giovedì 30 ottobre 2014

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei şi către Sfânta Muceniţă Zenovia, sora sa


Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Cântare să înălţăm, po­poare, minunatului Dum­nezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel, care cânta cântare de biruinţă şi grăia: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu, ca un preot bine primit şi ca un mucenic prea bun, Sfinte Zenovie de trei ori fericite, apără de smintelile vieţii pe cei ce cinstesc cu dragoste pomeni­rea ta cea purtătoare de lumină.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te, înţelepte, cu Strălucirea Luminii Celei în Trei Luminători, ai risipit întuneri­cul defăimărilor păgânilor, lu­minând pe toţi cu lumina cuvintelor tale; şi acum te-ai mu­tat către Lumina Cea Neapusă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-te cărbune înţele­gător, aprins de Focul Dumneze­iescului Duh, ai aprins inimile tuturor către Dumnezeiasca dragoste, sfinţite tăinuitorule şi ai ars toată înşelăciunea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Locaşul cel Preasfânt, Lâna cea cu Rouă Dum­nezeiască, Fântână Pecetluită a Râului Celui Nemuritor; păzeşte turma ta, Stăpână, de tot felul de vrăjmaşi.

Cântarea a 3-a. Irmos: Frica de Tine, Doamne, sădeşte-o...

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind uns, Sfinte Mucenice Zenovie, cu mirul ungerii Duhului, ai preo­ţit ca un înger, împodobindu-te la sfârşit cu cununi muceniceşti.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând purtarea de grijă a sufletelor, cu lucrarea cea Dum­nezeiască, preacuvioase, le-ai arătat în totul roditoare. Pen­tru aceasta, te-ai învrednicit de bucuria Domnului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De un sânge şi la un cuget cu tine s-a arătat sora ta, Sfânta Muceniţă Zenovia, că a ales a lupta împreună cu tine, Sfinte Zenovie, spre a dobândi cu tine şi Mărirea Cea Dumnezeiască.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai pe Unul din Treime, Care S-a Îmbrăcat cu omenirea, Preasfântă Maică Fecioară; pe Care roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Frica de Tine Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi şi fii nouă Întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Încălecat-ai ca pe cai, pe Apos­tolii Tăi, Doamne şi ai luat cu mâinile Tale frâiele lor şi mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-Ţi cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţime te-ai arătat cu cin­stitele chinuri şi ai luat cununi de biruinţă, înţelepte şi ai do­bândit Veselia Cea Veşnică. Pen­tru aceasta te lăudăm, Sfinţite Mucenice Ierarhe Zenovie.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând Celui Ce S-a întins de bună voie pe Lemn, ai fost spânzurat şi sfâşiat, Mucenice Zenovie şi dezbrăcându-te, fericite, de grăsimea stricăciunii şi a omo­rârii, te-ai îmbrăcat în veşmânt nestricăcios.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciunea ta cea tare s-au surpat locaşurile demoni­lor şi capiştile s-au sfărâmat, prin credinţa ta cea întărită, Sfinte Zenovie, fericite, lauda sfinţiţilor mucenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu naşterea ta cea străină, pe cei ce s-au înstrăinat de Dum­nezeu i-ai unit cu El, Ceea ce eşti pururea Lăudată. Pentru aceasta cu glas mare, te lăudăm toţi cu credinţă şi cântăm: Bucură-te, Mântuirea tuturor pământenilor!

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, păcătosul? Dar, întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfântă Muceniţă Zenovia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Firea ce femeiască s-a întărit cu Dumnezeiescul Duh şi a ru­şinat pe cel ce a înşelat odini­oară pe stramoaşa Eva; şi s-a învrednicit Dumnezeieştii mă­riri în ceruri, Sfânta Zenovia, strălu­cind prin chinuire.

Stih: Sfântă Muceniţă Zenovia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-s-a limba ta nor dă­tător de ploaie, ca una ce ai plouat ploi de dreaptă credinţă, adăpând inimile credincioşilor şi îndreptând gândurile spre bună rodirea faptelor celor bune, Sfântă Muceniţă Zenovia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu razele fecioriei, ai risipit întunericul dezmierdărilor şi cu lumina chinurilor, ai pierdut noaptea necredinţei, Muceniţă Zenovia, frumoasă mireasă a lui Hristos, locaş sfânt al Dumnezeiescului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Totdeauna sunt împresurat de mari greutăţi ale păcatului, Preacurată; de aceea mă rog ţie: uşurează-mă de ele cu mijlo­cirea ta cea Dumnezeiască! Că tu eşti Ocrotitoarea păcătoşilor, Preamărită, că ai născut pe Mântuitorul.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugăciunea Dumnezeies­cului tău suflet s-a primit ca o tămâie, că te-ai jertfit Sfinte Mucenice Zenovie Fericite, întru mirosul de bună mireasmă al Patimilor Celui Ce a Strălucit din femeie şi a luminat toată zidirea.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sângele chinuirii, mucenice, ai sfinţit pământul, iar duhul, înălţându-se la ceruri, lumina Biserica celor întâi-născuţi Dumnezeieşte, Sfinte Zenovie, lauda cea luminată a ierarhilor şi a mucenicilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strâmtorat-ai păgânătatea, fericite, prin lăţirea dreptei credinţe celei adevărate şi căile care duc către ea le-ai arătat poporelor celor rătăcite; şi ai mântuit pe cei ce înotau cum­plit pe marea apelor rătăcirii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înfrumuseţează sufletul meu, Fecioară, cel stăpânit de urâ­ciunea patimilor şi a gânduri­lor şi cu chipuri de pocăinţă adevărată întăreşte smerita mea inimă; şi mă miluieşte pe mine, care fără pregetare alerg la tine, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că viaţa mea s-a umplut de rele şi sufletul meu de iad s-a apropiat şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune!

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii...

Pe mărturisitorii adevărului şi propovăduitorii dreptei cre­dinţe, pe cei doi după vrednicie să-i cinstim cu cântări de Dum­nezeu insuflate, pe Sfântul Mucenic Zenovie şi pe Înţeleapta Muceniţă Zenovia; pe cei împreună vieţuind şi împreună pătimind şi care prin muceni­cie, au primit cunună nestricăcioasă.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile sângiurilor stingând focul păgânătăţii, pu­rurea pomenite, Sfinte Zenovie, tot­deauna ne rourezi cu ploaia minunilor tale, pe noi cei ce bine­cuvântăm pe Stăpânul: Binecuvântat eşti, Doamne Dum­nezeule, în veci!

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Intrând în Dumnezeiescul Nor, ai văzut pe Cel Nevăzut pe cât s-a putut, Care ţi-a luminat gândul şi sufletul, fericite, cântând cu cuget de dreaptă cre­dinţă: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Muceniţa cea dintr-un sânge Sfânta Zenovia, fiind la un gând cu tine şi cu dragoste făcând împreună cu tine cele sfinte, cu tine se în­vredniceşte de bucuria cea de acolo, slujitorule de cele sfinte, Sfinte Mucenice Zenovie; cu care împreună cu credinţă te cinstim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Loc de Sfinţenie te-ai arătat, Fecioară, de unde Dumnezeu S-a arătat, sfinţindu-ne pe noi, cei ce cu credinţă cântăm: Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău!

Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei grăitori de...

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu te-ai înspăimântat de sabie, ierarhe, nu te-ai îngrozit de primejdii, nu te-ai înfricoşat de moarte, arătându-te părtaş la Mărirea Cea Nemuritoare.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţit slujitor al Tainelor te-ai arătat şi sfinţindu-te pe tine însuţi, te-ai arătat jertfă cu bun miros şi vrednic de Masa cea de sus, Sfinte Zenovie.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi peSfântul Duh, Domnul.

Luminând cu lucruri minu­nate, ierarhe, vădit ai făcut să strălucească raze de mucenicie şi negura rătăcim ai împuţina­t-o până la sfârşit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai zămislit Strugurele Cel Nelucrat, care izvorăşte vinul iertării, Fecioară Maică, scapă-mă, rogu-mă, de beţia patimilor.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înaintea judecăţii chinuito­rilor, ai stat, preafericite, propovăduind cu glas mare În­truparea Atotţiitorului şi Pati­mile Lui, Crucea, moartea şi Învierea, prin care ne-a mân­tuit pe noi, ca un Iubitor de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, minune! Cum fiind cu trup a biruit pe vrăjmaşii cei fără de trup? Cum prin slăbi­ciune a surpat pe cel cu multe uneltiri? Cum cel pământean s-a adunat cu Slujitorii Cereşti, nevoindu-se, Sfântul Zenovie pe care acum îl fericim!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstiţilor mucenici, trupu­rile v-aţi dat la tot felul de chi­nuri, privind către Fericirea Cea Veşnică; că Dumnezeiescul Ze­novie prin dragostea cea frăţească, cu podoabe muceniceşti se luminează, împreună cu Cin­stita Zenovia; pentru aceasta se şi fericesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea voastră astăzi fiind luminată cu Luminarea Duhului, la toţi a strălucit, lu­minând cu harul minunilor; şi totdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri; pe care, prăznuind-o, vă fericim pe voi, mucenicii lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează ochii inimii mele şi-i fă uşă a luminii rogu-mă, alun­gând departe întunericul cel adânc al păcatului, de la ticălo­sul meu suflet; ca să te măresc şi să te cânt şi cu dragoste să te laud pe tine cea pururea Lăudată.

Irmosul:

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu credincioşii o mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Înţeleaptă frăţie a pătimitorilor să o lăudăm toţi cu cre­dinţă; pe Mucenicul Zenovie cel nebiruit, împreună şi pe Muceniţa Zeno­via, perechea cea cinstită; ca pe nişte pahare care varsă ape Dumnezeieşti. De la care totdeauna peste an luăm tămă­duiri cu credinţă grăind cu cu­cernicie, pătimitorilor prealău­daţi: rugaţi-vă lui Hristos Dum­nezeu, iertare de greşeli să dăru­iască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Căzând la grea slăbiciune şi împlinindu-mă cu dureri cum­plite, nu mai pot răbda fierbin­ţeala îngrozitoarei mele boli. Ci, Tu, Mântuitorule, Cel Ce ştii ne­putinţa fiecăruia şi ca un Părinte îndrepţi pe cei ce Ţi-au greşit prin cunoştinţă, ridicp-mă şi pe mine, Tu Care eşti Puternic a vindeca bolile trupurilor şi ale sufletelor noastre, ca pururea să cântăm Ţie: mari sunt lucru­rile Tale, Mântuitorule, şi mi­nunile înfricoşătoare; că mântuieşti pe cei credincioşi din ne­voi, pentru rugăciunile Singurei pururea Fecioarei.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Văzând Maica cea fără de pri­hană pe Mântuitorul pe Lemnul Crucii, se tânguia lăcrimând şi cu amar grăia şi de întristarea inimii se mâhnea şi grăia către El: Fiul meu şi Doamne! Cum Te pironesc fără dreptate pe Cruce, pe Tine Cel fără de păcat, poporul iudeilor cel fărădelege? Şi cum, voind, rabzi pălmuiri peste obraz, piroanele şi împungerea coastei, fierea şi oţetul? Vai mie, Îndelung Răbdătorule! Dar Slavă Dumnezeieş­tii Iconomiei Tale, Mântuitorule!


Nessun commento:

Posta un commento