16/09/2018 INALTAREA SFINTEI CRUCI

New Age (Noua Era)

Imediat dupa schimbarile din 1989 si-au facut aparitia în tara noastra mesageri ai diferitelor secte si miscari paracrestine, care au înflorit în “lumea libera”.

New Age (Noua Era)

Una din miscarile cele mai amenintatoare pentru crestinism, foarte putin cunoscuta la noi, este New Age. În mare masura miscarea este influentata de ideile Societatii Teozofice, întemeiata în 1875, la New York, de rusoaica Helena Petrovna Blavatsky. New Age încorporeaza deja mii de organizatii din lume, având ca prim plan construirea unei “noi ordini a lumii” ce urmareste în final controlul asupra lumii.
Miscarea a declarat intentiile de faurire a “noii ordini a lumii” în 1975, activând în ascuns pâna atunci. Amintim câteva din principiile “Noii Ere”: stabilirea unui sistem economic mondial unic; o taxa universala; o autoritate mondiala care sa controleze proviziile de hrana ale lumii; datoria de a subordona viata personala unui directorat universal; arianismul, adica suprematia rasei Vestului; avortul, însamântarea artificiala, limitarea si controlarea numarului de copii; purificarea - actiune de exterminare a celor ce nu vor accepta ideile miscarii, etc.
New Age câstiga, mai ales în Apus, tot mai multi simpatizanti si adepti prin afisarea de activitati pacifiste, ecologiste, urmarirea unei alimentatii sanatoase si conditii fizice perfecte, prin practici oculte, în mare parte de provenienta orientala, ca: meditatia transcedentala, yoga, terapii de relaxare, hipnoza, vindecare psihica, vedenii s.a. Drogurile sunt considerate ca “unelte de transformare”. Urmareste o “noua ordine” a lumii, care va sta sub semnul zodiei Varsatorului, ordine ce vizeaza o totala rasturnare a valorilor lumii actuale, prin tendinte de relativizare a adevarului, a identitatilor, de împacare a contrariilor, de sincretism, etc. În aceasta lume întelesurile notiunilor de bine si de rau vor fi descompuse si pierdute, iar Lucifer stapân.
Miscarea vrea sa înlocuiasca Dumnezeul Bibliei prin zeitati pagâne reînviate, promoveaza credinta în O.Z.N.-uri si în fiinte extraterestre. Actul religios central al Miscarii New Age este “initierea”, actul de consacrare lui Lucifer care este “Conducatorul Omenirii”.
Foloseste ca simboluri zvastica, numarul 666, curcubeul s.a. Între mijloacele de raspândire si acomodare cu ideile sale amintim: muzica (mari concerte în aer liber cu “staruri” ale muzicii moderne), casete audio, video, literatura si filme, în special de fictiune (E.T., Razboiul Stelelor s.a.), jocuri pe calculator si jocuri de societate, etc.
Ideile Miscarii New Age sustin erezii si rataciri ca: Martorii lui Iehova, Mormonii, Moon, Bahai, Yoga s.a., organizatii internationale ca: O.N.U., U.N.E.S.C.O., Consiliul International al Bisericilor, Comisia Trilaterala, Francmasoneria, Green Peace, Miscarea Feminista, etc.
New Age este un curent care tinde sa integreze toate miscarile spiritualiste si religiile existente astazi în lume, de la satanism la yoga si de la reînvierea miturilor pagâne la credinta în OZN-uri. Conceptii contradictorii îsi gasesc locul în aceasta paradigma deoarece ideea centrala este ca toate formeaza un întreg în interiorul caruia fiecare religie sau secta îsi are locul ei. Aceasta idee este falsa, întrucât Adevarul absolut nu poate fi compus si contradictoriu, el este Unic si Personal în Iisus Hristos.
Miscarea îsi croieste porti de intrare si în România, în special în cercuri din marile centre universitare. Dar iata câteva exemple de componente ale New Age-ului:

1. Biserica unificarii

Numele complet al acestei secte este “Asociatia Sfântului Duh pentru Unificarea Crestinatatii Mondiale”. A fost înfiintata de coreeanul Sun Myung Moon. Secta a luat proportii începând cu 1971, an în care Moon se stabileste în America. Acesta pretinde ca a avut o viziune si ca a fost însarcinat de Dumnezeu sa continue lucrarea Mântuitorului Hristos pe care Acesta n-a mai putut-o îndeplini pentru ca a fost rastignit. Moon se socoteste pe sine ca al doilea Mesia sau al treilea Adam, care va duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu de unificare a omenirii. Prin nasterea lui si mai ales prin constituirea “familiei adevaratilor parinti”, pe care a format-o el prin casatoria cu o tânara de 18 ani, zic ei ca s-a intrat în Noua Era, în Epoca de Aur, a regenerarii neamului omenesc.
“Domnul” si “mesia” acestei epoci este Moon. Secta promoveaza cultul lui Moon, numindu-l “parinte”, asa cum îl numesc si pe Dumnezeu. Mai spun ca Biblia nu este completa, ea trebuie întregita cu cartea lui Moon, “Principiile Divine”.
Secta numara aproximativ doua milioane de adepti, cu totii pusi în slujba neconditionata a “parintelui” lor si a “familiei adevarate”.
De mentionat ca Moon, ajungând a fi detinatorul unor averi fabuloase, proprietarul unor mari întreprinderi, desfasoara o activitate mascata, prin intermediul unor organisme internationale create de el, care aparent nu au nimic de-a face nici cu Biserica, nici cu credinta, ca de exemplu: Congresul international pentru Unitatea Oamenilor de Stiinta (ICUS), Academia Profesorilor pentru Pacea Mondiala (PWPA), Congresul Mondial al Mijloacelor de informare în masa (WMC), Fundatia Internationala pentru Ajutor si Prietenie (IRFF). Numarul acestor organizatii depaseste în toata lumea cifra de 100. Sunt atât de ascunsi, încât reusesc sa aduca la congresele acestor organizatii chiar teologi ortodocsi, dupa marturia unui specialist grec. Nu-i de mirare deci, ca în ultimul timp “teologi” ai Bisericii Unificarii au conferentiat în doua rânduri, dupa 1990, la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Aceasta secta ne poate da masura ratacirilor, a blasfemiilor care se aduc lui Dumnezeu de oameni ce pretind a fi crestini si încearca sa “încrestineze” si pe altii.

2. Mormonii

Mormonii organizati într-o asa-zisa “Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor ultimelor zile”, au aparut în America, în anul 1830. Întemeietorul sectei este Joseph Smith Jr. Acesta ar fi fost beneficiarul unor “descoperiri”, dupa cum urmeaza: în anul 1820 i se arata ca toate confesiunile crestine, toate sectele pe care el le cunoscuse - Presbiteriana, Metodista, Baptista - sunt gresite si nu trebuie sa urmeze nici una. În 1823 i se arata un personaj ca un înger, numit Moroni, care declara în “vedenia” respectiva ca este fiul lui Mormon (de la care se va trage ulterior numele sectei), sustinând ca Mormon ar fi fost un profet aparut pe continentul american în secolul IV d. Hr. Acesta avea sa-i dea o însarcinare din partea lui “Dumnezeu”. Apoi i-ar fi vorbit de o carte, scrisa pe placi de aur, cuprinzând istoria fostilor locuitori ai continentului american, dar si “Evanghelia vesnica” în întregime, dupa cum ar fi fost predata de Mântuitorul vechilor locuitori. Lui Smith i se îngaduie sa intre în posesia cartii abia peste 4 ani, deci în 1827, când începe traducerea ei, fara sa fi cunoscut limba în care aceasta era scrisa - zicând ca era un amestec de egipteana, chaldeeana, asiriana si araba, fara ca o alta persoana în afara de Joseph Smith sa o fi vazut vreodata. Dupa ce Smith a tradus cartea, îngerul care îi aparuse în vedenie a venit si a luat acele placi de la el, asa ca acum nu mai exista nici o marturie autentica a provenientei textului la care ei fac referinta permanent (Cartea lui Mormon).
Apoi pretind ca în 1829 ar fi venit trei din apostoli si l-ar fi hirotonit pe J. Smith, care la rândul lui îl hirotoneste pe Oliver Cowdery, astfel cei doi devenind primii membri ai viitoarei secte. În 1844, Joseph Smith este ucis, succesorul lui fiind Brigham Young. Acesta se instaleaza împreuna cu adeptii sai în Salt Lake Valley, Utah, în Vest, într-un tinut salbatic, care a devenit actualmente centrul international al mormonilor cu capitala la Salt Lake City.
La moartea lui B. Young numarul mormonilor ajunsese la 150.000 , la sfârsitul secolului trecut (1898) erau 254.000 , iar astazi sunt peste 4 milioane de mormoni în toata lumea. (Concise Guide…, p. 86).
Mormonii se folosesc de 4 carti: Biblia, al carui text dupa parerea lor a fost atât de poluat si pervertit de-a lungul secolelor, încât cu greutate mai poti afla un verset în forma lui originara; de aceea ei se sprijina mai mult pe celelalte carti “sacre”, Cartea lui Mormon, pe care o socotesc a fi “Cuvântul lui Dumnezeu”, Învatatura si testamente, care contine 138 de revelatii, toate fundamentând învataturi specifice ale mormonilor si Margaritar de mare pret. Seful sectei este considerat si profet si presedinte.
Doctrina mormonilor este un amestec de elemente crestine, budiste, iudaice, gnostice, teosofice, etc., încât cu greu ar putea cineva sa-i mai socoteasca crestini, desi folosesc principalele puncte de doctrina ale crestinilor, toate însa rastalmacite. Mormonii sunt de fapt politeisti si sincretisti. Ei cred în mai multi dumnezei. Dupa credinta lor, Dumnezeu Însusi a fost la început om, un om ca toti ceilalti, care a devenit Dumnezeu asa cum vor deveni si alti oameni. Mântuirea este conditionata de credinta în Iisus ca Hristos, în Joseph ca profet, în Brigham ca succesor al acestuia. În cele din urma cel care da “pasaport” pentru împaratia lui Dumnezeu este Jopseph Smith, zicând ca: “Nici un barbat si nici o femeie nu va intra în împaratia cereasca a lui Dumnezeu fara consimtamântul lui Joseph Smith”.
Mormonii sunt o secta apocaliptica.
Adeptii lor se cred sfinti pamânteni si se cred chemati sa salveze întreaga umanitate.
Cerceteaza registrele din primarii, oficii de stare civila, parohii, declarând ca vor sa-i “boteze” si pe cei morti, pentru a beneficia si cei morti de apartenenta la secta lor, si astfel de viata vesnica.
Sunt selectati de preferinta în rândul tinerilor, în special studenti.
Duc o viata austera, nu beau, nu fumeaza, dar accepta poligamia.
Dau 10% din tot ceea ce câstiga comunitatii, pentru o asa-zisa “pensie a eternitatii”. Toate fondurile se aduna în SUA, de unde sunt distribuite unde cred ei. Au un deosebit zel misionar, activând în ultimii ani cu preferinta în Europa de Est. Sunt prezenti si în România, având centrul în Bucuresti. Misionarii, care sunt baieti si fete între 19-26 de ani, pot fi recunoscuti prin ecusonul pe care îl poarta la piept.

3. Baha’i

Dupa 1989 si-a intensificat prozelitismul la noi “noua religie”, Baha’i. Întemeietorul si marele profet al acesteia este Baha’u'llah, nascut în Teheran, capitala Iranului. Acesta - zic ei - fusese profetit de Bab, care ar fi fost un fel de premergator a lui Baha’u'llah. Noua religie este caracterizata de cel mai puternic sincretism religios al istoriei. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este socotit a fi doar un profet între ceilalti. Marii profeti si întemeietori de religii sunt socotiti de bahai ca mesageri ai aceluiasi Dumnezeu, pentru diferite epoci istorice: “Din epoca în epoca, câte un mare Revelator al lui Dumnezeu - un Krishna, un Zoroastru, un Moise, un Iisus, un Mahomed - apare în Orient, ca un soare spiritual, pentru a lumina inimile întunecate ale oamenilor si a le trezi sufletele adormite”.
Bahaii afirma ca adevarurile etice si relatiile sociale, pastrate de la vechile religii sunt perimate azi, de aceea este nevoie de a asculta si a face parte din noua religie. “Marele educator” s-a stins din viata în 1892, dupa o lunga perioada de întemnitare, în urma unui atac de febra, încredintându-l prin testament pe fiul sau, Abdu’l-Baha, ca reprezentant si interpret al tuturor învataturilor si scrierilor sale.
“Noua religie”, bahai, are astazi un virulent caracter prozelitist în întreaga lume.

4. Yoga

Yoga nu este o simpla gimnastica nevinovata, cum vrea sa se înteleaga la prima vedere, ci o practica pagâna, vrajitoreasca, prin care se invoca în mod constient sau inconstient fortele malefice (dracii), prin acele mantre din limba sanscrita pe care mintea nu le întelege (Mantra = vers vedic cu valoare magica, adica vrajitoresc).
Yoghinii cred în zei si se închina lor (nu cred în Dumnezeul crestinilor).
Pentru ei omul este o manifestare a unei zeitati, nu o creatie a lui Dumnezeu ca persoana.
La ei notiunile de bine si de rau sunt relative si iluzorii.
Mai zic ca destinul (karma) fiecaruia trebuie “ispasit” într-un numar (ciclu) oarecare de vieti. Apoi printr-o depersonalizare completa si prin “meditatie si asceza” omul trebuie sa-si realizeze singur transcendenta, ei afirmând ca totul sta în puterea omului si ca resursele necesare se gasesc în sine).
Tot sistemul yoga se bazeaza pe demonica idee a identitatii dintre om si Dumnezeu (în sensul ca sufletul si Dumnezeu sunt de aceeasi natura). La aceasta falsa identitate trebuie sa ajunga yoghinul - bolnav de mândrie, în starile lui de asa-zisa meditatie spirituala.

4.1. “Yoga crestina”

Yoga hindusa este cunoscuta în Vest de mai multe decenii, ea dând nastere, mai ales în America, nenumaratelor secte si mai ales nenumaratelor forme de terapii, care nu-si afirma nici un continut religios.
Esentiala în yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditatia la care trebuie sa se ajunga. Trebuie însa sa se stie ca cel care nu urmareste decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja catre anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici macar nu este constient.
Prin anii 50, un calugar francez benedictin si-a notat experientele încercate, pe când se straduia sa faca din Yoga o practica crestina .
Bineînteles ca aceasta idee de yoga “crestina”, este idee pagâna, caci scopul acestei practici este de a folosi tehnica yoga sub numele de “meditatie crestina”, pentru a obtine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mentala, care sa favorizeze receptarea fara impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonica.
De asemenea ei cred ca exercitiile pe care le practica ar produce un efect de un calm exceptional, în timp ce starea euforica pe care o produce yoga, o numesc stare de sanatate, care le-ar îngadui sa faca mai mult bine, în planul fizic si spiritual.
Înselaciunea este asa de mare, încât calugarul catolic ce practica yoga scria ca: “Persoana relaxata este gata sa vibreze la atingerea Duhului Sfânt si sa primeasca cu bucurie ceea ce Dumnezeu, binevoieste sa o lase sa simta”, crezând ca aceasta “cuprindere” este cea mai înalta forma a contemplarii crestine. Si astfel credea ca “în fiecare zi exercitiile si întreaga disciplina Yoga faciliteaza curgerea în minte a harului lui Hristos”, totodata zicând ca “foamea de Dumnezeu creste în permanenta, la fel si setea de dreptate si dorinta arzatoare de a fi crestin în adevaratul sens al cuvântului”.
Oricine întelege natura înselaciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti. Potrivit Sfântului Ignatie Brancianinov, exista doua forme principale de înselaciune diavoleasca. Prima si cea mai spectaculoasa dintre ele apare atunci când cineva se lupta sa dobândeasca un înalt nivel spiritual si sa se învredniceasca chiar de viziuni, fara sa se fi curatit de patimi, bazându-se exclusiv pe întelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul îi daruieste “viziuni” pe masura.
Exista însa si o forma de înselaciune diavoleasca mai obisnuita si mai putin spectaculoasa, care nu ofera victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate “sentimente religioase”. Aceasta se întâmpla, dupa cum scrie episcopul Ignatie, “atunci când inima doreste si se straduieste sa obtina bucuria cugetarilor sfinte si dumnezeiesti, nefiind înca pregatita pentru ele”. Cel care nu are o inima înfrânta, cel care se bazeaza pe faptele sale si pe vrednicia sa, cel care nu se tine strâns de învatatura Bisericii Ortodoxe, ci urmeaza unei alte “traditii”, pe baza careia îsi formeaza propria conceptie de viata, acela este stapânit de înselaciune diavoleasca.
În descrierea acestei mostre de “Yoga crestina” se identifica tocmai trasaturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rataceste, fie în directia religiilor pagâne, fie în cea a experientelor “crestine” sectare.
În amândoua aceste directii avem de-a face cu aceeasi “deschidere” si cu aceeasi dorinta de a fi “cuprins” sau “apucat” de un “duh”; aceeasi cautare, nu de Dumnezeu, ci de “consolari spirituale”, aceeasi auto-intoxicare care este luata drept “stare de gratie”; aceeasi usurinta de necrezut cu care oricine devine deodata “contemplativ” si “mistic”; aceleasi “revelatii mistice” si stari pseudo-spirituale.
Orice persoana, cât de putin avizata asupra trairii duhovnicesti ortodoxe, vede ca acest biet “yoghin crestin” este victima unor demoni mai marunti, care îi pândesc pe cautatorii de “experiente spirituale”. El a cazut prada propriilor sale “închipuiri religioase”, produse de o minte bolnava si de o inima total nepregatita pentru purtarea unui razboi nevazut contra înselaciunilor dracesti.
Iar în ultimele decenii, “meditatii yoga” pe teme biblice se practica într-un numar important de manastiri romano-catolice.
Nici o ramura din yoga nu are nimic comun cu practicile crestine, desi se vehiculeaza o legatura între rugaciunea lui Iisus si asa-numita “yoga crestina”, ci dimpotriva, sunt împotriva crestinismului, împotriva poruncilor lui Dumnezeu; cum este si cazul practicii Tantra-Yoga (desfrâu în comun), care este practicata din nefericire si în tara noastra de un numar de tineri, sub conducerea “spirituala” - ca sa nu zicem demonica - a lui Gregorian Bivolaru si care practic a distrus mii de tineri naivi si creduli.
“Sunt unii oameni care numesc comuniune mistica placerea trupeasca savârsita în comun… Partasii la desfrânare, fratii destrabalarii, falsifica cuvintele lui Dumnezeu! …Acesti oameni, de trei ori ticalosi, îmbraca în cuvinte sfinte comuniunea trupeasca si afrodisiaca si cred ca ea îi urca în împaratia lui Dumnezeu…” .

5. “Zen-ul crestin”

Multi crestini occidentali, având acelasi sentiment de adânca nemultumire fata de “crestinismul” occidental, în general, si dorinta de a-l îmbogati cu dimensiunea unei contemplatii pierdute, au apelat la practica zen.
Tehnica zen-ului japonez este foarte asemanatoare cu yoga indiana - din care de fapt si deriva -, desi este cu mult mai simpla. Este vorba tot de o postura corporala (dar lipseste varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnica a respiratiei, de repetarea unei formule “sacre” dupa dorinta, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului.
Scopul este însa identic cu cel din yoga: Parasirea gândirii rationale si atingerea unei stari de liniste si de meditatie calma.
Ei considera ca chiar si cei începatori în “meditatia zen” au posibilitatea sa atinga “senzatii de comuniune”, si sa aiba sentimentul unei “prezente supranaturale”, împreuna cu savoarea unei “taceri mistice”; la fel, sustin ca prin zen, starea de contemplatie, care le era rezervata doar câtorva “mistici” initiati, este “largita”, astfel încât “cu totii au viziuni si ajung la “satori” (iluminare)”.
Autorul cartii “Christian Zen “, un preot catolic irlandez, vorbeste de o înnoire a crestinismului, afirmând ca aceste experiente pot fi dobândite de oricine, fie el crestin sau necrestin. Si cu adevarat, la o Conventie pe temele meditatiei Zen, care a avut loc lânga Kyoto, autorul spune ca: “Lucrul surprinzator a fost absenta desavârsita a unei credinte comune, care sa-i uneasca pe cei prezenti. Pe nimeni nu interesa câtusi de putin ce credea sau ce nu credea celalalt si nimeni nu a pomenit nici macar o singura data numele lui Dumnezeu”.
Experientele de “iluminare” avute de cei ce practica “zen”-ul sunt esential aceleasi cu experientele “cosmice” întâlnite în samanism si în multe alte religii pagâne. Autorul cartii citate chiar a fost surprins sa constate ca experientele Zen sunt foarte asemanatoare cu cele penticostale, ceea ce l-a determinat sa primeasca “Botezul Duhului” la una din “întâlnirile harismatice”. Apoi recomanda penticostalilor, pentru a-si “elibera potentialul uman de iluminare psihica”, sa practice meditatia zazen.
Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si în cazul yogai asa-zis crestine. Deosebirea între “Zenul crestin” si “Yoga crestina” este ca primul este mai popular si nu atât de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile sa afirme ca experientele agnostic - pagâne, de tip Zen, pot constitui “baza unei reînnoiri mistice crestine”, sunt cu totul straine de adevarata si marea traditie patristica ortodoxa, care presupune o credinta arzatoare, convingeri adevarate si lupta intensa ascetica.
Ignoranta acestui autor devine cu deosebire periculoasa atunci când ea se salasluieste în cineva chemat sa instruiasca pe altii si care, la cursurile sale, recomanda studentilor sai sa experieze “misticismul sezând în pozitie zazen, timp de patruzeci de minute în fiecare seara”.
Toate acestea se întâmpla pentru ca traim vremuri când proorocul mincinos se afla si în persoana câte unui ins, poate bine intentionat, dar ignorant, care, cu convingerea ca lupta pentru fericirea aproapelui, nu face altceva decât sa-l împinga la dezastru psihic si spiritual.

6. Meditatia transcendentala

Tehnica de meditatie orientala cunoscuta sub numele de “Meditatie Transcendentala ” (pe scurt MT), a fost adusa în America de un yoghin indian, pe nume Maharishi Mahesh Yogi, începând sa capete un puternic avânt mai ales dupa 1961. Amintim ca si grupul de muzica “Beatles” s-a contaminat cu MT, sporindu-i astfel mult publicitatea.
În 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape 40.000 de cursanti în fiecare luna si cu peste 600.000 de simpatizanti. În toti acesti ani ea s-a folosit intens în cadrul armatei, în învatamântul de stat, în închisori, spitale, anumite grupuri religioase, si chiar în interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din America, fiind considerata o forma neutra de “terapie mentala”, compatibila cu orice practica sau credinta religioasa.
Cursurile MT sunt numite “cursuri despre cum sa fii fericit fara sa încerci cu adevarat”. Maharishi însusi le numeste tehnici care sunt foarte usoare, fiind aspru criticat de alti yoghini hindusi pe motivul ca vulgarizeaza vechea traditie indiana Yoga si ca pune la îndemâna maselor, pentru bani, practici ezoterice milenare.
În scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu difera semnificativ de “Yoga crestina” sau de “Zen-ul crestin”, ci difera doar printr-o simplificare extrema a tehnicilor si a întregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.
Ca si ele, ei zic ca “MT nu necesita nici un fel de convingeri, capacitate de întelegere sau coduri morale si nici macar sa fii de acord cu filosofia sau ideile sale”, zicând si ca “ea este pur si simplu o tehnica, care se bazeaza pe tendinta naturala a mintii de a cauta fericirea si placerea… În timpul meditatiei transcendentale mintea cursantului trebuie sa urmareasca exact lucrul care i se pare mai firesc si mai placut în acel moment” si totodata punând accent pe faptul ca este esential ca la început persoana sa nu-si foloseasca deloc capacitatea de gândire intelectuala.
Tehnica conceputa de Maharishi este aceeasi în toate centrele MT din lume: Dupa doua cursuri introductive, persoana plateste taxa si apoi merge la “initiere”. În “camera de initiere”, dupa ceremonie (care este în limba hindusa), i se cere sa se închine de mai multe ori portretului guru-lui lui Maharishi.
Traducerea ceremoniei nu este niciodata dezvaluita celor ce se initiaza; ea este cunoscuta doar de învatatori si de cei care sunt ei însisi initiatori.
Aceasta ceremonie nu este nimic altceva decât traditionalul ritual hindus de închinare la zei (puja), în care se includ guru-ul zeificat al lui Maharishi si întregul sir de “maestri” prin care el însusi si-a primit initierea.
Si iata cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite, în sfera practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care stramosii sai crestini nu ar fi consimtit niciodata, preferând sa fie mai curând ucisi în cele mai sângeroase torturi. Acest gest se numeste închinare la idoli. În plan spiritual, explicatia succesului spectaculos al meditatiei transcendentale consta în “simpla” comitere a acestui pacat capital si nu neaparat în respectarea tehnicii psihice în sine.
Odata initiat, practicantul MT mediteaza zilnic un anumit timp, lasându-si mintea sa se desfasoare liber si repetând “mantra” cât mai des considera el necesar; experientele care apar sunt supuse frecvent controlului maestrului.
Hindusii având pretentia ca MT nu înlocuieste alte religii, ci “le întareste” pe cele care exista deja, indiferent de credinta practicantilor, multi pseudo-crestini s-au lasat înselati de aceasta practica demonica, gândind ca MT le adânceste propria religie si le îmbunatateste cu noi întelesuri.
MT este o faza a interesului pentru ocultism, din societatea umana în a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele graitoare. Desi în reclamele si publicatiile lor se arata mereu instructori si practicanti zâmbind cu gura pâna la urechi si plesnind de sanatate, s-au dat publicitatii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile obisnuite ale celor care se ocupa cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri, tentative de crima, posedari de natura demonica.
În 1978, Curtea Federala a Statelor Unite a luat pâna la urma hotarârea ca MT este într-adevar de natura religioasa si deci predarea ei în scoli este interzisa  (textul complet al deciziei federale în cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy ). Aceasta decizie va limita fara îndoiala si mai mult influenta “MT” în care multi vor continua poate sa vada o forma de meditatie compatibila cu crestinismul; atitudine care, din pacate, exista si constituie si ea un trist semn al vremilor.

7.”Noua spiritualitate” fata în fata cu Crestinismul

Prezenta cultelor orientale s-ar putea exemplifica la nesfârsit; în fiecare an apar culte noi sau variante noi ale altora vechi. Însa ce se remarca în plus, este ca pe lânga cultele specific religioase, se manifesta prezenta din ce în ce mai intensa, în ultimele decenii mai ales, a asa-numitelor culte de constiinta (culte care se pretind nereligioase).
Aceste grupuri de “terapie mentala” includ organizatii, precum “Erhard Seminars Training”, “Rolfing”, “Silva Mind Control” (Controlul mintal Silva), “Lifespring” (Izvorul Vietii), si înca multe alte forme de “seminarii” (întâlniri) si “bioraspuns” , care ofera o “descatusare a tensiunilor” si o “captare a potentialelor ascunse” ale omului, exprimate într-un jargon “stiintific” de secol XX, mai mult sau mai putin plauzibil. De asemenea, se mentioneaza si alte miscari de “constiinta”, care sunt mai putin la moda astazi, de la “Stiinta crestina” si “Stiinta mintala”, pâna la “Scientologie”.
Toate aceste miscari sunt incompatibile cu Crestinismul. Crestinii ortodocsi nu trebuie sa aiba absolut nimic de-a face cu ele.
Si iata de ce suntem atât de categorici:
1. Aceste miscari nu au nici o fundamentare în traditia si practica crestina, ci sunt pur si simplu fructul religiilor pagâne orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult sau mai putin diluate, si prezentate adesea ca fiind “lipsite de continut religios”.
Nu numai ca învatatura lor este gresita si în totala discordanta cu doctrina crestina despre viata duhovniceasca, dar prin experientele lor religios-pagâne si prin experimentele lor psihiste ele pun în pericol sanatatea mintala a celor care le devin victime, ducând la dezastru psihic si la pierderea sufletului pentru totdeauna, stiind ca fara Hristos si fara Biserica, nu este mântuire.
2. Mai precis, experientele de “tacere spirituala” pe care le ofera diferitele tipuri de meditatie, fie cele asa-zis lipsite de continut religios (precum meditatia transcendentala, unele forme de Yoga si Zen si cultele seculariste), fie cele cu continut religios pagân (precum Hare Krishna, “Divine Light Mission”, “Organizatia celor 3H” etc.), conduc în întregime într-o zona spirituala “cosmica” unde partea cea mai profunda a personalitatii umane intra în contact cu fiinte spirituale reale.
Aceste fiinte, pentru omul aflat în starea de dupa caderea din Rai, nu sunt altceva decât demonii sau spiritele cazute, care se afla în cea mai mare apropiere fata de om .
3. Partea cea mai periculoasa a acestor “initieri” consta în aceea ca ele scapa controlului constient al vointei omului; astfel, odata “initiat” în aceste “culte de constiinta”, este adesea cu neputinta sa te mai opui participarii la experiente psihice nedorite.
Rezulta ca “noua constiinta religioasa” este un dusman al Crestinismului cu mult mai puternic si mai periculos decât au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci când se pune accentul pe experienta în detrimentul doctrinei, atunci însasi învatatura, dupa care putem distinge si identifica binele de rau, cade sau devine inoperanta, iar duhurile necurate au cale libera de atac, datorita pasivitatii si “deschiderii” pe care le exalta toate aceste noi culte; ele nu fac altceva decât sa transforme persoana umana în unealta pasiva a manifestarilor demonice.
Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au facut asupra acestor “culte de constiinta”. Ele dau în vileag evolutia progresiva a acestor experiente, care la început sunt “bune” sau “neutre”, pentru a deveni în final ciudate, terifiante si în ultima instanta indubitabil demonice. Chiar latura strict fizica a unor discipline psihice, precum Yoga, este periculoasa pentru ca aceasta deriva din ea si predispune la atitudini si experimente psihice care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.
Puterea de seductie a “noii constiinte religioase” este atât de mare încât ea se poate înstapâni chiar si asupra acelora care afirma cu tarie ca sunt crestini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac în sincretismele sau combinatiile artificiale dintre crestinism si cultele orientale la care ne-am referit mai sus, ci, mai grav, este vorba si despre cei care se considera pe ei însisi niste crestini înflacarati. Profunda ignorare a autenticei trairi crestine din zilele noastre creeaza conditiile proliferarii unei false “spiritualitati” crestine, a carei natura este strâns înrudita cu “noua constiinta religioasa”.
Parintii Bisericii Ortodoxe au stabilit ca: Cei ce practica yoga, zen, bioenergie, radiestezie sau altceva asemanator acestora (care accepta reîncarnarea, destinul, soarta sau predestinatia), sa se supuna canoanelor pentru vrajitori, pâna la îndreptare.

Enciclica (458-459) lui Ghenadie Patriarhul Constantinopolului

Enciclica (458-459) lui Ghenadie Patriarhul Constantinopolului si
a Sinodului celui împreună cu dânsul, către toŃi preacuviosii
mitropoliŃi si către Papa Romei
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
Eniclica
(458-459)
OSÂNDA
SIMONIEI
Domnul si Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când a încredinţat
sfinţilor săi ucenici propovăduirea Evangheliei şi i-a trimis pe ei învăţători
oamenilor în toată lumea, le-a poruncit în chip hotărât ca darul ce l-au primit
de la El, şi ei în dar să-l dea oamenilor, necâştigând pentru el aramă, sau
argint, sau aur, sau în general o altă avere materială sau pământească. Fiindcă
răsplata harurilor cereşti şi duhovniceşti nu sunt cele pământeşti şi pieritoare.
Porunca aceasta a dat-o nu numai acelora, ci, prin ei, şi nouă, pe care ne-a
învrednicit a intra în treapta şi locul lor. Şi trebuie ca, precum atunci aceia, aşa
şi noi acum să o păstrăm şi să o observăm riguros şi să nu născocim prin
sofisme nebunii, nici să ne aruncăm în hazard primejdios, „în dar", zice, „aţi
luat, în dar daţi. Să nu câştigaţi nici argint la cingătorile voastre" (Mt. 10, 8).
Simplu şi lămurit este cuvântul acestei porunci, neavând nimic îndoielnic, nici
imposibil de îndeplinit, nici având trebuinţă de tălmăcire sofisticească. De la
mine aţi primit demnitatea preoţiei, zice; dacă Mi-aţi dat pentru aceasta ceva,
ori mic, ori mare, şi dacă aceasta s-a vândut din partea mea, vindeţi-o şi voi
altora, iar dacă aţi primit-o în dar, daţi-o şi voi în dar. Ce este mai lămurit
decât porunca aceasta? Şi ce este mai de folos celor ce i se supun? Cu
adevărat vai celor ce înţeleg să câştige darul lui Dumnezeu ori să-l dea pentru
bani; căci, după cele spuse de Sf. Petru, unii ca aceştia dau prilej pentru venin
de amărăciune şi pentru împreunare cu nedreptatea, cuprinşi fiind de lăcomia
lor de argint; drept aceea, de acord cu această lege a Domnului, şi canonul dat
în această privinţă al cuvioşilor şi fericiţilor Părinţi de la Sfântul şi marele Sinod
ecumenic adunat la Calcedon, ne spune nouă lămurit astfel prin aceste
cuvinte: „Dacă vreun episcop ar săvârşi hirotonia pentru bani şi ar face obiect
de vânzare harul care nu se vinde, şi ar hirotoni pe bani episcop, sau
horepiscop, sau presbiter, sau diacon, sau pe altcineva dintre cei ce se numără
în cler, ori ar promova pentru bani econom, sau eedic, sau paramonar, sau pe
oricare din canon pentru mârşav câştig, şi dacă se dovedeşte că a făcut
aceasta, să se primejduiască pentru treapta sa; şi cel hirotonit să nu aibă nici
un folos din hirotonia sau promovarea aceea din negoţ; ci să fie străin de
demnitatea sau de funcţia pe care a dobândit-o pentru bani. Iar dacă cineva a
fost mijlocitor în astfel de afaceri urâte şi ilegale, daca ar fi cleric, să cadă din
treapta sa; iar dacă este laic sau monah, să se anatematizeze".
Preabune şi foarte drept cinstitoare sunt poruncile canonului Sfinţilor Părinţi,
care resping şi anulează tot atacul satanic şi toată apucătura diabolică
îndreptată împotriva darului duhovnicesc; căci cu nici un chip nu admite ca
promovarea hirotoniei să se facă sau să se primească pentru bani, nici de cel
ce o săvârşeşte, nici de cel ce primeşte promovarea hirotoniei. Dar nu permite
a se da bani pentru hirotonie, nici mai înainte de timpul hirotoniei, nici după
timpul hirotoniei, nici in însuşi timpul hirotoniei; deoarece cu desăvârşire a
oprit mituirea pentru acest lucru. Totuşi, fiindcă acum, deşi acestea sunt oprite
lămurit, s-au vădit unii din Biserica galatenilor care dispreţuiesc şi calcă din
cauza lăcomiei ruşinoase şi a iubirii de argint aceste porunci mântuitoare şi
umane, am socotit şi noi că este bine a le reînnoi iarăşi pe acestea împreună
cu Sfântul Sinod ce se ţine întru această cetate împărătească, pentru ca fără de
29 ap.; 2 sin, IV
ec; 22, 23 Trul.;
4, 5, 15, 19 sin.
VII ec; 12 Laod.;
2 Sard.; 90
Vasile cel Mare;
Epist. lui Tarasie
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
nici o născocire şi fără de nici un pretext, şi fără de nici un sofism, să tăiem cu
desăvârşire acest obicei nelegiuit şi urât care nu ştiu cum a intrat în
preasfintele biserici, pentru ca într-adevăr fără de cârciumărire şi curată
făcându-se glăsuirea de către arhiereii cei ce hirotonesc, să vină de sus harul
Duhului Sfânt; deoarece acum, făcând ei pentru bani promovarea şi lucrând
fără curăţenie cu mâna, nu ştiu dacă vine asupra celui ce se prohiriseşte
potrivit glasului Evangheliei, ci mai vârtos de nu se restrânge harul Duhului
Sfânt. Deci să ştii, din toate părţile, preacinstitorule de Dumnezeu, că oricine
va fi vădit de una ca aceasta, ori episcop, ori horepiscop, ori periodeuţ, ori
presbiter, ori diacon, ori altul oricare din canon, ori laic, prin hotărârea
comună a arhiereilor şi cu vot obştesc se va osândi, după cum şi canonul
Sfinţilor Părinţi de mai înainte zice: că trebuie ca harul să fie har şi cu nici un
chip să nu mijlocească argintul in privinţa Iui. Aşadar, să fie şi lepădat şi străin
de orice demnitate ieraticească şi slujba şi supus blestemului anatemei atât
cel ce crede că-l va câştiga pe acesta cu bani, cât şi cel ce făgăduieşte a-1 da
acesta pe bani, ori cleric, ori mirean de ar fi, ori de s-ar dovedi, ori de nu s-ar
dovedi că a făcut aceasta; căci nu se pot cândva împăca întreolaltă cele
incompatibile, nici mamona să consimtă cu Dumnezeu sau ca cei ce slujesc
aceluia să slujească lui Dumnezeu; şi aceasta este hotărârea netăgăduită a
Domnului: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mat. 6, 24). Punândune
cu tărie încrederea în aceasta şi supunându-ne acestora, împreuna cu cel ce
le-a spus acestea, am hotărât împotriva celor ce comit astfel de nelegiuiri.
Deci şi sfinţia ta să se îngrijească, procedându-se cu toată prevederea ca
acestea prin scrisori să se dispună lămurit, atât de Dumnezeu preaiubitorilor
episcopi şi periodeuţilor celor supuşi ţie, cât şi tuturor celorlalţi; pentru ca toţi
creştinii, într-un duh şi într-un suflet adunându-ne strâns laolaltă împotriva
vrăjmaşului comun, să putem tăia cu ajutorul lui Dumnezeu rădăcinii lăcomiei
de bani sădită de acela între noi, împreună cu toate ramurile răutăţilor vi.
Salutăm întreaga comunitate de fraţi întru Hristos de la tine. Fiind sănătos

întru Domnul, roagă-te pentru noi, de Dumnezeu preaiubitorule frate.

— A doua venire a Domnului,sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 1 / 9 —

A DOUA VENIRE A DOMNULUI, SFÂRȘITUL LUMII ȘI VENIREA LUI ANTIHRIST

De Sfântul Efrem Sirul
Text reprodus după anexele editoriale din vol. Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea sfintei Evanghelii de la Matei, ed. Sophia, Bucureşti, 2007, pp. 437-443
Cum voi putea eu, Efrem cel prea mic, şi păcătos, şi plin de greşeli, să spun cele mai presus de puterea mea? Dar, de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei necărturari i-a învăţat înţelepciunea şi pe credincioşii cei de pretutindeni i-a luminat, şi pe a noastră limbă o va lumina cu îndestulare spre folosul şi zidirea, şi a mea, a celui ce zic, şi a tuturor ascultătorilor. Şi voi grăi întru dureri şi voi spune întru suspine pentru sfârşitul lumii acesteia de acum şi pentru cel prea fără de ruşine şi cumplit balaur (Antihristul), cel ce va să tulbure pe toate cele de sub cer şi să bage teamă şi împuţinare de suflet şi cumplită necredinţă în inimile oamenilor şi să facă arătări şi semne şi înfricoşări, încât de ar putea, să amăgească şi pe cei aleşi, şi pe toţi să-i înşele cu mincinoase semne şi cu năluciri de arătări, care se vor face de către dânsul (Matei 24, 25).
După îngăduinţa Dumnezeului Celui Sfânt, va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă s-a înmulţit păgânătatea lumii, şi pretutindeni, tot felul de lucrări rele se lucrează. Şi pentru aceasta, Preacuratul Stăpân va slobozi duhul înşelăciunii, ca să ispitească lumea pentru păgânătatea ei, de vreme ce oamenii au voit a se depărta de Dumnezeu şi a-l iubi pe vicleanul (2 Tesaloniceni 2, 11).
Fraţilor, mare nevoinţă va fi în vremurile acelea - mai ales celor credincioşi -, când se vor săvârşi semne şi minuni cu multă stăpânire de însuşi balaurul, când se va arăta pe sine ca un dumnezeu, cu năluciri înfricoşate, zburând în văzduh, şi toţi dracii, ca îngerii în văzduh înălţându-se înaintea tiranului (2 Tesaloniceni 2, 4). Că vor striga cu tărie, schimbându-şi chipurile, înfricoşând fără de măsură pe toţi oamenii. Atunci, fraţilor, oare cine se va afla îngrădit şi petrecând neclintit, având în sufletul său semnul Celui Unuia-Născut, Fiul Dumnezeului nostru, adică Sfânta Sa Cruce? Când va vedea necazul acela nemângâiat, făcut pretutindeni, peste tot sufletul care nu va avea de nicăieri mângâiere, iarăşi nici slăbire, pe pământ şi pe mare; când va vedea toată lumea tulburată şi va fugi fiecare să se ascundă în munţi, unii adică murind de foame, iar alţii ca ceara topindu-se de sete
— A doua venire a Domnului,
sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 2 / 9 —
cumplită şi nu va fi cine să-i miluiască pe ei; când va vedea toate feţele lăcrimând şi cu dorire întrebând dacă se mai află oare vreun cuvânt al lui Dumnezeu pe pământ. Şi nicăieri nu-l va auzi.
Cine, oare, va suferi zilele acelea? Şi cine va răbda necazul cel nesuferit, când va veni amestecarea popoarelor ce vor purcede de la marginile pământului pentru vederea tiranului şi mulţi închinându-se înaintea tiranului, strigând cu cutremur: “Tu eşti mântuitorul nostrul”? Marea se va tulbura şi pământul se va usca, cerurile nu vor ploua, tulpinile se vor veşteji şi toţi cei ce vor fi pe pământul Răsăritului, către Apus vor fugi de multă frică. Şi iarăşi cei ce vor fi la Apusul soarelui vor fugi către Răsărit; fugi-vor cu cutremur. Atunci, luând obraznicul stăpânire, va trimite draci în toate marginile pământului, ca să propovăduiască plini de îndrăznire: “Împărat mare S-a arătat cu slavă. Veniţi de îl vedeţi pe el”.
Cine, oare, va avea suflet de diamant, încât să sufere vitejeşte toate smintelile acelea? Cine, oare, Va fi acest om - precum am mai zis -, ca toţi Îngerii să-l fericească pe el? Că eu, fraţilor iubitori de Hristos şi desăvârşiţi, m-am înfricoşat numai din pomenirea numelui balaurului, cugetând în mine necazul ce va fi oamenilor în vremurile acelea şi în ce fel se va arăta acest balaur pângărit şi aspru [amarnic] neamului omenesc. Iar mult mai amar se va arăta Sfinţilor, celor ce vor putea birui nălucirile lui. Că atunci vor fi mulţi cei ce se vor afla bineplăcuţi lui Dumnezeu şi se vor putea mântui în munţi şi în dealuri şi în locuri pustii, cu multe rugăciuni şi plângeri nesuferite. Că Dumnezeu Cel Sfânt, văzându-i pe dânşii întru plângere nemângâiată şi întru credinţă curată, se va milostivi spre ei ca un Părinte iubitor de fii şi îi va păzi pe ei unde se vor ascunde. Că preapângăritul nu va înceta căutând pe Sfinţi şi pe pământ şi pe mare, socotind că va împărăţi de acum înainte pe pământ, şi pe toţi îi va supune. Şi va socoti ticălosul să stea împotrivă în ceasul acela înfricoşat când va veni Domnul din Ceruri, neştiind mişelul a sa neputinţă şi mândrie, pentru care a şi căzut. Cu toate acestea, va tulbura pământul şi va înfricoşa pe toate cu mincinoasele semne vrăjitoreşti; şi nu va fi în vremea aceea, când va veni balaurul, slăbire pe pământ, ci necaz mare, tulburare şi amestecare, morţi şi înfometaţi întru toate marginile pământului. Că Însuşi Domnul nostru, cu dumnezeiasca Sa gură a zis: “Că unele ca acestea nu s-au arătat din începutul zidirii” (Matei 24, 11).
Iar noi, păcătoşii, cu ce vom asemăna nevoia sa cea peste măsură de mare, încă şi netâlcuită, de vreme ce Dumnezeu aşa a numit-o pe dânsa? Însă să-şi pună fiecare mintea sa cu dinadinsul întru sfintele cuvinte ale Domnului şi Mântuitorului nostru, cum că pentru nevoia şi necazul cel prea mare, va scurta zilele necazului aceluia, prin a Sa milostivire sfătuindu-ne pe noi şi zicând: ”Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră nici iarna, nici
— A doua venire a Domnului,
sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 3 / 9 —
sâmbăta” (Matei 24, 20). Şi iarăşi: “Privegheaţi totdeauna, adeseori rugându-vă ca să vă faceţi vrednici a scăpa de necaz şi a sta înaintea lui Dumnezeu, că vremea este aproape” (Luca 20, 36). Şi întru această răutate zacem toţi şi nu credem, dar să ne rugăm necontenit cu lacrimi şi cu rugăciuni, noaptea şi ziua, căzând la Dumnezeu, ca să ne mântuim noi, păcătoşii.
Dacă are cineva lacrimi şi umilinţă, să se roage Domnului, ca să ne izbăvim de necazul ce va fi pe pământ; ca să nu vadă nicidecum nici pe fiară, nici să audă înfricoşările ei, că vor fi pe alocuri foamete, cutremure şi morţi de multe feluri pe pământ. Viteaz suflet va avea cel care va putea să-şi ţină viaţa sa în mijlocul smintelilor. Că dacă puţin va slăbi omul în credinţă, lesne va fi înconjurat şi va fi robit de semnele balaurului celui rău şi viclean. Şi neiertat se va afla unul ca acesta la judecată, întrucât sieşi vânzător se va afla, ca unul ce a crezut de bunăvoie tiranului. De multe rugăciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o, iubiţilor, ca să se afle cineva dintre noi întărit întru ispite. Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei, cele ce se vor face, pentru că luptătoare fiind împotriva lui Dumnezeu, pe toţi va voi să-i piardă.
Luaţi aminte, fraţii mei iubitori de Hristos, ce a făcut israelitenilor în pustie când ieşeau din Egipt, cum i-a amăgit pe ei ticălosul şi preaspurcatul, ca să facă toţi acel păcat preacumplit, că a învăţat pe Valaam ca să dea lui Balac, împăratul madianiţilor, sfat rău, şi pe popor să-l amăgească spre curvie, ca deodată cu totul să-i piardă pe ei, după ce toţi vor curvi cu femeile, ca nişte dobitoace. Şi au pus femei cu ochi neruşinaţi şi mese pline de stropiri şi de jertfe înaintea porţilor, pe toţi trăgându-i spre moarte, ca acela care va vrea să curvească cu spurcatele acelea, mai înainte să aducă jertfa şi apoi să intre la dânsele. Că femeile nu luau plată de la popor, ci îi sileau pe toţi cei ce veneau la dânsele, să jertfească. Şi au pus înaintea boierilor pe fiicele boierilor; aşijderea şi bogaţilor, pe fiicele bogaţilor; iar pe cele mai multe dintre femei, de obşte, la tot poporul cel de jos, vrând pe toţi deodată să-i vâneze spre moarte, ca nici bogatul să nu se îngreţoşeze de cei săraci, nici boierii de fiica cea săracă a celui de jos (Numeri 25).
Văzut-ai lucrarea nedreptăţii şi vicleana meşteşugire, cum tuturor le-a săpat gropi spre moarte? Văzut-a cineva dintre voi, cândva, vreun lucru ca acesta fără de ruşine? Pe curvie a ţinut-o ca pe sabia cea cu două tăişuri, căci cu două morţi cumplite secerau femeile pe cei ce intrau la dânsele: şi ca să jertfească, şi să curvească. Căci în acest fel va face tiranul, ca toţi să poarte pecetea fiarei când va veni în vremea sa, la plinirea vremurilor; să amăgească cu semne pe toţi, şi apoi aşa să cumpere aceştia bucate şi tot felul de trebuinţe; şi să pună povăţuitori [cârmuitori] de popor, ca toţi să săvârşească porunca lui.
— A doua venire a Domnului,
sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 4 / 9 —
LUAŢI AMINTE, FRAŢII MEI, LA COVÂRŞIREA FIAREI ŞI MEŞTEŞUGIRILE VICLENIEI, CUM DE LA PÂNTECE ÎŞI ÎNCEPE LUCRAREA: CĂ DUPĂ CE SE VA STRÂMTORA CINEVA DE LIPSA DE BUCATE, SĂ FIE SILIT A PRIMI PECETEA ACELUIA, PĂGÂNESCUL CHIP, DAR NU PESTE TOATE MĂDULARELE TRUPULUI, CI PESTE MÂNA DREAPTĂ, AŞIJDEREA ŞI PE FRUNTE, CA SĂ NU AIBĂ STĂPÂNIRE OMUL A SE PECETLUI CU MÂNA DREAPTĂ CU SEMNUL SFINTEI CRUCI, IAR PE FRUNTE NICIDECUM A SE ÎNSEMNA CU SFÂNTUL NUME AL DOMNULUI, NICI CU PREASLĂVITA ŞI CINSTITA CRUCE A LUI HRISTOS ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU. CĂ ŞTIE TICĂLOSUL CĂ, DACĂ SE VA PECETLUI CINEVA CU CRUCEA DOMNULUI, SE RISIPEŞTE TOATĂ PUTEREA, LUI ŞI PENTRU ACEASTA PECETLUIEŞTE DREAPTA OMULUI, CĂ ACEASTA ESTE CEA CARE PECETLUIEŞTE TOATE MĂDULARELE NOASTRE. ASEMENEA ŞI FRUNTEA, CARE ESTE CA UN SFEŞNIC CE POARTĂ PE FAŢĂ FĂCLIA LUMINII, ADICĂ SEMNUL MÂNTUITORULUI NOSTRU.
Deci, fraţii mei, înfricoşată nevoinţă va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, ca până în ceasul morţii să nu se teamă, nici să stea în moleşire când va închipui balaurul puterea sa în locul Crucii Mântuitorului. Că în acest chip va face ca Numele Domnului şi Mântuitorului nostru nicidecum să nu se pomenească în vremurile acestuia. Şi aceasta o va face, fiindcă se teme şi se cutremură, neputinciosul, de Sfânta Putere a Mântuitorului nostru. Că de nu se va pecetlui cineva cu pecetea aceluia, nu se va robi de nălucirile lui şi nici Domnul nu Se va depărta de la unii ca aceştia, ci îi va lumina şi îi va trage către Sine.
Se cade să înţelegem noi, fraţilor, cu tot dinadinsul, că nălucirile vrăjmaşului sunt nemilostive şi fără de omenie. Iar Domnul nostru cu linişte va veni la noi, la toţi, ca să gonească de la noi meşteşugirile fiarei. Deci noi, ţinând neabătută credinţa lui Hristos, cu uşurinţă vom birui puterea tiranului. Gând neschimbat să ne câştigăm şi bună statornicie şi se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să ne facă.
Eu, preamicul, fraţilor, vă rog pe voi, iubitorilor de Hristos, să nu ne moleşim, ci mai vârtos să ne facem puternici cu puterea Crucii. Netrecuta nevoinţă este lângă uşi. Platoşa credinţei să o luăm toţi. Să scoatem cu dragoste din Izvorul cel dumnezeiesc nădejdile mântuirii sufletelor noastre - pe nezidita, zic, iubiţilor fraţi, Treimea cea de O fiinţă, Care este izvor ce izvorăşte viaţă. Dacă se va îngrădi cu acest fel de arme sufletul nostru, nu va fi călcat de balaur. Cu toate acestea, se cade nouă a ne ruga ca să nu intrăm în ispită, nici să ne fie fuga iarna.
Deci, fiţi gata, ca nişte robi credincioşi, neprimind pe altul. Furul şi pierzătorul şi cel fără de omenie mai întâi va veni întru ale sale vremuri, ca să fure şi să junghie şi să piardă turma cea aleasă a lui Hristos, Adevăratul Păstor. Căci va lua asupra sa chipul Adevăratului Păstor, ca să înşele oile turmei. Însă cei ce vor cunoaşte arătat glasul cel sfânt al Adevăratului Păstor, îndată îl vor recunoaşte. Căci glasul pierzătorului nu se asea- mănă cu
— A doua venire a Domnului,
sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 5 / 9 —
cel al Adevăratului Păstor, fiindcă este rănitor [vătămător]. Glasul fiind plin de chipul furului, îndată se cunoaşte în ce fel este acesta.
Deci, să ne învăţăm, o, prieteni, cu ce fel de chip va veni pe pământ şarpele cel fără de ruşine, fiindcă Mântuitorul, vrând să mântuiască neamul omenesc, S-a născut din Fecioară şi prin chipul omului a amăgit pe vrăjmaşul cu Sfânta Putere a Dumnezeirii Lui. Şi blând şi smerit a fost pe pământ, ca pe noi să ne înalţe de la pământ la Cer. Căci cu încredinţare şi cu adevărat, Dumnezeu Cel Ce S-a zămislit, Acelaşi întrupându-Se, Acelaşi născându-Se din Sfânta Fecioară cu trupul nostru, a mântuit prin patima Crucii tot neamul omenesc, dând porunci. Şi iarăşi va să vină în ziua cea mai de pe urmă, să judece viii şi morţii şi să răsplătească tuturor după faptele lor, drepţilor şi necredincioşilor, ca un Drept Judecător. Aceasta cunoscând-o vrăjmaşul, că iarăşi va să vină din Cer Domnul cu slava Dumnezeirii, a socotit şi acesta să ia asupra sa chipul Venirii Lui şi să ne înşele pe noi.
Iar Domnul nostru va veni pe pământ pe nori luminoşi, ca un fulger înfricoşat (Matei 24, 27-28). Dar vrăjmaşul nu va veni aşa, că este viclean. Se va naşte, cu adevărat, dintr-o fecioară spurcată care va fi unealta lui. Şi nu el însuşi se va întrupa, ci cu acest fel de chip va veni preapângăritul, ca un fur, ca să înşele pe toţi: smerit, liniştit, urând cele nedrepte, dinspre idoli întorcându-se, evlavia mai cu seamă cinstindu-o, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, prea cu bună aşezare, blând către toţi, cinstind cu cuviinţă neamul iudeilor, fiindcă ei aşteaptă venirea aceluia. Şi, pe lângă toate aceste senme, va face arătări şi înfricoşări cu multă stăpânire. Se va făţărnici cu vicleşug, să placă tuturor, ca degrabă să fie iubit de către mulţi. Daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta şi cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat.
Şi după ce multe noroade şi gloate vor vedea nişte fapte bune ca acestea şi puteri, toţi cu o socoteală se vor face şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alţii: “Au, doară, se mai află vreun om bun şi drept ca acesta?” Şi, mai mult, poporul cel ucigaş al iudeilor îl va cinsti şi se va bucura de împărăţia lui. Pentru aceea, ca unul ce va cinsti mai mult locul şi templul evreiesc, va arăta lor că are purtare de grijă pentru dânşii.
Când va împărăţi balaurul pe pământ, cu mare sârguinţă popoarele i se vor face ajutătoare. Edom şi Moab, încă şi fiii lui Amon i se vor închina cu bucurie, ca unui adevărat împărat, şi ei se vor face cei dintâi apărători ai lui. Se va întări îndată împărăţia aceasta şi va bate cu mânie trei împăraţi mari. Apoi, se va înălţa inima lui şi va vărsa balaurul amărăciunea sa, punând înaintea celor din Sion veninul morţii. Tulburând lumea, va clinti marginile, va necăji toate, va pângări suflete. Căci nu se va mai arăta ca un cucernic, ci cu totul întru toate aspru, fără de omenie, iute, mânios, cumplit, nestatornic, înfricoşat, slut, urâcios,
— A doua venire a Domnului,
sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 6 / 9 —
greţos, sălbatic, pierzător, obraznic şi sârguindu-se - întru a sa nebunie - a arunca în groapa păgânătăţii tot neamul omenesc.
Cu minciuni [înşelări] va înmulţi semne în mulţime. Şi stând înainte multe alte popoare şi lăudându-l pe el pentru năluciri, va striga cu glas mare, încât se va clinti şi locul întru care popoarele vor sta înaintea lui, şi le va grăi cu îndrăznire: “Cunoaşteţi toate popoarele puterea şi stăpânirea mea. Iată, înaintea voastră a tuturor poruncesc acestui munte ce este de cealaltă parte, ca acum să se mute de aici, de această parte de mare, prin cuvântul meu”. Şi va zice spurcatul: ”Ţie îţi poruncesc: Mută-te dincoace de mare!” Şi va alerga muntele în ochii privitorilor, însă nicidecum clătindu-se din temeliile Sa-le, căci cele ce Dumnezeu Cel Preaînalt dintru începutul zidirii le-a întărit şi le-a înălţat, asupra acestora preaspurcatul stăpânire nu are, ci va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti. Şi, iarăşi, altui munte ce va sta în adâncul mării celei mari, fiind ostrov foarte mare, îi va porunci să se ducă şi pe uscat să stea în ţărmuri veselitoare spre veselia privitorilor, ostrovul nicidecum din mare mişcându-se. Iar balaurul îşi va întinde mâinile sale şi va aduna mulţime de târâtoare şi de păsări. Aşijderea va păşi pe deasupra adâncului şi ca pe uscat va umbla peste el şi le va năluci pe toate. Şi mulţi vor crede şi îl vor slăvi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iar ochii inimii celor ce vor avea pe Duinnezeu întru ei, se vor lumina şi cu de-amănuntul vor privi prin credinţă curată şi vor cunoaşte înşelăciunea lui. După aceasta se va sui pe apa mării şi aşa va umbla pe apă ca pe uscat. Şi aşa, va năluci şi va înşela lumea şi mulţi vor crede lui şi îl vor slăvi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iar câţi vor avea frica lui Dumnezeu întru dânşii şi ochii inimii luminaţi, vor cunoaşte cu adevărat că nici muntele nu s-a mişcat din locul său, nici ostrovul nu S-a mutat din mare pe pământ.
Şi toate acestea întru numele său le va săvârşi Antihrist. Că nu va primi să numească pe curatul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, căci este luptător de Dumnezeu şi fiu al pierzării. Acestea aşa făcându-se şi popoarele închinându-Se lui şi ca pe un dumnezeu lăudându-l, din zi în zi se va mânia Cel Preaînalt din Ceruri, Îşi va întoarce faţa Sa dinspre el şi se vor face ciume cumplite, foamete necurmată, cutremure neîncetate, lipsuri şi strâmtorare pretutindeni, necaz mare, morţi necontenite, temere înfricoşată şi tremur nepovestit. Atunci cerurile nu vor ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor lipsi, râurile vor seca, iarba nu va mai odrăsli, verdeaţa nu va mai răsări, copacii din rădăcină Se vor usca şi nu vor mai rodi, peştii mării şi chiţii dintr-însa vor muri.
Şi, aşa, marea va trimite putoare pierzătoare şi sunet înfricoşat, încât vor slăbi şi vor muri oamenii de frică. Atunci va plânge cumplit tot sufletul şi va suspina; atunci toţi vor vedea necaz nemângâiat cuprinzându-i pe dânşii noaptea şi ziua, şi nicăieri nu vor afla să se sature de bucate, căci cârmuitori aspri de popoare se vor pune în tot locul. Şi dacă cineva
— A doua venire a Domnului,
sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 7 / 9 —
va aduce cu sine pecetea tiranului pe frunte sau pe mâna dreaptă, va cumpăra puţine bucate din cele ce se vor afla. Atunci vor muri prunci la sânul maicii lor, va muri şi maica deasupra pruncului ei şi vor muri tatăl împreună cu femeia şi cu fiii în uliţe şi nu va fi cine să-i îngroape şi să-i strângă în morminte. Din mortăciunile cele multe ce vor fi aruncate în uliţe, se va face rea putoare pretutindeni, care va necăji pe toţi cei vii. Dimineaţa toţi vor zice cu durere şi cu suspinuri: “Când se va face seară, să dobândim odihnă?” Venind seara, iarăşi cu lacrimi prea amare vor grăi întru dânşii: “Oare când se va lumina, ca să scăpăm de necazul ce ne stă asupră?” Şi nu va fi unde să fugă sau să se ascundă, că se vor tulbura toate, marea şi uscatul. Pentru aceasta ne-a zis nouă Domnul: “Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru” (Matei 24, 42).
În mare şi pe pământ vor fi rea putoare, foamete, cutremure; în mare - tulburare, pe pământ - tulburare; înfricoşări în mare, înfricoşări pe pământ. Aurul mult şi argintul şi hainele cele de mătase la nimic nu vor folosi cuiva întru necazul acela, ci toţi îi vor ferici pe morţii cei îngropaţi mai înainte de a veni necazul acela mare pe pământ. Că atunci va fi aruncat şi aurul şi argintul în uliţe şi nu va fi nimeni cine să-l ia, fiindcă vor fi urâte toate. Ci toţi se vor sârgui a fugi şi a se ascunde şi nicăieri nu va fi cu putinţă să se ascundă de necaz. Însă împreună cu foamea şi cu necazul şi cu frica se vor afla fiare şi târâtoare mâncătoare de trupuri, muşcându-i.
Dinlăuntru frică şi dinafară cutremur. Şi noaptea, şi ziua pe uliţe vor fi mortăciuni, în uliţe putoare, în case, putoare; în uliţe, foame şi sete - în case, foame şi sete; în uliţe, glas de plângere - în case, glas de plângere; în uliţe, gâlcevi - în case, gâlcevi; în uliţe, amar – în case, amar. Unul pe altul cu plângere îl va întâmpina: tatăl pe fiu şi fiul pe tată; mama pe fiică şi fiica pe mamă; prieteni pe prieteni în uliţe îmbrăţişându-se, vor leşina; şi fraţi cu fraţi îmbrăţişându-se, vor muri. Se va veşteji şi frumuseţea feţei a tot trupul şi se vor face feţele lor ca de mort. Va fi greţoasă şi urâtă chiar şi frumuseţea femeilor. Se va veşteji tot trupul şi pofta oamenilor.
Şi toţi cei ce s-au plecat cumplitei fiare şi au luat pecetea aceea, adică păgânescul chip al spurcăciunii, alergând către dânsul, vor zice lui cu durere: “Dă-ne nouă să mâncăm şi să bem, că toţi murim de foame, cumplit strâmtorându-ne, şi goneşte de la noi fiarele cele înveninate”. Şi, neavând, ticălosul va răspunde cu multă asprime, zicând: “De unde să vă dau eu vouă, o, oamenilor, să mâncaţi şi să beţi? Cerul nu voieşte să dea pământului ploaie şi pământul iarăşi, nicidecum nu a dat seminţe sau roade”.
Auzind acestea, popoarele vor plânge şi se vor tângui, neavând mângâiere din pricina necazului, ci necaz peste necaz le va fi lor în chip nemângâiat, căci de bunăvoie au crezut tiranului. Că acela, ticălosul, nu va putea nici luişi să-şi ajute; deci cum pe dânşii îi va milui?
— A doua venire a Domnului,
sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 8 / 9 —
În acele zile va fi nevoie [caznă] mare din necazul cel mult al balaurului, şi din frică, şi din cutremur, şi din vuietul mării, şi din foame, şi din sete, şi din muşcările fiarelor. Şi toţi cei ce vor lua pecetea lui Antihrist şi se vor închina lui ca Dumnezeului Celui Bun, nu vor avea nici o parte întru Împărăţia lui Hristos, ci împreună cu balaurul se vor arde în gheenă.
Fericit va fi acela ce se va arăta preasfânt şi preacredincios şi va avea inima lui fără de îndoială către Dumnezeu, că fără de frică va lepăda toate întrebările lui, defăimându-i şi muncile, şi nălucirile. Iar mai înainte de a se face acestea, Domnul - ca un Milostiv - va trimite pe Ilie Tezviteanul şi pe Enoh (Apocalipsa 13, 3-4), spre a se face cunoscută Dreapta Credinţă neamului omenesc şi a se propovădui tuturor cu îndrăznire cunoştinţa de Dumnezeu, ca nu de frică să creadă tiranului. Aceşti Prooroci vor striga şi vor zice: “Înşelător este, o, oamenilor! Nimeni să nu creadă lui nicidecum sau să îl asculte pe luptătorul de Dumnezeu. Nimeni din voi să nu se înfricoşeze; că se va surpa acesta degrabă. Iată, Domnul Cel Sfânt vine din Cer să judece pe toţi cei ce s-au plecat semnelor lui”.
Însă puţini vor fi atunci cei ce vor voi să asculte şi să creadă propovăduirii Proorocilor. Iar aceasta o va face Mântuitorul, ca să Îşi arate negrăita Sa iubire de oameni, că niciodată El nu voieşte moartea păcătosului, ci voieşte ca toţi să se mântuiască. Că nici în vremea aceea nu va lăsa neamul omenesc fără de propovăduire, ca toţi să fie fără de răspuns la Judecată.
Deci, mulţi din Sfinţi, câţi se vor afla atunci la venirea spurcatului, vor vărsa râuri de lacrimi cu suspinuri către Dumnezeul Cel Sfânt, ca să se izbăvească de balaurul, şi cu mare sârguinţă vor fugi în pustietăţi şi în munţi, şi în peşteri cu frică se vor ascunde. Şi vor presăra pământ şi ţărână pe capetele lor, rugându-se ziua şi noaptea cu multă smerenie. Şi li se va dărui lor aceasta de la Dumnezeul Cel Sfânt şi îi va povăţui pe dânşii în locuri hotărâte şi se vor mântui, fiind ascunşi în găuri şi în peşteri, nevăzând semnele şi înfricoşările lui Antihrist. Că celor ce au cunoştinţă, cu lesnire le va fi cunoscut venirea acestuia, iar celor ce-şi au mintea pururea întru lucruri ltuneşti şi iubesc cele pământeşti, nu le va fi lesne arătată aceasta. Că cel ce de-a pururi este legat de lucruri lumeşti, măcar de ar şi auzi, nu crede şi urăşte cele ce i se spun. Pentru aceasta, Sfinţii primesc putere de a scăpa, că toată învăluirea şi grija vieţii acesteia au lepădat-o.
Atunci va plânge tot pământul. Marea şi aerul vor plânge, împreună şi dobitoacele cele sălbatice cu păsările cerului. Vor plânge munţii, şi dealurile, şi lemnele câmpului. Vor plânge încă şi luminătorii cerului cu stelele, pentru neamul omenesc, că toţi s-au abătut de la Dumnezeul Cel Sfânt, Ziditorul tuturor, şi au crezut înşelătorului, primind chipul spurcatului şi de Dumnezeu luptătorului, în locul făcătoarei de viaţă Cruci a Mântuitorului. Va plânge pământul şi marea, că de năprasnă cu totul va înceta glasul Psalmului şi al
— A doua venire a Domnului,
sfârșitul lumii și venirea lui Antihrist —
— 9 / 9 —
rugăciunii din gura omului. Vor plânge toate bisericile lui Hristos cu plângere mare, că nu se va mai sluji Sfinţirea şi Prinosul.
Iar după ce se vor împlini trei vremi [ani] şi jumătate ale stăpânirii spurcatului şi ale faptelor lui şi după ce se vor împlini toate smintelile a tot pământul - după cum zice gura Domnului - , atunci va veni Mântuitorul nostru, ca un fulger strălucind din Cer, Cel Sfânt şi Preacurat şi Înfricoşat şi Preaslăvit, Dumnezeul nostru şi Împăratul şi Mirele Cel fără de moarte, pe nori cu slavă neasemănată, alergând înaintea slavei Lui rânduielile Îngerilor, ale Arhanghelilor, toţi fiind văpăi de foc şi râu plin de foc, cu înfricoşat vuiet. Heruvimii având ochii în jos şi Serafimii zburând şi feţele şi picioarele ascunzându-şi întru aripile lor cele de foc, strigând cu cutremur şi zicând unul către altul: “Întreit Sfânt, întreit Sfânt, întreit Sfânt Domnul!” şi glas de trâmbiţă, grăind cu frică: “Sculaţi-vă, cei ce dormiţi! Iată a venit Mirele!” Atunci Se vor deschide mormintele şi va auzi ţărâna putrezită acea mare şi înfricoşată Venire a Mântuitorului şi, ca într-o clipeală de ochi, se vor scula toate seminţiile şi vor căuta la frumuseţea cea sfântă a Mirelui şi milioane de milioane, şi mii de mii de Îngeri şi de Arhangheli, şi nenumărate oşti se vor bucura cu bucurie mare.
Atunci Sfinţii şi Drepţii, şi toţi care nu vor fi luat pecetea balaurului celui păgân, se vor bucura. Şi se va aduce tiranul legat de Îngeri împreună cu toţi dracii înaintea Divanului şi asemenea, cei ce au luat pecetea lui şi toţi păgânii şi păcătoşii se vor aduce legaţi.
Şi Împăratul va da asupra lor hotărârea cea amarnică a osândirii celei veşnice în focul cel nestins. Şi toţi cei ce nu au luat pecetea lui Antihrist, şi toţi cei din peşteri se vor bucura împreună cu Mirele cu bucurie negrăită, în cămara cea veşnică şi cerească, împreună cu toţi Sfinţii, întru netrecuţii veci ai vecilor.
Amin.

(cu nesimțire îmi adaug blog-ul aici, Pustnicul Digital, poate se folosește cineva)