RUGĂCIUNEA LA ÎNSEMNAREA PRUNCULUI
când i se şi pune numele a opta zi, după, naşterea lui
Se cade a şti, că a opta zi după naştere, se aduce de moaşă
pruncul la Biserică, şi stă înaintea uşilor Bisericii, iar Preotul face
început zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte
Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, şi după Tatăl nostru…, Că a
Ta este Împărăţia...
Apoi Troparul zilei sau al Sfântului al căruia este hramul şi
Preotul însemnează fruntea, gura, şi pieptul pruncului,
binecuvântându-l cu mâna, apoi zice rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pre Tine Te
chemăm; să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău
aceasta (aici îi pune numele) şi să se însemneze crucea
Unuia-Născut Fiului Tău, în inima şi în cugetele lui, ca să
fugă de deşertăciunea lumii şi de toată vicleana amăgire a
vrăjmaşului, şi să urmeze poruncilor Tale; şi dă, Doamne, ca
numele Tău cel Sfânt, să rămână netăgăduit într-însul când
se va uni în timpul cuvenit cu Biserica Ta, cea Sfântă,
făcându-se desăvârşit prin înfricoşatele Taine ale Hristosului
Tău; ca după poruncile Tale vieţuind şi păzind pecetea
nestricată, să câştige fericirea celor aleşi întru Împărăţia Ta;
cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,
cu care binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi bunul, şi deviaţă-
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
Apoi luând Preotul pruncul în mâini, stă înaintea uşilor Bisericii
sau înaintea icoanei Maicii Domnului şi face chipul Crucii, zicând:
Troparul, glasul I-iu
Bucură-te cea plină de har, Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, că din Tine a răsărit Soarele dreptăţii Hristos,
Dumnezeul nostru, luminând pre cei din întuneric.
Veseleşte-te şi tu bătrânule drepte, cela ce ai primit în braţe pre
Mântuitorul sufletelor noastre, Cela ce ne-a dăruit nouă
când i se şi pune numele a opta zi, după, naşterea lui
Se cade a şti, că a opta zi după naştere, se aduce de moaşă
pruncul la Biserică, şi stă înaintea uşilor Bisericii, iar Preotul face
început zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte
Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, şi după Tatăl nostru…, Că a
Ta este Împărăţia...
Apoi Troparul zilei sau al Sfântului al căruia este hramul şi
Preotul însemnează fruntea, gura, şi pieptul pruncului,
binecuvântându-l cu mâna, apoi zice rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pre Tine Te
chemăm; să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău
aceasta (aici îi pune numele) şi să se însemneze crucea
Unuia-Născut Fiului Tău, în inima şi în cugetele lui, ca să
fugă de deşertăciunea lumii şi de toată vicleana amăgire a
vrăjmaşului, şi să urmeze poruncilor Tale; şi dă, Doamne, ca
numele Tău cel Sfânt, să rămână netăgăduit într-însul când
se va uni în timpul cuvenit cu Biserica Ta, cea Sfântă,
făcându-se desăvârşit prin înfricoşatele Taine ale Hristosului
Tău; ca după poruncile Tale vieţuind şi păzind pecetea
nestricată, să câştige fericirea celor aleşi întru Împărăţia Ta;
cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,
cu care binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi bunul, şi deviaţă-
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
Apoi luând Preotul pruncul în mâini, stă înaintea uşilor Bisericii
sau înaintea icoanei Maicii Domnului şi face chipul Crucii, zicând:
Troparul, glasul I-iu
Bucură-te cea plină de har, Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, că din Tine a răsărit Soarele dreptăţii Hristos,
Dumnezeul nostru, luminând pre cei din întuneric.
Veseleşte-te şi tu bătrânule drepte, cela ce ai primit în braţe
pre Mântuitorul sufletelor noastre, Cela ce ne-a dăruit nouă
şi învierea.
Condac, glasul I-iu
Cela ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea Ta, şi ai
binecuvântat mâinile lui Simeon, precum se cădea,
întâmpinând şi acum mântuieşte-ne pre noi, Hristoase
Dumnezeule, împacă lumea în războaie, şi întăreşte pre
poporul nostru, pre care L-ai iubit, Unule Iubitorule de
oameni.
Apoi se face ştiutul apolis.
Cade-se a şti, că, de se va întâmpla, ca pruncul născut să fie
slab, aşa că nu suge, ci trage de moarte, nu trebuie a aştepta, cum
zic unii a şasea sau a opta zi, spre a-l boteza, ci în ora în care s-a
născut, spălându-l, îndată să-l şi boteze, spre a nu muri
neluminat; căci dacă femeile îngreuiate de cinci luni, de se va
întâmpla din vreo lovitură să-l piardă, cad după legi şi canoane
sub osânda de ucidere, cu cât mai vârtos trebuie a se păzi de
crimă, ca cel născut să nu moară nebotezat.
şi învierea.
Condac, glasul I-iu
Cela ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea Ta, şi ai
binecuvântat mâinile lui Simeon, precum se cădea,
întâmpinând şi acum mântuieşte-ne pre noi, Hristoase
Dumnezeule, împacă lumea în războaie, şi întăreşte pre
poporul nostru, pre care L-ai iubit, Unule Iubitorule de
oameni.
Apoi se face ştiutul apolis.
Cade-se a şti, că, de se va întâmpla, ca pruncul născut să fie
slab, aşa că nu suge, ci trage de moarte, nu trebuie a aştepta, cum
zic unii a şasea sau a opta zi, spre a-l boteza, ci în ora în care s-a
născut, spălându-l, îndată să-l şi boteze, spre a nu muri
neluminat; căci dacă femeile îngreuiate de cinci luni, de se va
întâmpla din vreo lovitură să-l piardă, cad după legi şi canoane
sub osânda de ucidere, cu cât mai vârtos trebuie a se păzi de
crimă, ca cel născut să nu moară nebotezat.
