De ce pacatuim cand privim imagini
pornografice?
- Patima masturbarii - o abordare
ortodoxa "Daca mana ta te sminteste."
- Cum depasim pragul rusinii la
scaunul spovedaniei? "Imi e rusine sa marturisesc patima
masturbarii." (continuare nesperata a articolului Patima masturbarii
- o abordare ortodoxa)
- Pansexualismul la Mircea
Eliade. Cum se naste un articol sau Despre eruditie si bordel
- Educatia sexuala in scoala.
Motiv de ingrijorare pentru crestini? Perspective noi si sumbre
- De 3 X femeie, numai crestina
nu
- Big Brother - Voyeurismul - din
manualele de psihiatrie pe ecranele televizoarelor
- "Babilonia"
sminteste Romania. Barierele tolerantei
- Cenzura - intre amintirea
dictaturii si dragostea fata de aproapele pierdut
- Telenovelele
- parabole educative?
- Suntem indiferenti! Atitudine
la lipsa de atitudine
- Ozzy Osbourne - idolul
generatiei MTV, dusmanul lui Hristos
- Crestin "din an in
Pasti"
- De la
intuneric la Lumina
- Halloween-ul - o sarbatoare de
care nu avem nevoie
- Saint Valentine - protector al
iubirii curate sau al desfranarii?
- Fac ce
vreau!?
- Despre
fumat - o abordare ortodoxa
- Sfaturi practice pentru o
spovedanie reusita
- De ce nu merg tinerii in numar
mai mare la Biserica?
- Rugaciunea particulara, intre
strigat de disperare si asezare sufleteasca, intre cuvintele noastre si
cuvintele cartii
- Mai poti fi bun crestin in
vremurile noastre?
- Sa nu judecam, caci toti suntem
pacatosi!
- Cuvantul
-ucide sau zideste!
- Profesorul
de Religie si Postul
- Profesorul de Religie, bucurie
si Cruce
- Si copilul strazii este chip al
lui Dumnezeu
- Fiul meu, cand mi-ai spus
ultima oara ca ma iubesti?
|
Predoslovie
|
|
Volumul de fata este rodul dragostei unui profesor pentru elevii sai.
Raspunsurile
pe care le da domnul profesor Laurentiu Dumitru sunt in limbajul timpului
nostru, pentru a fi usor intelese de tineri, dar totodata sunt in duhul
Sfintilor Parinti si al Sfintei Scripturi, avand astfel certitudinea
adevarului.
Tinerii, care
din pacate sunt uneori "luati de val", gasesc in volumul
"Hristos si tinerii" argumente si perspective care ii ajuta sa duca o
viata crestina.
Sa ne punem
nadejdea in Domnul, fiind incredintati de cuvintele Psalmistului care spune:
Domnul este nadejdea mea din tineretile mele (Psalmul 70,6), si roadele nu vor
intarzia sa apara: Din tineretile tale alege invatatura si pana la caruntetile
tale vei afla intelepciune (Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 6, 18).
+ CALINIC
Episcop al
Argesului si Muscelului
|
Cuvant
inainte
|
Am adunat in
acest volum articole reprezentative pe care le-am publicat in saptamanalul
bisericesc si teologic Argesul Ortodox, ce apare cu binecuvantarea Prea
Sfintitului Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului. Nu sunt cuvinte
extraordinare, sunt ganduri simple ancorate in cuvintele Scripturii si ale
Sfintilor Parinti, ganduri nascute din experienta de cinci ani la catedra ca
profesor de Religie la un Colegiu pitestean.
Am indraznit
sa le public la sfatul si cu binecuvantarea Parintelui Episcop, caruia ii
multumesc pentru toate.
In plus, am
fost incredintat ca cele scrise de mine la Argesul Ortodox au ajuns la
inimile multor tineri, chiar in conditiile in care unele articole, spre final,
sunt didacticiste (of, deformatie profesionala) ... Cu cativa tineri am si
intrat intr-un sincer dialog prin e-mail, legand chiar prietenii.
Articolele nu
sunt un tot unitar, avand mai multe feluri de abordari. Unele au fost scrise
pentru cei ce cauta raspunsuri, altele pentru cei carora le repugna credinta,
altele pentru profesorii de Religie, altele pentru elevi, altele au fost
raspunsuri directe la intrebari concrete. Toate au insa un fir rosu si acela ar
fi problemele, ispitele cu care se confrunta tinerii de azi.
Cateva
articole nu apar in volumul de fata in forma aparitiei lor in Argesul
Ortodox. Ele au fost putin modificate, marite, caci textul jurnalistic
trebuie sa se incadreze intr-un spatiu destul de limitat. Articolul
"Dragostea adevarata asteapta" nu a mai fost publicat pana acum,
fiind scris special pentru acest volum.
Majoritatea au
ca tema sexualitatea, pentru ca este subiectul cel mai arzator, piatra de
incercare a adolescentilor, piedica reala in drumul lor spre biserica. Altele
sunt atitudini la nebuniile mass-media, altele sunt cuvinte scrise ocazional.
Personal nu am veleitati de scriitor, insa vremurile in care traim nu mai
ingaduie tacerea. Si stiu ca cei ce au urechi de auzit, aud.
Dedic aceasta
lucrare tuturor tinerilor insetati de adevar, in special elevilor de la
Colegiul Economic - Pitesti, care m-au provocat sa raspund in duh ortodox unor
problematici delicate, baiatului meu, Daniel, sotiei mele, Suzana, care m-a
sustinut, imbarbatat si care cu intelegere si rabdare s-a ocupat de cele ale
familiei pe parcursul definitivarii propriu-zise a prezentei lucrari. Multumesc
din inima editorului, parintelui protosinghel Daniil Coman de la Manastirea
Slanic (caci, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin mijlocirea sa, am vazut Lumina cea
adevarata), parintelui Vasile Sorescu (duhovnicul meu, pentru dragostea sa
si rabdarea pe care o are cu mine), parintelui Lucian Grigore (pentru
increderea pe care mi-a acordat-o) si colegilor de redactie pentru sustinere si
incurajare. Slava
lui Dumnezeu pentru toate!
Laurentiu
Dumitru
|
Dragostea
adevarata asteapta
|
"Nu cred ca in mileniul III nu ne putem pastra curati inaintea lui Dumnezeu. Pentru cei care Il au pe Dumnezeu in inima, nu este prea greu sa pastreze legamantul acesta" - marturisea o tanara in 14 februarie, alaturi de alti 31.337 de tineri care au simtit ca sarbatoarea catolica a Sfantului Valentin poate fi inteleasa si in alt mod, spiritual, superior.
Acesti
adolescenti au dovedit prin fapta lor ca Internetul si ziua Sfantului Valentin
nu sunt nicidecum motivatii pentru destrabalare si casatorii "de-o
noapte". Site-ul cu numele "True Love Waits" (www.truelovewaits.com) pune in legatura spirituala mii de tineri din lumea
intreaga care impartasesc acelasi crez: "Avand convingerea ca adevarata
iubire asteapta, fac un legamant fata de mine insumi, fata de familia mea,
prietenii mei si viitoarea mea partenera de viata, pentru copiii pe care ii vom
avea, sa traiesc in abstinenta sexuala de acum pana cand voi intra intr-o
relatie de casnicie in armonie cu invatatura Bisericii". Legamantul este
deschis si celor care au cunoscut tragedia caderii si bucuria pocaintei, harul
divin curatindu-i de toata intinaciunea si asezandu-i pe calea virtutilor.
(din emisiunea
"Universul credintei", TV Romania 1, duminica, 18 februarie 2001, ora
8:00).
Se spune
deseori ca trebuie sa vorbesti tinerilor pe limba lor, caci numai asa poti
ajunge la inima acestora. Asa marturiseste si Sfantul Apostol Pavel: "Cu
cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am
facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii" (I Corinteni 9, 22).
Nu-i deloc simplu, caci te poate atinge duhul lor.
Dar ce
inseamna sa vorbesti pe limba tinerilor de azi? Daca luam in considerare
numarul mare al fanilor trupei Parazitii sau B.U.G. Mafia, sau succesul nebun
al manelelor, putem trage concluzia ca a vorbi azi pe limba tinerilor insemna a
vorbi limba pacatului, deci limba mortii 1.
De ce, spre
exemplu, sunt cautate articolele si studiile pe teme de sexualitate? Pentru
raspunsurile oferite sau pentru indulcirea cu pacatul? Teologul Danion Vasile,
cunoscutul publicist, spunea ca " ... articolele despre viata sexuala a
tinerilor au mare succes pentru ca ele reflecta hobby-urile cititorilor"2. Eu scriind pe tema sexualitatii m-am indulcit
deseori ... de aceea atrag atentia ca am scris, in primul rand, pentru cei ce
cauta sincer raspunsuri la problemele lor. Din activitatea mea didactica am
observat ca sunt unii elevi ce pun intrebari asa de amorul artei, pentru
frumusetea intrebarii lor "incuietoare", iar un raspuns la obiect mai
mult ii irita decat sa-i bucure, asa cum ar fi fost firesc. Unora ca acestia e
mai bine sa nu le raspunzi... Cred ca as putea gasi indreptatire si in
Scriptura 3 (cum altfel, ca oricine se poate indreptati din
cuvintele Scripturii ... ) pentru o astfel de atitudine ... Totusi, cand te
afli la catedra se cuvine sa raspunzi, tacerea fiind interpretata ca
"incompetenta profesionala" sau, mai rau, poate naste in sufletul
elevilor suspiciunea ca Biserica nu are raspunsuri viabile si consistente in
materie de sexualitate. Se teme Biserica sa discute cu tinerii astfel de
probleme? Ii este teama de duhul lumii de azi? Nicidecum!
Intr-o zi, ma
aflam la catedra pregatit sa vorbesc unei clase de a XI-a despre Sfanta Taina a
Cununiei. Am anuntat tema si un elev mai poznas trage repede o concluzie:
"Deci, vorbim despre sex!". Cum nu-mi sta-n fire sa ma scandalizez,
prind din zbor ideea, o convertesc, si-l felicit ca socoteste firesc
actul intim in cadrul binecuvantat al familiei. Numai ca am dat idei si altora,
si primesc o a doua reactie, de data aceasta de la o fata: "Dom' profesor,
chiar e importanta virginitatea la casatorie? Cine mai e virgin azi in noaptea
Nuntii? Sa fim seriosi ... !".
Asta da
provocare, mi-am zis in gand ... Daca discutia as fi inceput-o eu, as fi putut
sa pregatesc putin terenul, insa, in contextul creat raspunsul parea deja
anacronic pentru ca, am spus si mai sus, fata iubea frumusetea intrebarii ei
"incuietoare". Un raspuns neinspirat, mi-am dat seama, va irita
intreaga clasa, iar ora si chiar orele viitoare le vedeam compromise, terne,
plicticoase.
Dumnezeu Se
milostiveste de mine si-mi da insa gand bun.
O intreb pe
fata:
"- Cat
timp dureaza in medie prietenia ta cu un baiat?" (O observasem cu mai
multi baieti in timpul anului scolar).
Imi raspunde:
"- In
medie 3 luni! Ma plictisesc repede. Ce sa-i fac!? ..."
"- Si cam
la ce varsta crezi ca te vei casatori?"
"-
Probabil pe la 25 de ani, poate mai tarziu ...!"
"- Iti
dai seama, daca iti incepi viata intima de acum, pana la 25 de ani, vei ajunge
la ... 32 de barbati?!" (am plecat de la premisa ca era inca fecioara si
n-am gresit ...).
Elevul cel
poznas concluzioneaza iar, si striga:
"- 32? O
clasa intreaga de baieti ... "
Se linistesc
spiritele si continui:
"- Sa
zicem ca ultimul, adica sotul, va avea parte de o prietenie mai indelungata ...
dar tot sunt peste 25 ... iar daca te casatoresti mai tarziu, dupa cum spuneai
..."
Dupa o clipa
de liniste mormantala, fata imi raspunde:
"- Sa
stiti ca aveti dreptate, asa este ... Chiar n-am probleme, de ce sa ma leg la
cap daca nu ma doare ..."
O alta eleva
din cele foarte apropiate de Biserica spune si ea temeinic:
"- Nici
nu ai mai putea sa te impartasesti, iti dai seama, ce sentiment vei avea in
noaptea Invierii? Sa fii despartita de Hristos Euharistic ... ?" (tocmai
subliniasem cu o saptamana inainte, la ora despre Taina Sfintei Impartasanii,
folosul si bucuria unirii cu Hristos).
Fata ce a pus
intrebarea trage si concluzia:
"- Am sa
ma pastrez curata, voi ramane fecioara! Nu pot sa-mi bat joc de mine, de
sufletul meu ... Cine ma va iubi cu adevarat, ma va astepta!"
"-
Intr-adevar, dragostea adevarata asteapta!"
Am multumit in
taina lui Hristos, Maicii Sale si Sfantului Rafail, spaima lui Asmodeu -
demonul curviei!
Dupa aceasta
am putut vorbi senin despre frumusetea Nuntii ...
Problematica
aceasta este extrem de complexa, iar prin cuvantul de mai sus nici pe departe
lamurita ...
As vrea sa
incep prin a spune ca am citit undeva (n-avea legatura cu religia) ca
abstinenta autoimpusa este benefica (chiar medici si cercetatori au sustinut
acest lucru); dar ce te faci cu cei ce nu pot sa pacatuiasca din lipsa de
ocazie si ajung sa dezvolte comportamente antisociale si obsesive tocmai din
cauza acestei neputinte?
Multi tineri
sunt dominati de pofta trupeasca. E o realitate. Ce-ar trebui sa le spun
acestora? Sa-si implineasca poftele trupesti sau sa recurga la masturbare? In
nici un caz. Cand e vorba de pacat si inca unul capital, ca cel al trupului, nu
poti face rabat de la invatatura morala. Daca la mijloc este necredinta, o
repet si intr-un alt articol, nu am prea multe sa le spun. Mantuirea, zice
Sfantul Grigorie de Nazianz, este pentru cei ce o doresc. Mai mult chiar,
Dostoievski gandindu-se parca la lipsa ratiunii pentru care un necredincios ar
alege mai repede efortul ascetic, despatimirea decat placerea care ii e mai la
indemana, ne atentioneaza: "Daca Dumnezeu nu exista, totul este
permis". Poate numai din pricina bolii 5 sau a fricii de boala, a rusinii cumplite 6, cel necredincios n-ar pacatui trupeste daca are
ocazia, intr-un fel sau in altul... E clar ca atunci cand ti-e mintea plina de
patima nu esti intr-o stare virtuoasa, dar zadarnicirea ocaziilor spre pacat
este cu siguranta lucrare a Duhului Sfant. Mai aproape de Dumnezeu se afla cel
care a pacatuit trupeste, dar a plans si s-a indreptat, decat virginul plin de
pofta, hamesit si plin de frustrari care n-a avut inca ocazia sa pacatuiasca,
dar cand o va avea n-o va rata.
Desi noi
spunem ca fundamentul moralei este credinta, cred ca omul poate gasi si ratiuni
lumesti pentru a se feri de unele slabiciuni. Nu toti necredinciosii sunt mari
patimasi, dimpotriva chiar. Pacatul lor cel mare e chiar necredinta, de aceea,
spunea un parinte, atunci cand un drac mai mare pune stapanire pe om, cei mai
mici, din respect, se indeparteaza. Dar si mai bine se observa in cazul
"pocaitilor" (a se citi "pacalitilor"); cat au fost
ortodocsi au baut, au fumat, au desfranat; cum s-au "pocait", s-au lasat,
pentru ca erezia sau schimonosirea adevarului de credinta e mai grava decat
toate celelalte la un loc. Spune avva Agathon din Pateric ca doar erezia ne
desparte de Dumnezeu. 7
Revenind la
pofta trupeasca, trebuie sa precizez ca intre un baiat si o fata care se plac
exista si atractie fizica, aceasta este o realitate si un lucru natural,
firesc, caci nu poti sa-ti faci un prieten care nu te atrage. Aceasta
irezistibila atractie e manifestarea instinctului sexual. Noi, ca si crestini,
credem ca instinctul trebuie sa fie si poate fi dominat de ratiune. E greu? E
imposibil? Daca spui ca-i imposibil, s-ar putea sa ai dreptate, nu gasesti inca
resurse sa lupti, poate nici nu vrei sau nu stii ce rost ar avea lupta... Poate
te intrebi deja ce inseamna sa lupti...? Nu stii si nici nu vrei sa stii. Daca
spui ca nu-i imposibil atunci, de asemenea, iti dau dreptate. Nu pot trece
peste credinta ta, de fapt imi place credinta ta, esti un luptator, un curajos
si Hristos ii iubeste pe cei curajosi 8. Atunci, ce va fi cu cel plin de pofta, cand,
casatorit fiind sa spunem, trebuie sa plece in delegatie o luna de zile? Sau la
munca in strainatate timp de 2 ani... sau cand sotia va fi insarcinata sau
lauza - atunci cand si medicul ginecolog le va interzice relatiile trupesti?
Haideti acum
sa vedem niste statistici. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Sanatatii
si Familiei, in cazul tinerilor din Romania varsta medie a primului contact
sexual a fost, in anul 1999, de 19 ani si jumatate, in descrestere fata de anul
1993, cand aceasta varsta era de 20 de ani si jumatate. Proportia femeilor care
si-au inceput activitatea sexuala inainte de 20 de ani este de 56%, in timp ce
80% din barbati isi incep activitatea sexuala inainte de aceasta varsta 9.
Procentul mare
al celor ce cad, negrija fata de destinul lor vesnic si accentul pe trairea
clipei ma intristeaza mult. Bineinteles ca, de obicei, fiecare vede intr-o
statistica ceea ce doreste sa vada. Iar eu vreau acum sa vad partea buna a
lucrurilor. Statistica asta ingrijoratoare spune insa clar ca nu toti tinerii
adolescenti au relatii intime. La 20 de ani mai sunt inca 44% fete virgine si
20% baieti virgini 10. Unii ar putea sa spuna repede ca acestia poate nu au
avut prieten(a) sau ca virginii recurg la masturbare 11. Insa aici statisticile 12 stau astfel: 80% dintre adolescenti si aproximativ
50% dintre adolescente practica autosatisfacerea sexuala. Avand in vedere ca
procentele sunt aproximativ identice este exclus argumentul ca toti virginii
recurg la masturbare. Asta inseamna ca sunt persoane care, desi tinere si cu
hormoni in fierbere, duc o viata casta. Consider ca majoritatea acestora sunt
cei apropiati de Biserica, preocupati de mantuire, aceia care au un duhovnic
stabil, ce se spovedesc si se impartasesc regulat. Nu putem sa credem ca cei pe
care-i vedem atenti cu viata lor sufleteasca si-i stim mereu prezenti la Sfanta
Liturghie, atunci cand nu-i vedem noi fac pacate mari, strigatoare la cer. Nu
spun ca nu exista caderi si in cazul celor foarte apropiati de Biserica, dar
sunt mai rare, apoi acestia stiu sa se si ridice, stiu incotro sa alerge si de
unde sa ia putere si vindecare pentru boala neputintei lor. Sunt pomenite
caderi mari si printre marii traitori, caderi ce sunt amintite in Paterice si
alte carti duhovnicesti. In general, caderile acestora sunt consecinta a slavei
desarte, a mandriei, a judecarii aproapelui sau a lacomiei pantecelui. Dumnezeu
a vrut sa spuna unora ca acestia ca patima nu e niciodata ucisa in om, ci doar
adormita prin harul si lucrarea Sa tainica si ca omul nu trebuie sa se increada
in puterile sale.
Oricum,
existenta cinului calugaresc care-si asuma fecioria sau castitatea nu pentru
cativa ani, ci pentru o viata, confirma faptul ca bunul crestin, cu ajutorul
lui Dumnezeu, isi poate depasi firea. Deci nu se cuvine sa dam vina pe firea noastra
cazuta, ci pe voia noastra slaba si pe putina credinta, caci nu toti cad in
pacatul desfranarii ...
Ma intrebam
spre inceputul articolului ce te faci cu cei ce nu pot sa pacatuiasca din lipsa
de ocazie si ajung sa dezvolte comportamente antisociale si obsesive tocmai din
cauza acestei neputinte. Nu poti sa-i interzici omului orice placere fara sa-i
oferi ceva concret in schimb. De fapt Biserica nu interzice, ci propune o
alternativa (alternativa Hristos, alternativa mantuitoare). Spunea frumos un parinte
ca "Biserica propune in mod liber un mod de viata care e altul decat cel
acceptat sau decat cel practicat de multi" 13.
Tinerii
trebuie sa aiba o supapa de defulare. Deunazi vorbeam cu o amica despre
pasiunile mai noi ale tinerilor. Aflu ca e la moda sa faci parasutism. Ma arat
oarecum speriat. Primesc insa din partea ei un raspuns mare: "Parasutismul
este foarte bun pentru tineri, le mai domoleste hormonii in fierbere". Imi
amintesc, de asemenea ca, in urma cu un an a terminat liceul o generatie foarte
interesanta de rolleri, skateri, free-styleri sau b-boys (dansatori de
break-dance). Colaborarea noastra a fost foarte buna, erau preocupati de
religie, de raspunsurile Bisericii la problemele tinerilor. Nu aveau, se pare,
cine stie ce mari probleme trupesti, caci zi de zi aveau parte de
"adrenalina pura", "consum de energie", dand constant
mintii si trupului o preocupare. Cred ca interesul exagerat pentru viata
intima, pornografie sau masturbare apare si din deprimare, plictiseala si lipsa
de activitate.
Este adevarat
ca, din punctul meu de vedere, sa-mi fie cu iertare, "adrenalina
pura" mai buna ca rugaciunea imbinata cu metanii nu stiu sa fie. Se
"zguduie" intreaga inima cand Creatorul cel necuprins isi face loc in
inima celui ce-L cheama.
Eu la varsta
lor, acum zece ani, imi umplusem camera cu postere cu trupe rock sau coperti
macabre, cautam zvastici, ma dadeam in vant dupa trupe ca Slayer, Sepultura,
Manowar, Metallica, Judas Priest; asteptam vinerea si sambata sa merg intr-o
rockoteca intunecata (la propriu - de tutunul ce-l taiai cu cutitul si
la figurat - de muzica cu mesaj satanic, ocult sau pagan din rock-ul metalic
nordic); purtam 2 cercei intr-o ureche, tricouri negre cu cranii si credeam ca
sunt special, cu totul deosebit. Aveam totusi o calitate - eram sincer si
temeinic in tot ceea ce faceam. Citeam Cioran si credeam ca are dreptate 100%
cu ce spunea. Deci, cum sa nu-mi fie dragi tinerii acestia, ce au pasiuni atat
de domestice, care se plimba cu rolele sau skate-bord-ul, depaneaza
calculatoare, dar il citesc si pe parintele Savatie sau pe Danion Vasile? Dar -
exista intotdeauna un dar - numarul celor preocupati de viata duhovniceasca e
inca mic, numarul celor ce-si ocupa timpul cu lucruri sanatoase este, de
asemenea, inca mic.
Generatia
aceasta insa, spre deosebire de a mea (cea a pionierilor anilor '80), are
marele avantaj de a face Religie in scoala; noi nu stiam mai nimic despre viata
crestina. Tinerii de azi Il au pe Hristos mult mai la-ndemana. De aici si marea
noastra responsabilitatea pentru acesti tineri pe care Hristos ni i-a pus
inainte.
Oricum,
tineretea intotdeauna a insemnat razvratire, agitatie, tumult... si e greu,
tare greu sa-i pui frau. In plus, orientarea actuala a lumii nu e spre Cer, ci
spre cele materiale. Mai mult, consider ca traim inca intr-un stat ateu.
Desi vad bine
tragediile acestei lumi, vremurile prin care trecem, mentalitatea lumii -
ostila invataturii lui Hristos, eu cred inca in insanatosirea tinerilor de azi,
in subtierea procentelor din statisticile de mai sus.
Nu toti imi
impartasesc idealismul. Si eu, recunosc, cad uneori in deznadejde, mai ales de
cand cu zvonul introducerii "Educatiei sexuale" in scoala ...
"Traim
alte vremuri" spun multi... iar unii tineri gasesc a spune ca fecioria,
castitatea erau virtuti "pe vremea bunicii". Aud foarte des aceasta
expresie. "Atunci, in urma cu aproximativ 40 de ani - pe vremea bunicii -
era asa, acum este altfel...!". Multi afirma: "Doar n-o sa traiesc
eu, acum la inceput de mileniu, dupa mentalitatea bunicii mele. E anormal.
Lumea a evoluat". Ma intreb cum am putea raspunde la o astfel de
provocare? Unde e anormalitatea? Putem vorbi de o evolutie din punct de vedere
spiritual? Si ce ar putea insemna aceasta?
Intr-adevar,
pe vremea bunicii era la mare pret castitatea, fecioria pana la Nunta, azi insa
din ce in ce mai putini pun pret pe acest aspect. Azi se nasc copii si in afara
casatoriei (23% din total pe anul 1999, afirma ingrijorator o statistica
publicata in Ideea crestina ). Comparativ cu alti ani, procentul e
foarte mare. Avem, conform unui clasament UNICEF, citat de aceeasi sursa,
foarte multe mame minore: 43 la mia de minore (o clasificare extrem de grava,
reprezentand locul 2 in Europa, dupa Bulgaria, si la acelasi nivel in lume cu
Filipine, Chile etc.). In Romania tara . Intr-adevar, pe vremea bunicii nu era asa. Dar sa
nu o dispretuim pentru ca nu ne-a vrut raul niciodata, dimpotriva. Poate nu are
prea multa scoala si poate nu e la curent cu tehnologia moderna, insa
ceea ce spune nu spune de la dansa, ci din Cuvantul Vesnic, asa cum l-a auzit
si l-a invatat la Sfanta Biserica. Valorile in care crede bunica nu sunt deloc
depasite, invechite, pentru ca Insusi Hristos spune ca "Cerul si
pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Luca 21, 33). Dumnezeu
ramane Acelasi, noi suntem cei care ne schimbam, noua ni se pare ca legea Lui
este anacronica din cauza inlaturarii Lui din viata noastra. E datoria noastra,
ca fii ai Bisericii, preoti sau laici, teologi sau simpli credinciosi, sa
constientizam lumea cu mesajul crestin: "Eu sunt Domnul Dumnezeu si nu
ma schimb (Maleahi 3, 6), "Iisus Hristos, ieri si azi si in veci,
este Acelasi" (Evrei 13, 8).
In clasele
primare incheiam uneori cate o compunere cu exclamatia: "Ce minunata e
bunica mea!". Acum, sincer, chiar cred din tot sufletul aceasta. Si cat de
sanatos gandeste ...
Dar haideti sa
fim sinceri pana la capat! Oare chiar nu observam ca ne-am indepartat de
valorile perene, ca tehnologia avansata nu ne-a facut mai buni, mai umani, mai
aproape unii de altii?
E "atata
nebunime sloboda" 14 in ziua de astazi! Deschideti televizorul la stirile
de la ora 5 ale unui celebru post TV ce "gandeste liber", cititi
prima pagina a ziarelor si o sa vedeti unde a ajuns lumea de azi, lumea aceasta
civilizata, moderna sau post-moderna ...
Am primit de
cateva ori de la diversi prieteni, via e-mail, un material intitulat Paradoxul
vremurilor noastre. Imi ingadui sa citez cateva randuri din acest mesaj:
"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari,
dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste. Cheltuim mai
mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem
case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai
putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate. Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea
obositi. Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea
rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult,
iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar
nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns
pana pe luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel
interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am
poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai
mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am
invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.".
Ferice de cel
ce a scris acest text, trebuie sa fie un om deosebit. Priviti mai cu atentie
aceste Paradoxuri si o sa observati ca lumea de azi nu-si mai gaseste linistea.
Si stiti de ce? Pentru ca nu stie unde sa o caute, nu stie ca Biserica e cea
care alina ranile! 15 Oamenii au pierdut intrucatva viata aceea simpla si
cele cateva aspecte esentiale ale ei. Pe vremuri oamenii erau mai aproape de
pamant dar, paradoxal mai aproape de Cer. Crestinul nostru simplu stia: casa,
masa, Dumnezeu - adica sa traiasca in armonie cu cei dragi ai lui, sa caute
cele ale traiului zilnic, sa implineasca poruncile lui Dumnezeu. Spuneam ca
pricinile divorturilor sunt infidelitatea conjugala, violenta familiala,
alcoolismul. Nu sunt toate acestea semne ale necredintei din ziua de azi?
Dar sa revenim
la subiectul nostru, de care ne-am indepartat voit, pentru ca am vrut sa-mi
dati dreptate ca multe dintre alegerile vremurilor noastre pot fi gresite,
pentru ca mentalitatile lumii de astazi sunt pervertite si cine le urmeaza
orbeste, fara discernamant, va avea parte de multa suferinta.
Una dintre
aceste alegeri este viata intima premaritala. Am spus mai sus ca Dumnezeu e
Acelasi mereu si ca nu Se schimba, deci si mesajul Sau este acelasi pentru
toate vremurile, nu El trebuie sa Se adapteze la viata noastra, ci noi la
"viata in Hristos". Sa ne gandim putin. daca Hristos Insusi, care ne
e asa drag si-L praznuim cu atata bucurie de Pasti, reglementeaza sexualitatea
in cadrul binecuvantat al familiei si accentueaza folosul castitatii inainte de
Nunta, nu o face oare spre binele nostru vremelnic, dar mai ales vesnic?? Crezi
ca a spus-o pentru a necaji generatii intregi de tineri? Zici ca nu poti trai
in castitate? Daca ar fi fost imposibil naturii umane sa duca o viata casta
pana la vremea Nuntii, cu siguranta Dumnezeu care stie toate ar fi sarit
peste porunca a saptea a Decalogului, ar fi ales o alta varianta. Dar se
poate!! Oare El, care e Iubire, putea sa ne randuiasca reguli absurde? Dumnezeu
crede in tine, crede ca poti reusi! Iar daca din nebagare de seama, din ispita
diavolului sau alta pricina ai cazut, iar acum iti pare rau si suferi din
pricina asta, El te poate ridica pentru ca, de asemenea, crede in tine.
"Nu pot
trai in castitate" spun de obicei baietii 16. Si fetele ii cred pe cuvant. Cu siguranta, daca au
interes sporit spre pornografie, spre carti si reviste cu continut erotic nu
vor putea trai in castitate. Noi credem ca pacatul intra in noi prin voia
noastra si nu e nici o ispita atat de mare incat sa intreaca harul lui Dumnezeu
aflat asupra noastra. Deci vinovati de cadere suntem noi, nu Dumnezeu ca nu
ne-a pazit. El ne-a pazit, dar noi n-am vrut sa ne pazim... Noi ne-am folosit
irational libertatea. iar Dumnezeu nu trece peste ea, caci de-ar trece, am fi
niste robotei cuminti, nu cununa a creatiei Lui.
Daca fata
poate trai in curatie, o poate face si baiatul.
E bine sa
clarificam in lumina credintei o prejudecata a lumii actuale. Se spune ca daca
o fata cade in pacatul trupesc e o tarfa, o haimana, dar baiatul ce cade in
acelasi pacat este un Don Juan, un cuceritor, un macho-man. Asta
e in ochii lumii si, se pare, nu va disparea curand. Biserica insa ii trateaza
la fel pe cei doi, ii canoniseste pentru desfranare, nu-i unul mai bun si altul
mai rau.
Baietii, mai
mult sau mai putin macho, isi implora iubitele sa cedeze. "Doar pe
tine te iubesc", ,esti singura si marea mea iubire" aud zilnic mii de
fete. Chiar si atunci cand nu sunt indragostiti, baietii nu s-ar da inapoi de
la inceperea vietii intime deci, cu atat mai mult ei vor spune ,te iubesc"
daca stiu ca asta-i cheia spre dormitorul fetei. Unele impresionate si
... pentru ca altfel nu i-ar convinge ca si ele ii iubesc, cedeaza. Marea
iubire?? Tanarul sincer ar trebui sa recunoasca ca a spus-o de multe ori, poate
in fiecare an de liceu cel putin o data. Pana se va casatori o va spune de prea
multe ori. Da ... a crezut ce a spus de fiecare data, fiecare iubire a fost "marea
iubire". Si totusi, ceva e fals ... dar pentru a simti si intelege asta,
de obicei, trebuie sa treaca timpul. El trece, dar traumele raman; constiinta
incarcata, sentimentul promiscuitatii, al pacatului, pierderea echilibrului
sufletesc si maturizarea rapida, dura, sunt o realitate!
Am intalnit
eleve care spuneau ca-si iubesc sincer prietenii, dar pentru ca nu le pot oferi
viata sexuala (dorind sa se pastreze curate) si nici nu vor sa-i piarda, le dau
totusi "dezlegare" sa-si satisfaca nevoile cu fete usuratice, cu fete
dispuse sa o faca...!! "Oricum, doar pe mine ma iubeste, cu ele face
sex!" am auzit odata si am ramas fara glas... "Asta-i iubire? 17 Cum poate sa te tina in brate dupa ce vine de la
altele? Cum poti sa-l tii tu in brate cand stii de unde vine?" am intrebat
atunci. Daca baiatul nu primeste "dezlegare", el se multumeste si cu
nesfarsitele jocuri erotice. Desi imi vine greu, indraznesc si spun acestora,
ce "nu pacatuiesc ca altii", ca pacatul trupului nu consta doar in
penetrarea propriu-zisa, iar fecioria in pastrarea intacta a himenului 18, ci e un intreg complex trupesc si sufletesc mai
ales. Cine se joaca cu focul, se arde! Am auzit pe multi spunand: "Am
inceput sa ne atingem intr-un anumit fel si n-am mai putut sa ne oprim.".
Se spune ca
barbatul este poligam din fire, insa ma tem ca unii au fost invatati sa fie
astfel de cand aveau o prietena cuminte, dar ingaduitoare. Cine a fost obisnuit
sa schimbe partenerii, de ce am crede ca nu va fi ispitit crunt sa cada si dupa
Nunta in pacat? Nu-i regula, bineinteles! De aceea apar zeci de probleme in
unele familii, din lipsa de incredere. Stiu femei care nu si-ar lasa sotii la
munca in strainatate pentru ca sunt convinse ca vor ramane fara ei. Ce viata
poate fi aceasta in care sa nu ai nimic sigur, cand totul e atat de alunecos,
cand indoiala ti se naste in inima de fiecare data cand sotul lipseste o ora
sau doua de acasa?. Multe femei recunosc fatis ca "barbatul e barbat, mai
calca stramb". Tot astfel, multe femei sunt dispuse sa accepte cele mai
sofisticate perversiuni pentru a nu-si pierde sotii. Industria pornografica
inspira multi tineri. Am facut aceasta paranteza pentru a cere tinerei fete,
aceasta urmasa a Evei, binecuvantata de catre Maica Domnului, mai multa
demnitate! Sa nu confundam umilinta cu smerenia! Sa avem demnitate. Mare
atentie si la prieteniile cu mari diferente de varsta! Spre exemplu, baietii
mai mari, daca nu au o viata duhovniceasca autentica, nu vor fi de acord in
principiu sa astepte ani de zile.
Mai exista o
prejudecata in lumea de azi, care spune ca baietii sunt ahtiati dupa relatii
trupesti, ca sunt animalici, fetele insa, fiind mai delicate, mai gingase, pun
mai mult accent pe sentimente, pe trairi, pe emotii. Insa, daca generalizam
gresim. Cand ca fata te dezgolesti aproape de tot cand mergi pe strada, cand te
imbraci provocator e greu sa mai spui ca pui accent pe sentimente. "Asta-i
moda!" ar spune unele! Eu consider ca "la moda" ar trebui sa fie
intotdeauna bunul simt si hainele care-ti vin bine si confortabil. Te poate ispiti
moda sa pierzi bunul simt? Da, dar nu te obliga!! Tu alegi cu ce sa te imbraci!
Fetele cu pricina, ce-s fluierate pe strazile orasului de unii pe care ele ii
numesc "porci", au o mai mare vina. Poate, ca fata, vrei sa fii
"in randul lumii", insa in ochii lumii fata ce se imbraca provocator
vrea sa fie considerata obiect sexual...
Am mai
intalnit in discutii un argument aparent redutabil in favoarea relatiilor
intime inainte de casatorie. Imi spunea un elev: "Orice lucru pe care-l
cumperi il incerci, caci s-ar putea sa ai surprize!". Cu alte cuvinte, e
musai sa te culci cu cea cu care te vei casatori, ca sa vezi daca te potrivesti
cu ea.
S-ar parea ca
tanarul nostru are dreptate... daca vei cumpara o masina, o vei incerca
inainte, dar, sa ne gandim putin, daca e prea incercata, cu siguranta, vei dori
sa iei una nou-nouta. Cand stii performantele ei, cand ai citit multe despre ea
si ai incredere in producator, n-o mai supui la atatea teste. Cu alte cuvinte,
daca apare pe piata un film cu Al Pacino sau al unui regizor pe care-l
apreciezi, vei dori sa-l vezi, convins fiind ca e ceva de calitate.
Altfel spus,
daca stii ca fata e cu principii, cuminte, credincioasa, deosebita, delicata,
gospodina e OK. Viata intima nu-ti va spune prea multe despre ea. Daca pana
atunci n-ai aflat ce trebuia sa afli, nici ca vei afla. Asa zisa nepotrivire
sexuala este un mit. Citeam undeva ca la unul dintr-un milion de cupluri apare
realmente nepotrivirea sexuala. Poate ca sunt mai multe, dar sunt convins ca
nepotrivirile sunt de natura psihica, nu fizica. Deci sunt rezolvabile. Apoi,
aici cred ca e mai mult pofta si curiozitatea pacatoasa, si mai putin dorinta
de a lamuri aspectul potrivirii sexuale. Cine consimte prima data, va ceda si
dupa aceea. Tinerii nu vor mai gasi argumente sa spuna "nu", desi ei
au vrut doar sa vada daca se potrivesc. Inteleg interesul celor necasatoriti
pentru sexualitate, e ceva ce nu cunosc. Trebuie spus insa limpede: casatoria
nu inseamna, in principal, sex. Cred ca cei ce se casatoresc mai mult cu gandul
ca vor avea "dezlegare" pentru viata trupeasca, vor fi niste nefericiti.
Bucuria lor va disparea odata cu primele probleme, iar odata cu aparitia unui
copil se vor umple de frustrari.
Personal cred
ca unde e credinta, dragoste sincera si curatie trupeasca inainte de Nunta,
Dumnezeu randuieste toate cele de folos, inclusiv buna intelegere trupeasca
dupa cum se roaga si preotul cand spune: "Da-le lor roada pantecelui,
prunci buni si buna intelegere sufleteasca si trupeasca." 19.
E adevarat, se
spune ca trebuie sa verifici termenul de valabilitate al produsului inainte de
a-l cumpara, imi cer scuze ca vulgarizez putin, dar una e sa verifici, alta e
sa-l desfaci, sa te infrupti din produs.
Cine cumpara
un produs desfacut?? Sau un mar din care s-a muscat? Sau un pantof deja purtat?
Stiti cine? Cel sarac, cel ce nu-si permite produse noi si de calitate! Stiti
ce inteleg eu prin "sarac"? Cel ce nu are ce oferi, care se
multumeste cu orice! Sunt femei si barbati care nu sunt interesati decat sa fie
in randul lumii. Aleg prost si stiu asta. Cu parere de rau afirm ca atunci cand
nu ai ce sa oferi, nici nu ceri. Am auzit de multe ori: "Ce, numai sotul
meu bea? Toti beau!", sau "M-a batut, dar nu chiar asa rau",
"Nu ma bate foarte des, e om bun totusi". Cand ai ce sa oferi esti,
de obicei, pretentios. De ce o femeie, cadru universitar cu doctorat, culta si
rasata, nu se casatoreste cu un cioban analfabet? Pentru ca are alte pretentii,
alte standarde. Sau, cand stii ca poti fi o mama buna, o sotie credincioasa,
nu-ti iei un desfranat sau un betiv. Cred ca cei cu viata curata ar trebui
sa-si cerceteze cu atentie potentialul sot (sotie) si sa observe cum se
raporteaza acesta (aceasta) la una sau alta dintre chestiunile morale legate de
sexualitate. Daca potentialul sot este, spre exemplu, fanul manelelor si
asculta non-stop melodii dezgustatoare despre potenta interpretului sau despre
amante, va gasi probabil firesc adulterul. Oricum, in discutii nu are cum sa
nu-si tradeze una sau alta dintre apucaturi. De aceea fiecaruia dintre cei
curati ii recomand ca prin Taina Nuntii sa se insoteasca cu o persoana care
stie sa aprecieze asta, cu cineva care ii este asemenea sau cu cineva care,
desi a cunoscut tragedia caderii, in prezent traieste bucuria pocaintei.
Ati observat
ca unele parfumuri nu se incearca, iar daca se incearca, nu se mai pun la
vanzare?? In cazul parfumurilor si al deodorantelor exista asa numitul tester,
un produs nevandabil aflat in raft pentru ca potentialii cumparatori sa-si dea
seama ce iau. Altii, n-au nevoie nici de tester; atunci cand produsul este al
unei firme serioase, cu tinuta, de renume esti convins ca e the best.
Adica sunt
convins ca, dincolo de mentalitatea pervertita a lumii de azi, in adancul
sufletului, fiecare tanar sau tanara vrea sa se casatoreasca cu o persoana
virgina. Sentimentul ca a fost atat de intima si cu altii nu e deloc
confortabil. Ce e mai penibil decat ca partenerul sa accepte ca inainte de a-l
cunoaste ai avut. viata ta, iar la prima cearta sa strige in gura mare:
"Taci, dupa ce ca te-am luat cum te-am luat... mai si vorbesti..." . 20
In adancul
sufletului, toti vor ca persoana pe care o iubesc si cu care fac pasul
casatoriei sa fie primul sau prima. Asta nu inseamna ca celui cazut si
indreptat prin mila lui Dumnezeu nu-i dau sansa unei vieti frumoase si
binecuvantate. Dar oare in cate cazuri apare regretul?
Totusi, eu
cred ca Dumnezeu a sadit in firea fiecaruia sentimentul ca actul intim e un
lucru ce se face in relatia de cuplu stabila a casatoriei, atunci cand cei doi
sunt un trup, dupa cuvantul Sfantului Pavel care spune: "De
aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si
vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in
Biserica" (Efeseni 5, 31-32). Relatia trupeasca este cu siguranta
actiunea cea mai gingasa, suava, intima, mai mult decat personala, este
interpersonala. Insasi firea iti spune ca nu o poti face oricum, oricand sau cu
oricine. Am vazut in treacat o secventa "fierbinte" intr-un film, de
altfel, decent (caci si filmele decente au azi secvente erotice, fiind
ingredient obligatoriu 21 ce trebuie neaparat strecurat si in promotion-ul
filmului), secventa in care doi tineri foarte infierbantati fac sex aproape
imbracati, apoi, se arunca in pat pe spate si isi aprind cate o tigara. Dupa
aceea, el se intoarce catre ea si o intreaba: "Cum te cheama?!?". In
nici o predica despre frumusetea castitatii sau paguba desfraului nu am simtit
mai strasnic ca relatia intima trebuie sa aiba loc in cadrul binecuvantat al
familiei. Fara sa fiu patetic, spun sincer ca am realizat ceea ce stiu toti
oamenii ca atunci si acolo (daca ar fi fost fapt real, se intelege),
dupa impreunarea aceea salbatica, fata putea ramane insarcinata, iar un copil e
ceva atat de serios, mai serios decat cei doi tineri luati impreuna. Ce-ar fi
spus mama copilului ei? "Pe tatal tau il cheama Marius, Mihai sau Marian.
nu-mi amintesc prea bine cum a spus ca-l chema...". Plauzibil, nu?
Bineinteles ca pot fi voci care sa spuna: ...hei asi, ar fi avortat", iar
avand in vedere viata "virtuoasa" nici n-ar fi fost de mirare.
Casatoria de
proba este si ea o anomalie ce intra in categoria "Sa gust din produs, ca
sa vad daca-i bun...". Din perspectiva ortodoxa, si separarea casatoriei
civile de cea religioasa este o practica nefericita 22.
Cei mai greu
de convins ca trebuie sa lupte inca pentru castitate sunt cei aflati in
pragul Cununiei. "Oricum ne casatorim. In trei saptamani avem Nunta".
Cazul acesta e asemanator cu cel al tiganului ce se ineaca la mal. Duci lupta
cea buna, caci trebuie sa fi depus un efort pana atunci, si tocmai atunci cand
ai mai mare nevoie de mila si ajutorul lui Dumnezeu, indepartezi harul divin.
Cand aud la
slujba Cununiei cantandu-se troparul "Sfintilor mucenici, care bine
v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele
noastre.", ce se canta imediat dupa "Isaie, dantuieste"
(cand preotul impreuna cu cei cununati si cu nasii fac de trei ori inconjurul
mesei), nu ma gandesc concret la Sfintii Mucenici. Am senzatia ca mucenicii
sunt chiar cei doi miri care, asemenea martirilor ce si-au dat trupurile sa fie
arse si chinuite intru numele Domnului, si ei si-au rastignit poftele si
pornirile firesti ale trupului inainte de Nunta, pentru ca "bine s-au
nevoit si s-au incununat". Pentru aceasta in ziua Judecatii vor primi
de la Hristos Domnul cununa nevestejita.
Multi, sunt
convins, ar vrea sa iasa din iadul desfranarilor. Oricat de dulce ar fi
pacatul, pierzi totusi un echilibru, simti ca esti chinuit de pofta, ca ea cere
din nou, mai mult si mai mult! In pacat nu e niciodata odihna. E greu, dar sa
privim la Fericitul Augustin, la Sfintele femei Maria Egipteanca sau Maria
Magdalena. Ar spune unii: "Sfinti si iar sfinti... noi suntem muritori de
rand". Nimeni insa nu le-a spus acestora ca Sfintii au fost oameni ca si
noi, cu slabiciuni si neputinte 23. Sfintii lui Dumnezeu au avut aceleasi instincte ca
si noi, si in ei era lupta intre bine si rau, intocmai ca in toate sufletele de
pe fata pamantului. Noi suntem ca si sfintii... totul este o chestiune de
stapanire. Si
de alegere.
1. Precum
printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a
trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el (Romani 5, 12). [inapoi]
2.
Danion Vasile, Cartea nuntii - Cum sa-mi intemeiez o familie?, Editura Nemira,
2003, p. 24. [inapoi]
3.
Gasesc o astfel de indreptatire in activitatea Mantuitorului. Pe cand
Mantuitorul se afla in templu este intrebat de catre batrani, arhierei si
carturari, cu ce putere face ceea ce face si Cine e cel ce I-a dat aceasta
putere. Paradoxal, Hristos le raspunde cu o intrebare: "Botezul lui
Ioan era din cer sau de la oameni?" (Luca 20, 4). Cugetand inteleptii
si realizand ca orice raspuns ar da Domnul ii prinde in cuvant, raspund lui
Hristos ca nu stiu de unde este. Atunci, Mantuitorul le raspunde: "Nici
Eu nu va spun voua cu ce putere fac acestea"(Luca 20, 8). Dupa acest
moment, Mantuitorul spune cu tinta precisa Pilda viei celei date
lucratorilor rai. Dupa aceasta, Scriptura ne desluseste motivul pentru care
Domnul a raspuns astfel invatatilor: Carturarii si arhiereii cautau sa puna
mana pe El (Luca 20, 19) sau pandindu-L, I-au trimis iscoade, care se
prefaceau ca sunt drepti, ca sa-L prinda in cuvant si sa-L dea stapanirii si
puterii dregatorului (Ioan 20, 20). Inteleptii din templu nu cautau
raspunsuri, ci cum am spune astazi... sa-L prinda pe picior gresit! De aceea
nici Mantuitorul, cunoscand inima lor, nu le-a raspuns nimic despre puterea pe
care o are. Si stii de ce? Pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva,
iar celor smeriti le da har (Iacov 4, 6; I Petru 5, 5). Asa ca, ma intreb
uneori, la ce bun un raspuns celor mandri daca Dumnezeu le sta impotriva, daca
El nu le va incalzi inima pentru a primi cuvantul in Duhul Sfant? Si totusi, ce
ma face sa scriu? Nadejdea ca Duhul Sfant palpaie in sufletul oricarui pacatos,
nadejdea ca nimeni nu este pierdut cat traieste! [inapoi]
5. Cand
esti tintuit la pat si ai dureri crunte nu mai ai nici vointa, nici puterea de
a cauta placerile trupesti. [inapoi]
6.
Cazul adolescentului timid care, desi ar vrea sa-si cumpere o revista erotica,
moare de rusine si nu cere la standul de ziare; rusinea ca va fi surprins de
parinti cu o astfel de publicatie acasa etc. De asemenea, multi dintre
adolescentii ce au relatii intime premaritale (in special fetele) nu spun
parintilor nimic decat foarte tarziu. Si asta, cred, nu pentru ca i-ar certa sau
le-ar face scandal, ci de rusine, o rusine frumoasa as spune, o licarire a
Duhului Sfant. [inapoi]
8. Am
auzit din gura unor persoane aparent inteligente ca religia crestina este
pentru suflete slabe, bolnave, pentru cei ce nu gandesc. Nimic mai fals. Ar
insemna, in primul rand, ca Insusi Iisus Hristos, ca intemeietor, sa fie suflet
slab, care nu gandeste. Biblia
Il
10. Am
folosit termenul virgin si nu fecior care are si o conotatie
sufleteasca pentru ca acum incerc sa explic lucrurile dintr-o perspectiva
trupeasca, seaca, pur statistica. E posibil ca multi din cei virgini sa se
indulceasca intr-un fel sau altul cu gandul la pacatul trupesc. Dar acest
aspect il voi trata in alta parte. [inapoi]
11.
Intr-adevar, sunt tineri si tinere care pe parcursul anilor de liceu nu au
intalniri, nu au o relatie de prietenie serioasa. Cauzele pot fi nenumarate.
Dar asta nu inseamna neaparat ca se si autosatisfac sexual. [inapoi]
12 In
cazul statisticilor despre viata sexuala, dar mai ales in cazul masturbarii,
variabilele trebuie luate in calcul. [inapoi]
13
Arhid. Dr. Stefan Iloaie, Tinerete, ideal, Biserica (carte de
interviuri), Editura Agaton, Fagaras, 2002, p. 143. [inapoi]
14
"Este greu, chiar inutil, sa crezi ca mai poti semnala, in privinta
Crailor (Craii de Curte Veche, capodopera lui Mateiu I. Caragiale, n.n.)
..., vreun aspect sau amanunt semnificativ care sa nu fi fost relevat. Si
totusi! ... pe mine m-a frapat o sintagma din aceasta carte celebra - atata
nebunime sloboda, care mi se pare o constatare profetica" spunea Prea
Sfintitul Calinic Argesanul intr-un editorial publicat in saptamanalul Argesul
Ortodox, nr. 76. [inapoi]
15.
Hristos spune: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi
odihni pe voi (Matei 11, 28). [inapoi]
16. Si
pentru ca tinerilor le face placere sa le dai exemple din cele ce-i pasioneaza,
amintesc aici ca Ronan Keating, fost vocalist la Boyzone (care a fost votat de
catre cititoarele revistei de adolescenti Smash Hits ca cel mai
"visat" star), a hotarat sa ramana virgin pana la casatorie. [inapoi]
17. Imi
amintesc o stire socanta dintr-un cotidian central, pe care am decupat-o si
pastrat-o pentru a nu uita starea morala la care au ajuns unii semeni, care
titra: Cristian Paturca nu-si da verigheta jos cand face dragoste cu alte
femei. Cristian Paturca e cantaret folk, vedeta in vremea fenomenului "Piata
Universitatii" (1990), autor al imnului protestatarilor anticomunisti
(n.n.) Acesta afirma: "...sunt un tip care isi iubeste foarte tare sotia
si niciodata nu face dragoste cu o amanta decat cu verigheta pe mana. Sotia mea
s-a impacat cu lucru acesta, pentru ca stie ca o iubesc numai pe ea. Cred ca
sotia mea ar trebui sa fie mandra de ceea ce simt eu pentru ea. Pentru nimeni
din lumea asta nu voi avea mai mult respect decat pentru ea". No comment!
[inapoi]
18 In
cateva tari ale lumii refacerea himenului se rezolva chirurgical pentru fetele
ce au nevoie sa dovedeasca "pecetile fecioriei"!!! [inapoi]
19.
Slujba Cununiei are o frumusete cu totul aparte (vezi Molitfelnicul,
Editura I.B.M.B.O.R., 1998, p. 64 si urmatoarele, reprodusa si in P. Evdokimov,
Taina iubirii, Editura Christiana, Bucuresti, 1999, p. 146 si
urmatoarele). [inapoi]
20. Eu
personal am auzit de la un amic ca vecinul lui asta-i reproseaza sotiei cand au
discutii aprinse. Poate ca si el ar trebui sa fie domn si delicat, dar cu
siguranta si ea isi blesteama ziua in care... "n-a avut ce face". [inapoi]
21.
Rareori poti vedea filme fara scene mai mult sau mai putin explicite de sex.
Imi amintesc ca pana si un film dramatic, foarte serios si necomercial despre
traiul evreilor in lagarele naziste, Lista lui Schindler (Oscar si
Globul de Aur, 1994) al lui Steven Spielberg a avut o scena erotica, desi putea
sa lipseasca cu desavarsire, nu-si avea rostul si nici nu voia sa defineasca,
in mod special, vreun personaj. [inapoi]
22.
Subiectul l-am tratat pe larg in articolul "Separarea casatoriei civile de
cea religioasa". [inapoi]
23.
Aceasta idee este si cheia cartii lui Paulo Coelho - Diavolul si domnisoara
Prym, Editura Humanitas, 2002. [inapoi]
|
Separarea casatoriei civile de cea
religioasa - practica pacatoasa cu urmari nefaste
|
Observ de ceva vreme ca s-a impamantenit un obicei, anume, sa se separe casatoria civila de cea religioasa. Si se aduc uneori si argumente: ba ca nu sunt bani de nunta, ba ca doua petreceri la un interval considerabil implica de doua ori mai multi bani ca si castig. Foarte multe cupluri insa nu considera necesar nici a face cununia civila, spunand ca n-au nevoie de documente pentru a-si dovedi iubirea ("... actele nu ar schimba cu nimic relatia noastra, dimpotriva!").
In ambele
cazuri se ignora si se minimalizeaza Taina Sfanta a Cununiei. E adevarat, nu
documentul ii uneste pe cei doi ce se iubesc, ci Hristos in Biserica. Ca Taina,
Casatoria sau Nunta crestina presupune, in prealabil, casatoria civila ca
asezamant natural, si impartaseste celor doi soti harul dumnezeiesc care
transforma dragostea lor fireasca in dragoste spirituala desavarsita.
Nefirescul se simte si atunci cand mireasa paseste in biserica in ziua Nuntii
imbracata in alb (ca simbol al curatiei si fecioriei), desi poate ca tinerii
traiesc impreuna cu sau fara cununie civila de luni sau ani de zile. Daca
mireasa e gravida, spre exemplu, in luna a opta e la fel de stanjenitor ...
Altii leaga
Cununia religioasa de botezul pruncului ... si atunci te intrebi unde a fost
Hristos in viata lor pana atunci. Ce cuvant de invatatura ar trebui sa le spuna
parintele slujitor celor ce s-ar cuveni sa paseasca din acea zi in viata de
familie, cand ei de fapt au ani buni de concubinaj si copii dupa ei? E lucru
stiut, si parintii duhovnici ii avertizeaza pe cei tineri, ca relatia intima in
afara Cununiei in Biserica este desfranare, pacat mare care aduce, conform
Sfantului Apostol Pavel, pierderea Imparatiei lui Dumnezeu 24 . De asemenea, se stie faptul ca urmarile trupesti si
sufletesti ale nasterii copiilor din desfranare sunt greu de prevazut. Cu
privire la viitorii soti, tot Sfantul Apostol Pavel, in prima sa Epistola catre
Corinteni, sfatuieste cuplurile care nu-si pot asuma lupta abstinentei sa se
casatoreasca, de vreme ce mai bine este sa se casatoreasca decat sa arda
(de pofta n.n.) (I Corinteni 7, 9). E bine sa luam aminte si sa intelegem ca
avem nevoie de Hristos mai mult decat orice altceva pe lumea aceasta, ca
iubirea intre doua persoane trebuie sa aiba temelie in Hristos, Cel ce ne
iubeste desavarsit. De ce mai purtam atunci numele de crestini, daca viata
noastra nu ne-o raportam la invatatura Mantuitorului si a Sfintilor Parinti?
Gasesc
vinovati si pe cei ce smintesc, parinti sau viitori socrii, ce insista ca cele
doua cununii (civila si religioasa) sa nu se faca impreuna, adica in aceeasi zi
(dimineata cea civila, spre dupa-amiaza cea religioasa) sau la un interval de
timp foarte scurt, de cateva zile (interval in care nu trebuie sa locuiasca
impreuna). Separarea in timp a celor doua momente (care sporeste sansele de
pacatuire) e un pacat grav pe care multi nu-l sesizeaza sau nu-i inteleg
gravitatea. Daca va iubiti copiii, si sunt incredintat ca asa este, lasati-i sa
se cunune, lasati la o parte castigul material indoit ... pentru ca ce-i
foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? (Marcu
8, 36). Sa nu-l vindem pe cateva milioane. Ar fi bine sa nu mai cautam
justificari, sa nu mai dam vina pe societate, pe lipsuri, ci sa vedem in
spatele gesturilor lipsa atasamentului fata de valorile moral-crestine si
putina noastra credinta.
Candva vom
raspunde pentru toate cate am savarsit in trup!
24. Cf. I Corinteni 6, 9.
|
|
De la icoana bizantina la
"icoana" Playboy De ce pacatuim cand privim imagini pornografice?
|
Nu am intalnit
tanar care, deschizand subiectul: Ispite, neputinte tineresti, sa nu-mi
vorbeasca de ispitele trupesti ale desfraului, de ispita de a cerceta, dintr-o
curiozitate pacatoasa, materiale cu caracter erotic si pornografic. Consider ca
e unul dintre cele mai serioase subiecte ridicate de tineri, subiect care nu ar
trebui evitat dintr-o pudoare care nu-si are locul. Este un lucru extraordinar
ca exista deschidere din partea tinerilor spre intelegerea invataturii
Bisericii, spre trairea morala crestina si spre vindecarea prin depasire a unor
neputinte ale firii. Sunt convins ca datorita intelegerii gresite a
sexualitatii foarte multi tineri ai vremurilor noastre isi pagubesc mantuirea.
Tanarului plin
de pofta, cu privirea hamesita, care fluiera, pasaie si agaseaza tinerele
adolescente nu prea am ce sa-i spun 25. Asta pentru ca remarca parintele Savatie: "Nici
un argument nu este atat de puternic incat sa convinga pofta din noi ... numai
intalnirea reala cu Hristos da viata oceanului de cuvinte despre paguba patimii
trupesti si frumusetea castitatii" 26. " . Tanarul plin de pofta se intreaba: "Cu
ce am gresit? Am pacatuit? Dar ce, am dat cuiva in cap? Am furat? Ma informez
doar!!?" Uita insa jena
Pornografia nu
reprezinta o expresie a libertatii de exprimare sau a "drepturilor
omului", ci o uriasa afacere in mana unui grup de oameni influenti. Ea
este o forma de incalcare a demnitatii umane prin "reducerea femeii la un
obiect dezumanizat al obsesiilor altora" 27. Daca in urma cu cativa ani, spre exemplu,
redactorul-sef al revistei Playboy, Dan-Silviu Boerescu, vorbea cu entuziasm
despre caracterul artistic al pictorialelor si ca n-ar avea nimic
vulgar, imoral si nelalocul lui, marturiseste acum ca "o femeie vazuta
goala este, pe jumatate, o femeie posedata": Sau afirma: "nu cred sa
existe organ mai erectil decat ochiul si pofta mai mare decat cea a privirii
hamesite" 28.
Pe zeci de cai
suntem bombardati cu imagini erotico-pornografice: posturile TV nu mai
contenesc in a transmite filme erotice in miez de noapte ("pentru ca
publicul cere"), reclamele publicitare contin din ce in ce mai mult aluzii
sexuale, tarabele sunt invadate cu carti tip "Sandra Brown", de
reviste cu continut erotic ce cuprind fotografii nud sau in timpul impreunarii
sexuale asociate cu texte pornografice; putem vorbi si de muzica cu mesaj
pornografic sau obscen (aici exceland hip-hop-ul 29 si manelele), toate incitand spre desfranare. Chiar
si mintea celor foarte mici e pervertita; exista in serialul de desene animate Powerpuff
Girls de pe Cartoon Network un personaj feminin - Miss Bellum,
secretara primarului, careia nu i se arata niciodata chipul, ea fiind mereu
doar sani si fund. Baiatul meu in varsta de cinci ani a sesizat si el acest
aspect si m-a intrebat odata de ce nu i se arata niciodata fata lui Miss
Bellum. Nu am gasit un raspuns adecvat varstei lui. Ce psiholog poate spune ca
nu exista riscul sa i se intipareasca in memorie acest aspect?? ...
Fara doar si
poate pornografia da dependenta pentru ca simtirile trupului lesne strecoara
in suflet cele ale lor si pe cat de usor se strecoara, pe atat de greu vor
iesi. S-a vorbit indelung de mitul femeii-obiect. Consider ca acei consumatori
de pornografie nu vor aprecia femeia 30 la adevarata ei valoare, ci o vor vedea ca pe simplu
obiect sexual. De aici apetitul multora pentru comportamentele deviante, pentru
perversiuni, caci ceea ce vad, vor sa repete si in viata! Imi amintesc o
replica data intr-un film : "Placerile neobisnuite omoara gustul pentru
cele obisnuite". Cand ti-ai indulcit mintea cu toate nebuniile si cu cele
mai sofisticate artificii erotice, foarte greu mai poti aprecia un gest de
tandrete sau actul intim, firesc din cadrul familiei. Nu e de mirare ca
pornografia este asociata cu adulterul, violul, violenta conjugala 31. "Placerile neobisnuite omoara gustul pentru
cele obisnui-te". Cand ti-ai indulcit mintea cu toate nebuniile si cu cele
mai sofisticate artificii erotice, foarte greu mai poti aprecia un gest de
tandrete sau actul intim, firesc din cadrul fami-liei. Nu e de mirare ca
pornografia este asociata cu adulte-rul, violul, violenta conjugala ...
Multi dintre
tineri cresc intr-o astfel de ambianta, de mentalitate, gasind normal consumul
de pornografie, iar vocea crestinului ortoprax (traitor, practicant) este
inabusita, traind chinul pe care odinioara Dreptul Lot l-a trait vazand
nelegiuirile celor din Sodoma. Salomeile din reviste danseaza, mintile si
trupurile celor ce privesc se infierbanta si se pangaresc, iar capul lui Ioan
Botezatorul cade iarasi, si iarasi, si iarasi ...
Ce facem insa
cu acesti tineri cuminti si frumosi care cauta un raspuns la problema lor, care
vor sa-si invinga curiozitatea pacatoasa a desfranarii, care vor sa-si pazeasca
ochii?
E nevoie inca
de la inceput a constientiza ca privirea imaginilor erotice si pornografice e o
practica imorala si pierzatoare de suflet. In rugaciunile serii ne rugam
Sfantului Duh zicand: "... frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am
ranit inima". Nu vederea propriu-zisa a imaginii este deci rea, ci vederea
frumusetii straine, a unei frumuseti ce nu-ti apartine prin Taina Nuntii. Sa
privim cu mai multa staruinta spre icoana bizantina din camara noastra.
Parintele John Breck afirma ca: "Rostul iconografiei in Biserica este de a
da mintii si inimii hrana cereasca, hrana curatiei, binecuvantarii si sfinteniei.
Pornografia este o iconografie demonica. Ea corupe mintea cu imagini care
provoaca stricaciune in adancimile sufletului" 32. Iata ce spune un canon al Bisericii: "Ochii
tai sa priveasca cele drepte si cu toata paza tineretii inima ta,
porunceste Intelepciunea ... caci simtirile trupului lesne strecoara in suflet
cele ale lor. Poruncim asadar ca de acum inainte, in nici un chip sa nu se mai
zugraveasca, fie pe tablouri, fie altcumva infatisate, chipuri care amagesc
vederea si care strica mintea si imping spre atatarile placerilor
rusinoase" 33. De asemenea Scriptura consemneaza: Ati auzit ca
s-a zis celor de demult: Sa nu savarsesti adulter. Eu insa va spun voua: Ca
oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui
(Matei 5, 27-28). Iar intr-un alt loc spune: Luminatorul trupului este ochiul;
de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul
tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este
intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! (Matei 6, 22-23).
Odata
constientizat pacatul, tanarul cu nadejde in Dumnezeu trebuie sa-si pazeasca
mintea prin evitarea indulcirii ei prin privirea unor astfel de imagini, sa
fuga de locurile in care ispita e la vedere. Cei din vechime spuneau:
"Initiis (principiis) obsta" (Impotriveste-te inceputurilor!). In
paralel cu aceasta e nevoie de multa rugaciune a mintii, de chemarea neincetata
a numelui Domnului nostru Iisus Hristos, Acesta devenind astfel strajer al
mintii noastre. Fara sa priveghem asupra pulsiunilor din noi, nu vom putea
spori in viata duhovniceasca si nici vindeca de gandurile pacatoase. Cel ce
primeste gandul pacatos incepe deja sa savarseasca pacatul in sufletul sau,
facandu-si singur scenarii avandu-se pe sine actor principal sau deruland in
minte, inainte si inapoi, filmele erotice pe care le-a vizionat.
Odata intrata
in sufletul tanarului curiozitatea desfranarii, nu-l va mai opri nimeni in a-si
procura reviste cu caracter erotic 34 , casete sau CD-uri pornografice ... si va fi
stapanit de patima masturbarii, de dorinta desfraului si uneori chiar a
violului. De aceea e nevoie de atentie si trezvie sufleteasca, de hotararea
clara de a nu le mai vedea. Dar sunt si imagini erotice ce cad exact sub
privirile noastre. Intamplarea poate face sa fii obligat sa vezi o data, dar nu
esti obligat sa vezi si a doua oara. Indulcirea cu pacatul desfraului este
totuna, spune Hristos, cu desfranarea propriu-zisa 35. Mantuitorul vrea sa spuna ca nu trebuie sa se
considere curat cel care, desi nu a savarsit pacatul trupesc, are mintea
bolnava de patima desfraului. In acelasi duh, smerindu-se, Sfantul Vasile
spunea: "femeie nu am cunoscut, dar fecior nu sunt!".
Acum cand
lumea intreaga a devenit un circ desantat recomandam din dragoste pentru
"acestia mai mici" pentru care a murit Hristos: spovediti-va faptele
si gandurile, daca nu sunt impedimente cereti-i preotului duhovnic o mai deasa
impartasire, caci Sfantul Trup si Sfantul Sange ale Domnului sunt medicament,
nu premiu. Smeriti-va sufletul, participati la slujbele Bisericii, in special
Sfanta Liturghie, cercetati legea lui Dumnezeu, paziti-va ochii, luptati prin
rugaciune 36 si post, stapaniti aceasta curiozitate pacatoasa!
Veti primi
plata pentru lupta cea buna pe care ati dus-o!
Doamne,
frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am ranit inima, curateste-mi ochii si
simtirile trupului, nu ma lasa sa ma zbat in iadul acesta, scoate-ma de aici!
Tu m-ai zidit, nu ma lasa deci sa pier! Doamne Iisuse Hristose,
curateste-ma pe mine, desfranatul!
25 Bineinteles ca Hristos a venit pentru toti, dar mai ales pentru cei
pacatosi, si deci lor ar trebui sa le vorbim mai intai; ei au cel mai mult
nevoie de doctor. Insa cel plin de pofta trupeasca se va scandaliza la orice
cuvant vindicativ la adresa patimii lui, indiferent daca i-ai pomenit de
Dumnezeu sau daca ai depasit ... asa numitul limbaj de lemn. Numai
aceluia care nu si-a adormit de tot constiinta ii poti strecura ceva spre
folosul sufletului sau. Nici Cuvantul Mantuitorul nu a fost primit de toti ...
si tot El ne atentioneaza: Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati
margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare
si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi. Am considerat intotdeauna ca celui
foarte impatimit ii poti fi de folos daca-i predici prin viata ta, prin
atitudinile tale morale si prin pomenirea lui in rugaciune. Putem spune lui
Dumnezeu: "Doamne, vezi-l pe fratele meu cum a ajuns de impatimit. Doamne,
intinde-i o mana si scoate-l din patima, caci tu nu ai pe nimeni de pierdut!
Lucreaza si in viata lui asa cum ai lucrat si in viata Mariei Magdalena
si a altor desfranati, spre mantuirea lui si spre Slava Numelui Tau cel sfant!
Doamne, fii milostiv si mie, pentru rugaciunile sfintilor Tai! ".
[inapoi]
[inapoi]
26. Ierodiacon Savatie Bastovoi, Intre Freud si Hristos, Editura
Marineasa, 2001, coperta IV.
[inapoi]
[inapoi]
29. Din nefericire muzica cu text obscen, pornografic s-a dezvoltat mult
si-n tara noastra, trupe ca B.U.G. Mafia sau Parazitii concerteaza
nestingheriti prin tara in fata pustilor de
16-17 ani fara ca Politia sa (mai) ia vreo atitudine, desi delictul acestora se
chema ultraj impotriva bunelor moravuri.
[inapoi]
[inapoi]
30. Nici femeile nu a fost ferite de patima acesta a consumului de material
erotic. Numarul lor insa este simtitor mai mic. Ele din demnitate nu gusta
pornografia pentru ca, in general, aceasta prezinta femei in ipostaze
degradante. Voyeurismul feminin insa a prins la noi in tara ,
celebrii Chippendales vizitandu-ne de cateva ori, semn ca au un public feminin
consecvent.
[inapoi]
[inapoi]
34. De obicei lumea contemporana delimiteaza pornografia hard-core de cea
soft-core. Pornografia usoara (soft-core) este sinonima deseori cu nuditatea
partiala sau totala si i se da de cele mai multe ori caracter artistic; ea este
considerata de foarte multi inocenta. Unii gasesc de cuviinta sa nu numeasca
pornografica o astfel de imagine, numind-o mai dulce ... sexy. De ea e plina
presa scrisa (gen Fata de la pagina 5) si revistele pentru tineri. Ea
trece drept fireasca in ochii multora, pentru simplu motiv ca este
"imagine cuminte" spre deosebire de imaginea porno hard-core (ce
arata explicit impreunarea sexuala sau chiar mai mult ...). Oricat de soft ar
fi o imagine erotica, daca stimuleaza simturile, provoaca stricaciune
sufletului. In cate camere de camin studentesc cu postere din Playboy ati vazut
icoane?? ... Si daca totusi ati vazut, vi s-a parut fireasca aceasta asociere?
Eu personal am vazut o astfel de asociere si am inteles ca pentru cei ce nu
sunt angajati intr-o viata duhovniceasca (ignoranti in ale credintei sau
lipsiti de educatie religioasa) totul e posibil. Icoana e ... talismanul lor,
ii ajuta in viata, iar posterul erotic reprezinta hobby-ul, zona de interes, o
chestiune day by day.
[inapoi]
[inapoi]
35. Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea
in inima lui (Matei 5, 28).
[inapoi]
[inapoi]
36. Personal as recomanda ca rugaciune celor ce vor sa scape de aceasta
patima: Psaltirea, Paraclisul Maicii Domnului sau Plansurile
Sfantului Efrem Sirul
|
Patima masturbarii - o abordare
ortodoxa
|
Daca mana ta te sminteste ...
Masturbarea
(autosatisfacerea sexuala) este inca un subiect tabu pentru foarte multe carti
ortodoxe care incearca sa abordeze problemele tineretului. Trebuie sa depasim
starea de stanjenire pe care o naste subiectul pentru a incerca sa lamurim
tinerilor adolescenti, in duh crestin ortodox, problematica masturbarii (a
malahiei sau, cum impropriu e numita uneori, onanie[37]).
Revistele ce
au ca target tinerii (Bravo, Popcorn, Cosmopolitan,
FHM etc.), emisiunile radiofonice sau TV, ziarele prin rubricile despre
sexualitate, vorbesc despre firescul masturbarii, despre, cum titra o carte
aparuta dupa revolutie, dreptul la placere, fiind vazuta de cele mai
multe ori ca o nevinovata forma de explorare a sinelui.
Despre
masturbare s-au spus in trecut multe neadevaruri care sunt pomenite in zeflemea
si azi de "apologetii" acestei practici. S-a zis ca duce la orbire,
la sterilitate, la debilitate mintala sau la... cresterea parului in palma
Am intalnit
intamplator in cancelarie o revista Cosmopolitan in care se spunea ca in
topul placerilor erotice pe primul loc este masturbarea (spunandu-se ca nimeni
nu poate sa ofere partenerului mai multa placere decat poate sa-si ofere el
singur). Pe locul trei era pomenit sexul normal, iar pe celelalte locuri...nu
mai conteaza. Atunci am realizat instantaneu ca in nebunia aceasta
"apologetica" exista o fisura... Cel ce se va deda masturbarii va
avea parte de "senzatii" pe care nu le va trai in relatia fireasca de
cuplu, deci va fi nemultumit de relatia trupeasca fireasca. Logic, am dedus ca
cel ce se masturbeaza, cand va avea parte de o relatie trupeasca fireasca, se
va adapta foarte greu. Erotismul real va fi mult prea "ametitor" fata
de cel imaginar, pornografic cu care majoritatea asociaza explorarea de
sine. De aici si imposibilitatea acestora de a controla actul intim in sine[38]. Daca luam in calcul si animalitatea si egoismul cu
care respectivul s-a imbogatit prin practica masturbarii, vom intelege de ce se
vorbeste atat de mult azi despre disfunctii erectile la tineri. In conditiile
acestea, punand cap la cap informatiile, am conchis ca cine practica premarital
masturbarea, are mari sanse sa o practice si postmarital. Daca putem gasi
oarecare circumstante atenuante neputintei trupesti a tinerilor frustrati,
singuratici, inactivi, nu poti gasi insa circumstante si pentru cei casatoriti.
Nu e ceva mai degradant si josnic decat sa fii casatorit si sa practici
autosatisfacerea sexuala. Pentru ca am vrut ca teoria mea sa-mi fie confirmata
si de un sexpert, am cautat statistici si am dat peste una ce mi-a
confirmat banuielile: 74% dintre femeile maritate se masturbeaza. Probabil ca
procentajul barbatilor este putin mai mare sau asemanator.
Pe un site
tineresc se spunea: " ...pentru ca un tanar baiat sa fie in stare sa
reziste masturbarii trebuie foarte mare tarie. Oricum noi nu-i vedem
rostul". Biserica insa vede rostul. Masturbarea (sau malahia) este pacat
pentru ca "este contrara scopului natural pentru care Dumnezeu a
creat sexualitatea la inceput. Ii lipseste finalitatea, care este procrearea si
daruirea de sine reciproca, apoi incalca porunca de a duce o viata casta.
Pentru a-si implini scopul, sexualitatea trebuie sa formeze comuniunea intre
doua persoane, unirea durabila intr-un singur trup, (in Taina Nuntii,
n.n.)[39]. Pentru cei mai multi dintre tinerii adolescenti
masturbarea este substitut pentru viata sexuala. Acestia se amagesc ca-s inca
feciori pentru ca n-au desfranat in fapt, desi Sfantul Ioan Scararul spune ca
malahia este desfranare ce se face fara de alt trup. Bineinteles ca nu-i
tot una, dovada ca desfranarea propriu-zisa este opritoare de la preotie, iar
malahia nu, spun Canoanele Parintilor. Insa, e limpede ca nici unul, nici altul
dintre cei patimasi nu traieste in curatie.
Oricat s-ar
vorbi in favoarea acestei practici tineresti, glasul constiintei spune
oricarui tanar crestin ca-i nefiresc, ii spune cel putin la inceput, pentru ca
Morala Ortodoxa vorbeste si de adormirea constiintei morale. Daca de
multe ori se vorbeste despre iminenta caderii ca moment al descoperirii
senzualitatii, nu putem spune acelasi lucru si despre obiceiul pacatos.
Hristos ne
cheama sa depasim cele ale firii. Omul are instincte, insa nu trebuie sa fie
robul lor. Nevoia biologica poate fi subtiata daca nu este intarita de
influente externe, de setea patimasa a omului. Aceasta sete o poate
potoli doar Hristos, de aceea in relatie cu El trebuie sa vedem si terapia.
Patima este,
se pare, greu de vindecat. Creeaza dependenta, irascibilitate care devine semn
al deznadejdii. Este necesar ca tanarul sa se indeparteze de pricinile ce-i
tulburau mintea si-l indemnau spre pacat si sa nu mai dea frau liber gandurilor
de desfranare, ci sa le respinga chemand pe Hristos in ajutor, prin rugaciune.
Deci, prin paza mintii, paza ochilor, prin indepartarea de pricina pacatului;
si toate acestea sa le aiba in vedere asa cum are insemnarile din agenda
("trebuie sa ajung la...", "sa cumpar...", "sa-mi
pazesc mintea..."). Despre aceste exercitii spirituale vorbesc
multe scrieri ascetice. Nu e tocmai usor pentru cei ce nu au o aplecare prea
mare spre cele duhovnicesti. E vorba de lupta crunta cu dulceata patimilor, cu
vechile deprinderi. Vindecarea nu e act magic, nu e vorba de o pastila
pe care daca o iei, gata - scapi de raceala. Daca invatatura morala a Bisericii
(bazata pe Sfintii Parinti, dar si pe bunul simt!) condamna aceasta practica,
inseamna ca exista vindecare pentru oricine, deci nu exista "nu pot sa ma
las", pentru ca suntem incredintati ca primim indeajuns har dumnezeiesc
incat sa depasim orice neputinta. Vinovat de cadere este omul si nu Dumnezeu
care a ingaduit ispita. Nu e cazul sa judecam cu asprime, insa se pare ca cel
ce nu lupta, nu invinge. Daca tanarul cauta reviste, filme cu caracter erotic,
pornografic, cyber-sex pe chat-urile Internetului[40], muzica cu iz erotic, senzuala (maneaua, hip-hop-ul),
dansul lasciv, provocator prin discoteci, saruturile mult prea prelungite si
senzuale, daca are o preocupare, o aplecare spre patima trupului, va avea mult
de luptat cu patima malahiei. Nu ii va fi greu, ii va fi imposibil! Tanarul nu
trebuie sa-i mai dea mintii prilej sa rumege cele ale desfranarii, prin
diferite inchipuiri pacatoase, si asa va disparea, cu mila lui Dumnezeu, si
patima. In primul rand trebuie sa constientizeze ca pacatul cu pricina, dar si
pacatul in genere, il indeparteaza de Dumnezeu, ii croiesc drum spre iad dupa
cuvantul Sfantului Apostol Pavel care marturiseste lamurit: Nu va amagiti:
...Nici malahienii... nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu (I Corinteni 6,
10). Tanarul trebuie sa-si vada interesul intrucatva, pentru ca masturbarea il
indeparteaza de Hristos, de mantuire. Nu trebuie sa se justifice sau sa se
indreptateasca pe sine gandind ca majoritatea cad in patima masturbarii[41]. In al doilea rand este neaparata nevoie de un
duhovnic rabdator si atent, care sa castige increderea tanarului, stiut fiind
ca patimile trupului aduc dupa sine si o jena
Apoi trebuie
sa se inarmeze cu rugaciune multa (Psalmi, Paraclisul Maicii Domnului sau
Plansurile Sfantului Efrem Sirul etc.), cu post, cu Sfanta Liturghie, cu
metanii - caci malahia este o patima si a sufletului si a trupului. Tanarul
trebuie sa aiba indrazneala sa-i spuna lui Hristos neputinta lui, sa-i ceara
sprijin, putere, nadejde. Spun asta pentru ca multi, din cauza patimilor, nu au
indrazneala gandind ca Dumnezeu nu-i mai asculta.
Categoric,
Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
[37] Cuvantul onanie vine de la personajul biblic
Onan. Acesta refuza implinirea responsabilitatii leviratului, a carui datorie
era sa insamanteze pe vaduva fratelui sau cu care, conform randuielii, se
casatorise pentru a asigura continuarea neamului acestuia (fiii nascuti cu
vaduva erau deci considerati fii ai celui raposat). Onan, insa, refuza sa o
lase insarcinata pe femeia fratelui sau decedat, el varsa samanta jos, ca sa
nu ridice urmasi fratelui sau (Facere 38, 9) ceea ce atrage mania lui
Dumnezeu care-l omoara. Deci, pacatul lui Onan nu este nici masturbare, nici
chiar ceea ce azi se numeste coit intrerupt sau ejaculare ante-portas.
Pacatul sau consta in nesupunerea fata de legea leviratului. De aceea am zis ca
masturbarea este numita impropriu onanie.
[38] Pe CD-ul multimedia "Programul national de
educatie pentru sanatate, Ghid multimedia pentru profesori, partea I"
(aparut sub egida MEC) se vorbeste despre ejacularea fara erectia penisului,
fenomen care are semnificatie patologica, in a carui cazualitate este
incriminata masturbarea frecventa.
[40] Canalele de chat (de discutii) atrag un numar foarte
mare de adolescenti, determinand chiar situatii grave de dependenta si
dificultati de comunicare reala. Pe chat-uri indrazneala e mult mai mare decat
fata catre fata (poate direct proportionala cu gradul de anonimat). De aici si
grosolania, badarania, abundenta discutiilor cu accent pe sexualitatea vulgara
(cyber-sex-ul). Bineinteles ca nu toti tinerii pasionatii de chat accentueaza
sexualitatea, insa ispita e mare si, de regula, "toate drumurile duc la
Roma...".
[41] Statisticile spun ingrijorator ca peste 80% dintre
adolescenti si aproximativ 50% dintre adolescente practica autosatisfacerea
sexuala.
|
Cum depasim pragul rusinii la
scaunul spovedaniei?
|
"Imi e rusine sa marturisesc patima masturbarii...
"...Ma
bucura ca ati tratat acest subiect delicat si din perspectiva moralei ortodoxe.
Sunt de acord cu toate cele ce ati spus in articol, insa cum sa depasesc pragul
rusinii la scaunul marturisirii? Imi e greu sa marturisesc aceasta patima
stanjenitoare a masturbarii! Nu vreau sa port eticheta asta, nu vreau sa ma
stie parintele ca cel ce faceam acest lucru.
Cred ca, de
aceea, imi este si greu sa ma las de pacat".
(M.N., elev)
Sfantul Isaac
Sirul spunea ca cel ce se vede asa cum este si care si-a cunoscut pacatul este
mai mare decat cel care invie mortii. Ferice de tine ca-ti vezi neputinta si ca
vrei sa o lasi in urma. Dumnezeu a facut un pas urias spre tine, mai ai si tu
de facut un pas mic inspre El. Consider ca trebuie sa te inarmezi cu mult curaj
pentru a te marturisi duhovnicului. Dar cred ca stiai aceasta, nu-i o noutate
pentru tine, nu aceasta voiai sa auzi. Sunt convins ca e cumplit de greu, nici
eu n-am avut curajul si vointa necesara totdeauna; si eu m-am rusinat la
inceput de unele pacate. Iti fac o destainuire: cand am invatat cum sa ma
marturisesc cu folos, am stat cateva ore bune singur cu mine si am facut o
lista impresionanta. Eram convins atunci ca nu scapasem nimic esential, si,
intr-adevar, daca imi amintesc bine, nu scapasem. Apoi am inceput sa o citesc
si m-a apucat groaza.... Eu eram acela? Da, se pare ca eu eram... Aveam insa o
mare dorinta de a pune inceput bun vietii, aveam credinta, aveam
pocainta, aveam curaj, aveam chiar si lacrimi pe atunci... Stiam bine ca toate
cele scrise de mine acolo puteau fi istorie, dar ce zic istorie..., puteau fi
sterse si uitate de Dumnezeu ca si cum ele n-ar fi fost, dupa cuvantul
Scripturii: Eu, Eu sunt Acel Care sterge pacatele tale si nu Isi mai aduce
aminte de faradelegile tale (Isaia 43, 25). Asa ca am prins un curaj
si mai mare, desi amintirea listei nesfarsite nu-mi dadea o stare
confortabila... Am depasit rusinea ce cred ca m-ar fi dat inapoi, iar, cu mila
lui Dumnezeu si cu trecerea timpului, cele din lista s-au mai subtiat (si
numarul pacatelor si gravitatea lor), dar rusinea imi da tarcoale la fiecare
noua marturisire...
Mai bine sa ne
rusinam aici si sa luam dezlegare de la Hristos prin preotul duhovnic, decat sa
mergem in viata de dincolo cu pacatul nemarturisit, pentru ca atunci toate se
vor da pe fata in vazul tuturor si rusinea va fi de nesuportat. Pana la un
punct rusinea e chiar buna, pentru ca e semn al caintei. Putem spune ca daca
tanarului ii vine foarte usor sa marturiseasca patima masturbarii - ori nu o
regreta, ori se indreptateste pe sine considerand ca ... "toti o
fac", deci n-ar fi asa grav. Se pare ca cele mai grele marturisiri sunt
cele ce contin pacate trupesti, aici rusinea, jena
Dincolo de
rusine, vei trai bucuria nespusa ca ai invins, cu ajutorul lui Dumnezeu. E
nevoie de o relatie calda, apropiata intre tine si duhovnic (de aceea e foarte
important a-l cauta pe cel ce ti se potriveste). Duhovnicul, fii sigur, se va
bucura cand tu, fiul sau duhovnicesc, ai curajul si indrazneala de a "veni
la doctor pentru a lua vindecare", el va da slava lui Dumnezeu, nu te va eticheta;
poate altul inaintea ta a marturisit acelasi lucru sau pacate mult mai grave.
Sunt convins ca duhovnicul va da dovada de mult tact, bunavointa, rabdare si va
taia deznadejdea care te bantuie.
Spovedindu-te
sincer vei avea bucuria ca esti stapan pe tine, ca esti liber ("opusul
pacatului e libertatea", spunea Soren Kirkegaard) si nu robit de
"patimi stanjenitoare", vei simti mai abitir Mana lui Dumnezeu asupra
ta. Mai trebuie spus ca nu se imbolnaveste din infranare, din castitate, nu se
deregleaza nimeni hormonal, mai ales cand nu cultiva senzualitatea
(existenta cinului calugaresc confirma intru totul ca omul, cu harul lui
Dumnezeu, poate sa-si depaseasca firea). Acestea sunt justificari demonice ale
unora care vor sa-si justifice neputinta. Vor urma polutiile nocturne pentru
inceput, dar se vor rari si chiar stopa daca nu vei intretine, in continuare,
senzualitatea, daca te vei indeparta de pricinile caderii.
Ai cazut ridica-te,
chiar daca e a suta oara, viata duhovniceasca este lupta, efort, nevointa.
Spunea Parintele Savatie intr-un cuvant: "sa nu uitam... fie ca suntem
ispititi si chiar stapaniti de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi,
totusi, ramanem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa intelegem ca
viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci,
poate, mai ales, din infrangeri, dar din niste infrangeri suportate cu
barbatie"[42].
Draga frate,
sa strigam catre Dumnezeu ca si odinioara regele David : Pacatele
tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni (Psalmi 24, 7).
|
Pansexualismul
la Mircea Eliade
|
Cum se naste
un articol
sau
Despre eruditie si bordel
Un tanar cu
care sunt de ceva timp in dialog imi atrage atentia prieteneste sa nu mai fiu
atat de deschis spre Mircea Eliade (din care de altfel pomenisem o idee
fundamentala: "elementul esential al conditiei umane este simtul
sacrului"), sa nu-l mai imbratisez cu amandoua mainile (a se intelege: a
cita cu atentie si cu discernamant) pentru ca Romanul adolescentului miop pe
care-l studiaza la clasa, desi ofera o imagine subtila a problematicii
sufletului juvenil si a dramei adolescentei cu toate ispitele si indoielile ei,
descrie cu o sinceritate necrutatoare, socanta, vizitele de sambata la bordelul
la care autorul, tanarul Eliade, se ducea. Conchidea amicul ca Mircea Eliade
are foarte multi admiratori astazi, e un model pentru multi tineri, insa nu-si
mai poate asuma raspunderea pentru efectele spuselor lui in istorie, in timp.
Asa ca, dupa lectura Romanului... te poate apuca o sete de studiu, de
lectura, de devorat carti sau, in alte situatii, iti poate ramane in minte
bordelul cu felinare la poarta.
Mircea
Eliade si desfranatii hippy
Miscarea hippy
(flower-power) din anii '60 a fost propovaduitoarea libertatii sexuale
("viata in comun"). Ei afirmau ca manifestarile lor sexuale exprima
viata traita intr-o deplina libertate, departe de tiparele conservatoare, totul
mergand pana la refuzul unei minime moralitati.
Fanii hippy
din Romania aduc deseori in apararea lor cuvintele lui Mircea Eliade (aflat la
Chicago, unde era profesor titular la Catedra de Istoria Religiilor), care, la
inceputul anului 1968, fascinat de fenomenul hippy, atunci in mare voga, isi
gaseste timp pentru a discuta cu cateva zeci de tineri studenti adepti ai acestei
miscarii. Concluziile discutiilor cu acestia le noteaza in Jurnal, vol. I,
in 26 ianuarie si 3 martie 1968: "Fac dragoste libera, dar nici o
promiscuitate; nimic orgiastic, dimpotriva, spun ei, nudismul fetelor si
femeilor ajuta camaraderia"[43].
O pledoarie
pro-hippy gasim si in lucrarea sa Incercarea labirintului
(carte-interviu), 1990. Aici autorul e mult mai vehement afirmand: "Eu
protestez impotriva acelora care considera ca tendinta spre sexualitate si
orgie a tinerilor hippy face parte din miscarea de eliberare sexuala ce are loc
in intreaga lume. In cazul lor, e vorba mai ales de ceea ce s-ar putea numi nuditatea
paradisiaca si unirea sexuala inteleasa ca ritual. Ei au descoperit sensul
profund, religios al vietii. In urma acestei experiente, s-au descatusat de
toate superstitiile religioase, filosofice si sociologice. Sunt liberi. Au
regasit dimensiunea sacralitatii cosmice, experienta de mult tagaduita, de pe
vremea Vechiului Testament"[44].
Ne vedem
obligati a reaminti ca din punctul de vedere al invataturii lui Hristos,
desfraul este incalcarea Poruncii a VII-a din Decalog : Sa nu fii desfranat
(Iesirea 20, 14).
Cum sa vedem
in desfrau "nici o promiscuitate"?
Adica nimic
necuviincios, nimic imoral!
Despre acest
mare pacat al desfraului, Sfantul Apostol Pavel spune: Fugiti de desfranare
! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda
insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul
vostru este templul al Duhului Sfant care este in voi, pe care-l aveti de la
Dumnezeu, si ca voi nu sunteti ai vostri ? (I Corinteni 6, 18-19).
Mai precizam
aici ca Mircea Eliade admira chiar si pe heroinomanul, bisexualul si satanistul
Aleister Crowley[45]. La Eliade admiratia se nastea atunci cand intalnea persoane
care traiau, redescopereau asa zise aspecte arhaice ale sacralitatii.
Admiratiile lui Eliade nu tin de moralitate, deci nu sunt normative pentru
viata crestina. Putem spune ca avea un alt sistem axiologic, propriu nu
crestinului, ci istoricului religiilor. Asa ca poate nu gresim daca dam
dreptate unui coleg de-al sau de generatie care-l numeste "un fost
credincios, un spirit religios fara religie"[46].
Teologia
ortodoxa si Mircea Eliade
J.M. Velasco,
cunoscut autor celor interesati de Istoria Religiilor, desi incearca sa aduca
argumente in favoarea ortodoxiei lui Eliade un text de Jurnal, datat
1963, delimiteaza intr-unul din eseurile sale Teologia de Istoria Religiilor
spunand: "Mircea Eliade este istoric al religiilor. Opera sa nu este
teologica si nu poate fi utilizata in scopuri apologetice de vreuna din
confesiuni. De origine crestin ortodox, el este extraordinar de discret in
aluziile la pozitia religioasa personala"[47]. Pe de alta parte, "Thomas J.J. Altizer
(Universitatea din Atlanta
In Biserica
noastra, dupa cate stim, singurul teolog care critica virulent opera marelui
savant este Nichifor Crainic. Exista o serie de trei articole publicate in
epoca (1963) ale teologului nostru la adresa lui Eliade, articole adunate acum
prin grija lui Mircea Handoca sub denumirea generica de Dosarul Eliade,
care va numara, se pare, 25 de volume, din care au aparut abia sapte. In
aceste articole Nichifor Crainic il numeste pe Eliade: "erudit in
obscuritatile sibiline din descantecele tuturor babelor de pe glob",
"satelit al lui Nae Ionescu, astru fara lumina proprie",
"sexolog maniac", "pornograf maniac". Acelasi Nichifor
Crainic afirma despre Eliade: "M.E. nu are nici un aport personal. El e o
prodigioasa aparitie livresca. A devorat tot ce a gasit prin biblioteci despre
superstitiile omenirii primitive si acest conglomerat il trece in carti proprii
care fie ca se numesc Istoria religiilor, Yoga, Mitul eternei
reintoarceri sau Faurari si alchimisti (aceasta din urma lucrare
avand in editiile franceza si engleza ilustratii cu stranii reproduceri
pornografice scoase din alchimia medievala); toate au acelasi continut acumulat
si interpretat cu o perseverenta demonica in sensul unui sexualism universal.
M. E. e un sexolog maniac. Maniac fiindca este obsedat de una si aceeasi tema,
fortificata mereu cu aberatii culese din superstitiile preistorice ale
omenirii, pentru a cladi pe temeiul lor o vedenie pansexuala a universului.
Aderand la aceasta vedenie, el refuza sa o numeasca primitiva, calificand-o mai
prestigios cu termenul de arhaica"[50].
In acelasi
articol Nichifor Crainic spune: "Pentru a-si demonstra aceasta
teza...(anume ca tot universul e rodul unui pansexualism, -freudism inainte de
Freud- , care se reflecta ca arhetip cosmogonic in pansexualismul terestru)
Mircea Eliade ingramadeste cu o eruditie mai mult decat normala toate
aberatiile erotomaniei culese din cartile care vorbesc despre practicile si
riturile obscene chineze, hinduse, arabe, egiptene, eline si medieval-europene,
insirate in milionimi de citate"[51]. Marele nostru teolog e oripilat si de studiul compilat
(n. N. Crainic) despre yoga hindusa unde "e un capitol uluitor de
detalii scabroase, in care cu o placere nestapanita, da lista numelor proprii
in toate dialectele orientale ale organelor si actiunilor erotice naturale si
mai ales contra firii... aceasta nomenclatura anatomica de dictionar obscen nu
dovedeste decat gustul morbid al autorului"[52]. De altfel debutul literar al lui Eliade e un faimos
eseu, "o confesiune sexuala de un cinism dezgustator"[53], e vorba de "Litanii pentru fecioara"
(martie 1928), urmat de "Glorii pentru mascul" (aprilie 1928)
aparute la Pamantul din Botosani si reproduse sub titlul generic
"Apologia virilitatii" in volumul omagial Eliadiana, Polirom,
pp. 9-11 (n.n.).
Alte
acuze de pornografie
S-au scris
adevarate apologii la adresa literaturii eliadesti, dar si acuzele si criticile
virulente au fost parca la fel de numeroase si de justificate. Unii au trecut
cu vederea scaparile si erotismul exagerat, se pare, fiind fascinati de
eruditia tanarului Eliade. Daca operele stiintifice au fost criticate pe motiv
de pornografie, beletristicii lui Eliade i s-au adus mult mai multe critici.
Romanul Isabel si apele diavolului (1930) a nascut vii controverse,
Serban Cioculescu se exprima hatru la adresa lui Isabel...: "Nu
garantez moralitatea romanului sau. De altfel cred ca ideea moralitatii in arta
nu se pune[54] (!! n.n.). Ideea moralitatii ar putea fi pusa de
spiritualistii mai mult sau mai putin mistici si ortodocsi de la Gandirea,
de unde a purces M.E. Ii las sa se adune in conciliu, laic, sau ecumenic,
pentru a discuta, sub ocrotirea Sfantului Duh, despre ortodoxia acestui
roman"[55]. Nichifor Crainic numea romanul Isabel... "o
apologie neobrazata a pederastiei"[56]. Nici marele critic literar G. Calinescu nu-i lauda
acest prim roman. El spune: "romanul e pueril, totusi cu o nota de
personalitate de pe acum fixata...Amestecul acesta de sexualitate si aspiratie
la eruditie, de viata mondena si esoterism incanta intelectul"[57]. Romanul Maitreyi (1932), aceasta carte de
capatai a indragostitilor de dragoste, a fost primit mult mai bine de
critica. Perpessicius il lauda. Serban Cioculescu de asemenea, insa tine sa
precizeze ca: "...e o simfonie a dragostei trupesti, o Kamasutra sublimata,
chintesentiala"[58]. Povestea e exotica si atat de calda, de fireasca.
Traditia hindusa nu ingaduie apropierea a doi indragostiti apartinand unor lumi
diferite, insa Eliade, exagerand si chiar inventand (imbinand autobiografia cu
"imaginatia") va contura o imagine-mit a eroinei care insa o va
defavoriza si-i va face mult rau. In romanul replica scris dupa 42 de ani de
catre Maitreyi Devi - It does not die, aparut la noi cu titlul Dragostea
nu moare, eroina neaga cu strasnicie intalnirile nocturne din camera
lui Mircea: "Cum m-ai putut compromite in fata lumii - cartea ta a ajuns
la 20 de editii - asta e dragoste?"[59]. Exegetul american al operei lui Eliade, Mac L.
Ricketts, ii marturiseste si el lui M. Handoca intr-o convorbire ca:
"Maitreyi nu poate uita marea dragoste pe care a avut-o fata de el (de
Eliade n.n.). Asta nu a impiedicat-o sa fie nervoasa si foarte suparata din
cauza unor pasaje compromitatoare din cartea lui Eliade"[60], lucru confirmat si de Chabu, sora mai mica a lui
Maitreyi, care a dat prin 1990 un interviu Televiziunii Romane.
In Intoarcerea
din rai (1934), urmatorul roman, desi autorul nu renuntase la erotism, nu a
mai facut subiectul polemicilor atat de vehemente. El este considerat de G.
Calinescu "un roman inexistent in planul creatiei fiind interesant doar ca
document al unei mentalitati". S. Cioculescu gaseste de cuviinta sa laude
lucrarea - "foarte interesanta, vioaie, cerebrala"-, insa insiruie
greselile de acord, confuziile de cuvinte si alte greseli de limba.
Romanul Huliganii
(1935) redeschide subiectul pornografiei eliadesti. G. Calinescu ii critica cu
asprime "apucatura" afirmand ca : "frecventa reprezentarilor
lascive, uneori de tot puerile, strica seriozitatea operei, satisfacand ieftin
pe cititorul comun"[61]. Tot astfel, ca si in Intoarcerea din rai, in
Huliganii "eroii sunt munciti de sexualitate si
metafizica: doua stigmate proprii varstei tinere de azi" afirma
Perpessicius[62]. Scandalul e in floare, "conservatorii s-au
revoltat impotriva imoralitatii ei, in special impotriva descrierilor,
considerate prea generoase, de scene erotice..."[63]. Nuvela Domnisoara Christina (1936)
avea sa puna capac la toate. M. Eliade in aceasta nuvela vampirico-erotica
descrie cu o lascivitate rara cum o fetita de 10 ani (diabolica si degenerata)
seduce un barbat cu care se va impreuna intr-o scabroasa si perversa scena
sado-masochista. G. Calinescu, iesind parca din linia criticilor anterioare,
admira justetea in parte a viziunii nuvelei, dar i se pare ca "Egor se abandoneaza
prea mult dezmierdarilor, Egor adica autorul. E un crunt incestuos aici, care
sperie"[64]. In Istoria... sa acelasi G. Calinescu afirma
ca: "...in toate romanele lui M.E. eroul poseda pe toate femeile
practicabile din familie. Lucrurile decurg cu o mare impuritate. E de ajuns a
spune ca nuvela e stapanita de trei experiente sexuale: dorinta de imperechere
cu o moarta, dorinta de imperechere cu un copil si dorinta de copulare cu o
bolnava (la accidentul calendaristic)"[65].
Mihail
Sebastian, bunul sau prieten, scria in Jurnal cum a fost boicotata, pe
buna dreptate (n.n.), cartea Domnisoara Christina: "Mircea e
revoltat, librarii il persecuta, ...editorii il lucreaza, Ocneanu e ironic cu
el, Misu de la Cartea Romaneasca e perfid... Ciornei nu i-a pus cartea in
vitrina, Alcalay a pus-o, dar nu se vede, Cartea Romaneasca il saboteaza"[66]. Mai tarziu, in 1968, in nuvela Pe strada
Mantuleasa, scriere fantastica in care imbina mitologicul cu politicul, va
oripila din nou cititorii cu o scena de orgie (sex in grup) dintre o femeie
mare, uriasa si niste bieti ciobani, iar mai apoi aceeasi femeie este
infatisata de Mircea Eliade intr-o scena zoofilica alaturi de un taur... De
altfel, femeia e privita ca un simplu mijloc de folosinta sexuala si repudiata
cu un egoism dur, in mai toate scrierile sale, exceptie facand Maitreyi
- avea sa spuna Calinescu.
Ma opresc aici
cu exemplificarile si asa prea numeroase, facute insa spre lamurirea tinerilor
lui fani si profani care poate ar fi crezut ca "scenele" sunt doar
intamplatoare si nu o constanta a operei eliadesti. Valurile facute in jurul
sau au dus la destituirea sa (in 1937) din functia de asistent universitar
onorific pe care o avea pe langa Nae Ionescu pe motiv de "pornografie
literara". Prietenii apropiati au gasit ca destituirea e nedreapta, ca
miroase a razbunare si i-au luat apararea (Constantin Noica, Emil Cioran,
Arsavir Acterian, chiar si Alexandru Mironescu).
Sper sa-mi fie
iertata "obraznicia juvenila", dar "mi-e prieten Platon, dar mai
prieten mi-e adevarul" sau parafrazand "Mi-e drag Eliade, dar lui
Hristos vreau sa-mi inchin viata". Multe putem cunoaste, dar nu toate ne
sunt de folos. Sunt lucruri detestabile din perspectiva crestina in scrierile
eliadesti si le-am numit in mare parte aici, dar si lucruri de admirat:
interesantele articole si conferinte radiofonice despre Ortodoxie[67], nuvela O
fotografie veche de 14 ani -"textul poate cel mai profund
credincios si ortodox scris vreodata in limba romana"[68], excelentul studiu "Comentariu la Legenda
Mesterului Manole" etc.
Avem de
invatat de la M.E. vointa darza, efortul urias, severa disciplina a muncii...
Sa nu facem insa din opera lui Eliade ce nu e... Opera sa are o mare
insemnatate in cultura noastra si in cultura lumii, dar sa-l admiram pe savant
pentru ce e, nu pentru ce nu e. Eliade nu trebuie luat ca reper in ceea ce
priveste moralitatea. Eliade e mare, e vast, dar nu e mantuitor. Si cand ma
gandesc ca un pseudo-isihast, Vasile Andru, cerea in urma cu ceva ani
canonizarea ca sfant a marelui savant[69]...
Sa avem totusi discernamant...
[47] "De la omul religios la omul crestin. Eliade si
crestinismul" in Eliadiana, volum omagial, Editura Polirom, Iasi
[48] Ionel Jianu, "O monografie despre Mircea
Eliade" in Dosarul Eliade VI, Editura Curtea Veche,
2002, p. 145.
[54] Referitor la moralitatea in arta, in literatura,
Nicolae Steinhardt afirma: " Scriitor nu are a fi moralist. Fereasca-l
Dumnezeu de una ca asta! Alta e menirea lui: sa iste in mintea si-n inima
cititorului concluzii moraliste, mai bine zis morale" (N. Steinhardt, Intre
lumi - Convorbiri cu Nicolae Baciut, Editura Tipomur, 1994, p. 26).
[57] G. Calinescu, Istoria literaturii romane...,
1941, apud Dosarul Eliade II, Editura Curtea Veche, 1999, p. 213
[59] Maitreyi Devi, apud Richard Reschika -Introducere
in opera lui Mircea Eliade, Editura Saeculum I.O., 2000, p. 81.
[60] M.L. Ricketts in Mircea Handoca - Convorbiri cu si
despre Mircea Eliade, Editura Humanitas, 1998, p. 273.
[61] G. Calinescu, Adevarul literar si artistic,
dec. 1935, apud Dosarul Eliade, II, Editura Curtea Veche, 1999,
p. 203.
[67] Vezi si excelentul studiu al Prea Sfintitului Calinic
Argatu din volumul Bucuria lecturii, Editura Dacia
[68] Nicolae Steinhardt - Monahul de la Rohia raspunde
la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangeorzan, Editura Revistei
Literatorul, 1992, p. 61. Parintele Nicolae Steinhardt rezuma si comenteaza
aceasta nuvela a lui Eliade in Daruind vei dobandi, in cuvantul
intitulat "La Duminica Ortodoxiei".
|
Educatia sexuala in scoala. Motiv
de ingrijorare pentru crestini? Perspective noi si
sumbre
|
Educatia sexuala in scoala. Motiv de ingrijorare pentru crestini? Perspective noi si sumbre
Motiv
de ingrijorare pentru crestini?
La stirile
ProTv din seara zilei de 15 ianuarie 2003, prezentatoarea Andreea Esca a adus
la cunostinta opiniei publice ca din toamna lui 2003 se va introduce ca materie
optionala in programa scolara Educatia sexuala.
Dintr-un
anumit punct de vedere, nu este o noutate pentru ca, se pare, la multe licee,
psihologul scolii, pe langa consilierea elevilor cu probleme, se ocupa si cu
acest aspect, al educatiei sexuale la orele de dirigentie de fiecare data cand
era chemat.
Sa incercam sa
intelegem care vor fi impactul si posibilele efecte ale introducerii acestei
discipline optionale in orarul tinerilor elevi.
Contrar
parerilor multora, Biserica Ortodoxa nu are nimic impotriva educatiei sexuale,
nu are nimic impotriva oricarei forme de educatie, ea insa, spunea parintele
Vasile Raduca, profesor de morala: "dezaproba insa orice forma de initiere
sau instruire in tehnici si practici care ar putea pune in pericol formarea
omului pentru invesnicirea alaturi de Dumnezeu"[70]. Educatia sexuala este doar un instrument - de
formare sau deformare - si deci totul depinde de felul in care este facuta:
efectele ei pot fi benefice sau dezastruoase. Acelasi parinte afirma ca:
"de multe ori, prin educatie sexuala specialistii inteleg tehnica actului
sexual, protejarea de anumite maladii si planificarea sarcinilor. Niciodata
insa (sau de prea putine ori), ei nu inteleg si nu recomanda: disciplinarea
sentimentelor, castitatea si ceea ce este cel mai important, respectul
pentru persoana celuilalt/celeilalte"[71].
Acest lucru se
intampla pentru ca psihologul, terapeutul, sexologul, psihanalistul uita
de multe ori ca inainte de toate sunt crestini, deci membri ai Bisericii. De
aceea, ne si pare ciudat cand la un talk-show televizat se aduna medicul,
psihologul... si preotul care "prezinta parerea sau invatatura
Bisericii" in problematica discutiei. De aici se poate intelege ca doar
preotul este crestin, ca doar el poate veni cu argumentul moral, pe cand
ceilalti nu, ca si cum acestia ar fi pagani.
In lipsa
acestui reper al moralitatii, o tema de Educatie sexuala poate sa se
transforme foarte simplu in antieducatie. Sexualitatea, spunea parintele V.
Raduca, nu trebuie tratata ca si dusul sau spalatul pe dinti (acte banale si
stereotipe), omul nu poate si nu trebuie sa fie tratat doar ca trup. El este
natura duala, trup si suflet, si cine va fi randuit sa predea aceasta
forma de educatie nu trebuie sa uite asta.
Specialistul,
pe langa o viata religioasa autentica si cunoasterea psihologiei varstelor,
trebuie sa aiba dragoste sincera fata de cei in mijlocul carora se va afla.
Consider ca important e sa ii trateze ca pe copiii sai. Este ceea ce lipseste
multor psihologi ("specialistii in cele sufletesti"): discernamantul
duhovnicesc si dragostea sincera pentru tineri. Au fost situatii cand
psihologii au transformat orele la care au fost invitati in adevarate nebunii:
explicatii luate parca din Kama Sutra sau scrierile tantrice, descrieri ale pozitiilor,
prezentarea perversiunilor ca alternativa fireasca etc. Intr-o astfel de
situatie, imi spunea o eleva ca a fost scandalizata si a intrebat-o pe doamna
respectiva daca si copiilor ei le spune aceleasi lucruri acasa. Dupa o clipa de
soc, raspunsul a venit: "nu, fata mea (care era de varsta celor din sala)
nu are astfel de preocupari...". Raspunsul a mirat pe cei prezenti, iar
doamnei psiholog i-a disparut entuziasmul de pe chip. Atunci cand intervine
constiinta ca elevii ce asculta pot fi copiii tai, te trezesti la
realitate si nu-i mai tratezi doar ca pe niste trupuri, caci sunt fapturi
dihotomice, cu suflet si trup. Oamenii de multe ori spun vorbe ca sa fie in
randul lumii, in ton cu Occidentul; desi de multe ori ei nu cred aceste
cuvinte, totusi, le asimileaza fara sa fie constienti. Personal, am urmarit la
TV un sondaj filmat pe strazile Capitalei pe tema aceasta. Un domn la vreo 40
de ani se arata deschis si este de acord cu introducerea Educatiei sexuale
"pentru ca traim in alte vremuri, mentalitatile s-au schimbat, tinerii isi
incep viata sexuala devreme si e bine sa afle cate ceva...". La intrebarea
daca are copil adolescent si daca il invata in acelasi spirit, raspunsul a fost
prompt si surprinzator: "Fata mea este serioasa...!!". Cati dintre
noi nu am intalnit persoane care afirma, spre exemplu, ca homosexualitatea nu-i
un lucru rau, dar daca fiul (sau fiica) i-ar spune ca are astfel de inclinatii,
n-ar mai fi asa mare aparator si s-ar da de ceasul mortii. Sexualitatea are mai
multe implicatii sufletesti decat trupesti. Unii psihologi, medici si sexologi
au inteles aceasta. S-au scris si carti extrem de interesante pe teme de
sexualitate, cu multe aspecte profilactice, scrise cu condei de parinti
responsabili. Din pacate, numarul acestora este mic, glasurile lor aproape
stinse nu se aud in pustia perversa a acestor timpuri moderne. Traim,
din acest punct de vedere, in epoca medicilor indepartati de morala ortodoxa,
Bebe Mihaescu sau Cristian Andrei, foarte mediatizati in media centrala, in
epoca paginilor needucative despre sex, din perspectiva ortodoxa, din Bravo,
Popcorn, Cosmopolitan sau Libertatea (supliment).
"Iata,
spre pilda, urmarile Educatiei sexuale in Danemarca, tara scandinava
care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale in scolile
europene:
- violurile
au crescut cu 300%;
- bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de
ani!) cu 250% ;
- cazurile de graviditate, de sarcina in afara
casatoriei s-au dublat;
- divorturile
s-au dublat;
- avorturile
au crescut cu 500% (!).
De aceea, noi,
parintii acestor copii, care vrem sa ni-i aparam de toate relele,
indiferent de ce natura sunt ele, ar trebui sa optam, daca ni se va cere
parerea asa cum se practica in Occident, pentru varianta optima. Ea exista
teoretic. Cred ca acesti educatori (profesori) ar trebui sa fie atent selectati
din randul celor care au absolvit... Teologie - Asistenta sociala (caci acestia
aprofundeaza deopotriva discipline din sfera psihologiei, familiei, medicinii,
dar isi insusesc teoretic si, nadajduiesc ca si practic, invatatura
Mantuitorului Hristos si a Sfintilor Parinti). E adevarat ca discursul crestin
despre sexualitate, atunci cand se adreseaza deopotriva si celor credinciosi si
celor necredinciosi, e cu doua taisuri, e imprevizibil prin reactiile ce pot
aparea... caci pofta din om o poate domoli doar intalnirea reala cu Hristos. E
lucru stiut ca exacerbarea simturilor sexuale este obstacol in drumul tanarului
spre biserica. De aceea, argumentarea si stapanirea problematicii trebuie sa
fie exemplara. E nevoie de tact, curaj, indrazneala si nadejde in Dumnezeu. Se
pare insa, dincolo de speculatii idealiste si vise, ca profesorul de biologie sau
psihologul va preda aceasta disciplina. Dar daca acesta nu va avea inima de
mama sau nu va vorbi astfel incat sa nu se rusineze de vorbele sale daca
Iisus Hristos ar fi de fata (si noi stim ca este), aceasta educatie va
fi un dezastru si, fara doar si poate, zadarnicirea muncii de cativa ani a
profesorilor de Religie. Daca multi dintre tineri incep sa ia ca reper in viata
pe Hristos si pe sfintii Sai, este si rodul misiunii si rugaciunii profesorilor
de Religie. In ultima instanta, daca profesorul de Educatie sexuala va fi
profesor de biologie, cred ca se cuvine ca langa cabinetul acestuia sa fie si
un cabinet al duhovnicului.
Profesorul,
acest luminator ce se aseamana intr-un fel cu Mantuitorul Hristos - care a avut
si demnitate invatatoreasca -, trebuie sa stie ca inainte de orice este crestin
si ca "s-a lepadat de satana si de toate lucrurile lui".
Perspective
noi si sumbre
La aproximativ
4 luni de la aparitia articolului de mai sus, in mai 2003, am intrat in posesia
unui CD multimedia intitulat "Programul national de Educatie pentru
sanatate in Scoala romaneasca, Ghid multimedia pentru profesori, partea I",
CD aparut sub egida Ministerului Educatiei si Cercetarii[73] si finantat de
U.N.P.D. - Romania (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare).
La domeniul Sanatatea
reproducerii am intalnit subdomeniile:
- Anatomie
- aparatul
genital feminin;
- aparatul
genital masculin.
- Ceasul
biologic
- ceasul
organismului feminin;
- ceasul
organismului masculin.
- Procesul
de reproducere
- Ovulul
si ovogeneza;
- Spermatozoidul
si spermatogeneza;
- Conceptia;
- Sarcina.
- Igiena
reproducerii
- Igiena
organelor sexuale;
- Igiena
sarcinii;
- Diagnoza
prenatala.
- Comportament
sexual
- Contraceptia[74]
La prima
vedere m-am aratat relativ multumit, dar deschiderea si lectura subdomeniului Comportament
sexual m-a oripilat. Aici am intalnit urmatoarele
subdiviziuni:
- Comportament
sexual normal
- Heterosexualitatea;
- Homosexualitatea;
- Bisexualitatea.
- Aspecte
particulare ale raportului sexual
- Masturbare;
- Felatie
si cunnilingus;
- Sex
anal.
- Disfunctii
sexuale la barbati
- Disfunctii
sexuale la femei
- Perversiuni
sexuale
- Perversiuni prin deformarea actului sexual (exhibitionismul, voyeurismul, urofilia,
coprofilia etc.)
- Perversiuni prin anomalii de alegere (pedofilia, gerontofilia, incestul).
Deci, din
perspectiva autorilor Programului national "Educatia pentru sanatate in
Scoala romaneasca", homosexualitatea (masculina sau feminina, inclusiv
bisexualitatea) e o practica normala: "desi multi oameni considera inca
homosexualitatea ca pe ceva anormal, pervers, stiinta moderna precum si normele
juridice internationale o accepta in sfera normalului"... Mai mult decat
atat, autorii CD-ului gasesc de cuviinta sa descrie in amanunt ce fac
homosexualii si lesbienele in dormitor. Nu indraznesc a le reproduce dintr-un
minim bun-simt[75], oricum dragi parinti crestini stati
"linistiti", copiii nostri le vor auzi...la scoala!! Poate ca unii
puberi, curiosi din fire, le stiau din revistele tineresti, din Forumurile
paginilor web despre sexualitate sau de pe strada. Grozavia cea mare e ca acum
le vor auzi de la catedra, de la Educatori[76] in Institutii
de invatamant. Una e strada, alta e catedra, seniori colegi! Ma
mir ca partenerii educationali de la Ministerul Sanatatii si Familiei[77] n-au realizat ca apologia relatiilor homosexuale
loveste in ceea ce dansii sunt datori sa apere: familia.
Am fost mirat
sa descopar ca, din perspectiva educatorilor ce au intocmit programa in
discutie, masturbarea, sexul oral[78] (felatie si cunnilingus) si sexul anal intra in
categoria Aspecte particulare ale raportului sexual, si nu la
perversiuni sexuale asa cum inca un numar mare de specialisti le catalogheaza.
Sa fim seriosi! Spre exemplu, cand la stiri se pomeneste de vreun viol si se
spune: "victima a fost supusa si la perversiuni sexuale" oare nu se
refera reporterul la sexul oral sau anal?
Oare aceste
aspecte ale programei au fost intocmite dupa mintea si practica romanului sau
dupa placul Occidentului? ... Caci se stie, sunt si finantari externe. Dupa cuvantul
unuia dintre autorii Programului, "scoala trebuie sa-si adapteze intr-o
masura importanta curriculum-ul la presiunile etosului comunitar, cu valorile
sale specifice de ordin moral si cultural"[79]. Numai ca, dupa cum spunea un distins profesor al
Teologiei argesene, Scoala si Familia ar trebui sa reintre in Biserica.
Conform
buletinului de informare si documentare, Educatia pentru sanatate in Scoala
Romaneasca, editat de M.E.C., "grupul tinta al Programului sunt elevii
din invatamantul primar, gimnazial, profesional si de ucenici, liceal (inclusiv
din invatamantul teologic si din institutiile din subordinea M.I. si
M.Ap.N.)". Adica, asa cum se exprima un coleg, e vorba si de o lipsa
totala de discernamant, caci, conform Programului, chiar si calugarii si
calugaritele care invata in Seminarii trebuie sa stie cate ceva despre
"normalitatea perversiunilor"... Dar nu-i vorba doar de calugari
(logica amorala ar sopti ca daca am face abstractie de acestia, pentru restul
ar fi acceptabil), ci de toata suflarea tineretului roman sau, altfel spus, de
Romania de maine
Daca vom merge
pe acelasi drum al mortii sufletesti, vom ajunge sa ne familiarizam cu pacatul,
dar in asa fel incat vom considera ca promiscuitatea sexuala si credinta in
Dumnezeu nu se exclud. De altfel, procesul acesta a inceput, astfel incat se
poate intampla sa fii banuit ca faci parte dintr-o secta daca vorbesti, spre
exemplu, de castitate premaritala... Pacatul, si inca cel mare, strigator la
cer, incepe sa se impleteasca cu credinta crestina... "Il iubesc pe
Dumnezeu si El ma iubeste", "Il am pe Dumnezeu in inima" auzim
uneori din gura unor desfranati notorii... Aceasta este ispita cea mai grozava
din cate exista si anume sa ajungi sa crezi ca esti bun crestin indiferent de
viata pe care o duci, indiferent de fapte... Vom ajunge la o asa familiaritate
cu raul, cu pacatul incat atasamentul fata de Biserica va fi pur formal,
aflandu-ne intr-un permanent sperjur.
O astfel de
armonizare incearca si dr. Cristian Andrei, pe site-ul ce-i apartine, cand
raspunde unui tanar care intreaba: "Cum poate fi impacat conflictul unei
fete religioase, dintre dorinta de a face dragoste si pacatul pe care il
savarseste astfel in fata lui Dumnezeu?". Doctorul raspunde[80] printre altele: "O cheie in aceasta problematica
ar fi exemplul pe care i-l dai tu. Ai putea sa-i arati cum se armonizeaza la tine
viata sexuala cu cea spirituala". Numai ca invatatura lui Hristos nu se
"armonizeaza" cu pacatul!
Doctore,
vindeca-te pe tine insuti (Luca 4, 23)
recomanda Scriptura.
Ma intreb
sincer daca autorii Programului "Educatia pentru sanatate in Scoala
Romaneasca" isi mai amintesc cand parintii le spuneau povesti la gura
sobei, din care au invatat ce e cinstea, dreptatea sau moralitatea...Stiu oare
dansii ce bazdaganii faceti pe la Bucuresti? Le puteti spune acestor batrani
carunti sau nepotilor dumneavoastra ca homosexualitatea, sexul oral si anal
sunt practici normale?
Am mare
nadejde ca lucrarea aceasta necrestina va fi zadarnicita sau macar reevaluata
in lumina credintei, datorita luarii de atitudine a Bisericii, a unor fundatii
crestine sau a partidelor care-si vor aminti in pragul alegerilor ca sunt
crestine conform statutului.
Ce propunem
concret? Eliminarea ideilor privind normalitatea homosexualitatii cu argumente
pertinente si pline de iubire, prezentarea unor metode profilactice de
recuperare a acestora, trecerea in categoria perversiunilor sexuale a
homosexualitatii, bisexualitatii, masturbarii, sexului oral si anal etc.,
prezentandu-se nu doar pagubele lor trupesti, ci si sufletesti. In plus, e
necesara o bibliografie crestina pe tematica sexualitatii pe care profesorii sa
o aiba in vedere.
Daca traim
intr-un stat ateu sau crestin ne vom lamuri mai bine in viitor. Un lucru e
cert, cu ocazia Juramantului in fata primului ministru si a presedintelui
tarii, un ministru al Guvernului Romaniei spune: "Jur sa-mi daruiesc toata
puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului
roman...". Incheie spunand: "Asa sa-mi ajute Dumnezeu" si isi
face de obicei semnul Sfintei Cruci...
Amin zic,
adica "Asa sa fie"!
[72] dupa Foi transmise et sainte tradition,
buletin interparohial ortodox din sud-estul Frantei, nr.102/1998, preluat
dintr-un articol al Pr. Iulian Nistea -Pionieratul Educatiei sexuale in
scoala publicat pe Internet la adresa http://www.nistea.com/.
[73] Minister ce poarta din iunie 2003 titulatura Ministerul
Educatiei, Cercetarii si Tineretului (M.E.C.T.)
[74] Contraceptia ar merita ea insasi o abordare separata din
perspectiva moralei ortodoxe. Precizez doar ca pe CD-ul Ministerului,
abstinenta (castitatea) este sufocata de multe alte metode
contraceptive... De fapt Educatia... la care ne referim este mai mult Educatie
contraceptiva si sexuala, dovada clara e protocolul de colaborare incheiat
intre M.E.C./D.G.A.E. (Directia Generala pentru Activitati Extrascolare) si
Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala (S.E.C.S.) (vezi buletinul de
informare si documentare editat de Minister). Intr-adevar, e mai usor sa
vorbesti despre folosirea prezervativului decat sa faci apologie vietii curate,
a castitatii... De altfel, U.N.F.P.A. (Fondul Natiunilor Unite pentru
Populatie), institutie internationala implicata in derularea Programului
"Educatia pentru Sanatate", are printre activitatile derulate in Romania
[75] Intr-un articol am atras atentia ca unele Indreptare
de spovedanie, mult prea detaliate, "inspira" la pacat.
[76] Nu stiu de unde-si vor lua respectivii profesori
curajul de a vorbi, spre exemplu, despre firescul sexului anal...Sunt destule
reviste mondene imbibate de sfaturi sexuale care sunt rezervate in a-l
numi act normal. Presimt ca ora aceasta optionala va fi un adevarat balci...
[77] Ministerul poarta din iunie 2003 titulatura Ministerul
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (M.M.S.S.F.).
[78] O stire din cotidianul Ziua a socat opinia
publica: "Guvernul Blair incurajeaza sexul oral la copii", aceasta
idee fiind o parte a unui program prin care se doreste reducerea numarului de
sarcini nedorite in randul tinerilor (vezi www.ziua.ro/archive/2003/02/22). Guvernul american ne-a socat de mai multe ori, acum a venit randul
Guvernului Romaniei sa ne socheze...
[79] Buletin de informare si documentare Educatia
pentru Sanatate in Scoala Romaneasca (aparut sub egida M.E.C.), nr. 2, p.
5.
[80] vezi http://www.sexdex.ro/ si Dr. Cristian Ion Andrei, Lectii particulare 2,
Editura Humanitas, 2001 (cap. Religie si sex, pp.
66-68).
|
De 3 X femeie, numai crestina nu
|
E greu sa
scrii nefavorabil despre o persoana atat de iubita si apreciata cum este vedeta
postului Acasa TV, Mihaela Tatu. Este volubila, deschisa, optimista,
increzatoare, mereu cu zambetul pe buze. Dumneaei doreste din tot sufletul sa destupe
mintile femeilor, mai ales ale celor trecute de prima tinerete, apoi sa le
scoata din starea de blazare in care multe se complac. La prima vedere totul
pare in regula. Insa nu-i deloc in regula, este deci cazul sa marturisim ca de
vom tacea, vor striga pietrele.
Emisiunea
capata din cand in cand amprenta sexuala.
Insa, ca
teolog ortodox si tata crestin sustin ca modul in care doamna Mihaela Tatu
incearca, impreuna cu invitatii sai, sa faca educatie sexuala
telespectatorilor este cu totul strain de duhul Bisericii. Mai mult chiar, pune
in pericol mantuirea pe care Hristos i-o promite omului si pentru care El s-a
jertfit.
Mihaela Tatu
si unii dintre invitati propovaduiesc cu patos experientele sexuale
premaritale, normalitatea masturbarii, sexul oral si anal... explicand cat sunt
de firesti. "Nu decazi moral" spune dumneaei cu un ton firesc greu de
inchipuit, "perversiune e doar atunci cand apare constrangerea" sau
"in iubire nu exista perversiune, totul e permis daca ambii sunt de
acord".
In situatia
aceasta te intrebi, pe buna dreptate, ce explicatii sa dai fanilor emisiunii in
favoarea ideilor de moralitate, a caror interpretare, vedem bine, este din ce
in ce mai laxa in zilele noastre? Cum sa lupti cu ofertele acestei lumi
care nu le refuza nimic si ce limbaj sa folosesti pentru a te face ascultat?
Ideea este ca
nu poti sa-i interzici omului orice placere fara sa-i oferi ceva concret in
schimb. Din pacate, in vremurile noastre nu exista prea multe modele morale
care sa impuna si sa justifice prin viata lor alegerea unei cai de renuntari,
cand viata este tot mai grea si oricum nu prea ai multe satisfactii, iar vechea
zicala "sa faci ce zice popa, nu ce face popa"[81] este mai mult decat desueta.
Cu sexul oral
sau alte practici perverse e ca si cu sexul premarital. Pentru cine e pro,
e aproape inutil sa-ti pierzi timpul explicandu-i de ce nu e bine. Am spus
aproape inutil, nu inutil... Va intelege cand va vorbi Insusi Hristos in inima
sa. Azi traim in lumea lui "ce-mi place, aia-i bine pentru mine".
Multi considera ca actele de perversiune isi pierd acest statut daca sunt
practicate de majoritatea oamenilor (vezi cazul doamnei Mihaela Tatu). Cei mai
multi, cand accepta si fac cu placere o perversiune, afirma ca... nu mai este perversiune
decat pentru cei ce nu o fac. Fals, pentru ca daca vrei sa spui intunericului
lumina n-ai decat, dar tot intuneric ramane.
E de
notorietate intamplarea urmatoare. Un binecunoscut coleg de Trust a fost oprit
de o vecina in varsta, care i s-a plans ca doamna Tatu face in emisiunile ei
apologia sexului oral. "Am si eu o nepoata care se uita la televizor si
aude asa ceva, a zis femeia, e frumos sa se spuna asemenea lucruri, domnule
X?" La care domnul X, armonizand parca politica postului cu a sa opinie
personala, i-a raspuns: "Nu stiu daca e frumos, da-i tare placut".
Din pacate
sunt si unii absolventi de teologie care au pareri extrem de pozitive in
privinta asta.
O buna
cunostinta de-a mea considera ca sexul oral e o frauda sexuala si o deturnare
de sens, un act fara finalitate, anticreationist, de inchidere in sine si nu de
deschidere catre celalalt, si care alaturi de homosexualitate, masturbare,
fetisism si alte comportamente pervertite nu mai sunt devieri de la normal
pentru multi dintre contemporanii nostri, ci o alegere personala.
Spunea doamna
Tatu ca in iubire nu este perversiune... Dar oare mai poate fi vorba de iubire?
Aceste comportamente sexuale deviante fiind pacate (patimi), este exclusa
iubirea, care e de sorginte divina. In pacat gasim pofta, iar Martin Buber
afirma: "iubirea exclude pofta; in pofta te gusti pe tine, in iubire te
daruiesti celuilalt"[82]. Omul impatimit nu se poate darui. El cauta implinirea
placerilor lui in altul. De asemenea, Sfantul Ioan Gura de Aur considera
curatia absolut inseparabila de iubire. Deci, cum am putea considera necuratia
avand vreo legatura cu iubirea?
Indeobste,
Imnul iubirii de la I Corinteni 13 este cunoscut de cei ce au bunul obicei de a
citi Sfanta Scriptura. Acolo Sfantul Apostol Pavel afirma: Dragostea... nu
se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar (I Corinteni 13, 6).
Dragostea nu poate fi in inversunare cu adevarul, ci se odihneste, se
salasluieste in el; iar adevarul este Hristos[83] si esti in iubire cand implinesti poruncile Lui, cand
esti in afara Lui nu iubesti cu adevarat[84]... De aceea Fericitul Augustin spune o vorba al carui
inteles a fost schimonosit de inteleptii lumii acesteia: "Iubeste si fa ce
vrei!". Fericitul Augustin nu ne indemna la destrabalarea de care el
insusi a fugit, ci spune in esenta ca atunci cand iubesti, chiar poti face ce
vrei, caci nu mai poti alege decat binele, virtutea, viata in Hristos. Sfantul
Pavel spunea de altfel ca iubirea este implinirea legii (Romani 13, 10).
E bine ca tot
ceea ce vine in contact cu noi, orice parere, conceptie, idee de progres
modern sa o trecem prin sita adevarului. As putea spune ca unii asculta de
Hristos, de invatatura Bisericii celei dreptmaritoare, de bunul-simt, iar altii
asculta sfaturile... Mihaelei Tatu si a unor invitati sexperti.
Numai ca
Sfantul Pavel ne lamureste, ca si pe romani odinioara: Au nu stiti ca celui
ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti: fie ai
pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate? (Romani 6, 16).
Exista o
frumoasa pilda despre valoarea femeii, pe care am auzit-o prima oara din gura
batranului parinte Serafim Man de la Rohia, duhovnicul lui Nicolae Steinhardt.
Un tanar ii spune unui cuvios parinte, unchi de-al sau, ca s-a insurat, ca a
luat fata bogata, ca e frumoasa, gospodina, licentiata, ca e din neam bun si ca
e directoare la o scoala. In acest timp, parintele scria pe o hartie cate un
zero dupa fiecare calitate. Nepotul continua si spuse ca este si buna
credincioasa, moment in care calugarul pune inaintea celor sase zerouri cifra
unu. Astfel, cele scrise pe hartie s-au transformat din nimic intr-un milion. Credinciosia
femeii a dat valoare tuturor celorlalte calitati!
Din
nefericire, femeia in viziunea Mihaelei Tatu trebuie sa fie "de 3X
femeie" (mama, sotie, femeie cu cariera), numai buna crestina nu.
Femeie
crestina, mai multa demnitate!
[81] Sintagma isi are originea in cuvantul Mantuitorului: Atunci
a vorbit Iisus multimilor si ucenicilor Sai, zicand: Carturarii si fariseii au
sezut in scaunul lui Moise; Deci toate cate va vor zice voua, faceti-le si
paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic dar nu fac (Matei 23,
1-3). Insa asocierea intre farisei si preotii Bisericii este fortata si
blasfemiatoare. Personal gasesc folosirea acestei sintagme o palma
[84] Consider ca ateii pot iubi si ei sincer,
dezinteresat, insa cu o iubire fireasca sadita de Insusi Dumnezeu in firea
omului, ca nazuinta spre tot ce este bun si frumos sau vrednic de dorit.
"Crestinul insa, pentru mantuirea sa, are neaparata trebuinta de dragoste
care sa lucreze cu putere de sus, adica de dragostea suprafireasca, de
dragostea crestina sau de dragostea ca virtute teologica" (Invatatura
de credinta crestina ortodoxa, E.I.B.M.B.O.R., 1992, p. 321).
|
Big Brother - Voyeurismul - din
manualele de psihiatrie pe ecranele televizoarelor
|
Emisiunile de
divertisment epuizasera de mult subiectele amuzante, se spusese aproape tot,
nimic nu mai era nou... asa ca s-a inventat conceptul de
"reality-show" (spectacol real), anume, din disperarea producatorilor
care nu mai reuseau sa ridice audientele. Tot ceea ce se putea filmat se filmase,
insa mai mereu in spatele acestor emisiuni era o regie, lucru care se simtea.
Telespectatorii voiau mai mult; voiau sa vada emotii, trairi, lacrimi; voiau
viata reala, transparenta, lipsa de trucaje. Asa au aparut emisiunile Iarta-ma!,
Din dragoste, Surprize Surprize etc. Camera de filmat a reusit,
intrucatva, sa patrunda in sufletul omului. Telespectatorii au inceput sa vada
dincolo de aparente. Ideea show-urilor acestora parea generoasa, insa de foarte
multe ori, volens nolens, s-au vulgarizat necazurile si neputintele unor oameni
simpli. Dar telespectatorii nu s-au multumit cu atat... Asa a aparut Big
Brother, un real-show TV considerat "o adevarata lovitura de
geniu". In cateva cuvinte, e vorba de 12 concurenti (6 femei si 6
barbati), oameni obisnuiti (alesi dintre 27.000) inchisi intr-o casa si fara
nici un fel de legatura cu exteriorul, filmati si ascultati permanent (inclusiv
la dus), 24 de ore din 24 (din care se difuzeaza imagini reprezentative, bine
alese). Isi fac singuri mancare, isi administreaza un buget limitat,
asculta sfaturile fratelui cel mare si, dupa anumite reguli, propuneri,
voturi ale publicului pe care nu gasesc potrivit a le pomeni aici, pleaca din
casa rand pe rand. La sfarsitul celor 4 luni de "viata in
captivitate" se desemneaza castigatorul...
Show-ul Big
Brother a avut audiente extraordinare in toate tarile unde a fost difuzat.
Si pentru ca este un format de succes, sunt sanse mari sa vedem si Big
Brother II si chiar III. Intotdeauna vor exista persoane care sa
speculeze inclinatia pacatoasa a omului...
Se cuvine sa
privim si din perspectiva ortodoxa subiectul Big Brother. Trecem rapid
peste dorinta pacatoasa a concurentilor de a "iesi in fata", de a se
face remarcati (caci cei lumesti traiesc lumeste), peste lipsa lor de demnitate
(o saptamana intreaga au trebuit sa imite viata de tip western, traiul
cowboy-lor, sa plimbe o vaca si sa doarma sub cerul liber.), la fel si peste
mercantilismul exagerat al producatorilor (votul prin sms pentru eliminarea
unuia din cei nominalizati este de 0,99$).
A fost o vreme
in care multi s-au luptat, folosind arta cuvantului, pentru protejarea vietii
private. La polul opus s-a conturat conceptul de voyeurism, tratat cu
seriozitate in manualele de psihopatologie. El este curiozitatea perversa
pentru intimitate. Voyeuristul este obsedat de ceea ce nu vede, de viata
privata a altora, de ceea ce ii este indeobste interzis. Daca intr-o vreme
voyeuristul trebuia sa fie inventiv pentru a-si satisface obsesiile (binocluri
indreptate spre ferestre, ascunderea sub scarile blocurilor pentru a privi sub
fuste etc.), acum are show-ul Big Brother. Si nu e exagerata
"etichetarea" cu acest apelativ al fanilor emisiunii, mai ales ca
acesta se completeaza cu exibitionismul (expunerea intimitatii - lucru
intamplat inca din prima zi in casa "Big Brother") si obscenitatile,
vorbele de prost gust, injuraturile cobailor. Voyeuristul sta cu
sufletul la gura sa vada ce s-a mai intamplat si vaneaza efectiv secventele fierbinti
si discutiile cu tema sexuala. Toata lumea vorbeste "despre cei din
casa", toti fac pronosticuri - care iese din casa, care vor forma un
cuplu...
"Atat
voyeurismul cat si in exhibitionismul sunt expresii patologice ale
comportamentului intim. Regasim in ele curiozitatea bolnava, setea pentru
dezgolirea aspectelor celor mai ascunse sau mai urate din viata cuiva. Ne
intereseaza nu doar ce face celalalt, ci mai ales ce face el rusinos sau
caraghios, jenant, rau, pervers, dezgustator!"[85]. Cati fani ai show-ului oare realizeaza ca, din
perspectiva psihiatrica, dar nu numai, au intrat in zona anormalului?? De aceea
Sfantul Efrem Sirul se ruga spunand: "daruieste-mi sa-mi vad greselile
mele"! Omul contemporan haituit din toate partile, bolnav de grija de
multe nu-si mai vede starea sufleteasca. Cum sa reuseasca? Cum sa ajunga la
liman? Cum sa-si vada el starea sufleteasca daca a devenit peste noapte
pasionat de Psihologia comportamentala? Toti, ca niste adevarati specialisti,
vor sa vada cum se comporta cobaii... Ei nu isi dau seama ca sunt rosi
de o indiscretie pacatoasa, ci considera ca sunt doar fini observatori ai
naturii umane...
Desi nu-i atat
de greu, se pare ca nu intelegem ca astfel de productii TV nasc in noi o
curiozitate pacatoasa, ne pervertesc mintea, ne tulbura inima. Experienta
show-ului Big Brother in celelalte tari a demonstrat, in plus, ca se
poate ajunge la grave stari de dependenta. Sa nu mai vorbim de pierderea de
timp, timp ce s-ar putea folosi cu folos. Apropos, stiati ca la ora la care se
transmitea la Prima Tv "Salut, Big Brother!" la manastirile
noastre batea toaca pentru inceperea slujbei de noapte? Cati nu se tanguiesc
spunand ca s-ar ruga lui Dumnezeu, dar nu au timp? Deci timp se gaseste!
Cu consecventa
m-am uitat pana la eliminarea din casa, in urma propunerilor si voturilor, a
primei concurente, Nadira. S-a purtat exemplar, comparativ cu ceilalti, caci
era filmata si "participa la un show de televiziune"... Nu s-a
dezgolit la dus, nu a injurat. A facut nota discordanta pentru ca nu s-a simtit
bine alaturi de cei "slobozi la gura". S-a spus despre ea ca nu s-a
purtat natural, ca era foarte atenta cu ce facea si spunea... firesc, as spune,
doar era filmata si o tara intreaga o vedea.
"Big Brother" o vedea tot timpul, telespectatorii de asemenea...
Pe noi
ceilalti, de acasa, ne vede zilnic Dumnezeu, doar El si sfintii Lui...
Oare noi de ce
nu ne rusinam de faptele noastre rele pe care Dumnezeu le vede?
Eu "am
venit, am vazut, ...am fugit!". Dar tu?
P.S.: Ce a
urmat dupa plecarea Nadirei? Discutii nesfarsite despre sexualitate - subiectul
casei, strip-tease si dansuri lascive chiar in ziua Invierii, dar nu doar
atunci; simularea actului sexual, incercarea de a dobori recordul la sarut
neintrerupt, filmari cu "vampiri" etc... Toate acestea i-au facut pe
cei din CNA sa ia atitudine... [86]. Aveam sa aflu ca in Ungaria "o seama de ierarhi
ai Bisericii Romano-catolice au criticat vehement televiziunea pentru difuzarea
emisiunii Big Brother. Acestia i-au acuzat pe producatori ca promoveaza
devalorizarea vietii si distrugerea normelor morale"[87]. Si la noi, in cateva emisiuni televizate si articole
din presa laica si religioasa s-a spus cam acelasi lucru.
[85] Florentina Calmatuianu, Loft Story - sfarsitul
vietii private, in Ideea crestina (revista ortodoxa de critica
sociala), an. I, nr. 3/ 2001, p. 50.
[86] "Reality show-urile influenteaza negativ
telespectatorii si recomanda televiziunilor care difuzeaza aceste formate sa se
conformeze Conventiei Europene Televiziunea Transfrontaliera", se arata
intr-un comunicat al CNA. Membrii Consiliului au ajuns la concluzia ca acest
tip de programe promoveaza atitudini si comportamente care pot avea o influenta
nefasta asupra principiilor si modelelor de conduita ale unor telespectatori si
pot fi socialmente distructive. In opinia CNA, aceste formate contravin rolului
cultural pozitiv pe care televiziunea ar trebui sa-l joace. "Nu trebuie
neglijat faptul ca o emisiune de acest fel are o conotatie speciala intr-o
societate in care se resimt inca traumele unei lungi perioade de
totalitarism", apreciaza CNA in comunicatul citat. Consiliul precizeaza
ca, indiferent de contractele sau intelegerile semnate intre participanti si
radiodifuzori, si in cadrul acestor programe trebuie respectate drepturile
fundamentale ale omului, demnitatea umana, valorile familiei, bunele moravuri,
ca si Legea audiovizualului, care raspunde standardelor legislatiei europene.
(Sursa: Internet; postat pe un forum pe 17 mai 2003).
[87]
Nicolae Tescanu, Laboratorul pervers: Big Brother, in revista Rost,
an I, nr. 4, iunie 2003, p. 34.
|
"Babilonia" sminteste
|
Odata cu grila
de toamna 2002, la Televiziunea Antena 1 a aparut o noua emisiune cu format de
succes (marca Valeriu Lazarov) - "Babilonia"- moderata de fosta
prezentatoare de stiri a postului TVR 2, Augusta Dumitrascu.
Reclama
acestui show interactiv suna cam asa: "Iti plac aventurile de-o noapte? Te
doare in cot de ce spun ceilalti? Esti iesit din comun uneori? Hai sa vorbim
despre tine... Vorbim, gandim, traim diferit. Dar important este sa ne facem
auziti. In fiecare zi, de luni pana joi, de la 17:50, Augusta Dumitrascu te
asteapta la << Babilonia >> La Antena 1".
Zi de zi,
telespectatorii emisiunii vad si asculta marturisirile unor oameni
"simpli, interesanti, pitoresti, chiar extravaganti" - de fapt, marea
majoritate sunt extravaganti, anarhici, iesiti din comun, altfel,
dar nu prin cine stie ce fapte bune, ci prin excese si patimi.
Emisiunea vrea
intr-un fel sa pledeze, pare-se, pentru mai multa toleranta. Dar si de data
aceasta toleranta se dovedeste a fi rau inteleasa. Daca de multe ori ea este o
masca a urii, toleranta este in cazul emisiunii noastre inteleasa ca obisnuinta
cu raul, cu pacatul, cu nefirescul. Este adevarat ca uneori cazurile sunt
dramatice si ai ce invata din ele, insa, de cele mai multe ori, se prezinta
mofturi si teribilisme pe care ar trebui sa le acceptam ca fiind d-ale
noastre. De altfel, misiunea "augustei" prezentatoare este destul
de ingrata pentru ca e neutra, nu da verdicte, nu concluzioneaza si nu ia
atitudine, dimpotriva, prin tacere si zambetul molipsitor, incuviinteaza.
Uneori din public se aude un haa, uuu sau ooo prelung,
exaltat sau contrariat dupa caz, dar intotdeauna penibil.
In 1955,
muzica rock a produs mare agitatie; cand Elvis Presley a aparut pe ecran,
gesturile lui au fost considerate scandaloase. De aceea, in timpul spectacolelor,
era filmat numai de la brau in sus. In 1970, grupului rock Led Zepellin i s-a
interzis intrarea in Singapore
Dar ce vorbesc
despre straini cand la noi stau lucrurile la fel, si chiar mai rau[88]? Si la noi concerteaza nestingheriti cei de la
Parazitii...
Mi-am notat
intr-o agenda personala un caz de toleranta bolnava, o toleranta inteleasa
gresit. In seara zilei de 6 martie (dupa "noaptea diavolului"[89]), la stirile ProTv de la ora 23, psihologul B. L.,
invitat fiind, afirma ca: "satanismul este povestea unui adolescent".
Cu aceeasi toleranta bolnava spunea ca nu trebuie sa-i incriminam pe tinerii
satanisti, ideea fiind ca dupa 25 de ani cu siguranta nu vor mai fi adeptii
unei astfel de orientari.
Intr-adevar,
in ziua de azi toleranta a capatat foarte mari proportii. "Toate au
fost la timpul lor ceva exagerat / Anii au trecut in zbor si lumea le-a uitat"
cantau cei de la Phoenix
Aceasta
influenta negativa, manipulare, Sfanta Scriptura o numeste sminteala. Ea
este influenta rea facuta aproapelui prin cuvinte si fapte nelegiuite prin care
acesta este atras spre pacat.
La adresa
smintitorilor, Mantuitorul Hristos rosteste cuvant infricosator: iar cine va
sminti pe unul dintre acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i
se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii. Vai
lumii din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului
aceluia prin care vine sminteala (Matei 18, 6-7). Sminteala vine in cazul
de fata prin initiatorii show-ului, dar nu numai...
Din
nefericire, tinerii (target-ul declarat al Babiloniei) au o slaba
capacitate in ierarhizarea valorilor, interesele si aspiratiile lor nu sunt
bine conturate, trasaturile volitive fiindu-le dominate de labilitate. Lipsa
culturii, a educatiei religioase a unei mari categorii de tineri face ca
acestia sa fie cuprinsi de mirajul teribilismului, iesirii din normalitate, din
banal, dar nu prin virtuti, ci prin excese.
A devenit
obositor a lua atitudini de fiecare data cand ceva bizar apare pe micul
ecran. Multi crestini se intreaba probabil, pe buna dreptate, ce e mai bine: sa
le acceptam, sa le toleram sau sa atragem atentia? Se pare ca cel mai bine este
a atrage atentia, insa cu duhul blandetii. Este ceea ce cu sfiala si dragoste
pentru tinerii spectatori ai emisiunii am incercat si eu.
A tacea, a nu
atrage atentia, a nu sfatui de bine inseamna in acest caz a nu iubi, iar a iubi
e datoria noastra dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel care zice: Nimanui
cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; caci cel ce a
iubit pe aproapele a implinit legea (Romani 13, 8).
[88] Am spus ca stam si mai rau pentru ca, spre deosebire
de unele state occidentale, noi nu refuzam mai nimic din ceea ce primim. Tot ce
vine din afara pentru noi e bun, minunat, chiar daca sclipeste doar ambalajul.
Spre exemplu, erotic-show-ul de la Cerbul de Aur (2002) al rusoaicelor
pseudo-lesbiene de la T.A.T.U. a socat putin, dar nu s-a luat atitudine
(dupa toate probabilitatile concertul a fost scurtat datorita presiunilor
veteranilor de la Scorpions ce erau grabiti sa intre in scena); in Marea
Britanie insa, spectacolul fetelor fiind boicotat de asociatii formate din mame
responsabile a facut ca show-ul sa se desfasoare in prezenta a doar 1.000 de
fani (numar infim pentru o formatie de recunoastere europeana, ce putea aduna
lejer 15.000 de persoane).
[89] Va amintiti ca ProTv tinea numaratoarea inversa a zilelor
pana in anul 2000. Noaptea diavolului s-a serbat de catre satanistii de la noi
in noaptea zilei cu numarul 666 pana in anul 2000.
|
Cenzura - intre amintirea
dictaturii si dragostea fata de aproapele pierdut
|
Evenimentele
relativ recente din audio-vizual (cenzurarea postului OTV) m-au facut sa extind
putin teritoriul problematicii si sa ma gandesc la o posibila abordare crestina
si mai generala a temei. Departe gandul de a tine partea CNA sau OTV, m-am
gandit ca daca ar exista o institutie similara CNA-ului pentru presa scrisa si
pentru piata muzicala romaneasca de mult s-ar fi inchis publicatii si s-ar fi
cenzurat muzicieni. De fapt nu e vorba de o institutie similara CNA-ului
(Consiliului National al Audio-vizualului), ci de un biet si banal CTC (Control
tehnic de calitate).
Asa cum
intr-un Supermarket nu poti prezenta alimente comestibile si otrava pe acelasi
stand, ar fi corect si sanatos sa nu poti prezenta pe un stand cu productii
muzicale (casete, CD-uri) langa muzica buna, relaxanta si otrava sonora
promovata de unii muzicieni de azi. Sau langa reviste si publicatii cu
subiecte interesante, culturale, stiintifice, extrem de serioase si decente sa
se afle publicatii de scandal sau pornografice.
Se spune
uneori "trebuie ca omul sa aiba libertatea de a alege", dar daca in
cazul Supermarketului produsele au nevoie de CTC, sunt deci verificate,
de ce n-ar fi verificate presa scrisa si productiile muzicale, cu atat
mai mult cu cat, fara indoiala, tinerii pot fi usor manipulati, ei luand uneori
arama drept aur...
Sociologii,
intr-un evident consens de opinii, se impotrivesc interzicerii (cenzurii),
deoarece, afirma ei, mai mult ca sigur interdictia va conferi tanarului o mai
mare tentatie, aidoma evenimentului biblic cu fructul oprit[90]. Nu mai vorbim de angoasele pe care le provoaca
amintirea acestui obicei al cenzurii practicat aberant si fara discernamant in
perioada comunista nu neaparat pentru sanatatea morala a natiei.
De ce ar
trebui sa-l lasam pe tanar sa se "loveasca cu capul de pragul de sus"
de fiecare data? De ce n-ar invata din greselile altora? E cazul sa experimenteze
toate greselile posibile? Unde e iubirea spre care ne cheama Hristos?
Consideram ca
se poate trai si fara amestecul de sadism si masochism, fara exacerbarea
instinctului sexual si anarhia ce se revarsa pe canalele media, si ca ele nu
sunt un element fara de care tineretul nostru n-ar putea trai.
Putem afirma
ca luarile de pozitie, criticile intru dragoste, cenzurile (in sensul
bun al cuvantului) exista, insa nu atatea cate ar trebui.
Din pacate,
tarile est-europene de curand scapate de sub jugul totalitar comunist sunt
extrem de tolerante, primitoare a aproape tot ce vine din Occident.
Latura
negativa a mass-media, respectiv a muzicii subculturale, trebuie sa
recunoastem, nu poate fi eradicata, total interzisa (vor fi intotdeauna
persoane ce vor specula neputintele, slabiciunile, inclinatiile perverse ale
aproapelui) insa trebuie sa atragem atentia, sa constientizam tineretul si nu
numai - intreaga opinie publica, asupra pericolelor de langa noi. Sa luam
aminte si sa fim vigilenti si cu discernamant caci, vorba romanului, "nu
tot ce zboara se mananca".
Nimeni sa nu
va amageasca cu cuvinte desarte, caci pentru aceasta vine mania lui Dumnezeu
peste fiii neascultarii. Deci sa nu va faceti partasi cu ei. Altadata erati
intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii (Efeseni 5, 6-8).
[90] Toata lumea a observat ca ideea aceasta, anume ca interdictia
va conferi tanarului o mai mare tentatie, nu se aplica, spre exemplu, in
cazul consumului de droguri... Nu vrea nimeni sa-l lase pe tanar sa se dea cu
capul de pragul de sus. S-ar putea deci aplica politica aceasta si in
alte situatii. Un elev mi-a pus odata cu sinceritate ca singura lui problema cu
parintii este... lipsa unor restrictii!! Adica nici unul dintre parinti nu-i
interzice nimic. Pentru el asta era pe buna dreptate o problema.
|
Telenovelele
- "parabole" educative?
|
Am auzit
uneori spunandu-se ca "telenovelele promoveaza idei morale crestine si
influenteaza in mod benefic telespectatorii". De asemenea, ca mesajul
acestor productii TV este foarte important pentru ca incearca sa apropie
oamenii de Biserica si sa ii faca constienti de lucrurile care sunt importante
in viata. Acesti apologeti ai filmelor sud-americane (unii chiar teologi) au
remarcat ca "in fiecare telenovela apare figura preotului care aduce liniste
si pace in sufletele crestinilor". Mai mult chiar, observand acest aspect
au concluzionat ca aceste seriale au fost create special cu scopul de a fi
moralizatoare si in spatele intrigilor prezentate se afla intotdeauna iertare,
mila crestineasca si iubirea curata a aproapelui!!
M-am gandit la
inceput ca cei ce gandesc asa vor sa nu supere multimea fanilor telenovelelor,
insa nu e vorba de asta intotdeauna, ci de convingerea ca aceste productii TV
fac numai bine celor ce le privesc. In discutiile "teologice" despre
acest subiect se pomeneste si numele Marelui Vasile cel Mare si Omilia catre
tineri in care sfantul recomanda oamenilor din vremea aceea sa culeaga din
literatura, chiar si din cea pagana (amintindu-l pe Homer), anumite elemente
valoroase si folositoare crestinilor, asemenea albinei care culege din floare
numai nectarul. Ce-ar fi de spus decat ca e neinspirata comparatia dintre
telenovele si Homer... E adevarat ca de oriunde poti culege ceva bun, frumos,
inaltator, insa datoria noastra e sa-i castigam pe oameni cu Hristos, nu sa-i
imbiem cu artificii de felul: "telenovelele sunt bune!". Daca cei
multi le iubesc nu inseamna ca sunt bune, vezi si cazul manelelor. Daca Sfantul
Vasile ar fi aflat ca tinerii crestini din vremea sa citeau literatura si
filozofie pagana ore in sir si in detrimentul rugaciunii, al slujbelor, al
lecturilor duhovnicesti, nu le-ar mai fi recomandat aceasta. Patima, caci
acesta-i cuvantul potrivit, nu poate si nici nu trebuie recomandata
crestinilor! Aparatorii autohtoni ai telenovelelor nu stiu probabil ca tinerii
(cel putin cei cu care intru eu in contact) urmaresc cu obstinatie productiile
sud-americane, si nu una de divertisment, pentru recreere, ci 3, 4, iar unii
chiar 6!! In fiecare zi! Unii ajung sa nu mai traiasca pentru sine, ci pentru
altii... Imi amintesc ca ieri de vremea isteriei in masa creata de Si
bogatii plang sau Isaura (chioscurile se inchideau, medicii amanau
consultatiile, femeile ce veneau de la serviciu fugeau spre casa etc.), de
altfel productii "linistite", "cumsecade", nu ca cele de
azi imbibate in senzualitate ("cheia succesului, a audientei
sporite"). Stim cu totii starea sufleteasca a celui ce a pierdut un
episod: pana nu intreaba, pana nu afla ce s-a intamplat, nu se linisteste!
Oricum, la 6-7 episoade se intampla cate ceva... Nu e cazul sa aduc aici
cuvinte din Parintii Bisericii despre "pierderea de timp", despre akedia
(plictiseala) etc. Un mare realizator TV francez afirma ca "cel ce zilnic
sta in fata televizorului doua-trei ore este pierdut pentru cultura!". Imi
vine in minte si cuvantul Marelui Ioan Gura de Aur care spunea ca "noaptea
nu e numai pentru dormit, ci si pentru rugaciune". Deci, daca si somnul
noptii sfantul il considera -intr-un anumit sens- o pierdere, dar apoi ziua...
Telenovelele
apropie pe crestini de biserica ? Eu cred ca nu! Dimpotriva, cred ca unii devin
subit filo-catolici, interesati de... Maria de Guadalupe, sau gasesc de
cuviinta sa ii judece pe preotii nostri ca nu stau atat de vorba cu
credinciosii ca parintele din film (ceea ce e total neadevarat). Mai stiu ca
cei ce frecventeaza cu regularitate sfintele slujbe nu privesc decat rar la
telenovele, gasindu-le pierdere de timp! E si acesta un argument! Cati dintre
cei ce sunt fani ai telenovelelor spun ca n-au timp nici macar de un Paraclis
al Maicii Domnului sau de o catisma din Psaltire?
E vorba de
fapt de o eronata ierarhizare a valorilor! De aceea e nevoie inca de multa
catehizare! Parintele Teofil Paraian de la Sambata spunea ca: "Daca
Dumnezeu nu este pe primul loc in viata noastra, nu este pe locul care i se
cuvine!"
|
Suntem indiferenti! Atitudine la
lipsa de atitudine
|
O! om ce mai
raspundere ai / De tot ce faci pe lume / De tot ce spui in scris sau grai ! /
De pilda ce la altii dai / Caci ea mereu, spre iad sau rai / Pe multi o sa-i
indrume...(Sfantul Ioan Iacob Hozevitul)
In urma cu
ceva timp a ajuns la cunostinta opiniei publice ca Andrei Gheorghe, cunoscuta
vedeta ProTv[91] si ProFm se drogheaza! Sau, mai bine zis, s-a drogat,
a fumat marijuana! Deja nu mai e o noutate pentru nimeni; au aparut
fotografiile flagrantului intr-o revista de scandal, el a recunoscut si
a declarat: "Nu pot sa spun ca ma simt confortabil sau mandru de ce-am
facut. Nu ma mandresc. Asta sunt eu, cu viciile si cu implinirile mele si nu
pot sa spun decat ˝luati-ma asa cum sunt si judecati-ma pentru ceea ce sunt╗". In
emisiunea sa "13-14 cu Andrei Gheorghe" (din 27 februarie 2003)
declara, inca o data, ca ceea ce s-a scris este adevarat: "Am fumat iarba.
E adevarat ce scrie acolo...". In timpul emisiunii o ascultatoare il ia pe Andrei Gheorghe la intrebari.
"Spui ca recunosti fapta si o regreti?/ Nu cred ca regret! N-ai sa
mai consumi?/... Nu stiu!"
Nu trebuie sa
accepti intru totul valorile spirituale ale Ortodoxiei ca sa intelegi ca
atitudinea (chiar daca extrem de curajoasa) a lui Andrei Gheorghe a fost extrem
de nefericita si smintitoare. Spun atitudine curajoasa pentru ca in Romania
atat comercializarea cat si consumul de droguri sunt ilegale, indiferent de
gradul de dependenta pe care-l dau acestea. Fosta vedeta ProTv e simbolul
revoltei si idolul multor tineri, de aceea responsabilitatea lui e foarte mare.
Vedetele de orice fel ar trebui sa constientizeze gravitatea manipularii, a
consecintelor faptelor si cuvintelor lor. Concludent in acest sens mi s-a parut
mesajul unui tanar, care semneaza CZC, postat pe 27 februarie (in aceeasi zi cu
emisiunea) pe forumul de discutii de pe site-ul fostei vedete ProTv: "Am 12
ani, sunt elev si un mare admirator al lui Andrei G. Pana acum credeam tot ce
imi spuneau parintii si profesorii referitor la droguri, ca sunt rele, foarte
daunatoare, duc la pierderea controlului... etc... De cand cu declaratia lui
A.G. am avut o revelatie... daca un om mare ca el se drogheaza..... inseamna ca
e un lucru bun..... in concluzie, stie cineva de unde pot face rost de niste
droguri???"
Am provocat
cativa tineri liceeni la o discutie sincera si i-am intrebat ce cred ei despre
toate acestea. Toti mi-au raspuns in acelasi duh: "e treaba lui",
"e viata lui", "ii apreciez emisiunile, nu am treaba cu viata
lui privata", "fumeaza pe banii lui...", "face ce vrea cu
banii lui, cu sanatatea lui". Sincer sa fiu ma asteptam la atitudini
serioase de genul: "Sa ingadui unei persoane sa apara la TV, la o ora cu
audienta, si sa spuna si ce daca ma droghez? este o adevarata
crima". N-a spus nici unul dintre tineri: "mi-e mila de el, isi
pierde sufletul"... sau "ma gandesc la cei care-l admira si care s-ar
putea sa-l si imite..." De altfel, din cei ce au vizitat site-ul lui
Andrei Gheorghe dupa izbucnirea acestui scandal, si au raspuns la un sondaj,
83% au spus ca... "e problema lui".
Hristos ne
indeamna sa avem dragoste unii pentru altii, ne indeamna sa suferim cu cei ce
sufera... "Daca era fratele meu, poate ca mi-ar fi pasat" imi spunea
cineva. Oare nu ne aminteste aceasta replica de cuvantul Scripturii: de veti
iubi pe cei ce va iubesc, oare ce plata veti avea? (Matei 5, 46). Cu ce
suntem, in situatia asta, mai buni decat paganii? Eu nu spun ca ar fi trebuit
sa spunem ceva anume, caci sunt multe de spus, doar ca trebuia sa spunem... ceva!
Suferim de boala indiferentei (a indiferentei fata de aproapele pierdut, a
indiferentei fata de cel smintit ce merge pe drumul pierzarii). Intr-o reclama
interesanta despre violenta in familie ce se difuzeaza pe posturile TV se
spune: "Indiferenta te face complice!". Intr-alta se spune
"Nepasarea este cel mai mare handicap!".
Intr-adevar,
suntem indiferenti si asta ne dezumanizeaza! In acelasi duh marele Dostoievski
spunea: "Suntem vinovati (responsabili n.n.) de tot si de toate".
|
Ozzy Osbourne - dusmanul lui
Hristos, idolul generatiei MTV
|
NOTA: Daca imi
va ajuta Bunul Dumnezeu, curand va vedea lumina tiparului inca o lucrarea a
mea, Muzica rock si morala crestina - (teza de licenta in Teologie). Cartea se
vrea o reflectie ortodoxa asupra fenomenului rock venita din partea unui
teolog, fost rocker "inrait" in anii adolescentei.
Celebru rocker
Ozzy Osbourne (55 ani), cel ce ingrozea lumea in anii '70 si '80 impreuna cu
grupul Black Sabbath, cunoaste o noua si nesperata "tinerete". El a
revenit de ceva timp in lumina reflectoarelor prin serialul MTV The
Osbournes si cu un nou hit in topuri, Dreamer. Emisiunea este
ceea ce specialistii media numesc real live show. Cu alte cuvinte e
vorba de un show de televiziune care arata viata de zi cu zi a familiei
starului amintit. Emisiunea, careia nu-i poti reprosa prea multe, ni-l prezinta
pe veteranul rocker in ipostaze casnice, ridicole sau amuzante, ceea ce a dus
la cresterea neasteptata a interesului pentru "visatorul" Ozzy. El
este acum ceea ce nu a fost nici in perioada de glorie: un star iubit de
tinerii din intreaga lume. Noua generatie, generatia MTV, incepe sa-i asculte
muzica. Ce mesaje va intalni ascultatorul? Cine este de fapt acest Ozzy
Osbourne?
In adolescenta
"se ocupa in timpul liber cu mici furtisaguri din magazinele cu haine sau
descinderi prin casele oamenilor, cand acestia nu erau acasa..."[93]. A fost arestat deseori pentru ultraj si furt.
Nebuniile nu s-au sfarsit odata cu adolescenta.
"La o
petrecere data la casa de discuri C.B.S Records, Ozzy, influentat de Sharon
Arden (viitoarea sotie si manager, vedeta a show-ului MTV amintit) are ideea
nastrusnica de a lua cu el niste porumbei care trebuiau lasati liberi prin
cladirea unde se tinea petrecerea, dar pentru buna dispozitie Ozzy se
hotaraste sa loveasca doi porumbei cap in cap, pana cand nu mai raman decat
penele din ei...Presa il catalogheaza drept insane si mad man
(nebun, nesabuit), iar in unele state americane ii sunt interzise
concertele"[94].
In 1970, Black
Sabbath in frunte cu vocalistul Ozzy Osbourne produc albumul omonim despre care
s-a spus ca "intra pe un teren neexploatat pana atunci de nimeni:
satanismul si stiintele oculte. Curios este faptul ca nici unul din membrii
trupei nu a fost si nu este satanist declarat"[95], adica membru al unei biserici sataniste.
"Ozzy
paraseste grupul Black Sabbath in 1977 datorita problemelor cu drogurile si
alcoolul. Dupa o lunga meditatie asupra problemei drugs & alchool,
in 1984 are loc prima internare pentru dezintoxicare la celebra clinica Betty
Ford din Los Angeles, loc pe unde au trecut mai toate starurile rock cu
probleme de acest gen"[96].
"In 1982,
aflandu-se in orasul San Antonio, urineaza pe un monument istoric al orasului.
Este interzis de autoritati si doar dupa 10 ani (1992) a mai concertat in acest
oras"[97].
In 1986, Ozzy
Osbourne "este chemat in fata tribunalului de catre parintii unui
adolescent american care s-a sinucis ascultand piesa Suicide Solution (Solutia
sinuciderii), proces castigat de Ozzy dupa numai trei infatisari"[98]. De fapt marea majoritate a albumelor lui au nume
sinistre: The ultimate sin (Ultimul pacat ) (1986), Diary of the
madman (Jurnalul unui nebun) (1981) sau Speak of the devil (A
vorbi despre diavol) (1982) etc.
Despre
nebuniile lui Ozzy Osbourne au scris mult revistele de specialitate, insa
pentru a intelege malefica sa personalitate prezentam declaratia unui membru al
formatiei Ugly Kid Joe, care a cantat in deschiderea unor concerte ale lui
Ozzy: "Diseara va evolua Ozzy Osbourne, Antihristul in persoana, in
aceasta urbe (Salt Lake City) care recita zilnic versete din Biblie. O
protectie impotriva fortelor distructive ale raului se impune cu
necesitate"[99].
Revenind la
fosta trupa a lui Ozzy, Black Sabbath, constatam ca ea canta despre cadavre,
azile de nebuni, droguri, razboi atomic si despre diavol, iar in cantecul Nativity
in black declara : "Numele meu este Lucifer / Te rog, ia-ma de
mana"[100]. Numele formatiei reprezinta ceremonia mistica a
magiei negre.
"In 1990
este acuzat de tentativa de omor impotriva sotiei (Ozzy fusese baut). Reuseste
sa scape pe cautiune"[101].
Avand o
atractie vadita catre ocultism si satanism (desi nu s-a considerat niciodata
satanist ), Ozzy Osbourne "...se hotaraste sa-i prezinte in timpul
turneului sau Ozz Fest Tour pe satanistii de la Marylin Manson, dar
Primaria din New Jersey anuleaza concertul din cauza atitudinii scenice a
satanistilor de la M.M. Osbourne ii da in judecata si castiga procesul"[102].
Reamintim ca
Marylin Manson este trupa rock declarat satanista (al doilea album al grupului
se numeste Antichrist Superstar, '96 (titlul inspirat dupa celebra opera
rock Jesus Christ Superstar, '70).
In acelasi
turneu Ozz-Fest, "pe 17.06.1997, la Columbus (Ohio) izbucneste un
scandal in randurile spectatorilor care sparg ferestre, rup copacii, incendiaza
bancile stadionului si rastoarna cateva masini. Cauza? Ozzy a avut oarecare
probleme cu vocea si a anulat concertul"[103]. Evenimentul nu e singular, "pentru daunele
provocate de fani la un concert in Meadowlands, New Jersey, Ozzy a fost nevoit
sa achite 85000 $"[104].
Atitudinile
anarhice, violente ale fanilor rock (in cazul de fata - fanii Ozzy Osbourne)
infirma ideea ca admiratorii (fanii) sunt preocupati, interesati doar de muzica
idolilor. De ce oare nu se intampla asemenea acte si la Opera sau la concerte
simfonice ?
Influenta
starurilor rock asupra vietii si comportamentului admiratorilor este mai mult
decat evidenta.
Pentru a ne
face o idee despre cat de mare este influenta lui Ozzy si cat de mult este
admirat, trebuie sa precizam ca "numai in SUA a vandut peste 21 de
milioane de albume"[105]. Cu siguranta marea majoritate a fanilor nu-si imita
idolul, dar fenomenul ar trebui sa ne puna pe ganduri.
In foarte
multe fotografii Ozzy poate fi vazut facand semnul diavolului (semnul coarnelor
lui satan) si machiat strident in stil horror.
Celebrul Ozzy
Osbourne, cel catalogat de presa drept nebun, chiar pune in aplicare un
scenariu horror de-a dreptul demonic: in timpul concertelor, "publicul sa
fie improscat cu sange, iar cei ce stau mai departe de scena sa fie altoiti
cu intestine, ochi si bucati de carne proaspete, acestea fiind aruncate cu
ajutorul unei catapulte"[106].
Mai mentionam
ca in 1969, pentru a atrage atentia publicului, Ozzy "si-a vopsit tot
corpul in culoare purpurie, iar galeata de apa pe care de obicei si-o
toarna in cap in timpul spectacolelor, este plina de votca"[107].
E de
notorietate faptul ca Ozzy Osbourne, acest nebun al rock-ului,
"antichristul in persoana", cum afirma multi, este persona non
grata in foarte multe orase din S.U.A.
Revenind la
show-ul MTV care fascineaza majoritatea tinerilor de azi, mai spunem ca
batranul Ozzy, tatal adolescentilor Kelly si Jack, se vrea de multe ori
moralizator spunand, spre exemplu, copiilor sa nu intre prin cluburi (iar
acestia ii replica: "dar tata, ne-ai crescut altfel, ne-ai luat cu tine in
turnee"), sau le cere acestora sa nu se tatueze, desi el are o multime de
tatuaje.
Tinerilor crestini fani ai lui Ozzy le amintesc
proverbul: "spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine
esti"...Lamurit lucru, acest batranel simpatic este dusman al lui Hristos.
Probabil
unii gandesc ca orice Saul, cu mila lui Dumnezeu, poate deveni un Pavel si ca
nu-i crestineste a judeca pe aproapele, ceea ce-i foarte adevarat. Totusi, avem
si datoria, la fel de crestineasca, de a atrage atentia tinerilor ascultatori
de muzica asupra influentelor rele pe care le pot imprumuta de la idolii lor.
Sfantul Grigorie Teologul spunea ca: "Prin tacere, Il tradam pe
Dumnezeu".
Iti mai place
Ozzy Osbourne de la MTV?!
Chibzuieste si
alege... Viata, nu moartea!
[93] Noni Hutterer, articolul Ozzy Osbourne, Jurnalul
unui om "nebun", in rev. H.M.M.69 (Heavy Metal Magazin 69), nr. 1
(41), ianuarie 1998, p .4.
|
Crestin "din an in
Pasti"
|
Multi se
numesc pe sine crestini, asa, din an in Pasti (sau "din joi in
Pasti"), adica legatura lor cu "cele sfinte" se realizeaza doar
la marile praznice. Locasurile de cult in perioada Patimilor si de Inviere
devin neincapatoare, mai mult, poporul credincios ce asculta, spre exemplu,
Deniile din Saptamana Patimilor depaseste numeric cu mult poporul adunat in
biserica. Oamenii vor sa recupereze viata spirituala care le-a lipsit,
mai bine zis de care s-au lipsit in timpul anului. Crestinul nepracticant e
aprins de dorinta de a valoriza metafizic existenta umana, de nostalgia dupa
timpul mitic, al originilor, cum ar zice Mircea Eliade. Sau intr-un limbaj pur
crestin, e vorba de a reface impreuna cu Hristos drumul de la intrarea
triumfala in Ierusalim pana la Rastignirea pe Golgota si Invierea Sa din morti.
Aceasta dorinta de a recupera timpul pierdut si de a-l sfinti pe cel al
Saptamanii Patimilor e de buna seama un prilej de bucurie pentru Biserica, dam
slava lui Dumnezeu pentru acest lucru. Numai ca omul modern, aflat departe de
viata liturgica, se comporta de multe ori in aceste momente nefiresc,
neadecvat. De altfel si mass-media pomeneste in perioada aceasta mai des de
"iepurasul de Paste"[108] decat de Invierea lui Hristos. Crestinul din "an
in Pasti" nu intelege ritualul, limbajul si semnificatiile liturgice, nu
stie cum sa se integreze in acest timp si spatiu sacru. De aceea, multi aprind
lumanarea in noaptea de Inviere de la bricheta apoi dau si amicilor, de aceea
altii pun accent pe lumina lumanarii adusa acasa aprinsa si nu pe lumina
credintei care ar trebui sa se salasluiasca in sufletele noastre, lumina
simbolizata de lumina lumanarii. Observam cu tristete ca aceste gesturi
religioase au incarcatura superstitiilor, a talismanelor... Important e pentru
acestia sa aduca acasa lumanarea, sa ia aghiasma sau ramurele de salcie, sa dea
acatiste la 9 biserici, nu sa-si schimbe viata, renuntand la patimi, nu sa se
uneasca cu Hristos. Acestia simt un oarecare entuziasm, insa raman aproape
neschimbati de evenimentul pascal, percepandu-l ca pe un week-end fastuos.
Gasesc ca acesti crestini nepracticanti, in marea lor majoritate pionierii
anilor '80, au o oarecare scuza sau justificare: ei nu au avut sansa de a afla
despre Hristos de pe bancile scolii, asa ca, necatehizati fiind, gasesc ca ceea
ce au avut de facut au facut. Indeobste, ei considera ca-s oameni buni nu
pentru ca fac lucruri bune, ci doar pentru ca nu fac rele ("n-am batut,
n-am omorat pe nimeni!"). Au insa o calitate ce nu li se poate lua, au
buna-cuviinta, macar ca sunt nestiutori.
Mai exista
insa si o alta categorie de credinciosi "din an in Pasti", anume cei
care cred ca daca e sarbatoare e musai prilej de distractie, de chef... Acestia
stau pe langa zidurile bisericilor la Denii sau la Inviere, fumeaza sau beau,
sunt galagiosi. "E sarbatoare, ne distram" ar spune ei. Insa sunt
sarbatori ale bucuriei si sarbatori ale tristetii. Perioada Patimilor nu poate
fi prilej de bucurie si distractie. A amesteca lucrurile sacrului cu cele ale
profanului (sau ale demonicului) se cheama, in acest caz, blasfemie. Personal,
ca profesor de Religie, daca ceva m-a tulburat in atitudinea elevilor la clasa,
au fost gesturile nepotrivite la rugaciune: discutii, dat coate... Aceste
lucruri, neavand nimic rau in sine, sunt nepotrivite in timpul rugaciunii. Asa
si cu cheful celor din preajma bisericilor, el e bun, reconfortant, dar nu in
Sfanta si Marea Vineri cand ducem spre mormant pe Domnul. Acestia nu au scuze
ca cei dintai, sunt niste nefericiti pe care Domnul inca ii asteapta. De unde
stiu asta? Stiu pentru ca, vai mie, odinioara am fost si eu asa insensibil la
Patimile Domnului. De ce sunt unii insensibili tocmai atunci? Pentru ca sunt
slabi in credinta, pentru ca nu simt crestineste! Pentru ca nu stiu cu ce fel
de iubire i-a iubit Domnul! Ca nu doar o picatura din sangele de pe Golgota a
curs pentru ei, ci tot sangele Mantuitorului a curs pentru toti, dar si pentru
fiecare in parte, dupa cum spunea inspirat un teolog.
Sa ne
inchipuim ca un frate de-al nostru ar afla ca suntem in primejdie de moarte si
ne-ar salva cu riscul propriei vieti, ar plati cu viata sa ajutorul dat noua.
Cum ne-am comporta la inmormantarea lui? Dar in fiecare an la comemorarea sa?
Nu ne-ar plange oare sufletul cinstind dragostea lui mare pentru noi? Cu
siguranta! De aceea zic ca cei insensibili sunt slabi in credinta sau bolnavi
de necredinta.
Crestinul, mai
mult sau mai putin deschis spre viata Bisericii, nu neaga Invierea Domnului. O
stie si o marturiseste rostind Crezul sau salutand cu "Hristos a
inviat!". Insa cel de care ne ocupam in acest articol, crestinul
nepracticant, se poticneste cand intelege intrucatva efectele Jertfei si
Invierii Domnului...
"...cu
moartea pre moarte calcand si celor din morminte Viata daruindu-le!",
adica moartea Lui calca moartea noastra, iar Viata Lui devine izvorul vietii
noastre. Daca El a inviat si noi vom invia, El este incepator al invierii
noastre.
Cel ce crede
in Invierea Domnului crede si in invierea sa si a tuturor mortilor[109], crede in viata fericita alaturi de sfintii si
dreptii cei ce din veacuri au placut Lui. Cel ce crede in Inviere nu
nadajduieste in Domnul numai pentru viata aceasta (Sfantul Pavel spune ca cei
ce nadajduiesc in Domnul numai pentru viata aceasta sunt mai de plans decat
toti oamenii[110]), cine crede in Inviere nu crede in reincarnare, cine
crede in Inviere se ingrijeste de cei raposati, "adormitii intru nadejdea
invierii".
Cine crede in
Inviere trece si prin Patimile Domnului si Golgota Rastignirii, postind si
infranandu-se de la tot raul! S-ar cuveni sa fim cu luare aminte la cuvintele
slujbelor ca sa le patrundem semnificatiile; Prohodul Domnului, Canonul
Sambetei celei Mari, Canonul Invierii sintetizeaza magistral invatatura
Bisericii despre Inviere.
Am nadejdea ca
cei ce spun, amuzandu-se uneori, ca sunt crestini "din an in Pasti"
vor intelege ca de Praznicul Invierii e vremea lor, ca trebuie sa
dovedeasca propriei constiinte ca venind Pastele au fost crestini[111], cu adevarat crestini... macar in ceasul al
unsprezecelea, caci si atunci Bunul Dumnezeu -Iubitorul de oameni - ii primeste
cu bucurie! Ii primeste cu bucurie si-i roaga sa-L viziteze mai des... mai ales
la Sfanta Liturghie, atunci cand intinde masa euharistica pentru toti...
"Sa ne
curatim simtirile si sa-L vedem pe Hristos stralucind, cu neapropiata lumina a
Invierii. Si, cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand:
Bucurati-va!"[112].
[108] La facultate, in patru ani de teologie si doi de
master, n-am auzit vreodata pomenindu-se de vreo conotatie crestina a iepurasului
acesta, dupa toate probabilitatile el fiind un simbol pagan al fertilitatii.
[111] Presa locala argeseana a consemnat ca in Saptamana
Patimilor (2001) unii ginecologi n-au mai dat curs cererilor de avort,
amanandu-le. Un pas mic pentru om. Intr-adevar, mai avem ceva sfant in noi...
|
De la intuneric la Lumina
|
"Hristoase,
Cel ce cu patima Ta ai intunecat soarele si cu lumina Invierii Tale ai luminat
toate, primeste cantarea noastra cea de seara, Iubitorule de oameni"
(Stihira Invierii).
Dupa Revolutie
am fost cativa ani rocker metalist, preferam tricourile negre cu imprimeuri
macabre, ascultam trash-metal: Sepultura, Slayer, Kreator etc. Eram
rebel si cautam raspunsuri la marile intrebari ale filosofiei: Ce pot sa
stiu?; Ce trebuie sa fac?; Ce pot sa sper?; Ce este omul?
Iubeam
intunericul mai mult decat lumina. Preferam semiintunericul rockotecii decat
lumina zilei ce ma deprima uneori. Nu mi-am explicat atunci de ce simteam
astfel... Mai tarziu am aflat raspunsul... Nu ma intalnisem inca pe drumul
Damascului cu Hristos, Lumina lumii...
In saptamana
de dupa Invierea Domnului, in Saptamana Luminata, toate se imbraca in lumina,
toate sunt sub semnul ei... lumina hristica, lumina taborica, lumina raspandita
pe tot intinsul creatiei...
In lumina
mergi drept, pe intuneric orbecai. A fi orb, a orbecai... dar, Hristos, Lumina
lumii unge cu tina ochii orbului care s-a dus, s-a spalat si a venit vazand (Ioan
9, 7). In lumina lucrezi, pe intuneric nimeni nu mai poate lucra, ca vine
noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze (Ioan 9, 4).
In lumina se
fac faptele bune, in intuneric se fac faptele rele: furturile, violurile,
crimele. Cand Iuda pleaca sa-L vanda pe Domnul, Scriptura ne spune: Si era
noapte (Ioan 13, 30).
In lumina te
rusinezi de faptele tale rele, necuviincioase, pe intuneric nu te mai rusinezi,
de aceea spunea Parintele Savatie ca se sting luminile in discoteci, pentru ca
tanarul sa nu mai lupte cu rusinea[113]. Iar Sfantul Apostol Pavel ne spune: Sa lepadam
dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Sa umblam
cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de
rusine, nu in cearta si in pizma (Romani 13, 12-13).
Ingerii
luminosi locuiesc in lumina, iar demonii intunecati in intuneric. Si noi, ca si
ei, locuim in lumina sau in intuneric, dupa cum sunt faptele noastre - ale
luminii sau ale intunericului. De fapt, ele sunt mai mult fapte rele, fapte ale
intunericului, caci ucenicul iubit, Sfantul Ioan, ne spune: Lumina a venit
in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor
erau rele. Caci oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca
faptele lui sa nu se vadeasca. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina,
ca sa se arate faptele lui, ca in Dumnezeu sunt savarsite (Ioan 3, 19-21).
Noi, crestinii
ne rugam pentru luminarea mintii, ne rugam ca sufletul sa capete barbatie si
luminare - ca sa faca si sa vada cele cuvenite; in Rugaciunile diminetii (de
care uitam uneori caci... suntem grabiti) strigam astfel catre Mantuitorul:
"Hristoase, Lumina cea adevarata, Care luminezi si sfintesti pe tot omul
ce vine in lume, sa se insemneze peste noi lumina fetei Tale, ca intr-insa sa
vedem lumina cea neapropiata...".
Lumina
Invierii biruie intunericul, moartea si iadul. Din mormantul Domnului rasare
Lumina, iar noi am raspuns chemarii urmasilor Sfintilor Apostoli (carora
Hristos le spune: Voi sunteti lumina lumii - Matei 5, 14) cand au spus
din tot sufletul lumii ce iubeste intunericul: "Veniti de luati
Lumina!". Si noi am luat Lumina! Bucurie mare in inima noastra caci poporul
ce statea in intuneric a vazut lumina mare (Matei 4, 16).
Sa pastram
aceasta Lumina in suflet, sa pastram curat luminatorul trupului - ochiul, caci de
va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau
rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este
intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! (Matei 6, 22-23).
"Intru
lumina Ta, Stapane, vom vedea Lumina", caci Tu ai spus prin dulcea si
nemincinoasa Ta gura: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va
umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8, 12) si iarasi Eu,
lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric
(Ioan 12, 46).
Bucuria
noastra: Hristos a inviat!
[113] Vezi "De ce se sting luminile in
discoteci?" din excelenta lucrare a Ieromonahului Savatie Bastovoi - Intre
Freud si Hristos, Editura Marineasa, Timisoara, 2001.
|
Halloween-ul, o sarbatoare de care
nu avem nevoie
|
Crestinii
nostri mai putin dusi la Biserica serbeaza pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta
fiind al doilea import in materie de sarbatori, dupa celebrul de pe acum Valentine's
Day). Multi considera ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow's Eve)
este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All
Saint's Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Americanii isi
amintesc acum de mortii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra mortii si
puterilor intunericului, rad de... rau si de moarte. Se considera, deci, ca
este sarbatoare crestina chiar daca e importata, dupa toate probabilitatile,
din paganismul celt (druid). Greu insa de convins un om rational ca aceasta
sarbatoare ar avea duh crestinesc...
Adevarul e
insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, "ziua cand mortii, fantasmele
parasesc mormintele...". Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor
satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o
adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu
aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni,
zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de
o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc
in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul
mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza
la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului,
caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.
De altfel, in
cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea
"Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?", 80% din elevii americani de
clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : "As vrea sa omor pe
cineva..." Acesta este impactul sarbatorii !
Ca si in anii
precedenti si in acest an (2002 n.n.), la noi s-a promovat aceasta sarbatoare:
gradinite si teatre pentru copii speculand momentul. De nu vom fi cu luare-aminte,
copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si
violenta (ii ajuta in acest sens desenele animate cu monstrii, jocurile
agresive pe calculator, filmele horror si cartile pentru copii, deja clasice,
din seria Harry Potter, etc.).
Biserica,
adica noi, madularele ei vii, nu trebuie sa luam parte la aceasta sarbatoare
oribila si demonica.
Atunci cand
Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia
auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si
cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege
desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli.
|
Saint Valentine - protector la
iubirii curate sau al desfranarii?
|
Suntem in
plina febra a pregatirilor pentru "marele praznic" al lui... Saint
Valentine. Ma sfiesc sa-l numesc Sfantul Valentin, pentru ca nu vad legatura
intre viata mucenicului Valentin, marturisitor al credintei crestine, si marele
kitsch mediatic Valentine's Day ce se porneste de la inceputul lunii
februarie. Cred ca nici Sfantului, privind din Ceruri, nu-i plac modul eronat
in care azi ii sunt percepute viata, atitudinile si chiar modul in care este
sarbatorit. Dar cum sa intelegi daca imbratisezi, asa, peste noapte, cultul
sfintilor fara a citi integral viata unui sfant macar, fara a te ruga cu
predilectie nici unuia dintre ei? Cati dintre cei foarte entuziasti in aceste
zile au vazut macar coperta Proloagelor sau Acatistierul? De aici ar trebui sa
intelegem ca ceva nu este in regula cu circul Valentine's Day. Dar sa
vedem ce spune in esenta una dintre variantele Vietii Sfantului Valentin.
Se spune ca
Imparatul Claudius al II-lea nu reusea sa-si adune oastea pentru ca barbatii
refuzau sa se inroleze. Credea ca motivul era acela ca barbatii romani nu voiau
sa isi paraseasca sotiile. Din cauza acestui fapt, imparatul a interzis
logodnele si nuntile in Roma. Un preot crestin, pe nume Valentin, a intuit
imediat ca tinerii au primit o ispita greu de purtat; o fi vazut cu siguranta
ca interzicandu-li-se casatoria, unii tineri, deznadajduind, au cazut prada
desfraului, traiului in concubinaj. El, iubitorul de Hristos si de oameni, stia
prea bine cuvantul Sfantului Apostol Pavel ce recomanda celor ce nu pot sa se
infraneze sa se casatoreasca. Valentin neputand rabda pierderea sufleteasca a
acestora, a cununat in secret perechile ce au apelat la el. Si-o fi zis cu
siguranta: "mai bine imi pierd eu viata aceasta trecatoare, decat sa-si
piarda acesti tineri sufletele". Cand imparatul Claudius a aflat ca
preotul Valentin a nesocotit hotararea sa, l-a intemnitat pe parinte, care a
murit ca martir in inchisoare in anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie.
Dupa cum se
observa, Sfantul a accentuat valoarea Tainei Cununiei. Cu siguranta ca a
facut-o pentru a-i feri de desfranare, de concubinaj pe cei ce apelasera la el.
Sfantul Valentin l-a marturisit pe Hristos ca si Sfantul Pavel odinioara care
le spunea corintenilor: Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va
savarsi omul este in afara de trup. Cine insa se deda desfranarii pacatuieste
in insusi trupul sau (I Corinteni 6, 18).
Ne intrebam ce
legatura are Sfantul Valentin cu paganul Cupidon, fiul bezmetic al zeitei
dragostei Venus, cu casatoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte),
cu chefurile monstruoase de prin statiunile turistice si concursurile cu premii
constand in pachete de prezervative. Garantat, nu-i nici o legatura. De aceea
spuneam ca Saint Valentine nu-i mucenicul lui Hristos. Mai mult, ne
aminteste de zeii greci inchipuiti dupa poftele oamenilor sau de betiile
dionisiace.
Spunea
parintele Savatie Bastovoi intr-un articol pe aceasta tema: "Nu trebuie sa
primim soaptele demonice ale desfraului daca avem macar o mica simpatie pentru
acest Sfant Valentin, iar daca ne place mai mult sa ramanem in desfrau, atunci
sa-l uram pe acest Sfantul Valentin, sa-l uram cu adevarat, dupa cum si el a
urat desfranarea noastra"[114]. Desfraul a inceput sa fie acoperit si justificat cu
numele lui Valentin, mucenicul crestin, iar aceasta-i cu adevarat un lucru
demonic.
In anul 2002, Valentine's
Day s-a intersectat cu Anul Caragiale. A fost un bun prilej pentru
televiziuni sa dubleze justificat circul mediatic.
Curat murdar!
Doamne, pe
viitor, pazeste-ne!
[114] Ierodiacon Savatie Bastovoi, Intre Freud si
Hristos, Editura Marineasa, Timisoara
|
Fac
ce vreau!?
|
In discutiile
cu tinerii, ca profesor de Religie te izbesti uneori de o mentalitate straina
duhului crestin, anume ca a fi liber inseamna a face ce vrei. Des poti auzi
afirmatii de genul: "nimeni n-are dreptul sa te conduca si sa-ti dicteze
in viata", "fac ce vreau, dar stiu ce fac", "sunt independent,
fac ce vreau". Emisiunile "educative" tineresti, revistele
pentru adolescenti, o buna parte a muzicii romanesti de azi propovaduiesc
aceasta idee.
Uneori sunt
acuzate "chingile dogmei crestine" ce ingradesc libertatea, alteori
se afirma: crestinismul doreste ca oamenii sa urmeze o cale deja stabilita si
sa nu creada in... libertatea proprie.
A face ce vrei
inseamna azi protest social, atractie catre viciu. Tinerii se rup deseori de
credinta stramoseasca invechita, pentru ca... le ingradeste libertatea.
Ei cauta o forma de spiritualitate care sa nu condamne pacatul, patima, si
astfel gasesc favorabil: deismul (pentru ca nu afirma un Dumnezeu personal si
proniator, ci un Dumnezeu izolat in transcendenta), panteismul (din mistica
orientala, ce lasa posibilitatea indreptarii si intr-o alta viata din
ciclul samsaric) si in general teoriile care afirma existenta doar a unui
principiu divin nepersonal sau care il neaga si pe acesta. Dar, sa fim sinceri,
cei mai multi din cei ce merg pe principiul If you like it, just do it[115], nu cauta concret nici o forma de spiritualitate,
cauta doar prilej de implinire a poftelor.
Aleister
Crowley (1875-1947), satanist, afirma intr-una din primele sale carti ca prima
lege a Satanei este sa faci ce vrei[116]. Aici se cuprinde un mare adevar. Satanismul nu
inseamna numai jertfe si sacrificii, la fel de satanica e si libertatea de a
face ce vrei (libertinajul), sa nu recunosti pe nimeni, nici macar pe Dumnezeu.
Teologul
protestant S. Kirkegaard are o replica devenita celebra: "Opusul pacatului
nu este virtutea, ci libertatea". Cu alte cuvinte, liber este cel care se
opune pacatului.
Sa ne aplecam
asupra cuvintelor Scripturii despre acest subiect, cuvinte pe care se
fundamenteaza invatatura despre libertate.
Sfantul
Apostol Pavel afirma: Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi,
sunteti robii aceluia caruia va supuneti: fie ai pacatului spre moarte, fie ai
ascultarii spre dreptate? (Romani 6, 16).
De asemenea,
Sfantul Ioan Evanghelistul consemneaza: Deci zicea Iisus catre iudeii care
crezusera in El: Daca veti ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici
ai Mei, si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi. Ei insa I-au
raspuns: Noi suntem samanta lui Avraam si nimanui niciodata n-am fost robi. Cum
zici Tu ca: veti fi liberi? Iisus le-a raspuns: Adevarat, adevarat va spun.
Oricine savarseste pacatul este rob pacatului. Iar robul nu ramane in casa in
veac. Deci, daca Fiul va va face liberi, liberi veti fi intr-adevar (Ioan
8, 31-36).
Deci, nu poti
fi liber cu adevarat atunci cand esti rob pacatului. Acest lucru il dovedeste lupta
cu patimile.
Spre
exemplificare, un alcoolic "isi vine in fire", realizeaza starea
pacatoasa si pierzatoare de suflet in care se afla si hotaraste sa se lase de
patima sa. El va realiza cuvantul Sfantului Pavel, care spune: Nu fac binele
pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc (Romani 7, 19).
Faptul ca vrea
sa nu mai bea, dar totusi bea, este dovada cea mai clara ca cel in cauza nu
este liber, ci este rob, ca nu ia el hotararile, ci altcineva - cel ce ii este
stapan - demonul, patima din el. Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu putina ravna
din partea omului, se poate iesi din robia vrajmasului diavol.
Hristos spune
"sa faci cele bune", "sa tii poruncile" pentru a intra in
viata vesnica.
Insa El
respecta libertatea de vointa a fiecaruia: Iata, stau la usa
Este de
preferat sa alegi pe Hristos Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6) care
are cuvintele vietii celei vesnice (Ioan 6, 68) si Biserica Sa,
castigata cu scump sangele Sau si care este stalp si temelia adevarului
(I Timotei 3, 15), decat satanicul "sa faci ce vrei" care aduce numai
durere, false impliniri si pierdere sufleteasca. Caci ce-i foloseste omului
sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul
in schimb pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37).
Biserica,
deci, nu ingradeste libertatea nimanui, dar este o indatorire a modela aceasta
libertate spre binele persoanei si folosul societatii: Toate imi sunt
ingaduite, dar nu sunt toate de folos (I Corinteni 6, 12; 10, 23).
|
Despre fumat - o abordare ortodoxa
|
Multi crestini
se intreaba de ce este considerat fumatul un pacat. Ca doar nu-i pomenit in
Biblie, spun acestia, si pe buna dreptate, pentru ca tutunul intra in Europa
mult mai tarziu, pe la anul 1500. Dar asta nu inseamna ca obiceiul fumatului
n-ar fi daunator vietii trupesti (dupa cum se precizeaza pe pachete) si,
implicit, vietii sufletesti.
Patima cu
pricina este una din cele mai raspandite printre tineri[117] si din nefericire din ce in ce mai multi nu o mai
trateaza ca patima. E adevarat ca, pe langa problema dramatica a drogurilor,
tutunul trece la prima vedere drept inofensiv. Dar a spune ca sunt rele mai
mari nu inseamna ca relele mai mici nu mai au consistenta lor. Azi se spune mai
mult ca oricand raului bine si binelui rau si asta-i cu adevarat grav. De aceea
gasesc ca trebuie sa lamurim in cateva cuvinte atitudinea crestina fata de
trup. El nu mai este tratat cu simtul raspunderii, auzim deseori spunandu-se ca
doar sufletul conteaza... Sfanta Scriptura ne invata: Sau nu stiti ca trupul
vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la
Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret!
Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale
lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 19-20). Fumand, pacatuim in trupul nostru care
este templul Duhului. Despre Biserica, invatam ca este trupul tainic al lui
Hristos, care este si "capul" ei[118]. Deducem de aici ca atitudinea pe care o avem fata de
Biserica, privita ca institutie dar si ca locas, ar trebui sa o avem si fata de
trupul nostru, care nu e al nostru pentru ca, ma repet, am fost cumparati cu
pret. Si oare cine dintre cei ce-si imbolnavesc trupul fumand, ar fuma si-n
sfantul locas? E cazul ca omul contemporan sa-si redefineasca, acolo unde este
necesar, atitudinea fata de trup. El e impreuna-lucrator cu sufletul la
mantuire (de aici rostul ascezei trupesti: abstinenta, metaniile...) si apoi,
transfigurat, impreuna-mostenitor cu el al Imparatiei vesnice.
Crestinii cred
si marturisesc invierea mortilor[119], deci cum sa dispretuim oare trupul cu care noi vom
invia? Cativa elevi imi marturiseau ca au renuntat la patima fumatului dupa ce
au auzit la o manastire o persoana demonizata strigand: "Nu vreau tamaie,
vreau tutun...". Dar mult mai bine este pentru noi sa ascultam de glasul
preotului decat sa plecam urechea la ce spun demonii prin nefericitii posedati.
E nevoie de vointa de fier si lupta acerba pentru renuntarea la aceasta patima.
Cine n-a avut patima tutunului nu cred ca poate intelege cu adevarat ce
inseamna sa lupti sa te lasi. Din nefericita mea experienta personala pot
confirma ca acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post
(Matei 17, 21).
Marii parinti
duhovnici contemporani canonisesc ca atare pe fumator, nu fac concesii. Au
dragoste, mila si intelegere fata de crestin, dar nu si fata de pacatele lui.
Parintele Teofil Paraian marturisea ca nu-l lasa pe fumator sa se impartaseasca
si nici nu-l dezleaga de pacate, spunandu-i de obicei: "Ne intalnim cand
nu mai esti fumator!". Pravila bisericeasca a arhimandritului
Nicodim Sachelarie condamna fumatul pe motiv ca "nu tine de foame, nici
de sete, nici de caldura, ci e un obicei murdar, ruineaza sanatatea si se
cheltuiesc banii munciti pe acest fum otravitor. Fumatul se canoniseste, ca si
jocul de noroc, cu caterisirea (pentru preot) si afurisirea pentru mirean"[120].
Intalnim si la
Cuviosul Siluan Athonitul o atitudine de respingere a fumatului. El povesteste
ca in timpul unei calatorii cu trenul, un negustor il imbia cu o tigara. Il
refuza respectuos, insa acesta incepe sa faca apologia fumatului. Intr-un
sfarsit, Siluan s-a hotarat sa zica: "Domnule, inainte de a fuma o tigara,
rugati-va, spuneti un Tatal nostru". La aceasta negustorul a
raspuns: "A te ruga inainte de a fuma, parca nu prea merge". Raspunzand,
Cuviosul Siluan facu aceasta observatie: "Asadar, orice lucru inaintea
caruia cineva nu se poate ruga netulburandu-se, mai bine este sa nu-l
faca".
[117] In urma cu ceva timp, spre sfarsitul anului 2002, un
scandal a tinut prima pagina a unui cotidian central; reclamele stradale la
tigari erau, in numar foarte mare, amplasate in apropierea scolilor generale si
a liceelor, desi Legea nr. 148/ 26 iulie 2000 interzice explicit pozitionarea
oricarui tip de reclame la tutun la o distanta mai mica de 200 metri de
intrarea unitatilor de invatamant si a unitatilor de asistenta medicala... Oare
nu sunt tinerii target-ul producatorilor de tutun?
[119] Crezul (Simbolul de credinta) spune lamurit in articolele
XI si XII: "Astept invierea mortilor si viata veacului ce sa fie".
Sfantul Pavel argumenteaza certitudinea invierii mortilor prin realitatea
Invierii lui Hristos (II Tesaloniceni 4,14). Scriptura marturiseste in multe
versete acest adevar de care unii crestini se indoiesc: Iezechil 37,1-14; Isaia
26,29; Ioan 11, 24; Ioan 5, 28-29 s.a.
[120] Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca,
editata de Parohia Valea Plopului, 1996, p. 81.
|
Sfaturi practice pentru o
spovedanie reusita
|
Se cade ca
preotul duhovnic, acest sublim slujitor care in scaunul Spovedaniei are o
putere pe care Dumnezeu nu a dat-o nici ingerilor, sa dea sfaturi si
recomandari in legatura cu Taina Marturisirii. Insa nici experienta de la
catedra a profesorilor de Religie, de la licee mai ales, nu e de neglijat. Profesorul
intra foarte des in discutii cu tinerii, e pus in situatia de a da raspunsuri
la diferite probleme, framantari si nelamuriri, fara a se substitui preotului,
se intelege. Din discutiile de la clasa am constatat invariabil ca elevii nu
cunosc inca aspecte esentiale ce tin de Taina Spovedaniei. Ea se face inca
dintr-un formalism aproape generalizat si, din nefericire, fara mari efecte.
Voi incerca sa lamuresc punctual, din perspectiva laicului, cateva aspecte
legate de aceasta mare Taina.
Pacatele marturisite
la Spovedanie sunt cu adevarat iertate de Hristos, prin mijlocirea preotului
duhovnic.
Exista o vorba
populara care spune ca pacatele marturisite sunt pe jumatate iertate. Vorba
aceasta n-are legatura cu Taina Spovedaniei. Toate pacatele spovedite sunt
iertate de catre Dumnezeu prin duhovnic. Ele nu mai sunt proprii acelei
persoane. Ele trebuie uitate si nerepetate pentru ca si Dumnezeu le uita. E
adevarat ca unele se vor repeta, insa de la o Spovedanie la alta trebuie sa se
vada o evolutie in plan spiritual. Aceia ce sunt neinduratori cu sine,
iertandu-se pe sine foarte greu, considera ca nici Dumnezeu nu-i poate ierta
prea usor, atat de usor. Cel ce se spovedeste trebuie sa creada din tot
sufletul sau ca Dumnezeu poate ierta orice pacat.
Alegerea
duhovnicului e o chestiune dificila pentru multi.
Indeobste,
Biserica recomanda ca preotul duhovnic sa fie cel din parohia de care apartine
fiecare (sa-ti stie numele cand te vede), insa nu e obligatoriu. Unii elevi imi
spuneau ca le este imposibil sa se marturiseasca la preotul din parohia de care
apartin pe motiv ca le e vecin de gard la tara (sau de palier la bloc) sau ca e
foarte bun prieten al familiei sau ruda apropiata. In aceste cazuri se
recomanda cautarea unui duhovnic in alta parte, cu care sa se potriveasca, pe
care credinciosul sa-l simta aproape. E de preferat sa nu fie prea ingaduitor
cu pacatul, ci doar cu pacatosul. Deunazi, un fost coleg de liceu, mai in
gluma, mai in serios, ma intreaba daca stiu vreun preot care sa nu condamne fumatul
sau practicile radiesteziste... Stiam, din pacate, dar l-am trimis la un
slujitor foarte responsabil si iscusit... Duhovnicul trebuie cautat, trebuie
cercetate biserici sau manastiri, trebuie ascultate predici. Trebuie intrebati,
de asemenea, cei ce au o viata duhovniceasca mai aleasa. Ei stiu deseori spre
cine sa indrume pe credincios, cine i se potriveste. Unii vor un duhovnic tanar
pentru a intelege mai bine lumea de azi cu cele ale ei, nu neaparat pentru a
trece cu vederea neputintele marturisite. Altii vor un duhovnic batran,
patriarhal, cu parul si barba albe, cu experienta indelungata la scaunul
spovedaniei.
Duhovnicul
trebuie cinstit si purtat permanent in rugaciuni spre Cer. Pe limba oricarui
fiu duhovnicesc ar trebui sa stea cuvinte de felul: "Doamne, lumineaza
mintea si cugetul duhovnicului meu. Pazeste-l, miluieste-l, binecuvanteaza-l si
pune Doamne in gura sa cuvinte mantuitoare pentru sufletul meu ca sa fiu
incredintat ca ascultandu-l pe dansul pe Tine Te ascult!!". Crestinul
trebuie sa obisnuiasca sa ceara sfatul duhovnicului si in alte imprejurari ale
vietii, deci si in afara marturisirii propriu-zise. Duhovnicul se cuvine sa-l
intreaca duhovniceste pe fiul sau si sa-i recomande exercitii ascetice pe care
el insusi le implineste. Duhovnicul nu se alege dupa anii de studii teologice
sau doctorate, acesta nu-i un criteriu potrivit... La ciobanul de la oi de la
Sihastria, Parintele Ilie Cleopa (+1998) s-au spovedit patriarhi, mitropoliti,
episcopi, academicieni sau ministri... De fapt cred ca atunci cand crestinul
gaseste duhovnicul asteptat simte acest lucru de la prima marturisire. Daca a
fost sincer in cautarile sale, Duhul Sfant ii va descoperi duhovnicul potrivit
la momentul potrivit.
Nu se
recomanda schimbarea duhovnicului.
Spuneam mai
sus ca trebuie sa se vada o evolutie de la o Spovedanie la alta. Acest lucru nu
mai poate fi sesizat daca credinciosul merge din duhovnic in duhovnic. Nu se
poate crea acea legatura personala, sufleteasca, daca nu avem un duhovnic
stabil. O legatura indelungata intre duhovnic si credincios are mari beneficii
pentru ca preotul poate surprinde mai usor anumite inclinatii pacatoase si-i
poate da sfaturi mai precise, concrete, cunoscandu-l mai bine. Daca cumva
credinciosul l-a auzit pe duhovnic spunand lucruri de sminteala si nu-l mai
poate cinsti dupa cuviinta e bine sa caute altul. Sigur ca duhovnicul te poate
si incerca, insa acum nu particularizez... De asemenea, daca cineva ajunge
sa-si vorbeasca duhovnicul de rau, daca ajunge sa-l judece sau daca nu-i inspira
incredere sau seriozitate, e bine sa caute un alt duhovnic. Bine ar fi ca doar
moartea sa-l desparta pe credincios de indrumatorul sau duhovnicesc si, de
fapt, nici ea sa nu-i desparta...
Trebuie
depasit "pragul rusinii", nu trebuie ascuns nici un pacat sau patima,
oricat de greu ar fi.
E o mare
problema in ziua de astazi depasirea rusinii, a jenei, pentru ca pe zeci de cai
media se cultiva egoismul si slava desarta. De aceea sunt inca multi cei care
socotesc ca-i nedemn pentru ei sa faca acest act de umilire in fata unui preot,
chiar de stiu ca Hristos e Cel ce primeste Marturisirea si ca El a instituit
aceasta Taina astfel. Problema aceasta au rezolvat-o aparent romano-catolicii
prin asa-numita spovedanie auriculara, la confesional. In mare parte, elevii
mei gaseau salvatoare aceasta inovatie, "pentru ca asa ar putea spune
chiar tot"... Insa nu au fost greu de convins ca aceasta practica
nimiceste pocainta din inima, parerea de rau pentru pacatele savarsite si ajuta
mult la repetarea lor. De obicei jena, rusinea, apar in legatura cu pacatele ce
tin de sexualitate, dar nu numai. Chiar daca exista parere de rau, par a fi
greu de marturisit pentru unii, spre exemplu: masturbarea, perversiunile
sexuale, vizionarea filmelor pornografice, cyber-sexul de pe chat-urile
Internetului etc. Daca tot au ajuns la doctor, se cuvine a lua vindecare.
Rusine ar trebui sa avem la savarsirea pacatului, nu la marturisirea lui.
Oricum, rusinea e semn al regretului, ar fi mai grav sa nu existe rusine. Sunt
convins ca sunt multi cei ce toarna cu seninatate fapte grave fara sa le
bata inima mai tare in piept. Unii Parinti insa recomanda sa se depaseasca
rusinea pentru ca Marturisirea sa aduca mult folos[121]. N-as vedea aici o contradictie ci o vedere din alt
unghi a problemei. In rugaciunile de dinaintea marturisirii, preotul spune:
"Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu
umilinta. Deci nu te rusina, nici nu te teme, nici nu ascunde de mine nimic din
cele ce-ai facut, ci toate mi le spune fara sa te indoiesti si fara sfiala, ca
sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos". Care va sa zica,
Hristos-Mantuitorul ne asculta si ne iarta! Sa nu ne ascundem, caci ne iubeste;
oare nu de asta S-a jertfit pentru noi? El nu vrea moartea pacatosului, ci ca
acesta sa se intoarca la El cu pocainta. Nu exista pacat care sa intreaca
iubirea de oameni a lui Dumnezeu!
Indrazniti,
secretul Spovedaniei nu se divulga.
Trebuie stiut
de catre credinciosi ca cele spuse la Spovedanie le stie doar Hristos si
preotul. Duhovnicul nu are voie sa divulge cele ce a auzit. Nu exista motiv
justificat pentru divulgarea continutului Spovedaniei, indiferent cat de grav
sau in ce fel a fost pacatul marturisit. Preotul care ar divulga cele auzite ar
fi caterisit. E cunoscut cazul unui preot din Occidentul catolic care, in urma
cu vreo doua secole, a fost condamnat la moarte pentru o crima pe care nu o
savarsise; mai mult chiar, stia cine este faptasul, pentru ca acesta i se
confesase. A preferat deci sa moara decat sa divulge marturisirea care l-ar fi
salvat. Parintele Dumitru Staniloae precizeaza ca "preotul nu va rade
vreodata de slabiciunile lui (ale credinciosului n.n.), nu le va divulga si nici
nu-si va manifesta surprinderea ascultand cele mai grele abateri ale lui"[122].
Pregatiti-va
pentru Spovedanie si nu asteptati numai intrebarile duhovnicului.
Spovedania se
mai numeste printre altele si "marturisire". Deci, se cuvine a
marturisi, a spune noi, nu a astepta intrebarile duhovnicului, care nu pot
cuprinde intreaga lista a pacatelor noastre. Unii duhovnici recomanda ca
penitentul (credinciosul) sa-si intocmeasca o lista cu pacatele savarsite;
altii, dimpotriva, spun ca pacatele mari, grave nu le poti uita oricum.
Personal, consider ca trecerea lor pe o foaie, in liniste, dupa un lung examen
de constiinta, e chiar foarte potrivita. E nevoie de cercetarea unor carti cu
tematica spirituala[123], pentru a intelege bine ce anume trebuie marturisit
(sunt pacate care scapa multora din necunoastere, nefiind grosiere, palpabile).
Preotul duhovnic, din obisnuinta, pune intrebari. Asa s-a impamantenit. Oare ce
ar fi trebuit sa faca preotul duhovnic daca adeseori credinciosul, din
nestiinta sau obisnuinta, asteapta sa fie intrebat? Sa vina in intampinarea lui
cu intrebari! Dar duhovnicul nu e un clarvazator; credinciosul daca s-a
cercetat pe sine stie prea bine ce pacate, ce patimi are. Eu insumi am vazut un
tanar elev iesind de la scaunul Spovedaniei si spunand fericit unui prieten ca
a scapat: parintele nu l-a intrebat nimic in legatura cu o patima pe care o
avea. Consider ca acesta mai mult s-a pagubit, nesocotind Taina.
Marturisirea
se face folosind verbe la trecut.
O anecdota (ca
sa nu zic banc) spune ca un credincios merge la duhovnicul sau si zice printre
altele: "Am furat zece gaini, dar matale spune acolo douazeci, ca mai fur
diseara zece...". E bine a spune: am facut, am savarsit etc.
Se spune, de exemplu, am furat, nu fur. Se intelege ca sunt
pacate ce vor fi lasate in urma, nu continuate dupa iesirea de sub epitrahil.
Cu siguranta unele se vor repeta, insa trebuie sa simtim dorinta de a lupta cu
toate pacatele, nu numai cu cele mari. Un parinte spunea ca pacatele mici nu
sunt de neglijat, mai ales daca sunt multe, caci se poate construi o casa mare
si trainica si cu caramizi mici, nu doar cu cele mari. Mai trebuie spus ca
spovedania nu-i deloc prilej de lauda. La Spovedanie se spun pacatele cu
zdrobire de inima, nu se insira virtutile ("de postit postesc, milostenie
fac, ma rog des etc.). Parintele Nicolae Steinhardt intr-o clasificare inedita
a pacatelor capitale enumera printre alte sapte si... recursul la scuze[124]. Deci, nu se prezinta justificari, "circumstante
atenuante" (decat lamuriri simple pentru a se constata gravitatea
pacatului), nu se da vina pe cel ce a indemnat la pacat, caci nici lui Adam nu
i-a folosit acesta; se marturisesc pacatele proprii, nu ale altora. Nici nu
trebuie sa se indreptateasca pe sine cel ce se spovedeste spunand, spre
exemplu, "am facut cutare pacat, dar, oricum toti fac asta".
Duhovnicul poate refuza Marturisirea credinciosului daca-l simte nepregatit
pentru Spovedanie si nu-l poate dezlega de pacate daca nu vede in el hotarare
de indreptare, disponibilitate in a rupe legaturile pacatului. De asemenea,
trebuie spuse si pacatele prin omitere. Se poate pacatui si prin tacere, prin
lipsa de actiune, atunci cand nu-L marturisesti pe Hristos in fata oamenilor.
Se pacatuieste spre exemplu cand o persoana, auzind ca o amica vrea sa avorteze
si-i cere sfatul, tace sau ii spune: "nu stiu ce sa zic, e problema
ta". Se pacatuieste cand se trece cu vederea cel sarac, cand nu se
indeplinesc anumite datorii sfinte, ca participarea la Liturghie, rugaciunile
pentru cei raposati etc. E foarte important in cantarirea gravitatii faptei sa
se spuna daca pacatul s-a savarsit des sau rar, daca e o mare patima, o
constanta a vietii celui ce se marturiseste sau s-a intamplat accidental. Si
pacatele vechi, de ani de zile, nemarturisite la acel indepartat moment - din
nestiinta sau din alt motiv, trebuie spuse, chiar daca nu s-au mai repetat.
Evitati
aglomeratia de la sfarsitul posturilor de durata.
Foarte multi
prefera sa se spovedeasca in ultima saptamana a postului, pentru a se impartasi
in ziua marelui praznic (desi s-ar putea impartasi cu binecuvantarea
duhovnicului la orice Sfanta Liturghie, oricand in timpul postului). La
parohiile de la tara problema e mai simpla, pentru ca spovedania se poate face
cu o oarecare programare, evitandu-se imbulzeala. Insa, la parohiile din oras
mai ales, cozile in aceasta perioada sunt interminabile si de aici
imposibilitatea unei Spovedanii complete si de real folos. In astfel de cazuri,
o Spovedanie nu poate dura mai mult de 2 minute. Ce poti spune in acest timp?!
Un mare duhovnic contemporan spunea ca nu pune prea mult pret pe o astfel de
Spovedanie, mai ales daca penitentul nu-i spovedit de un an. Poti marturisi
toate neputintele dintr-un an intr-un timp asa de scurt?! Nu e vina parintilor
slujitori ca situatia este astfel; se straduiesc si dansii sa-i multumeasca pe
toti. Nu-i poti respinge pe credinciosii pregatiti de spovedanie, s-ar putea sa
se indarjeasca si sa nu mai calce pragul bisericii. E adevarat ca nici sa stai
cu ochii pe ceas sau sa-l opresti pe credincios din marturisire nu-i lucru bun.
Grav este si daca se recurge la Spovedania in grup a tinerilor, care nu e
canonica[125], cu atat mai mult cu cat adolescentii zilelor noastre
chiar au multe lucruri de spus sub epitrahil. Recomand tuturor sa refuze o
astfel de marturisire, caci e mai bine nemarturisit, decat spovedit necanonic
sau pseudo-spovedit...
Atentie la cuvintele duhovnicului!
Dupa
Spovedanie, sau chiar in timpul acesteia, preotul obisnuieste a da cateva
lamuriri, sfaturi, povete. Se cere acum multa luare aminte la eventualul canon
pe care-l randuieste preotul (nu spre pedeapsa - cum considera unii, ci spre
vindecare) si daca da dezlegare sau nu pentru a primi Sfanta Impartasanie.
Pentru pacate grele si lipsa caintei pe masura faptelor, preotul duhovnic poate
amana primirea Sfintelor Taine[126]. Daca credinciosul nu se afla in pacate de moarte, se
cuvine sa indrazneasca, cu binecuvantarea duhovnicului, sa se impartaseasca mai
des. Bineinteles cu inima infranta si smerita si cu constiinta pacatoseniei,
dar si cu dorinta de a primi prin Impartasanie ajutor in lupta pentru
despatimire si imbunatatire. Fara Impartasanie deasa credinciosul nu poate
deveni mai bun, mai iubitor, asemenea cu Hristos. Adevarata viata crestina se
traieste doar langa Potirul Euharistic. Multi, dintr-o smerenie prost inteleasa,
se socotesc singuri nevrednici de impartasirea deasa[127], desi nu se afla sub osanda canoanelor. Sfantul Ioan
Gura de Aur spune ca cel ce nu-i vrednic zilnic sa se impartaseasca, nu-i
vrednic nici o data pe an, la Pasti. Credinciosul e dator sa asculte, dar si sa
ceara sfaturi, sa intrebe ce are de facut, cum poate scapa de unele pacate sau
de gandurile pacatoase ce-i dau tarcoale. Sa nu uitam ca pacatele se fac cu
gandul, cu cuvantul si cu fapta, si ca de marturisit se cuvine sa le marturisim
pe toate, nu doar pe cele vizibile, grosiere...
[123] Recomand cu dragoste cartea Pr. Petre Vintilescu, Spovedania
si duhovnicia, Editura Ortodoxa Romana, Alba Iulia, 1995, ce cuprinde
numeroase lamuriri doctrinare, liturgice si canonice pentru duhovnici si
credinciosi, iar in Introducerea semnata de Inalt Prea Sfintitului
Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, gasim un numar de 80 de intrebari pentru
pregatirea eficienta a Spovedaniei. Mai recomand si Indreptarul de
spovedanie al lui Valeriu Gafencu din Scara (Revista de oceanografie
ortodoxa, politica si cultura), anul III, treapta a IV-a, decembrie 1999, pp.
157-167. Nu toate Indreptarele de spovedanie le gasesc de folos in lumea
de azi. Unele exagereaza cu intrebarile sau descrierile felurilor pacatului
sexual sau a feluritelor vrajitorii, detaliate ca in Canoane. Daca se
face uz de ele in ziua de astazi, multi, chiar si din cei curati, vor fi ispiti
la pacate necunoscute lor pana atunci.
[124] Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia raspunde
la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangeorzan, Editura
revistei Literatorul, 1992, p. 42.
[125] La sfarsitul sec. IV, patriarhul Nectarie al
Constantinopolului a interzis marturisirea publica, generalizandu-se de atunci
cea particulara.
[126] De multe ori versetele de mai jos le-am vazut citate
fara finalul care spune foarte multe despre impartasirea cu nevrednicie: Sa
se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar.
Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea,
nesocotind trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si
bolnavi si multi au murit (I Corinteni 11, 28-30).
[127] Recomand deosebita lucrarea Despre dumnezeiasca
impartasanie a Sfantului Nicodim Aghioritul; lucrarea are si o prefata
lamuritoare a IPS Serafim Joanta - "Deasa sau rara impartasire".
|
De ce nu merg tinerii in numar mai
mare la biserica?
|
"In
afara Bisericii nu exista mantuire" spunea Sfantul Ciprian al
Cartaginei in secolul III. Cei care frecventeaza cu regularitate Biserica stiu
ca Sfanta Liturghie este Jertfa nesangeroasa care permanentizeaza si
actualizeaza efectele sfintitoare ale Jertfei de pe Golgota, este Taina
Impartasirii cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos, este miezul
vietii crestine; nu ne putem mantui decat in relatie cu Hristos prin Biserica.
O repetam cu
totii, teologi cu har sau fara har, insa numarul tinerilor care au o viata
liturgica este inca mic. Statisticile unor profesori de Religie spun ca 1 din 5
elevi de liceu merge la biserica, adica merg si participa activ la Sfanta
Liturghie duminicala. Trebuie precizat ca pentru unii elevi sintagma "a
merge la biserica" este inteleasa ca trecere in fuga pe la biserica si e
sinonima cu a aprinde lumanari, a da acatist sau liturghie, a spune o rugaciune
in Casa Domnului, iar nu participare efectiva la Sfanta Liturghie. Pricinile ne-binecuvantate
pentru care nu s-au intamplat a fi acolo, la Sfanta Liturghie, motivele sau
justificarile sunt nenumarate[128]. Daca ar fi sa le grupam ar trebui sa spunem ca
acestea sunt credinta putina, lipsa catehizarii, "credinta
personala", necredinta nascuta din multele patimi.
Argumentul pe
care l-am intalnit cel mai des e acela ca slujba Liturghiei "este
plictisitoare si foarte lunga (4 h!!?)". In general, cei care spun aceasta
se scandalizeaza gandindu-se ca sunt unii crestini care stau chiar atat.
Adevarul este ca slujba Liturghiei dureaza aproximativ o ora si jumatate, iar
cei care vin nu se plang, in general, de lungimea ei. Plictiseala vine si din
neintelegerea slujbei, a limbajului liturgic. Cand nu intelegi ce se intampla e
greu sa gasesti motivatia de a participa la slujba. Pana la urma aceste
argumente sunt rodul lipsei de catehizare. Cand exista intelegere, cunoastere
si dragoste pentru Dumnezeu, participarea nu mai este efort supraomenesc.
Parintele
Savatie Bastovoi spunea intr-un articol[129] ca sunt atatia tineri care stau ore in sir, pe vant,
pe ploaie, sprijiniti de un gard alaturi de persoana iubita. Ce-i tine acolo?
Ce alunga oboseala? Dragostea! Iar in cazul prezentei la biserica putem spune
ca dragostea vine si din cunoastere, caci nu poti iubi ce nu cunosti, si, de
asemenea, aceasta alunga oboseala, plictiseala. Incepatorilor intr-ale mersului
la biserica, dar nu numai lor, li se recomanda sa-I vorbeasca lui Hristos
despre problemele si bucuriile lor, ba chiar si despre plictiseala ce-i
cuprinde, si sa ceara lui Dumnezeu sa-i ajute sa inteleaga si sa aprecieze
slujba. Va veni cu siguranta si momentul cand vor raspunde ca si Sfantul Petru
prezent la Schimbarea la fata: Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici
(Marcu 9, 5).
Un alt motiv
invocat de tineri pentru neparticiparea la Liturghie este acela ca in week-end
e prilej de somn pana mai spre pranz, e mai mult timp liber de care ar dori sa
profite. Altii, invocand acelasi motiv, recunosc ca-i vorba aici de comoditate,
de lene (ar putea merge la Liturghie, dar nu o fac). Pana la urma si aici e
vorba de plictiseala, de necunoasterea lucrurilor care tin de credinta, de
neintelegerea slujbei, de lipsa catehizarii.
Un serios si
sincer argument adus de tineri este acela ca in familiile lor nu s-a facut
educatie religioasa, ca nu-i indeamna si nu-i indruma nimeni din cei de-acasa ("parintii
nu ne indruma, nici ei nu merg la biserica"), ca nu au fost obisnuiti cu
slujba de mici (obisnuinta e a doua natura...). Parintii nu sunt modele
concrete in acest sens; "nici macar un unchi sau o matusa nu am care sa
mearga cu regularitate la biserica", imi spunea deunazi o tanara. Unii
parinti chiar ii dau inapoi pe tineri de la participarea la Liturghie,
considerand ca fiul sau fiica vrea sa scape de treburile casnice - si asa multe
la numar. Cu adevarat aceasta este o problema, insa nu de nerezolvat. S-a
vorbit de multe ori despre colaborarea dintre toti factorii educationali
responsabili: Scoala, Familia, Biserica. Si nu s-a vorbit degeaba. Mult mai
usor se poate discuta cu cel care are o baza religioasa inca de acasa.
In general,
dintre acestia neobisnuiti de mici cu viata Bisericii sunt si cei care spun:
"am credinta mea", "credinta trebuie sa fie inauntrul
nostru", "ma rog acasa, Il port pe Dumnezeu in suflet", "eu
n-am pacate", "nu le am p-astea cu Biserica..." sau "mersul
la biserica e ceva depasit" etc. In aceste cazuri se cere, de asemenea,
sustinuta catehizare, ca sa nu o numesc reincrestinare (desigur, nu in sensul
de rebotezare). Acest proces este unul indelungat, poate dura luni, chiar ani.
Este nevoie de mult tact, de o buna cunoastere a mentalitatii tinerilor, pentru
ca ii poti castiga cu un cuvant sau ii poti pierde (suntem incredintati ca
fiecare se afla pe drumul Damascului si ca in fiecare pacatos se afla, in chip
virtual, un sfant). De exemplu, nu gasesc potrivit a le spune ca daca merg la
discoteca, le da diavolul cu biciul peste picioare. Parintele Savatie spunea
intr-o carte: "Nu incepe cu daramarea idolilor, lasa-l pe ascultator sa
si-i darame singur"[130]. De asemenea, nu trebuie sa propovaduim cu obstinatie
iadul (exista iadul pentru mine, nu pentru ceilalti, spuneau Parintii) si nici
sa nu lovim apocaliptic cu hotararile sinodului ecumenic II Trulan sau cu
canonul 11 al sinodului local de la Sardica. S-ar putea ca indarjirea tanarului
sa creasca. Alti tineri aduc ca argumente pentru neparticiparea la Liturghie
sminteala (chiar daca nu o numesc asa). Acestia au trait o asa-zisa trauma in
apropierea lor sincera de Biserica. Exemplele sunt nenumarate:
"barfa" din timpul slujbei (specifica, spun ei, slujbelor de la
tara), jena, rusinea!! (cei din anturaj nu merg la biserica, sunt
noncomformisti, rebeli, independenti, nu dependenti de Dumnezeu), aglomeratia
("lumea se misca, se agita, vorbeste"), lipsa unei statii de
amplificare care sa aduca glasul slujitorilor pana in pridvor, frigul iernii
sau caldura verii... Unii afirma ca nu se simt apartinand acelui grup[131]. Traiesc cu sentimentul ca nu sunt la locul potrivit,
ca cei care merg la biserica sunt aproape desavarsiti. Nu stiu ce gesturi sa
faca, iar daca fac vreunul se gaseste un binevoitor care sa le faca
morala ca nu si-au gasit momentul potrivit. In situatia aceasta te simti pur si
simplu ca hipopotamul printre bibelouri, cum faci vreun gest, cum spargi ceva,
cum deranjezi... Sentimentul este greu de depasit, daca nu ai un apropiat care
sa te indrume. Tot la sminteala pomenim si ideea impamantenita in sufletul
unora ca sunt destui cei care frecventeaza biserica, dar nu sunt buni crestini.
Unii merg mai departe, dand vina pe preot pentru te miri ce...
Cu acestia din
urma trebuie discutat cu mare atentie, ei sunt daca nu rau-voitori atunci cautatori
sinceri care s-au impotmolit in drumul spre Hristos. Acestia sunt, de obicei,
indarjiti si oricand pot aluneca spre vreo secta sau spre necredinta. Cu totii,
madulare ale Trupului lui Hristos, sacerdoti sau laici, trebuie sa lucram cu
dragoste la vindecarea acestora si sa nu smintim pe nimeni caci cine va
sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i
se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii
(Matei 18, 6). Cuvant asa necrutator ca cel adresat celor ce smintesc
Mantuitorul nu a mai adresat decat fariseilor fatarnici[132]. Un ultim motiv pentru neparticiparea la Liturghie
este pacatul, patima. De la lene, desfranare, iubire de arginti, bautura,
fumat, patima discotecii ("cand vii de la discoteca la patru dimineata si
putin baut, nu-ti mai arde de biserica"), patima televizorului, patima
Internetului, toate se opun mersului la biserica. Superficialitatea, nu numai fata
de cele ale spiritului, este de asemenea unul dintre motive. Avand in vedere ca
multi tineri chiulesc de la ore pentru a merge in baruri la o bila sau
pentru a sta la Internet-Cafe pe chat, cu atat mai mult nu vor gasi ratiunea de
a participa doua ore la Liturghie. Patimasii se ghideaza dupa instincte si
accentueaza tot timpul in mod hedonist cele ale trupului. Multi tineri se afla
intr-o permanenta fuga dupa placeri ieftine, ajungand sa creada ca totul
inseamna a consuma, ca bucuria inseamna a dispune de oricine si orice,
transferand centrul de greutate din a fi in a avea. Acestia, in
goana dupa placeri, nu pot concepe termenul de jertfa, dar mai ales bucuria
jertfei. Cei care participa la Liturghie, de obicei, gandesc si actioneaza
diferit de "mentalitatea" hedonista a lumii de azi.
Deseori am
auzit cu totii spunandu-se: "Acum imi traiesc viata, voi merge la
batranete la biserica" sau "toate imi merg bine, de ce sa merg la
biserica?" Exista si explicatia cum ca reusita in viata se datoreaza doar
efortului personal; acestia considera, de altfel, ca scopul Liturghiei consta
in cererile de reusita, iar cei prezenti acolo sunt oameni slabi. Mantuitorului
Hristos are cuvant catre cei ce se incred doar in fortele proprii: fara Mine
nu puteti face nimic (Ioan 15, 5). Deci din nou superficialitate si
necunoastere. Oricum Sfantul Apostol Pavel ne avertizeaza ca daca nadajduim
in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii
(I Corinteni 15, 19).
Prea Sfintitul
Laurentiu Streza spunea intr-un interviu: "Pentru acesti frati ai nostri,
care nu au descoperit rostul Sfintei Liturghii in lucrarea de mantuire, trebuie
sa ne rugam staruitor. Cat de mult pierdem si cat de putin oferim Domnului,
intr-un an, ne dam seama dintr-un simplu calcul: daca am frecventa biserica in
toate cele 52 de Duminici, noua praznice imparatesti si 12 sarbatori ale
sfintilor ingeri si ale sfintilor, in total 73 de zile de praznuire, si am sta
la Sfanta Liturghie de fiecare data cate 1,5 ore, acest timp face mai putin de
cinci zile, din cele 365 de zile ale anului. Intr-un an, 360 de zile oferim
trupului si abia cinci zile sufletului!"[133]. Cu adevarat o tema de meditatie. Incercati, dragi
tineri, sa calculati si voi cat timp priviti la Atomic sau MTV si intrebati-va
sincer pe ce loc e Dumnezeu in viata voastra!
Cand ai un
prieten aproape de casa nu-l vizitezi din an in Pasti! Iar daca totusi
il vizitezi asa de rar, il mai poti numi prieten...??
Dai vointa, iei putere!
[130] E vorba de cartea Ieromonahului (atunci ierodiacon)
Savatie Bastovoi - In cautarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa,
2002, o lucrare de real folos tuturor care si-au facut un scop nobil in a-L
marturisi pe Hristos in fata oamenilor. Ea ajuta mult la intelegerea procesului
convertirii si a felului in care trebuie sa se faca misiune.
[131] Personal cred ca numarul tinerilor activi in Biserica
s-a marit in comparatie cu anii trecuti. Chestiunea apartenentei la grup se
poate discuta indelung si din perspectiva Psihologiei sociale, insa contactul
cu cei din biserica in timpul Sfintei Liturghii este minimal. Batrani sau
tineri, cunoscuti sau nu, cei prezenti la slujba au in comun un Domn, o
credinta, un botez (Efeseni 4, 5), dragoste si nadejde in Dumnezeu. E
adevarat ca in viata te asociezi cu cei cu care ai afinitati, insa zic ca n-ar
trebui sa segregam Ortodoxia si pe acest criteriu. "Crestinismul este prin
esenta universalist si ostil oricarei segregatii" (N. Steinhardt, Jurnalul
fericirii, Editura Dacia, 1994, p. 317). Integrarea in comuniunea
credinciosilor e de obicei o problema de timp.
[133] P.S. Prof. Dr. Laurentiu Streza, O cateheza
liturgica (interviu), in Tinerete, ideal, Biserica, Editura Agaton,
2002, p. 40.
|
Rugaciunea particulara - intre
strigat de disperare si asezare sufleteasca, intre cuvintele noastre si
cuvintele cartii
|
Dupa Sfanta
Liturghie, in drum spre casa ma intalnesc cu o eleva de-a mea, cu sora ei si
prietenul acesteia din urma... un tanar surdo-mut. Baiatul este informat prin
limbajul mimico-gestual ca sunt profesor de Religie. Ma arat interesat de modul
in care se traduce cuvantul "religie". Fata imi arata semnul -
mainile impreunate ca in rugaciune. Religie sinonim, care va sa zica, cu
rugaciune. Adica, sunt profesor de... rugaciune. Am avut revelatia
simpla ca fara rugaciune atasamentul nostru fata de religie, fata de Dumnezeu,
e vorba goala! Al nostru, adica al meu si al elevilor deopotriva. Rugaciunea
este si ramane barometrul crestinului ortodox. Este esential, de asemenea, sa
impletim rugaciunea cu implinirea poruncilor, pentru ca Hristos ne atentioneaza
in finalul predicii de pe munte: Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va
intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri
(Matei 7, 21).
Putini
crestini cunosc rugaciunea si binefacerile ei. S-a impamantenit obiceiul de a-I
oferi lui Dumnezeu oboseala noastra, un Tatal nostru aproape
cascat, o cruce in fuga inainte de culcare. Nici nu mai avem ragazul de a
lepada grijile zilnice, ci ne gandim la ele si cand ne rugam. Iar dimineata am
pierdut obiceiul mantuitor de a ne incredinta din inceputul zilei lui Dumnezeu.
El primeste putinul nostru facut pe fuga, dar din dragoste, dar parca sufletul
nostru nu-si gaseste astfel linistea si pacea. Daca ar exista interes, inima
deschisa, omul ar invata usor sa se roage, caci insasi rugaciunea ne invata cum
sa ne rugam. Cantitatea aduce si calitatea, spuneau Parintii. Noi suntem
neputinciosi si nestiutori, insa Domnul a zis ca cele cu neputinta omului
sunt cu putinta lui Dumnezeu (Luca 18, 27). Instrainarea de rugaciune a
multora dintre credinciosii nostri e marea noastra lacuna, marea noastra
amaraciune[134]. Putini se roaga, din pacate, folosind cuvintele
Sfintilor Bisericii din cartile de rugaciune. Cand observ vreun elev ca nu stie
sa scrie corect numele Mantuitorului, ma gandesc cu durere ca nu se roaga
pentru ca n-ai cum sa nu vezi ca in orice carte de rugaciuni se scrie Iisus
Hristos si nu Isus sau Christos. Daca nu stii ca Sfantul
Apostol Luca a pictat icoane sau nu ai auzit de Povatuitoarea inseamna
ca nu te-ai rugat cu rugaciunile Paraclisului Maicii Domnului, daca nu stii ce
sunt catismele inseamna ca nu citesti Psaltirea (si cat folos aduce..., dupa
cuvantul Sfintilor Parinti). Uneori nasii, la botez, desi se doresc parinti
spirituali, nu stiu Crezul, dar "nici o problema", spun zambind ca
stiu sa-l citeasca. Macar sa avem bunavointa, caci nimeni nu se naste invatat,
e un inceput bun in toate!
Aveam sa aflu
ca Vladica, Prea Sfintitul Calinic, ii cerceteaza pe teologii[135] ce ajung cu diverse probleme si solicitari la
Episcopie cerandu-le sa spuna una sau alta dintre rugaciunile consacrate.
Uneori are si surprize neplacute... Pentru a intelege folosul rugaciunii,
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca mai bine sa inceteze soarele calatoria sa
decat sa inceteze citirea Psaltirii. Iar Sfantul Vasile considera ca nici o
alta carte nu slaveste pe Dumnezeu asa ca Psaltirea si nici nu se poate asemana
cu folosul ei. Rugaciunile intocmite de Sfinti si cuprinse in cartile de
rugaciuni sunt extrem de folositoare, pentru ca imbina desavarsit cererea,
multumirea si slava adusa lui Dumnezeu. De altfel, Mantuitorul Iisus
Hristos raspunde fiilor lui Zevedeu si mamei acestora la o cerere necuvenita un
cuvant ce ni se potriveste si noua uneori: Nu stiti ce cereti (Matei 20,
22), asa ca bine e a ne ruga astfel, adica folosind cuvintele cartii; au stiut
sfintii exact ce sa ceara si cum sa multumeasca lui Dumnezeu atunci cand le-au
intocmit.
Avem insa si
posibilitatea ca in camara noastra sa strigam pur si simplu spre Hristos -
Dumnezeul nostru, ca odinioara David catre Domnul[136], sa-i spunem of-ul, necazul, ispita, neputinta,
deznadejdea, dar si bucuria noastra. Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai
cuvintele vietii celei vesnice (Ioan 6, 68) avea sa spuna Simon Petru
Mantuitorului Hristos atunci cand unii ucenicii s-au smintit de cuvintele Lui
si s-au indepartat de El. Gasesc ca nu suntem in ratacire nici daca ne razboim
cu El, ca odinioara Iacob cu Ingerul, nici daca-i spunem toate nemultumirile
sufletului nostru, aratandu-ne insa, totodata, si dependenta de El, caci in
nici un alt loc nu vom gasi raspuns la necazurile vietii si mantuire.
Prea Sfintitul
Calinic Argesanul, arhiereul nostru, evoca candva o astfel de rugaciune
adresata Sfantului Ierarh Nicolae la vreme de grea incercare si lipsa pe cand
pastorea obstea Manastirii Sinaia. Nu a spus nici un "Bucura-te, Sfinte
Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!", asa cum se obisnuieste in
astfel de momente[137]; mai mult, a tinut sa-i precizeze sfantului ca are in
biserica o frumoasa icoana ruseasca aurita, in timp ce obstea se afla in lipsa.
Sfantul Nicolae a lucrat chiar a doua zi o minune, manastirea primind o
nesperata danie, exact suma necesara. Rugaciunea trebuie spusa cat mai direct
si mai simplu. Spre o astfel de rugaciunea ne indeamna si Sfantul Macarie
Egipteanul cand raspunde celor ce intrebau cum sunt datori sa se roage. Le zice
Sfantul: "nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile
si a zice: Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de iti sta
razboi asupra, zi: Doamne ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu
noi mila"[138].
Parintele
Rafail Noica[139] aminteste
intr-o cartea a sa o intamplare povestita de parintele sau duhovnicesc,
arhimandritul Sofronie. Vine la dansul o anglicana care cercetase multi parinti
pentru a gasi raspuns potrivit la intrebarea: "Cum sa gasesc
rugaciunea?" Primise multe sfaturi si raspunsuri stereotipe de genul:
"de la pagina 10 la pagina 35". Era pe punctul de a se lepada de
credinta pentru totdeauna cand parintele Sofronie o "castiga" pentru
Dumnezeu spunandu-i: "Cu Dumnezeu nu e nevoie sa fii politicos. Toarna
inaintea Domnului ceea ce este in inima ta, asa cum este". Pentru
femeie a fost o adevarata revelatie, i s-au deschis ochii si L-a vazut altfel
pe Dumnezeu, ca pe un prieten, ca pe un tata iubitor. Avea mai apoi sa treaca
la Ortodoxie[140]. Rugaciunea particulara, deci, trebuie facuta si
intr-un sens si in altul, dar numai sa fie facuta, cu indrazneala, cu inima
smerita... Zaboviti mai mult ca nu e timp pierdut, dimpotriva este singurul
timp cu adevarat castigat, e timpul ce ne invesniceste. Cand vom gusta cu
adevarat din rugaciune vom dori sa nu se mai opreasca, vom dori sa fim
permanent nedespartiti de Hristos, vom dori sa respiram rugaciunea.
Experienta de
zi cu zi dovedeste multora ca televizorul, Internetul etc. ne castiga repede si
pentru mult, mult prea mult timp fata de cat ne castiga Dumnezeu, rugaciunea
sau lectura duhovniceasca. O vorba inteleapta spune ca dintre toate pierderile
cea mai mare este pierderea de timp.
[136] "Catre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu,
ia aminte! Ca de nu ma vei auzi, ma voi asemana cu cei care se coboara in
groapa. Asculta glasul rugaciunii mele cand ma rog catre Tine, cand ridic
mainile mele catre locasul Tau cel sfant" (Psalmi 27, 1-2). David
foloseste in rugaciunile sale catre Domnul verbul "a striga" de 62 de
ori!!
[137] Biserica noastra a randuit rugaciuni si slujbe
specifice (acatiste) inchinate Persoanelor Sfintei Treimi, Maicii Domnului si
sfintilor.
[139] Ieromonahul Rafail Noica (n. 1942), fiul cunoscutului
filosof de la Paltinis, este sihastru in muntii Apuseni. A fost ucenicul
arhimandritului Sofronie Saharov (1896-1993) de la Manastirea Essex, Anglia , la randul sau ucenic al Sfantului Siluan
Athonitul (+1938).
[140] Intamplarea e relatata in cartea Celalalt Noica
(marturii ale monahului Rafail Noica insotite de cateva cuvinte de folos ale
Parintelui Simeon), Editura Anastasia, 1994, p. 59.
|
Mai poti fi bun crestin in
vremurile noastre ?
|
"Nu sunt cumplite viforele vietii pentru acela
in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur - vreme rea si
intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar in sufletul lui e pace si lumina:
acolo e Hristos! Si inima canta: Aliluia!" (Condacul al V-lea,
Acatistul de multumire - "Slava lui Dumnezeu pentru toate")
Aud uneori ca
vremurile pe care le traversam nu sunt propice pentru credinta. Sunt multi cei
care spun ca pe fondul atator frustrari, atator lipsuri "cum sa-ti mai
arda de credinta"? E adevarat, se supravietuieste greu in Romania! E greu
sa intretii o familie, este greu sa faci cati copii iti da Dumnezeu!
Majoritatea barbatilor romani au o viata foarte frustranta, mai ales cand au de
muncit sa-si intretina familia si sa se ocupe si de cariera in acelasi timp. Ma
refer bineinteles la cei care muncesc cinstit si au idealuri decente. De femei
nu mai vorbesc, deja s-a impamantenit vorba "numai femeie sa nu fii...",
aceasta spunand totul despre greaua cruce ce o poarta. Teoretic, "in
Romania, Statul ocroteste familia"[141], insa,
practic, nu se face mare lucru pentru pastrarea statutului ei social si moral
unic. E greu sa iei o casa, sa o mobilezi, slujbele sunt nesigure, salariile
sunt mici[142] si nu acopera multimea cheltuielilor necesare. De
aceea a devenit moda "cuplul liber", de aceea se nasc copii in
afara Tainei Cununiei, din relatii de concubinaj (23% din total, dupa o
statistica din anul 1999). Se fac si eforturi pentru a se mai ameliora
situatia, Biserica dar si Guvernul si Presedintia au diferite proiecte in
sprijinul familiei.
"Nu
suntem indreptatiti sa-i cerem statului sa ne dea raiul pe pamant, dar suntem
in drept sa-i pretindem a nu realiza iadul pe pamant" spunea N. Steinhardt
intr-un interviu.
Pana una alta
trebuie sa le luam ca pe un dat - acestea sunt vremurile si, oricum ar fi ele,
sunt vremurile in care noi trebuie sa ne castigam mantuirea printr-o relatie
vie cu Hristos prin Biserica. La Liturghie suntem co-liturghisitori cu parintii
slujitori in Sfantul Altar, suntem contemporani cu Hristos. Suntem cu El la
Nazaret, la Iordan, pe Golgota. In plus, El ni Se daruieste de fiecare data
cand primim Sfanta Impartasanie. Cand Il traiesti pe Hristos, vremurile de
acum, oricum ar fi ele, sunt vremurile pe care Hristos le-a sfintit prin
Intruparea Sa. Daca arzi de iubire pentru Dumnezeu, lumea intreaga (cu
vremurile ei) devine Biserica!
Pe de alta
parte se poate spune, pe buna dreptate, ca omul contemporan are nevoie de
modele, el trebuie sa se convinga oarecum ca Patericul sau Vietile Sfintilor nu
sunt relatari SF. Degeaba citeste despre culmile sfinteniei daca sesizeaza ca
nu mai exista astfel de oameni si astfel de trairi... Eu personal am
intalnit oameni cu viata sfanta...
Da, consider
ca este greu a fi azi crestin! Sunt multe griji si lipsuri, frustrari, e multa
nedreptate, multa destrabalare, multe ispite. Dar nu cred ca vreodata a fost
usor. Mantuitorul atentioneaza, dar si imbarbateaza pe Apostoli (prin ei si pe
noi cei de azi) spunandu-le: In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu
am biruit lumea (Ioan 16, 33). Credeti ca in perioada persecutiilor era
usor sa fii crestin? Multi si-ar fi dorit, poate, sa traiasca vremurile
noastre. Crestin inseamna a-ti duce crucea si suntem incredintati ca aceasta nu
e niciodata mai grea decat putem duce! Lot s-a
salvat, desi traia in Sodoma, iar Iuda s-a pierdut, desi era cu Domnul. Asa ca
e bine sa nu mai invinuim timpurile, pentru ca Hristos vrea acum si aici
sa ne traim viata dupa voia Sa. Vesnicia se castiga in istorie, iar mantuirea
oricum vine de la Bunul Dumnezeu, nu de la vremuri, nu de la societate. Sa
cautam a fi buni crestini cat traim, caci in iad si Evanghelia este veste
proasta. Cineva spunea metaforic ca pe portile iadului sta scris Prea
tarziu!
Vremurile,
oricum ar fi ele, sunt vremurile mantuirii noastre !
[142] Puternicul exod al romanilor ca mana de lucru ieftina
pentru Occident i-a facut pe reprezentantii ONU sa afirme ca: "Romania
|
Sa nu judecam, caci toti suntem
pacatosi!
|
"Nu
judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti
fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7,
1-2)
Suntem deseori
virulenti cand vorbim despre cei "fara Dumnezeu", despre cei care
smintesc, despre cei ce au oarece neputinte ori traiesc vizibil in patimi.
Judecam de multe ori fara sa avem macar sentimentul ca facem un pacat, un lucru
rau, neplacut Bunului Dumnezeu.
Mila crestina,
rugaciune si dragoste sincera, nefatarnica ar trebui sa avem fata de toti cei
ce sunt departe de adevarul lui Hristos sau traiesc in pacate mari. Patima ar
trebui sa o vedem ca un handicap si inca unul foarte grav, pentru ca nu e unul
al trupului, ci al sufletului, iar pentru suflet nu poti da nimic in schimb,
fiind mai de pret decat lumea intreaga. Asa cum fata de cel fara o mana sau
picior avem mila, compasiune, asa ar trebui sa avem si fata de cei cu
handicapuri sufletesti (patimi). Credeti ca judecata noastra ii lipseste
aproapelui cazut? Nu-i de ajuns ca a cazut sub povara crucii sale, sa ii mai
adaugam si noi? Doar dragostea vindeca, ea toate le crede, toate le rabda, toate
le nadajduieste... Stim noi ce plan are Dumnezeu cu fiecare, stim noi pe cine
vrea El sa sfinteasca prin adanca pocainta? Nu o data din pacatosi a facut
sfinti, intotdeauna a facut asa...
Ma intreb
uneori cati or fi judecat odinioara pe Maria din Magdala, pe Zaheu Vamesul din
Ierihon, pe talharul de pe cruce, pe Saul cel devenit Pavel, pe Ciprian al
Cartaginei sau pe Siluan Athonitul inainte de schimbarea vietii, de
"venirea in fire". Cu siguranta multi; ei au ramas cu pacatul
judecatii, iar acestia, drepti facandu-se inaintea lui Dumnezeu, au ajuns in
Rai... Mai mult chiar, Sfantul Apostol Pavel se intreaba: Au nu stiti ca
sfintii vor judeca lumea? (I Corinteni 6, 2).
Cine suntem
noi de indraznim a judeca pe aproapele? Ar trebui sa ne dorim sa se indrepte
tot omul si sa ajunga la cunostinta adevarului; sunt convins ca in orice Saul
este ascuns un Pavel. Scriptura spune ca, de vom avea dragoste unii pentru
altii, se va cunoaste ca suntem ucenici ai Mantuitorului. Dragostea, spune
Pavel, indelung rabda, nu gandeste raul. Stim ca Hristos ii asteapta si-i
iarta, asa cum tatal a asteptat pe fiul risipitor si a taiat vitelul cel gras
si s-a bucurat ca mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat[143]. Trebuie sa dam sansa de indreptare oricui, insa dupa
psihologia noastra de viata - talharul de-a dreapta Mantuitorului nu trebuia
iertat: era pacatos si-si merita soarta; Zaheu Vamesul - mare ticalos: sa
"pactizeze" el cu paganul si sa ia pielea de pe bietul sau frate
intru credinta! Dar s-au pocait, s-au intors cu lacrimi catre Domnul, iar El
i-a iertat. Sa spui ca nu-i drept inseamna a nu avea dragoste! Pe Dumnezeu il
numim in imnografie milosard, adica "cel cu inima miloasa",
spune parintele Savatie - cunoscator de limba slava, de aceea, pentru a-L
cunoaste mai bine pe Dumnezeu, ar trebui sa fim si noi asemenea Lui: cu inima
miloasa. Oare noi cei ce-l judecam pe aproapele nu avem nevoie de inima Lui
miloasa?
Oare noi
suntem sfinti? Putem fi mai buni decat aproapele cand cadem in pacatul
judecatii? D-apoi pacatul il indeparteaza pe om de Dumnezeu, asa ca e
nepotrivit a arata cu degetul pe X spunand ca nu stiu ce patima are... E
posibil ca noua sa ne lipseasca acea patima, insa avem cu siguranta altele. E
stiut ca Dumnezeu uneori, ca sa ne smereasca, slobozeste asupra noastra tocmai
lupta cu patimile ce le-am judecat noi la aproapele. Cine ar putea spune ca cel
mandru si plin de sine e mai aproape de Dumnezeu decat un desfranat, spre
exemplu, sau cel manios mai aproape de Dumnezeu decat betivul?
Nu numai ca nu
suntem sfinti noi, toti cei ce judecam, pe drept ori pe nedrept, ci suntem
chiar pacatosi si ne si place sa ne numim cu voce tare astfel: "Eu,
pacatosul...". "Cuvinte de smerenie desarta" spuneau
Parintii. "Eu, pacatosul ..." trebuie sa rostim permanent inaintea
lui Dumnezeu, nu inaintea oamenilor. Si se cuvine sa simtim asta, caci nu e om
sa fie viu si sa nu greseasca. Noi suntem "cei mai pacatosi" nu in
raport cu alti oameni, ci in raport cu noi insine, cu evolutia noastra
duhovniceasca, cu Sfantul ce putem fi... Daca fiecare dintre noi ar intelege cu
adevarat ca-i pacatos, si-ar vedea de treaba si nu ar mai judeca pe aproapele.
Cand vedem paiul din ochiul fratelui, noi sigur avem o barna in ochi[144]. Am invatat in timp ca trebuie sa-mi vad doar de
pacatele mele si nu de ale altora, pentru ca Unicul Judecator este Hristos, iar
socoteala voi da doar pentru cele ce am savarsit eu. Sa tinem mintea noastra in
iad, spunea marele Siluan, dar sa nu deznadajduim. Nu-i cuviincios a discuta
vreodata despre "iadul pentru ceilalti", ci doar de "iadul
pentru mine". Adaptand un binecunoscut proverb, putem spune ca cine
"sapa" iadul altuia (pentru altul) cade singur in el.
Sa ne rugam
impreuna cu Sfantul Efrem Sirul, lira Duhului Sfant: "Doamne
Imparate, daruieste-mi sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele
meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!"
|
Cuvantul
- ucide sau zideste!
|
"Pune,
Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele"
(Psalmi 140, 3)
Cuvantul inseamna
mult in viata noastra. Prin cuvant iti exprimi sentimentele, prin cuvant poti
sa bucuri pe cineva sau poti intrista. Tot prin cuvant poti salva un suflet sau
il poti arunca in deznadejde. Cuvantul ii poate apropia pe oameni, dar ii poate
si indeparta. Sunt, de asemenea, cuvinte care distrug vieti.
Traim intr-o
societate democratica si suntem pentru libertatea de opinie. Insa atunci cand
opiniile persoanelor publice sau foarte influente (politicieni, scriitori,
oameni de presa, super-staruri etc.) otravesc (chiar daca nu sunt percepute ca
otrava), Biserica trebuie sa ia atitudine (si ia de fiecare data, vezi
atitudinile fata de homosexualitate, avorturi, pericolul prozelitismului sectar
etc.) prin mass-media, dar in primul rand prin cateheza sustinuta si predici.
In ziua de
astazi, religia nemaifiind o problema de stat, ci una privata, Biserica se
impune destul de greu, iar parerea ei nu este intotdeauna ascultata.
Despre
pericolul secularizarii s-a vorbit nu o data. Parintele Dumitru Staniloae
spunea ca "teologul are Cuvantul" si s-ar cuveni sa aiba si ultimul
cuvant.
Prin cuvant
poti manipula mase intregi. Exemplul cel mai concret il da psihologia reclamei
publicitare, cuvantul frumos rostit, constructiile deosebite, persuasive, arta
de a vorbi frumos folosind un stil ales, intr-un cuvant "retorica" -
a fost in vechime la mare pret. Nu te puteai numi cu adevarat om de cultura
fara studii retorice. Chiar si marii Sfinti Parinti ai primelor veacuri
crestine au studiat retorica.
Si tocmai
pentru ca poti manipula, pentru ca poti crea mentalitati gresite, straine de
duhul evanghelic, Biserica actioneaza aparandu-i pe bunii crestini de ideile progresului
modern pierzator de suflet.
Latinii
spuneau: "Verba volant" (cuvantul zboara), insa crestinismul
da o alta valoare cuvantului. El nu zboara, nu se pierde, ci vom merge cu el la
Judecata. Vom da seama atunci in fata lui Hristos[145], Cuvantul Intrupat si Judecatorul tuturor[146], de faptele, de gandurile, de cuvintele noastre, de
efectul pe care l-au avut in timp asupra urmasilor.
Sfantul Ioan
Iacob Hozevitul (1913-1960), sfant roman, cu moaste intregi, neputrezite, si
autor a numeroase poezii duhovnicesti, scria in poezia sa "O, om" :
"O !
om ce mai raspundere ai / De tot ce faci pe lume / De tot ce spui in scris sau
grai ! / De pilda ce la altii dai / Caci ea mereu, spre iad sau rai / Pe multi
o sa-i indrume. / Ce grija trebuie sa pui / In viata ta, in toata, / Caci
gandul care-l scrii sau spui / S-a dus, pe veci nu-l mai aduni / Si vei culege
roada lui / Ori viu, ori mort odata. / Ai spus o vorba, vorba ta, / Mergand din
gura in gura / Va-nveseli si va-ntrista / Va curati sau va-ntina / Rodind
samanta pusa in ea / De dragoste sau ura. / Scrii un cuvant; cuvantul scris /
Este un leac sau o otrava. / Tu vei muri, dar tot ce-ai scris / Ramane-n urma
drum deschis / Spre ocara sau slava. / Ai spus un cantec, versul tau / Ramane
dupa tine / Indemn spre bine sau spre rau / Spre curatire sau desfrau / Lasand
in inimi rodul sau / De har sau de rusine / ... / Deci nu uita: fii credincios
! / Cu grija si cu teama / Sa lasi in inimi luminos / Un semn, un gand, un drum
frumos / Caci pentru toate ne-ndoios / Odata vei da seama".
Intelepciunea
populara spune : "Nu arunca vorba la intamplare cum arunci cu
piatra dupa caini, ca se poate intoarce impotriva ta si sa te muste ca si
cainii".
Din pacate,
foarte multi arunca vorbe la intamplare, indemnand la violenta si libertate
sexuala, favorizand adoratia oculta, satanica, intoxicand tineretul, creandu-i
"mentalitati revolutionare".
Avem datoria
de a spune ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult
decat acestea, de la cel rau este (Matei 5, 37), de a incuraja, de a
ridica moralul, de a nu da pe nimeni inapoi de la infaptuirea unui lucru bun si
ziditor. Sa nu destramam visele frumoase ale aproapelui. Sa-i facem pe cei de
langa noi sa se simta bine in preajma noastra.
Vom auzi
soptind glasul inimii aproapelui: "Mai spune ceva... imi place sa te
ascult, cuvintele tale sunt ca niste... daruri !" De asta ne incredinteaza
si regele Solomon cand spune: Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceata
pentru suflet si tamaduire pentru oase (Pildele lui Solomon 16, 24).
[145] Cf. Matei 12, 36: Va spun ca pentru orice cuvant
desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.
|
Profesorul de Religie si Postul
|
S-au scris mii
de pagini despre Post, despre rolul si folosul sau, insa as vrea sa ma opresc
asupra unor chestiuni ce tin de legatura dintre Post si misiunea profesorului
de Religie in scoala.
In privinta
Postului, ca profesori de Religie nici nu se pune problema sa abdicam de la
regula lui. Suntem intr-un fel luminatori ca si slujitorii sfintelor
altare, si cei cu care intram in contact asteapta mult de la noi. Trebuie sa
fim modele de comportament, in clasa, in cancelarie si in societate. Intr-un
fel as putea spune ca abia asteapta unii sa-si justifice neputinta, lipsa de
vointa sau necredinta prin ideea ca nici cel (sau cea) care preda Religia nu
posteste. De altfel, cum poti vorbi la clasa despre Post daca nu-l practici?
Cand suntem intrebati (si suntem cu totii intrebati) daca postim in posturile
de durata, potrivit mi se pare a raspunde: "Ma straduiesc sa-l tin pe tot!
Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa reusesc!". Daca e vorba de intrebarea
pusa in cancelarie, de un coleg de alta specialitate, cu siguranta ea se poate
transforma intr-o discutie, intr-o scurta catehizare, pentru ca raspunsul are
pentru cel neobisnuit cu viata liturgica sau scrierile duhovnicesti ceva
misterios... cu ajutorul lui Dumnezeu?!! El voia sa auda: "da sau
nu!". Postesti sau nu! Un raspuns categoric: "da" poate arunca
pe multi in mandrie, mai ales ca interlocutorul poate incepe imediat cu laude
de genul: "Bravo tie! Tu ai credinta mare! Eu nu pot posti!". Raspunsul
categoric "nu" produce sminteala in toate situatiile: "Pai daca
nici tu... dar apoi eu, care nu le am p-astea cu credinta". Consider ca
nici pentru smerenie un profesor de Religie nu ar trebui sa spuna: "nu
postesc"[147].
Pot spune din
experienta mea ca elevii de liceu nu postesc intr-un numar prea mare. S-a
impamantenit nefirescul obiceiul de a posti in prima si ultima saptamana,
eventual si miercurile si vinerile. Problema este delicata pentru ca in cele
mai multe din familii nu se posteste. Parintii elevilor nostri (care au cu
aproximatie intre 35-55 ani) sunt aceia care, nascuti intr-o societate
comunista, nu au avut sansa pe care o au copiii lor de a afla de pe bancile
primilor ani de scoala despre Hristos si Biserica. Asa ca elevul dornic sa
posteasca se loveste de mentalitatea parintilor care nu vor sa schimbe tabieturile
si obiceiurile casei doar pentru ca asa vrea copilul. Si chiar daca exista
bunavointa (si dragoste) din partea mamei, chiar daca ea posteste, apare cel
putin la o parte dintre elevi o alta problema. Anume, cei ce invata dimineata
se plang ca nu pot posti pentru ca pleaca dimineata la 6,30 si se intorc uneori
la 15,00. Dimineata devreme unii nu pot manca, iar timpul orelor se suprapune
peste doua din mesele din zi. " Nu ma pot hrani doar cu alune si biscuiti,
iar eu mancare la borcan nu iau", imi spunea un elev deunazi. Cei ce
invata dupa-amiaza nu au aceasta problema (putand servi acele doua mese acasa);
de altfel, se observa aceasta si prin numarul mai mare al celor ce postesc. In
aceste cazuri delicate - dupa cum am spus - se cuvine a-i indemna pe cei in
cauza sa renunte, daca e cazul, la imbuibare si sa se aplece mai cu ravna spre
postul sufletesc, spre rugaciune, spre pocainta. Sfantul Ioan Gura de Aur
spunea: "Daca nu iti schimbi viata, la ce mai postesti? Schimbarea
bucatelor nu ajuta la nimic"; iar Sfantul Teodor Studitul in acelasi duh
invata ca "postul cel adevarat este abtinerea de la orice lucru rau".
Daca, din motive obiective, elevul nu poate posti alimentar nu trebuie sa aiba
senzatia ca postul acesta este pierdut, dimpotriva, ceea ce tine de el sa faca:
paza mintii, paza limbii, inmultirea faptelor bune, pocainta etc. Am primit o adevarata
pilda de la o eleva care din motivul pomenit mai sus nu poate posti (adica, nu
se posteste in familia ei). Ea imi spunea : "De mancat, voi
manca ce-mi da mama ! Insa voi renunta la ciocolata mea preferata, Smash,
pentru mine e o oarecare forma de post, de infranare, de exercitiu al vointei.
De altfel ma voi stradui spre postul sufletesc !". Trebuie sa vorbim
tinerilor cu mult entuziasm despre Post, despre bucuria de a posti. Un cuvant
ca acesta din Marele Vasile le poate da multa ravna: "Pentru cei ce
postesc de bunavoie, postul le este folositor tot timpul, pentru ca demonii nu
indraznesc sa atace pe cel ce posteste, iar ingerii, pazitorii vietii noastre,
stau cu placere langa cei ce-si curatesc sufletul cu post"[148]. Este stiut ca Postul este arma asupra diavolului si
ca Scriptura pomeneste ca un anumit soi de demoni nu iese decat numai cu
rugaciune si cu post (Matei 17, 21).
Din experienta
sa de viata, fiecare profesor poate si trebuie sa marturiseasca izbanda
impotriva patimilor diavolesti ce ies "numai cu rugaciune si cu
post". Elevul are nevoie de exemplu, vrea sa auda ca tu insuti ai trait
bucuria vindecarii de unele neputinte prin rugaciune si post. De aceea cred ca
cea mai buna "reclama", daca putem spune asa, care se poate face
Postului este ca poate fi numit... "arma asupra diavolilor", asa cum
numim si sfanta cruce. De altfel, Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca cel ce nu
cunoaste postul, nu cunoaste crucea.
[147] Unii gasesc de cuviinta sa spuna ca nu postesc pentru
ca postul lor nu seamana cu cel in viziunea Patericului sau a scrierilor
filocalice. Dar cel neobisnuit cu scrierile duhovnicesti nu intelege ca acestia
fac exces de "cuvinte de smerenie desarta", ci vor crede ceea ce aud
si se vor sminti in cele mai multe situatii. Umblati cu intelepciune fata de
cei ce sunt afara (de Biserica), pretuind vremea spunea Sfantul Pavel
(Coloseni 4, 5).
[148] Sfantul Vasile cel Mare, apud Garoafa Coman, Mancaruri
si dulciuri de post, Editura Bizantina, p. 90.
|
Profesorul de Religie - bucurie si
Cruce
|
Multe dintre
discutiile de la intalnirile metodice ale profesorilor de Religie au ca
laitmotiv nemultumirea acestora fata de calitatea elevilor la
clasa. Profesorii se plang spunand ca elevii sunt uneori greu de tinut in
frau, de controlat, sunt indisciplinati si galagiosi la ore si nu sunt
intotdeauna interesati de mesajul transmis. Altii inca vorbesc de lipsa unei
forme eficiente de notare care sa imbine stralucit dreptatea cu dragostea
crestina...
Care sa fie
totusi problema? Nu stim sa vorbim pe limba tinerilor? Atitudinea noastra nu e
cea mai potrivita cumva? Le repugna credinta sau chiar viata morala? E o
situatie generalizata in invatamantul romanesc actual? Putem deci generaliza si
in cazul altor discipline sau e o lipsa a noastra? E greu de raspuns la aceste
intrebari...
Ma intreb unde
si cand a fost Mantuitorul Hristos - Invatatorul absolut - primit de toti,
iubit de toti? Sa ne amintim de episodul consumat dupa scoaterea
demonilor din cei doi nefericiti si trimiterea lor in turma de porci.
Toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa. Iar
locuitorii Gadarei, toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si,
vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor (Matei 8, 34). Daca pe
Hristos nu L-au primit din cauza unei turme de porci inecate, de ce gasim strigator
la cer ca tanarul liceean incorsetat de atatea discipline si teme pentru
acasa gaseste la ora de religa sa fie mai detasat, mai putin stresat,
mai neatent?... Apoi, patimile lui nu sunt oare porcii din Evanghelie? Tanarul
isi iubeste porcii, iar noi, marturisind pe Hristos cel Viu, dorim sa-i inecam.
Discutam nu
demult cu un coleg, profesor de Religie, despre situatia stresanta a
sfarsitului de semestru. Am ajuns amandoi la concluzia ca daca refuzi dorinta
elevilor de a-i lasa sa repete putin (10 minute) inaintea unei teze importante
ii poti pierde pentru credinta. Tanarul adolescent e vanitos, orgolios si o
astfel de respingere il va indeparta de Hristos si Biserica. Profesorul de
Religie nu-si poate permite sa aiba atitudini acerbe, inversunate, caci risca
sa primeasca din partea elevilor atitudini de repulsie fata de Religie si
Biserica[149]. De aceea e nevoie ca profesorul de Religie aiba mult
tact pedagogic si mult entuziasm... Lipsa entuziasmului, spunea Dostoievski,
este semnul sigur al pierzarii, caracterizat printr-o stare de nelucrare, prin
lipsa de zel. De asemenea, profesorul de Religie trebuie sa cunoasca foarte
bine invatatura Bisericii si cultura profana, dar si mentalitatea tinerilor
carora li se adreseaza. Regretata Mama Sica (profesoara de Religie - Anastasia
Popescu), vorbind despre discutiile libere cu elevii pe diferite teme abordate
prin prisma crestinismului, afirma printre altele : "Intre noi au loc
discutii despre Yoga, new-age, S.F., rock (aici este mai dificil); trebuie
lecturi multe pe tema aceasta pentru a le castiga increderea, nu trebuie
explicatii improvizate sau incorecte"[150].
Am vazut
personal elevi terorizati de unele discipline; invata la ele, iau note
mari, dar nu le vor iubi nicicand. Responsabilitatea noastra e foarte mare, e
una educativa, dar si soteriologica (in perspectiva mantuirii). De modul in
care profesorul de Religie, acest "sacerdot al catedrei, sacerdot laic"[151], reuseste sa-si apropie clasele de elevi depinde
formarea gustului pentru sacru, dezvoltarea sentimentului religios. Hristos nu
are pe nimeni de pierdut, caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca
pe cel pierdut (Matei 18, 11). Nici noi nu ne permitem sa pierdem pe
nimeni. Nu e datoria noastra de a impartim turma (clasa de elevi n.n.) in oi si
capre, in cei de-a dreapta si cei de-a stanga... Nu avem de unde sti cand se va
afla fiecare pe drumul Damascului... Cati dintre sfinti au mers de mici cu
evlavie la Sfanta Liturghie? Cati din ei luau anafora sau aghiasma pe nemancate
dimineata? Vietile Sfintilor enumera foarte multi mari pacatosi care s-au
pocait! Te sacaie elevul la ore? Sa ai mila, nu inversunare. Ti se pare ca-i
pierdut? Pentru Hristos nu e! El face din desfranati sfinti, din talhari
cuviosi, din prigonitori apostoli. Aceasta nu e lucrarea noastra, ci a Lui, a
Invatatorului suprem. Se intampla, si e omeneste pana la un anumit punct, sa
simtim uneori deznadejde. Marele teolog antiohian si cel mai mare predicator pe
care l-a avut Biserica de la Cincizecime pana azi, Sfantul Ioan Gura de Aur, ne
arata intr-o Omilie a sa o astfel de situatie limita. In general Sfantul se
adresa auditoriului cu apelativul "iubitilor" (nu ne-ar strica nici
noua folosirea acestei formule, daca nu o folosim, cel putin sa-i strigam pe
elevi pe numele de botez n.n.). Insa in Omilia XLI la Facere (P.S.B. 22)
incepe cu totul altfel. "Preget si sovai daca trebuie sa va mai
talcuiesc sau nu astazi Scriptura. Ma gandesc ca va invat in fiecare zi, va
indemn si va intind aceasta duhovniceasca masa si totusi multi din cei ce vin
aici si iau parte la aceasta invatatura duhovniceasca si la masa cea
infricosatoare si cutremuratoare stau toata ziua in hipodrom si n-au nici un
castig de pe urma stradaniei mele... Deci cu ce inima sa mai predic unor oameni
care nu vor sa castige nimic din cuvintele mele? Si nu e de mirare! Si plugarul
pregeta sa mai arunce semintele si nu mai are nici o tragere de inima sa iasa
cu plugul cand vede ca pamantul ramane tot neroditor, cu toata munca si
osteneala lui, si nu-i rasplatit dupa vrednicia muncii sale..."[152]. Si totusi sa
nu deznadajduim, caci nici Sfantul nu continua in acelasi duh intreaga Omilie!
Spune mai departe marele Gura de Aur: "Chiar daca, aruncand samanta cea
duhovniceasca nu culeg rod din pricina trandaviei celor ce ma asculta, totusi
rasplata mea e nestirbita. Eu seman argintul ce mi s-a incredintat, implinesc
porunca data de Stapan, iar celor ce m-au ascultat li se va cere capitalul cu
dobanda. Cu toate acestea nici eu nu ma gandesc ca n-am nici o paguba si ca am
indeplinit ce trebuia sa fac, ci vreau ca si voi sa faceti buna negutatorie cu
cele ce va dau, ca sa nu suferiti pedeapsa ca si cel ce a ascuns talantul..."[153].
Dumnezeu e cu
noi, si daca El e cu noi cine e impotriva noastra? Oricine va primi pruncul
acesta (rog a se citi profesorul) in numele Meu, pe Mine Ma
primeste; iar oricine Ma va primi pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe
Mine (Luca 9, 48). Poate unii gasesc de cuviinta sa ne catalogheze drept
idealisti, niste Don Quijote ce ne batem cu morile de vant. Atata stiu ca doar
dragostea este cea care schimba sufletele. Daca elevul nu va vedea la noi
dragoste, (dar nu orice fel de dragoste, nu fatarnica, ci una jertfelnica, o
dragoste pentru toti, nu numai pentru cei cu viata duhovniceasca), nu vad sa se
schimbe lucrurile, sa apara roadele prea repede. Dragostea toate le iarta,
toate le crede, dragostea niciodata nu cade[154]. Iar Dumnezeul nostru este dragoste. Numai sa avem si
noi dragoste si sa slujim, cu timp si fara timp, lui Hristos si tinerilor elevi
pe care El ni i-a incredintat.
Stim ca virtutea
dragostei il arde pe diavol - singurul dusman al nostru - caci despre el spune
Scriptura ca vine si ia cuvantul din inima lor ca nu cumva crezand sa se
mantuiasca (Luca 8, 12). Ce cuvant infricosator!
Atunci cand
cuvintele noastre nu mai au putere, sa vorbeasca cu putere insasi viata
noastra, faptele noastre. E greu, dar ce lucru dificil se savarseste fara
jertfa? Hristos a atentionat pe toti cei ce-L marturisesc in fata oamenilor: In
lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit
lumea
(Ioan 16, 33).
[149] As putea spune ca preotii de mir (si parintii
calugari, mai ales) se intalnesc mai rar decat profesorii de Religie cu astfel
de situatii, pentru ca, de obicei, slujitorii altarului predica sau tin
cateheze celor prezenti in biserica, celor ce-L cauta pe Dumnezeu, deci acelora
care primesc mai usor cuvantul. Se cuvine ca preotul si profesorul de Religie
sa fie intr-o impreuna-lucrare.
[150] Mama Sica, Cum sa-i invatam pe copii religia,
Editura Anastasia, Bucuresti, 1995, pp. 226-227.
[151] Sintagmele sunt folosite de Pr. Dr. Eugen Jurca in Experienta
duhovniceasca si cultivarea puterilor sufletesti, Editura Marineasa, 2001,
p. 168.
[152] Sfantul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea a
II- a, Omilii la Facere II, P.S.B. 22, E.I.B.M.B.O.R., 1989, p. 79.
|
Si copilul strazii este chip al
lui Dumnezeu
|
"Adevarat
zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie
Mi-ati facut" (Matei 25,
40)
Il simt uneori
pe Dumnezeu asemenea unui micut cersetor neajutorat... Oare n-a spus Hristos ca
Se identifica cu acestia mai mici ai Lui? El e mereu in cautarea noastra, iar
noi suntem intr-o permanenta fuga de El. Ii vad Preacuratul Chip in chipul
copilasului cersetor ce-si face veacul pe langa Colegiul unde predau... Cum
vede un om mai bine imbracat alearga dupa el si nu-l slabeste pana nu primeste
un banut. Uneori i se spune transant: "n-am bani", sau "n-am
schimbat", dar tot insista doar, doar vei gasi o moneda ratacita prin
buzunar. El nu te crede rau sau nemilostiv, el crede in tine, crede ca-i vei da
ceva. El stie ca esti bun. Si ti se rupe inima pentru micul cersetor si pentru
Dumnezeul nostru...
Dumnezeu
vorbeste neincetat inimii noastre. Si parca spune: "tu ai uitat ca Eu din
iubire am murit pentru tine... dar, hai te rog, primeste-ma si pe Mine in viata
ta, da-mi voie sa-Mi plec capul pe inima ta...". Zilnic Dumnezeu cerseste
iubirea noastra, asa cum micutii cersetori ne cer un banut. Si nu Se supara pe
noi daca nu-L primim azi; incearca si in urmatoarea zi... De ce o fi El atat de
insistent? Pentru ca stie ca nicaieri nu va gasi omul odihna decat in unirea cu
El. Dumnezeu are o comoara fara pret, neasemuita, si vrea s-o dea celor ce se
opresc din drum, ce-si intorc privirile spre El si vor sa petreaca cu El... Aceasta
comoara este Raiul. Si micul cersetor are ceva extraordinar sa ne ofere...
paradoxal, tot Raiul, caci eu ii intind lui o doar paine, iar el o marturie
catre Tatal Ceresc. El imi da sansa mantuirii, el s-a saturat cu painea data,
iar eu pot castiga Raiul cu ea. Ce schimb!!!... Nu pare a fi echitabil, dar
este intrucatva, pentru ca nu dai doar painea, dai si dragoste si prin dragoste
cobori Cerul tot in inima ta. Nu painea data te mantuieste, ci dragostea fata
de cel in nevoi... "Darul nu dupa marime, ci dupa dragoste se
pretuieste", spune un proverb.
Se castiga
simplu Raiul? Am intrebat si eu in dreapta si-n stanga... unii m-au speriat,
altii mi-au dat speranta prin cuvantul lor.
Si cand Il
auzim pe Domnul strigandu-ne si inima noastra raspunde, omul se tanguieste
pentru toate clipele pe care le-a petrecut fara El. Asa se intampla si cu
crestinii milostivi care atunci cand dau o paine micului cersetor spun poate in
sinea lor: "Multumesc, micutule, pentru ca te-ai milostivit de mine si ai
primit painica mea...Tu stii ce drag imi esti...".
Azi este si
ziua lui[155], nu numai a copiilor generatiei McDonald's! Daca l-am
uitat, sa ne amintim macar acum de el. Pruncul Hristos ne asteapta...
Daca ne cautam
reciproc, cum sa nu ne gasim? Daca alergam unul in intampinarea altuia, cum sa
nu se bucure inimile noastre? Iar daca e iubire intre noi, cum sa ne despartim?
|
Fiul meu, cand mi-ai spus ultima
oara ca ma iubesti?
|
|
Intorcandu-te
acasa intr-una din zile, daca mama ta iti va pune aceasta intrebare, vei stii
ce sa-i raspunzi?! Nu i-ai spus-o de mult timp, de cand erai mic... Acum esti
mare. Nu-ti prea vine s-o mai spui, ti-e jena, desi prietenei cu care esti de
cateva saptamani nu mai prididesti sa-i marturisesti asta. Stii foarte bine ca
a spune "te iubesc" nu-i o simpla informatie, de aceea i-o tot
repeti.
De fapt, tu
iti iubesti mama!! Desi nu te prea gandesti la asta, in sufletul tau stii ca
inseamna foarte mult pentru tine. Ea te-a crescut, ea te-a ingrijit si te
ingrijeste, ea a vegheat la capul tau de cate ori ai fost bolnav, ea iti da, in
plus, bani de Net sau pentru vreun CD. Nu asculta ea Linkin Park sau Limp
Bizkit, n-a auzit de 50 Cent sau Christina Aguilera si nici de alti idoli ai
tai, nu te prea intelege, sta cu frica-n san si te boscorodeste cand pleci cu
rolele sau cand te intorci dimineata de la vreun chef... Desi nu esti tu mereu
pe aceeasi lungime de unda cu ea, totusi apreciezi tot ce face pentru tine.
Parca intr-o zi a trecut pe langa tine cand erai prin Centru, dar te-ai facut
ca nu o vezi. Iti era putin jena
Spune-i ca o
iubesti! Are nevoie de asta. Si stii ce mai cred? Ca va plange de bucurie.
Instantaneu sau mai tarziu putin, in taina. Astept sa-mi spui ca am avut
dreptate. O mama vede reusita si esecul prin ochii copilului. Daca va avea cel
putin respectul si dragostea ta va simti ca e implinita. Va spune in inima ei:
"Nu l-am pierdut definitiv, asa cum am crezut; si n-am trait
degeaba". Incearca doar! Fii tu insuti, nu te mai lua dupa gasca!
Si ei sunt sensibili, dar nu o arata... Eu asa am facut, candva. Si roaga-te
lui Dumnezeu pentru ea si pentru toti ai casei, ca si ea se roaga pentru tine!
Stiu pe cineva de varsta ta care se roaga pentru mama sa si ar vrea din tot
sufletul sa-i spuna te iubesc, dar a pierdut-o...
Tu cred ca o
ai aproape de tine, bucura-te!
Asculta pe
tatal tau care te-a nascut si nu dispretui pe mama ta cand ea a ajuns batrana (Pildele lui Solomon 23, 22).
[156] Articolul a aparut cu mici modificari in Argesul
Ortodox (Saptamanal bisericesc si teologic al Episcopiei Argesului si
Muscelului), in preajma zilei de 8 martie.
