RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE

către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime

(se cântă la timp de boli molipsitoare şi omorâtoare

ca holera şi ciuma)

Preotul face început aşa: Binecuvântat este Dumnezeul

nostru..., iar citeţul: Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule...,

Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este

Împărăţia..., citeţul: Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne

închinăm…, (de trei ori), şi Psalmul 87: Doamne Dumnezeul

mântuirii mele ziua am strigat..., apoi Diaconul zice ectenia cea

mare: Cu pace Domnului să ne rugăm, şi celelalte până la: pentru

cei ce plutesc pre mare…, şi îndată adaugă acestea:

Pentru ca să nu-Şi aducă aminte de nelegiuirile şi

smintelile noastre, ale păcătoşilor şi nevrednicilor servilor

Săi, ci cu milă să curăţească păcatele noastre şi să-Şi

întoarcă mânia Sa, cea cu dreptate pornită asupra noastră,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca nu cu urgia Sa să ne mustre pre noi, nici cu

mânia Sa să ne pedepsească, ci să-Şi aducă aminte că trup

suntem, duh ce iese şi nu se întoarce, şi cu îndurare să

ferească de moarte sufletele noastre, şi în mânie să-Şi aducă

aminte de milă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu intre la judecată cu robii Săi şi să caute

spre nelegiuirile noastre, ci să le curăţească; şi să fie

Milostiv şi să scape pre oamenii cei în deznădăjduire,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-Şi aducă aminte de îndurările şi de milele

sale cele din veac, şi să nu pomenească păcatul tinereţii, al

neştiinţei şi al bătrâneţii noastre, ci să ne miluiască pre noi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă din Casa cea Sfântă a Sa glasul nostru

şi să tămăduiască durerile morţii ce ne-au cuprins, şi să

usuce râurile fărădelegilor, care ne turbură pre noi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca curând să ne scape din lanţurile morţii, care ne

încătuşează, şi să ne izbăvească de durerile iadului ce ne-au

cuprins pre noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca cu îndurare să îngăduie servilor Săi timp de

pocăinţă, şi să nu ne taie înainte de timp ca pre un smochin

neroditor, ci cu milă să sape împrejur şi să ne arunce

gunoiul milei, aşteptând încă cu iubire de oameni roadă de

pocăinţă şi de întoarcere, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne ridice pre noi din porţile morţii, de la

sabia cea ameninţătoare, şi de la arcul cel întins, şi cu milă

să întoarcă de la noi uneltele morţii, care cu dreptate sunt

gătite asupra noastră ca nişte săgeţi arzătoare, Domnului să

ne rugăm.

Pentru ca să audă rugăciunea noastră, cererea să o ia în

seamă şi lacrimile să nu le treacă, ci să ne uşureze spre a ne

repausa mai înainte până nu pierim, că apoi nu vom mai fi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim de toată supărarea, mânia şi

nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte…, Pre Preasfânta, curata,

preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine toată mărirea,

deci: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă...

Tropar glasul al 2-lea:

Întru mânia Ta, Dumnezeule, adu-Ţi aminte de îndurările

Tale, că pulbere şi ţărână suntem, duh ce iese şi nu se

întoarce, şi nu cu urgia Ta să ne cerţi pre noi, ca să nu

pierim cu totul, ci păzeşte sufletele noastre ca un iubitor de

oameni (de două ori).

Mărire…, Şi acum…, glasul al 6-lea Ceea ce eşti solitare

creştinilor neruşinată…, caută la pagina 275 apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă Dumnezeule….

Canonul

Cântarea I, glasul al 8-lea

Irmos: Pre Faraon cela ce se purta în car...

stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să

ne cerţi

Mărirea cea atotcreatoare, şi de o fiinţă, de un tron şi de o

putere şi în trei străluciri, Părinte necuprinse, Fiule şi

Duhule Sfinte, mântuieşte pre servii Tăi de cumplita boală,

ca cu mulţumită să Te mărim.

Furtuna păcatelor m-a împins în adâncul neputinţei, şi

îndesitele dureri, ca valuri întreite mă învăluiesc pre mine

nenorocitul. Stăpânire de o putere, Treime Sfântă, îndură-Te

şi mă mântuieşte pre mine cela ce pier cumplit.

Mărire…

Treime nedespărţită, scapă pre servii Tăi de păcatul ce

ne-a cuprins, stingând cu roua milei Tale arşiţa cea cumplită

a durerilor, şi ne dă sănătate, ca cu bună credinţă să Te

lăudăm.

Şi acum… a Născătoarei:

Purtat-ai, preacurată, în pântece pre Răscumpărătorul şi

Făcătorul a toate şi pre Domnul, Carele a purtat neputinţele

noastre. Pre Acela roagă-L acum să scape pre servii tăi de

boală cumplită, singură ajutătoarea oamenilor.

Cântarea a 3-a

Irmos: Făcătorul sferei cereşti...

Minţile cereşti, cetele Îngereşti, tronurile şi începătoriile,

puterile şi domniile, Te roagă pre Tine, Bunule Mântuitorule,

scapă de boala cea molipsitoare pre servii Tăi.

Ca să arăţi adâncul cel mare al iubirii de oameni; Stăpâne

Atotputernice, mântuieşte de boala cea omorâtoare şi de

chinurile cele cumplite pre servii Tăi, Unule, multÎngăduitorule.

Mărire…

Ca nişte duhuri înainte stătătoare şi lui Dumnezeu

servitoare, Îngeri şi arhangheli, rugaţi-L pre Acela să

înceteze boala, să împrăştie pierirea şi să ne scape de sorta

aducătoare de moarte.

Şi acum… a Născătoarei:

Izvor de vindecări şi adânc de bunătăţi, pre tine te-a

arătat Hristos Domnul, Cela ce s-a născut din tine, Fecioară

cu totul neprihănită; pentru acea mântuieşte pre servii tăi,

care se îneacă în viforul durerilor.

Catavasie:

Mântuieşte de nevoi pre servii Tăi Îndurate, că noi

neîncetat la Tine alergăm, către înduratul şi

răscumpărătorul, Stăpânul tuturor, Dumnezeule Cel mărit în

Treime.

Alta:

Mântuieşte de nevoi pre servii tăi, Preasfântă Născătoare

de Dumnezeu Fecioară, că neîncetat la tine alergăm, ca şi

către un zid nesurpat şi folositor.

Şi îndată Diaconul zice ectenia: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne

miluieşte şi celelalte. Apoi să se adauge acestea:

Greşit-am şi am făcut nelegiuire, pentru aceasta mânia Ta

cea dreaptă ne-a ajuns pre noi, Doamne Dumnezeul nostru,

şi umbra morţii ne-a acoperit şi de porţile iadului ne-am

apropiat; dar către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea

noastră cu umilinţă strigăm: fie-Ţi milă de poporul Tău şi nul

pierde cu totul, cu umilinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Doamne Cela ce Stăpâneşti moartea şi viaţa, nu închide

spre moarte sufletele servilor Tăi, ci conteneşte mânia şi

lasă urgia, că pier ca fumul zilele noastre; ofiliţi suntem ca

iarba şi s-a uscat tăria noastră, ci cu totul ne pierdem pentru

păcatele noastre; fie-Ţi milă de servii Tăi, întru pocăinţă cu

lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese şi nu

se întoarce, şi cu îndurare întoarce mânia Ta, ce cu dreptate

este pornită asupra noastră, cu care ca cu o sabie înainte de

timp ne tai pre noi; slăbeşte boala şi încetează rana, care în

curând ne pierde pre toţi; că nu morţii Te vor lăuda pre Tine,

nici toţi cei ce se pogoară la iad, ci noi aceşti vii Te lăudăm,

şi cu durere de inimă suspinând ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Mai mult de cât toţi am păcătuit Ţie, şi nelegiuire am

făcut, Stăpâne, şi chiar de nu am câştigat pocăinţă, primeşte

cugetul nostru în loc de pocăinţă, şi întorcându-Te spre milă

ca un bun şi Preaputernic, slobozeşte pre robii Tăi de boala

cea omorâtoare şi de cumplitele dureri, suspinând cu durere

ne rugăm Ţie, auzi-ne curând şi ne miluieşte.

Să nu-Ţi aduci aminte de nelegiuirile şi de strâmbătăţile

poporului Tău şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, nici să

Te întorci cu mânie de la cei ai Tăi; că de vei căuta la

nelegiuire, Doamne, cine va suferi? Că pulbere şi ţărână

suntem şi statura noastră ca o nimica înaintea Ta, ci ca un

Îndurat şi de oameni Iubitor, îndură-te şi nu ne pierde pre

noi în mânia Ta, pentru nelegiuirile noastre, rugămu-ne Ţie,

Preabunule Dumnezeule, auzi-ne şi ne miluieşte.

Cela ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă şi

să fie vii; ca un izvor al vieţii fă-ne vii pre noi cei vrednici

morţii, după judecata Ta cea dreaptă; că Tu eşti Dumnezeu,

Carele stăpâneşti viii şi morţii, şi nu ne pierde cu urgia

certării Tale; cu strigare tare din amărăciunea inimii şi cu

lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Caută cu milă, Doamne, spre răutatea poporului Tău, şi

Te îndură şi porunceşte Îngerului, ce şi-a întins mâna sa spre

pierzarea noastră a tuturor, precum I-ai poruncit odinioară

în zilele lui David să-şi retragă cât mai curând mâna sa, spre

a nu ne pierde cu totul, că şi noi întru pocăinţă

mărturisindu-Te, ca David, strigăm Ţie: Păcătuit-am şi am

făcut nelegiuire, şi nu suntem vrednici de îndurarea Ta, ci Tu

Însuţi, ca un Îndurat, plecat fiind de singură mila Ta, arată

milele Tale cele multe şi păzeşte poporul Tău şi oile turmei

Tale, rugămu-ne Ţie, curând ne auzi şi ne miluieşte.

Preotul ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul

nostru...

Catismala, glasul al 5-lea:

Supărările ne-au încunjurat pre noi, Doamne, şi chinurile

iadului ne-au aflat, Mântuitorule, şi ne-a acoperit umbra

morţii pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni, şi ne

lipsim de viaţă înainte de timp, şi ce să facem nu ne

pricepem; numai la Tine Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi

adâncul milei, cu durere de inimă şi cu umilinţă căzând

strigăm: Izvorule al vieţii, iartă şi miluieşte pre poporul cel

deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule

mult-Milostive.

Cântarea a 4-a

Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...

Acum cu adevărat umbra morţii ne-a acoperit pre noi şi

de porţile iadului ne-am apropiat; ci Tu, Mântuitorule, ca un

puternic ridică-ne şi fă minunată mila Ta, mântuind pre cei

ce cu credinţă neîndoită strigă: Mărire puterii Tale,

Iubitorule de oameni.

Apostoli tăinuitori şi prezicători şi însuşi văzători ai lui

Hristos, cei ce aţi luat darul vindecării, fiind doctori

sufleteşti, scoateţi-ne din nevoi şi de boala ce ne-a cuprins,

rugând pre Stăpânul Hristos, Mântuitorul şi Domnul.

Mărire…

Viforul păcatelor acum ne-a cuprins pre noi şi valurile

neputinţei ne învăluie, îndesite dureri ne îneacă, întristări şi

chinuri ne-au aflat pre noi păcătoşii. Apostoli ai Domnului,

cu rugăciunile voastre tindeţi-ne mână de ajutor.

Şi acum… a Născătoarei:

Fiind loviţi de pretutindeni cu dureri cumplite, Fecioară,

toţi cădem înaintea ta, la puternicul acoperământ, Curată;

mântuieşte-ne pre noi, îndură-te de toţi, Mireasă

Dumnezeiască, şi ne scapă de pierire, de cumplita boală, şi

vindecă durerile, Stăpână.

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Sfinţilor Profeţi, adăpaţi-ne cu rugăciunile voastre cele

îndulcitoare, acoperind marea înşelăciunii şi schimbaţi

toată amărăciunea bolii de acum în dumnezeiască dulceaţă

a însănătoşirii.

Pătrunşi suntem de săgeţile durerilor din porunca Ta,

Doamne, şi ne-a apăsat pre noi mâna Ta, Preaputernice; dar

ca Dumnezeu îndurător, îndură-te de noi toţi cu mila Ta,

pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.

Mărire…

Precum pre fiul văduvei cel mort de demult l-ai înviat cu

porunca Ta, Cuvinte, pre robii Tăi scăpându-i de cumplita

boală, ca un Bun şi Miluitor, înviază-i, Unule Iubitorule de

oameni.

Şi acum… a Născătoarei:

În noaptea vieţii viforul a toată răutatea ne-a cuprins, şi

ne-a acoperit adâncul întunecoasei slăbiciuni; dar, Fecioară,

străluceşte-ne o rază de răsuflare şi la lumina sănătăţii ne

îndreptează.

Cântarea 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

În luciul nemărginit al neputinţei mă aflu, şi în valurile de

restrişte ale bolii mă învăluiesc, Ocârmuitorule Doamne,

tinde-mi mână de ajutor acum şi mă mântuieşte.

Precum mai de demult pre cel paralitic cu dumnezeiasca

Ta voie l-ai ridicat din neputinţa bolii şi din patul răutăţii,

aşa uşurându-mă de boala cea prea grea, dă-mi sănătate,

mult-Milostive.

Mărire…

Ceata Profeţilor, adunarea Apostolilor şi mulţimea

Mucenicilor acum Te roagă pentru poporul Tău, Unule

Milostive; îndură-te de dânsul, Bunule.

Şi acum… a Născătoarei:

Marie, curată vistierie a fecioriei, tu mântuieşte-ne pre

noi de întristări, de neputinţe şi de boala care ne ţine acum,

ca cu credinţă să te mărim.

După aceea Diaconul zice ectenia cea mică. Preotul, Ecfonis:

Că Tu eşti Împăratul păcii...

Condac glasul al 6-lea:

Durerile iadului ne-au înconjurat, şi ne-a acoperit umbra

morţii, şi ca ceara de faţa focului, zilele noastre s-au topit de

faţa mâniei Tale, Doamne; ci ca un Îndurat adu-Ţi aminte în

mânie de mila Ta, şi iartă pre poporul Tău, ca fiind vii, cu pocăinţă

să Te mărim pre Tine, Unule Iubitorule de omeni.

Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de

mine ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună

treabă Ţie, Cuvinte.

Mărire… Şi acum…

Duhul Sfânt este pricina cea a tot mântuitoare; de suflă

Acesta în cineva după cum se cuvine, curând îl ridică de la

cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

Prochimen glasul al 4-lea:

Doamne, nu cu mânia Ta să ne cerţi pre noi, nici cu urgia Ta să

ne pedepseşti.

stih: Nu este vindecare trupului meu de faţa mâniei Tale, nu

este pace întru oasele mele de către faţa păcatelor mele.

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: (XII, 1-10)

Fraţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să

lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să

alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi

asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru

bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ţinut seama de ocara

ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi bine

aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de

mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele

voastre. în lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până

la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul

meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când

eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi

biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”. Răbdaţi spre înţelepţire.

Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe

care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de

care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi, şi nu fii adevăraţi.

Apoi, dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe,

şi ne sfiam de ei, oare, nu ne vom supune cu atât mai vârtos

Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei, precum găseau

cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul

nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.

Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 4-lea:

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 8;14-23

În timpul acela venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pre

soacra lui zăcând şi aprinsă de friguri; şi S-a atins de mâna

ei, şi a lăsat-o frigurile; şi s-a sculat şi slujea Lui. Iar făcânduse

seară, adus-au la Dânsul mulţi demonizaţi, şi a scos

duhurile cu cuvântul, şi a vindecat pre toţi cei ce erau

bolnavi. Ca să se plinească ce s-a zis de Isaia profetul ce

grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat, şi bolile a purtat.

Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul său a poruncit să

meargă de cealaltă parte. Şi apropiindu-se un cărturar, a zis

lui: Învăţătorule, voi să Te urmez ori unde vei merge. Şi i-a

zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi; iar

Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Iar altul dintre

ucenicii Lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să

înmormântez pre tatăl meu. Şi Iisus i-a zis lui: Urmează Mie,

şi lasă pre morţi să-şi înmormânteze morţii lor. Şi intrând el

în corabie, au mers după dânsul ucenicii Lui.

Deci, Mărire…, glasul al 2-lea: Părinte, Cuvinte şi Duhule,

Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre, Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curăţeşte

mulţimea păcatelor noastre.

stih: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta şi

după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte păcatele noastre.

Stihira aceasta, glasul al 6-lea:

Înfricoşat eşti Doamne şi cine va suferi dreapta Ta mânie?

Sau cine Te va ruga pre Tine pentru poporul cel păcătos şi

deznădăjduit? Dar pentru îndurările Tale cele nemăsurate, şi

a Ta iubire de oameni, şi pentru rugăciunile Preacuratei

Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, care se

roagă Ţie pentru noi, pleacă-Te spre îndurare, că noi toţi

suntem fără răspuns de îndreptare, ca nişte servi greşiţi;

pentru aceea degrab îndură-Te şi miluieşte făptura Ta,

Stăpâne, ca să nu pierim noi servii Tăi, Îndurate de reaua

certare în care ne aflăm.

După aceea Diaconul zice: Mântuieşte Dumnezeule, poporul

Tău... Preotul, Ecfonis: Cu mila şi cu îndurările...

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat...

Mă arde şi mă topeşte cuptorul durerilor celor

nenumărate, înfierbântându-se neîncetat flacăra bolii celei

pierzătoare, ci cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreştemă,

ca să cânt: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor

noştri.

Profeţilor, Apostolilor, ceata Mucenicilor şi

dumnezeieştilor învăţători, alinaţi cu rugile voastre durerile

celor ce zac, şi sănătate dăruiţi celor ce cântă: binecuvântat

eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Mărire…

Cu cuvântul pre Lazăr înviind, acum şi pre noi ne ridică

din mormântul cumplitei boli, înviindu-ne, Doamne ca să

cântăm cântare de mulţămită: binecuvântat eşti, Dumnezeul

părinţilor noştri.

Şi acum… a Născătoarei:

Milostivă fiind şi Maica Celui cu totul Milostiv, miluindune

scapă pre poporul ce cheamă, Fecioară, milele Tale şi

cântă: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul…

Cu durere gemând, din patul durerii noastre şi din boala

cea pierzătoare strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, şi

ridicând acum ochii inimii cerem sănătate: cercetează-ne

pre noi, Mântuitorule, şi ne scoală ca să-Ţi cântăm: popoare,

preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cu a noastră neputinţă îmbrăcându-Te, Îndurate, şi voind

a Te asemăna oamenilor, pentru rugăciunile Cuvioşilor Tăi,

mântuieşte-ne pre noi cei deznădăjduiţi şi ne ridică din

groapa a toată neputinţa, ca să cântăm Ţie: tineri,

binecuvântaţi; preoţi, lăudaţi; popoare, preaînălţaţi-L întru

toţi vecii.

Mărire…

Făcătorul firii, dăruitorul vindecărilor, ca Cela ce ai inima

blândă şi adânc de îndurare, îndelung-Răbdătorule, cu luare

aminte cercetează poporul Tău de boala cea pierzătoare, şi-l

înviază să-Ţi cânte: Preoţi, binecuvântaţi; popoare înălţaţi-L

întru toţi vecii.

Şi acum… a Născătoarei:

Tare ajutătoare şi neclintită apărătoare, nădejdea

deznădăjduiţilor, cu totul neprihănită, cercetează pre

poporul tău cela ce în dureri pătimeşte şi-i uşurează

greutatea bolii celei amare; alungă neputinţa şi primejdia, şi

mântuieşte pre servii tăi, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul de aceasta...

Multe minuni, cărora nu este număr, făcând Tu

Nemuritorule, arată mila Ta spre servii Tăi, ca un Dumnezeu

Milostiv, şi de boala ce ne-a cuprins acum slobozeşte-ne,

pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut şi ale cetei

Mucenicilor Tăi.

Pentru rugăciunile Îngerilor, arhanghelilor, Profeţilor,

Apostolilor, Mucenicilor, preacuvioşilor, ierarhilor şi ale

tuturor Sfinţilor Tăi, plânsul servilor Tăi întoarce-l,

Atotputernice, în bucurie, şi vindecă durerea, uşurează

neputinţa, şi ne dăruieşte nouă sănătate.

Mărire…

Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Doamne Cel bogat în

milă, pre Tine Te rog, vindecă multele mele patimi, scapămă

de dureri şi de întristări, ca un Bun şi singur Binefăcător

şi mântuieşte pre cei ce cu dreaptă credinţă Te măresc.

Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pre Înduratul şi Milostivul Stăpân, pre

Creatorul şi Domnul, acum arată spre mine obişnuitele tale

îndurări, şi mă scapă de boala cumplită ce-mi topeşte

sufletul meu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu; dă-mi

sănătate ca neîncetat să te măresc.

După aceea: Cuvine-se cu adevărat să te fericim…, Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., şi Troparele

glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Mărire…, Doamne

miluieşte-ne…, Şi acum…, Uşa milostivirii…, pag. 78.

După aceea citeşte Preotul rugăciunile acestea, sau câte va voi,

lăsând pentru alte zile, pre a doua sau pre a treia rugăciune.

Rugăciuni

la moartea cea neaşteptată şi furioasă a ciumei

(compunere a sfinţitului patriarh Filoteiu)

Diaconul zice: Cu lacrimi, întru umilinţă şi cu inimă înfrântă

plecând genunchii sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului

să ne rugăm. Atunci toţi zic: Doamne miluieşte (de 3 ori), şi-şi

pleacă genunchi. Iar Preotul cu genunchi plecaţi, cu lacrimi şi cu

toată umilinţa, citeşte rugăciunea aceasta.

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorul cel

nedeşertat al îndurărilor, noianul cel neurmărit al iubirii de

oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelung-răbdării şi al

bunătăţii, Cela ce chiar şi multele feluri de bătăi şi de răni,

ce vin după timpuri asupra neamului omenesc, le aduci spre

folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca

neînfrânarea şi totala noastră pornire la păcat să o opreşti,

ca şi cu un frâu, cu frica de Dumnezeu, ca să nu se vatăme

necuviincios chipul cel dumnezeiesc, şi să nu se înjosească

rău nobleţea sufletului nostru; opreşte, rugămu-ne această

armă tăioasă şi neaşteptată a morţii adusă asupra firii

noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât toate

neamurile, nici să ne dai spre batjocura duşmanilor noştri

celor înţelegători şi simţitori. Pustiitu-s-au cetăţile, stricatus-

au oraşele; sărbătorile cele Sfinţite, servirile şi armonia

cântărilor celor dumnezeieşti, în mare parte au tăcut; case

bune şi mari, (după cum zice scriptura) au pierit, şi nu este

cine să locuiască într-însele. Frică şi tremur a venit asupra

noastră, şi pre toţi i-au acoperit întunericul cel negru al

acestei morţi înfricoşate. Nu apucăm Stăpâne, să plângem

după datina rudelor pre cei ce mor, şi iată soseşte şi

sfârşitul nostru, căutând pre alţii să ne plângă şi să ne

predea mormântului celui comun. În cât noi cei vii şi văzuţi

nu ne mai credem a fi vii, de frica acestei bătăi înfricoşate, ci

mai că nu ne mai încredem nici în noi înşine; închipuindu-şi

fiecare că are în sine semnul şi rana morţii, şi înainte de

moarte, de frica morţii cumplit murim. Aceasta este răsplata

răutăţii noastre; acesta sfârşitul cel potrivit al faptelor

noastre celor viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele

rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale călcărilor noastre

de jurământ; acest şarpe cu trei capete înfigându-şi în noi

dinţii săi cei veninoşi, ne-a adus pierzare şi această moarte.

Că zice: pentru aceasta, vine urgia lui Dumnezeu peste fiii

neascultării, pentru care nu putem nici a ridica ochii minţii,

nici a ne ruga liniştit şi a atrage mila Ta; fiecare fiind

împilat, de greutatea conştiinţei sale ca de o cătuşă de fier.

Dar să nu ne părăseşti cu totul pentru numele Tău cel Sfânt,

nici să strici aşezământul Tău, ca noi ticăloşii să nu fim

lipsiţi de timpul pocăinţei şi al reîntoarcerii. De aceea şi

această mare bătaie de moarte cu iubirea de oameni o ai

adus. Ştim că de multe ori făgăduind pocăinţă şi de multe

ori minţind, spre tăiere suntem osândiţi ca şi smochinul cel

neroditor. Ci încă tot mai îngăduie ca un cultivator, de

oameni Iubitor, Carele nu voieşti moartea păcătosului, ci

întoarcerea şi vieţuirea lui; Cela ce ai poruncit a ierta

păcatele fraţilor de şaptezeci de ori câte şapte; Carele poţi

ridica fii lui Avraam şi din pietre vârtoase şi neroditoare; că

numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce în oameni sunt cu

neputinţă, Iubitorule de oameni Stăpâne. Ca şi între noi, în

neamuri de neamuri, să se preamărească Preasfânt numele

Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune la rană de moarte

Domnului să ne rugăm

Păcătuit-am, nelegiuit-am, nedreptăţit-am înaintea Ta,

Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele

mântuitoare, şi făgăduinţele noastre cele Sfinţite, care le-am

făcut la Sfântul botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi

înaintea Îngerilor şi a oamenilor; lepădatu-ne-am de

înfricoşatul sânge al legii, prin care ne-am Sfinţit, socotindul

de nimic şi înjosind harul Duhului şi dispreţuind înfierea

cea mai pre sus de fire. Toată Scriptura şi legea cea

dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca

un sunet deşert şi graiuri lipsite de fapte s-au socotit de noi.

Numai cu numele şi cu vorbele noi mişeii purtăm Cinstita

Evanghelie şi adevărata creştinătate. Mâinile noastre s-au

făcut îndemânatice spre toată răpirea şi lăcomia, iar

picioarele, grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi

strâmbătatea şi cădem la Tine, primeşte-ne, Stăpâne. Şi deşi

suntem foarte departe de întoarcerea şi adevărata lor

căinţă, lipsa să o îndeplinească nemărginita Ta bunătate, ba

chiar totul; fiindcă de toate cu totul suntem lipsiţi. Pentru că

ai îndurare şi milă care Te înduplecă: Crucea şi moartea cea

de voie, ce ai suferit pentru noi nerecunoscătorii, luptele

Apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele Mucenicilor, şi

înainte de toate, nădejdea şi mântuirea cea comună a

tuturor, pre Născătoarea de Dumnezeu, ce Te-a născut fără

sămânţă mai pre sus de minte. Ale căror rugăciuni primindule

cu iubire de oameni, slobozeşte-ne pre noi de întristarea

cea de acum şi de viitoarea muncă cea veşnică. Cu harul şi

iubirea de oameni a Părintelui Tău celui fără început, cu

Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi viaţă

făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune la boală de ciumă

Domnului să ne rugăm

Atotţiitorule Stăpâne, îndelung-Răbdătorule, mult-

Miluitorule, lesne-Iertătorule, de oameni-Iubitorule,

Atotbunule, Preabune, Atotputernice Hristoase, Dumnezeul

nostru; Tu din nefiinţă în fiinţă ai produs firea noastră,

numai din prisosinţa bunătăţii; Tu ai insuflat în noi suflet şi

cuvânt înţelegător, şi cu chipul Tău cinstindu-ne, ne-ai

învrednicit minunat desfătării raiului, purtării celei

asemenea lui Dumnezeu şi cuminecării dumnezeieşti; Tu pre

cei ce au călcat porunca Ta, şi s-au supus înşelăciunii şi

amăgirii diavoleşti, căzând din mărirea Ta, şi schimbând

viaţa cu moartea şi Împărăţia cu robia cea ruşinoasă, nu i-ai

trecut cu vederea, pentru adâncul cel negrăit al îndelungrăbdării

şi bunătăţii, ci I-ai cercetat în tot chipul prin părinţi

şi Profeţi. Tu ai dat nouă legea cea scrisă spre întoarcere şi

învăţătură; pus-ai Îngeri îndreptători şi păzitori, învăţândune

şi conducându-ne oarecum spre aflarea a ce este mai

bine. Dar fiindcă toate acestea le-am arătat a fi deşarte şi

zadarnice, prin plecarea cea nemăsurată a noastră către

răutate, însuţi Tu la sfârşitul veacurilor nespus ai făcut a

doua creare şi replăsmuire a firii noastre, şi întreg omul

nostru unindu-l minunat cu întreaga Ta Dumnezeire, şi

Sfinţind trupul cu trup, şi sufletul cu suflet, şi cu moartea şi

patimile Tale scăpându-ne pre noi de patimile cele peste fire

şi de moarte, prin paza dumnezeieştilor Tale porunci, ne-ai

învrednicit vieţii celei nemuritoare. Dar noi iarăşi călcând

aceste porunci dumnezeieşti ale Tale, şi umblând după

poftele şi voinţele noastre, cu stăruinţă facem tot păcatul în

fiecare zi: clevetire, defăimare, ţinere în minte de rău,

călcare de jurământ, minţire, vorbire de ruşine, înşelăciune,

ceartă, pizmă, şi toată fapta de ruşine necuviincioasă,

firească şi peste fire, ce nu se află nici la dobitoacele

necuvântătoare; acestea toate păgâneşte din nou le

născocim. Stinsu-s-au în deşertăciune zilele noastre; suntem

lipsiţi de ajutorul Tău; ne-am făcut de batjocură şi dispreţ

celor din împrejurul nostru; numele Tău Cel Preasfânt şi

închinat s-a făcut prin noi defăimat de păgâni, că am

îmbătrânit în răutate şi neînţelepţeşte pre căi şchiopătăm.

Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut, nu este

cine să înţeleagă, nu este până la unul: preoţii şi poporul neam

abătut împreună. Pentru aceasta, cu dreaptă judecată,

suntem respinşi de la Tine, şi aruncaţi de la ajutorul Tău cel

mare, şi noi păcătoşii am întors spre întărâtare multa Ta

iubire de oameni. Ciume şi robie, strâmtorare şi sărăcie,

morţi felurite şi necontenite ne-au sfâşiat pre noi

nemernicii, pentru ca prin astfel de bătăi să ne tragi cu sila

la Tine, Iubitorule de oameni. Dar nici aşa nu s-a făcut ceva

mai mult din partea noastră. Datu-ne-ai spre robie păgânilor,

şi celor nelegiuiţi spre jefuire, spre junghiere şi spre pradă,

şi nici aşa nu ne-am înţelepţit, nici ne-am depărtat de la

răutăţile şi nelegiuirile noastre. Puţin numai ne-ai fost scos

minunat din robie, şi ne-ai slobozit peste nădejdea noastră

de la necredincioşi, şi încă mai mult am adăugat nelegiuire

peste nelegiuire, semeţindu-ne de binefacere şi de libertate,

şi rău întrebuinţând iertarea. Pentru aceasta, Preabunule

Stăpâne, ca pre unii care, nici prin cele de întristare, nici

prin cele cumplite, nu ne-am înţelepţit, nici ne-am făcut mai

buni prin binefacerile şi harurile Tale, cu dreapta judecată

ne-ai osândit pre noi, şi ne-ai trădat la pierire, la sfărâmare

şi deplină stingere. Şi este arătat, că suntem osândiţi a fi de

tot striviţi şi nimiciţi, pentru că ai şi secerat aşa fără cruţare

înainte de timp prelungirea neamului nostru, ca nici

rădăcină, nici sămânţă să nu rămână în Israel, după cum

este scris, ci să ne facem ca Sodoma şi ca Gomora, pre care

de demult cu totul le-a nimicit înecul de foc. Căci boala nu

ne cuprinde încet, răpind cu cumpătare pre cei ce mor, ci ca

un junghietor stând de faţă şi pre fiecare cu sabia de moarte

lovindu-l; aşa, mulţi de odată cu rana au primit şi semnul

morţii, şi pre toţi împreună repede i-a acoperit întunericul,

încât abia zicem a fi răniţi, şi moartea îndată ne şi calcă pre

urmă. Aşa că din una şi aceeaşi casă se scot câte doi şi câte

trei, aruncaţi grămadă pre un pat, încât cei rămaşi nu mai

pot fi în stare a da rudelor cele cuvenite după lege, nici le

este cu putinţă a se gândi la care dintre rude mai întâi să

meargă, că toţi cu totul se sting amar, şi se trimit la iad! Ci

de pretutindeni constrânşi de nepricepere şi nedumerire, nu

ştim care parte din nenorocire se cuvine mai vârtos a o

plânge: oare moartea cea fără timp, sau răpirea cea

neaşteptată, sau pre cei mai înainte muriţi, ori pre cei ce

acum îşi dau sufletul, sau pre cei ce au peste puţin să

pătimească aceasta, ori pre cei ce se par a scăpa şi a fi mai

tari decât boala? Dar, mai vârtos, se cade a ne tângui şi

plânge, ne mai rămânând nici o nădejde, că peste puţin vom

fi şi noi număraţi între morţi; aşa, de pretutindeni

deznădăjduiţi, zăcem ca nişte vite aşteptând junghierea.

Astăzi stă în jurul părinţilor şi a mamelor ceata copiilor,

ceata fiilor, ceata altor rude şi cunoscuţi încât casele sunt

strâmte pentru mulţimea celor ce se adună în familii şi

rudenii; iar mâine sunt fără fii, lipsiţi amărâţi, părăsiţi, ca

nişte scopiţi şi ca cum şi-ar fi pierdut toată nădejdea de

viaţă şi de bătrâneţe şi de prelungirea neamului de

moştenire, şi ca nişte lipsiţi de toate cele fireşti, de cei mai

iubiţi şi de cele mai trebuitoare. Spăimântatu-ne-am deci,

Iubitorule de oameni Stăpâne, de această mare şi nesuferită

restrişte şi bătaie; şi puţin de nu ne-am ieşit din fire, că neau

cuprins pre noi nepricepere şi nedumerire; şi a venit

asupră-ne frică şi tremur, şi ne-a acoperit umbra morţii, şi

ne-am uimit şi deznădăjduit cu totul. Că nu ne mai credem a

fi între cei vii, nici suntem în liniştea minţii; ci fiecare

închipuindu-şi a avea în sine rana şi simptomul adesea

pipăindu-şi membrele, în toată ora se înspăimântă, chiar de

s-ar pune vreun ţânţar, ori l-ar muşca vre-o vietate, i se pare

de frică că a sosit pieirea, şi înainte de moarte ni se pare că

murim. Pentru care toţi ne şi învârtim ca nişte morţi pre

jumătate şi leşinaţi şi cu totul uimiţi, neaflând nici o

scăpare; şi ce este mai rău, noi ticăloşii nu îndrăznim nici a

ridica la cer ochii noştri, nici a deschide gura noastră şi a ne

ruga înaintea Ta, fiind împunşi de boldul conştiinţei; şi

având înaintea ochilor faptele noastre cele viclene şi pline

de toată necurăţia, acoperindu-ne de ruşine feţele, ne

judecăm nevrednici de ajutorul Tău şi sprijinirea Ta. Striviţi

fiind, umiliţi şi ruşinaţi, de aceasta numai strigăm către

Tine, Dumnezeule Cel Bun: Drept eşti, Doamne, şi dreaptă

este judecata Ta în toate cele ce le-ai adus asupra noastră!

Iar mai ales, n-ai făcut nouă după nelegiuirea noastră, nici

după păcatele noastre ne-ai răsplătit nouă; ci şi această

bătaie adusă asupra noastră mărturisim a fi mai mult după

iubirea de oameni decât după dreptate; căci toată bătaia şi

rana şi toată pierzarea adusă asupră-ne, este mică şi puţină

către prea multele noastre nelegiuiri. Deci pentru mulţimea

păcatelor noastre, nu putem nici a îndrăzni, drepte

Judecătorule Doamne, ca să rugăm bunătatea Ta spre a afla

dezlegare de această înfricoşată certare. Dar mila Ta cea

prea mare şi adâncul îndurărilor Tale, mult-Miluitorule

Stăpâne, ne sileşte a îndrăzni şi a căuta cele peste meritul

nostru. Pentru care, Dumnezeule Preabune şi Doamne al

milei, ne rugăm măreţiei Tale: Opreşte această ascuţită

sabie a morţii, ce înainte de timp se aduce asupra noastră;

ca nu cu mânia Ta să ne mustri pre noi, nici să ne dai cu

totul la pieire, pentru numele Tău cel Sfânt, nici să

îndepărtezi de la noi mila Ta, Iubitorule de oameni, nici să

strici aşezământul Tău care L-ai făcut cu părinţii noştri, nici

să ne împuţinezi mai mult decât toate naţiile. Pune contra

mulţimii răutăţilor noastre adâncul îndurărilor Tale; numai

Ţie păcătuim, Doamne, dar şi numai Ţie unuia servim; afară

de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem; numai Ţie stăm înainte

cu inima înfrântă şi umilită, şi lăcrimând strigăm: Doamne,

miluieşte-ne. Primeşte, Iubitorule de oameni, această

comună umilinţă a noastră şi durere de inimă, precum ai

primit lacrimile lui Ezechia în întristarea inimii sale, şi l-ai

scăpat pre dânsul de moarte, şi i-ai dăruit timp de viaţă

peste cel pus pentru sfârşitul lui; căci, zice, întors-a Ezechia

faţa sa către părete şi a plâns; şi îndată ca un Stăpân Iubitor

de oameni ai trimis pre profetul şi i-a zis lui: Auzit-am

rugăciunea Ta şi am văzut lacrimile Tale, şi voi adăuga la

anii Tăi, ani cincisprezece. Deci, răbdătorule de răutate

Doamne, Însuţi ai zis: Nu voiesc moartea păcătosului, ci

întoarcerea şi vieţuirea lui; îndură-Te şi de noi nevrednicii, şi

întoarce mânia Ta cea dreaptă de la noi, şi să nu ne urgiseşti

pre noi în veci. Vezi, Stăpâne, că ne-am împuţinat şi am

scăzut noi moştenirea Ta, şi poporul Tău cel Sfânt, şi

plinirea a tot pământului, a căruia umbră cuprindea şi

munţii. Adu-Ţi aminte, Iubitorule de oameni, de Cruce, de

moarte şi de patima cea de voie, care ai suferit-o pentru noi

osândiţii, şi să nu răpească moartea ca un leu sufletele

noastre, nefiind cine să scape, nici să ne mântuiască. Ştii,

îndelung-Răbdătorule, că nici o bătaie n-a atins aşa pre nesimţitorii

egipteni, ca stricarea şi pierzarea întâi născuţilor;

iar asupra noastră nenorocirea este neînchipuită şi răutatea

neasemănată, deoarece toţi împreună, şi cei dintâi, şi cei de

mijloc, şi cei din urmă se răpesc fără timp asa de iute.

Îndură-Te deci, lesne-Iertătorule Doamne, de lacrimile şi

plângerea tinerilor şi a pruncilor şi de toată vârsta,

neformată şi necoaptă; opreşte-Ţi întărâtarea Ta cea dreaptă

asupra noastră, şi încetează sfărâmarea, mult-Miluitorule

Doamne. Căci pruncii primind rana şi semnul morţii, şi

venind în cunoştinţă de rău şi de pieire, la noi se uită, îşi

aţintesc ochii, îşi întind mâinile, şi prin lacrimi, prin

gângăviri, prin sunete neînţelese şi prin toate mişcările

putincioase arată junghierea, plângându-şi pieirea, şi în

toate chipurile se silesc cum ne-ar atrage spre ajutorul lor.

Iar noi neputând nicicum a le întinde mână de ajutor şi

dezlegare de răutate, la Tine alergăm şi cerem ajutor contra

acestei cumplite bătăi. Că Ţie unuia sunt putincioase cele ce

la oameni sunt cu neputinţă; că binecuvântat eşti în veci

Amin.

Altă rugăciune către Dumnezeu, ce se zice în timp de ciumă şi

foamete, compunere a sfinţitului patriarh Calist.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele cu porunca cea

creatoare ai produs din nefiinţă în fiinţă aceasta făptură

văzută; apoi prin marea Ta bunătate ai plăsmuit cu mâinile

Tale şi pre om, şi mai întâi toată pregătirea lui spre mâncare

şi băutură ai făcut-o lesnicioasă şi fără cheltuială; dar îndată

după călcarea poruncii l-ai lipsit pre dânsul de acea

desfătare nestricăcioasă, şi spre folosul lui i-ai dat alt trai

mai anevoios; aşa că ai poruncit pământului să producă

roade spre nutrirea noastră şi chiar a vietăţilor

necuvântătoare, în multe feluri şi în multe chipuri. Unora

dintre ele le-ai dat cele trebuincioase numai din seminţele

pământului, iar altora în alt fel, după puterea Ta cea

prevăzătoare, prin care Te îngrijeşti cu bunătatea Ta şi de

peştii mării, deschizând dreapta Ta şi umplând toată

vietatea de buna Ta voinţă. Cela ce ai făcut semne mari şi

minunate în Testamentul Vechi şi cel Nou, auzi-mă şi pre

mine păcătosul şi nevrednicul servul Tău. Şi precum

odinioară prin Iosif, ce purta chipul Unuia-Născut Fiului Tău,

ai nutrit cu îndestulare pre tot poporul israelit, aşa şi acum,

prin Unul-Născut Fiul Tău Adevăratul Dumnezeul nostru,

dăruieşte cele de nutrire şi de repausul nostru, şi ne dă 

scăpare de toate cele întristătoare; de ciumă, de foamete, şi ne

scuteşte pre noi de chinul şi nevoia ce ne aşteptă; ca să se

preamărească Preasfânt numele Tău, al Tatălui celui fără de

început, şi al Unuia-Născut Fiului Tău, şi al Preasfântului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Dumnezeul minunilor, Carele ai făcut mari şi minunate;

Cela ce prin Moisi ai slobozit pre vechiul Israil din robia cea

amară a lui Faraon; Cela ce cu mâna Ta cea dreaptă l-ai

condus şi nevătămat l-ai adus în pământul făgăduinţei;

Carele mai întâi prin păsările acelea ai nutrit spre saţiu în

deşertul cel prea uscat un popor nu lesne de numărat;

Carele ai plouat mană ca apa din izvor pururea curgător;

Cela ce ai pregătit ca piatra cea vârtoasă să izvorască izvor

de apă, şi ai săturat prin revărsarea apei, pre toţi cei chinuiţi

de sete; aşa şi acum nutreşte-ne pre noi cu ştiuta Ta iubire

de oameni şi bunătate; dăruieşte nouă cele trebuitoare, şi

ne îndestulează spre servirea şi hrana noastră; arată şi în

noi marele Tale minuni, şi ne hrăneşte spre saţiu cu

binecuvântarea bunătăţii Tale; că toate sunt Ţie cu putinţă,

şi nu-Ţi este nimic neputincios. Aşa, Doamne Dumnezeul

nostru, Cela ce ai nutrit mii de popoare cu puţine pâini în

deşert, nutreşte-ne şi pre noi acum cu negrăita Ta îndurare,

şi să nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor

şi nevrednicilor Tăi servi; ca să se preamărească Preasfânt

numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.