Canon de rugăciune către Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah

Viața Sfântului Iosif din Khevi, Georgia

Sinaxar 7 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a saptea, pomenirea Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah.

Viața Sfântului Mucenic Chesarie, diaconul

Viața Sfinților Mari Mucenici Serghie și Vah

Sfinții Mucenici Serghie și Vah, nevrând ca pentru dragostea împăratului să cadă din dragostea lui Dumnezeu, au grăit mult împotriva împăratului. Și fiind plini de darul Duhului Sfânt și cu limbă slobodă, în cuvinte înțelepte, au arătat neputința idolilor și cu multă îndrăzneală au mărturisit puterea și dumnezeirea lui Iisus Hristos, iar pe împărat l-au sfătuit să caute să cunoască adevărul.


Sfinții mucenici Serghie și Vah erau de neam roman, mari senatori și cei dintâi nobili de la curtea împăratului Maximian, care îi iubea mult și îi cinstea pentru priceperea și vitejia lor în războaie, precum și pentru credința în slujbă. Nimeni nu putea în niciun chip să se apropie de împărat și să ceară ceva de la el, decât numai prin acești credincioși sfetnici ai lui. În astfel de cinste împărătească erau, cinste pe care nimeni altul n-o avea. Însă ei nu așteptau cinste de la împăratul cel pământesc, ci de la Împăratul cel ceresc, căci credeau în Domnul nostru Iisus Hristos și se sârguiau să placă Lui prin viața cea sfântă și prin osârdia cu care îi slujeau. Ei, însă, își tăinuiau credința de frica împăratului, căci mânia și iuțimea lui Maximian împotriva credincioșilor erau neîmblânzite. Dar lumina credinței în Hristos n-a rămas multă vreme ascunsă, căci a venit vremea să fie arătată tuturor, pentru că unii oameni, pizmuindu-i pentru dragostea ce le-o arăta împăratul și voind să atragă asupra lor mânia lui Maximian, i-au pârât că sunt creștini și că s-au lepădat de închinarea la idoli.

Împăratul nu voia să creadă că niște oameni ca aceștia, care au de la el atâtea daruri, să-i fie lui potrivnici în cinstirea zeilor și chiar se rușina de dânșii să-i întrebe despre aceste lucruri sau să-i mustre, neavând nici o dovadă vrednică de crezare. Însă s-a gândit să-i ispitească în acest chip: într-una din zile împăratul a făcut praznic pentru idolii săi și a mers împreună cu toți nobilii, cu ostașii, cu slujitorii și cu toată suita sa în capiștea necuratului idol Die, voind să-i aducă jertfe alese. În acest timp privea să vadă dacă vor intra o dată cu dânsul și iubiții lui senatori în capiștea idolească. Când împăratul a intrat în capiște, senatorii Serghie și Vah au rămas afară și, ca adevărați robi ai lui Hristos, stăteau deoparte și se rugau adevăratului Dumnezeu, ca să lumineze ochii necredinciosului popor și să preamărească întru dânșii prea sfânt numele Său. Împăratul, văzând că Serghie și Vah n-au intrat cu dânsul la praznic, a trimis pe slujitorii săi să-i prindă și să-i aducă cu sila în capiștea lui Die. Fiind aduși sfinții în adunarea cea urâtă de Dumnezeu, împăratul le-a poruncit să se închine idolilor, să le aducă jertfă și să mănânce din cele jertfite idolilor. Iar ei, nevoind să facă acestea, au zis: „Avem în cer un Dumnezeu care nu minte, un Dumnezeu adevărat și viu, care pe toată lumea o cuprinde și nu este nesimțitor la fel că idolii voștri și noi Aceluia ne închinăm”. În felul acesta ei îl mustrau pe împărat pentru credința lui cea greșită, pentru că cinstea cuvenită lui Dumnezeu o dădea idolilor orbi, surzi și muți, aducând cu el și pe alții la această credință. Împăratul a poruncit să fie luate de la dânșii semnele nobleții lor - fireturile ostășești, lanțurile de aur, inelele și toate hainele și să fie îmbrăcați femeiește spre necinstea lor și, punând cercuri de fier pe grumazul lor, a poruncit să fie purtați așa prin cetate spre râsul și batjocura tuturor, ca așa cei slăviți și de neam nobil roman să fie batjocoriți pentru cinstirea adevăratului Dumnezeu și pentru necinstirea idolilor mincinoși sau, mai bine zis, a diavolilor, cărora n-au voit să le jertfească cei ce se aduceau pe sine jertfă lui Hristos.
Împăratul Maximian, după săvârșirea necuratelor jertfe, s-a întors la palat și, mâhnindu-se pentru Serghie și Vah, pe care îi iubea, i-a chemat înaintea sa și le-a zis: „Prietenii mei prea iubiți și credincioși, pentru ce v-ați înșelat ca să-i miniați pe zei, iar pe mine, împăratul vostru, care sunt bun și milostiv, să mă mâhniți și vouă să vă aduceți atâta necinste? Pentru că eu, deși vă iubesc mult, nu pot suferi necinstirea zeilor mei, și vă voi da la chinuri, fără ca aceasta să fie dorința mea. Deci, vă rog, prietenii mei, părăsiți pe acel Fiu al teslarului pe care evreii, ca pe un tâlhar, l-au răstignit între tâlhari pe cruce. Nu vă amăgiți de creștineștile farmece și basme și întoarceți-vă către zeii noștri și eu vă voi încununa cu mai multă cinste, și mai multă dragoste vă voi arăta vouă și veți trăi în bunătățile împărăției mele, fiind nedespărțiți de mine”. Serghie și Vah, nevrând ca pentru dragostea împăratului să cadă din dragostea lui Dumnezeu și nedorind ca pentru bunătățile cele vremelnice să se lipsească de bunătățile cele veșnice, au grăit mult împotriva împăratului. Și fiind plini de darul Duhului Sfânt și cu limbă slobodă, în cuvinte înțelepte, au arătat neputința idolilor și cu multă îndrăzneală au mărturisit puterea și dumnezeirea lui Iisus Hristos, iar pe împărat l-au sfătuit să caute să cunoască adevărul.
Păgânul împărat, având inimă împietrită și urechile surde și ochii cei sufletești orbi, nu primea sfatul lor cel bun și se lepăda de cuvintele lor folositoare și se aprindea mai mult de mânie și iuțime, dar nevrând ca el însuși să-i muncească, pentru că îi iubea foarte mult, i-a trimis în părțile Răsăritului, la ighemonul Antioh, care era cumplit chinuitor al creștinilor. Acest Antioh se învrednicise de la împărat de ighemonie prin nobilii Serghie și Vah, pentru că ei, prin rugămintea lor, au mijlocit de la Maximian acea cinste pentru Antioh și l-a rânduit ighemon în părțile Răsăritului. La acest Antioh i-a trimis Maximian pe Sfinții Serghie și Vah, pentru ca să se înfricoșeze de cruzimea lui, cruzime despre care se dusese vestea în toată lumea, să le fie frică de el, fiind în mâinile acestui tiran și așa, fiind siliți, să se lepede de Hristos din frică și de rușine; iar dacă nu se vor supune să fie chinuiți, nu înaintea ochilor împăratului, ci în alte părți îndepărtate.

Sfinții au plecat din Roma, fiind duși în lanțuri, și mergând toată ziua aceea, au rămas peste noapte la o gazdă, iar la miezul nopții, când ostașii care îi duceau și îi păzeau au adormit adânc, ei privegheau cu tot dinadinsul în rugăciune, cerând lui Dumnezeu ajutor, ca să poată să rabde cu bărbăție toate chinurile, pentru numele Lui cel sfânt. Astfel rugându-se ei, li s-a arătat îngerul Domnului, strălucind lumină cerească, și îi întărea, zicându-le: „Îndrăzniți, robii lui Hristos, și nevoiți-vă ca ostașii cei buni împotriva diavolului, pentru că degrabă îl veți birui. Iar pentru nevoința voastră veți lua cununile biruinței de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alături de voi în suferința voastră, dându-vă ajutorul Său, până ce îl veți călca pe vrăjmașul diavol sub picioare”. Cu aceste cuvinte întărindu-i, îngerul s-a făcut nevăzut, iar ei, umplându-se de negrăită bucurie, înălțau laudă lui Dumnezeu Celui ce bine a voit ca prin îngereasca arătare să cerceteze pe robii săi. Și mergând multă vreme pe cale, petreceau în post, în rugăciuni și cântări de psalmi, înarmându-se împotriva duhurilor celor nevăzute ale răutății prin această duhovnicească armă. Trecând prin multe cetăți și țări, au ajuns în părțile Răsăritului, în cetatea care se numea Varvalisa, unde locuia Antioh, căruia ostașii i-au predat pe cei trimiși în lanțuri, adică pe Serghie și pe Vah, precum și scrisoarea împăratului care avea acest cuprins:
„Maximian, puternicul împărat, poruncește lui Antioh, ighemonul părților din Răsărit și tuturor oamenilor, dar mai ales ajutătorilor și slujbașilor împărăției noastre, ca să nu mai fie oameni necredincioși zeilor și străini de slujbele lor; deci, în acest fel, văzând pe Serghie și pe Vah că sunt de credința creștinească cea atât de rea, i-am judecat și i-am găsit a fi vinovați de muncile cele cumplite. Și de vreme ce sunt nevrednici de împărăteasca cinste, i-am trimis bunătății tale, ca, de se vor pocăi, ascultându-ne pe noi, și de vor jertfi zeilor, să-i învrednicești cu blândețea ta și să-i eliberezi din chinurile cele pregătite pentru ei; apoi să le făgăduiești a noastră iubire de oameni, pentru că va lua fiecare dregătoria sa și va ajunge la cinste mai mare ca cea dintâi. Iar dacă nu se vor supune, ci vor rămâne în credința cea rea, să-i supui pe dânșii la chinuri legiuite și să-i pierzi cu moarte de sabie. Îți doresc viață lungă și să fii sănătos”.

Antioh, citind această scrisoare împărătească, a poruncit ca Serghie și Vah să fie puși într-o închisoare ușoară și să fie păziți până a doua zi. Iar a doua zi, intrând în divan, a șezut la judecată și, aducându-i înaintea sa, a zis către dânșii: „Părinților și binefăcătorilor mei, care ați mijlocit pentru mine să iau această dregătorie și cinste pe care o am, cum s-a schimbat buna voastră soartă, căci eu acum șed ca un judecător, iar voi stați ca niște robi legați înaintea mea, eu care altădată ședeam înaintea voastră, slujindu-vă. Deci, rogu-vă să nu voiți a vă face vouă un rău ca acesta, ci ascultați-l pe împărat și cinstiți pe zei, ca să reveniți la cele dintâi dregătorii ale voastre și în cinste; iar dacă nu veți face aceasta, apoi chiar fără de voia mea vă voi pune la chinuri, după porunca împăratului, pentru că ați auzit singuri ce-mi poruncește împăratul în scrisoarea pe care mi-a trimis-o. Drept aceea, domnii mei, fiți milostivi vouă și mie, căci eu n-aș vrea să fiu aspru chinuitor al binefăcătorilor mei”. Dar sfinții au răspuns: „În zadar vrei să ne amăgești cu cuvintele tale, pentru că cinstea și necinstea, viața și moartea, toate sunt deopotrivă celor care au viața cea cerească; nouă Hristos ne este viața, iar moartea pentru El ne este cinste”.
Multe altele au zis sfinții, preamărind pe Hristos, ocărind pe idoli și mustrând păgânătatea necredincioșilor. Iar Antioh, mâniindu-se, a poruncit ca Sfântul Serghie să fie aruncat în temniță, iar pe Vah să-l dezbrace, să-l întindă la pământ și să-l bată fără milă. Și îl bătură mult pe Sfântul Vah peste tot trupul, încât mulți slujitori, obosind, se schimbau pentru a-l bate; iar din cauza acestei bătăi i-a căzut carnea de pe oase, iar pântecele i-a fost despicat și schingiuitorii vărsau sângele lui ca pe apă. Din pricina acelei bătăi, sfântul și-a dat sufletul său în mâinile Domnului. Apoi călăul a poruncit ca trupul lui să fie târât afară din cetate și să fie aruncat pentru mâncarea fiarelor și păsărilor. Dar Domnul a păzit trupul lui, căci mai mulți credincioși, care se ascundeau afară din cetate în prăpăstii și în peșteri de frica slujitorilor de idoli, ieșind noaptea din ascunzătorile lor, au luat trupul Sfântului Vah și l-au îngropat cu cinste într-una din acele peșteri în care ei se ascundeau.

Sfântul Serghie, șezând în temniță și auzind că prietenul lui s-a sfârșit în chinuri, plângea mult pentru despărțirea de el, zicând: „Vai mie, fratele meu, Vah, de acum nu vom mai cânta, zicând: iată ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui frații împreună; pentru că m-ai lăsat singur”. Tânguindu-se în acest fel, în noaptea următoare lui Serghie i s-a arătat Sfântul Vah, într-o lumină cerească foarte strălucitoar,e și l-a mângâiat, spunându-i despre răsplata cea pregătită în ceruri și întărindu-l spre mucenicească nevoință către care va veni în curînd și va câștiga de la Hristos Domnul mare milă și mare îndrăzneală. Sfântul Serghie s-a bucurat foarte mult de arătarea lui Vah și întru bucuria inimii cânta lui Dumnezeu.

În ziua următoare ighemonul, vrând să meargă în cetatea Sur, a poruncit ca Serghie să fie adus după el. Acolo, șezând la judecată, a zis către sfânt: „Vah, om necredincios și rău, nevrând să jertfească zeilor, a vrut mai bine să moară de moarte silnică decât să-i cinstească pe zei, iar eu l-am pedepsit după faptele sale. Dar tu, domnul meu Serghie, pentru ce urmezi credinței celei rele și te duci de voie în mare primejdie? Binefăcătorul meu, nu te condamna singur la chinuri, pentru că eu mă rușinez de ale tale faceri de bine și mă rușinez de cinstea ta, pentru că tu stai osândit înaintea mea, iar eu șed și te judec pe tine. Eu, care eram mai mic decât tine, m-am învrednicit de mare cinste prin mijlocirea ta, și iată că acum sunt mai mare decât tine, iar tu, care ai căpătat de la împărat mare cinste și multe bunătăți, iată că acum singur îți dorești răul; deci, te rog, ascultă sfatul meu, supune-te voii împăratului și cinstește pe zei, ca să dobândești cinstea și dregătoria cea de mai înainte”. A răspuns sfântul, zicând: „Cinstea și slava cea vremelnică sunt deșarte, iar necinstea se face pricinuitoare de cinstea cea vremelnică. Deci, nu mă îngrijesc de această necinste și nici nu doresc cinstea vremelnică, căci nădăjduiesc să fiu cinstit de Hristosul meu cu cinstea cea adevărată și veșnică în mărirea cea cerească. Tu pomenești facerile mele de bine, cum că ți-am mijlocit de la împăratul cel pământesc această dragoste mare, dar ascultă-mă pe mine și, cunoscând adevărul, leapădă-te de necurații tăi zei și închină-te împreună cu mine Dumnezeului ceresc și Împăratului veacurilor, iar eu îți făgăduiesc ca să-ți mijlocesc de la El mai multe bunătăți decât ai tu de la Maximian”.

Atunci Antioh, văzând că nu poate să-l întoarcă pe Serghie de la Hristos și să-l plece la voia împărătească, a zis: „Seghie, mă silești ca, uitând toate bunătățile primite de la tine, să fiu nevoit să te supun la cumplite chinuri”. Iar Serghie a răspuns: „Fă ce voiești tu, pentru că acum îl am ajutor pe Hristos care a zis: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, că sufletul nu pot să-l ucidă. Iată, ai stăpânire peste trupul meu ca să-l chinui, dar peste sufletul meu nu ai stăpânire, nici tu, nici tatăl tău, Satana”. Antioh, mâniindu-se, i-a zis: „Văd că îndelunga mea răbdare te-a făcut îndrăzneț”. Apoi a poruncit ca Serghie să fie încălțat cu încălțăminte de fier, ce avea într-însa piroane lungi și ascuțite și care au străpuns tălpile sfântului. Și așa fiind încălțat, i s-a poruncit să alerge înaintea șaretei sale, pentru că mergea spre cetatea Tetrapirghia, iar de la Tetrapirghia aveau să meargă la cetatea Rosaf. Iar Sfântul Serghie alerga și cânta, zicând: „Așteptând am văzut pe Domnul care, căutând spre mine, a auzit rugămintea mea și m-a scos din groapa necazului și din tina ticăloșiei și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei”.

Ajungând ei în Tetrapirghia, care era la mare depărtare de Sur, ca la nouă stadii, mucenicul a fos dus în temniță. În drum spre temniță el zicea: „Cel ce a mâncat odată pâinea mea, a venit asupra mea cu vicleșug și cu legăturile chinurilor cele cumplite a întins cursă picioarelor mele, dar vino, Doamne, în ajutorul meu și împiedică-i pe dânșii și izbăvește de cei necredincioși sufletul meu”. În noaptea aceea, pe când se ruga în temniță, îngerul Domnului a venit la dânsul și i-a vindecat picioarele de răni. Apoi, dimineața, călăul a poruncit ca Sfântul Serghie să fie scos din temniță, crezând că nu va putea călca cu picioarele din pricina rănilor, dar l-a văzut de departe mergând bine, cu picioarele sănătoase și neșchiopătînd deloc și, înspăimîntîndu-se, a zis: „Cu adevărat, omul acesta este vrăjitor, pentru că cine ar putea ca după astfel de chinuri să umble neșchiopătînd? Deci, dacă se vede cu picioarele nevătămate, aceasta nu poate fi decât putere vrăjitorească”. Apoi, încălțându-l iarăși cu acei papuci, l-a gonit înaintea sa până ce au ajuns la cetatea Rosaf, care era la o depărtare de șaptezeci de stadii de cetatea Sur. Acolo, șezând la judecată, l-au silit pe Sfântul Serghie să se închine la idoli și, nefiind posibil să-l atragă de la mărturisirea lui Hristos, l-au osândit la moarte. Și, ducându-l afară din cetate, la locul de osânda, Sfântul Serghie și-a cerut voie pentru a-și face rugăciunile și, rugându-se îndelung, a auzit de sus un glas dumnezeiesc chemându-l acolo; apoi, cu bucurie, plecându-și capul său sub sabie, s-a sfârșit, iar trupul lui a fost îngropat de credincioșii din acele locuri.

După o vreme, niște oameni credincioși din cetatea Sur s-au sfătuit în taină să ia de acolo trupul Sfântului Mucenic Serghie și să-l ducă în cetatea lor, iar când s-au apropiat, noaptea, de mormântul sfântului, îndată a ieșit de acolo o flacără de foc mare cât un stâlp care ajungea până la ceruri. Iar niște ostași care locuiau în Rosaf, văzând, în miezul nopții, acea văpaie înaltă de foc care lumina toată partea aceea, au alergat înarmați la acel loc și au aflat pe cetățenii de la Sur cuprinși de spaimă pentru această minunată vedenie de foc.

După puțină vreme, încetând acea lumină de foc, cei ce veniseră de la Sur au înțeles că sfântul nu voiește să se despartă de locul acela unde și-a vărsat sângele și și-a dat sufletul pentru Hristos.

Petrecând acolo câteva zile, au zidit în cinstea Sfântului Serghie, la locul unde a fos îngropat, un mormânt din piatră, înalt și foarte frumos. Apoi, sporind credința în Domnul nostru Iisus Hristos, s-a zidit în cetatea Rosaf o biserică cu numele Sfântului Mucenic Serghie și adunându-se din cetățile dimprejur cincisprezece episcopi, au descoperit mormântul Sfântului, iar cinstitele lui moaște, care s-au păstrat în mireasmă bună și nestricate, au fost mutate cu mare cinste în biserica cea nouă. Și au așezat să fie prăznuită pomenirea lui în fiecare an, în octombrie, ziua a șaptea, zi în care a fost omorât. Apoi în amândouă locurile, adică și în biserică, unde se aflau sfintele lui moaște, și acolo unde și-a aflat sfârșitul și a fost îngropat, se făceau multe tămăduiri bolnavilor și se goneau diavolii.

Se mai cade încă a pomeni și despre aceasta: în fiecare an în ziua praznicului Sfântului Serghie fiarele sălbatice, ieșind din pustiile dimprejurul acelui loc, unde zăcuse mai înainte trupul sfântului, își schimbau cruzimea lor de fiară în blândețe de miel, încât nu vătămau pe nimeni, nici pe oameni, nici pe dobitoace, ci cu sfială înconjurau acel loc sfânt și iarăși se întorceau în pustia lor. Așa l-a preamărit Dumnezeu pe plăcutul Său, încât și fiarelor, ca unor oameni, le poruncea să prăznuiască sfânta lui pomenire. Cu ale cărui rugăciuni, prea bunul Dumnezeu să îmblânzească minia vrășmașilor noștri, ca și mânia fiarelor sălbatice, spre mărirea Sa cea dumnezeiască, în veci. Amin.

Viața Sfântului Mucenic Polihronie

Viața Sfântului Mucenic Iulian, preotul

Sinaxar 6 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea Sfântului maritului Apostol Toma, numit Geamanul.

Viața Sfântului Apostol Toma

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma

Acatistul Sfântului Apostol Toma

Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia)

Icoana Maicii Domnului Odighitria – „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Xenofont

Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Îndrumatoarea” (Odighitria) de la Xenofont

Viața Sfântului Grigorie Khandzteli

Viața Sfântului Evdochim Vatopedinul

Sfânta Muceniță Mamelta

Sinaxar 5 Octombrie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfintei Muceniţe Haritina.

Acatistul Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Haritina

Viața Sfintei Mucenițe Haritina

Sfântul Ioan al Evhaitelor

Viața Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Viața Sfântului Mucenic Evdemoz din Georgia

Viața Sfântului Mucenic Audact

Viața Sfintei Mucenițe Calistena

Sinaxar 6 Octombrie

Tot această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru, Ierotei, episcopul Atenei.

Viața Sfântului Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Viața Sfintei Mucenițe Domnina

Viața Sfintei Mucenițe Prosdoca

Viața Sfântului Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul

Sinaxar 3 Octombrie

În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfintiţului Mucenic Dionisie Areopagitul.

Acesta, întrecând pe toţi cu bogăţia, cu slava, cu mintea şi cu înţelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat şi a fost hirotonit episcop. Fiind învăţat tainele cele de negrăit şi dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, a lăsat şi cărţi minunate şi foarte înalte. Însă acest sfânt Dionisie tâlcuind şi Tipicul bisericeştii orânduieli, după aceea s-a dus spre părţile Apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian şi arătând multe minuni, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului. Şi primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile de loc pe picioarele sale, făcând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, şi nu l-au lăsat până nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula. Şi oprindu-se din dumnezeiască pronie, l-a pus în palmele ei ca pe un odor. Aşijderea şi ucenicii săi, Rustic şi Elefterie, tăindu-li-se capetele şi aruncându-li-se trupurile împreună cu mucenicescul trup al sfântului propovăduitor ca să-l mănânce fiarele cele sălbatice şi păsările. Oarecare credincioşi le-au luat şi le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigători; şi după ce s-au dus aceia, le-a aşezat Fericita Catula într-o casă, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscăţiv, albenet, cam galben, puţinel cam scobit la nări, cu sprâncenele dese, cu ochii adânciţi şi cu urechile mari, cărunt păros, cu barba cam lungă şi rară puţinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi. Şi se săvârşeşte soborul lui în preasfânta marea Biserică.

Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Rustic şi Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.

Tot în această zi Sfântul Mucenic Dionisie şi cei cu dânsul 8 mucenici.

Acesta a fost pe vremea împăraţilor Valerian şi Galien; şi fiind adus către guvernatorul Emilian şi nesupunându-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. După aceea l-au tras la popor şi l-au împroşcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce pătimise mai înainte din partea lui Deciu în Libia. Deci închizându-l într-un loc sec, cu Faust şi cu Gaius şi cu Petru şi cu Pavel, şi cu ceilalţi patru care, suferind cu el doisprezece ani, s-au săvârşit în bună mărturisire.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.

Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.

Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului. Deci primind de la moşul său îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepădat Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi; dar voind a se închina cinstitei Cruci, şi oprit fiind a se apropia, i s-a părut ca aude glas, că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserică, apoi iarăşi s-a întors la moşul său, şi fiind iertat iarăşi de către bătrânul a ieşit din mânăstire. Şi aflând într-un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, a locuit în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l slăvească l-a vădit aşa: Oarecare Ananie, sihastru mare şi vestit, locuia în acele locuri; deci a fost adus un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bântuit de duh necurat şi acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela ca să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.

Deci aici fiind trimişi aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treaba au mers, întâi s-a aparat că face rugăciune, apoi supărându-l, a făcut şi a zis către demon: "În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil". Acestea auzind duhul cel necurat de la sfântul, îndată a ieşit şi copilul s-a făcut sănătos.
Şi făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse şi fără de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Şi neputând a petrece acolo viaţa cea pustnică şi fără gâlceavă, a lăsat Cezareea şi iarăşi s-a dus în pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de duhul necurat, l-a pus într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă uşa sfântului şi s-a dus în lături; deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, a tămăduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiţi ce lucru minunat a făcut şi aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peştera fericitului Ioan; deci împreună fiind amândoi, şi sărutându-se unul cu altul, şi săturându-se unul de altul de duhovnicească vorbire şi alcătuind fericitul Ioan cuvântul cel de apoi de mulţumire zicea aşa: "Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian". Fără veste răpit fiind Marcian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, calcându-şi legătura, a ieşit din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe Cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima şi se veselea. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul, şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a întors la locaşul său. Acesta a gonit mulţi demoni din oameni şi a tămăduit şi boli fără de leac, şi a făcut de a izvorât şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer a coborât prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Viața Sfinților Mucenici David și Constantin, prinți ai Georgiei

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian şi către Sfânta Muceniţă Iustina, fecioara

                                    

Viața Sfintei Mucenițe Iustina

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, izbăvitorul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

Sinaxar 2 Octombrie

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian vrăjitorul şi a sfintei Iustina fecioara.

Viața Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian

Viața Sfântului Cuvios Teofil

Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian, pentru izbăvirea de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești; Împăratul împăraților și Domnul domnilor, slavă Ție! Tu, Cel ce locuiești în lumina cea nepătrunsă și neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul și fă-l să-și dea roadele lui; copacii și viile să-și dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea pântecelui; acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată zidirea de toate legăturile diavolești. Și dezleagă pe robul Tău (numele), împreună cu toate ale casei lui, de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor și ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri, toată lucrarea satanei, Tu, Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate lucrările satanicești și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei și dacă este legat în Cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă au venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă au venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare!

Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzește-l, cu toți ai casei lui, de toate uneltirile diavolești.

Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele).

Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul Tău, cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșelile, știute și neștiute, pentru Sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Amin.

Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Icoana Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov („Pskov-Pokrovskaia”)

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Anania, unul din cei şaptezeci

Viața Sfântului Cuvios Chiriac de la Bisericani

Canon paraclis la Icoana Stăpânei noastre de-Dumnezeu-Născătoarei și pururea-Fecioarei Maria, cea numită „Grabnic Ascultătoarea”

Canon de rugăciune către Maica Domnului, vineri seara, glasul al 2-lea

Sfânta Sidonia și Cămașa lui Hristos

Sinaxar 1 Octombrie

În aceasta lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

24 de icoase ale Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu Grabnic-Ascultătoarei

alcătuit de Haralambie Busias – 1994

Condac. Glas 8. Apărătoare Doamnă

Închipuirea feței tale-având în sânul său, Dohiariu cu evlavie se bucură, o, Fecioară Precurată, și îți strigă: Pleacă-ți urechea cea degrab ascultătoare, dar, către cei care aleargă către tine și îți cântă, zicând: Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

Icoasele

1.

Frumusețea Athosului, Grabnic-Ascultătoare, la acoperământul tău alergăm cu toții (de trei ori) și-ntru cântări frumos-glăsuitoare cu credință te încununăm, ca pe singura ce-ai odrăslit din tine pe Hristos, strigând acestea:

Bucură-te, cort curat al Stăpânului;
Bucură-te, vas strălucit al Mângâietorului.

Bucură-te, veșnică dulceață a Îngerilor;
Bucură-te, sfințită ispășire a credincioșilor.

Bucură-te, masă care porți hrana nemuririi;
Bucură-te, pod care unești cerul și pământul.

Bucură-te, că râu ești de vindecări;
Bucură-te, că vad te-ai arătat al apelor dumnezeiești.

Bucură-te, corabie plină de leacuri;
Bucură-te, făclie ce luminezi întunericul.

Bucură-te, prin care se vindecă patimile;
Bucură-te, prin care se veselesc mulțimile;

Bucură-te, Grabnic-Asculătoare.

2.

Temeiule cel tare al curăției și temelie a fecioriei, stâlpi ai curăției arată-I pe cei ce chipului tău celui preasfânt se închină cu credință neprefăcută, curată Grabnic-Ascultătoare, și strigă cu glasuri cuvioase: Aliluia.

3.

Cinste ești a Dohiariului, și purtătoare de grijă, și tămăduitoare cetei monahilor, și tuturor credincioșilor păzitoare, a celor ce cu dragoste aleargă să sărute chipul tău, Preacurată, cel strălucitor, și cu cântări preadulci să strige:

Bucură-te, a Athosului bună-nfrumusețare;
Bucură-te, a poporului tău mântuire.

Bucură-te, plinirea celora ce harul tău îl cer;
Bucură-te, strălucită veselie a drept-credincioșilor;

Bucură-te, zid și întărire a cinstitei mănăstirii tale;
Bucură-te, preacinstit loc de închinare al obștii tale.

Bucură-te, a Dohiariului grabnică sprijinitoare;
Bucură-te, a creștinilor dumnezeiască ajutătoare.

Bucură-te, a durerilor mele încetare;
Bucură-te, a legăturilor morții desfacere.

Bucură-te, bucuria celor în necaz;
Bucură-te, stricarea celor necredincioși.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

4.

Ca o rouă de-miruri-aducătoare care îngrașă inimile pământenilor vedem rugăciunile tale cele către Dumnezeu și Fiul tău, dumnezeiască Solitoare a noastră, Grabnic-Ascultătoare, și cu cântări de taină strigăm: Aliluia.

5.

Sus crugurile cerești au sufletul tău și trupul, Marie Fecioară, strălucind, iară Dohiariu cel slăvit are chipul tău cel sfânt ca pe o podoabă cu-adevărat de preț, către care, ca niște picături de miere, aducem aceste graiuri:

Bucură-te, cea una binecuvântată;
Bucură-te, cea cu adevărat slăvită.

Bucură-te, scăparea cetei monahilor;
Bucură-te, dulce mângâiere necăjiților.

Bucură-te, mare fără fund a ajutorării aproapelui;
Bucură-te, soare al cinstei și dătător de razele curăției.

Bucură-te, liman prea-nmiresmat al celor înviforați;
Bucură-te, stâlp nesfărâmat al celor ce se clatină.

Bucură-te, izvod preabun al celor înțelepți;
Bucură-te, temelie neclintită a celor credincioși.

Bucură-te, a orbilor cârjă preatare;
Bucură-te, a noastră păzitoare înfricoșătoare.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

6.

Întunericul nerodirii pe dată îl dezleagă Icoana ta cea sfântă celor ce vin cu evlavie, și a rodirii lumină negrăită cu dumnezeiască putere se dăruiește, Grabnic-Ascultătoare, tuturor credincioșilor, celora care strigă fără-ncetare: Aliluia.

7.

Ochii deschisu-i-ai odinioară cu puterea ta, Fecioară, lui Nil, monahului celui neascultător, pe care mai înainte l-ai orbit, neîncetate rugăciunile lui, Stăpână, ascultându-le; pentru aceasta cu bună îndrăznire strigăm ție unele ca acestea:

Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiți;
Bucură-te, puntea celor de pe mare.

Bucură-te, vindecarea celor cu boli de netămăduit;
Bucură-te, liniștirea celor care dureri cumplite pătimesc.

Bucură-te, curcubeu a tot felul de culori ale minunilor ce s-au făcut;
Bucură-te, strălucire de aur a tot felul de virtuți;

Bucură-te, că gonești neputințele mele prăpăditoare;
Bucură-te, că risipești bolile cele întunecate.

Bucură-te, adăpost neprimejdios al oamenilor;
Bucură-te, temelie întărită a pământenilor.

Bucură-te, prin care vrăjmașii se biruie;
Bucură-te, prin care credincioșii se întăresc.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

8.

Dumnezeiesc belșug și bogăție nefurată având Icoana ta, Curată, mănăstirea Dohiariului, alergând cu credință multă în necazuri, cu multă bucurie primește darurile harului tău și fără încetare strigă: Aliluia.

9.

Dă-mi, Fecioară, în ceasul morții a te vedea, gonind de la mine cetele dracilor și îndreptându-mă, Prealăudată, la calea cea mântuitoare, cea spre lumina și slava fără de schimbare a cerurilor, ca pururea să-ți strig fără-ncetare:

Bucură-te, Mireasă a Dumnezeului Celui fără de început;
Bucură-te, Maică a Fiului Celui împreună fără de început.

Bucură-te, ceea ce izbăvești din multe primejdii;
Bucură-te, ceea ce mântuiești din cursele amăgitorului.

Bucură-te, fântână care izvorăști râuri de tămăduiri;
Bucură-te, pat de porfiră aurită care odihnești pe credincioși.

Bucură-te, a casnicilor tăi grabnică mângâietoare;
Bucură-te, a cântăreților tăi sfântă apărătoare.

Bucură-te, ceea ce zdrobești boldurile vrăjmașului;
Bucură-te, ceea ce risipești norii nerodirii.

Bucură-te, dezlegarea bolirii cumplite;
Bucură-te, frumusețea sufletului meu.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

10.

Pe furii ce răpiseră banii aproapelui, Maică, văditu-i-ai cu mijlocirea ta și banii i-ai dat grabnic înapoi celui ce cu dreptate îi avea odinioară, slăvită Grabnic-Ascultătoare, care cu dumnezeiești cântări striga: Aliluia.

11.

Strălucește luminat, Fecioară Grabnic-Ascultătoare, la răsărit și la apus, la miazănoapte și la miazăzi lumina darurilor tale și a lucrurilor minunate, pe care cu adevărat le faci spre toți cei ce te roagă cu credință și care cântă cu glasuri frumos glăsuitoare:

Bucură-te, cea preacurat împodobită;
Bucură-te, cea strălucit îmbrăcată.

Bucură-te, caldă cetate de scăpare a monahilor;
Bucură-te, limanul celor potopiți în viață.

Bucură-te, că tu ești mijlocitoare păcătoșilor;
Bucură-te, că tu ești tuturor chezașă către Dumnezeu.

Bucură-te, că zdrobești și alungi răutatea celor nelegiuiți;
Bucură-te, că alungi roiul de lăcuste.

Bucură-te, ceea ce pe credincioși îi scoți din rele;
Bucură-te, ceea ce pe noi ne izbăvești din patimi.

Bucură-te, chivot înmiresmat al Cuvântului.
Bucură-te, păzitoare de obște a lumii.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

12.

Făclie dătătoare de lumină a Dohiariului, gonește grabnic negura deznădăjduirii de la cei ce alergăm cu credință să ne-nchinăm chipului tău, Curată Grabnic-Ascultătoare, Preanevinovată, și să-ți strigăm: Aliluia.

13.

Pe tânăr l-ai izbăvit, pe cel răpit de tâlhari, cu dragoste ca o maică arătându-te și chemându-l, Fecioară, noaptea către tine, până ce, cu harul tău, l-ai ajutat să scape și l-ai sculat să strige ție acestea:

Bucură-te, păzitoarea tinereților;
Bucură-te, veselia a toată lumea.

Bucură-te, a maicilor preadumnezeiască laudă;
Bucură-te, a sfinților îngeri rază strălucitoare.

Bucură-te, turn de scăpare neclătinat al celor credincioși;
Bucură-te, floare bine-mirositoare a sfințeniei tale.

Bucură-te, că dinții balaurilor îi zdobești;
Bucură-te, că ochii tâlharilor îi închizi.

Bucură-te, a Curatei icoană de-minuni-izvorâtoare;
Bucură-te, a curăției livadă bine-mirositoare.

Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de gheenă;
Bucură-te, ceea ce ne scapi de toată stricăciunea.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

14.

Străină solire ești, mai presus de cuvânt, Fecioară, lauda Dohiariului; că tu deschis-ai minunat ochii tânărului orb, din boala cea cumplită izbăvindu-l, și ai sculat spre lauda ta rudeniile aceluia, care strigau: Aliluia.

15.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Grabnic-Ascultătoare, cu credință, strigând: Nu trece rugăciunile mele, ci încetează-mi durerea sufletului, Stăpână, ceea ce ai oprit odinioară curgerea sângelui monahului, care striga:

Bucură-te, făclie dătătoare de lumină a Ziditorului;
Bucură-te, cămară cu totul luminoasă a Cuvântului.

Bucură-te, sigura înfrumusețare a Celor netrupești;
Bucură-te, lauda puterilor celor fără materie.

Bucură-te, izgonirea bolilor întunecate și pierzătoare;
Bucură-te, însănătoșirea tuturor creștinilor bolnavi.

Bucură-te, luminoasă arătătoare a căii pentru cei fără nădejde;
Bucură-te, păzitoarea celor deznădăjduiți și chinuiți.

Bucură-te, ceea ce ai oprit curgerea sângelui;
Bucură-te, ceea ce ești izvor de minuni.

Bucură-te, bucuria desăvârșită a sufletului meu;
Bucură-te, făclie strălucită a vieții mele.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

16.

Toate cetele pământenilor și ale îngerilor, pe tine, apărătoarea Dohiariului, te laudă cu glasuri cuvioase, ca pe fântâna cu adevărat îmbelșugată a minunilor, care izvorăști celor ce cad la tine cu credință și pururea îți strigă: Aliluia.

17.

Sănătate dai grabnic tuturor bolnavilor binecinstitori, curată Grabnic Ascultătoare, precum oarecând ai alungat patima cancerului de la femeia cea bolnavă și ai încredințat-o să îți strige, ca o chezașă a minunii, acestea:

Bucură-te, a cancerului tămăduire;
Bucură-te, al lumii dumnezeiesc acoperământ.

Bucură-te, ceea ce urechile surzilor le deschizi;
Bucură-te, ceea ce toiegele curăției le păzești.

Bucură-te, că poruncii tale firea toată se supune;
Bucură-te, că la porunca ta încetează pornirea furtunii.

Bucură-te, ceea ce plinești cererile celor binecredincioși;
Bucură-te, ceea ce calci cursele lui Veliar.

Bucură-te, ceea ce stingi aprinderea patimilor;
Bucură-te, ceea ce izbăvești din toată primejdia.

Bucură-te, prin care s-a biruit iadul;
Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

18.

În tulburarea păcatelor căzând noi și-n preîntunecatele întreite-valuri ale vieții, scăpăm la chipul tău curat, Maică, și strigăm fierbinte: Grabnic-Ascultătoare, fii păzitoare nouă celor ce pururea cântăm: Aliluia.

19.

Ce dar voi aduce ție, grabnicei mele ajutătoare în toate împresurările vieții? Strig cu cetele credincioșilor Gomatiului, pe care i-ai mântuit, Fecioară, de mânia voievodului celui necredincios, și cu dragoste cânt ție acestea:

Bucură-te, cântarea Bisericii:
Bucură-te, minunea fecioriei.

Bucură-te, grabnică îndreptare a celor slăbiți;
Bucură-te, dulce apărare a celor în nevoi.

Bucură-te, psaltire preadesfătată a lui David, împăratul proroc;
Bucură-te, comoară preacurată a heruvimilor și-a serafimilor.

Bucură-te, că lăcustele le-ai aruncat în mare;
Bucură-te, câ mâinile tale spre cei ce au trebuință le întinzi.

Bucură-te, ceea ce înfrumusețezi curțile Edenului;
Bucură-te, ceea ce mântuiești sufletele robilor tăi.

Bucură-te, cunună strălucitoare a Muntelui Athos;
Bucură-te, ochi luminos către cei ce pătimesc.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

20.

Cântarea toată Grabnic-Ascultătoarei se cuvine, Maicii Izbăvitorului oamenilor, celei ce pururi ne ajută în nevoi și-n vătămările șarpelui celui viclean; pentru care, pe aceasta lăudându-o, strigăm cu glas neîncetat: Aliluia.

21.

Dumnezeiescul dor mă mistuie, văzându-ți frumusețea și raza chipului tău cel sfânt, și-a te cânta nu mă mai satur, pe tine, bucuria și cinstea sfântă a Athonului; pentru aceea, înaintea Icoanei tale plecând genunchii, strig ție acestea:

Bucură-te, fala Dohiariului;
Bucură-te, lauda a toată lumea.

Bucură-te, lecuitoare fântână de tămăduiri;
Bucură-te, palat de mare preț al Cuvântului.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare, minunată Născătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, a Celui preaînalt Maică slăvită, care nu știi de nuntă.

Bucură-te, că alungi norii puținătății de suflet;
Bucură-te, că zdrobești gloatele dracilor.

Bucură-te, prin care Athosul se cinstește;
Bucură-te, prin care credința se întărește.

Bucură-te, bucuria și mângâierea tuturor;
Bucură-te, stricarea celor nelegiuiți și amăgitori.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

22.

Bucură-te și te veselește, mănăstire a Dohiariului, pe Doamna tuturor avându-o dumnezeiască păzitoare și ajutătoare curată; la a căreia Icoană sfântă alergând, har îmbelșugat luăm cei ce strigăm cu credință: Aliluia.

23.

Icoana ta cea sfântă, Fecioară, sărutând, și-această rugăciune cântând, te rugăm: Zdrobește lanțurile a tot păcatul cu rugăciunile tale, Grabnic-Ascultătoare, ca să-ți strigăm cu evlavie:

Bucură-te, în care s-a amestecat Mirul cel pururea viu;
Bucură-te, prin care s-a mistuit vrăjmașul de-bine-urâtor.

Bucură-te, scăldătoarea Siloamului, cea din Athos;
Bucură-te, Marie, ajutătoarea celor înviforați.

Bucură-te, că chipul tău este râu de minuni;
Bucură-te, că Icoana ta s-a arătat vindecătoare de boli.

Bucură-te, a Dohiariului celui cinstit frumusețe;
Bucură-te, a soborului ceresc cunună.

Bucură-te, caldă apărare în viață;
Bucură-te, grabnică cercetare a bolnavilor.

Bucură-te, chip lin al Preacuratei Fecioare;
Bucură-te, vas înmiresmat al Mirului celui dumnezeiesc.

Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

24.

O, grabnic mângâietoare a celor ce suspină preacumplit și-a tuturor ajutătoare în viață (de trei ori) nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ale credincioșilor, dumnezeiască dulceață a Athonului, și ascultă pe robii tăi, care cu cântări de taină strigă: Aliluia.

și iarăși Condacul. Glas8. Apărătoare Doamnă.

Închipuirea feței tale-având în sânul tău, Dohiariu cu evlavie se bucură, o, Fecioară Preacurată, și îți strigă: Pleacă-ți urechea cea degrab ascultătoare, dar, către cei care aleargă către tine și îți cântă, zicând: Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.

(Maica Domnului, Grabnic-Ascultătoarea, Editura Bizantină, 2017)

Cămaşa lui Hristos

Viața Cuviosului Roman, făcătorul de condace

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Roman Melodul

Viaţa Sfântului Apostol Anania

Rugăciune la icoana Maicii Domnului Cucuzeliţa

Viața Sfinților Împărați ai Georgiei, Mirian și Nana

Viaţa Sfântului Ioan Cucuzel

Viaţa Sfintei Muceniţe Gaiani

Sinaxar 30 Septembrie

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei

Sfânta Muceniță Ripsimia

Mormântul Sfintei Mucenițe Ripsimia

Viața Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei celei Mari

Sinaxar 29 Septembrie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Chiriac Sihastrul.

Rugăciune către Sfântul Trifon

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Trifon

Viața Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul