RÂNDUIALA SFÂNTULUI ELEU (UNTDELEMN)

RÂNDUIALA SFÂNTULUI ELEU (UNTDELEMN)

Fiind foarte folositoare tuturor creştinilor, celor bolnavi de

boală trupească sau sufletească, căci le dă tămăduire trupului şi

iertare sufletului; pentru aceea se cuvine Preoţilor să sfătuiască

pre toţi creştinii, care vor cere a li se săvârşi această Sfântă Taină,

ca mai întâi să-şi cerce conştiinţa lor, şi toate greşalele să şi le

mărturisească la duhovnic. Apoi adunându-se şapte Preoţi, sau şi

trei numai, luând epitrahile şi feloane, să facă cel mai întâi Preot

obişnuitul început zicând:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iar noi Împărate

Ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl

nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori),

Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori), apoi:

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea; întru

adevărul Tău auzi-mă, întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la

judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot

cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, împilat-a la

pământ viaţa mea. Pusu-m-au în întunecime, ca pre morţii

veacului, şi s-a mâhnit întru mine duhul meu; întru mine s-a

turburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din

început cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele

mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele;

însetat-a de Tine sufletul meu, ca un pământ fără de apă.

Degrabă auzi-mă Doamne, slăbit-a duhul meu. Să nu întorci

faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară

în mormânt. Auzită fă mie dimineaţă mila Ta, că spre Tine

am nădăjduit. Arată-mi mie, Doamne, calea în care voi

merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la

vrăjmaşii mei, Doamne, la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac

voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va

povăţui la pământ drept. Pentru numele Tău Doamne, mă vei

via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu. Şi

întru mila Ta vei nimici pre vrăjmaşii mei şi vei pierde pre

toţi, cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Apoi ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi

Dumnezeule cu harul Tău.

Pre Preasfânta curata, preabinecuvântata, mărita,

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

După aceea cântăm Aliluia pre glasul al 6-lea

stihul: Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine, nici cu

iuţimea Ta să mă cerţi.

stihul: Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt;

Şi îndată Troparele acestea:

Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi că

nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune

aducem Ţie ca unui Stăpân noi păcătoşii servii Tăi,

miluieşte-ne pre noi.

Mărire…

Doamne miluieşte-ne pre noi că întru Tine am nădăjduit,

nu te mânia pre noi foarte, nici să-Ţi aduci aminte de fără de

legile noastre, ci caută şi acum ca un îndurat, şi ne

mântuieşte de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru

şi noi poporul Tău, toţi făptura mâinilor Tale, şi numele Tău

chemăm.

Şi acum… a Născătoarei:

Uşa milostivirii deschide-o nouă binecuvântată

Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim

întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine de nevoi; că Tu eşti

mântuirea neamului creştinesc.

PSALMUL 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după

mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai

vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă

curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu

înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău

înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale

şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi mam

zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată

adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale

înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi

mă voi curaţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă

voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor

oasele cele umilite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele

şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată creează

întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele

din lăuntru ale mele. Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta şi

Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria

mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi

pre cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se

vor întoarce. Mântuieşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule,

Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de

dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea

va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile

de tot nu le vei bine-voi. Jertfa lui Dumnezeu, Duhul umilit;

inima înfrântă şi umilită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine

Doamne, întru bună voirea Ta Sionului şi să se zidească

zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii

prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pre altarul Tău

jertfe.

Apoi canonul a căruia acrostihul la greci este:

Rugăciunea untdelemnului, cântarea lui Arsenie.

Cântarea I-a, glasul al 4-lea:

Irmos. Adâncul mării Roşii cu urme neudate trecând Israil....

stihul: Stăpâne Hristoase milostive, miluieşte pre robul Tău.

(Acest stihul se zice la toate Troparele)

Cu untdelemnul îndurării Tale, Stăpâne, liniştind pururea

sufletele, împreună şi trupurile oamenilor, şi păzind prin

untdelemn pre credincioşi; Însuţi şi acum miluieşte pre cei

ce prin untdelemn se aproprie de Tine.

De mila Ta Stăpâne este plin tot pământul; pentru

aceasta cu cinstit untdelemnul Tău cel dumnezeiesc fiind

unşi astăzi, cerem cu credinţă să ni se dea nouă mila Ta cea

mai presus de minte.

Mărire…

Ungerea Ta cea Sfinţită, iubitorule de oameni, ai poruncit

Apostolilor Tăi să o săvârşească peste robii Tăi cei

neputincioşi; pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pre toţi cu

însemnarea Ta.

Şi acum… a Născătoarei:

Una curată ceea ce ai îmbogăţit adâncul păcii, cu

rugăciunile Tale cele de-a pururea către Dumnezeu,

mântuieşte pre robul Tău de toate neputinţele şi supărările,

ca neîncetat să te mărească pre Tine.

Cântarea a 3-a

Irmos: Veseleşte-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând...

Tu singur fiind minunat şi îndurat către oamenii cei

credincioşi, acestuia ce cumplit boleşte dă-i Hristoase, harul

Tău cel de sus.

Ramura cea de măslin oarecând, spre încetarea

potopului, cu voinţa Ta cea dumnezeiască o ai arătat,

Doamne, mântuieşte cu mila Ta pre cela ce pătimeşte.

Mărire...

Cu luminarea luminii celei dumnezeieşti, luminează cu

mila Ta, Hristoase, pre aceasta ce acum prin ungere aleargă

cu credinţă la mila Ta.

Şi acum… a Născătoarei:

Caută de sus cu îndurare Maica făcătorului tuturor, şi cu

rugăciunile Tale dezleagă suferinţa cea amară a acestuia ce

boleşte.

Apoi Catismalele acestea, glasul al 8-lea

Prosomia: Fluierele cele păstoreşti...

Ca un izvor dumnezeiesc de milă, ca un adânc al marii

compătimiri, Îndurate, arată dumnezeieştile curgeri ale

milei Tale, şi vindecă pre toţi; izvorăşte cu îndestulare

izvoarele minunilor, şi spală pre toţi; că la Tine pururea

alergând, cu căldură cerem har.

Altul, glasul al 4-lea

Prosomia: Cela ce Te-ai înălţat pre Cruce…

Doctorul şi ajutătorul celor ce sunt în dureri,

Răscumpărătorul şi Mântuitorul celor neputincioşi, Însuţi

Stăpâne al tuturor şi Doamne, dăruieşte vindecare

neputinciosului robului Tău; îndură-te, miluieşte pre cela ce

mult a greşit, şi-l curăţă de păcate, Hristoase, ca să

mărească puterea Ta cea dumnezeiască.

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pre Cruce văzându-te Biserica…

Mântuitorule, Cela ce eşti ca un mir nestricăcios şi vărsat

prin har, şi Carele curăţeşti lumea, îndură-te, miluieşte pre

aceasta ce-şi unge, prin credinţa cea dumnezeiască, rănile

cele trupeşti.

Cu pecetea cea alinătoare a milei Tale, Stăpâne,

însemnând acum simţurile servilor Tăi, fă intrarea

nestrăbătută şi neapropiată de toate puterile cele

protivnice.

Mărire…

Cela ce ai poruncit celor bolnavi să cheme pre

dumnezeieştii Tăi liturghisitori, ca cu rugăciunea şi ungerea

untdelemnului Tău să se mântuiască, iubitorule de oameni,

mântuieşte cu mila Ta pre acesta ce pătimeşte.

Şi acum… a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară Preasfântă,

care eşti acoperământ tare şi păzitoare, liman şi zid, scară şi

turn, miluieşte şi te îndură de acest bolnav, că la Tine

singură a scăpat.

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu Doamne, lumina mea în lume al venit...

Cela ce eşti adânc de milă, bunule, miluieşte, îndură-te,

cu mila Ta cea dumnezeiască, spre acesta ce pătimeşte, ca

un milostiv.

Sufletele şi trupurile noastre, Hristoase, Sfinţindu-le de

sus negrăit, cu închipuirea cea dumnezeiască a peceţii Tale,

vindecă pre toţi cu mâna Ta.

Mărire…

Prea bunule Doamne, Cela ce cu dragostea Ta cea

negrăită, ai primit ungere cu mir de la păcătoasa, îndură-te

de robul Tău.

Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce eşti întru tot lăudată curată, prea bună Stăpână,

miluieşte pre cei ce se ung cu untdelemnul cel dumnezeiesc,

şi mântuieşte pre robul Tău.

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glasul de laudă Doamne...

Cu cuvintele Tale, iubitorule de oameni, arătând prin

untdelemn ungerea la împăraţi, şi aceasta plinindu-o şi la

Arhierei, mântuieşte ca un Îndurat cu pecetea Ta şi pre

acesta ce pătimeşte.

Din partea demonilor celor cumpliţi să nu fie vre-o

comunicare cu simţurile acestuia, ce se însemnează cu

ungere dumnezeiască, Mântuitorule, ci-l întăreşte pre dânsul

cu acoperământul măririi Tale.

Mărire…

Tinde mâna Ta din înălţime, Iubitorule de oameni, şi

Sfinţind untdelemnul Tău, Mântuitorule, dă-l robului Tău

spre sănătate şi spre ferire de toate bolile.

Şi acum… a Născătoarei:

Arătatu-te-ai în casa Ta cea dumnezeiască măslin roditor,

Maica Făcătorului, prin care s-a arătat lumea plină de milă;

pentru aceasta mântuieşte cu atingerea mijlocirilor Tale pre

acesta ce pătimeşte.

Condac glasul al 2-lea

Prosomia: Cele de sus căutând…

Cela ce eşti izvor milei, Preabunule, pre acesta ce cu

credinţă fierbinte cade la mila Ta cea negrăită, Îndurate,

scapă-l de toată răutatea şi ridicându-i lui neputinţele, dă-i

dumnezeiescul har de sus.

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam...

Tu Mântuitorule Cela ce eşti singur Dumnezeu, Carele cu

mila şi cu îndurările Tale vindeci patimile sufletelor tuturor,

şi chinurile, trupurilor, Însuţi tămăduind şi pre acesta ce

pătimeşte în dureri, vindecă-l.

Când se vor unge capetele tuturor cu ungerea

untdelemnului, dă cu mila Ta cea bogată, Hristoase,

plăcerea bucuriei acestuia carele cere mila răscumpărării

Tale, Doamne.

Mărire…

Sabie asupra diavolilor este pecetea Ta Mântuitorule, şi

foc ce mistuie patimile sufletelor prin rugăciunile Preoţilor;

pentru aceasta cu credinţă Te lăudăm noi cei ce am primit

vindecare.

Şi acum… a Născătoarei:

Tu Maica lui Dumnezeu, care ai primit dumnezeieşte în

pântecele Tău pre Cela ce ţine toate cu mâna, şi L-ai întrupat

negrăit, fă-L îndurat pre Acela, pentru cela ce pătimeşte,

rugămu-ne.

Cântarea 8-a

Irmos: Mâinile tinzându-şi Daniil....

Miluieşte-ne pre toţi, Mântuitorule, după mare mila Ta cea

dumnezeiască; că noi toţi ne-am adunat pentru a închipui

tainic plecarea îndurărilor Tale, şi a aduce cu credinţă

ungere prin untdelemn robului Tău, pre care-l şi cercetează.

Cu curgerile milei Tale, Hristoase, şi cu ungerea Preoţilor

Tăi, Doamne, spală, ca un îndurat durerile şi răutatea, şi

asupririle chinurilor, ale acestuia ce se munceşte de

supărările patimilor, ca fiind mântuit, să te mărească pre

Tine cu mulţumită.

Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul, şi pre Sfântul Duh, Domnul

De la noi cei ce însemnăm chipul voinţei celei de sus, şi

untdelemnul blândeţilor, Stăpâne, nu depărta mila Ta

dumnezeiască, nici trece cu vederea pre cela ce strigă

pururea cu credinţă: binecuvântaţi toate făpturile Domnului

pre Domnul.

Şi acum… a Născătoarei:

Firea, ca o prea mărită cunună, a primit naşterea Ta cea

dumnezeiască curată, care opreşte taberele duşmanilor, şi-i

învinge cu totul; pentru aceea fiind încununaţi cu strălucirile

cele luminoase ale harurilor Tale, Te lăudăm pre Tine întru

tot cântată Stăpână.

Cântarea a 9-a

Irmos: Piatra cea netăiată de mână...

Caută din cer, Îndurate, arată mila Ta tuturor; dă acum

ajutorul Tău şi tăria Ta celui ce aleargă la Tine, prin ungerea

cea dumnezeiască a Preoţilor Tăi, iubitorule de oameni.

Văzut-am, preabunule Mântuitorule, cu bucurie

dumnezeiescul untdelemn, carele cu voinţa Ta cea

dumnezeiască L-ai luat mai mult decât toţi părtaşii şi cu

închipuire L-ai dat celor ce se împărtăşesc băii celei

dumnezeieşti.

Mărire…

Îndură-te, miluieşte Mântuitorule, scapă de cumplitele

dureri, şi fereşte de săgeţile vicleanului sufletele şi trupurile

robilor Tăi, ca un milostiv, Doamne vindecându-i cu

dumnezeiescul har.

Şi acum… a Născătoarei:

Fecioară primind cântările şi rugăciunile servilor Tăi,

fereşte de patimii cumplite şi de dureri, cere iertare

greşalelor; dăruieşte-i vindecare sufletului şi trupului ca să

Te preamărească pre Tine cu dragoste, lăudând Stăpânirea

Ta.

Apoi se zice:

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim Născătoare de

Dumnezeu cea pururea fericită şi preanevinovată şi maica

Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât

Heruvimii şi mai mărită cu neasemănare decât serafimii,

carea fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre

tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Exapostilar

Prosomia: Cercetatu-ne-ai de sus…

Caută cu ochiul Tău întru milă, Bunule, spre rugăciunea

noastră a celor ce ne-am adunat astăzi în Biserica Ta cea

Sfântă, spre a unge cu untdelemn dumnezeiesc, pre

neputinciosul robul Tău.

La Laude stihirile glasul al 4-lea:

Prosomia: Dat-ai semn celor ce se tem de tine…

Dat-ai harul Tău prin Apostolii Tăi, iubitorule de oameni

Cel lesne iertător, ca untdelemnul Tău cel sfânt să vindece

ranele şi bolile tuturor. Pentru aceasta pre cela ce vine cu

credinţă spre untdelemnul cel sfânt al Tău şi acum ca un

Îndurat sfinţeşte-l, miluieşte-l, curăţeşte-l de toată

neputinţa, şi-l învredniceşte desfătării Tale celei

nestricăcioase Doamne.

Caută din cer Cela ce eşti neajuns, ca un Îndurat, cu mâna

Ta cea nevăzută însemnând, iubitorule de oameni, cu

untdelemnul Tău cel dumnezeiesc, simţurile acestuia ce

aleargă cu credinţă la Tine, şi cere iertare greşalelor,

dăruieşte-i vindecare sufletului şi trupului ca să Te

preamărească pre Tine cu dragoste, lăudând stăpânirea Ta.

Prin ungerea untdelemnului Tău, şi prin atingerea

Preoţilor, Iubitorule de oameni, sfinţeşte de sus pre robul

Tău, scăpându-l de boli şi de întinăciunea sufletului

curăţindu-l, spală-l, Mântuitorule, şi-l fereşte de multe feluri

de sminteli, alină-i durerile, înlătură-i nevoile şi risipeşte-i

supărările, ca un milostiv şi îndurat.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre Tine, preacurat palat al Împăratului, ceea ce eşti mult

lăudată, te rog, curăţeşte mintea mea cea întinată de tot

felul de păcate, şi o fă locaş plăcut Treimii celei prea

dumnezeiască, ca să măresc puterea Ta şi mila cea

nemăsurată, mântuit fiind eu netrebnicul servul Tău.

După aceea: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl

nostru…, Că a Ta este Împărăţia...

Apoi Troparul aceasta, glasul al 4-lea:

Unule Hristoase, Carele eşti grabnic spre ajutor, arată de

sus grabnică cercetare robului Tău celui ce pătimeşte,

scapă-l de boli şi de durerile cele amare, ridică-l ca să Te

cânte şi să Te mărească neîncetat; cu rugăciunile

Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Aici având untdelemn curat, gătit în vas, se aprind şi şapte

lumini, şi îndată Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne; Iar

Preotul cel mai mare luând Evanghelia însemnează în chipul

Crucii peste untdelemn zicând:

Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a

Sfântului Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Citeţul: Amin

Apoi Diaconul zice, Ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea

sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfânta Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră întrînsa

cu credinţă, cu cucernicie şi cu frica lui Dumnezeu,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se binecuvinteze untdelemnul aceasta cu

puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului

Să ne rugăm (aici toţi Preoţii binecuvintează untuldelemn).

Pentru robul lui Dumnezeu (N) şi pentru cercetarea lui

întru Dumnezeu, şi pentru ca să vie peste dânsul harul

Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca şi el şi noi să ne mântuim de toată supărarea,

urgia, nevoia şi neputinţa, Domnului să ne rugăm.

Apară, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi

Dumnezeule cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita,

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră, lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

După aceea Preotul cel întâi zice rugăciunea sfinţirii,

untdelemnului.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Doamne, Carele cu mila şi cu îndurările Tale, vindeci

zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre; Însuţi Stăpâne,

sfinţeşte untdelemnul aceasta (aici fiecare Preot zicând

rugăciunea binecuvintează untdelemnul) ca să fie celor ce

se vor unge cu dânsul spre vindecarea şi spre scăparea de

toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi a toată

răutatea; ca şi întru aceasta să se mărească Preasfânt

numele Tău, al Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Această rugăciune o zic şi ceilalţi preoţi, până se plineşte de 7

ori. Iar după rugăciune, cântă aceste tropare glasul al 4-lea:

Unule Hristoase, Carele eşti grabnic spre ajutor, arată de

sus grabnică cercetare robului Tău celui ce pătimeşte;

scapă-l de boli şi de durerile cele amare; ridică-l ca să-ţi

cânte Ţie şi să Te mărească neîncetat; pentru rugăciunile

Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Glasul al 4-lea

Prosomia: Arătatu-Te-ai astăzi…

Fiind orbit la ochii sufletului, vin la Tine Hristoase, ca şi

orbul cel din naştere, strigând către Tine cu pocăinţă:

îndură-te spre noi Unule Cela ce eşti lesne iertător.

Glasul al 3-lea

Prosomia: Fecioara astăzi...

Sufletul meu, Doamne, cel slăbit cumplit de multe feluri

de păcate şi fapte netrebnice, ridică-l cu cercetarea Ta cea

dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pre paralitic; ca

fiind mântuit să strig Ţie, Îndurate, dă-mi Hristoase

vindecare.

Glasul al 2-lea

Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte, ca                  

un ucenic ai statornicie; îndrăznire ca un frate al lui

Dumnezeu, şi a te ruga ca un Ierarh; deci roagă pre Hristos

Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4-lea

Prosomia: Cela ce Te-ai înălţat...

Dumnezeu Cuvântul Tatălui cel Unul-Născut, Carele a

venit la noi în zilele de apoi, minunate Iacove, întâi pre Tine

Te-a arătat păstor şi dascăl Ierusalimului, şi iconom

credincios tainelor celor duhovniceşti; pentru aceasta toţi te

cinstim Apostole.

Glasul al 3-lea

Prosomia: Fecioara astăzi...

În Mira, Sfinte, Sfinţilor te-ai arătat, că Evanghelia lui

Hristos plinindu-o, cuvioase, ţi-ai pus sufletul tău, pentru

poporul tău, mântuit-ai pre cei nevinovaţi din moarte;

pentru aceasta te-ai Sfinţit ca un mare tăinuitor al harului lui

Dumnezeu.

Glasul acelaşi:

Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule

de lupte, pre tine cela ce ai biruit pre păgâni. Deci precum

mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pre

Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pre Hristos Dumnezeu roagă-L să

ne dăruiască nouă mare milă.

Glasul acelaşi:

Răbdătorule de chinuri, Sfinte, şi tămăduitorule

Pantelimoane, roagă pre înduratul Dumnezeu să dăruiască

iertare de păcate sufletelor noastre.

Glasul al 8-lea:

Sfinţilor fără de arginţi şi făcătorilor de minuni, cercetaţi

neputinţele noastre; în dar aţi luat în dar daţi nouă.

Glasul al 2-lea:

Măririle tale, feciorelnicule, cine le va spune? Că izvorăşti

minuni şi verşi vindecări, şi te rogi pentru sufletele noastre,

ca un mare teolog şi prieten al lui Hristos.

A Născătoarei, glasul acelaşi:

Rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii

scăpare, cu stăruinţă strigăm către Tine Născătoare de

Dumnezeu, Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte din nevoi,

ceea ce eşti grabnică ajutătoare.

De va fi diacon zice: Să luăm aminte

Preotul: Pace tuturor

Citeţul: Şi Duhului Tău

Prochimen glasul I-iu

Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine

stih: Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul

Din soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacov citire: 5;10-

16

Fraţilor, luaţi pildă de patimă rea şi de răbdare

îndelungată pre Profeţii care au grăit nouă în numele

Domnului. Iată fericim pre cei ce au răbdat; răbdarea lui Iov

aţi auzit, şi sfârşitul lui de la Domnului aţi văzut, că mult

Milostiv este Domnul şi Îndurat. Iar mai înainte de toate,

fraţii mei, să nu vă juraţi nici pre cer nici pre pământ, nici cu

vre-un alt jurământ; ci să fie cuvântul vostru aşa, aşa şi nu,

nu; ca să nu cădeţi în făţărie. De pătimeşte rău cineva dintre

voi, să se roage; de este cineva cu inimă bună să cânte

psalmi; de este bolnav cineva dintre voi, să cheme Preoţii

Bisericii, şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu

untdelemn, în numele Domnului, şi rugăciunea credinţei va

mântui pre cel bolnav, şi-l va ridica pre dânsul Domnul; şi de

va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă unul altuia

păcatele, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi; că

mult poate rugăciunea dreptului care se face.

Aliluia, glasul al 8-lea,

stih: Milă şi judecată voi cânta Ţie Doamne...

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: 10; 25-37

În timpul acela, venit-a un legiuitor la Iisus, ispitind pre El

şi zicând: Învăţătorule, ce voi face să moştenesc viaţa de

veci? Iar El a zis lui: în lege ce este scris? cum citeşti? Iar el

răspunzând a zis: Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău din

toată inima ta şi din tot sufletul tău, şi din toată virtutea ta,

şi din tot cugetul tău, şi pre aproapele tău ca pre tine însuţi.

Zis-a lui: drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Iar el voind

a se îndrepta pre sine, zise către Iisus: şi cine este aproapele

meu? Iar Iisus răspunzând a zis: Un om oarecare se pogora

din Ierusalim în Ierihon, şi căzu în tâlhari, care şi

dezbrăcându-l, şi rănindu-l, s-au dus lăsându-l mai mult

mort. Şi din întâmplare un Preot se pogora pre calea aceea,

şi văzându-l, a trecut pre alăturea. Asemenea şi un levit,

fiind pre la acel loc, venind şi văzându-l, a trecut pre

alăturea. Iar un oarecare Samarinean călătorind, a venit la

dânsul şi văzându-l i s-a făcut milă. Şi apropiindu-se i-a legat

rănile lui, turnând untdelemn şi vin; apoi ridicându-l pre

dobitocul său, l-a dus la o ospătărie, şi a îngrijit de dânsul.

Şi a doua zi ieşind, a scos doi dinari şi dându-i gazdei, i-a zis

lui: îngrijeşte de dânsul, şi ce vei mai cheltui, eu întorcândumă

voi plăti ţie. Deci, cine din aceşti trei ţi se pare a fi mai

de aproape celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cela ce a

făcut milă cu dânsul. Iar Iisus a zis lui: mergi de fă şi tu

asemenea.

Apoi diaconul:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,

mântuirea, cercetarea, lăsarea păcatelor robului lui

Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala cea

de voie şi cea fără de voie.

Că milostiv şi Iubitor de oameni, Dumnezeu eşti şi Ţie

mărire înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum, şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul citeşte rugăciunea aceasta

Domnului să ne rugăm

Cela ce eşti fără început şi neurmat, Sfinte al Sfinţilor,

Carele ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău, să vindece toată

boala şi toată neputinţa sufletelor şi a trupurilor noastre,

trimite Duhul Tău Cel Sfânt şi sfinţeşte untdelemnul aceasta,

şi-l fă robului Tău (N), ce se va unge, spre deplina dezlegare

de păcate, şi spre moştenirea Împărăţiei Cerurilor. Că Tu

eşti Dumnezeu mare şi minunat, Carele păzeşti aşezământul

Tău şi mila Ta celor ce Te iubesc pre Tine; Cela ce ai dat

dezlegare de păcate prin Sfântul Tău Prunc Iisus Hristos;

Carele ne-ai renăscut din păcat, Cela ce luminezi orbii şi

ridici pre cei surpaţi; Carele iubeşti pre cei drepţi şi miluieşti

pre cei păcătoşi; Cela ce ne-ai scos din întuneric şi din

umbra morţii, zicând celor din legături ieşiţi, şi celor din

întuneric descoperiţi-vă; că a strălucit în inimile noastre

lumina cunoştinţei Unuia-Născut Fiului Tău, de când pentru

noi pre pământ s-a arătat, şi cu oamenii împreună a petrecut

şi celor ce L-au primit pre dânsul le-a dat putere a se face fii

lui Dumnezeu, prin baia renaşterii moştenire fiască

dăruindu-ne, şi neîmpărtăşiţi făcându-ne de tirania

diavolului. Fiindcă n-a voit a ne curăţi prin sânge, ci prin

Sfântul untdelemn a dat chipul crucii Sale; spre a ne face

turmă lui Hristos, preoţie împărătească, neam Sfânt,

curăţindu-ne prin apă şi Sfinţindu-ne cu Duhul Tău Cel Sfânt.

Însuţi Stăpâne Doamne, dă-ne har spre servirea aceasta,

precum ai dat lui Moisi servului Tău, lui Samuil iubitului

Tău, şi lui Ioan alesului Tău, şi tuturor celor ce ţi-au

bineplăcut Ţie în neam şi rudă. Aşa, fă-ne şi pre noi a fi

servitori legii Tale celei noi, spre untdelemnul aceasta, pre

care-l desăvârşeşte cu scump sângele Fiului Tău; ca,

dezbrăcându-ne de poftele lumeşti, să murim păcatului şi să

viem dreptăţii, îmbrăcându-ne în Domnul nostru Iisus

Hristos, prin ungerea sfinţeniei untdelemnului ce va să se

aducă. Fie Doamne, untdelemnul aceasta, untdelemn de

bucurie, untdelemn de sfinţenie, veşmânt împărătesc,

pavăză de putere, respingător, de toată lucrarea

diavolească, pecete nestricată, bucurie inimii, veselie

veşnică. Ca cei ce se vor unge cu untdelemnul aceasta al

înnoirii să fie înfricoşaţi celor protivnici, şi să strălucească

întru strălucirile Sfinţilor Tăi, neavând întinăciune, nici

prihană; şi să se primească în repaosurile Tale cele veşnice,

şi să ia plata chemării celei de sus. Că Ţie se cuvine a ne

milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire

înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiul Tău, şi Preasfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După această rugăciune, până când unge Preotul pre acela

căruia se face sfinţirea untdelemnului, cântăreţii cântă troparul

aceasta glasul al 8-lea.

Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta ai dat-o nouă,

că se îngrozeşte, şi se cutremură, nesuferind a căuta spre

puterea ei, că morţii ai sculat şi moartea ai surpat; pentru

aceasta ne închinăm înmormântării, şi învierii Tale.

După ce Preotul unge pre cel bolnav, zice rugăciunea aceasta:

Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Cela ce

ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus

Hristos, să vindece toată boala şi să ne răscumpere din

moarte, vindecă pre robul Tău (N) de neputinţa sufletească

şi trupească ce-l cuprinde, şi-l fă să vieze cu harul

Hristosului Tău; pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei

noastre de Dumnezeu Născătoare, şi pururea Fecioarei

Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu

solirile cinstitelor cereştilor netrupeşti Puteri; cu ale

cinstitului măritului Profet Înaintemergătorului şi

Botezătorului Ioan; cu ale Sfinţilor măriţilor şi întru tot

lăudaţilor Apostoli; cu ale Sfinţilor măriţilor şi bine

învingătorilor Mucenici; cu ale Sfinţilor şi de Dumnezeu

purtătorilor părinţilor noştri; cu ale Sfinţilor şi

tămăduitorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan,

Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit,

Talaleu şi Trifon; cu a Sfântului (a căruia este ziua) cu ale

Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana,

şi cu ale tuturor Sfinţilor.

Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună, şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Preasfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Această rugăciune se zice de fiecare Preot după citirea

Evangheliei şi a rugăciunii, ungând totodată cu untdelemn pre cel

bolnav. Cade-se a şti că Apostolul se citeşte de Diacon de va fi.

Prochimen glasul al 2-lea:

Tăria mea şi cântarea mea este Domnul, şi s-a făcut mie spre

mântuire.

stih: Certându-mă m-a certat Domnul dar morţii nu m-a dat.

Din cartea cea către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:

15; 1-7

Fraţilor datori suntem noi aceşti tari să purtăm

slăbiciunile celor slabi, şi nu nouă să plăcem, ci fiecare

dintre noi să facă spre plăcerea vecinului său întru bine spre

zidire. Că şi Hristos nu sieşi a făcut spre plăcere, ci, precum

este scris: „ocările celor ce te ocărăsc pre tine au căzut

asupra mea”. Căci câte mai înainte s-au scris, spre

învăţătura noastră s-au scris; ca prin răbdare şi mângâierea

Scripturilor nădejde să avem. Iar Dumnezeul răbdării şi al

mângâierii să dea vouă una să gândiţi între voi întru Hristos

Iisus; ca toţi dimpreună cu o gură să măriţi pre Dumnezeu şi

Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru care primiţi-vă

unul pre altul cum şi Hristos ne-a primit pre noi, întru

mărirea lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 8-lea:

stih: Milele Tale Doamne în veac voi cânta...

Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire: 19; 1-10

În timpul acela, trecea Iisus prin Ierihon, şi iată un om

anume Zaheu, şi aceasta era mai marele vameşilor, şi era

bogat; şi căuta să vadă pre Iisus, cine este; dar nu putea de

popor că era mic de stat. Şi alergând înainte s-a suit într-un

smochin, ca să-l vadă, că pre acolo era să treacă; Şi cum a

venit la locul acela, uitându-se Iisus şi văzându-l pre dânsul

i-a zis lui: Zahee grăbeşte de te pogoară, că astăzi în casa ta

mi se cade să fiu; şi el grăbindu-se s-a pogorât şi l-a primit

pre dânsul cu bucurie. Şi văzând toţi murmurau zicând: Că

la un om păcătos a intrat a se ospăta. Iar Zaheu stând a zis

către Iisus: Iată jumătate din averea mea, Doamne, dau

săracilor, şi de am asuprit pre cineva cu ceva, întorc împătrit.

Iar Iisus a zis către dânsul: Astăzi se făcu mântuire casei

acesteia, pentru că şi acesta fiu al lui Avraam este; că a venit

Fiul Omului să caute, şi să mântuiască pre cela ce era

pierdut.

Apoi Diaconul, ectenia:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta...

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa pacea...

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

Caută-le înapoi la pagina 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul citeşte rugăciunea aceasta:

Dumnezeul cel Mare şi Preaînalt, Cel închinat de toată

făptura, izvorul înţelepciunii, adâncul cel cu adevărat

neurmat al bunătăţii şi noianul cel nemărginit al milelor;

Însuţi, Stăpâne Iubitorule de oameni, Cela ce eşti mai

înainte de veci şi al minunilor Dumnezeu, pre Carele nimeni

din oameni cu mintea nu Te poate cuprinde: caută şi ne auzi

pre noi nevrednicii servii Tăi şi oriunde aducem acest

untdelemn în numele Tău cel mare, trimite tămăduirea

darului Tău, iertare de păcate, şi vindecă-l cu mulţimea milei

Tale, Tu Doamne, Cela ce eşti lesne iertător, Unule Îndurate

şi de oameni Iubitor, Căruia îţi pare rău de răutăţile noastre,

Cela ce ştii că gândul omului este plecat din tinereţe spre

cele rele, şi nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă

şi să fie viu; Carele pentru mântuirea păcătoşilor Te-ai

întrupat, Dumnezeu fiind, şi Te-ai zidit pentru făptura Ta; Tu

eşti Cela ce ai zis: N-am venit să chem pre cei drepţi, ci pre

cei păcătoşi la pocăinţă; Tu eşti Cela ce ai căutat oaia cea

rătăcită; Tu eşti Cela ce cu îngrijire ai căutat drahma cea

pierdută, şi ai aflat-o; Tu eşti Cela ce ai zis: Că pre cel ce vine

la Mine, nu-l voi goni afară; Tu eşti Cela ce nu Te-ai

îngreţoşat de păcătoasa, care cu lacrimi a spălat cinstite

picioarele Tale; Tu eşti Cela ce ai zis: De câte ori vei cădea,

scoală-te şi te vei mântui; Tu eşti Cela ce ai zis că bucurie să

face în ceruri pentru un păcătos ce se pocăieşte. Însuţi,

îndurate Stăpâne, caută din înălţimea cea Sfântă a Ta, şi

umbrindu-ne pre noi păcătoşii şi nevrednicii servii Tăi în ora

aceasta, cu harul Sfântului Tău Duh, trimite-l şi peste robul

Tău (N), carele şi-a recunoscut păcatele sale, şi s-a apropiat

de Tine cu credinţă; şi primindu-l cu iubirea Ta de oameni,

orice a greşit cu cuvântul, sau cu lucrul sau cu gândul,

şterge iertându-i-le, şi-l curăţeşte de tot păcatul; şi fiind

pururea cu dânsul, păzeşte-l în ceilalţi ani ai vieţii lui, ca

umblând întru îndreptările Tale, să nu mai fie el derâdere

diavolului; ca şi într-însul să se mărească Preasfânt numele

Tău.

Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pre noi, Hristoase

Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm împreună şi

Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, bunului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi să facă Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, precum

s-a arătat înapoi la pagina 92.

Apoi prochimen, glasul al 3-lea:

Domnul este luminarea mea, şi mântuitorul meu, de cine mă

voi teme?

stih: Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi

înfricoşa?

Din cartea întâia cea către Corinteni a Sfântului Ap. Pavel,

citire: 12; 27-31, 13;1-8

Fraţilor, voi sunteţi trupul lui Hristos, şi membre din

parte; şi pre unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi pre

Apostoli, al doilea pre Profeţi, al treilea pre învăţători, după

aceea pre puteri, apoi darurile vindecărilor, ajutorinţele,

administraţiile, felurile limbilor. Au doară toţi sunt Apostoli?

Au doară toţi Profeţi? Au doară toţi învăţători? Au doară toţi

puteri? Au doară toţi au darurile vindecărilor? Au toţi în

limbi grăiesc? Au doară toţi tălmăcesc? Iubiţi însă darurile

cele mai bune; şi încă mai înaltă cale arăt vouă: De aş grăi în

limbi omeneşti şi Îngereşti, iar dragoste nu am, m-am făcut

aramă sunătoare sau chimval răsunător. Şi de aş avea

Profeţie, de aş şti toate tainele şi toată ştiinţa, şi de aş avea

toată credinţa; încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am,

nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toate averile mele, şi de aş da

trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am întru nimic nu mă

folosesc. Dragostea îndelung rabdă, lucrează binele;

dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se înalţă, nu se

trufeşte, nu defăimează, nu caută ale sale; nu se întărâtă, nu

ţine minte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de

adevăr; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte,

toate le rabdă; dragostea nici odată nu cade.

Aliluia glasul al 2-lea:

stih: Întru Tine, Doamne am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în

veac.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire: 10;1,5-8

În timpul acela, chemând Iisus pre cei doisprezece

ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor

necurate, ca să le scoată pre ele şi să vindece toată boala şi

toată neputinţa. Pre aceştia, i-a trimis Iisus poruncindu-le şi

zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în cetatea

samarinenilor să nu intraţi. Ci mai vârtos mergeţi către oile

cele pierdute ale casei lui Israil. Şi umblând predicaţi

zicând: că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor; pre cei bolnavi

vindecaţi, pre cei leproşi curăţiţi, pre cei morţi înviaţi,

demonii scoateţi; în dar aţi luat, în dar daţi.

Apoi Diaconul, ectenia:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta...

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa pacea...

Că milostiv şi de oameni iubitor Dumnezeu eşti...

Vezi pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Stăpâne Atotţiitorule, Împărate Sfinte, Cela ce pedepseşti

şi nu omori, Carele întăreşti pre cei căzuţi, şi ridici pre cei

surpaţi; Cela ce uşurezi suferinţele cele trupeşti ale

oamenilor, rugămu-ne Ţie, Dumnezeul nostru să reverşi mila

Ta peste untdelemnul aceasta, şi peste cei ce se ung dintrînsul

în numele Tău, ca să le fie lor spre vindecarea

sufletului şi trupului, spre curăţire şi spre scăpare de toată

patima, de toată boala şi de toată neputinţa, şi de toată

întinăciunea trupească şi sufletească. Aşa, Doamne trimite

din cer puterea Ta cea vindecătoare, atinge-Te de trup,

stinge frigurile, alinează suferinţa şi îndepărtează toată

boala cea ascunsă; fii vindecător robului Tău (N); ridică-l din

patul durerii, din aşternutul chinurilor dăruieşte-l Bisericii

Tale sănătos şi întreg spre a bine-plăcea Ţie şi a face voia

Ta. Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pre noi,

Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi Fiului şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Preotul face ungere cu rugăciunea, cum s-a arătat (vezi

pag 92).

Apoi prochimen, glasul al 4-lea:

stih: Ori în ce zi te voi chema, degrabă mă auzi.

stih: Doamne auzi rugăciunea mea.

Din cartea a doua cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

citire: 6;16, 18,7;1

Fraţilor voi sunteţi biserica Dumnezeului celui viu,

precum a zis Dumnezeu: că voi locui între ei şi voi umbla, şi

voi fi lor Dumnezeu, şi ei vor fi Mie popor. Pentru aceasta

ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi zice Domnul; şi de

necurăţie să nu vă atingeţi, şi Eu vă voi primi pre voi; şi voi fi

vouă tată, şi voi veţi fi Mie fii şi fete, zice Domnul

Atotputernicul. Deci având aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne

curăţim de toată întinăciunea trupului şi a sufletului, plinind

sfinţenie întru frica lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 2-lea:

stih: Aşteptând am aşteptat pre Domnul…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 8;14-23

În timpul acela venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pre

soacra lui zăcând şi aprinsă de friguri; şi S-a atins de mâna

ei, şi a lăsat-o frigurile; şi s-a sculat şi slujea Lui. Iar făcânduse

seară, adus-au la Dânsul mulţi demonizaţi, şi a scos

duhurile cu cuvântul, şi a vindecat pre toţi cei ce erau

bolnavi. Ca să se plinească ce s-a zis de Isaia profetul ce

grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat, şi bolile a purtat.

Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul său a poruncit să

meargă de cealaltă parte. Şi apropiindu-se un cărturar, a zis

lui: Învăţătorule, voi să Te urmez ori unde vei merge. Şi i-a

zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi; iar

Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Iar altul dintre

ucenicii Lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să

înmormântez pre tatăl meu. Şi Iisus i-a zis lui: Urmează Mie,

şi lasă pre morţi să-şi înmormânteze morţii lor. Şi intrând el

în corabie, au mers după dânsul ucenicii Lui.

Diaconul Ectenia:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta...

Că milostiv, şi Iubitor de oameni, Dumnezeu eşti..

Caută-le înapoi, pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Unule, şi Iubitorule de oameni, Îndurate şi mult-Milostive,

Doamne, Cel mare întru milă şi bogat întru bunătate, Părinte

al îndurărilor, şi Dumnezeu a toată mângâierea, Carele ne-a

împuternicit prin Sfinţii Tăi Apostoli a vindeca, cu

untdelemnul însoţit de rugăciune, neputinţele poporului;

Însuţi şi untdelemnul aceasta întocmeşte-l spre vindecarea

celor ce se ung dintr-însul, spre scăparea de toată boala şi

de toată neputinţa, spre scutirea de rele ale celor ce aşteptă

de la Tine mântuire. Aşa, Stăpâne Doamne Dumnezeul

nostru, rugămu-ne Atotputernice, să ne mântuieşti pre toţi,

singurul tămăduitor al sufletelor şi al trupurilor sfinţeşte-ne

pre noi toţi; Tu Cela ce vindeci toată boala, vindecă şi pre

robul Tău (N); ridică-l din patul durerii pentru mila bunătăţii

Tale; cercetează-l cu mila şi cu îndurările Tale; depărtează

de dânsul toată boala şi neputinţa, ca ridicându-se prin

mâna Ta cea tare, să servească Ţie cu toată mulţumirea. Ca

şi acum, împărtăşindu-ne iubirii Tale de oameni celei

negrăite, să Te cântăm şi să Te mărim pre Tine Cela ce faci

lucruri mari şi minunate, mărite şi prea înalte.

Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pre noi

Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început şi

Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi face Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, cum s-a

arătat mai sus, pag. 92.

Şi îndată Prochimen, glasul al 5-lea:

Tu Doamne, ne vei păzi, şi ne vei apăra de neamul aceasta în

veac,

stih: Mântuieşte-mă Doamne că a lipăit cel cuvios.

Din cartea a doua cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,

citire: 1;8-11

Fraţilor, nu voim să nu ştiţi voi pentru supărarea noastră,

ce s-a întâmplat nouă în Asia; că am fost fără măsură

îngreuiaţi peste putinţă, în cât nu mai aveam noi nădejde

nici de viaţă; ci singuri întru noi aveam hotărârea morţii; ca

să nu ne mai încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu Cela ce

scoală morţii. Carele ne-a scăpat pre noi din atâta moarte, şi

ne scapă; în Carele am nădăjduit că ne va mai scăpa încă;

venind şi voi în ajutorul nostru cu rugăciunea, ca harului ce

este întru noi, prin mulţi de către multe feţe, să i se aducă

mulţumire pentru noi.

Aliluia, glasul al 5-lea:

stih: Milele Tale, Doamne, în veac voi cânta...

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 25; 1-13

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia

Cerurilor cu zece fecioare, care luându-şi candelele lor au

ieşit spre întâmpinarea mirelui. Şi cinci, dintre dânsele erau

înţelepte, iar cinci nebune; cele nebune luându-şi candelele

lor, n-au luat untdelemn cu ele, iar cele înţelepte au luat

untdelemn în vasele lor, cu candele lor. Şi întârziind mirele,

au dormitat toate, şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a

făcut strigare: Iată mirele vine, ieşiţi întru întâmpinarea lui.

Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea, şi şi-au pregătit

candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte: daţi-ne

nouă din untuldelemn al vostru, că se sting candelele

noastre. Răspuns-au cele înţelepte zicând: dar de nu ne va

ajunge nouă şi vouă? Ci mai bine mergeţi la vânzători, şi vă

cumpăraţi vouă. Şi mergând ele să cumpere, a venit mirele,

şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă, şi s-a închis uşa.

În urmă au venit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne,

Doamne, deschide nouă! Iar El răspunzând a zis: Adevăr zic

vouă, nu vă ştiu pre voi. Deci privegheaţi, că nu ştiţi ziua nici

ora, în care Fiul Omului va veni.

Apoi Diaconul:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare mila Ta...

Că milostiv şi iubitor de oameni...

Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce pedepseşti şi iarăşi

vindeci; Cela ce ridici de la pământ pre sărac, şi înalţi din

gunoi pre cel lipsit; Părintele orfanilor, limanul celor

înviforaţi şi doctorul bolnavilor; Cela ce porţi fără greutate

slăbiciunile noastre, şi iei neputinţele noastre; Cela ce

miluieşti cu blândeţe; Cela ce treci peste nelegiuiri şi ridici

nedreptăţile; Cel grabnic spre ajutor, şi târziu la mânie, care

ai suflat peste ucenicii Tăi şi ai zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora

veţi ierta păcatele, se vor ierta lor. Cela ce primeşti pocăinţa

păcătoşilor, având putere a ierta păcatele cele multe şi

grele, şi dai vindecare tuturor celor ce se află în neputinţe şi

în boală îndelungată; care şi pre mine umilitul şi păcătosul

şi nevrednicul servul Tău, cel încurcat în multe păcate, şi

care mă tăvălesc în patimile dezmierdărilor, m-ai chemat la

Sfânta şi prea înalta treaptă a preoţiei, învrednicindu-mă a

intra în cele din înăuntru ale catapetesmei, în Sfânta

Sfintelor, unde Sfinţii Îngeri doresc să privească şi să audă

glasul Evangelic al Domnului Dumnezeu, şi să vadă cu ochii

lor chipul Sfintei Jertfe, şi să se îndulcească de

dumnezeiasca şi Sfânta Liturghie; Cela ce mai învrednicit a

lucra sfinţenia prea cereştilor Tale Taine şi a-Ţi aduce Ţie daruri

şi jertfe pentru păcatele noastre, şi pentru neputinţele

poporului, şi a fi mijlocitor pentru oile cele cuvântătoare, ca

prin multa şi nespusa Ta iubire de oameni, să ştergi

păcatele lor. Însuţi, Preabunule Împărate, ascultă

rugăciunea mea în ora aceasta, şi în Sfânta zi, şi în tot

timpul şi locul, şi ia aminte la glasul rugăciunii mele, şi

dăruieşte vindecare robului Tău (N), ce se află în neputinţa

sufletului şi a trupului; dându-i lăsarea păcatelor, iertare

greşalelor, celor de voie şi celor fără de voie; vindecându-i

lui rănile cele netămăduite, toată boala şi toată neputinţa;

dăruieşte-i lui vindecare sufletească, Cela ce Te-ai atins de

soacra lui Petru şi o a lăsat pre dânsa frigurile, şi s-a sculat

şi a servit Ţie. Însuţi, Stăpâne şi robului Tău (N), dă-i

vindecare şi scăpare de toată boala cea pierzătoare. Adu-ţi

aminte de îndurările Tale cele bogate şi de mila Ta; adu-ţi

aminte, că cu osârdie este plecat gândul omului spre cele

rele din tinereţile lui, şi nimenea pre pământ nu se află fără

de păcat. Că numai Tu singur eşti fără de păcat, Carele ai

venit şi ai mântuit neamul omenesc, şi ne-ai scăpat din robia

duşmanului. Că de vei intra la judecată cu servii Tăi,

nimenea nu se va afla curat de întinăciune; ci toată gura va

amuţi, neavând ce răspunde; că toată dreptatea noastră este

înaintea Ta, ca o cârpă lepădată. Pentru aceasta păcatul

tinereţilor noastre nu-l pomeni Doamne, că Tu eşti nădejdea

celor deznădăjduiţi, şi repausul celor osteniţi şi însărcinaţi

întru nelegiuiri; şi Ţie mărire înălţăm împreună şi Părintelui

Tău celui fără început şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Apoi face Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, cum s-a

arătat mai sus, pag. 92.

Prochimen, glasul al 6-lea

Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule...

Din cartea cea către Galateni a Sfântului Apostol Pavel citire: 5;

22-26, 6;1-2

Fraţilor, roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea,

îndelunga răbdare, bunătatea, binefacerea, credinţa,

blândeţile, înfrânarea poftelor; împrotiva acestora nu este

lege. Iar care sunt ai lui Hristos, şi-au răstignit trupul cu

patimile şi cu poftele. De trăim cu Duh, cu Duhul să şi

umblăm. Să nu fim măreţi în deşert, unul pre altul

întărâtând, unul altuia pizmuind. Fraţilor de va şi cădea vreun

om în vre-o greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi pre

unul ca acela cu duhul blândeţilor, păzindu-te pre tine, ca să

nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi sarcina unul altuia, şi aşa veţi

plini legea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 6-lea

stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 15;21-28

În timpul acela, venit-a Iisus în părţile Tirului şi ale

Sidonului, şi iată o femeie cananeancă, din acele hotare

ieşind a strigat către Dânsul zicând: Miluieşte-mă, Doamne

Fiule a lui David, fiica mea rău se îndrăceşte; Iar El nu i-a

răspuns ei cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii, Îl rugau pre El

zicând: liberează-o pre ea, că strigă în urma noastră; Iar El

răspunzând a zis: nu sunt trimis, fără numai către oile cele

pierdute ale casei lui Israil. Iar ea venind, s-a închinat Lui,

zicând: Doamne ajută-mi! Dar El răspunzând a zis: Nu este

bine a lua pâinea fiilor şi a o arunca câinilor. Iar ea a zis; Aşa

este Doamne, că şi câinii mănâncă din fărâmiturile, ce cad

din masa domnilor lor. Atunci răspunzând Iisus, a zis ei: o

femeie, mare este credinţa ta! fie ţie precum voieşti. Şi s-a

vindecat fiica ei din ora aceea.

Apoi diaconul:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti...

Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Cel bun şi

iubitor de oameni, doctorul sufletelor şi al trupurilor

noastre: Cela ce porţi fără greutate neputinţele noastre, cu a

Cărui rană toţi ne-am vindecat; păstorule Cel bun, Carele ai

venit spre căutarea oii cele pierdute; Cela ce dai mângâiere

celor mici la suflet, şi viaţă celor zdrobiţi; Cela ce ai vindecat

izvorul celei ce era întru curgerea sângelui de doisprezece

ani Carele ai mântuit de demonul cel cumplit pre fiica

cananeencii; care ai dăruit datoria celor doi datornici şi

femei celei păcătoase i-ai dat iertare; Cela ce ai dăruit

vindecare paraliticului, împreună cu iertarea păcatelor lui;

Cela ce prin cuvânt ai îndreptat pre vameşul, şi ai primit pre

tâlharul întru mărturisirea lui cea din urmă; Cela ce ai

ridicat păcatele lumii şi pre Cruce le-ai pironit; Ţie ne rugăm,

de la Tine cerem, cu bunătatea Ta, Însuţi slăbeşte,

lasă, iartă Dumnezeule fărădelegile şi păcatele robului Tău

(N), şi greşalele lui cele de voie şi, cele fără de voie, cele cu

ştiinţă, şi cu neştiinţă cele prin călcare de poruncă şi

neascultare, cele din noapte şi din zi. Sau de a căzut sub

blestemul preoţesc, sau al tatălui său, sau al maicii sale; sau

cu ochiul a făcut, sau cu mirosirea s-a desfrânat, sau cu

pipăirea s-a moleşit, sau cu gustul s-a pornit spre

dezmierdare, sau cu vre-o aprindere trupească şi sufletească

s-a înstrăinat de la a Ta voie şi sfinţenie ori ce a păcătuit el

şi noi, ca un Bun şi de oameni Iubitor, Dumnezeu şi fără de

răutate iartă şi nu lăsa pre acesta şi pre noi a cădea în viaţă

spurcată, nici a alerga pre căile pierzării. Aşa, Stăpâne

Doamne, auzi-mă pre mine păcătosul în ora aceasta pentru

robul Tău (N); treci cu vederea, ca un Dumnezeu, ce nu ţii

minte răul, toate păcatele lui; scuteşte-l de munca de veci;

gura lui o umple de lauda Ta; buzele lui le deschide spre

mărirea numelui Tău; mâinile lui întinde spre lucrarea

poruncilor Tale; picioarele lui le îndreptează spre alergarea

binevestirii Tale, toate membrele şi mintea lui întăreşte-le

cu harul Tău. Că tu eşti Dumnezeul nostru Carele prin Sfinţii

Tăi Apostoli ne-ai poruncit nouă zicând: Oricâte veţi lega pre

pământ, vor fi legate şi în ceruri; şi ori câte veţi dezlega pre

pământ vor fi dezlegate şi în ceruri: şi iarăşi: cărora veţi

ierta păcatele, ierta-se-vor lor, şi cărora le veţi ţine, vor fi

ţinute. Şi precum ai auzit pre Iezechia, în întristarea

sufletului său, la ora morţii lui şi nu ai trecut ruga lui, aşa

auzi-mă şi pre mine, umilitul şi păcătosul şi nevrednicul

servul Tău, în ora aceasta. Că Tu eşti, Doamne Iisuse

Hristoase, Carele ai poruncit cu bunătatea şi iubirea Ta de

oameni, să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad

în păcate, şi-Ţi pare rău de răutăţile noastre şi te bucuri de

întoarcerea celor rătăciţi; că precum este măreţia Ta, aşa şi

mila Ta; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău,

Celui fără început, şi Preasfântului, şi bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor

Amin.

După aceea face Preotul ungerea, însoţită de rugăciune. Vezi

mai sus pagina 92.

Prochimen, glasul al 4-lea

Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri nici cu urgia Ta să mă

cerţi...

stih: Miluieşte-mă Doamne că neputincios sunt.

Din cartea cea către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel

citire: 5; 14-23

Fraţilor, rogu-vă pre voi, înţelepţiţi pre cei fără rânduială,

mângâiaţi pre cei mici la suflet, sprijiniţi pre cei

neputincioşi, fiţi răbdători spre toţi. Vedeţi să nu întoarcă

cineva răul cuiva; ci pururea binele să urmăriţi între sine-vă

şi către toţi. Totdeauna să vă bucuraţi; neîncetat vă rugaţi.

Întru toate să mulţumiţi că aceasta este voia lui Dumnezeu,

în Iisus Hristos spre voi. Duhul să nu-l stingeţi, Profeţiile să

nu le defăimaţi, toate cercetându-le, să ţineţi ce este bun. De

tot lucrul rău feriţi-vă. Iar Însuşi Dumnezeul păcii să vă

sfinţească pre voi deplin şi întreg duhul vostru şi sufletul şi

trupul, să se păzească fără prihană, spre venirea Domnului

nostru Iisus Hristos.

Aliluia glasul al 2-lea

stih: Auză-te Domnul în ziua necazului…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire: 9;9-13

În timpul acela, trecând Iisus, a văzut un om şezând la

vamă, cu numele Matei; şi i-a, zis lui: urmează Mie. Şi

sculându-se a urmat Lui. Şi a fost când şedea El în casă, iată

mulţi vameşi şi păcătoşi venind au şezut împreună cu Iisus

şi cu ucenicii Lui. Şi văzând fariseii au zis ucenicilor Lui:

pentru ce Învăţătorul vostru mănâncă şi bea cu vameşii şi cu

păcătoşii? Iar Iisus auzind a zis lor: N-au trebuinţă cei

sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi. Ci mergând învăţaţi-vă ce

este, milă voiesc, şi nu jertfă; că n-am venit să chem pre cei

drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.

Apoi diaconul:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta…

Că milostiv, şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti..

Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul, citeşte rugăciunea aceasta

Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, doctorul sufletelor

şi al trupurilor, Cela ce vindeci patimile cele cronice, şi

tămăduieşti toată neputinţa şi toată boala în popor; Cela ce

voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa

adevărului să vie; Carele nu voieşti moartea păcătosului, ci

să se întoarcă şi să fie viu. Că Tu Doamne, în Legea veche ai

pus pocăinţă păcătoşilor, lui David şi ninivitenilor şi celor ce

au fost mai înainte şi după aceştia; încă şi întru venirea

trupeştii Tale iconomii n-ai chemat pre cei drepţi, ci pre cei

păcătoşi la pocăinţă, precum pre vameşul, pre păcătoasa,

pre tâlharul, pre defăimătorul şi gonaciul marele Pavel, prin

pocăinţă L-ai primit, şi pre Petru, corifeul şi Apostolul Tău,

Carele de trei ori s-a lepădat de Tine, prin pocăinţă L-ai

primit mai presus, şi i-ai făgăduit lui zicând: tu eşti Petru, şi

pre această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu

o vor birui pre dânsa, şi voi da ţie cheile Împărăţiei

Cerurilor. Pentru aceasta şi noi, Bunule şi iubitorule de

oameni, după nemincinoasele Tale făgăduinţe îndrăznind,

ne rugăm Ţie, şi cerem în ora aceasta, ascultă rugăciunea

noastră, şi o primeşte, ca tămâie, ce se aduce înaintea Ta, şi

cercetează pre robul Tău (N); şi orice a greşit cu cuvântul,

sau cu fapta, sau cu gândul, sau noaptea, sau ziua; sau de a

căzut sub blestemul preoţesc, sau sub blestemul său, ori de

a amărât pre cineva cu jurământ şi l-a făcut de s-a jurat; pre

Tine Te rugăm şi de la Tine cerem, slăbeşte, lasă, iartă lui,

Dumnezeule, trecându-i nelegiuirile şi păcatele lui cele

făcute de dânsul cu ştiinţă şi în neştiinţă. Şi de a călcat vreuna

din poruncile Tale, sau a greşit, ca un purtător de trup şi

vieţuitor în lume, sau din lucrarea diavolului, Însuţi, ca un

bun şi de oameni iubitor Dumnezeu, iartă-l; că nu este om,

care să vieţuiască şi să nu păcătuiască, că numai Tu eşti fără

păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău,

adevărul. Că nu ai zidit pre om spre pieire, ci spre paza

poruncilor Tale, şi spre moştenirea vieţii celei

nestricăcioase. Şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău, celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi luând Sfânta Evanghelie Preotul cel dintâi, şi deschizându-o

o pune pre capul celui ce i se face rugăciunea untdelemnului, şi

ţinând de ea toţi preoţii.

Diaconul zice: Domnului să ne rugăm

Citeţul: Doamne miluieşte, cântând cu glasul lin

Iar Preotul citeşte rugăciunea aceasta cu glasul mare, şi ceilalţi

preoţi în gând zicând şi ei rugăciunea:

Împărate Sfinte Îndurate şi mult-Milostive, Doamne Iisuse

Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu celui viu, Carele

nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu;

nu pun mâna mea cea păcătoasă pre capul celui ce întru

păcate a venit la Tine, şi cere prin noi de la Tine iertarea

păcatelor; ci mâna Ta cea tare şi puternică, care este în

Sfânta Evanghelie aceasta, pre care liturghisitorii cei

împreună cu mine o ţin pre capul robului Tău (N); şi mă rog

împreună cu dânşii, şi cer iubirea Ta de oameni cea

milostivă şi neţiitoare aminte de rău. Dumnezeule

Mântuitorul nostru, Cela ce prin profetul Tău Natan ai dăruit

iertare lui David, celui ce s-a pocăit de păcatele sale, şi ai

primit rugăciunea cea de pocăinţă a lui Manasi; Însuţi şi pre

robul Tău (N), căruia îi pare rău de greşalele sale, primeşte-l

cu iubirea Ta de oameni cea obişnuită, trecându-i lui toate

greşalele. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele ai poruncit

să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad în

păcate. Că precum este măreţia Ta, aşa este şi mila Ta şi Ţie

se cuvine toată mărirea cinstea şi închinăciunea împreună şi

Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,

acum şi pururea, şi în veci vecilor, Amin.

Şi luând Evanghelia de pre capul celui ce i se face rugăciunea

untdelemnului, i-o dă de o sărută, şi după aceea cântă:

Mărire… Idiomela glasul al 4-lea

Izvorul vindecărilor aveţi Sfinţilor cei fără de arginţi,

vindecări daţi tuturor, celor ce le trebuiesc, că de prea mari

daruri v-aţi învrednicit de la Izvorul cel pururea curgător al

Mântuitorului nostru că a zis către voi Domnul, ca şi către

cei asemenea, următori cu Apostolii: Iată v-am dat vouă

putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoateţi pre

dânsele şi să vindecaţi toată boala şi toată durerea; pentru

aceasta după învăţăturile lui bine vieţuind, în dar aţi luat, în

dar daţi, vindecând patimile sufletelor şi ale trupurilor

noastre.

Şi acum… a Născătoarei

Caută spre rugăciunile rugătorilor Tăi, cea cu totul

neprihănită, liniştind pornirile noastre cele rele, şi de toată

supărarea scutindu-ne pre noi; că pre Tine singură te avem

ancoră tare şi nemişcată, şi bună solire am câştigat, să nu

ne ruşinăm, Stăpână urmându-te pre tine. Grăbeşte spre

rugăciunea celor ce strigă ţie cu credinţă: Bucură-te,

Stăpână ajutătoarea tuturor, bucuria, acoperământul şi

mântuirea sufletelor noastre.

Apoi Diaconul:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare mila Ta…

Că milostiv şi de oameni iubitor, Dumnezeu eşti...

Caută-le mai sus, pag. 90.

Apoi Diaconul: înţelepciune

Preotul: Mărire Ţie Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie,

Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori),

Binecuvintează.

Şi apolis

Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă

făcătoarei Cruci, ale Sfântului măritului şi întru tot

lăudatului Apostol Iacov, fratele Domnului, şi ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un

bun şi de oameni iubitor.

Şi făcând metanii cei ce-şi fac rugăciunea untdelemnului zic:

Binecuvântaţi Părinţi Sfinţiţi, şi ne iertaţi pre noi păcătoşii,

de trei ori.

Preoţii răspund: Dumnezeu să vă miluiască, să vă

binecuvinteze, iertare de păcate şi mântuire sufletească să vă

dăruiască.

Şi luând binecuvântare şi iertare de la dânşii, se duc

mulţumind lui Dumnezeu.

RÂNDUIALA

ce se face când se va întâmpla foarte grabnic a se da celui

bolnav Împărtăşirea

Preotul luând pre sine epitrahilul şi felonul, ia o părticică din

Sfintele Taine, şi o pune în potir; toarnă puţin vin, cât este cu

putinţă bolnavului să le ia mai lesne: şi mergând la bolnav zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, noi zicem; Sfinte

Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne

miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm

(de trei ori), şi simbolul: Cred într-unul Dumnezeu…

Apoi aceste Tropare:

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu

părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina

Ta; nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul

mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru

Împărăţia Ta.

Mărire…

Împărate ceresc Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele

pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi

dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne

curăţeşte pre noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule

sufletele noastre.

Şi acum…

Pre Dumnezeu, Cela ce s-a întrupat din Tine, L-am

cunoscut, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pre acela

roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Şi citeşte rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru!

Unule Cela ce ai putere a ierta păcatele noastre, ca un bun şi

de oameni iubitor de Dumnezeu, treci cu vederea toate

greşalele servului Tău (N), cele întru ştiinţă, şi întru

neştiinţă, şi fără osândire învredniceşte-l să ia Preacuratele

Tainele Tale, nu spre pedeapsă, nici spre adăugirea

păcatelor, ci spre curăţirea sufletului şi a trupului, şi spre

arvunirea împărăţiei Tale; că Tu eşti ajutor şi zid tare şi

apărare în contra protivnicului, spre iertarea şi curăţirea

greşalelor lui. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu

eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea a doua:

Doamne nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei

sufletului meu, pentru că este deşartă toată şi surpată, şi nai

întru mine loc vrednic de a-Ţi pleca capul; ci fiindcă

voieşti a fi cuprins de noi şi a petrece cu noi, ca un iubitor

de oameni, curăţeşte pre servul Tău (N) de întinăciunea

trupească şi sufletească, şi învredniceşte-l pre dânsul să ia

Sfânta Cuminecătură, spre iertarea păcatelor lui şi spre

curăţirea sufletului şi a trupului. Pentru rugăciunile

Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor,

care Ţi-au plăcut din veac. Că Ţie se cade toată mărirea,

cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea a treia:

Domnul Dumnezeu preaînduratul să te miluiască;

Domnul Iisus Hristos să-ţi dea Ţie toate cererile cele bune;

Domnul Cel întru toate puternic să te scape de toată

asuprirea; Domnul să te înveţe pre tine; Domnul să te

înţelepţească, Domnul să-ţi ajute, Domnul să te mântuiască,

Domnul să te apere, Domnul să te păzească, Domnul să te

cureţe, Domnul să te umple de bucurie duhovnicească,

Domnul să-ţi fie sprijinitor sufletului şi trupului Tău,

Domnul, ca un bun, îndurat şi de oameni iubitor, să-ţi dea

iertare de păcate. Domnul Dumnezeu Iisus Hristos la ziua

judecăţii să te miluiască, şi să te binecuvinteze în toate

zilele vieţii Tale. Că aceluia se cuvine toată mărirea, cinstea,

şi închinăciunea, împreună şi Părintelui celui fără început şi

Preasfântului, şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi de va fi fost mărturisit bolnavul mai înainte de aceasta,

îndată să şi împărtăşeşte cu Sfintele Taine; iar de nu, porunceşte

Preotul celor de faţă, a se retrage câtva timp, şi întrebând pre cel

bolnav în deosebi despre tot felul de păcate, înduplecându-l să nu

le ascundă pentru ruşine sau din altă cauză; după mărturisire

citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai iertat păcatele lui

Petru şi ale desfrânatei, prin lacrimi, şi ai îndreptat pre

vameşul, care şi-a cunoscut greşalele sale, primeşte mărturisirea

servului Tău (N), şi cele ce a greşit de voie şi fără de

voie, cu cuvântul, cu fapta, sau cu cugetul, ca un bun, trecele

că Tu singur ai putere a ierta păcatele. Că Tu eşti

Dumnezeul milelor şi al îndurărilor, şi Ţie mărire înălţăm,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii

vecilor, Amin.

Să zici şi aceasta rar, ca să o poată zice şi bolnavul pre urmă,

sau măcar să înţeleagă:

Cred, Doamne, şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat

Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, Carele ai venit în lume

să mântuieşti pre păcătoşi, dintre care cel întâi sunt eu. Încă

cred, că aceasta este Însuşi preacurat Trupul Tău, şi aceasta

este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieştemă

şi-mi iartă greşalele mele, cele de voie şi cele fără de

voie, cele în cuvânt şi cele în lucru, cele în cunoştinţă şi în

necunoştinţă; şi mă învredniceşte fără de osândă a mă

împărtăşi cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor

şi spre viaţa de veci, Amin.

Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu

părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina

Ta; nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul

mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru

Împărăţia Ta.

Nu spre judecată, sau spre osândă, să-mi fie mie

împărtăşirea preacuratelor Tale Taine, Doamne, ci spre

tămăduirea sufletului şi a trupului.

Şi aşa să-l împărtăşeşti cu Sfintele Taine; iar după împărtăşire,

să zici aceasta: Mărire Ţie Dumnezeule, Mărire Ţie Dumnezeule,

Mărire Ţie Dumnezeule.

Şi de este vreme, să citeşti rugăciunile de mulţumire, iar de nu,

măcar aceasta:

Trupul Tău cel Sfânt, Doamne Iisuse Hristoase,

Dumnezeul nostru, facă-se mie spre viaţă veşnică, şi sângele

Tău cel scump spre lăsarea păcatelor. Şi facă-se mie

Euharistia aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre

veselie; şi la înfricoşata şi a doua venire a Ta, învredniceştemă

pre mine păcătosul a sta de a dreapta măririi Tale, cu

rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor,

Amin.

Apoi, Acum slobozeşte pre robul Tău… Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime... Tatăl nostru… Că a Ta este Împărăţia… Şi

Troparul zilei; Mărire… Şi acum… a Născătoarei;

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne, şi ale

Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dăne-o nouă şi ne

miluieşte pre noi, ca un îndurat.

Doamne miluieşte, (de trei ori) şi apolisul zilei.

RÂNDUIALA

la ieşirea grea a sufletului

Trebuie a şti Preotul că mare datorie are să se îngrijească de

bolnavi; pentru aceea îndată ce va auzi că cineva dintre

credincioşii încredinţaţi lui este bolnav, să nu aştepte a fi chemat,

ci şi singur nechemat să se ducă, chiar de mai multe ori de va fi

trebuinţă. Să spună încă poporenilor săi ca să-l înştiinţeze, când

ar fi cineva bolnav, şi mai ales de boală grea.

Începând Preotul:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…,

Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să, ne închinăm (de 3 ori), şi

Psalmii aceştia:

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne,

grăbeşte a-mi, ajuta mie. Să se ruşineze şi să se înfrunteze

cei ce caută sufletul meu, să se întoarcă înapoi, şi să se

ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Să se întoarcă îndată

ruşinaţi cei ce grăiesc mie: bine, bine! Iar toţi cei ce Te caută

pre Tine Dumnezeule, să se bucure şi să se veselească de

Tine, şi cei ce iubesc mântuirea Ta, să zică pururea:

Mărească-se Domnul. Iar eu sunt sărac şi mişel,

Dumnezeule, ajută-mi; ajutorul şi scutitorul meu eşti Tu,

Doamne, nu zăbovi.

Doamne auzi rugăciunea mea; Vezi pag. 77.

Miluieşte-mă, Dumnezeule; Vezi pag. 78.

CANONUL

Cântarea I-a, glasul al 6-lea

Irmos: Ca pre uscat umblând Israil...

Veniţi de vă adunaţi toţi cei ce cu cucernicie în viaţă aţi

trăit, şi plângeţi sufletul cel înstrăinat de la mărirea lui

Dumnezeu, şi care cu toată stăruinţa a servit demonilor

celor urâţi.

Acum tot timpul vieţii mele, ca fumul a trecut, de aceea a

şi stătut înainte-mi Îngeri trimişi de la Dumnezeu, cerând

fără milă ticălosul meu suflet.

Mărire…

Iată s-au înfăţişat mulţime de duhuri viclene, ţinând

înscrisurile păcatelor mele, şi strigă foarte, cerând fără

ruşinare umilitul meu suflet.

Şi acum… a Născătoarei;

De acum către cine voi striga? Cine-mi va primi plângerea

cea cu durere şi suspinarea inimii? Dacă nu tu preacinstită,

Curată, nădejdea creştinilor şi a tuturor păcătoşilor.

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu...

Bunii mei prieteni şi cunoscuţilor, pentru ce nu plângeţi?

Pentru ce nu tânguiţi pre prietenul şi fratele cel oarecând

iubit, iar acum înstrăinat de la Dumnezeu şi de la voi toţi?

Iubiţii mei fraţi, văzând faptele mele vădite în cumpăna

cea dreaptă, pre Hristos Dumnezeul tuturor rugaţi-l să-mi fie

îndurat.

Mărire…

Aducându-vă aminte, iubiţilor, de prietenia mea către voi,

rugaţi pre Hristos să caute spre mine cel nenorocit, carele

lipsit de viaţă mă pedepsesc.

Şi acum… a Născătoarei:

Pleacă urechea ta spre mine, Maica Dumnezeului meu,

din înălţimea măririi Tale celei mari, ceea ce eşti bună;

ascultă-mi cele din urmă suspinuri şi-mi întinde mână.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea...

Vai mie desfrânatului! amar mie ticălosului! că mâinile

îmi întind către prietenii mei, şi lacrimi vărs din ochi; dar

nimeni nu mă miluieşte.

Lupta cea cu totul pierzătoare de suflet mi-a sosit, şi

ridicând ochii către Îngerii lui Dumnezeu cei luminaţi, strig:

Lăsaţi-mă puţin să trăiesc, dar nimenea nu mă aude.

Mărire…

De mine plângeţi, de mine vă tânguiţi, cete Îngereşti şi

voi toţi iubitori de Hristos pământeni. Că fără de milă

sufletul meu se desparte de trup.

Şi acum… a Născătoarei:

Stăpână, Stăpână, miluieşte acum sufletul cel nepriceput,

şi carele caută numai către acoperemântul tău, şi nu învoi, o

Buno, să fiu trădat demonilor.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască strălucirea Ta...

Lumina cea înţelegătoare străluceşte-o peste mine, ca să

Te văd cât de puţin, Hristoase; că de acum nu Te voi mai

vedea; că nor de demoni neaşteptat a venit asupra mea, şi

întunericul faptelor mele celor ruşinoase mă acoperă.

Mântuiţi-mă voi toţi iubiţilor, care neînduraţi vă arătaţi

spre mine nenorocitul şi prea ticălosul; că dacă toţi măcar

un cuvânt aţi fi rostit către Stăpânul meu, m-aţi fi scăpat de

întuneric.

Mărire…

Mântuieşte-mă, mare arhistrategule al lui Dumnezeu,

Mihaile începătorul Îngerilor; că nu voi mai chema în ajutor

mie numele tău cel Sfânt că buzele mi-au tăcut şi limba s-a

legat.

Şi acum… a Născătoarei:

Mântuieşte-mă şi tu, Stăpână preacurată, Maica lui

Hristos al meu şi Dumnezeu; că de acum eu ticălosul nu voi

mai vedea chipul tău, pentru ale mele greşale; că s-a stins

lumina mea şi noaptea m-a acoperit.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzându-o înălţându-se…

Plecaţi urechea voastră către mine, fraţilor, şi cu deadinsul

ascultaţi micul rost al graiurilor mele celor umilite,

şi nu mă treceţi cu auzul, şi toţi veţi lua plată de la Domnul.

Iată acum se desparte cu durere sufletul de ticălosul meu

trup. Deci să nu înmormântaţi trupul în mormânt, că nu este

vrednic, ci scoţându-l afară, să-l aruncaţi cânilor.

Mărire…

Ce folos îmi este, când sufletul este tras în înfricoşatele

munci, iar trupul este cântat de voi? Lăsaţi-l neînmormântat,

ca să mănânce cânii inima mea.

Şi acum… a Născătoarei:

Trecând poate cei străini şi văzându-mi oasele, trăgânduse

de câini, din compătimire vor striga din suflet: Ajută,

Stăpână, ticălosului suflet al acestui trup.

Cântarea a 7-a

Irmos: Revărsător de rouă cuptorul...

Iată trăgând au smuls din trup cu durere fără de veste

ticălosul meu suflet, şi-l duc la Judecătorul Cel cumplit şi

înfricoşat. Deci aducându-vă aminte, iubiţilor, de petrecerea

cea împreună cu voi, faceţi pomenire de mine.

Miluiţi-mă pre mine, Îngeri prea Sfinţi ai lui Dumnezeu

Atotputernicului, şi mă scăpaţi din toate vămile celor

vicleni, că n-am fapte bune să precumpănească în cumpănă

faptele cele rele.

Mărire…

Când vă veţi sui, Sfinţii mei Îngeri, să staţi înaintea

judecatei lui Hristos, plecând genunchii cu plângere să

strigaţi lui: Miluieşte, Făcătorule al tuturor, făptura mâinilor

Tale, Bunule, şi nu o lepăda de la Tine.

Şi acum… a Născătoarei:

Închinându-vă Stăpânei şi preacuratei Maicii

Dumnezeului nostru, rugaţi-o să plece genunchii împreună

cu voi, şi poate-L va întoarce pre Dânsul spre milă; că fiind

Mamă şi nutritoare va fi ascultată.

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaia credincioşilor a izvorât...

Acum suspinaţi pentru mine ticălosul toate marginile

pământului, şi împreună lăcrimaţi că a venit de sus cumplită

hotărâre: să mi se lege mâinile şi picioarele, şi să fiu lepădat

afară.

Neascultându-te în toate pre Tine păzitorul ticăloasei

mele vieţi, suspinând strig cu amar: Vezi răutatea veşnicelor

mele legături, şi nu înceta a te ruga pentru mine.

Mărire…

Fiindcă la arătare am fost dat demonilor, care cu silă mă

şi pogoară în fundul iadului, încât ştiu că toţi m-au uitat, tu

însă, o Îngere al Domnului, adu-ţi aminte de mine.

Şi acum… a Născătoarei:

Maică a lui Hristos al meu, cum m-ai uitat? Cum n-ai

plecat spre îndurare pre Cela ce a izvorât sânge din coastă,

ca să mântuiască pre cei ce i-a plăsmuit? O amar mie! Cum

s-a încuiat îndurarea Hristosului meu?

Cântarea a 9-a

Irmos: Pre Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor...

De Dumnezeu eu de acum nu-mi voi mai aduce aminte; că

nu se poate în iad a aminti de Domnul; ci cu întuneric

cumplit fiind acoperit, voi şedea aşteptând învierea tuturor

pământenilor, ca după judecată să fiu în foc aruncat.

Dumnezeu de acum nu-şi va mai aduce aminte de mine,

nici mulţimea Îngerilor, nici adunarea arhanghelilor, nici

cetele prorocilor şi ale Apostolilor, nici mulţimea

Mucenicilor şi a tuturor drepţilor; că eu singur voi suferi

relele ce mi-am adunat.

Mărire…

Plângeţi-mă de acum şi mă tânguiţi: fundul iadului şi

adâncul, viermele şi tartarul şi toate muncile suspinaţi

pentru mine; că numai eu singur am fost adus la voi, dat să

mă muncesc amar!

Şi acum… a Născătoarei:

Maică a lui Dumnezeu, uită-te în adânc, vezi un suflet dat

muncilor spre pedeapsă; deci plecându-ţi genunchii

lăcrimează, ca Cela ce Şi-a dat sângele pentru mine să Se

plece la rugăciunile tale şi să mă recheme.

Rugăciunea pentru sufletul cel osândit:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru Atotţiitorule, Cela ce

voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la

cunoştinţa adevărului, Carele nu voieşti moartea

păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, rugămu-ne şi ne

cucerim Ţie: sufletul servului Tău (N) dezleagă-l de toată

legătura şi-l liberează de tot blestemul; că Tu eşti Cela ce

dezlegi pre cei legaţi şi îndreptezi pre cei surpaţi, nădejdea

celor deznădăjduiţi. Porunceşte dar, Stăpâne, să se dezlege

în pace sufletul servului Tău, şi să se repauseze în locaşurile

cele veşnice cu toţi Sfinţii Tăi, prin Unul-Născut Fiul Tău, cu

Carele împreună binecuvântat eşti, cu Preasfântul, bunul şi

de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Altă rugăciune pentru cel ce greu se luptă cu moartea:

Doamne Dumnezeul nostru, Carele cu înţelepciunea Ta

cea negrăită ai făcut pre om, şi din ţărână formându-l, l-ai

înfrumuseţat cu chip şi podoabă, ca pre un odor preţios şi

ceresc, spre doxologirea şi buna cuviinţă a măririi şi a

împărăţiei Tale, pentru că l-ai produs după chipul şi

asemănarea Ta. Dar fiindcă a călcat învăţătura poruncii

Tale, împărtăşit fiind chipului Tău şi nepăzindu-l, pentru

aceasta, ca răutatea să nu fie nemuritoare, cu iubirea de

oameni ai poruncit a se face această dezlegare, şi prin

voinţa Ta cea dumnezeiască, ca Dumnezeu al duhurilor, să

se taie această legătură negrăită. Şi trupul să se desfacă din

cele ce s-a alcătuit, iar sufletul să meargă acolo, de unde şi-a

luat fiinţa, până la învierea cea comună. Pentru aceasta ne

rugăm Ţie, Părintelui celui fără început şi nemuritor, şi

Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului Duh, ca să facă

aceasta dezlegare din trup a robului Tău (N) în linişte. Şi

orice a greşit bunătăţii Tale, cu ştiinţă sau neştiinţă, sau sub

blestemul preoţesc a căzut, sau pre părinţii săi i-a amărât,

sau jurământ a călcat, sau a căzut în năluciri diavoleşti şi în

farmece ruşinoase, prin pizma vicleanului diavol, iartă-l,

îmblânzindu-te prin bunătatea Ta cea negrăită. Aşa, Stăpâne

Doamne Dumnezeule, auzi-mă pre mine păcătosul şi

nevrednicul servitorul Tău, în aceasta oră, şi dezleagă pre

robul Tău (N) de această durere nesuferită şi de această

neputinţă amară ce-l ţine, şi-l repausează unde sunt

sufletele drepţilor.

Că Tu eşti repausul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi

Ţie mărire înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi

Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RÂNDUIALA PENTRU A DOUA NUNTĂ

CAPETE PENTRU A DOUA NUNTĂ

Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolei,

zice: Cela ce se însoară a doua oară nu se cunună, ci încă se şi pedepseşte

prin oprirea de la preacuratele Taine pre doi ani; iar cela

ce a treia oară s-a însurat, pre cinci ani.

Din răspunsurile fericitului Nichita, Mitropolitul Eracliei, la

întrebările Episcopului Constantin.

După stricteţea veche, nu se obişnuia a se încununa cei ce

veneau la a doua nuntă, dar deprinderea Bisericii celei mari nu

observă acestea, ci dă voie să se cunune cu cununi şi cei ce se însoară

a doua oară şi a treia oară, şi nimeni niciodată n-a fost

acuzat pentru aceasta. Ci numai se opresc un an sau doi de la

Sfânta Cuminicare; şi Preotului, ce va fi săvârşit cununia, nu-i este

permis să ospăteze împreună cu dânşii, precum zice Canonul al 7

al Sinodului din Neocezareea.

RÂNDUIALA PENTRU A DOUA NUNTĂ

Preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi

Troparul zilei.

Apoi ectenia:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră întrînsa

cu credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu

Domnului să ne rugăm.

Pentru robii lui Dumnezeu (N), pentru acoperământul de

la Dumnezeu, şi pentru convieţuirea lor, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să vieţuiască ei bine şi în conânţelegere,

Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule

cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine, şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Domnului să ne rugăm

Dumnezeule cel veşnic, Carele aduci la unire pre cele

despărţite, şi ai pus legătura neîntreruptă a dragostei, Cela

ce ai binecuvântat pre Isaac şi pre Rebeca, şi i-ai arătat

moştenitori făgăduinţei Tale, Însuţi binecuvintează şi pre

robii Tăi aceştia, povăţuindu-i spre tot lucrul bun.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor.

Corul: Amin.

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Preotul zice încet rugăciunea aceasta:

Dumnezeul nostru, Cela ce ţi-ai logodit mai înainte

Biserica cea din păgâni fecioară curată, binecuvintează

logodna aceasta; uneşte şi păzeşte pre robii Tăi aceştia în

pace şi în conânţelegere.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor,

Corul: Amin

Apoi Preotul luând întâi inelul cel de aur din dreapta şi făcând

cu el chipul crucii asupra bărbatului de trei ori zice:

Se logodeşte robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui

Dumnezeu (N) în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului

Duh, Amin.

Apoi îl pune în degetul mâinii celei drepte a mirelui; asemenea

luând inelul de argint zice către femeie de trei ori:

Se logodeşte roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui

Dumnezeu (N) în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului

Duh, Amin.

Şi-l pune în degetul mâinii celei drepte a femeii; iar nunul le

schimbă.

În urmă Preotul zice rugăciunea aceasta:

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele toate le cruţi

şi toate le prevezi, Cela ce ştii cele ascunse ale oamenilor, şi

ai cunoştinţă de toate, curăţeşte păcatele noastre, şi iartă

fărădelegile robilor Tăi chemându-i pre dânşii la pocăinţă,

dându-le iertare de greşale, dezlegare de păcatele cele de

voie şi fără de voie; cela ce ştii neputinţa firii omeneşti

creatorule şi făcătorule, Carele ai iertat pre Raav şi ai primit

pocăinţa vameşului, să nu-ţi aduci aminte de păcatele

tinereţii cele făcute de noi din neştiinţă; că de vei căuta la

fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Sau ce trup se

va îndrepta înaintea Ta? Că tu singur eşti drept, fără păcat,

Sfânt mult milostiv, mult îndurat, şi-ţi pare rău de răutăţile

omeneşti. Tu, Stăpâne, Cela ce ai împrietenit pre robii Tăi

(N), uneşte-i între sine în dragoste, dăruieşte-le lor

întoarcerea vameşului, lacrimile păcătoasei, mărturisirea

tâlharului, că prin pocăinţă din toată inima lor, făcând în

conânţelegere şi în pace poruncile Tale, să se

învrednicească şi de cereasca Ta Împărăţie. Că Tu eşti

administratorul tuturor, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi

Fiului, şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Preotul zice: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Doamne Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Carele

Te-ai înălţat pre cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce, ai rupt

înscrisul ce era asupra noastră şi ne-ai scăpat pre noi de

tirania diavolului, curăţeşte păcatele robilor Tăi, că arşiţa şi

greutatea zilei, şi aprinderea trupească neputându-o purta,

vin împreună la comuniunea nunţii a doua, precum ai dat

lege prin vasul alegerii Tale Apostolul Pavel, Carele a zis

pentru noi umiliţii; că mai bine este a se căsători în Domnul,

decât a se aprinde. Însuţi ca un bun şi de oameni iubitor,

miluieşte, iartă, şi curăţă, slăbeşte şi lasă greşalele, că Tu

eşti Cela ce ai ridicat pre umeri neputinţele noastre; că nu

este nimenea fără păcat sau fără prihană, chiar de ar fi

numai o zi viaţa lui, afară de Tine singur, Cela ce ai purtat

trup nepăcătos, şi ne-ai dăruit nouă nestricăciunea cea

veşnică. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul celor ce

se pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău celui fără început, şi Preasfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Dumnezeule sfinte, Carele din ţărână ai creat pre om şi

din coasta lui i-ai creat femeie, şi ai dat-o lui ajutor după

dânsul, pentru, că aşa a plăcut măririi Tale să nu fie omul

singur pre pământ; Însuţi şi acum, Stăpâne, trimite mâna Ta

din locaşul Tău cel sfânt, şi uneşte pre robul Tău (N), cu

roaba Ta (N); că de la Tine se uneşte bărbatului femeia;

uneşte-i pre dânşii în conânţelegere; încununează-i într-un

trup; dăruieşte-le fruct pântecelui, câştigare de prunci buni.

Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este Împărăţia, puterea şi

mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea luând Preotul cununile şi făcând cu dânsele chipul

crucii, întâi la mire, zice de trei ori:

Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu

(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi sărutând mirele cununa, i-o pune Preotul pre cap. Asemenea

face şi la mireasă zicând de trei ori:

Se cunună roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu

(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Apoi îi binecuvintează Preotul de trei ori zicând:

Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste

încununează-i pre dânşii.

În urmă: Apostolul şi Evanghelia, caută-le înapoi la cununia

întâia pagina 63-64.

Diaconul:

Să zicem toţi din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru, să

zicem.

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,

mântuirea, paza, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor Tăi (N).

Încă ne rugăm pentru poporul ce stă de faţă în Sfântă

biserica aceasta, pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii, şi pentru ortodocşii

creştini, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

În urmă rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele prin iconomia cea

mântuitoare ai binevoit în Cana Galileii a arăta nunta

cinstită prin venirea Ta; Însuţi şi acum pre robii Tăi (N), care

ai binevoit a se însoţi unul cu altul, în pace şi în

conânţelegere păzeşte-i; nunta lor o arată cinstită, patul lor

îl fereşte neîntinat, binevoieşte a-şi petrece convieţuirea

neprihănită, şi-i învredniceşte să ajungă bătrâneţi fericite,

cu inimă curată făcând poruncile Tale.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti,

şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău celui fără început, şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Diaconul:

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte pre noi

Dumnezeule cu harul Tău.

Ziua toată deplină, Sfântă, paşnică şi fără de păcat, la

Domnul să cerem.

Înger de pace, credincios îndreptător şi păzitor sufletelor

şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcate şi de greşalele noastre la Domnul

să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi împăcarea

lumii, la Domnul să cerem.

Celălalt timp al vieţii noastre în pace şi în pocăinţă a-l

săvârşi, la Domnul să cerem.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neruşinat,

paşnic, şi răspuns bun la înfricoşata judecată al lui Hristos,

să cerem.

Unirea credinţei şi cuminecarea Sfântului Duh, cerând,

pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Şi ne învredniceşte pre noi Stăpâne, cu îndrăznire fără

osândă a cuteza, a te chema pre Tine Dumnezeul Cel ceresc,

Tată, şi a zice;

Citeţul sau mirele zice: Tatăl nostru...

Ecfonis:

Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a

Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Apoi aduc paharul cel comun de-l binecuvintează Preotul,

zicând rugăciunea aceasta:

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Dumnezeule Cela ce toate le-ai făcut cu tăria Ta, şi ai

întărit lumea, şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute

de Tine, şi acest pahar comun care l-ai dat celor ce se

însoţesc prin unirea nunţii binecuvintează-l cu

binecuvântare duhovnicească.

Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit

Împărăţia Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea luând Preotul paharul în mână, le dă lor de gustă

de trei ori, întâi bărbatului apoi femeii; şi îndată luând cădelniţa

începe a cădi în jurul tetrapodului înconjurându-l cu cei cununaţi

de trei ori, şi cântând troparul aceasta, glasul al 5-lea:

Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut

fiu pre Emanuel, pre Dumnezeu şi omul, Răsăritul este

numele lui; pre Carele mărindu-l, pre Fecioara o fericim.

Altele, glasul al 7-lea:

Sfinţilor Mucenici, care bine v-aţi luptat, şi v-aţi

încununat, rugaţi-vă Domnului, să se miluiască sufletele

noastre.

Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi

bucuria Mucenicilor, a cărora predică este Treimea cea de o

fiinţă.

După aceea ia cununiile întâi de la mire zicând:

Mărit să fii mire ca Avraam, şi binecuvântat să fii ca Isaac,

şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace, şi lucrând întru

dreptate poruncile lui Dumnezeu.

La mireasă iarăşi zice:

Şi tu mireasă, mărită să fii ca Sarra şi să te veseleşti ca

Rebeca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu

bărbatul tău, păzind hotarele legii, că aşa a binevoit

Dumnezeu.

Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul:

Dumnezeule Dumnezeul nostru, Carele ai venit în Cana

Galileii, şi nunta de acolo ai binecuvântat-o, binecuvintează

şi pre robii Tăi aceştia (N), care din pronia Ta s-au unit prin

unirea nunţii; binecuvintează intrările şi ieşirile lor;

înmulţeşte întru bunătăţi viaţa lor, primeşte cununile lor

întru Împărăţia Ta, păzindu-i neîntinaţi, neprihăniţi şi

neasupriţi, în vecii vecilor.

Corul: Amin

Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Şi rugăciunea aceasta:

Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot Sfântă şi

de o fiinţă şi începătoare de viaţă o Dumnezeire, o

împărăţie, să vă binecuvinteze pre voi; să vă dea lungime de

viaţă, prunci buni, sporire în viaţă şi credinţă; să vă umple

de toate bunătăţile de pre pământ, şi să vă învrednicească şi

desfătării bunătăţilor celor făgăduite, cu rugăciunile

Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor,

Amin.

După aceea făcându-li-se oraţie, şi sărutându-se între dânşii,

face Preotul apolis deplin.

Cela ce cu venirea Sa în Cana Galileii a arătat nunta

cinstită, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale Sfinţilor măriţilor şi

întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfinţilor de Dumnezeu

încoronaţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi

Elena, ale Sfântului marelui Mucenic Procopie, şi ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un

bun şi iubitor de oameni.

NB. Aceasta servire se face neschimbată şi la a treia nuntă. Iar

a patra nuntă nimenea să nu îndrăznească a o face; şi cine va

cuteza a cununa a patra oară, va fi lipsit de tot darul preoţiei.

RUGĂCIUNE

ce se citeşte a opta zi după cununie

Venind tinerii la Biserică Preotul ia epitrahilul şi iese la uşa

Bisericii unde şi tinerii stau şi face început: Binecuvântat este

Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Tatăl nostru…, Că a Ta

este Împărăţia…, şi troparul Sfinţilor Mucenici. Apoi îngenuchind

tinerii, Preotul zice:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai

binecuvântat cununa anului şi ai înmulţit făpturile Tale,

binecuvintează şi pre robii Tăi aceştia (N), care cu alegerea

Ta ai binevoit a se uni unul cu altul. Trimite-le lor pre Îngerul

Tău cel păzitor, ca să-i păzească neabătuţi la nici o

spurcăciune, până în sfârşit; învredniceşte-i a intra în Sfântă

Biserica Ta şi a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine; ca

totdeauna să mărească Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi

al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Într-o unire au ajuns robii Tăi prin binecuvântarea Ta

Doamne, învrednicindu-se a primi Sfânta Taină a cununiei

prin rugăciunile preoţilor Tăi. Dă Doamne ca robul Tău (N) să

fie cap femeii sale, precum şi roaba Ta (N) să fie plecată

bărbatului său; ca prin aceasta să fie nestrămutată unirea

lor până în sfârşit, şi Ţie mărire să înălţăm Tatălui şi Fiului şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi face sfârşit: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeul nostru mărire

Ţie: Mărire Tatălui…, şi apolisul: Cela ce cu venirea Sa în Cana

Galileii a arătat cinstită nunta..., etc.

Apoi binecuvântându-i Preotul, intră în biserică zicând mirele:

Intra-vom în casa Ta Doamne, închina-ne-vom spre Sfântă Biserica

Ta.

Mai adăugând şi alte rugăciuni ce va şti, sărutând Sfintele

Icoane apoi plecându-se spre străni, se duce fiecare la locul său,

ascultând Sfânta slujbă cu luare aminte.

RÂNDUIALA CUNUNIEI

RÂNDUIALA CUNUNIEI

Cade-se a şti, că de vor vrea să se cunune cei logodiţi îndată

după logodnă, aşa cum sunt strânşi în Biserică, îndată începe

Preotul Psalmul: Fericiţi toţi; iar poporul cântă: Mărire Ţie,

Dumnezeul nostru, după cum este rânduit mai înainte. Iar de va fi

trecut câtva timp după logodna lor, Preotul, având ştire,

pregăteşte, tetrapodul în mijlocul bisericii, după cum s-a arătat la

începutul logodnei, punând pre Evanghelie, în locul inelelor,

cununiile, a bărbatului de-a dreapta şi a femeii de-a stânga, şi

venind cei ce vor să se cunune în biserică, având lumânări

aprinse, Preotul îi cădeşte, cântând Psalmul aceasta 127, iar

poporul la fiecare stih zice: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire

Ţie.

Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Care umblă în căile Lui.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Ostenelile roadelor Tale vei mânca.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Fericit eşti şi bine va fi Ţie.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Femeia Ta ca o vie rodită în laturile casei Tale.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Fiii Tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin în jurul mesei

Tale.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Iată aşa se va binecuvânta omul cela ce se teme de

Domnul.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Binecuvântate-va Domnul din Sion, şi vei vedea

bunătăţile Ierusalimului, în toate zilele vieţii Tale.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Şi vei vedea pre fiii fiilor Tăi, pace peste Israil.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Apoi Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne

Iar Preotul sonor:

Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Corul: Amin

Diaconul zice Ecteniile:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea

sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră întrînsa

cu credinţă şi cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Arhiepiscopul nostru (N), şi pentru cinstita preoţie,

şi în Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul,

Domnului să ne rugăm.

Pentru robii lui Dumnezeu (N), care acum se unesc unul

cu altul prin unirea nunţii, şi pentru mântuirea lor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se binecuvinteze nunta aceasta, ca şi cea din

Cana Galileii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dea lor cumpătare, şi roadă pântecelui

spre folos, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se veselească ei de vederea fiilor şi a fiicelor

lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dăruiască lor câştigare de prunci buni,

şi purtare neprihănită, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dăruiască lor şi nouă toate cererile spre

mântuire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se mântuiască ei şi noi de toată supărarea,

urgia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi,

Dumnezeule, cu harul Tău.

Pre Preasfânta curata, preabinecuvântata, mărita,

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor.

Corul: Amin

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice cu glasul sonor rugăciunea aceasta:

Dumnezeule Cel preacurat, şi Creatorule a toată făptura,

Carele pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta

strămoşului Adam în femeie, şi i-ai binecuvântat pre dânşii

şi ai zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul, şi pre

amândoi i-ai arătat un trup prin însoţire; că pentru aceasta

va lăsa omul pre tatăl său, şi pre mama sa, şi se va lipi de

femeia sa, şi vor fi amândoi un trup; şi pre care i-a însoţit

Dumnezeu, omul să nu-i despartă; cela ce ai binecuvântat

pre robul Tău Avraam, şi ai deschis pântecele Sarrei, şi l-ai

făcut tată a multe neamuri, Carele ai dăruit pre Isaac

Rebecăi, şi ai binecuvântat naşterea ei, şi ai unit pre Iacov

cu Rahila, şi dintr-însul ai arătat doisprezece Patriarhi; cela

ce ai însoţit pre Iosif cu Asineta, şi le-ai dăruit lor roadă

naşterii de prunci, pre Efraim şi pre Manasi; Carele ai primit

pre Zaharia şi pre Elisabeta, şi le-ai arătat lor prunc pre

Înaintemergătorul; Cela ce din rădăcina lui Iesei după trup

ai crescut pre pururea Fecioara, şi dintr-însa întrupându-te,

Te-ai născut spre mântuirea neamului omenesc; Carele

pentru negrăitul Tău dar şi multa bunătate ai venit în Cana

Galilei, şi ai binecuvântat nunta de acolo, ca să arăţi că cu

voia Ta este însoţirea cea legiuită, şi naşterea de prunci

dintr-însa. Însuţi, Stăpâne prea sfinte, primeşte rugăciunea

noastră a robilor Tăi, şi precum acolo, aşa şi aici venind cu

starea Ta de faţă cea nevăzută, binecuvintează nunta

aceasta, şi dă robilor Tăi (N) viaţă paşnică, lungime de zile,

minte întreagă, dragoste unuia către altul întru legătura

păcii, sămânţă de viaţă lungă, har de prunci, cununa cea

neveştejită a măririi. Învredniceşte-i pre dânşii să-şi vadă pre

fiii fiilor lor, păzeşte patul lor nebântuit; şi le dă din roua

cerului de sus, şi din grăsimea pământului: umple casele lor

de grâu, de vin, de untdelemn şi de toată bunătatea, ca să

dea şi celor lipsiţi, dăruind şi acestora de faţă toate cererile

cele spre mântuire.

Că Dumnezeu milostiv şi îndurat şi de oameni iubitor eşti

şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi părintelui Tău celui fără

început, şi Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul citeşte cu glasul sonor rugăciunea aceasta:

Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul nostru, Sfinţitorul

nunţii celei tainice şi prea curate, şi legiuitorul celei

trupeşti, păzitorul nestricăciunii şi administratorul Cel bun

ai celor lumeşti; Însuţi, Stăpâne, Cela ce din început ai creat

pre om, şi l-ai pus ca un împărat făpturii, şi ai zis: Nu este

bine să fie omul singur pre pământ să-i facem lui ajutor

după dânsul; şi luând una din coastele lui, i-ai creat femeie,

pre care Adam văzându-o a zis: Iată acum os din oasele

mele, şi trup din trupul meu; aceasta se va numi femeie, că

din bărbatul său s-a luat ea. Pentru aceasta va lăsa omul pre

tatăl său şi pre mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi

amândoi un trup; şi pre care Dumnezeu i-a însoţit, omul să

nu-i despartă. Însuţi şi acum, Doamne Dumnezeul nostru

trimite harul Tău cel ceresc peste robii Tăi aceştia (N); şi dă

roabei Tale acesteia a se pleca în toate bărbatului, şi robului

Tău acestuia să fie cap femeii, ca să vieţuiască după voia Ta.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum

ai binecuvântat pre Avraam şi pre Sarra.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Isaac şi pre Rebeca.

Binecuvintează-i pre ei, Doamne Dumnezeul nostru, precum

ai binecuvântat pre Iacov şi pre toţi Patriarhii.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Iosif şi pre Asineta.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Moisi şi pre Semfora.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Zaharia şi pre Elisabeta.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Ioachim şi pre Ana. Păzeşte-i pre

dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit pre Noe

în corabie. Păzeşte-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai păzit pre Iona în pântecele chitului. Păzeşte-i pre

dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit de foc

pre Sfinţii trei Tineri, trimiţându-le, lor rouă din cer; şi să vie

peste dânşii bucuria aceea, care a avut-o fericita Elena, când

a aflat cinstita cruce. Adu-ţi aminte de dânşii, Doamne

Dumnezeul nostru, precum ţi-ai adus aminte de Enoh, de

Sim şi de Ilie. Adu-ţi aminte de dânşii, Doamne Dumnezeul

nostru, precum ţi-ai adus aminte de Sfinţii cei patruzeci de

Mucenici, trimiţându-le cununi din cer. Adu-ţi aminte,

Dumnezeule, şi de părinţii lor care i-au născut şi i-au

crescut; pentru că rugăciunile părinţilor întăresc temeliile

caselor. Adu-ţi aminte, Doamne Dumnezeul nostru, şi de

robii Tăi nuntaşii, care s-au adunat la această veselie. Adu-ţi

aminte Doamne Dumnezeul nostru, de robul Tău (N) şi de

roaba Ta (N) şi-i binecuvintează pre dânşii; dă-le lor roadă

pântecelui, prunci buni, conânţelegere sufletească şi

trupească; înalţă-i pre dânşii ca cedrii Libanului, ca o vie cu

multe vlăstare; dă-le lor sămânţă de spic, ca având toată

îndestularea, să sporească spre tot lucrul bun şi Ţie

bineplăcut; şi să vadă pre fiii fiilor lor, ca nişte ramuri tinere

de măslin în jurul mesei lor; ca bine plăcând înaintea Ta, să

strălucească, ca luminătorii pre cer, întru Tine Domnul

nostru. Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine

toată mărirea, puterea, cinstea şi închinăciunea, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul zice cu glasul sonor aceasta rugăciune:

Dumnezeule Sfinte, Carele din ţărână ai creat pre om, şi

din coasta lui i-ai format femeie, şi o ai însoţit lui spre

ajutor, că aşa a plăcut măririi Tale, să nu fie omul singur pre

pământ; Însuţi şi acum Stăpâne, trimite mâna Ta din Sfântul

Tău locaş şi uneşte pre robul Tău (N) şi pre roaba Ta (N), pentru

că de Tine se uneşte bărbatul cu femeia. Uneşte-i pre

dânşii în conânţelegere, încununează-i într-un trup,

dăruieşte-le roadă pântecelui, câştigare de prunci buni.

Că a Ta este Stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, şi puterea

şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceasta luând Preotul cununile şi făcând cu dânsele

chipul Crucii, întâi la mire, zice de trei ori:

Cunună-se robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu

(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi sărutând mirele cununa, Preotul i-o pune pre cap. Asemenea

şi la mireasă se face, zicând de trei ori:

Cunună-se roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu

(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Apoi îi binecuvintează Preotul de trei ori, zicând:

Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste

încununează-i pre dânşii.

Apoi, prochimen glasul al 8-lea.

Pus-ai pre capetele lor cununi de pietre scumpe.

stih: Viaţă au cerut de la Tine şi le-ai dat lor.

Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel:

Efeseni: 5; 20-33

Fraţilor, mulţumiţi pururea pentru toate în numele

Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi Tatălui;

supunându-vă unul altuia în frica lui Dumnezeu. Femei,

plecaţi-vă bărbaţilor voştri ca Domnului; pentru că bărbatul

este cap femeii, precum şi Hristos cap Bisericii; şi aceasta

este mântuitor trupului. Şi precum Biserica se supune lui

Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru toate. Bărbaţilor,

iubiţi-vă femeile voastre, precum şi Hristos a iubit Biserica,

şi pre sine s-a dat pentru dânsa; ca să o sfinţească pre ea,

curăţindu-o cu baie de apă prin cuvânt; ca să o pună înainte

Sieşi mărită Biserică, neavând întinăciune, nici prihană, sau

altceva de felul aceasta, ci să fie Sfântă şi fără prihană. Aşa

sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile lor, ca şi trupurile

lor. Cela ce-şi iubeşte femeia sa, pre sine se iubeşte; că

nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci-l hrăneşte şi-l

încălzeşte, ca şi Hristos Biserica; că membre suntem

trupului lui, din carnea lui şi din oasele lui. Pentru aceasta,

va lăsa omul pre tatăl său, şi pre mama sa, şi se va lipi de

femeia sa, şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta este

mare; eu însă grăiesc de Hristos şi de Biserică. Deci dar şi

voi, fiecare în parte, aşa să-şi iubească femeia sa, ca şi pre

sine; iar femeia să se teamă de bărbat.

Aliluia, glasul al 5-lea:

Tu Doamne ne vei păzi şi ne vei apăra de neamul acesta în

veac.

Citire din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 2; 1-11

În timpul acela, nuntă s-a făcut în Cana Galileii, şi era

mama lui Iisus acolo; chemat a fost şi Iisus şi ucenicii lui la

nuntă, şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către

Dânsul: Vin n-au. Zis-a ei Iisus: Femeie, ce este Mie şi Ţie?

Încă n-a venit ora Mea. Zis-a mama Lui servilor: Orice ar zice

vouă, să faceţi. Şi era acolo şase vase de piatră, puse spre

datina curăţirii iudeilor, în care încăpea câte două sau trei

vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă, şi ei le-au

umplut până sus. Şi a zis lor: Scoate-ţi acum şi aduceţi

nunului; şi i-au adus. Iar cum a gustat nunul apa, ce se

făcuse vin (şi nu ştia de unde este, numai servitorii care

scoaseră apa ştiau), strigă nunul pre mire şi-i zise: Tot omul

pune întâi vinul cel bun, şi când se îmbată, atunci pre cel

mai prost; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest

început de semne a făcut Iisus în Cana Galileii, şi şi-a arătat

mărirea Sa; şi au crezut într-Însul ucenicii Lui.

Diaconul:

Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să

zicem.

Doamne Atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,

rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,

mântuirea, cercetarea, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor

Tăi (N).

Încă ne rugăm pentru poporul ce stă înainte în Sfântă

Biserica aceasta, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi

ortodocşii creştini, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Că milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Carele prin iconomia Ta cea

mântuitoare ai binevoit, în Cana Galileii, a arăta nunta

cinstită prin venirea Ta; însuţi şi acum pre robii Tăi (N), care

ai binevoit a se uni unul cu altul, păzeşte-i în pace şi

conânţelegere; arată nunta lor cinstită, fereşte patul lor

neîntinat; binevoieşte să-şi petreacă convieţuirea neprihănită,

şi-i învredniceşte pre dânşii să ajungă bătrâneţi

fericite, cu inimă curată făcând poruncile Tale.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti

şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău Celui fără început, şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Diaconul:

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi,

Dumnezeule, cu harul Tău.

Ziua toată deplină, Sfântă, paşnică şi fără de păcat, la

Domnul să cerem.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi

trupurilor noastre la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcate şi de greşalele noastre, la

Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi de împăcarea

lumii, la Domnul să cerem.

Celălalt timp al vieţii noastre, a-l săvârşi în pace şi în

pocăinţă, la Domnul să cerem.

Unirea credinţei, şi împărtăşirea Sfântului Duh, cerând,

pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne, cu îndrăzneală, fără

osândire, să cutezăm a te chema pre Tine Dumnezeul cel

ceresc, Tată, şi a zice:

Citeţul zice: Tatăl nostru…

Preotul Ecfonis:

Că a Ta este Împărăţia, puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a

Fiului, şi a Sfântului Duh acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Apoi se aduce paharul cel comun de-l binecuvintează Preotul,

zicând rugăciunea aceasta:

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul:

Dumnezeule, Cela ce toate le-ai făcut cu puterea Ta, şi ai

întărit lumea, şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute

de Tine, şi acest pahar comun care l-ai dat celor ce se unesc

prin unirea nunţii, binecuvintează-l cu binecuvântare

duhovnicească.

Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit

Împărăţia Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea luând Preotul paharul în mână, dă celor cununaţi

de gustă din el de trei ori: întâi bărbatului apoi femeii. Şi îndată

luând cădelniţa începe a cădi în jurul tetrapodului, încunjurându-l

de trei ori cu cei cununaţi, şi cântând troparele acestea, glasul al

5-lea:

Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut

fiu pre Emanuel pre Dumnezeu şi omul; răsăritul este

numele lui; pre Carele mărindu-l, pre Fecioara o fericim.

Alt Tropar, glasul al 7-lea:

Sfinţilor Mucenici, care bine v-aţi luptat, şi v-aţi

încununat, rugaţi-vă Domnului să se miluiască sufletele

noastre.

Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi

bucuria Mucenicilor, a cărora predică este Treimea cea de o

fiinţă.

În urmă ia cununile, întâi de la mire zicând:

Mărit să fii, mire, ca Avraam, şi binecuvântat să fii ca

Isaac, şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace, şi

lucrând întru dreptate poruncile lui Dumnezeu.

Apoi la mireasă, zicând:

Şi tu, mireasă, mărită să fii ca Sarra şi să te veseleşti ca

Rebeca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu

bărbatul tău, păzind hotarele legii, că aşa a binevoit

Dumnezeu.

Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul zice rugăciunea aceasta:

Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Carele ai venit în Cana

Galileii, şi nunta de acolo o ai binecuvântat, binecuvintează

şi pre robii Tăi aceştia, care prin pronia Ta s-au însoţit prin

unirea nunţii; binecuvintează intrările şi ieşirile lor;

înmulţeşte întru bunătăţi viaţa lor; primeşte cununile lor în

Împărăţia Ta, păzindu-i neîntinaţi, neprihăniţi şi neasupriţi

în vecii vecilor.

Corul: Amin

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Preotul citeşte rugăciunea:

Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot Sfântă şi

de o fiinţă şi începătoare de viaţă, o dumnezeire şi o

împărăţie, să vă binecuvinteze pre voi; să vă dea viaţă lungă,

prunci buni; sporire în viaţă şi credinţă; să vă umple de toate

bunătăţile cele de pre pământ, şi să vă învrednicească şi de

îndulcirea bunătăţilor celor făgăduite; pentru rugăciunile

Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor,

Amin.

Preotul face apolisul următor:

Cela ce cu venirea sa în Cana Galileii a arătat nunta

cinstită, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale Sfinţilor măriţilor şi

întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfinţilor de Dumnezeu

încoronaţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi

Elena, ale Sfântului marelui mucenic Procopie, şi ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi ca un

bun şi de oameni iubitor.

În urmă să fac felicitările obişnuite

RÂNDUIALA MĂRTURISIRII

RÂNDUIALA MĂRTURISIRII

Se cuvine ca duhovnicul, primind pre cei ce vin a se mărturisi,

să-i cheme unul câte unul, iar nu doi sau mai mulţi, şi însuşi stând

înaintea Icoanei Domnului Hristos, îmbrăcat în toate veştmintele

preoţeşti, şi chiar de ar fi vre-o grabă, fără Epitrahil şi Felon să nu

îndrăznească a mărturisi pre nimeni.

Începutul se face aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule…, şi

după: Tatăl nostru..., Că a Ta este Împărăţia…, apoi: Doamne

miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum..., Veniţi să ne închinăm…,

şi după Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule..., Troparele:

Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Doamne miluieşte-ne pre noi...,

Uşa milostivirii..., apoi citeşte celui ce se mărturiseşte această

rugăciune de iertare:

Dumnezeule Mântuitorul nostru, Cela ce prin profetul Tău

Natan ai dăruit lui David, carele s-a pocăit, iertare pentru

păcatele lui, şi ai primit rugăciunea de pocăinţă a lui

Manasi; Însuţi primeşte cu ştiuta Ta iubire de oameni şi pre

robul Tău aceasta (N) carele se pocăieşte de păcatele ce a

făcut, trecându-i cu vederea toate cele făcute de dânsul;

Cela ce ierţi nedreptăţile şi treci peste nelegiuiri. Că Tu,

Doamne, ai zis: Cu voie nu voiesc moartea păcătosului, ci să

se întoarcă şi să fie viu; şi, de şaptezeci de ori câte şapte să

se ierte păcatele. Că precum măreţia Ta este neasemănată,

aşa şi mila Ta nemăsurată; căci de Te vei uita la fără de legi,

cine va putea suferi? Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se

pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu,

Păstorule şi Mielule, Carele ridici păcatul lumii, şi ai dăruit

datoria celor doi datornici şi ai dat păcătoasei iertarea

păcatelor ei; Însuţi Stăpâne, dezleagă, lasă, iartă, păcatele,

nelegiuirile, greşalele cele de voie şi cele fără de voie, cele

în cunoştinţă şi în neştiinţă, cele întru călcare de poruncă şi

neascultare făcute de robul Tău aceasta (N). Şi oricum, ca un

om purtător de trup şi vieţuitor în lume, s-a înşelat de la

diavolul, sau în cuvânt sau în faptă, sau în cunoştinţă, sau în

neştiinţă; sau cuvânt preoţesc a călcat, sau sub blestem

preoţesc a fost, sau sub a sa anatemă a căzut, sau

jurământului s-a supus; Însuţi, ca un bun şi neţiitor aminte

de rău, Stăpâne, binevoieşte a se dezlega prin cuvânt robul

Tău aceasta, iertându-i lui şi anatema şi jurământul său,

după mare mila Ta. Aşa Stăpâne, Iubitorule de oameni.

Doamne, auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm bunătăţii Tale

pentru robul Tău acesta şi treci cu vederea ca un mult-

Milostiv toate păcatele lui fereşte-l pre dânsul de munca cea

veşnică. Că Tu Stăpâne, ai zis: Oricâte veţi lega pe pământ,

vor fi legate şi în ceruri, şi oricâte veţi dezlega pre pământ,

vor fi dezlegate şi în ceruri. Că numai Tu singur eşti fără de

păcat, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău

Celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Deci şezând duhovnicul în jeţ cu faţa veselă, închipuind iubirea

de oameni a lui Dumnezeu, zice către cela ce se mărturiseşte

acestea.

Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu

umilinţă. Deci nu te ruşina, nici te teme, nici să ascunzi de mine,

nimic din cele ce ai făcut; ci cu neîndoire spune-mi-le toate fără

sfială, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi

Sfânta Lui Icoană dinaintea noastră este; şi eu sunt numai martor,

ca să mărturisesc înaintea lui toate câte îmi vei spune; Iar de vei

ascunde ceva de mine, îndoite păcate le vei avea; ia seama dar de

vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat.

Şi aşa să-l întrebi pre el cu de-a dânsul pre rând una câte una,

aşteptând răspuns pentru fiecare întrebare, iar mai întâi de toate

să-l întrebi pentru dreapta credinţă, zicându-i aşa:

Mai întâi de toate, spune-mi crezi cu adevărat în Sfânta şi

de viaţă făcătoare Treime?

Iar cela ce se mărturiseşte răspunde:

Cred întru unul Dumnezeu Tatăl, şi întru unul Fiul lui

Dumnezeu, Carele din Tatăl s-a născut, şi întru unul Sfântul

Duh, Carele de la Tatăl purcede: Treimea de o fiinţă şi

nedespărţită.

Întrebare:

Crezi, că soborniceasca şi Apostoleasca Biserică este

sădită şi crescută la Răsărit, şi de la Răsărit s-a întins peste

toată lumea, şi de atunci până acum stă neschimbată şi

neclătită, ori te îndoieşti despre vre-o poruncă, sau

învăţătură a sa?

Şi de va crede drept şi neîndoios, de va şti carte, să-i zici să

pronunţe Simbolul Credinţei până la sfârşit. Iar neştiind carte, să-l

înveţi să zică acestea:

Cred întru una sfântă, sobornicească şi Apostolică

Biserică a Răsăritului, care stă de la început neclătită şi

neschimbată în toate dogmele ei.

Întrebare:

Crezi, că Sfântul Botez, ce se face prin harul Sfântului

Duh, dă iertare nu numai păcatelor celor strămoşeşti, ci

comunică celui ce se botează tărie şi putere, a numai

păcătui după aceea şi a avea nădejdea vieţii celei veşnice?

Răspuns:

Cred şi mărturisesc un Sfânt Botez care se face prin harul

Sfântului şi de-viaţă-făcătorului Duh, spre spălarea păcatului

celui strămoşesc şi a celor în care noi de bunăvoie cădem

prin nepurtarea de grijă; şi cu bună nădejde aşteptăm

învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

Întrebare:

Spune-mi, nu cumva eşti eretic, ori despărţit de Biserica

Răsăritului? Ori te-ai însoţit cu ereticii, cercetând capiştile

lor, ascultând învăţătura lor, sau citind cărţile lor?

N-ai mărturisit strâmb? N-ai călcat vre-o făgăduinţă, ce ai

jurat lui Dumnezeu, ori Scripturile cele dumnezeieşti le-ai

socotit de mincinoase ?

Spune-mi, nu ţi-ai stricat fecioria ta cu păcatul

dezmierdării de sine, ori poate faci şi acum aceasta?

Au n-ai păcătuit cu femei, şi ce persoană a fost,

bisericească sau mirenească; de cele cu bărbat, sau fără

bărbat? Ori n-ai păcătuit cu femeia ta până a nu o lua?

N-ai căzut în păcat cu vre-o rudenie, şi ce fel de persoană

a fost, nu cum-va cu cumătră-ta?

Nai umblat cu femeie de altă lege, sau cu femeia ta peste

fire?

Nu cumva ai ucis vre-un om, cu voie, sau fără voie?

N-ai furat ceva şi ai jurat că nu ştii? Ori altul a furat şi tu

ai ascuns furtul?

Nu te-ai bătut cu cineva? Şi cum, de voie sau fără de voie?

N-ai dat pre cineva în mâinile celor mai mari cu vreun fel

de pâră dreaptă sau nedreaptă, spre folosul tău sau din

pizmă?

N-ai asuprit pre cineva, vrând să cumperi moşii,

dobitoace sau odoare?

N-ai fermecat pre cineva, n-ai vărsat ceară sau plumb?

N-ai adus vrăjitori la casa ta, ca să-ţi vrăjească, ori n-ai

vrăjit tu cuiva?

N-ai făcut sau n-ai umblat cu niscaiva farmece, spre a

strica casa cuiva?

N-ai legat nunta vreunui bărbat sau femeie?

N-ai purtat baier, ca să nu te prindă vreo răutate?

Spune-mi, n-ai defăimat pre părinţii tăi, sau pre preoţi,

sau pre monahi, sau pre vreunul dintre oameni?

N-ai cu cineva ceartă? Şi de ai, împacă-te cu acela ; că de

vei fi cu cineva certat sau în pizmă, darurile şi rugile tale şi

orice vei face către Dumnezeu sunt neprimite.

N-ai mâncat mortăciune, sau sugrumat, sau sfâşiat de

lup, sau bătut şi ucis de păsări, ori nu te-ai spurcat cu altele

ca acestea, ce sunt oprite de Sfintele canoane de a fi

mâncate?

N-ai mâncat carne sau brânză miercurea şi vinerea?

N-ai dat pre vreun om diavolului?

Ai hulit sau ai defăimat sau înjurat credinţa sau legea?

Sau ai rostit ceva necucernic sau n-ai blestemat pre vreunul

dintre oameni?

N-ai grăit minciună, sau n-ai jurat strâmb?

Nu te-ai mândrit sau te-ai trufit cu mărire deşartă; ori te

îmbeţi, pierzându-ţi trupul şi sufletul?

Nu cum-va ai avut cunoştinţă de daune şi furturi, şi

auzind carte de blestem, n-ai voit ale vădi, ci tăcând te-ai

făcut şi tu părtaş blestemului?

N-ai botezat sau cununat, sau măritat cu astfel de gând,

ca în urmă să păcătuieşti cu vreuna din acele persoane?

N-ai ţiitoare, ori având, acum ai lăsat-o, dar nu încetezi a

reînnoi prin scris ori dragostea cu dânsa?

N-ai făcut asuprire vreunei fete fecioare, sau nu cumva ţiai

lăsat femeia şi ai luat alta?

N-ai băut fără saţiu, şi îmbătându-te, n-ai bătut sau ai

făcut vărsare de sânge? ori n-ai vărsat din beţie după ce te-ai

împărtăşit?

N-ai dat cuiva sfaturi viclene asupra aproapelui tău, să-l

fure, sau să ascundă ce a furat, sau pre alţi furi să nu-i

vădească, să ucidă, sau alte rele să facă, spre dauna şi

defăimarea aproapelui său?

N-ai îndemnat pre oarecare tineri la păcate, şi la alte,

răutăţi, sau poate că şi tu singur te-ai îndemnat cu dânşii?

Nu cumva ai luat bani pre datorie, şi nu ia-i înapoiat? Sau

ai luat de la alţii camătă, cât nu se cuvenea?

N-ai pârât pre cineva, şi din pâra ta i s-a întâmplat moarte

sau pagubă mai mare decât greşeala lui?

Nu râzi de ologi, de orbi, de ciungi şi de tot omul sărac,

pe care Hristos îi numeşte fraţi?

Îţi aduci aminte de părinţii, tăi, ca să-i pomeneşti la

Sfintele Liturghii, care lucru este cerut de Dumnezeu?

N-ai defăimat numele Cel Preasfânt al lui Dumnezeu, s-au

răzvrăteşti asupra lui pentru vreo nenorocire?

Nu crezi visele, şi bazat pre părerea lor ai lăsat ajutorul

lui Dumnezeu şi ai alergat la farmece şi la alte lucruri

drăceşti?

Oare primeşti şi nu alungi îndată din inima ta cugetele

cele viclene? Căci duh este diavolul, duh este şi sufletul

omului, şi diavolul pururea umblă cercând inimi neîngrijite.

Pentru aceea se cuvine, ca noi pururea să-l gonim,

împotrivindu-l cu cugetul cel dumnezeiesc.

Te mărturiseşti de patru, sau de trei ori, sau măcar o dată

pre an?

Plinitu-ţi-ai canonul, cel dat de duhovnic? Te mărturiseşti

tot la un duhovnic? Ori neguţătoreşti mărturisirea, umblând

din duhovnic în duhovnic?

Nu eşti pizmuitor şi neiubitor de oameni? Nu cumva eşti

pizmuitor şi neiubitor de oameni şi nu cumva te sileşti spre

dauna şi răul lor?

N-ai adus vreodată prinoase la Biserică, având pizmă ori

ceartă cu cineva, şi n-ai spus Preotului pricina spre a te

îndrepta?

N-ai schimbat tu hotarul vreunei moşii, sau n-ai îndemnat

pre altul a schimba hotarele moşiei?

Iar de va fi cu poziţie înaltă în societate ori în dregătorii

să-l întrebi şi acestea, zicând către dânsul aşa:

Socoteşte aceasta, fătul meu şi fiule iubit al sfintei

noastre Biserici răsăritene, că tuturor nouă, mari şi mici,

bogaţi şi săraci, este de trebuinţă mărturisirea şi pocăinţa:

că precum sufletul este mai preţios de cât trupul, aşa şi

mântuirea acestuia este de mai mare folosinţă şi câştig, cum

Însuşi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, grăieşte

zicând: Ce va folosi omului de ar dobândi toată lumea, iar

sufletul său îşi va pierde. Se bucură dar în aceasta oră

sufletul meu, că nu am a grăi cu un om neînvăţat, ce nu ştie

Sfintele Scripturi, ci cu domnia ta, carele din copilărie în

acestea te-ai crescut şi hrănit, din care adăpându-te

duhovniceşte, ca dintr-un izvor al vieţii, cu daruri de mare

cinste te-ai împodobit. De aceea, eu, văzându-te îndestul

adăpat cu această învăţătură nădejduiesc, ca fără sfială şi

fără oprire, vei arăta fără făţărnicie în această oră

curăţitoare, ca şi către doctorul tău toate rănile tale, ce ca

un om vieţuitor în lume din întâmplare le-ai căpătat, ca aşa

să iei adevărată vindecare de la Însuşi Domnul Iisus Hristos,

Doctorul şi Mântuitorul sufletelor şi trupurilor noastre.

Şi apoi să-l întrebi de toate pre rând, aşa cum s-au scris mai

sus; şi să-l întrebi de este slujbaş sau dregător mare sau mic, şi

acestea:

Spune-mi judeci drept fără părtinire? Nu cumva iei mită la

judecată? Judeci curând, sau laşi pre cel sărac de pieire din

cauza lenevirii sau din ura ta?

N-ai asuprit pre vreun sărac cu vreun fel de asuprire, încât

i-ai luat tot ce a avut: casă, grădină, moşie şi alte odoare?

Porţi grijă şi administrezi cu bună conştiinţă dregătoria

ce ţi s-a încredinţat, nefăcând asupriri şi nedreptăţi unora şi

altora?

Cârmuieşti după cum place lui Dumnezeu casa şi averea

ta?

Nu ţi-ai lăsat, s-au poate şi acum îţi laşi cinstea şi iubirea

soţiei Tale, şi te porneşti cu poftă spre servitoarele ce ai în

casă?

Înveţi pre fii şi pre fiicele tale, sau şi pre servii tăi, să

urmeze poruncilor bisericeşti? Căci mulţi, din ai tăi

neînvăţând poruncile lui Dumnezeu, pot să piară şi tu ai să

dai seama pentru ei?

Nu sileşti pre cineva să lucreze, sărbătorile, sau să

muncească mai mult de cât este cu dreptul? Plătit-ai

servitorilor şi lucrătorilor, celor cu ziua, leafa lor?

N-ai luat ceva cu de-a sila, şi pentru lăcomie nu te-ai

îndurat să întorci?

Miluieşti pre cei lipsiţi după puterea ta? Mângâi pre cei

întristaţi, sau treci cu vederea pre cei supăraţi?

Cercetezi bolnavii şi pre cei ce se află în suferinţe?

Miluieşti temniţele şi pre cei ce sunt închişi, şi mai ales

pre văduvele cele sărace şi neputincioase, şi pre copii orfani

şi săraci?

Nu treci cu vederea pre cei ce te roagă spre ajutorul lor?

N-a rămas săracul întristat şi nedreptăţit pentru lenea şi

trândăvirea ta, că nu te-ai silit să-i termeni judecata?

N-ai supărat Bisericile cu vreun fel de asupriri? Nai

hotărât vreo moşie cu strâmbul, pentru mită sau pizmă?

N-ai miluit pre alţii din pizmă asupra vreunei rude, ca să o

pogori din cinste şi să o pierzi înaintea oamenilor?

Nu primeşti sfaturile ereticilor, sau pârele lor asupra

creştinilor ortodocşi, şi le înlesneşti cutezanţa asupra

acestora?

Nu te-ai împrotivit Bisericii? Ai ascultat pre Arhiereul tău,

în toate câte te-a învăţat spre folos?

Nu Te-ai certat cu Arhiereul tău, sau Preotul, şi de la

dânşii n-ai luat iertare?

Şi mai ales de ai făcut, sau faci ceva împrotiva Bisericii şi

a canoanelor Sfinţilor Părinţii?

Iar de este femeie, să o întrebi de rând aşa:

Spune-mi, fiică, de ai băut buruieni sau doctorii, să nu

faci copii? sau de ţi-ai otrăvit pântecele, ca să lepezi copilul,

sau grea fiind n-ai umblat cu luare aminte ridicând ceva sau

alergând peste putinţă, sau altceva făcând, ai născut

pruncul mort?

N-ai pus baieră sau cercel la copii sau dobitoc ca să

trăiască?

N-ai vrăjit, ca să ştii cât vei trăi, sau câţi copii vei naşte,

sau să ştii ceva din cele neştiute?

Nu cumva ai păcătuit de fată mare, sau când ai fost

logodită, sau ai făcut alte necuviinţe cu altă fată sau femeie?

N-ai păcătuit având bărbat, şi nu l-ai înşelat cu altfel de

măiestrii, cu minciuni şi cu alte viclenii?

N-ai furat ceva de la dânsul, spre dauna lui?

N-ai căzut cu bărbatul tău peste fire?

N-ai îndemnat altă femeie a cuiva spre păcatul trupesc?

N-ai ascultat pre la ferestre?

N-ai purtat minciuni, care să fi împerecheat pre unii din

oameni?

Nu cumva te înfrumuseţezi, ori te dregi, şi te stropeşti cu

multe feluri de mirosuri, cu gând să înşeli şi să atragi pre

tineri spre râvna păcatului?

Nu cumva intri dreasă în Biserică, scandalizând pre

creştini, sau poate vorbeşti în Biserică care este spre dauna

ta sufletească şi spre ocara ta trupească?

Nu joci şi râzi în chip nestăpânit şi fără socoteală, şi nu

cumva umbli din casă în casă fără treabă şi gura ta o

porneşti nestăpânită spre tot felul de vorbe netrebnice?

Oare porţi onoarea bărbatului tău precum se cuvine, sau

îl ocărăşti, sau îl defaimi, sau pentru nemăsurata ta mândrie

îl faci să cheltuiască pre îmbrăcăminte sau pre alte lucruri,

mai mult de cât are, din care vi se poate trage sărăcia?

Nu cumva îl porneşti spre mânie contra aproapelui

vostru?

Nu te juri pre sineţi sau pre dânsul, ca să vă răzbunaţi

asupra cuiva pentru vreo greşeală?

Nu cumva ai oprit pre bărbatul tău, juruind a da ceva la

Biserică, ori vrând a face milă la săraci, sau alte fapte bune?

Nu cumva din lenea ta nu porţi grijă de casa ta, cum se

cuvine?

NB. Şi aşa cu toată luarea aminte şi cu multă agerime să iei

seama de cei ce se mărturisesc la tine luând în privire persoanele,

de este slujbaş sau dregător sau om simplu; de este sănătos sau

bolnav, cărturar sau necărturar; şi într-un chip a cerceta pre

cărturar, în alt chip a cerceta pre omul bisericesc, în alt chip a

cerceta pre omul de rând; altminterea pre călugăr, şi altminterea

pre femeie, într-un fel pre tânăr şi în alt fel pre bătrân. Şi

primindu-i mărturisirea să-i zici aşa:

Iată, de acum de toate acestea, dator eşti a te păzi după

ce te-ai botezat cu al doilea botez după rânduiala tainelor

creştineşti. Pune, dar, început bun, nădăjduind în spre

Dumnezeu, Cela ce poate să-ţi ajute, şi mai vârtos te păzeşte

ca să nu te mai întorci la greşalele acelea ce ai făcut, ca să

nu fii de râs şi batjocură diavolilor şi lumii. Căci păcatele

nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie,

şi multe feluri de necazuri în această lume, iar în cealaltă

arvunesc osândă veşnică şi chinul iadului. Drept aceea

datori suntem toţi mici şi mari, săraci şi bogaţi, ca fiecare

din noi întru frica lui Dumnezeu şi cu cucernicie; ca pururea

să fim întăriţi cu harul lui Dumnezeu.

Aceste toate zicându-le către dânsul şi cercându-l cu

dinadinsul,iar el mărturisindu-se şi descoperindu-şi pre rând toate

păcatele sale, să-i zici lui: Pleacă-ţi capul şi plecându-l să-i citeşti

rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule, Cela ce eşti mântuirea robilor Tăi,

milostive, Îndurate şi îndelung-Răbdătorule, Căruia îţi pare

rău de răutăţile noastre şi nu voieşti moartea păcătosului, ci

să se întoarcă şi să viu; Însuţi şi acum îndură-Te asupra robului

Tău (N), şi-i dă lui chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi

dezlegare, iertându-i toată greşeala cea de voie şi cea fără

de voie; împacă-l şi-l uneşte cu Sfintele Tale Biserici, întru

Hristos Iisus Domnul nostru, cu Carele împreună ţi se cuvine

stăpânire şi mare cuviinţă în veci, Amin.

Şi terminând rugăciunea să zici Ectenia: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule...

Încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor robului

lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala

cea de voie şi cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeu să-i dăruiască lui iertare păcatelor

şi timp de pocăinţă.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururi şu în vecii vecilor, Amin.

Şi face apolisul: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea

noastră, mărire Ţie...

După aceea punând mâna pre capul lui, dezleagă pre cela ce se

căieşte, căruia îi citeşte plinirea Tainei Sfintei Mărturisiri.

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul şi cu

îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, fiule

(N), şi să-ţi lase Ţie toate păcatele, şi eu nevrednicul Preot şi

duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, şi te dezleg de

toate păcatele Tale, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al

Sfântului Duh, Amin.

Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnă chipul cruci cu

mâna binecuvântând pre cela ce se căieşte.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi aşa eliberându-l

în pace, să-i dai canonul potrivit păcatelor lui; şi de va fi făcut

păcate mai multe şi mai mari, îi dai canon mai mare, adică să fie

oprit de la Sfânta Împărtăşire mai mulţi ani, iară păcatele cele

mai uşoare să i le ierţi din cauza canonului celui mai mare, ce i sa

dat.

Pentru păcatele cele mari sfătuieşte-l aşa: Fiule, atâţia ani

poruncesc Dumnezeieştii Părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele

Taine, ci numai să bei agheasmă mare; şi de vei ţine să nu te

împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni

peste porunca Sfinţilor Părinţi, ca să te împărtăşeşti, te vei socoti

al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav şi tare şi slab, temându-te de

moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi de te vei însănătoşi, iarăşi vei

rămâne în anii ce ţi s-au poruncit, până vei împlini canonul. Iar

dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi

se va socoti alt canon pentru împărtăşire şi-l vei plini şi pre acela.

Să socoteşti şi aceasta, duhovnice: Că de va fi părăsit omul

păcatul, dintru aceeaşi vreme să ia şi canonul. De pildă: un om a

făcut păcat de moarte; ucidere, sau preacurvie, pentru care zece

ani este lipsit de Sfânta Împărtăşire. Pre acesta să-l întrebi, şi de

se va fi părăsit de doi ani de acel păcat, să-i dai opt ani, scăzânduse

cei doi; iar de se va fi părăsit de cinci ani, şi la altele tot

asemenea scădere sa faci. Căci după cum zice Marele Vasilie, în

cât timp va face omul păcatul şi nu se va împărtăşi nu i se

socoteşte de loc canonul şi de se va întâmpla ca iarăşi să cadă în

păcat, iarăşi se cuvine a se da din început canonul. Dar de se va

întâmpla să cadă într-alt păcat mai înainte de terminarea

canonului, ce i s-a dat, se cuvine a socoti, care ani ai canonului

pentru păcatul făcut sunt mai mulţi, şi să-l canoniseşti cu aceştia

pentru amândouă păcatele; şi după facerea păcatului din urmă,

de se va fi oprit de la sine, sau de vreun duhovnic de Sfânta

Împărtăşire, acei ani şi timpul să-i socoteşti, ca mai sus, în numărul

anilor canonului ce-l vei da.

Ia în observare şi acesta: De va fi acel om cu bună cucernicie, şi

va vrea să facă în toate zilele mătănii după putinţă, săi ierţi lui un

an din numărul anilor opriţi pentru împărtăşire; şi de va vrea să

facă milă săracilor după putere, să-i ierţi şi alt an. De va posti

miercurea şi vinerea, după porunca Sfinţilor Apostoli, să-i mai

ierţi şi alt an. De va fi de vârstă mai tânăr de treizeci ani, să-i laşi

şi alt an; de va fi mai jos de douăzeci ani; mai puţin să-l

canoniseşti.

Iar de va vrea să se pocăiască de păcate şi să se facă călugăr,

atuncisă-i ierţi a treia parte din canon. Dacă va vrea să meargă în

mănăstire de obşte, să-i laşi jumătate din canon. Iar dacă va

cădea după ce a luat chipul călugăriei, atunci să le facă deplin.