Sfântul losif s-a odihnit cu pace în Domnul la anul 570. Sfintele lui moaște făcătoare de minuni odihnesc în biserica-catedrală din Alaverdi.
Sfântul Ierarh Iosif de Alaverdi este unul din cei treisprezece părinți asirieni ce au fost trimiși în Georgia ca să predice Sfânta Evanghelie.
Cu binecuvântarea învățătorului său, Părintele Iosif s-a stabilit în localitatea Alaverdi din estul Georgiei. Conform tradiției, purta întotdeauna cu el o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului.
În acea perioadă, regiunea din jurul localității Alaverdi era pustie și stearpă. Într-o zi Domnul a trimis un nobil să vâneze în valea unde Sfântul Iosif locuia printre animalele sălbatice. Văzând pe pustnic, nobilul și-a dat seama imediat că înaintea lui stătea un om sfânt. S-a înclinat în fața lui, l-a sărutat și a întrebat cu umilință ce l-a adus în acest loc pustiu.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul Iosif a trezit în nobil o dragoste dumnezeiască și o dorință deosebită pentru Adevăr. Nobilul a promis să ridice o biserică în pustia Alaverdi. În felul acesta s-a înființat Mănăstirea Alaverdi. Sfântul Iosif a fost bucuros de realizarea acestei lucrări plăcute de Dumnezeu.
În curând oamenii au aflat de Sfântul Iosif ce se nevoia în pustie. Mulți credincioși au început să vină să-l cunoască pe Sfânt. Mulți au fost atrași de viața sfântă a Părintelui Iosif, de dragostea și minunile sale, încât au părăsit lumea pentru a se alătura nevoințelor lui.
Treptat numărul pustnicilor a crescut și s-a format o comunitate mare. Sfântul Iosif a fost primul stareț al acestei obști. Ducând o viață de asceză și osteneală plăcută de Dumnezeu, Sfântul Iosif a simțit apropierea morții și a început să se pregătească pentru sfârșitul lui pământesc. Și-a adunat ucenicii, i-a binecuvantat, i-a sfătuit pentru ultima oară, a numit un nou stareț și apoi a plecat în pace la Domnul.
Cu binecuvântarea învățătorului său, Părintele Iosif s-a stabilit în localitatea Alaverdi din estul Georgiei. Conform tradiției, purta întotdeauna cu el o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului.
În acea perioadă, regiunea din jurul localității Alaverdi era pustie și stearpă. Într-o zi Domnul a trimis un nobil să vâneze în valea unde Sfântul Iosif locuia printre animalele sălbatice. Văzând pe pustnic, nobilul și-a dat seama imediat că înaintea lui stătea un om sfânt. S-a înclinat în fața lui, l-a sărutat și a întrebat cu umilință ce l-a adus în acest loc pustiu.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul Iosif a trezit în nobil o dragoste dumnezeiască și o dorință deosebită pentru Adevăr. Nobilul a promis să ridice o biserică în pustia Alaverdi. În felul acesta s-a înființat Mănăstirea Alaverdi. Sfântul Iosif a fost bucuros de realizarea acestei lucrări plăcute de Dumnezeu.
În curând oamenii au aflat de Sfântul Iosif ce se nevoia în pustie. Mulți credincioși au început să vină să-l cunoască pe Sfânt. Mulți au fost atrași de viața sfântă a Părintelui Iosif, de dragostea și minunile sale, încât au părăsit lumea pentru a se alătura nevoințelor lui.
Treptat numărul pustnicilor a crescut și s-a format o comunitate mare. Sfântul Iosif a fost primul stareț al acestei obști. Ducând o viață de asceză și osteneală plăcută de Dumnezeu, Sfântul Iosif a simțit apropierea morții și a început să se pregătească pentru sfârșitul lui pământesc. Și-a adunat ucenicii, i-a binecuvantat, i-a sfătuit pentru ultima oară, a numit un nou stareț și apoi a plecat în pace la Domnul.
Cu mare cinste ucenicii l-au îngropat pe Sfântul Iosif în biserica Mănăstirii Alaverdi. De atunci s-au făcut multe minuni la mormântul lui.
Nessun commento:
Posta un commento