lunedì 5 novembre 2018
RUGĂCIUNE la izbăvirea de cutremur
RUGĂCIUNE
la izbăvirea de cutremur
(se citeşte după ce a fost săvârşită Sfânta Liturghie)
Domnului să ne rugăm
Împărate Sfinte, Iubitorule de oameni Stăpâne, îndelung-
Răbdătorule, Doamne, Făcătorule a toată făptura cea văzută
şi cea nevăzută, Care toate le chiverniseşti cu cuvântul
negrăitei Tale puteri şi singur ai stăpânire asupra vieţii şi a
morţii; Cel ce pedepseşti cu dreptate, şi cu iubire de oameni
iarăşi vindeci; Care vremelnica noastră viaţă o cârmuieşti cu
preaînţeleapta Ta purtare de grijă şi în tot chipul mântuirea
noastră bine o întocmeşti. Ştim că păcatele noastre cele
multe au cutremurat pământul şi l-au tulburat, şi din pricina
lor frică şi cutremur au venit asupra noastră de la faţa
mâniei Tale, îndelung-Răbdătorule; inima noastră s-a
tulburat, clătinându-se pământul, şi frica morţii a căzut
asupra noastră, ca nu cumva ca un leu să răpească sufletele
noastre, nefiind cine să le izbăvească; ca nu cumva să ne
înghită şi să ne acopere stricăciunea, nefiind Cel ce
izbăveşte, nici Cel ce mântuieşte. Pentru aceasta la Tine cu
umilinţă cerem şi Te rugăm pe Tine, singurul Stăpân, Care
nu ţii minte răul, să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele
de demult şi cele de acum, nici să cumpăneşti greutatea
păcatelor noastre cu răsplătirea cea cuvenită; că de vei intra
în judecată cu neamul nostru acesta, nimeni nu se va
îndrepta înaintea Ta, ci va pieri cu totul de pe pământ
pomenirea noastră a tuturor.
Adu-Ţi aminte, îndelung-Răbdătorule, de îndurările Tale
cele din veac şi de milele Tale şi de legământul Tău cel
adevărat către părinţii noştri şi să nu ne înghită pe noi
adâncul pământului, nici să ne mănânce gura lui, ci
milostiveşte-Te spre noi cei umiliţi şi ne miluieşte pe noi cei
smeriţi şi ne cercetează pe noi cei ce ne tulburăm de
înfricoşătoarea îngrozire a cutremurului şi suntem cuprinşi
de temerea şi frica cea multă. Şi de sunt undeva între noi
unii care se tem de numele Tău şi păzesc poruncile Tale - o
parte mică oarecare, aleasă, sămânţă binecuvântată,
vistierie ascunsă, pe care Tu unul o ştii şi o păzeşti, ascultă,
ca un bun, pe aceştia care cheamă facerea Ta de bine şi mila
Ta asupra noastră, şi primeşte rugăciunile lor ce se aduc Ţie,
pentru poporul cel ce a greşit, Stăpâne Iubitorule de oameni,
precum ai ascultat pe Avraam pentru cei din Sodoma,
pe Daniel şi pe Ieremia, dumnezeieştii Tăi prooroci, care au
îmblânzit bunătatea Ta asupra robiei lui Israel. Ca din neam
în neam să se slăvească adâncul cel de nepătruns al iubirii
Tale de oameni şi al îndelung-răbdării Tale, şi ca noi să-Ţi
aducem Ţie dar de mulţumire întoarcerea şi pocăinţa
noastră, fiind întăriţi cu puternică mâna Ta, pentru
rugăciunile şi cererile întru tot preacuratei Maicii Tale, şi ale
tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie, Amin.
RUGĂCIUNE la îngrozirea de tunete şi de fulgere
RUGĂCIUNE
la îngrozirea de tunete şi de fulgere
(de obicei se adaugă la cea de mai înainte)
Domnului să ne rugăm
Iarăşi ne aducem aminte de pedeapsa Ta, Doamne,
Iubitorule de oameni Stăpâne, iarăşi rugăciuni de iertare de
la robii Tăi cei netrebnici, care ştim că, cu cât prisoseşte
mulţimea păcatelor, cu atât mai mult le covârşeşti pe
acestea cu milostivirea Ta care nu ţine minte răul. Pentru
aceea ne rugăm Ţie: întoarce mânia Ta de la noi, ca nu în
veac să Te mânii pe noi, ci cu mila Ta să ne înviezi pe noi cu
îndurările Tale. Doamne, Dumnezeul nostru, Care întăreşti
tunetul şi slobozeşti fulgerele şi toate le faci spre mântuirea
lucrurilor mâinilor Tale, caută cu iubirea de oameni şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul, mânia şi nevoia şi de
îngrozirea cea de acum; că ai tunat din cer, Doamne, şi
_______________________________BOTEZUL___________________________3_0 3
fulgerele ai înmulţit şi ne-ai tulburat pe noi; îndură-Te spre
noi, Milostive; la Tine scăpăm, şi milele Tale cele bogate
trimite peste noi şi miluieşte pe robii Tăi, ca un bun şi
iubitor de oameni, ca să nu ne ardă pe noi focul mâniei Tale,
nici să ne topească pe noi iuţimea fulgerelor şi a tunetelor
Tale; ci după ştiută milostivirea Ta potoleşte-Ţi mânia şi
schimbă văzduhul în bună linişte, şi cu razele soarelui
risipeşte întunecimea care este asupra noastră şi împrăştie
norii cei întunecaţi. Că Tu eşti Dumnezeul milelor, al
îndurărilor şi al iubirii de oameni, şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
RÂNDUIALA ce se cântă la timp nesenin
RÂNDUIALA
ce se cântă la timp nesenin,
adică la ploaie prea multă şi peste măsură
Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., citeţul:
Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime…,
Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este Împărăţia..., Doamne
miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul
68: Mântuieşte-mă Dumnezeule, că a intrat ape până la sufletul
meu.
Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne
rugăm…, şi celelalte până la: Pentru cei ce plutesc pre marea…, şi
îndată zice aceste:
Pentru ca nu cu urgia certării Sale să ne piardă pre noi,
pentru păcatele şi nelegiuirile noastre, ci aducându-Şi
aminte de milele şi îndurările Sale cele din veac, să ne
miluiască pre noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să-Şi aducă aminte de aşezământul Său cel cu
Noe, ca nu cu umezeala cea nemăsurată şi cu schimbarea şi
întunecarea aerului şi cu negură întunecoasă să strice
pământul şi poporul Său, ci cu milă păzind moştenirea Sa să
poruncească ca să strălucească soare aducător de roade, şi
căldură paşnică să lumineze pământul, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să poruncească norilor să înceteze ploaia cea
nemăsurată şi să împrăştie întunecarea, ca să strălucească
lumina soarelui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ferească oamenii, vietăţile şi tot pământul şi
să nu le vatăme cu revărsarea ploilor celor nemăsurate,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să dea moştenirii sale înseninare şi să
înmulţească roadele pământului, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să nu ne dea nouă şi să ne pedepsească, după
păcatele noastre, ci, după multă mila Sa şi după îndurarea
Sa, să arate nouă în curând iubirea Sa de oameni şi
bunătatea Sa, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să nu strice roadele şi semănăturile pământului
pentru păcatele noastre, cu revărsarea ploilor celor
nemăsurate, ci cu senin priitor să le păzească şi să le
înmulţească pentru săracii poporului Său, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca bine primită să fie rugăciunea noastră şi să ne
ferească pre noi de foamete, de ciumă, de holeră de
cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de
încălcarea străinilor şi de războiul dintre noi, şi de toate
rănile cele aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte...,
şi celelalte. Ecfonis: Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi
închinăciunea…, apoi: Dumnezeu este Domnul…, glasul al 2-lea:
Caută spre poporul Tău cel păcătos, Îndurate
Dumnezeule, şi nu trece cu vederea pre cei ce cad la Tine cu
pocăinţă, ci ca un bun miluieşte-i şi curând îi scapă de
dreapta Ta certare, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni (de două ori).
Slavă… Şi acum… a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, grabnică ajutătoarea
lumii, cerem a ta grabnică folosinţă şi tare sprijinire; îndurăte
de poporul cel îngrijorat şi roagă pre Înduratul tău Fiu şi
Dumnezeu, să ne scape de nevoia ce ne-a cuprins şi de
dreapta Sa ameninţare, ceea ce eşti singură între femei
binecuvântată.
Deci psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule. Şi îndată:
Canonul
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos. Ca pre uscat umblând Israil.
stih: Miluieşte-ne Doamne, pre noi poporul cel greşit...
Veniţi, credincioşilor, cântare nouă să cântăm lui
Dumnezeu grăind: Milostiveşte-Te, Îndurate, şi miluieşte-ne,
Stăpâne, pre noi cei ce fără de număr am greşit (de două
ori).
Mărire…
Primeşte rugăciunile şi lacrimile robilor Tăi, Hristoase
Dumnezeule, care Te rugăm acum pre Tine şi ne dăruieşte
timp senin pentru aducerea de roade pământului.
Şi acum… a Născătoarei:
Grăbeşte, Stăpână Marie, a ridica preacinstitele mâini
către Înduratul Fiul tău şi Dumnezeu, ca să dea senin şi
hrană credincioşilor tăi robi.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este Sfânt precum Tu Doamne
Nu cu urgia Ta să ne mustri pre noi, precum profetul
strigă, nici cu mânia Ta să ne cerţi, ci, pentru rugăciunile
preacuratei Maicii Tale, varsă spre noi cu îndestulare milele
Tale.
Mărire…
Noi, naţiile cele de curând chemate, cu lacrimi strigăm
Ţie, Stăpâne, milostiveşte-te ca un Îndurat şi ne dăruieşte
nouă senin şi bună temperatură a aerului, îndestulare şi
mare milă.
Şi acum… a Născătoarei:
Nu trece lacrimile noastre, Născătoare de Dumnezeu
Stăpână, nici să-ţi fie urâtă suspinarea noastră, ci cu
deadinsul roagă pre Fiul Tău, să dăruiască senin pre pământ
poporului tău şi mare milă.
Catavasie:
Scapă de nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu stăruinţă
către Tine alergăm, către înduratul şi răscumpărătorul
tuturor, Stăpânul Iisus Hristos.
Mântuieşte de nevoi pre robii tăi, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că noi toţi, după Dumnezeu, către tine
alergăm, ca şi către o solitoare şi zid nesurpat.
Diaconul, ecteniile: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule...
Lucruri vrednice de pedeapsă am făcut şi dreapta Ta
judecată ne-a ajuns pre noi, Doamne, ci iartă, iartă pre
poporul cel păcătos şi întoarce urgia Ta cea dreaptă ce a
venit asupra noastră, cu pocăinţă cădem către Tine şi cu
umilinţă Te rugăm, auzi-ne şi ne miluieşte.
Să nu ne înece pre noi viforul apei şi să nu strici
pământul, şi cu foamete să nu ne omori pre noi poporul Tău;
ci, ca un Bun, încetează revărsarea apelor şi porunceşte, ca
un Puternic, să strălucească pre pământ căldura soarelui, cu
deadinsul ne rugăm Ţie, Împărate Preasfinte, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Pentru săracii poporului Tău şi pentru toate vietăţile,
porunceşte, Atotândurate Doamne, întunecimii aerului şi
negurii celei întunecoase să se împrăştie şi să strălucească
razele soarelui, ca să nu murim mai înainte de timp,
rugămu-ne Ţie curând ne auzi şi ne miluieşte.
Mântuieşte-ne de tină, Doamne, şi de noroiul adâncului şi
de mulţimea apei, ca să nu se stingă în deşert zilele noastre
şi anii noştri în suspinuri, ci-Ţi adu aminte de aşezământul
Tău cel cu Noe, şi fă cu noi după mila Ta, ne rugăm cu inimă
umilită auzi-ne şi ne miluieşte.
Supărările şi chinurile noastre ne-au turburat foarte, de
aceea către Tine, Dumnezeul nostru şi Domnul, cu umilinţă
strigăm: Să fie primită rugăciunea noastră şi să ridici din
stricăciune viaţa noastră, ca nu înainte de timp să pierim;
Îndurate, auzi glasul săracilor poporului Tău şi cu iubire de
oameni miluieşte-i.
Nu spre curcubeu, pre care L-ai pus ca semn de
aşezământ, Doamne, ci spre îndurarea şi mila Ta căutând,
cerem a le câştiga de la Tine Cel bogat în milă şi nemăsurat
întru îndurări, cu inima înfrântă ne rugăm: Dă nouă senin
paşnic şi aducător de roade, prin schimbarea cea bună a
aerului, ca un Îndurat, curând auzi-ne şi ne miluieşte.
Preotul Ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul
nostru...
Catismala glasul al 5-lea
Către Tine Mântuitorul nostru, Dumnezeule preaveşnice,
alergăm noi păcătoşii robii Tăi, şi cu lacrimi de pocăinţă
căzând strigăm Ţie: Iartă, iartă, Îndurate, pre poporul cel
fără răspuns de îndreptare, şi să nu ne pierzi pre noi cu
revărsarea ploilor celor nemăsurate şi cu reaua schimbare a
aerului, ci dă senin şi înmulţeşte rodurile pământului, ca un
Iubitor de oameni.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Ceea ce eşti mai sfântă de cât Heruvimii şi mai înaltă
decât cerul, prealăudată Născătoare de Dumnezeu cu
adevărat te mărturisim, că pre tine noi păcătoşii te-am aflat
folositoare în timpul de nevoie. Pentru aceea nu înceta
rugându-te pentru noi, sprijinirea şi scăparea sufletelor
noastre.
Cântarea a 4-a
Irmos: Hristos este puterea mea...
În mâinile Tale, Stăpâne Hristoase, ţii cele de deasupra
cerului şi apa cea de sub cer şi căldura lui, pentru aceea Te
rugăm pre Tine amândouă după măsura trebuinţei,
dăruieşte-le, spre folosul robilor Tăi.
Mărire…
Mărturisim stăpânirea, Ta Creatorule a toată făptura,
Hristoase, Cela ce ţii sceptrul cerului şi cârmuieşti toată
făptura, dă bună temperare aerului şi îndestulare
pământului, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum… a Născătoarei:
Ca ceea ce ai îndrăznire multă ca nimeni altul, către Unul-
Născut din tine, Stăpână, roagă-te pentru robii tăi să fim
scutiţi de foamete şi de încălcarea străinilor.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cu dumnezeiască lumina Ta...
Hristoase, limanul celor înviforaţi şi nădejdea celor
deznădăjduiţi, întărirea împăraţilor şi tuturor creştinilor în
nevoi curând ajutător, auzi-ne şi pre noi acum şi dă senin
pământului pentru aducerea de roade.
Mărire…
Doctorul bolnavilor, Mângâitorul întristaţilor, Împărate
ceresc Hristoase, caută din sfânt locaşul Tău şi auzi
suspinurile şi plângerea servilor Tăi, şi nu-Ţi aminti de
răutăţile noastre cele nenumărate, şi, ca un îndurat, dă
senin pământului spre înmulţirea roadelor.
Şi acum… a Născătoarei:
Primeşte curând, împărăteasă, rugăciunile servilor tăi şi
nu-ţi aduce aminte de răutăţile noastre cele nenumărate, ci
cere nouă, Fecioară, senin spre folos, pentru creşterea
roadelor pământului.
Cântarea a 6-a
Irmos: Marea vieţii văzându-o înălţându-se...
Prin ruga profetului Tău, Doamne, ai închis cerul trei ani
şi şase luni, spre înţelepţirea şi pocăirea celor neascultători,
cu care acum să nu ne cerţi pre noi, ci din mila Ta îndură-Te
spre noi.
Mărire…
Hristoase, Cela ce ai primit pocăinţa tâlharului şi într-o
oră L-ai mântuit, când a strigat: Pomeneşte-mă Mântuitorule,
întru Împărăţia Ta; îndură-Te şi de noi cei ce acum cădem la
Tine cu pocăinţă, şi ne miluieşte.
Şi acum… a Născătoarei:
Roagă-te pentru noi, Stăpână, către Fiul tău şi Dumnezeu,
nu ca şi sub Noe, prin revărsarea apelor să ne piardă pre noi,
pentru păcatele noastre, ci, ca pre ninivitenii ce s-au pocăit,
să ne miluiască.
Deci ectenia cea mică, Preotul, ecfonis: Că Tu eşti Împăratul
păcii…, Apoi, Condac, glasul al 2-lea:
Nu lepăda cu totul pre poporul Tău, Stăpâne, nici să abaţi
mila Ta şi îndurările Tale de la noi ci ca Cela ce eşti adâncul
îndurărilor şi noianul milei, primeşte rugăciunile noastre şi
ne scapă de toată nevoia şi nenorocirea ce a venit asupra
noastră, ca un bun şi lesne iertător.
Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:
Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de
mine ca să viez Ţie.
Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă Ţie, Cuvinte.
Mărire… Şi acum…
Sfântul Duh este pricina a tot mântuitoare, de suflă
Acesta în cineva, după cum se cuvine, curând îl ridică de la
cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.
Prochimen glasul al 4-lea:
Mântuieşte-mă Dumnezeule, că a intrat ape până la sufletul
meu.
stih: Afundatu-m-am în tina noroiului şi nu este stare.
Evanghelia de la Matei: 7;7-11
Zis-a Domnul: Cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla,
bateţi şi se va deschide vouă; că tot cela ce cere va lua, şi
cela ce caută va afla, şi celui ce bate i se va deschide. Sau
care este, dintre voi, omul acela căruia cerându-i fiul său
pâine, îi va da lui piatră? sau de va cere peşte, va da lui
şarpe? Deci dacă voi fiind răi, ştiţi da cele bune fiilor voştri,
cu cât mai vârtos Părintele vostru Cel Ceresc va da cele bune
celor ce cer de la Dânsul?
Apoi Mărire…, Părinte, Cuvinte şi Duhule..., Şi acum…, Pentru
rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., apoi: Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule..., şi cântăm stihira aceasta glasul al 6-lea:
Înfricoşat eşti, Doamne, şi cine va suferi dreaptă mânia
Ta? sau cine Te va ruga pentru poporul cel greşit şi
deznădăjduit? Numai cereştii Îngeri, începătoriile şi
puterile, tronurile şi domniile, heruvimii şi serafimii,
neîncetat strigând Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne;
pentru aceşti Sfinţi, Stăpâne, nu trece făptura mâinilor Tale,
ci, pentru îndurarea milei Tale, mântuieşte poporul Tău şi
cetatea cea în pieire.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Nimenea din cei ce aleargă la Tine, nu iese ruşinat,
preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci cerând har
primeşte dăruirea spre folosul cererii.
Diaconul: Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău şi
binecuvintează moştenirea Ta…, şi Ecfonis: Cu mila şi cu
îndurările...
Cântarea a 7-a
Irmos: Dătător de rouă cuptorul...
Nici cum să Te depărtezi de noi, Îndurate Mântuitorule, ca
păstorul de oile sale, ci petrece cu noi pururea nedepărtat,
eliberându-ne de toate nevoile, ca cu credinţă din inimă să
strigăm Ţie: Binecuvântat şi Preamărit eşti, Dumnezeule.
Mărire…
Tu Dumnezeule Atotputernice şi Împărate Preasfinte, Cela
ce ai întins cerul ca un cort, şi marea o ai ţărmurit cu nisip,
trimite nouă căldura soarelui şi bună prefacerea aerului, ca
cu credinţă să strigăm Ţie: Binecuvântat eşti, Dumnezeule şi
Preamărit.
Şi acum… a Născătoarei:
Stăpână, nădejdea tuturor marginilor pământului, învaţă,
limba mea a grăi cele de folos, şi roagă pre Fiul tău şi
Dumnezeu să dea senin pre pământ, şi să miluiască pre cei
ce strigă lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeule, şi
preamărit.
Cântarea a 8-a
Irmos: Din văpaia credincioşilor...
A cui servi şi plăsmuire suntem, oare nu ai Tăi,
Preaveşnice Dumnezeule? Auzi dar umilitele noastre
rugăciuni şi trimite senin pre pământ şi rouă folositoare, ca
să Te Preaînălţăm întru toţi vecii.
Mărire…
Zis-ai, Îndurate Stăpâne, îndemnându-ne pre noi către
pocăinţă: căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouă;
cereţi şi veţi lua. Pentru aceea la Tine cădem şi cu deadinsul
ne rugăm: Apără-ne pre noi, Îndurate, cei ce Te preaînălţăm
întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei:
Curată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, fereşte cu
rugăciunile tale poporul tău de suferinţe şi de toate
războaiele, dăruindu-ne cu îndestulare milă şi roade spre
hrana celor ce te cinstesc şi te preaînalţă în toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pre Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor...
Pavel gonaciul pocăindu-se s-a făcut vas ales Ţie, Stăpâne
şi Dumnezeule al tuturor, şi noi păcătoşii nădăjduind spre
mila Ta, cu pocăinţă strigăm către Tine: Iartă toate greşalele
noastre şi trimite senin pre pământ şi rouă bună şi
folositoare, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Slavă…
Petru, corifeul şi ucenicul, Tău, de trei ori lepădându-se
de Tine şi iar întorcându-se şi plângând cu amar, a luat de la
Tine, Hristoase, iertare, şi noi râvnind pocăinţa aceluia, Ţie
întru umilinţă cu lacrimi strigăm: Greşit-am! Iartă, Îndurate
şi ne fereşte de tot răul, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum… a Născătoarei:
Scapă-ne pre noi, Curată, de răutatea ce ne înconjoară şi
de revărsarea ploilor cea multă, ce acum a venit peste noi, şi
din înălţime, de la Fiul Tău şi Dumnezeu, cere să dea
răzbunare de senin servilor Tăi, şi pământului îndestulare de
roade, spre hrana poporului, ca neîncetat pre tine să te
mărim.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi îndată: Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime…, Tatăl nostru..., şi Troparul:
Miluieşte-ne pre noi Doamne, miluieşte-ne pre noi…, Mărire…,
Doamne miluieşte-ne pre noi…, Şi acum…, Uşa milostivirii
deschide-o nouă…, caută-le la pagina 78. După aceea Diaconul
zice ectenia aceasta:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm pentru preaînălţatul Regele nostru (N),
pentru sănătatea şi mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru PreaSfinţitul şi Arhiepiscopul
nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru ca Domnul Dumnezeu să întoarcă
toată mânia Sa cea cu dreptate pornită asupra noastră şi să
ierte nouă toate păcatele cele de voie şi cele fără de voie, şi
să ne miluiască pre noi nevrednicii robii Săi, să zicem toţi cu
inimă înfrântă; Doamne auzi-ne şi ne miluieşte!
Încă ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să audă glasul
rugăciunii noastre şi să ne miluiască pre noi, trimiţându-ne
timp senin pre pământ, şi să mângâie chinurile noastre ale
servilor Săi, să zicem toţi cu lacrimi, auzi-ne, Îndurate, şi ne
miluieşte.
Cela ce ridici nori cu ape de la marginea pământului, cu
porunca Ta opreşte-i pre dânşii şi trimite senin pre pământ,
cu umilinţă rugămu-ne Ţie, Atotândurate Stăpâne, auzi-ne şi
cu milă ne miluieşte.
Cela ce chemi apa mării şi cu porunca Ta, ca un
Atotputernic, iarăşi o poţi opri, şi luminezi cele de sub cer,
rugămu-ne Ţie cu pocăinţă, Doamne Atotândurate, auzi-ne,
Iubitorule de oameni, şi ne miluieşte.
Senin trimite, Doamne, pre pământ şi curând ne scapă de
stricăciune, cu durere de inimă ne rugăm Ţie, auzi-ne ca un
Îndurat şi ne miluieşte.
Cela ce cercetezi pământul şi înmulţeşti rodurile lui, Cela
ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă de trebuinţă
oamenilor, miluieşte oamenii şi vietăţile şi opreşte
revărsarea cea nemăsurată a ploilor, şi soare cu timp bun
străluceşte pre pământ, şi porunceşte ca rodurile lui să se
înmulţească, rugămu-ne Ţie, Îndurate Doamne, auzi-ne ca
un bun şi ne miluieşte.
Precum sunt ochii servilor în mâinile Domnilor lor, aşa şi
ochii noştri cu credinţă caută la Tine, Doamne Dumnezeul
nostru, până ce Te vei milostivi spre noi. Pentru aceea nu ne
pierde cu ploaia cea nemăsurată, ci din milă caută spre noi
cu timp senin, şi cu îndurare ne miluieşte.
Cela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai
senin şi rouă aducătoare de roade; şi bună prefacere a
aerului spre folosul făpturii Tale, nu cu urgia Ta să ne mustri
pre noi, ci cu milă înmulţeşte seminţele pământului şi
roadele lui, cu pocăinţă ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni
Doamne, auzi-ne ca un Îndurat şi ne miluieşte.
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, străluceşte
lumina soarelui pre pământ şi usucă umezeala acestuia, cea
contrară spre producerea de roade, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi
cu milă ne miluieşte.
Nu pomeni nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei căută
la fărădelegi, nimenea nu va sta înaintea Ta, ci curând să ne
întâmpine îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte; iar
umezeala cea nemăsurată să nu ne vatăme şi cu totul să ne
piardă, rugămu-ne, curând ne auzi şi cu milă ne miluieşte.
Nădejdea şi mântuirea ortodocşilor care cred în Tine,
Doamne scuteşte (de eşti în mânăstire, zi) locaşul acesta,
(de eşti în oraş, zi) cetatea aceasta şi toate oraşele şi ţările
(de eşti în comună, zi) comuna aceasta, de foamete, de
ciumă, de holeră, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de
încălcarea celor străini, de războiul dintre noi şi de toate
rănile aducătoare de moarte; şi milostiv, blând şi lesne
iertător fii, Iubitorule de oameni, pentru păcatele noastre, şi
ne miluieşte pre noi şi întoarce de la noi toată mânia ce cu
dreptate este pornită asupra noastră şi ne scapă de dreapta
Ta certare ce ne ameninţă, şi străluceşte harul Tău peste
toate cele de sub cer, pentru creşterea roadelor pământului
şi hrana vieţii noastre; să zicem toţi cu lacrimi, Doamne
Sfinte, curând auzi-ne şi cu milă ne miluieşte.
Şi cântăm toţi: Doamne miluieşte (de trei ori), iar Diaconul zice:
Cu umilinţă toţi plecând genunchii Domnului să ne rugăm.
Plecând şi Preotul genunchii citeşte rugăciunea aceasta cu glasul
sonor:
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce de demult ai
ascultat rugăciunea zelosului Ilie profetului Tău şi ai oprit
ploaia pentru un timp, şi acum, Iubitorule de oameni,
făcătorule şi îndurate Doamne, caută spre noi nevrednicii şi
umiliţii servii Tăi şi spre umilitele rugi, şi ca un Îndurat treci
păcatele noastre, înduplecat fiind de singura Ta iubire de
oameni; dă senin moştenirii Tale, şi luminează soarele spre
trebuinţa celor ce cer de la Tine milă. Veseleşte faţa
pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci,
dobitoace şi toate celelalte vietăţi, care se îndestulează din
bunătatea Ta, şi le dă lor hrană la timp. Aşa, Doamne
Dumnezeul nostru, să nu se întoarcă în deşert rugăciunea
noastră, nici să ne ruşinezi pre noi de la aşteptarea noastră,
ci ne apără după mare mila Ta, şi ne cercetează cu
îndurările Tale; că s-au stins în deşertăciuni zilele noastre, şi
s-a împuţinat de dureri viaţa noastră. Deci să nu ne pierzi
pre noi pentru nelegiuirile noastre; că din neluare-aminte
am atras asupră-ne mânia Ta, ci fă cu noi după blândeţile
Tale, şi după mulţimea milei Tale; că iată cu suflete umilite
şi cu inimă înfrântă cădem înaintea Ta, şi ca nişte robi
netrebnici şi vrednici de mari pedepse, prin pocăinţă cu
umilinţă Ţie strigăm: Greşit-am, nelegiuit-am, în toate am
păcătuit, călcând poruncile Tale. Pentru aceasta câte ai adus
asupra noastră, întru adevăr şi judecată le-ai adus; ci nu ne
da de tot stricăciunii, foametei şi daunei, nici să ne înece
viforul apei, ci în mânia Ta adu-Ţi aminte de milă, şi pentru
îndurările Tale în dar ne miluieşte pre noi făptura Ta şi
lucrul mâinilor Tale, şi ca un bun scapă-ne degrab de toată
răutatea.
Că Ţie se cuvine să ne miluieşti pre noi, Dumnezeul
nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Diaconul: Înţelepciune, iar Preotul face apolisul zilei, sau al
sărbătorii.
RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE
RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE
LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE
Preotul începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iară
citeţul îndată zice, Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Că
a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), şi Psalmul 64;
Ţie se cuvine cântare în Sion Dumnezeule…, Mărire…, Şi acum…,
Aliluia (de trei ori), Mărire Ţie Dumnezeule.
Iară Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne
rugăm…, până la: Pentru cei ce plutesc pre mare…, apoi adaugă
acestea:
Pentru ca să nu pomenească păcatele şi nedreptăţile
poporului său, şi să întoarcă de la noi toată urgia, care cu
dreptate este pornită asupra noastră, şi să nu ne piardă pre
noi cu foamete şi secetă, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună prefacerea aerului, şi pentru ca cu îndurarea
Sa să trimită la timp ploaie aducătoare de roadă pământului
şi poporului Său, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca nu cu urgia Sa să piardă pre poporul Său şi
dobitoacele, ci să poruncească norilor de sus să plouă şi să
răcorească pământul, spre a produce roadă, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să poruncească pământului să răsară roade
spre veselia şi nutrirea poporului său, verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor, şi iarbă dobitoacelor, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca cu milă să caute spre strigarea, plângerea,
suspinarea şi umilinţa rugăciunilor bătrânilor şi tinerilor,
pruncilor şi a tot poporului; şi să nu ne piardă cu foamete,
pentru păcatele noastre, ci să scape sufletele noastre de
moarte, şi să ne nutrească în foamete, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite, ca
oarecând ale lui Ilie, şi cu ploaie să ne asculte pre noi, şi cu
bună temperatură a aerului să ne miluiască, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca cu milă să asculte glasul rugăciunii noastre, şi
să ne scape de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de
foc, de grindină, de sabie, de încălcarea străinilor, de
războiul dintre noi şi de toate ranele cele aducătoare de
moarte, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim…, Apără, mântuieşte…, Pre Preasfânta
curata, preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine mărirea...,
Corul: Amin. Şi îndată cântă: Dumnezeu este Domnul..., glasul al
2-lea:
Doamne, Cela ce din porunca Ta faci a se schimba
temperatura aerului, dăruieşte peste noi revărsarea de
ploaie priitoare, trimiţând roade îndestule, ca să se sature
toată vietatea de bunătatea Ta, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.
Mărire…
Creator şi făcător tuturor şi dătător de bunătăţi ştiindu-Te
pre Tine, Doamne, către Tine cădem şi cu deadinsul ne
rugăm; apără, Îndurate, şi iartă ca un Bun nelegiuirile
noastre, şi de dreapta mânie cea ameninţătoare fereşte pre
robii Tăi, şi dăruieşte ca un Bun ploaie bine roditoare
pământului celui însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Ceea ce eşti solitare creştinilor, şi rugătoare neîncetată
către Creatorul, nu trece rugăciunile noastre, ale robilor tăi
celor smeriţi, ci sârguieşte ca o bună spre a ajuta nouă,
celor care cu credinţă strigăm către tine: sârguieşte spre
rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeu, apărând pururi pre
cei ce te cheamă pre tine Născătoare de Dumnezu.
Apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule...
Canon de rugă către Domnul Iisus Hristos
Cântarea I-a glasul al 2-lea Irmos:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos
Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pre
poporul, ce L-a eliberat din robia Egiptenilor, că S-a
preamărit.
stih: Mult Îndurate Doamne, auzi-ne pre noi păcătoşii, rugămune
Ţie
Primeşte, Mântuitorule, rugăciuni din gurile noastre cele
nevrednice, şi trimite din cer pământului ploaie aducătoare
de roduri, ca un Iubitor de oameni şi mult-Milostiv.
Treci cu vederea, Doamne, păcatele noastre şi înlătură
mânia, care cu dreptate ai revărsat-o peste noi,
Mântuitorule, şi dă din cer ploi de ape pământului.
Mărire…
Veniţi, popoare, să plângem înaintea Dumnezeului
tuturor cu umilinţă strigând: Cruţă, Iubitorule de oameni,
greşalele noastre şi trimite din cer apă pământului celui
însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Prin tine, Născătoare de Dumnezeu, lumină am cunoscut;
pentru aceea te rugăm şi cerem: Roagă-te neîncetat
Făcătorului şi Fiului tău să trimită pământului ploaie.
Cântarea a 3-a Irmos:
Întăreşte-ne pre noi în Tine, Doamne, Carele prin lemn ai
omorât păcatul, şi frica Ta o înrădăcinează în inimile
noastre celor ce Te lăudăm pre Tine.
Doamne, Cela ce ţii toată făptura cu palma, ascultă ca un
Îndurat rugăciunile servilor Tăi şi trimite apă pre faţa a tot
pământul.
Fiind bun şi lesne iertător, ca unul ce ai adânc de
îndurare, Doamne, nu trece rugăciunile noastre, ci trimite
ploaie paşnică pre faţa a tot pământul.
Mărire…
Avuţia care ne-ai dat nouă am risipit-o în desfrânări; dar
Doamne, ca Unul ce ai adânc de milă, Părinte bun fiind,
îndură-Te şi dă ploi anuale pre faţa pământului.
Şi acum… a Născătoarei:
Curată, ceea ce ai îndrăznire bineprimită către Iubitorul
de oameni Fiul tău, roagă-L să dea ploaie aducătoare de
roade pământului, cu mijlocirea ta.
Catavasie:
Mântuieşte din nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu
umilinţă către Tine alergăm, ca spre Mântuitorul şi
Răscumpărătorul tuturor, Stăpânul Domnul Iisus Hristos.
Cântarea a 4-a Irmos:
Pre Tine Te cânt, Doamne, că auzire am auzit şi m-am
spăimântat: Venit-ai până la mine, căutându-mă pre mine
cel rătăcit. Pentru aceea măresc marea Ta pogorâre către
mine, mult-Milostive.
Caută din înălţime, Bunule, spre noi cei ce am păcătuit, şi
dăruieşte, Doamne, mila Ta peste tot pământul, şi trimite,
rugămu-ne Ţie, bogatele Tale mile poporului Tău; Iubitorule
de oameni.
Venit-a spre noi păcătoşii urgia Ta, Iubitorule de oameni;
încuiatu-s-au cerurile spre a nu da ploi pământului Tău;
pentru aceea noi robii Tăi ne rugăm Ţie: să nu ne cerţi pre
noi, Cuvinte, cu mânia Ta.
Mărire…
Doamne, Carele prefaci temperatura aerului cu porunca
Ta, dăruieşte peste noi revărsare de ploaie priitoare,
trimiţând roduri cu îndestulare, ca toată vietatea să se
sature de bunătatea Ta.
Şi acum… a Născătoarei:
Tu, Născătoare de Dumnezeu, Maică te-ai făcut
Dumnezeului nostru; pentru aceea cu credinţă toţi te rugăm
pre tine ca, ceea ce ai îndrăznire, pre Acela roagă-L pentru
noi toţi, să trimită apă peste tot pământul.
Cântarea 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor Doamne,
întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară
de Tine pre alt Dumnezeu nu ştim.
Pentru rugăciunile celor fără de trupuri, Mântuitorule, cu
blândeţe auzi-ne pre noi toţi, cei ce Te rugăm pururea, şi dă
ploaie pământului Tău celui însetat, ca un Iubitor de
oameni.
Fii nouă, Doamne bun şi blând în timpul încercărilor, şi
ne fereşte pre noi de ameninţarea ce stă asupra noastră, şi
trimite pământului Tău ploaie priitoare, ca un Iubitor de
oameni.
Mărire…
Sfinţilor doisprezece Apostoli, cu purtătorii de lupte
Mucenici, faceţi rugăciune către Dumnezeu pentru noi, ca să
ne scape de toată nevoia, urgia şi întristarea.
Şi acum… a Născătoarei:
Toţi pământenii te avem acum cu adevărat, mijlocitoare
către Dumnezeu, Fecioară; pentru aceea te rugăm, Curată
mântuieşte cu acoperământul tău cetatea ta de toată
vătămarea.
Cântarea a 6-a, Irmos:
De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul cel
neurmat al îndurării Tale, Dumnezeul meu, din stricăciune
scoate-mă.
Mulţimea Mucenicilor rugaţi-vă, ca cei ce aveţi îndrăznire
multă către Domnul, ca să dăruiască acum ploaie şi roduri
de îndestulare la tot pământul, ca un Milostiv.
Te rugăm, Doamne, pentru rugile învăţăceilor Tăi
uşurează, lasă greşalele noastre, şi întoarce de la noi mânia
Ta, şi pământului Tău dă ploaie.
Mărire…
Cu dor sufletesc Te rugăm pre Tine, Stăpâne Doamne, ca
un bun şi Iubitor de oameni: Cruţă-ne şi dăruieşte
pământului celui însetat ploaie aducătoare de roade.
Şi acum… a Născătoarei:
Rugămu-ne nu înceta a ruga pre Fiul tău, Preacurată
Născătoare de Dumnezeu, pentru noi robii tăi să ne împace
şi să ne mântuiască de toată urgia, şi să dea pământului
ploaie binefăcătoare.
Cântarea 7, Irmos:
Chipul cel de aur fiind închinat în câmpul Deira, trei tineri
ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu; şi
aruncaţi în mijlocul focului, fiind rouraţi cântau:
Binecuvântat eşti, Dumnezeule al părinţilor noştri.
Domn tuturor sufletelor pre Tine ştiindu-Te, Bunule, Te
rugăm: Cruţă, iartă-ne ca un Bun şi de oameni Iubitor, şi ne
scapă de dreapta Ta ameninţare cea de acum, şi dă ca un
Bun ploaie pământului celui însetat.
Precum oarecând, Mântuitorule, ai scăpat din boul cel de
aramă pre Manasi care s-a căit, şi L-ai mântuit de
întâmplarea cea aducătoare de moarte, aşa Te îndură şi de
noi, Milostive, şi ne scapă de foamete, de cutremur şi de
toate relele.
Mărire…
Îndură-Te acum spre noi ca un Bun şi mult-Milostiv;
păcătuit-am, nelegiuire făcut-am, şi toţi am nedreptăţit;
pentru aceea cu frică Te rugăm, nu cu urgia Ta, Iubitorule de
oameni, să pedepseşti clerul şi poporul, ci trimite apă
pământului celui însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine toţi muritorii scăpare tare şi armă neînvinsă,
Născătoare de Dumnezeu, te ştim, şi te rugăm noi servii Tăi:
scuteşte de ameninţarea altor limbi poporul şi cetatea ta, de
foamete, de cutremur, de ciumă de holeră şi de toată
vătămarea.
Cântarea a 8-a Irmos:
Dumnezeu, Carele s-a pogorât în cuptorul de foc la tinerii
evreieşti, şi văpaia în rouă a prefăcut, pre Domnul toate
făpturile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Prin cuvântul lui Ilie oarecând s-a oprit ploaia, şi iarăşi
prin cuvântul lui s-a pogorât ploaie din cer pre pământ;
pentru aceea cu rugăciunile aceluia cerem, Îndurate, să
trimiţi din cer ploi de ape peste pământul Tău.
Cu cetele Îngerilor, ale Apostolilor, prorocilor şi
Mucenicilor, adunarea preoţilor şi mulţimea cuvioşilor, ca
pre Făcătorul tuturor şi Domnul, Te roagă să mântuieşti pre
cei ce pururea pre Tine Te cântă.
Mărire…
Precum pre Iona de fiară şi de mare ca un Dumnezeu l-ai
mântuit, şi pre Daniil în groapa cu lei, Bunule, aşa auzi-ne
pre noi servii Tăi şi scapă de toată nevoia pre poporul Tău.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine ceea ce ai născut pre Iisus, Născătoare de
Dumnezeu, spre rugă acum te chemăm să te înduri şi să
mântuieşti pre poporul tău cel păcătos, carele iarăşi cu dor
aleargă la tine şi te preaînalţă în toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos:
Pre Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu
negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pre Adam cel
căzut cumplit pentru mâncare în stricăciune, nespus din
Sfânta Fecioară întrupându-se pentru noi credincioşii, cu o
inimă întru cântări să-L mărim.
Pentru pământul cel însetat, Îndurate, cerând noi iubirea
Ta de oameni, Bunule, arată-Te blând, Stăpâne, ca un
Dumnezeu Atotputernic; şi dăruieşte ca un Bun ploi
aducătoare de roade şi mântuieşte sufletele noastre.
Miluieşte, Miluitorule, făptura mâinilor Tale, iertându-ne
pre noi ca un Bun; nu cu mânia Ta să cerţi pre poporul Tău,
ci pleacă urechea Ta şi ia aminte acum la rugăciunea
noastră, Doamne, şi dăruieşte pământului Tău râuri de ape.
Mărire…
Scuteşte de naţii vrăjmaşe, de barbari şi de tot duşmanul
ţara, cetatea Ta şi pre tot poporul, şi dăruieşte-ne nouă,
Îndurate, ploi roditoare spre îndestulare de toate roadele, şi
trimite nouă mântuire, Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
Văzându-ne neputincioşi la suflet şi la trup, şi loviţi de
patimi cumplite, vindecă-ne pre noi cu îndurarea ta,
Stăpână, şi ne slobozeşte de întristările ce ne apasă acum,
ca toţi cu cântări neîncetat să te mărim.
Deci: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este
Împărăţia…, troparele glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi
Doamne..., caută-le înapoi la faţa 78. După care Preotul zice
Ecfonis:
Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru Sfinţi odihneşti şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi cântăm: Sfinte Dumnezeule…, iar Diaconul zice: Să luăm
aminte…, Preotul: Pace tuturor…, citeţul: Şi duhului Tău; Diaconul
Înţelepciune;
Citeţul: Prochimen glasul al 4-lea:
Brazdele pământului adapă-le, şi înmulţeşte roadele lui.
stih: Întru picăturile lui veselise-va răsărind...
După aceea Diaconul: Înţelepciune!
Citire din Soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacob:
5;79,17-18
Fraţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului;
iată, agricultorul primeşte roada cea preţioasă a pământului
mult aşteptând pentru dânsa, până ce va primi ploaie
timpurie şi târzie. Răbdaţi dar şi voi îndelung, întărind
inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat. Nu oftaţi
unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă osândiţi; iată
Judecătorul înaintea uşilor stă. Ilie om era asemenea nouă
pătimaş, şi cu rugăciune s-a rugat să nu plouă; şi n-a plouat
pre pământ trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat, şi cerul a
dat ploaie, şi pământul a produs roada sa.
Aliluia.
stih 1: Binecuvânta-vei cununa anului bunătăţii Tale, şi câmpii
Tăi se vor sătura de grăsime.
stih 2: Îngrăşase-vor cele frumoase ale deşertului şi cu bucurie
dealurile se vor încinge.
Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.
Citire din Sfânta Evanghelie de la Matei: 16;1-3; Lc. 4;24-26;
In.6;30-33
În timpul acela, apropiindu-se către Iisus fariseii şi
saducheii, şi cercându-L pre El cereau să le arate lor semn
din cer. Iar răspunzând a zis lor: Făcându-se seară, ziceţi:
Senin va fi, că se roşeşte cerul; şi dimineaţa: astăzi timp
turbure va fi, că se roşeşte cerul înnorându-se. Făţarnicilor,
faţa cerului ştiţi a cunoaşte, iar semnele timpurilor nu le
ştiţi? Adevăr zic vouă, că nici un profet nu este primit în
patria sa; adevăr încă grăiesc vouă, multe văduve erau în
zilele lui Ilie în Israil, când s-a închis cerul trei ani şi şase
luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul; şi către
nici una dintr-însele n-a fost trimis Ilie, fără numai la o
femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Zis-au lui iudeii: Ce
semn oare faci Tu, ca să vedem şi să credem Ţie, ce lucrezi?
Părinţii noştri mană au mâncat în pustie, precum este scris:
Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. Zis-a deci lor Iisus:
amin, amin zic vouă, nu Moisi a dat vouă pâine din cer, ci
Tatăl Meu dă vouă pâinea cea adevărată din cer; că pâinea
lui Dumnezeu este aceea ce se pogoară din cer şi dă viaţă
lumii.
Corul zice: Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie, Şi îndată
Diaconul zice cu toată umilinţa în auzul tuturor ectenia aceasta:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Doamne miluieşte (de 3 ori)
Cela ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi
întoarcerea şi pocăinţa lui auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm
Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce ridici norii de la marginea pământului,
porunceşte lor să dea peste dânsul ploaie paşnică, auzi-ne
pre noi cei ce ne rugăm Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot
pământul, trimite binecuvântarea Ta spre noi, cei ce ne
rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Precum sunt ochii servitoarei în mâinile doamnei sale,
aşa ochii noştri către Tine Dumnezeule; caută spre noi, cu
ochii blânzi, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Ploaie priitoare, destulă şi paşnică, şi bună rodire dă
pământului celui însetat, şi mântuieşte toate făpturile şi pre
noi cei ce ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cela ce îmbraci cerul cu nori şi găteşti pământului ploaie,
trimite nouă milele Tale, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Cela ce răsari pământului iarba şi verdeaţă spre trebuinţă
oamenilor, mântuieşte oamenii şi dobitoacele, rugămu-ne
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Trimite ploile Tale, Iubitorule de oameni, peste locurile
cele lipsite şi care simt trebuinţă, auzi-ne pre noi cei ce ne
rugăm Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai
ploaie peste drepţi şi peste păcătoşi, caută spre noi cu milă
şi înmulţeşte seminţele pământului cu îndurarea Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Îndură-Te şi Te milostiveşte, miluieşte şi trimite peste noi
îndurările Tale, Iubitorule de oameni, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, caută spre
noi, Stăpâne, şi revarsă peste noi ploaie, cu mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cela ce locuieşti întru cele înalte şi cauţi spre cele
umilite, priveşte cu blândeţe şi îndurare spre poporul Tău
cel ales ce Te-a mâniat, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie
auzi-ne şi ne miluieşte.
Să nu pomeneşti nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei
căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi cu milostivire ne miluieşte.
Auzi-ne pre noi, Doamne, că Blând şi Îndurat eşti, şi
trimite pământului Tău binecuvântarea Ta din cer, rugămune
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, că bună este mila Ta, şi ne
miluieşte pre noi cu îndurarea Ta, şi udă pământul cu ploaia
binecuvântării Tale rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Degrab să ne întâmpine pre noi îndurările Tale, Doamne,
că am sărăcit foarte, ajută nouă, Dumnezeule Mântuitorul
nostru, şi caută spre pământ cu ploaie aducătoare de roade,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeule Mântuitorul
nostru, să se scutească (de eşti în mânăstire, zi) sfânt
locaşul aceasta, (de eşti în oraş zi) oraşul acesta (iar de eşti
în comună zi) comuna aceasta, cetăţile, satele şi toate ţările,
şi cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, de foamete, de
potop, de cutremur, de ciumă, de holeră, de grindină, de foc,
de sabie, de încălcarea celor străini, de războiul cel dintre
noi şi de toate rănile cele aducătoare de moarte; şi Îndurat,
Blând şi lesne iertător să fie Bunul şi Iubitorul de oameni
Dumnezeul nostru, pentru păcatele poporului, şi să întoarcă
şi să împrăştie toată urgia cea pornită asupra noastră, şi să
ne ferească de dreapta Sa ameninţare asupra noastră; şi să
ne trimită nouă ploaie paşnică, şi să verse pre pământ râuri
de bunătate şi de roade aducătoare, şi să ne miluiască pre
noi; întru pocăinţă cu umilinţă ne rugăm Ţie, să zicem toţi:
Iubitorule de oameni curând auzi-ne cu milă şi ne miluieşte.
Preotul: Auzi-ne pre noi Dumnezeule..., apoi Arhiereul, sau
Preotul, zice: Pace tuturor, corul: Şi duhului Tău, Diaconul: Cu
umilinţă şi întru frângerea inimii, toţi plecând genunchii
sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului să ne rugăm.
Tot poporul pleacă capetele şi genunchii, şi însuşi Arhiereul,
sau Preotul plecându-şi genunchii cu pătrundere şi inimă umilită
citeşte rugăciunile acestea, Compunerea lui Calist Patriarhul
Constantinopolei.
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai ascultat
pre Ilie Tesviteanul pentru zelul cel către Tine, şi ploii ce se
trimitea pământului la timp I-ai poruncit să se oprească;
apoi iarăşi prin rugăciunea lui ai dăruit ploaie aducătoare
de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind plecat de singură îndurarea
Ta, trimite ploaie liniştită moştenirii Tale; şi trecând
cu vederea toate greşalele noastre, trimite ploile Tale peste
locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa
pământului pentru săracii poporului Tău şi pentru prunci,
pentru dobitoace şi pentru toate celelalte, că de la Tine
aşteaptă să le dai hrană la timp bun. Că Tu eşti Dumnezeul
nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti; şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA A 2-a a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce ridici norii de
la marginea pământului; Cela ce ai făcut fulgerele spre
ploaie; Cela ce scoţi vânturile din vistieriile Tale; Cela ce
chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot pământul; de la
Tine cerem şi Ţie ne rugăm, mărturisind păcatele noastre, şi
cerând de la Tine mila cea bogată; porunceşte norilor ca să
plouă ploaie. Miluieşte toate cele pământeşti ale Tale, ai
milă de bătrâni, de tineri şi de pruncii ce sug ţâţă, de servi şi
de serve, de fii şi de fiice şi de toate dobitoacele pământului,
şi fă să crească nouă pâine de mâncare şi iarbă dobitoacelor;
primeşte rugăciunile a tot poporul Tău şi nu respinge
suspinurile săracilor, nici cu mânia Ta să ne mustri pre noi,
nici cu urgia Ta să ne cerţi, nici să pierzi cu foame şi cu sete
pre poporul Tău; că ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca
să ia de la Tine hrană la timp; în Tine ne încredem şi afară
de Tine pre altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milele Tale
cele bogate. Că Dumnezeu eşti Bun şi de oameni Iubitor, şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNEA A 3-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici ne aflăm
de îndurările Tale şi nu suntem vrednici a ridica ochii noştri
şi a căuta la cer şi a sta înaintea Ta şi a spune Ţie cererile
noastre. Că ce bine am făcut ca să ne câştigăm cererile? Că
prin bunătatea Ta cea nemăsurată aducându-ne din nefiinţă
în fiinţă, cu chipul Tău ne-ai cinstit şi toată făptura o ai
supus nouă. Dar noi primind atâtea binefaceri, ca nişte
duşmani ne-am arătat, şi poruncile Tale ale Binefăcătorului
am călcat, şi viaţă prihănită şi cuget întinat şi necurat ne-am
agonisit. Şi nu numai că am lepădat iubirea Ta, ci şi ca
fiarele unii asupra altora ne purtăm, şi ne mâncăm carnea
unul altuia, prin porniri de lăcomie şi prin voinţa noastră
cea nedreaptă. Deci cum vom fi vrednici a ne bucura de
binefacerile Tale? Că Tu eşti drept, iar noi nedrepţi; Tu
iubeşti, noi duşmănim; Tu îndurat, noi neînduraţi; Tu
binefăcător, noi răpitori; ce împărtăşire avem cu Tine, ca să
ne împărtăşim de bunurile Tale? Mărturisim dreptatea Ta;
cunoaştem osânda noastră; vestim binefacerile Tale; de mii
de morţi suntem vinovaţi. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea
prea puternică şi a toate ţinătoare; lesne este mâinii Tale
celei atotputernice ca într-o clipă să ne piardă pre noi; şi
întrucât priveşte gândul şi purtarea noastră, cu dreptul este
ca noi să fim daţi pierzării, Preadrepte Judecătorule! Dar,
Stăpâne Preaiubitorule de oameni, acest lucru nu este în
totul vrednic de îndurarea Ta cea neînvinsă şi de bunătatea
Ta cea negrăită. Pentru aceea, îndrăznind spre milostivirea
Ta cea neurmată şi în îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne
apropiem la Tine, Binefăcătorule, noi cei nerecunoscători şi
nemulţumitori. Nu ne da pre noi pentru păcatele noastre în
mâinile uscăciunii, nici pentru nelegiuirile noastre să ne
striveşti pre noi cu legătura foametei; ci pentru bunătatea Ta
dă pământului care L-ai hotărât, ploaie îndestulă moştenirii
Tale şi umple sânurile pământului de apele Tale cele viu
făcătoare. Că iată stă acesta înainte ca o mamă cu sânii
uscaţi; căci precum sânii aceleia lipsiţi de lapte aduc moarte
pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale
neîmpărtăşite de umezeală, face veştejire ierbii şi aduce
stricăciune rodurilor lui, iar pre noi ne ameninţă cu foamete
îngrozitoare şi moarte; căci arşiţa din uscăciune ca o
fierbinţeală arzătoare veştejind semănăturile prevesteşte
pierderea roadelor lui. Dar cu mila Ta cercetează-L pre
dânsul şi bine întocmeşte aerul cu nori de ploaie, şi
rourează pământul cu ploaia Ta cea bogată şi înviază creşterile
lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă rodurile lui
întregi şi depline, şi înmulţeşte-le cu îndurarea Ta; că prin
acestea ai dispus a se întreţine viaţa cea trupească. Căci de
nu vei da Tu bunătatea cea din ploile Tale cele
îndestulătoare, pământul nostru nu-şi va da roadele sale. Ci
pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea
noastră a nevrednicilor servilor Tăi. Că Tu eşti izvorul milei
şi dătătorul bunătăţilor şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
RUGĂCIUNEA a 4-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne, Doamne, Carele prin profetul Tău Ilie ai
dezlegat seceta şi cu curgeri de ploi ai plouat peste faţa
pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat îndestul pre
poporul Tău; Însuţi şi acum, plecat de fireasca Ta bunătate
dăruieşte pământului ploi paşnice spre producerea roadelor
anuale. Că Tu eşti Cela ce ai aşezat apele la locurile lor şi ai
făcut văzut pământul cel acoperit de dânsele. Tu eşti Cela ce
ai poruncit lui să răsară tot telul de roade spre îndulcirea
noastră. Tu eşti Cela ce pentru păcatul oamenilor celor din
timpul lui Noe, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis
cataractele cerului, şi ai făcut faţa pământului ca o mare,
spre pierderea a tot trupului. Tu eşti Cela ce acoperi cu ape
înălţimile sale. Tu eşti Cela ce ridici norii şi le porunceşti să
sloboadă picături de ploaie. Tu eşti Cela ce ridici apa mării
şi o reverşi pre faţa pământului. Tu eşti Cela ce ai pus hotar
ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare, şi râurile le umpli de
ape şi adapi pământul, şi saturi de apă brazdele lui, spre
înmulţirea roadelor lui celor frumoase. Tu eşti Cela ce ai
despărţit marea, şi râul umblat l-ai făcut, şi apă din piatră ai
izvorât, şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Ştie
firea apelor pre Făcătorul lor, cunoaşte pre Stăpânul său, nu
uită datoria servirii sale. De Te vede pre Tine Stăpânul mâniat
asupra noastră, atunci ea ori pornindu-se nemăsurat
aduce pierire, ori încetând se opreşte, şi locul ei îl ia seceta
şi aerul ca o văpaie se face, şi rodurile pământului se
veştejesc, şi noi cădem în mâinile restriştii. Şi iarăşi de Te
vede pre Tine, Iubitorule de oameni Dumnezeu, blând şi
lesne iertător, ploi găteşte şi râuri se pogoară pre pământ, şi
aerul se face bun de respirare, şi pământul, plecându-se
poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din copăile sale. Deci
pre Tine, Creatorul şi Ţiitorul tuturor, Te rugăm zicând:
Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi. Adu-Ţi
aminte că făptura mâinilor Tale suntem noi. Ia aminte la
neputinţa firii noastre, că Tu ne-ai făcut pre noi. Vezi
suspinul păsărilor, mugirea dobitoacelor, plânsul pruncilor,
strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor,
părăsirea văduvelor, trebuinţa săracilor şi glasul cel de
rugăciune a tot poporul Tău; cercetează pământul şi-L adapă
cu ploi îngrăşătoare; că lipsit de umezeală ameninţă rodurile
sale cu veştejire, iar pre oameni şi dobitoace cu
pierzare. Prin apă aducând oarecând pierzare, Ţi-ai adus
aminte de Noe, ce era purtat în corabie de acele ape
nemăsurate; Ţi-ai amintit de dânsul, de păsări, de vite, de
fiare şi de târâtoare, şi ai adus vânt pre pământ şi a contenit
apa; şi pre Noe şi pre vietăţile cele cu dânsul le-ai păstrat ca
o sămânţă pentru facerea lumii a doua. Şi acum, prin arşiţa
ce a cuprins aerul ne ameninţi cu foamete şi cu moarte! AduŢi
aminte Doamne, de poporul ce nădăjduieşte spre Tine;
aminteşte-Ţi de păsări; aminteşte-Ţi de vietăţi; şi dă suflare
de rouă şi să înceteze arşiţa; şi seminţele pământului fă-le
să crească spre hrana oamenilor şi a dobitoacelor, şi le
învredniceşte pre toate iarăşi de purtarea Ta de grijă. Că Tu
eşti Cela ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor; şi Tu eşti Cela ce scoţi pâine din
pământ şi produci vinul, şi cu untdelemn veseleşti feţele
oamenilor. Ca împărtăşindu-ne cu îndestulare de bunătăţile
cele de Tine dăruite, întru veselia inimii, să preamărim
bunătatea Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA a 5-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Carele cu cuvântul Tău toate le-ai produs din nefiinţă; Cela
ce ai luat ţărână din pământ şi ai format pre om şi L-ai
cinstit pre dânsul cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău, şi ai
zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cela ce dai
hrană vietăţilor şi puilor corbilor; Carele în marea şi
mântuitoarea petrecere a Ta în trup, ai săturat multe mii
când cu şapte, când cu cinci pâini; Însuţi, preabunule
Stăpâne, şi pre poporul Tău aceasta, Carele cheamă numele
Tău Cel Preasfânt, cu îndestulare nutreşte-l prin dreapta Ta
cea a toate făcătoare şi mult dăruitoare. Caută, Doamne
spre săracii poporului Tău, Tu Cela ce deschizi mâna Ta şi
umpli de bunătate toată vietatea. Îndură-Te cu milostivire de
noi toţi. Că Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti
Părintele nostru al tuturor, şi numai către Tine ridicăm ochii
ca cel înţărcat de maica sa. Al Tău este, Preabunule Stăpâne,
cuvântul aceasta: cereţi şi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla.
Dă deci acum, Stăpâne, împreună cu hrana cea sufletească
şi pre cea trebuitoare trupului, şi nutreşte pre poporul Tău
cel flămând. Ploi la timp, bună temperatură a aerului şi
îndestulare de roade de tot felul dăruieşte pământului;
cercetează pre cei ce se chinuiesc în neputinţe, în rea
patimă, în friguri şi în tot felul de boli; fereşte cetatea
aceasta numită cu numele Tău şi tot oraşul şi ţara de
foamete, de ciumă, de cutremur, de inundaţie, de foc, de
sabie şi de omorâre, dăruindu-ne nouă milele Tale. Cu harul
Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă, şi al
Preasfântului şi întocmai cinstit Duhului Tău, cu rugăciunile
şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu,
ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi Apostoli, şi ale tuturor
Sfinţilor Tăi. Amin.
RUGĂCIUNEA a 6-a
Domnului să ne rugăm
Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru Cela ce ai
binevoit pentru mântuirea noastră a purta trup, ca minunat
să măreşti firea cea cuvântătoare cu îndurarea Ta cea
negrăită şi cu bunătatea, şi Te-ai făgăduit a cerceta pre cei
ce cu adevărată cunoştinţă se întorc din adâncul păcatului.
Căci când vor căuta spre Tine cu chip umilit şi înfrânat prin
plinirea dumnezeieştilor Tale porunci, atunci şi ei cu
îndrăznire vor putea a Te avea Dumnezeu Blând şi Milostiv.
Deci acum lasă toate nelegiuirile noastre şi pleacă către noi
urechea Ta, şi ne auzi pre noi, umiliţii şi păcătoşii, precum
oarecând ai auzit pre Tesviteanul Ilie, încât numai cu
cuvântul a legat cerul spre înţelepţirea poporului celui
neascultător. După aceea iarăşi printr-însul cu ştiuta Ta
iubire de oameni poruncind norilor, tot pământul L-ai
adăpat cu apă bună. Aşa şi acum, precum de demult, pentru
rugăciunile acelui serv al Tău, şi pentru aceste rugăciuni
fierbinţi, treci nelegiuirile şi păcatele noastre, şi primeşte
rugăciunile noastre şi ne ascultă pre noi cei ce cu căldură ne
rugăm Ţie în ora aceasta; încetează arşiţa aceasta a
pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău,
şi trimite peste noi ploaie bună, ca să ne săturăm de apă şi
pământul nostru să-şi dea roadele la timpul cuvenit, spre
hrana noastră şi chiar a vietăţilor necuvântătoare. Aşa,
Doamne Dumnezeul nostru, auzi-ne pre noi păcătoşii şi
nevrednicii servii Tăi, şi să nu treci cererile noastre, nici să
învingă nelegiuirea noastră mila Ta, ci pleacă, Doamne,
urechea Ta şi ne auzi pre noi. Vezi umilinţa şi Te
milostiveşte; priveşte din sfântul Tău locaş şi vezi suspinul
săracilor; vezi vârsta cea fragedă a pruncilor ofilită de prea
mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor nevinovaţi; vezi
pântecele mamelor şi sâni secaţi de moartea pruncilor; vezi
pre cei în vârstă înaintaţi şi pre tineri, ca pre nişte
încătuşaţi, daţi în mâinile celor fără de lege. Deci treci
greşalele noastre cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele în minte
şi în cuget, şi nu ne respinge pre noi cu totul. Că ne topim nu
numai de setea apei, ci şi de multe nenumărate alte rele
pentru păcatele noastre. Dar la Tine căutăm ca să se reverse
peste noi ploaie, cât mai timpurie şi mai îndestulătoare, şi
să opreşti urgia Ta cea dreaptă şi să înlături această
cumplită nenorocire. Acestea amândouă le cerem, şi ne rugăm
Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli cu apă fântânile
şi ţarinile noastre, şi holdele noastre cele sufleteşti întru
săturare să le adapi, şi să umpli de bunătatea Ta şi fântânile
inimilor noastre, şi să le îmbeţi de veselie, de bucurie
negrăită şi de desfătare. Că Tu eşti slobozitorul sufletelor şi
al trupurilor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea aceluiaşi Calist Patriarhul Constantinopolei,
la neplouare şi schimbarea vânturilor
Domnului să ne rugăm
Bunule şi Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce ai creat
făptura numai cu cuvântul, şi din ea ai plăsmuit pre om; iar
mai în urmă, prin nespusa Ta iubire de oameni, căzând
acelaşi om dându-se la păcat, L-ai ridicat şi L-ai Sfinţit, ca
făptura mâinilor Tale să nu piară cu totul, şi i-ai dat lui şi poruncile
Tale spre aducere aminte de venirea Ta, şi de
învăţăturile Tale despre Dumnezeiasca Ta întrupare. Pentru
care Te-ai ostenit şi Te-ai nevoit, ai flămânzit şi ai însetat,
plinind toate cele omeneşti, precum se cuvenea, pentru noi;
intrând în corabie, umblând pre mare şi înfrânând valurile
cele sălbatice şi repejunea vânturilor, şi toate ai suferit a
pătimi, până şi crucea şi moartea; ca în ceea ce ai pătimit,
Însuţi fiind ispitit să ajuţi nouă celor neputincioşi. Însuţi şi
acum, Împărate Sfinte, Cela ce după iubirea de oameni, ai
luat neputinţa noastră, îndură-Te de noi cei foarte înviforaţi
şi apăsaţi de lipsa celor trebuitoare; dăruieşte-ne nouă
bunătatea Ta; adapă pământul nostru cu apă curată spre
producere de roade; dăruieşte-ne aer folositor; şi precum
oarecând pre ucenicii Tăi, ce se afundau, I-ai mântuit din
mare şi de repejunea vânturilor, aşa şi acum mântuieşte-ne
pre noi de restriştea ce ne-a cuprins. Opreşte şi acum
sălbăticirea mării, alină vânturile cele contrare, cu
dumnezeiasca Ta poruncă; dă-ne nouă linişte şi repaos de
întristări. Aşa, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru,
vezi şi caută din sfânt locaşul Tău spre via aceasta şi o
deplineşte pre ea, pre care o a sădit dreapta Ta; şi dă Duh
drept spre scăparea de nenorocirile ce ne ameninţă; pentru
rugăciunile Maicii Tale ce Te-a născut şi ale tuturor Sfinţilor
Tăi, Amin.
RUGĂCIUNE la bolnavul ce nu poate dormi
RUGĂCIUNE
la bolnavul ce nu poate dormi
Dumnezeule cel mare, şi lăudat, neînţeles şi nespus,
Carele ai plăsmuit pre om cu mâna Ta, luând ţărână din
pământ, şi l-ai cinstit cu chipul Tău, Iisuse Hristoase, numele
cel Preadorit, împreună cu Părintele Tău cel fără început, şi
cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, arată-te
servului Tău (N) şi-l cercetează în suflet şi în trup; fiind rugat
de preamărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare şi
pururea Fecioara Maria; de Sfintele cereşti şi netrupeşti
puteri; de cinstitul măritul profet Înaintemergătorul şi Botezătorul
Ioan; de Sfinţii măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli;
de cei între Sfinţi părinţii noştri, mari Ierarhi şi dascăli ai
lumii: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Hrisostom;
de Atanasie, de Kiril, de Nicolae cel din Mira, de Spiridon al
Trimitundei, făcătorii de minuni, şi de toţi Sfinţii Ierarhi; de
Sfântul Apostol întâiul mucenic şi ArhiDiacon Ştefan; de
Sfinţii marii Mucenici: Gheorghe purtătorul de biruinţă,
Dimitrie izvorâtorul de mir, Teodor Stratilat şi de toţi Sfinţii
Mucenici; de cuvioşii şi de Dumnezeu purtători părinţii
noştri: Antonie, Eftimie, Sava cel Sfinţit, Teodosie
începătorul vieţii de obştie, Onufrie, Arsenie, Atanasie cel
din Aton şi de toţi cuvioşii; de Sfinţii şi vindecătorii fără de
argint: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi
Ermolae, Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon, şi de ceilalţi;
de Sfântul (al zilei) şi de toţi Sfinţii Tăi. Şi dă acestuia somn
de repaus, somn trupesc de sănătate, de mântuire, de viaţă
şi de întărire sufletească şi trupească; şi precum ai cercetat
odinioară pre Abimelec servul Tău la via lui Agripa, şi i-ai dat
somn de mângâiere ca să nu vadă căderea Ierusalimului, şi
l-ai adormit cu somn nutritor, şi iarăşi l-ai sculat într-o clipă
de timp, spre mărirea bunătăţii Tale; încă şi pre Sfinţii şi
măriţii şapte tineri i-ai arătat vestitori şi mărturisitori
arătării Tale, în zilele lui Deciu împăratului şi
persecutorului; şi pre aceştia i-ai adormit trei sute şaptezeci
şi doi de ani în peşteră, ca pre nişte prunci încălziţi în
pântecele maicii lor, nepătimind nicicum stricăciune, spre
lauda şi mărirea iubirii Tale de oameni şi spre vindecarea şi
dovedirea renaşterii noastre şi a învierii tuturor; Însuţi,
iubitorule de oameni Împărate, arată-te şi acum prin venirea
Sfântului Tău Duh, şi cercetează pre servul Tău (N), şi
dăruieşte lui sănătate, întărire şi virtute, prin bunătatea Ta;
că de la Tine este toată darea cea bună şi tot darul
desăvârşit.
Că Tu eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi
Ţie mărire, mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului şi bunului
şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA pentru junghiul din unele membre ale corpului
RUGĂCIUNEA
pentru junghiul din unele membre ale corpului
(care în popor se cheamă năjit)
Stăpâne Atotţiitorule Doctorul sufletelor şi al trupurilor,
Cela ce smereşti şi înalţi, Carele cerţi şi iarăşi tămăduieşti,
cercetează cu mila Ta pre robul Tău (N), întinde-i braţul Tău
cel plin de tămăduire şi de doctorie, şi-l tămăduieşte pre
dânsul; ridică-l din pat şi din boală; depărtează de la dânsul
durerea ce a căpătat din răceală. Porunceşte bolii a se duce
şi a se depărta în locuri pustii, şi a sta acolo până la sfârşitul
veacului. Teme-te, începătorule al răutăţii, de Dumnezeu, de
Cela ce şade pre scaun de Heruvimi, şi va să judece toată
lumea şi pre tine însuţi. Iată că-ţi porunceşte prin mine
smeritul Preot ţie diavole să te depărtezi cu toată răutatea
Ta de la robul Tău (N). Depărtează-te boală urâtă, din cap,
din ochi, din buze, din dinţi, din măsele, din nări din urechi,
din grumazi, şi din toate membrele lui. Te conjur cu numele
marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi
cu Preacurata lui Maică şi cu toate puterile cereşti, ca să nu
mai vii să intri de acum în robul lui Dumnezeu (N); ci curând
depărtează-te de la dânsul că este botezat şi pecetluit, în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE Pentru durere de cap (deochi)
RUGĂCIUNE
Pentru durere de cap (deochi)
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel
Atotputernic şi Atotţiitor, Carele faci toate şi le prefaci
numai cu voia Ta; Cela ce cuptorul cel de şapte ori ars, şi
văpaia cea din Babilon în rouă o ai prefăcut, şi pre Sfinţii
trei tineri întregi i-ai păzit; Doctorule şi Tămăduitorule al
sufletelor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc întru
Tine; Ţie ne rugăm, şi Ţie ne cucerim: Depărtează,
înstrăinează, goneşte toată lucrarea diavolească, toată calea
satanei, şi toată vrăjmăşia, privirea cea rea, nesăţioasă şi
plină de gelozie, a ochilor celor făcători de rele, de la robul
Tău, (N). Însuţi Iubitorule de oameni Stăpâne, tinde mâna Ta
cea tare, şi braţul Tău acela Atotputernic şi Înalt, şi
cercetează această zidire a Ta, şi-i trimite Înger de pace,
Stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului, carele să
nimicească şi să gonească de la dânsul tot sfatul cel rău,
toată pizma şi răutatea duşmană, şi toată gelozia celor răi.
Ca mântuit fiind cu puterea Ta, cu mulţumire să-Ţi cânte:
Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face
mie omul. Şi iarăşi: Nu-mi va fi frică de rele, că Tu cu mine
eşti. Că Tu eşti Domnul puterii mele, tare Stăpânitor,
Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie.
Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveşte-Te spre
zidirea Ta şi izbăveşte pre robul Tău de toată stricăciunea şi
supărarea ce i s-a făcut din cauza geloziei. Pentru
rugăciunile preabinecuvântatei Stăpânei noastre de
Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioarei Maria; cu
puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ale
arhanghelilor celor în chipul luminii; ale cinstitului,
măritului Profet Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; a
sfintei mare muceniţe Marina: ale Sfântului Stelian; ale
preacuvioasei maicii noastre Parascheva; ale Sfântului
Sfinţitului mucenic Elefterie; şi ale Sfântului (N), a căruia
pomenire săvârşim, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Că Tu eşti
Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre Hristoase
Dumnezeule şi Ţie mărire şi închinăciune înălţăm, cu Cel
fără început al Tău Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi deviaţă-
făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Şi stropeşte pre bolnav cu apă Sfinţită. Apoi pune mâna Preotul
pre capul celui bolnav, zicând rugăciunea aceasta:
Darul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel
dat Sfinţilor săi ucenici şi Apostoli, şi carele printr-înşii este
dat şi nouă nevrednicilor robilor săi, acel dar să te lumineze
şi să te tămăduiască pre tine, fiule şi fratele nostru cel duhovnicesc,
de toată boala şi neputinţa sufletească şi
trupească; să te dăruiască Bisericii sale întreg cinstit
sănătos, întru zile îndelungate, bine umblând şi făcând
poruncile lui Dumnezeu, acum şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA când se face cruce cu Sfânta copie la patima vreunei boli
RÂNDUIALA
când se face cruce cu Sfânta copie la patima vreunei boli
Preotul face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…,
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi după
Ecfonis: Doamne miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi
să ne închinăm… (de trei ori), şi Psalmul 69:
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, ca sămi
ajuţi mie, grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce
caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze
cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată, ruşinându-se
cei ce-mi grăiesc mie: bine, bine. Să se bucure, şi să se
veselească de Tine toţi, cei ce te caută pre Tine,
Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta,
mărească-se Domnul. Iar eu sărac sunt şi mişel, Dumnezeule
ajută-mi. Ajutorul şi izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne nu
zăbovi.
După aceea Preotul zice aceste Tropare:
Răstignindu-Te Tu, Hristoase, a pierit tirania, şi s-a călcat
puterea duşmanului; că nici Înger, nici om, ci Tu Însuţi,
Doamne, ne-ai mântuit pre noi; mărire Ţie.
Mărire…
Răscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul Legii cu scump
Sângele Tău, pironindu-Te pre Cruce, şi cu suliţa
împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor; Mântuitorul
nostru, mărire Ţie.
Şi acum…
Cu suliţa în costa Ta împungându-Te, Hristoase al meu, ai
eliberat de blestem pre cea plăsmuită din coasta
omenească, care se făcu pricină de pierzare tuturor
muritorilor.
Iscriviti a:
Post (Atom)