mercoledì 31 dicembre 2014
Sinaxar 31 Decembrie
În această lună, în ziua a treizeci şi una, pomenirea Cuvioasei maicii noastre Melania Romana.
martedì 30 dicembre 2014
Sinaxar 30 Decembrie
Sinaxar 30 Decembrie
În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfintei Muceniţe Anisia cea din Tesalonic.
Sfânta Muceniţă Anisia era din Tesalonic şi a trăit pe vremea împăratului Maximian. A avut părinţi binecredincioşi şi cu multă avere. După moartea lor, sfânta ducea viaţă singuratică şi bineplăcea lui Dumnezeu prin viaţa şi faptele ei. Odată, pe când se ducea la biserică, după cum îi era obiceiul, a întâlnit pe drum un ostaş care se închina la idoli, care a apucat-o de mână târând-o spre altarele idoleşti. Sfânta se împotrivea, iar el o silea şi mai mult să jertfească demonilor. Când sfânta a mărturisit că e creştină, ostaşul s-a umplut de mânie, mai ales că sfânta îl scuipase în obraz; a scos sabia şi i-a înfipt-o în coastă. Şi aşa a primit de-a pururea pomenita muceniţă fericitul sfârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teodora cea din Cezareea.
Cuvioasa Teodora a schimnicit în Mănăstirea Sfintei Ana, ce se cheamă Reghidion. A trăit pe vremea împăratului Leon, tatăl lui Constantin Copronim. Era de neam strălucit şi cinstit. Pe tatăl ei îl chema Teofil, cu dregătoria patrician, iar pe mama ei Teodora. Mama ei, vreme de mulţi ani, şi-a plâns sterpăciunea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu să-i dăruiască un copil. Şi a primit har din cer. Iar harul l-a primit prin mijlocirea Sfintei şi dreptei Ana, maica Născătoarei de Dumnezeu. După ce s-a născut copila şi s-a făcut mai mare, a fost dusă în biserica Sfintei Ana şi primită în mănăstire ca un dar dumnezeiesc. Stareţa mănăstirii a crescut-o în frică de Dumnezeu şi a învăţat-o Sfintele Scripturi. Şi vieţuia bine, cinstita copilă. Dar vicleanul demon n-a suferit să fie călcat în picioare de o copilă. A îndemnat pe Leon împăratul, luptătorul împotriva lui Dumnezeu, să o dea de soţie fiului sau Hristofor, pe care-l făcuse cezar. A smuls-o deci cu sila şi cu tiranie din mănăstire şi a silit-o să vină la Constantinopol, s-a făcut nunta şi i s-a gătit camera de nuntă. Acesta a fost gândul lui Leon. Dar Dumnezeu, Ca altădată, a spăimântat pe egipteanul ce se pornise ca un turbat asupra Sarei, Dumnezeu, Care a făcut să fie biruit Tiridat de fecioara Ripsimia, Dumnezeu a păzit-o nepângărită şi pe aceasta de legătura cu logodnicul. Pe neaşteptate sciţii au pornit cu război împotriva imperiului în partea de apus a împărăţiei şi în grabă a fost trimis mirele să se împotrivească barbarilor. Mirele a căzut în cea dintâi bătălie. Când curata mieluşea Teodora a aflat, a luat, fără să ştie cineva, din palat, aur, argint, mărgăritare, haine scumpe, s-a suit într-o corabie şi s-a întors la mănăstire, bucurându-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Când s-a aflat de fuga ei, al doilea fiu al celui cu numele de fiară, adică al lui Leon, s-a dus la mănăstire, dar a găsit-o tunsă călugăriţă şi îmbrăcată în haine zdrenţuite. Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu a lăsat-o în pace. Şi aşa a aflat Cuvioasa Teodora tihna şi slobozenie deplină.
Atât de mult îşi chinuia trupul că i se vedeau prin piele încheieturile oaselor. Hrana ei era o bucată mică de pâine, la două sau trei zile şi altceva nimic. Avea o singură haină, şi aceasta de păr. Patul ei era acoperit pe deasupra cu o cergă de păr, iar pe dedesubt aşternute pietre; şi aşa dormea. De multe ori priveghea nopţi întregi. Şi nu s-a mulţumit numai cu aceste nevoinţe schimniceşti, ci şi-a legat trupul cu lanţuri de fier. Atât de mult i-au măcinat lanţurile mădularele, încât era plină de răni. Şi aşa strălucind vreme de foarte mulţi ani cu fel de fel de virtuţi, s-a mutat la viaţa cea fericită.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fileter.
Lui Diocleţian care venise odată în Nicomidia i s-a vorbit despre un oarecare creştin cu numele Fileter. Împăratul a trimis îndată să-l aducă la el. Şi s-a minunat împăratul de înfăţişarea lui. Ca era sfântul mare de stat şi frumos la chip, iar părul capului şi al bărbii strălucea ca aurul. Aceasta l-a făcut pe împărat să-l numească zeu şi nu om, împăratul l-a întrebat; "Spune-mi, de unde eşti, care ţi-e numele şi meseria?". Sfântul i-a răspuns: "Sunt născut şi crescut în Nicomidia, fiu de prefect, de credinţă creştină, iar numele meu e Fileter".
Atunci împăratul l-a chemat alături de el şi-l linguşea. A început însă să rostească şi cuvinte de hulă împotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul şi-a ridicat îndată privirile la cer şi a zis: "Să se îngrădească gura aceluia care spune hule împotriva Hristosului meu!".
Şi îndată s-a cutremurat pământul şi a tunat aşa de tare, că împăratul şi cei dimpreună cu el s-au spăimântat. Apoi a fost supus sfântul la chinuri pe care le-a îndurat cu seninătate. Ruşinat împăratul şi de frumuseţea lui şi de neamul lui, dar mai mult de minunile ce le-a făcut, l-a lăsat să meargă slobod unde va voi şi când va dori.
După Diocleţian, a împărăţit în Nicomidia Maximian. Dus înaintea lui şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat şi Făcător al lumii, sfântul a fost chinuit vreme îndelungată în chip cumplit. Dar sfântul îndura chinurile ca şi când altul ar fi fost chinuit. Când împăratul a văzut că nu-l poate birui deloc, l-a surghiunit în Priconison. Dus legat cu lanţuri, a făcut pe drum multe minuni: a izgonit demoni, a vindecat leproşi, a tămăduit orice boală, a doborât pe idolii de pe locurile lor înalte, numai cu cuvântul, şi i-a prefăcut în ţărână şi apă.
Ajuns legat în Niceea, s-a apropiat de un templu idolesc vestit şi îndată s-a prăbuşit templul din temelii. Pentru aceste minuni, mulţi au crezut în Hristos Au crezut şi au venit la Hristos şi căpetenia şi ostaşii cei împreună cu el.
Când a ajuns sfântul în părţile Sigrianei şi a săvârşit şi acolo multe minuni, locuitorii acelui loc i-au spus sfântului şi căpeteniei: "Este aici, aproape de noi, un om cu numele Eviot, un creştin, care a suferit pentru Hristos de la ighemon multe şi felurite chinuri. Dar el, ca un diamant, a rămas nevătămat şi face multe minuni".
Când Sfântul Fileter a auzit acestea, a voit să-l vadă. Pentru aceea îngerul Domnului s-a dus la fericitul Eviot şi i-a spus: "Ieşi puţin din chilia ta şi du-te în cutare loc, întru întâmpinarea lui Fileter, cel împreună cu tine mucenic".
Eviot a ieşit îndată şi s-a coborât din Muntele Sigrianei. Sfântul Fileter, îndrumat de un om din partea locului pe drumul ce ducea la Sfântul Eviot, s-a urcat în Muntele Sigrianei, împreună cu el era căpetenia şi cei şase ostaşi, care crezuseră şi se botezaseră şi voiau să fie cu el. Urcându-se ei în munte l-au văzut pe fericitul Eviot, coborându-se spre ei. Plin de mare bucurie s-au îmbrăţişat unii cu alţii şi s-au dus cu toţii la chilia Sfântului Eviot şi au rămas acolo. După şapte zile, fericitul Fileter a adormit somnul pe care îl dorea. S-a mutat la Hristos cel dorit, dându-şi în mâinile Lui sufletul. Fericitul Eviot i-a îngropat la chilia lui. Iar după unsprezece zile, căpetenia şi cei şase ostaşi au murit şi au fost înmormântaţi de fericitul Eviot alături de sfânt.
Viaţa Sfântului Eviot a fost scrisă mai sus în ziua de 18 a lunii acesteia (decembrie).
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor care au crezut în Hristos prin Sfântul Fileter, căpetenia, şi cei şase ostaşi, care în pace s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leon, arhimandritul, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
lunedì 29 dicembre 2014
domenica 28 dicembre 2014
sabato 27 dicembre 2014
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
Troparul Sfântului Apostol Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, glasul al 4-lea:
Încununatu-s-a creştetul tău cu diademă împărătească, pe urma luptelor pe care le-ai pătimit pentru Hristos Dumnezeu, luptătorule cel dintâi printre mucenici. Că vădind nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău, de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L totdeauna pentru sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Pe cal şi pe călăreţ...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi, Biserica lui Hristos, cu cântări să încununăm preamărit pe Sfântul Ştefan, întâiul mucenic; şi cu dumnezeiescul har al lui fiind încununaţi, cântare de biruinţă să cântăm.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Purtând cugetul cel blând al Învăţătorului şi smerenia care din dragoste se arată înălţătoare, cu vrednicie a ajuns Sfântul Ştefan întâiul între diaconi şi purtătorul de grijă al văduvelor.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După vrednicie ai fost chemat ca ajutător al Apostolilor lui Hristos; şi ca un slujitor credincios, purtând numele de cunună, Preasfinţite Ştefan, ai trecut prin sânge acolo unde este Hristos.
Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Tu, Hristoase, pentru oameni îmbrăcându-Te în Om din Fecioara, ca un Prunc ai fost înfăşat. Iar întâiul Tău mucenic, cu aruncături de pietre fiind împresurat, de om s-a dezbrăcat.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai înfipt pe nimic...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un ostaş al lui Hristos, Sfântul Ştefan, luptându-se după Lege împotriva ucigătorilor Domnului şi îmbrăcat fiind cu Puterea Lui cea Nebiruită, a biruit toată împotrivirea cea plină de ocară a călcătorilor de lege.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De râvna dragostei lui Hristos aprinzându-se şi spre luptă dezbrăcându-se, plin fiind de credinţă şi de dumnezeiesc Duh, întâiul mucenic a adeverit tuturor propovăduirea pescarilor cea de Dumnezeu rânduită.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un propovăduitor al vieţii celei de taină cu adevărat şi dumnezeieşti, întâiul mucenic ca şi cum ar fi trecut cu vederea viaţa de faţă, a arătat cu fapta tuturor, lămurit, adevărul cel purtător de biruinţă, alegând mai bine moartea.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
În peşteră lumească, Stăpânul pentru noi a intrat, cu chip smerit; iar Sfântul Ştefan, începătorul mucenicilor, a ieşit din răutatea omenească, atins fiind de dragostea Stăpânului.
Cântarea a 4-a. Irmos: Dumnezeiasca deşertarea Ta...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pârâş, judecător, călău şi tatăl minciunii, s-a arătat ucigătorul de oameni, Preasfinţite Ştefan; ci, însuşi pe sine s-a doborât, cel ce a născocit curse împotriva ta.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marele începător al nevoinţei, socotind ca nimic atacul vrăjmaşului, luptă cu bărbăţie, doborând cu îndemânare pe duşman.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cel dintâi între mucenici, care ne-a netezit nouă calea către mucenicie, Sfântul Ştefan, purtătorul de cunună, dănţuieşte încununat cu cunună mucenicească.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Strălucit-ai din Fecioară ca un Soare, Hristoase şi luminezi cu Lumina Ta pomenirea preamăritului întâi mucenic, care împreună a răsărit ca un Luceafăr.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce Te îmbraci cu lumina...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit-a ca un înger întâiul Tău mucenic, Hristoase, ajungând mai presus decât bolţile cereşti şi de Slava cea de nespus umplându-se, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de nebiruită a fost îndrăzneala dumnezeieştii râvne a întâiului mucenic! Că s-a luptat vitejeşte, până la sânge, împotriva ucigaşilor de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu grindina cuvintelor celor ieşite din gura cea de Dumnezeu grăitoare, a surpat întâiul mucenic pe spurcaţii ucigători şi de aceştia, cu nenumărate aruncături de pietre, ca un biruitor s-a încununat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Cel Ce a venit din Maica ce nu ştie de bărbat L-a văzut întâiul mucenic stând în ceruri, întru neschimbata dumnezeire şi slavă a Tatălui.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea patimilor...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Măritul începător al cetei de mucenici, Sfântul Ştefan, depăşind cu harul Legile firii, se luminează cu dumnezeiasca mărire.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Următor preaales al cinstitei tale patimi, Stăpâne Hristoase, fiind Sfântul Ştefan, răsplăteşte ucigaşilor săi cu grăire de bine.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nepărtaşi la spurcata faptă de ucidere, păzeşte, Hristoase, pe cântăreţii tăi şi-i învredniceşte de moştenirea întâiului mucenic, ca un Milostiv.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Începătură de mântuire a toată lumea s-a făcut Stăpâne, Naşterea Ta şi mucenicilor temei de mărturisire vrednică de Dumnezeu.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Stăpânul nostru, ieri a venit la noi cu Trup, iar astăzi sluga Lui a ieşit cu totul din trup; ieri Împăratul nostru S-a născut cu Trup, astăzi sluga cu pietre este ucisă; că pentru Dânsul se şi sfârşeşte întâiul mucenic şi dumnezeiescul Ştefan.
Cântarea a 7-a. Irmos: Dumnezeul părinţilor...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobit fiind cu pietrele ca şi cu nişte flori de multe feluri şi frumoase, Preasfinţite Ştefan, pe tine însuţi te-ai adus lui Hristos, Dătătorului de viaţă, cântând: Binecuvântat eşti!
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de nebiruită era împotrivirea Apostolului Pavel, pe când prigonea mai înainte pe slujitorii lui Hristos, aşa este şi acum hotărârea cu care aduce neamurile la Hristos, în veci.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Scrâşnind din dinţi, în chip cumplit, cei fărădelege ca nişte fiare au răpit şi au ucis pe Sfântul Ştefan, care dumnezeieşte cânta: Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înălţat fiind în Duhul Sfânt, Preasfinţite Ştefan, în chip de negrăit ai văzut pe Fiul împreună cu Părintele, strigând Treimii: Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ţie, Celui ce ai Răsărit din dumnezeiasca Fecioară cea curată, s-a adus Sfântul Ştefan, cunună însufleţită, ca unui Împărat, cântându-Ţi dumnezeieşte: Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a. Irmos: Ţie, Făcătorului a toate...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi cu gândul, de mărirea Sfântului Ştefan fiind luminaţi, să cântăm lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-S-a ţie Hristos întru Slava Tatălui, vestindu-ţi lămurit răsplătirile cele pentru cumplitele nevoinţe; pentru aceasta ai strigat: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ţie, ca unui biruitor al înşelăciunii celei nebuneşti ţi s-a împletit cunună pentru cumplita nevoinţă, Preasfinţite Ştefan. Pentru aceasta ai strigat: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Naşterea Stăpânului şi pomenirea întâiului mucenic împletitu-s-a pentru noi ca o cunună; pentru aceasta lăudăm neîncetat pe Domnul şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe tine ceea ce în chip dumnezeiesc şi omenesc, mai presus de cuget, prin cuvânt, ai născut pe Domnul şi ai rămas Fecioară, toate lucrurile te binecuvintează şi te preaînalţă întru toţi vecii, Fecioară.
Cântarea a 9-a. Irmos: Isaia dânţuieşte...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Covârşit-ai, întâiule Mucenic Ştefan, toată măsura laudelor şi în tot chipul porţi biruinţe cu nemincinos cuvânt; că toată mintea omenească nu este în stare să-ţi împletească ţie cunună vrednică de laude.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, fericitul tău glas, Preasfinţite Ştefan, care a grăit, strigând: Stăpâne, Hristoase, nu socoti fărădelegile ucigătorilor, ci, ca un Dumnezeu şi Făcător, primeşte duhul meu, ca pe o jertfă plăcut mirositoare.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu preţul durerilor ai luat cunună de biruinţă din Dreapta Cea Atotputernică; şi acum stând, preafericite, înaintea Împăratului a toate, încununează cu mărire şi cu har pe cei ce te laudă pe tine.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Începătură de fiinţare vremelnică în Trup a luat din Fecioara Cel Ce este din Tatăl Fiu fără de ani. Pentru aceasta, ucis fiind acum Sfântul Ştefan, următorul lui Hristos, a moştenit începătura vieţii veşnice.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întâiule mucenic, înţelepte, cununa mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfinţit, cu nevoinţele tale şi cu minunile ai luminat sufletele oamenilor, izbăveşte de toate nevoile pe cei ce te cinstesc pe tine, Prealăudate Mucenice Ştefan.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Câştigându-şi cu adevărat întâiul mucenic al lui Hristos Izvorul Duhului în inimă, în chip tainic, a mustrat semeţia iudeilor; şi le-a arătat pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce a odrăslit din sămânţa lui David, plin fiind, măritul, de plinirea înţelepciunii şi a harului. Ci, o, de trei ori fericite, miluieşte cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc pe tine.
SEDELNA Praznicului Naşterii Domnului (Crăciunului), glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Minune uimitoare s-a făcut astăzi; că Mântuitorul nostru S-a arătat în peşteră trupeşte din Fecioara, pentru noi, precum Însuşi ştie; iar magii cu daruri ca unui Împărat s-au închinat şi păstorii cu îngerii L-au slavoslovit, cântându-I; cu care împreună şi noi strigăm către Dânsul; Slavă Celui Ce S-a Întrupat pentru noi!
Sinaxar 27 Decembrie
În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului Apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan, unul din cei şapte diaconi.
venerdì 26 dicembre 2014
Sinaxar 26 Decembrie
În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Eftimie Mărturisitorul, Episcopul Sardei
Troparul Sfântului Ierarh Eftimie Mărturisitorul, Episcopul Sardei, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Eftimie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Eftimie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
giovedì 25 dicembre 2014
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana
Sinaxar 25 Decembrie
În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
mercoledì 24 dicembre 2014
Canon de rugăciune la Duminica dinaintea Naşterii Domnului, la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:
S-a înscris oarecând, cu bătrânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împărătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:
Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pe Hristos, Care cu Trupul Prunc S-a făcut, pe Hristos, Cel Ce de bunăvoie a sărăcit, pe Hristos, Care a fost văzut, Fecioara vine acum să-L nască în Betleem. Cerule şi pământule, bucuraţi-vă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Munţi şi dealuri săltaţi; proorocilor grăitori de Dumnezeu dănţuiţi; popoare şi neamuri bateţi din palme, că Mântuirea tuturor şi Luminarea S-a apropiat, a venit născându-Se în cetatea Betleemului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sărac se face Cel Bogat, îmbogăţind pe cei sărăciţi din răutate; Om se cunoaşte Dumnezeu, fără de schimbare, din Fecioara cea Neispitită de bărbat; pe Acesta toţi, cu cântări să-L lăudăm, că S-a preaslăvit.
Catavasie:
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui mai înainte...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce mai înainte de veci S-a Născut din Tatăl, mai presus de cuget, mai pe urmă din Fecioara S-a Întrupat, precum Însuşi ştie, vrând să înnoiască omenirea cea stricată de sfatul şarpelui celui viclean.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel Ce şade întru cei de sus împreună cu Tatăl şi cu Duhul, văzând firea omenească împilată, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, ia început şi Se naşte cu Trupul ca un Om.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cea mai Sfântă decât Îngerii şi decât toată făptura, naşte acum cu Trupul pe Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, spre chemarea tuturor celor ce cântă neîncetat: Sfânt eşti, Doamne!
Catavasie:
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!
Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Toiag din rădăcina lui Iesei a odrăslit Fecioara, care a înflorit Floarea Cea Neveştejită, pe Făcătorul tuturor, Cel Ce a împodobit cu flori ca un Dumnezeu tot pământul, care strigă Lui: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe mine, cel prădat prin mâncarea cea vicleană şi cu mintea alunecat, asemănându-mă celor necuvântătoare, ai venit, Cuvinte al lui Dumnezeu, iarăşi să mă zideşti, Prunc făcându-Te şi în ieslea dobitoacelor culcându-Te. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din Muntele cel Umbrit, Iisuse, din Fecioară Întrupat, mai înainte Te-a văzut pe Tine Proorocul Avacum, sfărâmând munţii cei răi şi dealurile şi dând pierzării înălţările vicleanului şi taberele demonilor.
Catavasie:
Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce eşti din Fire Stăpân, Fiul lui Dumnezeu, Cel Preadesăvârşit între robi ai binevoit din milostivire a Te chema şi Fiu omenesc, întru tot Îndurate. Pentru aceasta, de bunăvoie sărăcind, vii să Te naşti în peşteră, Preabunule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel Ce eşti din Fire Neîncăput, Hristoase Împărate, cum Te va primi înăuntru peştera cea mică? Cum va putea să Te încapă ieslea, Iisuse, pe Tine, Cel Ce vii cu Trup întru ale Tale, din Maica ce nu ştie de bărbat, ca pe cei ce se înstrăinaseră să-i mântuieşti, Doamne?
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mieluşeaua a venit să nască pe Păstorul; pregăteşte-te sfântă peşteră; păstorilor, alergaţi de vedeţi pe Păstorul şi Mieluşelul Cel Ce S-a născut; magilor, pregătiţi-vă cu daruri, să vă închinaţi Acestuia, ca Unui Împărat Întrupat.
Catavasie:
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cer Nou fiind, Stăpână, ca dintr-un nor faci să răsară din pântecele tău, în peşteră cu Trup, pe Hristos, Soarele Slavei; pe Cel Ce cu Strălucirile Sale în chip lămurit vine să lumineze toate marginile pământului, din milostivirea cea nemăsurată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Văzut-ai durerea şi stricăciunea noastră, Îndurate Hristoase şi nu ne-ai trecut pe noi cu vederea, ci, Te-ai deşertat pe Tine Însuţi, nedepărtându-Te de Părintele Tău şi Te-ai Sălăşluit în pântecele cel Neispitit de nuntă, care vine să Te nască fără durere, cu Trup, în peşteră.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Munţi şi dealuri, câmpii şi văi, popoare şi seminţii, neamuri şi toată suflarea, strigaţi, umplându-vă de Dumnezeiască veselie: venit-a şi a sosit Izbăvirea tuturor; Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de ani, Care din milostivire sub ani S-a născut.
Catavasie:
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.
CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...
În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Celei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în buna credinţă...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Viţa cea Dumnezeiască pârguind Strugurele Cel Neîntinat, se apropie, vine să-L nască pe Cel Ce izvorăşte vin de veselie şi ne adapă pe noi, care strigăm către Dânsul: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dumnezeiasca Năstrapă purtând într-Însa pe Mirul Cel cu bun miros, vine să-L deşerte pe Dânsul în peştera Betleemului, umplând de bună mireasmă Tainică, pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vine cleştele pe care l-a văzut Isaia Proorocul de demult, purtând pe Hristos, Cărbunele Cel Dumnezeiesc, în pântece, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credincioşilor.
Catavasie:
Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcoritor...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să strigăm întru veselie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu! Mântuitorul vine să Se nască; Stăpânul soseşte; steaua Îl arată; magii aleargă să-L vadă în iesle. Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu robii Te-ai înscris, de bună voie supunându-Te poruncii Cezarului, Stăpâne, ca să eliberezi omenirea din robia celui viclean, ca un Dumnezeu Mult Milostiv. Pentru aceasta, bucurându-ne cântăm: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prunc mai presus de fire Te port pe Tine, Cuvinte Cel fără de început şi ispitire de bărbat nicicum n-am cunoscut, a zis Fecioara, minunându-se. Nu ştiu pe cine să numesc pe pământ tată al tău! Pentru aceasta, împreună cu Îngerii cânt Ţie: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Catavasie:
Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Taină minunată văd...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Minunate, Înfricoşătoare şi Uimitoare Taine! Domnul Slavei a venit pe pământ şi a intrat în peşteră, sărăcind cu trupul, căutând să cheme iarăşi pe Adam şi să izbăvească pe Eva din dureri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu scutecele Tale dezlegi legăturile greşelilor şi cu multa sărăcie pe toţi îi îmbogăţeşti, Îndurate; că venind în ieslea dobitoacelor, izbăveşti pe oameni din dobitocia răutăţii, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce eşti fără de început.
Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Propovăduirile proorocilor au luat sfârşit: că Acela despre Care au proorocit că va trebui să vină, la sfârşitul anilor, a venit, S-a arătat Întrupat din Preacurata Fecioară; pe Acela cu gând curat să-L primim.
Catavasie:
Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte...
Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Minune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, trimiţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.
S-a înscris oarecând, cu bătrânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împărătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:
Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pe Hristos, Care cu Trupul Prunc S-a făcut, pe Hristos, Cel Ce de bunăvoie a sărăcit, pe Hristos, Care a fost văzut, Fecioara vine acum să-L nască în Betleem. Cerule şi pământule, bucuraţi-vă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Munţi şi dealuri săltaţi; proorocilor grăitori de Dumnezeu dănţuiţi; popoare şi neamuri bateţi din palme, că Mântuirea tuturor şi Luminarea S-a apropiat, a venit născându-Se în cetatea Betleemului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sărac se face Cel Bogat, îmbogăţind pe cei sărăciţi din răutate; Om se cunoaşte Dumnezeu, fără de schimbare, din Fecioara cea Neispitită de bărbat; pe Acesta toţi, cu cântări să-L lăudăm, că S-a preaslăvit.
Catavasie:
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui mai înainte...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce mai înainte de veci S-a Născut din Tatăl, mai presus de cuget, mai pe urmă din Fecioara S-a Întrupat, precum Însuşi ştie, vrând să înnoiască omenirea cea stricată de sfatul şarpelui celui viclean.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel Ce şade întru cei de sus împreună cu Tatăl şi cu Duhul, văzând firea omenească împilată, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, ia început şi Se naşte cu Trupul ca un Om.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cea mai Sfântă decât Îngerii şi decât toată făptura, naşte acum cu Trupul pe Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, spre chemarea tuturor celor ce cântă neîncetat: Sfânt eşti, Doamne!
Catavasie:
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!
Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Toiag din rădăcina lui Iesei a odrăslit Fecioara, care a înflorit Floarea Cea Neveştejită, pe Făcătorul tuturor, Cel Ce a împodobit cu flori ca un Dumnezeu tot pământul, care strigă Lui: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe mine, cel prădat prin mâncarea cea vicleană şi cu mintea alunecat, asemănându-mă celor necuvântătoare, ai venit, Cuvinte al lui Dumnezeu, iarăşi să mă zideşti, Prunc făcându-Te şi în ieslea dobitoacelor culcându-Te. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din Muntele cel Umbrit, Iisuse, din Fecioară Întrupat, mai înainte Te-a văzut pe Tine Proorocul Avacum, sfărâmând munţii cei răi şi dealurile şi dând pierzării înălţările vicleanului şi taberele demonilor.
Catavasie:
Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce eşti din Fire Stăpân, Fiul lui Dumnezeu, Cel Preadesăvârşit între robi ai binevoit din milostivire a Te chema şi Fiu omenesc, întru tot Îndurate. Pentru aceasta, de bunăvoie sărăcind, vii să Te naşti în peşteră, Preabunule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel Ce eşti din Fire Neîncăput, Hristoase Împărate, cum Te va primi înăuntru peştera cea mică? Cum va putea să Te încapă ieslea, Iisuse, pe Tine, Cel Ce vii cu Trup întru ale Tale, din Maica ce nu ştie de bărbat, ca pe cei ce se înstrăinaseră să-i mântuieşti, Doamne?
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mieluşeaua a venit să nască pe Păstorul; pregăteşte-te sfântă peşteră; păstorilor, alergaţi de vedeţi pe Păstorul şi Mieluşelul Cel Ce S-a născut; magilor, pregătiţi-vă cu daruri, să vă închinaţi Acestuia, ca Unui Împărat Întrupat.
Catavasie:
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cer Nou fiind, Stăpână, ca dintr-un nor faci să răsară din pântecele tău, în peşteră cu Trup, pe Hristos, Soarele Slavei; pe Cel Ce cu Strălucirile Sale în chip lămurit vine să lumineze toate marginile pământului, din milostivirea cea nemăsurată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Văzut-ai durerea şi stricăciunea noastră, Îndurate Hristoase şi nu ne-ai trecut pe noi cu vederea, ci, Te-ai deşertat pe Tine Însuţi, nedepărtându-Te de Părintele Tău şi Te-ai Sălăşluit în pântecele cel Neispitit de nuntă, care vine să Te nască fără durere, cu Trup, în peşteră.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Munţi şi dealuri, câmpii şi văi, popoare şi seminţii, neamuri şi toată suflarea, strigaţi, umplându-vă de Dumnezeiască veselie: venit-a şi a sosit Izbăvirea tuturor; Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de ani, Care din milostivire sub ani S-a născut.
Catavasie:
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.
CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...
În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Celei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în buna credinţă...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Viţa cea Dumnezeiască pârguind Strugurele Cel Neîntinat, se apropie, vine să-L nască pe Cel Ce izvorăşte vin de veselie şi ne adapă pe noi, care strigăm către Dânsul: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dumnezeiasca Năstrapă purtând într-Însa pe Mirul Cel cu bun miros, vine să-L deşerte pe Dânsul în peştera Betleemului, umplând de bună mireasmă Tainică, pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vine cleştele pe care l-a văzut Isaia Proorocul de demult, purtând pe Hristos, Cărbunele Cel Dumnezeiesc, în pântece, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credincioşilor.
Catavasie:
Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcoritor...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să strigăm întru veselie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu! Mântuitorul vine să Se nască; Stăpânul soseşte; steaua Îl arată; magii aleargă să-L vadă în iesle. Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu robii Te-ai înscris, de bună voie supunându-Te poruncii Cezarului, Stăpâne, ca să eliberezi omenirea din robia celui viclean, ca un Dumnezeu Mult Milostiv. Pentru aceasta, bucurându-ne cântăm: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prunc mai presus de fire Te port pe Tine, Cuvinte Cel fără de început şi ispitire de bărbat nicicum n-am cunoscut, a zis Fecioara, minunându-se. Nu ştiu pe cine să numesc pe pământ tată al tău! Pentru aceasta, împreună cu Îngerii cânt Ţie: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Catavasie:
Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Taină minunată văd...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Minunate, Înfricoşătoare şi Uimitoare Taine! Domnul Slavei a venit pe pământ şi a intrat în peşteră, sărăcind cu trupul, căutând să cheme iarăşi pe Adam şi să izbăvească pe Eva din dureri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu scutecele Tale dezlegi legăturile greşelilor şi cu multa sărăcie pe toţi îi îmbogăţeşti, Îndurate; că venind în ieslea dobitoacelor, izbăveşti pe oameni din dobitocia răutăţii, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce eşti fără de început.
Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Propovăduirile proorocilor au luat sfârşit: că Acela despre Care au proorocit că va trebui să vină, la sfârşitul anilor, a venit, S-a arătat Întrupat din Preacurata Fecioară; pe Acela cu gând curat să-L primim.
Catavasie:
Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte...
Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Minune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, trimiţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.
Canon de rugăciune la Duminica dinaintea Naşterii Domnului Canonul Învierii
Cântarea 1, glasul al 6-lea.
Irmosul:
Pe Cel Ce a acoperit oarecând, cu valul mării, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi ca fecioarele să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
De frica Ta s-au deschis porţile morţii şi s-au sfărâmat încuietorile cele veşnice; căci cu cinstită pogorârea Ta au înviat morţii cei de demult, cu veselie lăudând, Hristoase, Învierea Ta.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Înaintea judecăţii lui Pilat a stat de voie Judecătorul, ca un osândit şi de mâinile cele nedrepte peste obraz a fost lovit, Dumnezeu, de Care se cutremură cele cereşti şi cele pământeşti.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe Tine, Cel Ce ai spânzurat fără de ţinere tot pământul pe ape, văzându-Te făptura spânzurat, în locul Căpăţânii, de multă spaimă fiind cuprinsă, striga: nu este sfânt afară de Tine, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
În mormânt trei zile fiind închis, ai înviat pe cei morţi din veac, cu Învierea Ta cea începătoare de viaţă şi din osândă dezlegându-se, cu veselie s-au bucurat strigând: iată, Izbăvire ai venit, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Slavă Învierii Tale, Mântuitorul nostru, că din stricăciunea Iadului şi din moarte ne-ai scăpat ca un Atotputernic. Pentru aceasta lăudându-Te grăim: nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni!
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Deşertarea Ta cea Dumnezeiască pe Cruce, văzând-o mai înainte Avraam, înspăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din Iad, ca un Atotputernic.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Dumnezeiasca Ta pogorâre în Iad, Hristoase Dumnezeule, morţilor viaţă s-a arătat; că Tu pe vrăjmaşi jos i-ai legat, Bunule şi cale cerească oamenilor ai deschis.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
N-a primit stricăciune, în groapă zăcând, Preacuratul Trup al Mântuitorului; ci, ca un Puternic a sfărâmat porţile Iadului şi a Înviat întru Slavă, Hristos, a treia zi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Lumina Cea Neînserată a Dumnezeieştii Tale arătări, Hristoase, făcută pentru noi cu milostivire, văzând-o Proorocul Isaia, de noapte mânecând a strigat: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula; şi toţi pământenii se vor bucura.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Îngerul, închipuind vădit Strălucirea Bucuriei, s-a arătat în mormânt purtător de lumină, propovăduind femeilor Învierea; şi acestea lăsând plângerea, s-au bucurat de Învierea lui Hristos, vestind Apostolilor: bucuraţi-vă!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Din milostivire Cel Preabun, luând chipul nostru, s-a pironit de voie pe Cruce, pentru mine, cel ce dintru început am lepădat Porunca cea Sfântă şi moare ca un om, dăruindu-mi viaţă.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, înviind, Iisuse Împărate.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, înviind, Iisuse Împărate.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
O, Minune de negrăit! Cel Ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Tu, tăria morţii ai surpat-o şi ai Înviat, dând ridicare celor ce Te slăvesc pe Tine cu adevărat ca Dumnezeu şi cu dreaptă credinţă îţi strigă: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Înspăimântează-te, înfricoşându-te, cerule şi cutremuraţi-vă temeliile pământului; că iată, Dumnezeu dintru cele Înalte între cei morţi se socoteşte şi ca un străin în mormânt mic este primit; pe Acela tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi veci.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, nespusa Ta îngăduinţă, Hristoase, cea pentru noi, smeriţii! Că iată, gustând moarte, Dumnezeu fără de moarte fiind, în mormânt ai fost pus ca un om şi ai Înviat, Cuvinte, împreună sculând pe cei din cele de dedesubt, care Te preaînalţă pe Tine, întru toţi vecii.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
A Ta junghiere, Hristoase, mai înainte închipuind-o, Avraam, supunându-se Ţie, Stăpâne a suit în munte pe fiul pe care-l născuse, ca pe o oaie, vrând cu credinţă să-l jertfească. Dar s-au întors bucurându-se, Isaac împreună cu bătrânul, preaînălţându-Te pe Tine, întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pentru ce te tânguieşti, făptură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Iadul surpând şi împreună ridicând pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pentru ce te tânguieşti, făptură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Iadul surpând şi împreună ridicând pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.
Irmosul:
Pe Cel Ce a acoperit oarecând, cu valul mării, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi ca fecioarele să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
De frica Ta s-au deschis porţile morţii şi s-au sfărâmat încuietorile cele veşnice; căci cu cinstită pogorârea Ta au înviat morţii cei de demult, cu veselie lăudând, Hristoase, Învierea Ta.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Înaintea judecăţii lui Pilat a stat de voie Judecătorul, ca un osândit şi de mâinile cele nedrepte peste obraz a fost lovit, Dumnezeu, de Care se cutremură cele cereşti şi cele pământeşti.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe Tine, Cel Ce ai spânzurat fără de ţinere tot pământul pe ape, văzându-Te făptura spânzurat, în locul Căpăţânii, de multă spaimă fiind cuprinsă, striga: nu este sfânt afară de Tine, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
În mormânt trei zile fiind închis, ai înviat pe cei morţi din veac, cu Învierea Ta cea începătoare de viaţă şi din osândă dezlegându-se, cu veselie s-au bucurat strigând: iată, Izbăvire ai venit, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Slavă Învierii Tale, Mântuitorul nostru, că din stricăciunea Iadului şi din moarte ne-ai scăpat ca un Atotputernic. Pentru aceasta lăudându-Te grăim: nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni!
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Deşertarea Ta cea Dumnezeiască pe Cruce, văzând-o mai înainte Avraam, înspăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din Iad, ca un Atotputernic.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Dumnezeiasca Ta pogorâre în Iad, Hristoase Dumnezeule, morţilor viaţă s-a arătat; că Tu pe vrăjmaşi jos i-ai legat, Bunule şi cale cerească oamenilor ai deschis.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
N-a primit stricăciune, în groapă zăcând, Preacuratul Trup al Mântuitorului; ci, ca un Puternic a sfărâmat porţile Iadului şi a Înviat întru Slavă, Hristos, a treia zi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Lumina Cea Neînserată a Dumnezeieştii Tale arătări, Hristoase, făcută pentru noi cu milostivire, văzând-o Proorocul Isaia, de noapte mânecând a strigat: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula; şi toţi pământenii se vor bucura.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Îngerul, închipuind vădit Strălucirea Bucuriei, s-a arătat în mormânt purtător de lumină, propovăduind femeilor Învierea; şi acestea lăsând plângerea, s-au bucurat de Învierea lui Hristos, vestind Apostolilor: bucuraţi-vă!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Din milostivire Cel Preabun, luând chipul nostru, s-a pironit de voie pe Cruce, pentru mine, cel ce dintru început am lepădat Porunca cea Sfântă şi moare ca un om, dăruindu-mi viaţă.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, înviind, Iisuse Împărate.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, înviind, Iisuse Împărate.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
O, Minune de negrăit! Cel Ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Tu, tăria morţii ai surpat-o şi ai Înviat, dând ridicare celor ce Te slăvesc pe Tine cu adevărat ca Dumnezeu şi cu dreaptă credinţă îţi strigă: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Înspăimântează-te, înfricoşându-te, cerule şi cutremuraţi-vă temeliile pământului; că iată, Dumnezeu dintru cele Înalte între cei morţi se socoteşte şi ca un străin în mormânt mic este primit; pe Acela tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi veci.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, nespusa Ta îngăduinţă, Hristoase, cea pentru noi, smeriţii! Că iată, gustând moarte, Dumnezeu fără de moarte fiind, în mormânt ai fost pus ca un om şi ai Înviat, Cuvinte, împreună sculând pe cei din cele de dedesubt, care Te preaînalţă pe Tine, întru toţi vecii.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
A Ta junghiere, Hristoase, mai înainte închipuind-o, Avraam, supunându-se Ţie, Stăpâne a suit în munte pe fiul pe care-l născuse, ca pe o oaie, vrând cu credinţă să-l jertfească. Dar s-au întors bucurându-se, Isaac împreună cu bătrânul, preaînălţându-Te pe Tine, întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pentru ce te tânguieşti, făptură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Iadul surpând şi împreună ridicând pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pentru ce te tânguieşti, făptură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Iadul surpând şi împreună ridicând pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.
martedì 23 dicembre 2014
Canon de rugăciune către Sfinţii 10 Mucenici din Creta
Troparul Sfinţilor 10 Mucenici din Creta, glasul al 3-lea:
Creta cea mult minunată să o cinstim, că a înflorit flori cinstite, pe mărgăritarele lui Hristos, stâlpările mucenicilor. Că zece sunt la număr, fericiţii şi toată mulţimea demonilor au ruşinat. Pentru aceasta şi cununi au luat mucenicii lui Hristos, cei cu sufletul răbdător.
Cântarea 1, glasul al 3-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Să cântăm Domnului, Cel Ce a unit pe sfinţii mucenici prin credinţa cea fără de prihană, i-a într-armat pe dânşii într-o nădejde împotriva vrăjmaşului celui începător de rele şi i-a strâns pe ei toţi cu legătura dragostei.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stelele cele nerătăcitoare ale Soarelui Celui Înţelegător, ca unele ce au luminat de la Răsărit, au mers înainte pe calea stelei lui Hristos, Celui Ce S-a născut, aducând luminată prăznuirea lor ca pe o sărbătoare înaintea Naşterii lui Hristos.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Magii cei din Persia au adus daruri lui Hristos, Celui Ce S-a născut în Betleem; iar purtătorii de biruinţă aduc acum Celui Născut jertfă de înainteprăznuire sângiuirile ca smirnă, credinţa ca aur şi sufletele ca tămâie.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu credinţa Sfântului Teodul şi cu dragostea Mucenicului Zotic, unite cu Sfinţii cu Pompie şi Satornin, împreună s-au încununat şi Mucenicii Evpor, Agatopus, Ghelasie, Evarest şi Evnichian, şi cu ei Sfântul Vasilid cel împreună luptător.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).
Fiinţa Cea mai presus de înţelegere şi Neîmpărţită, este Lăudată în Trei Ipostasuri osebite şi într-O Dumnezeire Neamestecată şi Nedespărţită. Că Aceasta este şi se numeşte Treime şi Unime, Neamestecată şi Nedespărţită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
În Betleem Se naşte şi Edenul deschide Domnul, Care S-a născut din Fecioara, în chip de netâlcuit. Ieslea şi peştera se gătesc pentru Ziditorul. Magii îşi pregătesc darurile pentru Stăpânul Dumnezeu; şi steaua mai înainte propovăduieşte Lumina.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dus-au până la capăt lupta lor vitejii purtători de biruinţă ai lui Hristos, biruind trufia prigonitorilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luminătorii cei înţelepţi ai Bisericii, străfulgerând străluciri cuvântătoare, luminează orbirea inimilor noastre.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Doamne, Cel Ce ai întărit pe Sfinţi a răbda fără frică durerile, izbăveşte de primejdii şi de nevoi pe cei ce Te laudă pe Tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).
Cu Serafimii să lăudăm Preasfânta Treime, strigând neîncetat împreună cu îngerii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, Treime şi Unime.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Primind în pântecele tău pe Unul din Treime, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, L-ai născut în chip de netâlcuit, precum El Singur ştie.
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea împotriva vrăjmaşilor mei.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am Glasul Tău...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sosit-a pomenirea mucenicilor cea mai înainte de prăznuire, care arată mai dinainte Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pomenirea mucenicilor cea de peste an a arătat mai dinainte ajunul arătării Mântuitorului.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinsu-s-a făclia cea cu zece lumini a purtătorilor de biruinţe, mai înainte vestind steaua lui Hristos, Care S-a născut.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mai curaţi decât aurul în cuptor s-au arătat Sfinţii în cuptorul durerilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Maică Preacurată, Binecuvântată Fecioară, păzeşte de toată nevoia pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii cu lupta cinstitei lor mărturisiri, propovăduiesc în lume pe Hristos, Soarele Cel din Soare, Care ni S-a ivit nouă cu Trup, din Fecioară.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mlădiţe ale Sfinţilor Tit şi ale lui Carp v-aţi arătat, mucenicilor, ca cei ce aţi odrăslit din sădirea Sfântului Pavel, aducând lui Hristos, de pe buzele voastre, roade de mărturisiri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Slujitori ai păcii şi vrăjmaşi ai războinicilor, sfinţilor mucenici, cu rugăciunile voastre cereţi să ni se dea tuturor pace şi izbăvire de răutăţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca într-un război de noapte luptându-se Biserica lui Hristos, v-aţi arătat celor de pe pământ ca nişte luminători străluciţi, alungând noaptea necunoştinţei, cu lumina minunilor voastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Răsărit-a în Betleem Hristos, Lumina tuturor, din Maică Fecioară, Strălucind în lume Lumina; şi ca ziua Străluceşte credincioşilor, ca şi steaua, magilor.
Cântarea a 6-a. Irmos: Pe cei ce au ajuns...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Magii Ţi-au adus Ţie daruri şi mucenicii sângiuirile, Celui Ce Te-ai născut pe pământ din Fecioară, în cetatea lui David; şi pătimind strigau: mântuieşte-ne Mântuitorule, precum ai mântuit pe Proorocul Iona din fiara mării.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Tirania vrăjmaşului învolburându-se ca o mare împotriva mărturisirii lui Hristos, pătimitorii au stat împotriva ei ca nişte limanuri liniştite, păstrându-şi credinţa ca pe o corabie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Îndrăzneala Sfântului Teodul a făcut şi mai tare bărbăţia cea de o râvnă a vitejilor celor împreună cu el. Pentru aceasta şi strigau: mântuieşte Mântuitorule, pe cei ce se închină Împărăţiei Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
La Betleem s-a arătat o stea, povăţuind pe cei ce aduceau din Persia daruri lui Hristos, Celui Născut din Fecioară Maică. Acestuia se închină toată făptura şi ca pe Dumnezeu Îl laudă şi-L slăveşte.
Irmosul:
Pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor, Iubitorule de oameni şi de întreitele valuri ale ispitelor sunt ameninţaţi să piară, să nu-i treci cu vederea pe cei ce strigă: mântuieşte-ne Mântuitorule, precum ai mântuit din fiara mării pe Proorocul Iona.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Ca un Luceafăr a strălucit cinstita pătimire a mucenicilor, care mai înainte ne-a arătat, în chip luminat, pe Cel Născut în peşteră; pe Care Fecioara L-a născut fără de sămânţă.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cei trei tineri în cuptor...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sosit-a pomenirea mucenicilor, propovăduind ziua cea de Naştere a Mântuitorului; şi cu nevoinţele lor pentru noi începe Praznicul Împărătesc.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Neplecându-şi genunchii la idoli, mucenicii au fost ispitiţi cu focul chinurilor, strigând cu credinţă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În mijlocul locului de chinuri primejduindu-se mucenicii, purtătorii de cununi, laolaltă cu tinerii dănţuiesc, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Păstorii împreună cu filosofii privind steaua, teologhisesc pe pământ împreună cu Îngerii pe Cel Ce în chip de Netâlcuit S-a Născut din tine, Născătoare de Dumnezeu Marie, pentru a ne mântui pe noi.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a pogorât în văpaie...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Au stat împotriva limbilor de foc şi a morţii cei zece mucenici şi au smuls biruinţa împotriva păgânătăţii şi împărăţesc întru Împărăţia lui Hristos.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Aprigii ostaşi împodobitu-s-au cu răsplata cântărilor de biruinţă, luând cu bărbăţie asupra lor într-armarea lui Hristos, împotriva celor nevăzuţi şi împotriva stăpânitorului lumii.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Turnuri neclintite ale dreptei credinţe, alese limanuri pentru cei prinşi în furtună, rugaţi-vă neîncetat pentru toată zidirea, pentru creştini şi pentru pacea lumii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Împreună ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Unime în Treime; şi împreună cu Îngerii strigăm, din gurile noastre cele de lut: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, în Treime.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născătoare de Dumnezeu, zămislind Dumnezeieşte din Sfântul Duh, ai născut, Întrupându-Se întreg din tine, pe Unul din Treime şi ai rămas Fecioară, precum ai fost mai înainte de naştere.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Cel Ce S-a pogorât în văpaie la tinerii evrei şi cu Putere Dumnezeiască S-a arătat, pe Domnul, preoţi binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Tine, Izvorul Cel...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Comorile cele înţelegătoare ale Domnului, cele ce pe mulţi adună, care izvorăsc arătările lui Hristos şi mulţimea minunilor lor, să fie lăudate astăzi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ajutătorii cei statornici ai credincioşilor, apărătorii Treimii şi turnurile cele neclintite ale credinţei, rugaţi-vă pentru noi, purtătorilor de biruinţă, ca să ne mântuim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ceata cea sfântă a mucenicilor Tăi, se roagă pentru noi Ţie Sfântă Treime, să se dăruiască nouă pace în vecii vecilor. Amin!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Betleemul deschide mai dinainte Edenul şi Cel Ce vine din tine, Întrupându-Se mai presus de fire, înnoieşte cu totul peAdam. Pe Acesta roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuiască pe noi.
Irmosul:
Pe Tine, Izvorul Cel Nemuritor, Care prin Sfinţi dai tămăduiri neamului omenesc, Te slăvim, Hristoase, că mântuieşti sufletele noastre.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Ocrotitorii cei luminaţi şi cinstiţi ai Cretei, tare pătimind, au pus pe fugă, cu credinţă, pe şarpele, începătorul răutăţii şi după Lege au fost încununaţi. Prăznuind astăzi pomenirea lor vrednică de laudă, slăvim cu mare glas pe Domnul tuturor.
Sinaxar 24 Decembrie
În aceasta lună, în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea Sfintei cuvioasei fecioare Muceniţe Eugenia şi a celor împreună cu ea.
Sinaxar 23 Decembrie
În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfinţilor zece mucenici, care au suferit mucenicia în Creta.
lunedì 22 dicembre 2014
Sinaxar 22 Decembrie
În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfintei marii Muceniţe Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă.
Iscriviti a:
Post (Atom)