FERIŢI-VĂ DE VICLEANA PECETLUIRE

FERIŢI-VĂ DE VICLEANA PECETLUIRE


2
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Feriţi-vă de vicleana pecetluire; Ieroschimonah Dorotei
Melinte – Botoşani: Axa, 2003
44 p.; 14,8 x 21cm.
ISBN 973 – 8053 – 38 - 4
Ó Toate drepturile sunt rezervate Editurii Axa.
Reproducerea integrală sau parţială a textului sau a
ilustraţiilor din această lucrare este posibilă numai cu
acordul prealabil scris al Editurii Axa
3
CUPRINS
ÎNDOSARIEREA ELECTRONICĂ, PRINCIPALUL
INSTRUMENT DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL AL
DICTATURII MONDIALE
de Monah Teodosie Chiril
PECETLUIREA CEA VICLEANĂ A OMULUI CU
NUMĂRUL
NUMELUI LUI ANTIHRIST – 666
de Ieroschimonah Dorotei Melinte
NOILE BULETINE CU 666 INTRĂ ACUM ÎN ROMÂNIA
NELINIŞTEA UNUI CREŞTIN SAU EUROPA
ÎMPOTRIVA GOSPODARULUI
de Toma d’Alimoş
SEMNELE VREMURILOR ŞI 666
de Părintele Paisie Aghioritul
ÎNMATRICULAREA CĂLUGĂRILOR: O OFENSĂ
ADUSĂ MONAHISMULUI
de Monahul Inocent Mărturisitorul
DESPRE MASONERIE ŞI ANTIHRIST
de Pustnicul Ghimnazie Moldoveanu
4
ÎNDOSARIEREA ELECTRONICĂ, PRINCIPALUL
INSTRUMENT DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL AL
DICTATURII MONDIALE
de Monah Teodosie Chiril
“Păcatul îşi are cea mai mare putere asupra omului tocmai
luând prilej de la funcţia lui de stăpânitor. Coborârea merge
aşa de departe, mai ales în zilele noastre, încât avem azi state
cu totul atee; împărăţiile acestea nu mai sunt în slujba lui
Dumnezeu, ci au devenit satanice stând în slujba lui
antihrist.” (pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, “Ortodoxie şi
românism”, ed. 1992, pg. 186)
Democraţia şi progresul
Cu adevărat am ajuns a afirma că trăim într-o lume în
care vieţuirea trupească şi cugetul trupesc (viciat) sunt la rang
de cinste. O lume în care ne împlinim voile după trup, o lume
în care “cel ce a fost prins în parte de dorinţa ei şi s-a
împreunat cu ea nu mai poate scăpa din braţele ei pană ce nu-l
va dezbrăca pe el de viaţa lui. Şi când îl va dezbrăca pe el de
toate şi-l va scoate din casa lui, în ziua morţii lui, atunci o va
cunoaşte că este o amăgitoare şi o înşelătoare.”1 Aceasta este
lumea păcatului, ostilă lucrării duhovniceşti şi prezenţei lui
Dumnezeu în ea, un fals simbol al unei dorite libertăţi, în fond
o orbire şi o limitare unilaterală pe care o produce patima.
1 Sf. Isaac Sirul, “ Filocalia “ vol.10, pg. 426, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981
5
Coloraturile politice actuale (fidele marilor puteri ale
acestei lumi) ne duc cu gândul la o desăvârşire a democraţiei,
a încadrării într-un sistem de evoluţie perfect creat după
patimile şi interesele lor potrivnice legii lui Iisus Hristos (I Cor.
1, 17 – 25). Aceştia “nu văd începutul din care curg toate
nenorocirile, pentru că privesc la lumina propriei lor raţiuni
căzute şi nu la lumina lui Dumnezeu, îndrăznind să-şi
introducă rânduielile lor în rânduielile Sfântului Duh. Din
această cauză rânduielile cereşti s-au făcut pământeşti, cele
duhovniceşti – trupeşti, cele sfinte – păcătoase, cele înţelepte –
neghioabe. Iată unde e cauza destrămării generale, cauza
căderii creştinismului, a căderii morale ce precede întotdeauna
ruina civilă”2.
Creată de Dumnezeu ca o grădină a Raiului, omul a făcut
din lume o extensie a iadului, in care legile umaniste dau
libertate libertinajului, o lume ce-şi iubeşte pătimaşii şi-şi
devorează consumatorii, o lume în care omul devine (se face)
demon pentru cei din jur. Atunci când astfel de oameni ajung
să guverneze lumea, atunci democraţia şi-a împlinit rolul în
demonocraţie, unde organizaţiile superstatale îşi orânduiesc şi
aliniază adepţii spre o nouă ordine mondială şi întâmpinarea
stăpânului lor antihristul.
Începutul sfârşitului?
Atunci va veni sfârşitul când lumea înfometată3 va striga:
Vrem un stăpân!, iar el nu va întârzia să apară.
“Apostolul zice: „Să nu vă amăgească cineva pe voi, că
va veni întâi depărtarea (de credinţă) şi pe urmă se va arăta
omul păcatului, fiul pierzaniei, potrivnicul, care se va înălţa
2 Sf. Ignatie Briancianinov, “Cuvânt despre moarte“, Ed. Ileana, Bucureşti, 1997,
pg. 6 – 7
3 “După criză vine dictatura”, ieromonah Iosif Paşca, iul. 1998
6
mai presus de tot ce zice Dumnezeu, sau închinăciune, aşa
încât să şadă el în biserica lui Dumnezeu, ca un dumnezeu,
arătându-se pe sine că ar fi el Dumnezeu.” Dar nu în Biserica
cea Ortodoxă ci în cea iudaică, căci nu de la noi ci de la iudei
va veni. Nu pentru Hristos ci împotriva lui Hristos şi a celor ce
sunt ai Lui. Şi apoi se va arăta cel fără de lege, a cărui lucrare
va fi cu lucrarea satanei şi puterea diavolului: semne şi minuni
mincinoase va face cu fermecătorii, cu nedreptate în cei
pieritori, pe acesta Domnul îl va omorî cu duhul gurii Sale şi-l
va strica cu venirea arătării sale. Deci nu diavolul se va face
om, ci un om se va naşte din curvie şi va plini toată lucrarea
satanei”4.
Din punct de vedere al voinţei politice, cele de mai sus
sunt o realitate. Deja unele cercuri iluminist - masonice5 au
creat şi promovează infrastructura unei dictaturi mondiale,
care cu orice mijloace şi sacrificii încearcă să forţeze guvernele
să accepte anumite acorduri care vor da putere de urmărire şi
reprimare a oricărei reacţii de împotrivire.
Evoluţia computerelor a ajuns la nivelul dorit, oferind
din punct de vedere tehnologic posibilitatea creării unei uriaşe
bănci electronice de informaţii în care pot fi catalogate,
păstrate şi modificate datele tuturor cetăţenilor, uşurând astfel
urmărirea la nivel planetar.
Dispariţia progresivă a diversităţii a devenit azi
ameninţarea principală. Nivelarea caracterelor, persoanelor,
relativizarea credinţei (ecumenism, New Age), conversia
culturilor spre o “civilizaţie mondială” construită pe tot ceea
ce poate fi mai comun şi mai lipsit de divinitate, nu prevesteşte
decât tendinţa creării unei noi împărăţii.
4 Sf. Ioan Damaschin, “Pentru antihrist” din cartea a IV – a, cap. 26 (vezi “Sfârşitul
omului”, monah Zosima Pascal, Ed. Credinţa Strămoşească 1998, pg. 83, 84)
5 Biserica Ortodoxă Română osândeşte masoneria ca anticreştină şi o anatemizează
prin măsuri luate de Sf. Sinod în anul 1937.
7
Sfântul Ioan Teologul, în apocalipsă, ne arată trei trepte
spre împlinirea sfârşitului (vezi Apoc.13, 11- 18 şi 14, 9). Prima
treaptă constă în faptul că la un moment dat cineva va impune
un sistem de schimb (economic) controlat la nivel mondial
încât nimeni nu va mai putea fi liber să vândă sau să cumpere
nimic dacă nu se va ralia acestui sistem. În cea de-a doua
treaptă, acest sistem economic mondial va cere ca cei ce doresc
să vândă sau să cumpere, să primească în mod concret pe
mâna lor dreaptă sau pe frunte un semn gravat. În treapta a
treia, pe acest sistem gravat va fi cuprins numărul “666” care
nu este ca un număr lipsit de importanţă ci ca un număr al
omului Antihrist.
Numărul fiarei
Până în anul 1970 omenirea nu a avut nici o problemă cu
acest număr. Atunci, în SUA, a apărut pentru prima dată şi a
început să fie pus în aplicare (ca experiment) într-un sistem
economic bazat pe folosirea unei cartele electronice. Pe fiecare
cartelă exista un număr de cod pentru fiecare posesor, număr
care era scris cu o nouă unitate de măsură, tip cod-bară, cu un
nou mod de calculare ce va fi explicat mai jos. Cu surprindere
s-a descoperit atunci că în interiorul numărului de cod al
fiecărei persoane era cuprins numărul 666 (la cifrele de
control). Reacţiile din partea lumii au fost puternice şi datorită
boicotului produselor de către credincioşi, companiile au
suferit pierderi enorme. De atunci s-a început sistematic să se
ascundă adevărul.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Elene a emis o
circulară (nr. 2626 / 07.04.1997) adresată poporului grec, care
în Duminica Ortodoxiei din 1997 a fost citită în toate bisericile
8
şi mănăstirile din Grecia6. De asemenea, în Grecia, numeroşi
credincioşi ortodocşi au demonstrat în frunte cu preoţii de
parohii şi călugări, în repetate rânduri, împotriva acordului
Schengen şi a noilor buletine impuse de Uniunea Europeană.
În susţinerea Sf. Sinod Elen şi a populaţiei Greciei, călugării
din Sfântul Munte Athos au emis o a doua circulară (comună)
de acest fel în data de 21.08 / 03.09.1997.
Una din cele mai importante aplicaţii ale tehnologiei
moderne sunt sistemele de recunoaştere automată, prin care
culegerea, codificarea şi
prelucrarea datelor devin extrem
de eficiente. Sistemul de
simboluri barate (bar-code) este o
metodă de codificare a
informaţiilor7 despre persoane,
obiecte şi diferite produse
comerciale, uşor de citit de
sistemele de identificare
computerizate (scaner). “Citirea”
numărului se face prin trecerea
pe deasupra codului barat a unei
raze subţiri de laser, care este reflectată în mod diferit în
funcţie de liniile negre sau albe ce le conţine fiecare cifră.
Succesiunea de linii albe sau negre este unică fiecărei cifre
zecimale (0 – 9), iar ansamblul de bare şi spaţii care alcătuiesc
codificarea unei cifre zecimale se numeşte caracter. Fiecare
caracter este format din şapte unităţi de măsură denumite
module (dimensiunea unor linii, şi a unui spaţiu). În procesul
de decodare, barele negre vor genera un impuls electric
negativ iar cele albe unul pozitiv. Aceste impulsuri sunt
6 Ulterior a fost publicată în revista Sf. Sinod Elen PROS TON LAO (Către
popor) nr. 21 din aprilie. 1997
7 Fiecărui număr codificat îi corespunde un ansamblu de informaţii referitoare la
persoana, obiectul sau produsul codificat.
9
modulate în lăţime (Pulse Width Modulation), adică
computerul primeşte impulsuri de un anumit interval în
funcţie de lăţimea barelor albe şi negre ale etichetei. Trenul de
impulsuri analogice, pozitiv – negativ, va fi transformat în
computer în semnale “0” pentru spaţii libere şi “1” pentru
spaţii negre. Odată cu decodificarea lanţului de impulsuri
computerul controlează măsurătorile de timp ale fiecărui
impuls comparându-le cu cele standard şi astfel recunoaşte
numărul care a fost codificat pe etichetă.8
Din 1970 până astăzi s-au folosit prin progresul
tehnologiei noi moduri de notare a numerelor absolut diferite
de cele pe care le ştiam. Astfel, s-au folosit codurile barate
pentru reprezentarea cifrelor. Motivele pentru care sunt
folosite codurile barate (bar codes) este că alternantele liniilor
negre cu cele albe, folosite de aceste coduri, sunt uşor de citit
de către sistemele de detectare, adică de către aşa-numitele
''creioane luminoase" (light pens), ale calculatoarelor
electronice. Astfel, citirea numerelor de pe diferitele produse
se face foarte repede si fără nici o greşeală. Citirea cifrelor se
face prin plimbarea deasupra codului barat a unui fascicul
foarte delicat de lumină laser care se reflectă în mod diferit;
într-un fel atunci când cade pe linia neagră si altfel atunci când
cade pe linia albă. Tocmai această succesiune a liniilor negre si
albe de grosime diferită este unică pentru fiecare cifra si
constituie ''identitatea" fiecărui număr.
În prezent sunt două tipuri de codificare: UPC-A (Cod
Universal de Produs) pentru SUA şi Canada şi EAN-13
(Numerotarea Europeană a Articolelor pentru Europa şi restul
lumii). Dintre aceste două tipuri cel de-al doilea va fi folosit
pentru stabilirea unui Cod Numeric Matricol Unic (C.N.M.U.)
8 Sunt trei forme de codificare pentru fiecare cifră (A, B şi C) ce pot fi combinate
între ele. Amănunte tehnice în “La apusul libertăţii”, ieromonah Hristodul
Aghioritul, Ed. Sophia, 1999 sau în “Apocalipsa 13 – sfârşitul libertăţii umane”,
ing. Mircea Vlad, Axioma Edit, Ediţia 1999.
10
pentru fiecare individ, cod ce urmează a fi înscris pe noile
cartele de identitate.
Se observă cum la începutul, mijlocul şi sfârşitul
acestor etichete apar aşa-numitele caractere de control (Guard
bars sau Safety bars) sub forma unei linii duble puţin mai
lungi, identică de altfel cu linia dublă a numărului “6”. Deci
prin folosirea celor trei caractere de control, numărul
produsului este încadrat invariabil cu trei de “6”.
Cuvântul devine informaţie, totul se digitizează totul se
supraveghează şi se controlează conform “vestitelor”
protocoale sioniste (vezi “Protocoalele Înţelepţilor Sionului”).
Sub aspectul unei organizaţii anti-teroriste, s-a iniţiat în
SUA, la Fort-Meade, un
proiect universal şi
informaţional de
identificare denumit
L.U.C.I.D. (Logical
Universal Comunication
Interactive Databank).
Aparent aceasta se ocupă
de depistarea acţiunilor
teroriste, dar principiul de
bază de funcţionare constă
în eliberarea pentru fiecare
individ, încă de la naştere
a unei cartele electronice
de identitate
multifuncţională ce va
oferi posibilitatea deţinerii
unui număr foarte mare
de informaţii (2000 pagini A4) despre viaţa particulară a
individului, date pe care posesorul nu le va putea citi sau
11
modifica9, aceasta făcându-se de la centru (reţea). Ne putem
imagina ce control se poate efectua asupra populaţiei, mai ales
cu ajutorul sateliţilor ce pot detecta senzorii acestei cartele,
stabilind cu precizie poziţia fiecărui individ în orice moment,
oriunde în lume, iar dacă le vom arunca nu vom putea
cumpăra nimic, nu vom putea intra nicăieri, ca şi cum ne-am
pierde identitatea fiind anulaţi ca persoană.
Bio-cipul
Datorită fobiei ce se va declanşa, mulţi vor pierde aceste
cartele sau le vor declara furate. În plus, pentru mulţi dintre
cunoscătorii de soft, soluţia cartelei nu oferă o adevărată
protecţie a datelor personale, putându-se extrem de uşor
“sparge” coduri şi extrage informaţii din orice computer legat
la reţea.
Proiectul L.U.C.I.D. prevede şi acest lucru, oferind
soluţia implantării unui bio-cip în ureche (sau la ceafă). Până
în prezent, testele făcute la animale, păsări şi peşti, au dovedit
o fiabilitate şi un control remarcabil, astfel încât se putea
depista în foarte scurt timp coordonatele poziţiei acestora.
Acest microcip conţine un cod dinainte programat cu un
număr unic de identitate alcătuit din opt cifre separate de cele
trei caractere de control (cei trei de “6”) ce poate fi doar citit şi
nu şters (memorie RAM). Modelele folosite astăzi se numesc
“Transponder” şi au capacitate de emisie-recepţie, fiind de
mărimea unui bob de orez. Specialiştii spun că aceste soluţii
constituie soluţia perfectă pentru stabilirea cu precizie a
oricărei fiinţe vii şi astfel cei ce vor crea aceste cipuri vor putea
fi uşor controlaţi, localizaţi şi supravegheaţi în toate mişcările.
9 Proiectul apare în urma votării legii anti-terorism intitulată “Omnibus Anti-Crime
Bill” şi este prezentat de Jean-Paul Creusat şi Antony S. Halaris în periodicul “The
Narc Officer” sept-oct. 1995, articolul “LUCID and The Counter-Terorism Act of
1995”.
12
Acest sistem de îngrădire a libertăţii omului va permite ca
nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără marcarea cu biocip.
În Cartea Apocalipsei, Sfântul Apostol şi Evanghelist
Ioan spune: “Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi
pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca
să-şi pună semn pe mâna dreaptă sau pe frunte încât nimeni să
nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul,
adică numele fiarei sau numărul numelui fiarei. Aici este
înţelepciunea, cine are pricepere să socotească numărul fiarei
căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi
şase” (Apoc. 13, 16 – 18). Oare de ce slujitorii lui Antihrist au
ales tocmai acest număr? Desigur 666 reprezintă numele
stăpânului lor. Un alt motiv este însă profunda însemnătate
naţională şi religioasă a numărului 666 pentru evrei, fiind încă
din timpurile domniei lui Solomon un simbol al puterii şi al
impunerii vasalităţii asupra altor popoare, inclusiv a
supunerilor economice. Greutatea aurului care i se adusese lui
Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de
aur” (II Paral. 9, 13-14).
Sub umbrela politicii
Demonii au încredinţat armele slujitorilor lor fideli,
oameni cruzi ce-şi pot distruge semenii cu sânge rece. Omul,
cunuma creaţiei, făcut după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu (Fac. 1,26) este redus la stadiul de număr, un obiect
ce poate fi uşor manipulat de cei dornici de stăpânire. Cu
adevărat, dragostea multora s-a răcit, iar mândria nu mai are
loc pe pământ. În noua Europă unită (fără graniţe) şi cu un
nou regim de îngrădire, învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii
Ortodoxe devin un pericol noii ordini mondiale, iar creştinii
ortodocşi vor deveni o minoritate uşor de controlat. Lupta de
despătimire a duhovnicilor Bisericii Ortodoxe devine
13
potrivnică lucrărilor de împătimire a noii ordini mondiale
(dusă prin intoxicarea informaţiei, spectacole, filme, muzică,
literatură, presă, reviste, televiziune, radio, emisiuni pentru
copii, manuale şcolare, reclame etc).10
După acordul de la Maastricht (1992), noul acord
Schengen (1995) desfiinţează graniţele interne ale ţărilor
membre, în schimb graniţa externă a noului teritoriu devine
impenetrabilă. Noul Euroimperiu îşi etalează sfidător
“avantajele” tehnologice şi politice avansate, dar care nu sunt
altceva decât super-programe de îndosariere elecronică,
control şi acţiune armată în orice moment urmărire discretă a
fiecărei persoane din teritoriu tinzând spre o centralizare şi o
conducere ce nu poate ţine cont de tradiţie sau de etnii. Prin
eliminarea graniţelor interne, aceste naţiuni se vor amesteca,
eliminându-se cultura, istoria, şi limba proprie fiecărui neam.
În ceea ce priveşte credinţa se agreează ideea de religie mixtă
(New-Age), un sistem ecumenic ce pare a fi un amestec de
ştiinţă şi parapsihologie după cum spune Cuviosul Serafim
Rose11. Referitor la aceasta, teologul român Dumitru Stăniloae
zice: “Socotesc că ecumenismul este produsul masoneriei,
iarăşi vor să relativizeze credinţa”12. Astfel, mult râvnita
intrare in Uniunea Europeană (despre care vedem mereu la
posturile TV, radio etc) se va solda cu o invazie a sectelor,
legiferarea păcatului, cumpărarea masivă de teritorii
româneşti de către străini, conflicte inter-etnice, în plus
moneda va fi unică (Euro), armata va fi o armată comună
europeană (NATO), poliţia se va transforma în Europol,
constituţiile naţionale îşi pierd valabilitatea, imnul de stat şi
drapelul patriei vor rămâne o amintire istorică...
10 “Prin păcat, patimi şi slăbiciuni omeneşti pot fi manipulate mase de oameni şi
chiar popoare”, ieroschimonah Nicon, M-rea Sf. Pantelimon, Sf. Munte Athos.
11 Vezi “Ortodoxia şi religia viitorului”, ierom. Serafim Rose, Ed. M-rea Sihăstria
12 Vezi “Ortodoxia şi internaţionalismul religios”, Ed. Scara, 1999
14
Grăitoare în acest sens este mărturia Arhimandritului
Ghergios Kapsanis, egumenul mănăstirii Grigoriu din Sf.
Munte Athos care mărturiseşte: “Câţiva ar spune că acum nu
mai avem nici un cotropitor păgân de înfruntat. Aceasta însă
este o afirmaţie şi mai periculoasă. Cei care complotează
împotriva libertăţii noastre nu apar drept cotropitori, ci drept
tovarăşi ai noştri în Uniunea Europeană. Însă care Europă? În
Europa în care conduc şi în care sunt exploatatoare câteva
mari puteri, în spatele cărora se ascunde oligarhia. Această
oligarhie vrea ca supuşii săi să fie robi, lipsiţi de libertate,
precum “Marele inchizitor” al lui Dostoievski.” (12/25
iul.1997).
Numele şi botezul
Fără botez nu există mântuire (Ioan 3, 5 – 6). Aşa cum
numele pe care îl moştenim de la strămoşi (prin capul familiei)
ne arată neamul din care facem parte, aşa şi numele
(prenumele) pe care îl primim la botez pecetluieşte sufletul cu
o identitate creştină oferind o apartenenţă vie şi neîncetată în
cadrul Bisericii şi mai ales în timpul Sfintelor Taine, certificând
lepădarea de diavol şi păcatul strămoşesc în care ne-am
născut. Numele codificat în sistem bar-code adaugă la
identitatea sufletească umană o identitate a unei fiinţe satanice
(prin încadrarea celor trei de “6”) luptătoare împotriva lui
Iisus Hristos. Este o “pecetluire” a sufletului cu o “pecete
străină” peste pecetea Duhului Sfânt primită la botez, pe care
individul o primeşte în momentul în care semnează că este de
acord cu noul nume (codul). Când suntem pomeniţi la
rugăciune la Sfânta Liturghie, Maslu etc, preotul pomeneşte
numele noastre pe care le avem de la botez şi nicidecum
porecle sau coduri, căci Biserica este o comuniune a sufletelor,
iar Sfintele Taine lucrează prin Har pentru mântuirea
sufletului.
15
Consecinţa? Harul de la botez se va îndepărta stingând
roadele Sfântului Duh şi lipsind de mântuire respectiva
persoană, în schimb aceasta va putea “beneficia” de toate
facilităţile oferite de noile sisteme controlate devenind robi de
bună voie al “stăpânului lumii acesteia”.
Probabil că unii vor spune: “Voi lua pecetea ca să trăiesc
mai uşor, dar în inima mea îl voi iubi pe Iisus Hristos”.
Acestora le răspunde Sfântul Vasile cel Mare (sec. IV) în viaţa
mucenicului Gordie: “Mulţi au încercat din neştire a-l ispiti pe
mucenic să se lepede doar cu vorba şi să păstreze credinţa cu
sufletul, aşezarea lăuntrică, căci Dumnezeu nu dă atenţie
limbii, ci aşezării sufleteşti. Dar mucenicul Gordie era de
neînduplecat spunând: „Nu suportă limba cea zidită de Hristos să
spună ceva împotriva ziditorului ei. Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu se
lasă batjocorit! După gura noastră ne va judeca, după cuvintele
noastre ne va îndreptăţi şi după cuvintele noastre ne va osândi”.
Raiul sau iadul
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune
“Cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi
lepăda de el înaintea Tatălui (Mt. 10, 33). Prin aceasta se
alungă necunoaşterea, indiferenţa şi neştiinţa şi astfel
vinovatul nu are prilej de dezvinovăţire în faţa Scaunului de
Judecată. Acestui îndemn i-au urmat toţi martirii şi mucenicii
Bisericii noastre din primele veacuri creştine începând cu
arhidiaconul Ştefan (vezi Fapte Ap. 7, 54-60) şi până în zilele
noastre dintre care amintim pe Sfîntul Ilie Lăcătuşu,
ieromonahul Arsenie Boca, Valeriu Gafencu, Sfîntul Ioan Iacob
de la Neamţ şi mulţi alţii. Toate aceste cete de martiri şi
mărturisitori ai credinţei ortodoxe s-au adus ca jertfă din
dragoste pentru Hristos şi chiar dacă lepădarea nu ar fi adus
după sine pedeapsa iadului, tot nu s-ar fi lepădat de El. Ce s-a
ales de puternicii lumii? De împăraţii păgâni închinători la
16
idoli, de Napoleon, de Hitler sau de alţi cuceritori ai lumii? Au
avut parte de focul iadului, iar trupurile lor au putrezit şi le-au
mâncat viermii, în schimb sufletele celor ce au rămas alături de
Hristos, chiar prigonite fiind de lumea păcatului au avut şi au
în vecii vecilor parte de Rai, de viaţă veşnică, de fericire şi
nemurire, iar trupurile multora dintre ei sunt nestricăcioase şi
frumos mirositoare (sfinte moaşte).
Mântuitorul a prevestit prin Sfântul Ioan Teologul în
peştera din Patmos13, despre aplicarea semnului fiarei pe mâna
dreaptă sau pe frunte (Apoc. 13, 16 – 18; 14, 9) şi a lăsat ca
“cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe
fruntea lui sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui
Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Sale, şi se va
chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea
Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au
odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului
ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. Aici este răbdarea
sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui
Iisus” (Apoc. 14, 9 – 12).
În spatele duhului lumesc al “libertăţii” de astăzi se
ascunde manipularea, robia sufletelor, tulburările psihice,
neliniştea sufletească, grijile şi anarhia care duce lumea spre
impas, spre distrugerea sufletească şi trupească. Cuviosul
Paisie Aghioritul, unul din marii duhovnici ai Bisericii
Ortodoxe (veacul XX) spunea: “În spatele sistemului perfect al
cartelei de deservire se ascunde dictatura mondială, robia lui
antihrist”.14
Istoria întreagă este o luptă între bine şi rău, este o
consecinţă a războiului nevăzut (de oameni) între îngeri şi
demoni, la care, aşa cum se pare la prima vedere înving
13 Insula Patmos – locul unde Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan a scris Apocalipsa,
prin descoperire dumnezeiască
14 “Cuviosul Paisie”, Ieromonah Hristodul Aghioritul, Ed. Aghion Oros, 1994, pg.
185 - 192
17
demonii. Nu este aşa! A demonstrat-o însuşi Iisus Hristos care
nu a sfârşit pe cruce ci a învins moartea trecând dincolo de ea,
la viaţa veşnică prin Învierea Sa.
Faptul că Dumnezeu ne dă ploaie cu gheaţă, secetă,
inundaţii şi alte semne pe care mulţi nu vor a le înţelege, că
îngăduie ca în ţara noastră să fim slugi masoneriei şi altora
care din dorinţa lor de stăpânire (Mt. 4, 8 –10) ne duc la
pierzare viitorul nostru şi al copiilor noştri este mai degrabă o
pedeapsă pe care nu putem spune că nu o merităm şi atunci
când El va considera că ne-am îndreptat viaţa şi faptele va lua
toate aceste pedepse de pe umerii noştri. Pentru aceasta
trebuie să ne întoarcem la ale Lui şi să lepădam pe ale lumii.
Şansa ieşirii din haos este întoarcerea la canoanele
Bisericii şi la învăţăturile Sfinţilor Părinţi, şi nicidecum la
educaţia oferită de starurile şi vedetele cinematografice
împătimite pe care ni le oferă noua orânduire a lumii iubitoare
de fărădelegi (lumea păcatului). Dar dacă Dumnezeu ne va
acoperi cu Harul Său şi ne va feri de toate acestea depinde mai
întâi de noi.
18
PECETLUIREA CEA VICLEANĂ A OMULUI
CU NUMĂRUL NUMELUI LUI ANTIHRIST – 666
de Ieroschimonah Dorotei Melinte
Aprobarea noastră prin semnătură a noilor buletine duce
la lepădare de Hristos pentru că ni se pune pecetea pe toată
fiinţa. Identitatea mea se va codifica aşa că numele de la botez
care mă caracterizează ca o persoană a lui Hristos se va
transforma într-un număr care nu va fi recunoscut de nimeni
decât prin anexarea codului de recunoaştere 666. Aşa cum în
trecut numele copiilor se formau după numele părinţilor:
Alioanei; Apetrei; Amariei; etc. Acum prin adăugarea acestui
cod de recunoaştere vom deveni ai antihristului (să nu fie).
Aceste buletine cu cip încorporat vor avea proprietatea să
înregistreze toate datele intime ale persoanei mele fizice
(ADN) şi chiar sufleteşti (ziarul ZIUA sâmbătă 5 iulie 2003).
Despre acest număr ne vorbesc scrierile din Sfînta
Scriptură prin Apocalipsă de două mii de ani, de aceea nu vom
avea nici un cuvânt de spus spre apărarea noastră, spre
apărarea înaintea lui Hristos, dacă vom primi pecetea
drăcească.
Neştiinţa nu poate fi o scuză atât timp cât Sfîntul Marcu
Ascetul spune că: „Trândăvia, neştiinţa, şi uitarea sunt păcate de
moarte”.
Cu toate că mulţi credincioşi, chiar şi o parte din
reprezentanţii bisericii au înţeles că aceste buletine sunt o
capcană duhovnicească, tind să afirme că semnătura nu
înseamnă o lepădare sufletească făcând afirmaţii de genul: ,,Eu
semnez dar în interiorul meu nu mă lepăd” şi încă: ,, mă lepăd
doar cu gura, dar nu în sufletul meu”.
19
În următoarele rânduri cerând mila lui Dumnezeu spre a
ne lumina vom încerca să arătăm că afirmaţiile anterioare sunt
rezultatul unor confuzii duhovniceşti.
Atât timp cât tu certifici prin semnătură că informaţiile
respective te descriu, nu poţi susţine că nu te-ai lepădat
sufleteşte, pentru că orice acţiune trupească nu se poate făptui
decât prin luarea unei decizii sufleteşti, printr-o încuviinţare
lăuntrică. Aşa că semnătura a fost rezultatul unei decizii luate
de minte prin gândire, exprimată în cuvânt prin afirmaţii de
genul ,,îl iau, sunt de acord, semnez” şi urmată de simţirea
sufletească prin duh de a semna.
Sfîntul Ignatie Briancianinov ne spune că „mintea, gândul
sau cuvântul şi duhul(simţirea duhovnicească) nu sunt altceva decât
părţile puterii cuvântătoare ale sufletului, care au rolul final de a
analiza informaţia şi de-a o exprima după ce a trecut mai întâi prin
filtrul puterii poftitoare şi a celei mânioase. Mintea noastră este
chipul Tatălui, gândul sau cuvântul este chipul Fiului, şi
duhul(simţirea duhovnicească a sufletului) este chipul Sfântului
Duh.” (Experienţe ascetice vol. III-IV pag. 164).
Acum spune-mi la care interior te referi când susţii că în
adâncul tău nu te lepezi sau că zici doar cu gura dar în sufletul
tău nu crezi ceea ce ai zis? După cum ţi-am arătat mai sus
sufletul tău a acceptat mai întâi semnătura? Oare crezi că mai
ai şi altceva în afară de trup şi de suflet când te referi la
interiorul tău? Să nu fie! Sau poate crezi că ai două suflete
când spui că te lepezi cu gura dar cu sufletul nu?
Înşelarea cea mai mare este că probabil crezi că dacă
semnezi fiind constrâns, Dumnezeu nu ţi-o consideră ca pe o
lepădare. Te înşeli. De ce? Pentru că în acest caz eşti vinovat de
necredinţă. Dacă ar fi fost vorba de altă slăbiciune sufletească
Dumnezeu te-ar fi înţeles, dar când e vorba de necredinţă nu
are cum să te ajute, pentru că El nu se amestecă în libera
noastră alegere. Dacă ai fi crezut cu adevărat în El, nu ai fi
acceptat asemenea compromis nici în gând. Acest accept l-ai
20
dat, influenţat fiind de starea ta duhovnicească falsă pe care o
ai în acel moment. Care stare duhovnicească falsă? Aceea de a
sluji la doi domni. Vrei să fi cu Hristos dar în acelaşi timp să
slujeşti şi patimilor, mai bine spus să nu te strici nici cu
Mamona. Este exact ceea ce nu se poate pentru că însuşi
Hristos ne spune în Sfânta Scriptură că nu putem sluji la doi
domni.
Sfânta Evanghelie (Matei cap. 10) este clară şi fără de
tăgadă cînd vorbeşte despre închinare şi mărturisire:
27. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi
la ureche, propovăduiţi de pe case.
28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le
piardă în gheena.
29. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va
cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru.
30. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.
31. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât
păsările.
32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor,
mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este
în ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu
Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
34. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să
aduc pace, ci sabie.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa,
pe noră de soacra sa.
36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu
este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât
pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de
Mine.
21
39. Cine ţine la viaţa lui o va pierde, iar cine-şi pierde viaţa lui
pentru Mine o va găsi.
40. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă
primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Prin acest prilej se va face alegerea oilor de capre, acum
se va vedea cărui domn vrei să-i slujeşti. A sosit momentul să-i
demonstrezi lui Hristos clar, de care parte eşti, a Lui sau a
satanei, căci evanghelistul Ioan în a sa epistolă (Apocalipsa 13)
lămurit grăieşte că:
1. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne
şi şapte capete şi pe coarnele ei zece steme şi pe capetele ei: nume
de hulă.
2. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei
erau ca ale ursului, iar gura ca a leilor. Şi balaurul îi dădu fiarei
puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
3. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana
ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul, minunat, se uita
după fiară.
4. Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; apoi
s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine
poate să se lupte cu ea!
5. Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să
lucreze timp de patruzeci şi două de luni.
6. Şi şi-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să
hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.
7. Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei
stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul
8. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror
nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii
Mielului celui înjunghiat.
9. Dacă are cineva urechi – să audă!
10. Cine ia pe alţii robi, de robie are parte; cine cu sabia va ucide,
trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor
22
11. Am văzut apoi altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două
coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur.
12. Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare o are în mână în faţa ei. Şi
face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei
dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13. Şi face semne mari! Chiar şi foc face să se pogoare din cer, pe
pământ, înaintea oamenilor,
14. Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-a dat
să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă
chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
15. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, aşa încât chipul fiarei
să şi grăiască. Iar pe câţi nu se vor închina chipului fiarei putere
avea ca să-i ucidă.
16. Şi-i sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi
şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună
semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte,
17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai
cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui
fiarei.
18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească
numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este
şase sute şaizeci şi şase.
Să ne dea bunul Dumnezeu înţelepciunea şi
discernămîntul să putem alege Calea, Adevărul şi Viaţa ce ne
mîntuiesc sufletele noastre, ale copiilor noştri şi a neamului
nostru. Amin!
23
NOILE BULETINE CU 666 INTRĂ ACUM ÎN ROMÂNIA*
Deşi vorbim de mai multa vreme despre posibila
introducere a buletinelor electronice de identitate, lucrurile
păreau a avea desfăşurare lenta. Cel puţin pentru romani. Dar,
ca un trăznet din senin, a venit vestea ca vor fi introduse noile
documente, numite cărţi electronice de identitate, imediat.
Aceasta imediateţe are caracterul unei alergări pe suta de
metri. Iată cum au evoluat (ameţitor de repede) lucrurile!
La 27 august anul curent o delegaţie de la doua firme
germane din cadrul unui mare trust, Deutsche Telecom, a
vizitat Guvernul României. Dupa numai doua zile, la 29
august, premierul Adrian Năstase a emis Ordonanţa de
urgenţă nr. 69 privind regimul juridic al cărţii electronice de
identitate, document care a fost publicat in Monitorul oficial
peste alte doua zile, la 31 august. Ce vor fi discutat nemţii cu
guvernanţii noştri nu ştim, dar viteza năucitoare a aplicării in
România a cartelelor electronice de identitate este un simptom
care ne pune pe gânduri, daca nu ne înspăimânta.
Pentru a informa cititorii, am apelat la biroul de
evidenta populaţiei de la Politia Judeţului Bacău. Am citit
Ordonanţa cu numărul 69, a cărei copie o deţinem. Ea se aplica
de la 1 ianuarie 2003 si prevede o prima etapa de preschimbare
a vechilor documente de identitate a populaţiei din
municipiile de reşedinţa de judeţ până la 31 iunie 2004. A doua
etapa include celelalte municipii si oraşe până la 31 decembrie
2005. Comunele intra in a treia etapa, prevăzuta a se încheia la
31 decembrie 2006. Aşadar, până la aderarea la UE trebuie sa
fim deja trecuţi pe cartele electronice de identitate.
Ce conţine cartea electronica de identitate, după lege?
Un microcip performant in care vor fi obligatoriu introduse
* articol preluat din revista "Credinta Ortodoxă", Episcopia Romanului
24
informaţiile de pe buletinul de identitate actual, permisul de
conducere si cartea de alegător. După caz, vor fi inserate si
date privind asigurarea medicala, asigurarea sociala si
semnătura digitala (bănuim ca e vorba de amprenta digitala a
persoanei).
Fireşte, ne-am interesat daca microcipul cu datele noastre
personale va conţine codul de bare. Da, ca si la paşapoartele
noi, toate informaţiile vor fi introduse in codul de bare, pentru
a putea fi citite electronic de către calculator. I-am întrebat pe
informaticienii de la evidenta populaţiei daca ştiu ca in acest
cod de bare se afla trei guarzi (guard bars) reprezentând
numărul fiarei, 666. Ei ne-au răspuns ca nu au nici o vina, aşa a
fost conceput codul de bare, cine l-o fi făcut, si ei nu au decât
sa execute procedura standardizata. Prin urmare, vrem nu
vrem, vom intra sub semnul Antihristului cat de curând.
Cam la o luna si jumătate de la emiterea ordonanţei cu
pricina, pe 13 octombrie curent, câteva cotidiene centrale
("Ziua", "Naţional") au publicat un documentar (in mare,
acelaşi), semnat cu pseudonime (se feresc ziariştii de ceva) in
care e pusa tranşant problema că numărul fiarei intra
obligatoriu pe buletinele noastre. De aici am aflat ca doar trei
ţări europene au aceste tipuri de smartcard, Finlanda, Italia si
Olanda. Se fac intense eforturi pentru introducerea lor in SUA
si Anglia. In Est, se pare, suntem primii (datorita Guvernului
prea plecat) care ne aşezam sub semnul lui Satan. Aşa cum
scrie la Apocalipsă si cum se discuta deschis in toata lumea, va
urma implantarea microcipului sub pielea mâinii sau a frunţii.
Vremurile din urmă!
Care este derularea procesului de pregătire in
momentul de faţă? Ordonanţa trebuie să intre în Parlament
pentru a fi votată. Acum se află la comisia de specialitate.
Unele gazete au formulat, între timp, îndoieli, ba chiar au lăsat
sa se înţeleagă că Parlamentul va tergiversa votarea legii.
25
După opinia noastră, aceasta nu e decât o măruntă diversiune
pentru păcălirea opiniei publice. La 23 octombrie curent,
ministrul Administraţiei Publice, Octav Cozmâncă, declara:
"Preschimbarea acestor documente este o necesitate absolută"
şi el prevedea că va fi încheiată până la finalul anului 2005,
deci mai repede decât scrie ordonanţa. La comandă, se vor
grăbi si parlamentarii. Diavolul este nerăbdător sa ne înroleze
sub sceptrul iadului! Şi o va face.
Portiţa de scăpare
Totuşi, nu avem nici o şansă de a evita preluarea cărţii
electronice? Deocamdată există o portiţă de scăpare pentru
creştinii care, din motive de credinţă, refuză să semneze pe un
astfel de document. Un Ordin, cu numărul 1190 din 31 iulie
2001, al Ministerului de Interne, conţine un articol care
precizează ca "persoanele care refuză cartea de identitate din
motive religioase" primesc buletine de tip vechi. Ofiţerul care
ne-a citit acest text ne-a spus ca Ordinul MI este de circulaţie
interna şi nu ajunge la public. Deocamdată este suficient să
depui o cerere la Politie când preschimbi documentul şi se
aprobă, pe motive de conştiinţă religioasă, eliberarea
buletinului de tip vechi. Deocamdată! Nu ştim ce va fi anul
viitor. Nici ce conţinut va avea legea scoasă de Parlament. De
întrebat nu ne întreabă nimeni. De aceea, creştinii care vor săşi
apere identitatea in Hristos trebuie să se trezească, să
formeze asociaţii şi să preîntâmpine prin proteste introducerea
obligatorie a cărţii electronice de identitate. Fireşte, ierarhia
Bisericii Ortodoxe ar trebui să fie in fruntea noastră, aşa cum
se întâmplă în Grecia. Ca model, vă invitam să citiţi Circulara
Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, preluată din cartea
Apocalipsa 13, scrisă de Mircea Vlad.
26
NELINIŞTEA UNUI CREŞTIN SAU
EUROPA ÎMPOTRIVA GOSPODARULUI
de Toma d’Alimoş
Recent, un ordin al ministrului agriculturii Ilie Sîrbu a
hotărît ca nici un gospodar român să nu aibă cal, măgar ori
catîr fără a fi marcat cu „cip” („pastilă” din metal ce transmite
nebănuite date unui calculator central care verifică şi ţine sub
control nu doar animalele, ci pe însuşi omul). Motivul?
„Pentru a ne alinia la standardele europene şi pentru a
controla evoluţia anemiei infecţioase...”, afirmă ministrulinchizitor.
Dar iată principalele prevederi ale acestui act normativ.
Art. 2. Toate ecvinele de pe teritoriul României vor fi identificate
prin aplicarea unor mărci de identificare electronice, pana la data de
31.12.2003, după cum urmează:
a) mărcile vor fi reprezentate de către un microcip, care va fi injectat
subcutanat fiecărei ecvine, conform instrucţiunilor de folosire
recomandate de producător. Microcipul trebuie să poată fi citit pe
întreg teritoriul României. Cititoarele vor trebui sa poată citi toate
microcipurile utilizate pe teritoriul României;
b) fiecare ecvină va fi astfel identificată printr-un număr unic la
nivel naţional;
c) distribuirea microcipurilor, precum şi a cititoarelor electronice se
va face prin direcţiile sanitare veterinare judeţene si a municipiului
Bucureşti;
d) aplicarea cipurilor se va face de către medicii veterinari
concesionari;
e) costurile mărcilor de identificare electronică, precum si ale
aplicării acestora vor fi suportate de către proprietarii ecvinelor.
27
Subliniem că fiecare va putea fi citit pe întreg teritoriul
ţării, şi bineînţeles, costul implantului va fi suportat de ţăran,
viitor clăcaş al moşiei „baronului” Sîrbu. Injectarea cip-ului
„turnător” sub pielea dobitoacelor revine medicilor veterinari,
viitori călăi de gospodării. Misiune riscantă şi ruşinoasă pentru
medicul-copoi, pus în situaţia de a scăpa cu fuga din mîinile
vreunor gospodari mai dîrji şi iuţi de fire.
Dacă „standardele europene” duc la astfel de conflicte,
ţăranii, care de-a lungul istoriei şi-au dus traiul fără integrări,
neavînd nevoie de „cip”-uri, nu pot fi nici bucuroşi, nici
prosperi, ci chiar păgubiţi.
Adevărata motivaţie a colectivizării democratice nu e nici
„standardul”, nici „anemia”, ci dorinţa patronuui agriculturii
de a interzice, supraveghea şi hărţui libertatea gospodărească
a oricărui ţăran, de a transforma satele în feude şi CAP-uri,
punîndu-le la dispoziţa COMUNISMULUI EUROPEAN numit
INTEGRARE. Astfel, ţăranul va putea fi constrîns spre dijme
grele numite „impozite”, pe care, neputîndu-le plăti, va
renunţa la orice formă de gospodărie privată. Dispărînd din
satul românesc ţăranul (această categorie deja nu mai există,
dar o numim aşa fiindcă alfel nu ştim) şi gospodarul (iar în
viitor, satul însuşi), singurul stăpîn şi beneficiar de pămînturi
rămîne Statul. Dovadă că în direcţia aceasta ne îndreptăm e
faptul că abuziva lege-somaţie (pînă la sfîrşitul anului, totul va
fi etichetat) nu a fost supusă unui referendum naţional la nivel
de judeţ, comună, sat, pentru ca ţăranii să-şi exprime liber
părerea, ci a venit ca un trăznet peste truditorii pămîntului,
fără drept de împotrivire. Iată deci că în viitor, a fi ţăran ar
putea constitui o infracţiune ori toană de boem iubitor de
modă veche.
Întrebăm dar stăpînirea: „Cip”-uri pentru noi aveţi?
Pentru a ne alinia la „standardele europene” de reeducare şi
28
autodemascare, în marele „Piteşti” european ce ni se
pregăteşte.
29
SEMNELE VREMURILOR ŞI 666
de Părintele Paisie Aghioritul
"După furtuna diavolească, va veni însorirea dumnezeiască"
In spatele duhului lumesc al "libertăţii" de astăzi, al lipsei
de respect în Biserica lui Hristos fată de cei mai mari, părinţi si
dascăli, care au frică de Dumnezeu, se ascunde sclavia
duhovnicească, stresul si anarhia, care conduce lumea la
impas, la catastrofă sufletească si trupească.
Iar în spatele sistemului perfect de asigurare
computerizată, ce se face prin "cartela" electronică, se ascunde
dictatura mondială, sclavia lui antihrist. "...ca să-si pună semn
pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu
poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică
numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este
înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numele fiarei,
căci este număr de om. Si numărul lui este sase sute şaizeci si
sase" (Apocalipsa 15, 16-18).
Sfântul Andrei al Cezareii scrie următoarele:
"Despre numele cel murdar al lui antihrist si despre tâlcuirea
numărului precum si despre altele ce s-au scris despre acela,
vremea le va descoperi si experienţa celor înţelepţi..., dar nu a
binevoit harul dumnezeiesc să se scrie în dumnezeiasca carte
30
numele lui cel pierzător. Insă cercetând cu raţiunea, cu
adevărat multe (nume) se pot afla...". 3
Dar lucru ciudat este că mulţi oameni duhovniceşti, pe
lângă faptul că fac tâlcuirile lor proprii, se mai si tem cu o frică
lumească de "punerea la dosar", în timp ce ar fi trebuit să se
neliniştească duhovniceşte, să-i ajute pe creştini cu neliniştea
cea bună si să le întărească credinţa, si astfel să simtă
mângâierea dumnezeiască.
Mă mir cum toate aceste evenimente nu le creează
probleme de conştiinţă! De ce nu-si pun măcar un semn de
întrebare la tâlcuirile mintii lor? Si dacă îl ajută pe antihrist la
pecetluirea lor, de ce mai trag si alte suflete la pierzare? Căci la
aceasta se referă: "...ca să însele, dacă este cu putinţă, si pe cei
aleşi" (Mc. 13, 22).
Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea
lor. In timp ce semnele sunt foarte clare. "Fiara" de la Bruxelles
a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela,
buletinul electronic, "înainte mergătoare ale pecetluirii", ce
arată? Din păcate la radio ascultăm numai timpul probabil.
Ce ne va spune Hristos? "Făţarnicilor, fata cerului ştiţi s-o
judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi?" (Mt. 16, 3).
Aşadar, după cartelă si după buletinul electronic, adică
"îndosarierea" persoanelor, ce se face pentru a înainta cu
viclenie la pecetluire, vor spune mereu la televizor că oarecare
a furat cartela cutăruia si i-a luat banii din bancă. Pe de altă
parte vor face reclamă "sistemului perfect", adică pecetluirii pe
mână sau pe frunte cu raze laser, a numărului 666, numele
antihristului, care nu se va distinge cu ochiul liber.
Din păcate, iarăşi "anumiţi cunoscători" îi vor "înfăşa" pe
fii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca să nu-i
mâhnească. "Aceasta nu are importantă". "Nu-i nimic, este
3 Sfântul Andrei al Cezareii, Tâlcuire la Apocalipsă, cap.58, pp. 541-342, ediţie
greacă
31
destul să credeţi lăuntric". Si, deşi vedem că Apostolul Petru,
care s-a lepădat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit
aceasta cu adevărat lepădare, aceştia se leapădă de Sfânta
pecete a lui Hristos, ce le-a fost dată la Sfântul Botez, care este
"Pecetea darului Sfântului Duh", prin primirea pecetii lui
antihrist si mai spun apoi că îl au pe Hristos înlăuntrul lor.
Din păcate, o astfel de logică aveau si unii "gnostici" pe
vremea sfinţilor mucenici, care încercau să întoarcă pe
mucenici de la mărturisirea lor, aşa cum spune Sfântul Vasile
cel Mare în "Cuvântul" său la mucenicul Gordie:
"...mulţi încercau să-l convingă pe mucenic să se lepede
numai cu gura si să-si păstreze credinţa în suflet prin aceiaşi
dispoziţie lăuntrică, pentru că Dumnezeu nu caută la cele pe
care le rosteşte limba, ci la intenţia omului. Insă mucenicul
Gordie a rămas neînduplecat si a răspuns: "Nu suferă limba
cea zidită de Hristos să rostească ceva împotriva Ziditorului...
Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu se lasă batjocorit căci din cele ce
ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va
îndreptăţi si din cuvintele tale te va osândi".
De asemenea, sub stăpânirea lui Deciu, s-a poruncit
creştinilor să mărturisească religia închinătorilor la idoli si
creştinii care au mărturisit si au jertfit idolilor, au primit un
certificat scăpând astfel de mucenicie. Dar nu numai aceştia sau
lepădat de Hristos, ci si cei care au dat bani închinătorilor la
idoli si au luat certificatul fără să se lepede de Hristos, aşa
numiţii "libellus". Dar si pe aceştia Biserica noastră i-a
considerat lepădaţi, căzuţi.
Să ne amintim si de minunea săvârşită de Sfântul Teodor,
care se prăznuieşte în fiecare an în sâmbăta din prima
săptămână a Postului Mare: "Iulian Paravatul ştiind că
poporul lui Hristos, mai cu seamă în săptămâna întâi a
Postului Mare, caută să se curăţească si să se apropie mai mult
de Dumnezeu, a voit să-i spurce. De aceea a poruncit să pună
32
în piaţă în acele zile mâncăruri spurcate cu sângele jertfelor
idoleşti.
Dar Sfântul mucenic Teodor s-a arătat în vis lui Evdoxie,
arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului, si
descoperindu-i fapta împăratului, i-a poruncit să-i adune pe
credincioşi dis-de-dimineaţă ca să-i împiedice să folosească
acele mâncăruri spurcate. Iar lipsa hranei necesare să o
înlocuiască vremelnic prin colivă... In felul acesta scopul
Paravatului a fost zădărnicit si poporul cel credincios a fost
păzit nespurcat...".
Depărtarea de cele jertfite idolilor a fost rânduită printrun
canon al Sfinţilor Apostoli: "Si apostolii si preoţii s-au
adunat... (si au hotărât) să se ferească de cele jertfite idolilor si
de desfrâu si de (animale) sugrumate si de sânge" (Faptele
Apostolilor 15, 6, 20).
Dar cu toate cele pe care le-am arătat, auzi, din păcate, o
grămadă de neghiobii ale mintii unor "gnostici" de astăzi. Unul
spune: "Eu voi primi buletinul cu 666, si voi pune si o cruce
alături". Altul spune: "Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte si
voi face si o cruce pe cap...". Iar alţii spun o grămadă de alte
neghiobii, crezând că se vor sfinţi în felul acesta. Dar toate
acestea sunt înşelări.
Numai cele care primesc sfinţire, numai acelea se
sfinţesc. De pildă, apa primeşte sfinţire si se face agheasmă.
Insă urina nu primeşte sfinţire. Piatra se poate face pâine prin
minune, dar necurăţia nu primeşte sfinţire.
Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe
buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu
se sfinţeşte chiar si o cruce de ai face.
Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfânt, si harul
dumnezeiesc al lui Hristos numai atunci când ne îndestulăm
cu Sfânta pecetluire a Botezului, prin care ne lepădăm de
33
satana, ne unim cu Hristos si primim sfânta pecetluire:
"Pecetea darului Duhului Sfânt".
Hristos să ne lumineze pe toţi. Amin.
Sfântul Munte Athos Chilia Tanaguda - Mănăstirea Cutlumuş,
1987
Cu multă durere şi dragoste în Hristos,
Monahul Paisie
34
ÎNMATRICULAREA CĂLUGĂRILOR:
O OFENSĂ ADUSĂ MONAHISMULUI*
de Monahul Inocent Mărturisitorul
Citesc, şi nu mă dumiresc: oare ce văd e adevărat? Da,
într-adevăr, ochii nu mint, slovele negre spun adevărul:
„Legitimaţie de călugăr”, titlul sinistru al articolului în care
jurnalul „Naţional” din 21 ianuarie, 2003, ne dezvăluie
perspectivele unei „integrări”. E vorba de un ordin al
Sinodului BOR, prin care toţi călugării ce trăiesc pe teritoriul
Episcopiei Romanului trebuie să fie dotaţi cu respectivele
legitimaţii (cu serie, ştampilă, semnătură, poză) pentru a se
preveni travestirea în ţinută monahală a unor eventuali
infractori. Articolul mai precizează că monahii aflaţi fără
legitimaţie vor fi „aspru sancţionaţi” (nu ni se spune cum şi de
către cine).
Ne întrebăm firesc: Cum e posibil aşa ceva? Oare de unde
vin aceste „reforme”? Din primele veacuri ale monahismului,
Antonie, Pahomie, Teodosie şi Sava, întîi stătători ai
călugărilor, lăsatu-ne-au nouă aşa porunci? În tradiţia
monahismului răsăritean (scrisă şi orală) n-avem niciunde
mărturii de monahi îngrădiţi prin niscaiva mireneşti înscrieri
cu hotărîri bisericeşti.
Noi, monahii, sîntem urmaşi ai „elitei” ortodoxiei. Cine
era cîndva această elită? Toţi cei ce au murit pentru Hristos:
* Articol apărut în rev. „Credinţa Ortodoxă” din Episcopia Romanului, după care
prin “prea inalte” sesizări, editorialul a fost silit spre desfiinţare prin “canonice”
hotărîri episcopale. În prezent se află sub oblăduirea IPS Galaction al
Teleormanului.
35
cuvioşi din pustietăţi – sihaştri, stîlpnici, nebuni pentru
Hristos – de prin părţile Egiptului, Siriei, Impărăţiei Bizantine.
Care dintre ei avut-au brevete de pustnici, permis de mucenic,
legitimaţie de apostol ori autorizaţie de prooroc? Sau trebuie
să înţelegem că pe atunci nu erau impostori, ori poate cuvioşii
de demult aveau cine ştie ce metode secrete de „anihilare” a
păcătosului răufăcător?
Chiar dacă oficialităţile argumentează decizia luată
printr-un pretext „ortodox”, identificarea „falşilor călugări”,
noi nu sîntem prea convinşi, bine ştiind că „drumul spre iad e
pavat cu bune intenţii”. Oare de cîte ori în istorie, de dragul
păcii în imperiu, călugării nu erau prigoniţi de autorităţile
civile ori bisericeşti, atunci cînd credinţa era luptată de
schisme şi erezii? Cîţi mai ştiu azi că pentru apărarea drepteicredinţe
sfinţi mari ai monahismullui, precum Vasile cel Mare,
Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Ioan Damaschin, Maxim
Mărturisitorul şi mulţi alţii şi-au atras din partea confraţilor şi
împăraţilor mînia, dispreţul şi-n cele din urmă exilul? De ce?
Pentru că nu se înmatriculau cerinţelor vremii, cerinţe care
parcă şi azi se prefigurează sumbru la orizont.
Revenind la obsesia „falşilor călugări”, care a generat
apariţia „legitimaţiei de călugăr”, menţionăm că dacă noi,
monahii, am fi ceea ce sîntem chemaţi să fim, oamenii ar
deosebi lesne pe călugăr de infractor, fără legitimări, anchetări,
etc., fapt ce ar exclude în chip firesc necesitatea legitimaţiei.
Deci, dacă întîi noi, cei din mănăstiri, nu vom fi falşi, atunci
nici „falşii” dinafară nu vor putea crea confuzii înăuntru. Căci
ce prejudicii ne aduc aceşti „deghizaţi”? Pot ei să ne ia sărăcia,
fecioria şi ascultarea, sfintele făgăduinţe ale călugăriei, virtuţi
în care nimeni nu mai crede, de la vlădică pînă la opincă? Pot
ei să afecteze mîntuirea vreunuia dintre noi? Iar dacă faptele
lor ţin de resortul instanţelor civile, pentru ce îşi asumă
Biserica aceste prerogative? Aceia sînt din lume, lumea să se
36
ocupe de ei. Nu forurile bisericeşti, care nu sînt îndrituite
canonic cu asemenea responsabilităţi. Ori poate prin
promulgarea unei astfel de hotărîri trebuie să înţelegem
altceva: faptul că mai marii Bisericii, prin uzanţe lumeşti, dau
naştere unei politici de urmărire-hărţuire a unor monahi
socotiţi indezirabili. Noi ştim că Hristos a întemeiat Biserica nu
ca pe o sabie a mîntuirii, ci ne-a lăsat-o ca mamă, ce-şi
ocroteşte fiii prin legile dragostei, nu prin decrete şi circulare.
Biserica nu este nici asociaţie, nici fundaţie, nici trust, nici
companie, nici partid şi nici vreo altă formă de organizare
lumească ce-şi recunoaşte membri prin buletine şi legitimaţii.
Dacă apelăm la mijloace omeneşti de identificare a “răilor” ce
ne supără, cine pe cine mai iartă “de şaptezeci de ori cîte
şapte” atunci cînd e păgubit? Cum şi cine mai înţelege că
Dumnezeu “Se slăveşte şi prin vasele de necinste”, şi că prin
aceste vase Dumnezeu ne mai smereşte trufia de agonisitori şi
magnaţi ce-şi uită de mîntuire? În definitiv, dacă Dumnezeu
vrea, nu-i poate El “rezolva”? E neapărată nevoie de atitudini
poliţieneşti-funcţionăreşti din partea stăpînirii bisericeşti?
Ori poate se teme Biserica de fiii săi monahi şi-i ţine sub
“geană”? Noi credem că nu. Are Biserica deziderate
gestapoviste în această lume? Nici asta n-o credem. Se vrea
Biserica o poliţie a gîndirii? E peste putinţă. Căci, dacă ar fi
aşa, n-ar mai lipsi mult pînă la body-guarzi şi trupe de pace în
mănăstiri, pentru a instaura o nouă ordine monahală, aplicată
experimental în “zone de interes”. Atunci cine de cine se teme
şi de ce? Dacă nimeni nu se teme, deducem că nu e nevoie nici
de smintitoarele legitimaţii. Pentru conformitate, să fi avut
Hristos legitimaţie de Mîntuitor? A înmînat ori recomandat
legitimaţii Apostolilor? Cum s-au legitimat la stejarul Mamvri
cei Trei Îngeri găzduiţi de Avraam?
37
DESPRE MASONERIE ŞI ANTIHRIST
de Pustnicul Ghimnazie Moldoveanu
“În spatele sistemului perfect al cărţii de credit, al
codului de bare, realizat prin computer, se ascunde o
dictatură universală, se ascunde sclavia, robia faţă de
antihrist” (cuviosul Paisie Athonitul)
Studiu introductiv
Intenţia noastră nu este aceea de a "agita spiritele" sau de
a băga frica în credincioşi, ci de a informa pe toţi cei doritori de
mîntuire despre planurile oculte şi satanice puse la cale
împotriva creştinilor. Dacă ele creează lumii în care trăim o
imagine de apocalips nu este vina noastră. Realitatea trebuie
să o privim si să o primim aşa cum este. Lăsam pe fiecare să
tragă concluziile cu privire la vremurile pe care le trăim. De
asemenea trebuie să observăm că o seamă de organizaţii
internaţionale de factură politică, economică, ştiinţifică,
culturală, religioasă sau ocultă militează pentru o nouă ordine
mondială şi pentru instituirea unui guvern mondial care, chiar
dacă nu va fi adus de la început de Antihrist, anunţă vremurile
cele de pe urmă ale lumii. Ce este, oare, noua eră la care
lucrează cu sîrg Francmasoneria şi Sionismul mondial, dacă nu
sfîrşitul lumii acesteia creştine?
38
Nu este vorba de o noua eră şi o nouă ordine într-un stat
sau altul, ci de o noua eră la scară planetară şi de o Nouă
Ordine Mondială.
Noi, creştinii de astăzi, nu trebuie să ne temem că sfîrşitul
este aproape şi că s-ar putea să-l apucăm. Cu o moarte toţi
sîntem datori, iar la judecată, mai devreme sau mai tîrziu, tot
vom ajunge. Se teme de moarte cine nu nădăjduieşte în
înviere, iar de judecată se teme cel care este necinstit cu sine,
cu semenii şi cu Dumnezeu. Aşa cum primăvara se cunoaşte
că este aproape cînd vedem copacii ca înfrunzesc, tot aşa
putem cunoaşte că sfîrşitul este aproape cînd vom vedea
împlinindu-se "semnele vremurilor", despre care aminteşte
Domnul nostru Iisus Hristos.
Totuşi apropierea sfîrşitului lumii presupune nişte
pregătiri speciale, avînd în vedere ispitele şi greutăţile nemaiîntîlnite
care vor veni peste creştini. În aceste vremuri trebuie
să ne întărim în credinţă ca să putem răbda toate prigonirile şi
muncile care vor veni asupra noastră de la slugile lui Antihrist.
A crede în Hristos înseamnă a-l respinge pe Antihrist şi a
refuza toate cursele lui. Oricît de mari ar fi muncile si chinurile la
care vom fi supuşi, noi să nu ne închinăm lui şi nici să-i primim
semnul de 666, care înseamnă lepădarea de credinţă.
Drept slăvitori creştini, preferaţi de zeci de mii de ori
moartea fizică în locul celei sufleteşti, care se înfăptuieşte prin
semnarea cererii la primirea noului buletin de la autorităţi.
Puţină psihologie...
Nimic rău într-un buletin mai simplu, mai elegant, mai
practic pentru omul zilelor noastre, în plină eră "tehnocrată" -
vor zice foarte mulţi, fie ei muncitori, intelectuali, ţărani,
studenţi, oameni politici, preoţi, arhierei, pastori. Cei mai
mulţi vor spune că problema buletinelor nu-i priveşte direct.
Aceasta-i prima lor greşeală: ignoranţa. Nici unul dintre ei nu
39
se simte jignit, lezat în drepturile sale într-o societate care se
declară pe sine "democratică", că nu a fost consultat în această
problemă!
Omul de rînd - şi înţelegem aici pe toţi aceia care nu sînt
iniţiaţi în tainele istoriei, fie ei muncitori, ţărani, intelectuali,
oameni politici sau clerici -, deşi votează pentru democraţie şi
libertate nu poate depăşi starea de sclav al unei minorităţi.
Sclavi au existat dintotdeauna. Este o constatare ce se poate
verifica!
Majoritatea oamenilor sînt robi, fie altor oameni, fie
patimilor, fie Satanei căruia i s-au vîndut. Au existat sclavi în
antichitate, au existat şi în era creştină, există şi astăzi, şi vor
exista pînă la sfîrşitul acestei lumi. Acceptarea subordonării
este o atitudine înscrisă genetic în fiinţa noastră, pe lîngă aceea
a demnităţii umane. Şi toţi oamenii au această genă activată.
În antichitate o minoritate uzînd de forţă a reuşit să se
impună asupra maselor şi să le subjuge pînă acolo încît sclavii
ajunseseră să fie scoşi din categoria umană. Căci în ei gena
demnităţii umane fusese total dezactivată.
A venit creştinismul şi a schimbat faţa lumii, cum nu au
făcut-o şi nu o vor face alte religii. Creştinismul a spiritualizat
relaţiile dintre oameni, arâtînd că toţi oamenii sînt fraţi între ei
cu aceleaşi drepturi şi datorii unii faţă de alţii şi împreună
"robi ai Domnului". Dumnezeu este Stăpînul. Prin creştinism
se restaurează demnitatea umană în toţi oamenii care vor
urma lui Hristos. Astfel toţi creştinii care se supun poruncilor
lui Dumnezeu, lăsate în Noul Testament şi păstrate de Tradiţia
Bisericii, lucrează la înfăptuirea acestui plan de restaurare a
demnităţii umane în lume pînă la sfîrşitul veacurilor. Au
existat şi există oameni care au refuzat să-l recunoască pe
Dumnezeu ca Stăpîn al tuturor, încercînd în acelaşi timp să se
declare ei stăpîni peste unele mase de oameni, cu ajutorul
forţei răului. Aceştia sînt cei care lupta cu Dumnezeu, care au
40
luat chipul diavolului, sînt antihriştii, ateii. Au trecut aproape
2000 de ani de creştinism şi lumea e plină de suferinţă! Nu
creştinismul este de vină! Vina o poartă toţi aceia care urmînd
sfatul Satanei au încercat şi încearcă să se facă ei stâpîni peste
oameni în locul lui Dumnezeu. Libertatea cu care i-a înzestrat
Dumnezeu au folosit-o pentru a se răscula împotriva Acestuia.
Acesta este izvorul răului din lume, nesupunerea omului faţă
de poruncile lui Dumnezeu.
Omule! daca vrei să-ţi fie ţie bine (dacă vrei să te
mîntuieşti) supune-te lui Dumnezeu. Supune-te poruncilor lui
Dumnezeu.
Tu nu poţi depăşi starea de sclav! Alege! Alege sa fii
robul lui Dumnezeu sau robul Satanei şi al oamenilor!
Deschide ochii şi priveşte în jur. Ţi se vorbeşte de
libertate şi democraţie. Şi ce vezi? Vezi cum legile fireşti după
care omenirea s-a condus veacuri de-a rîndul - Legea lui
Dumnezeu -, este schimbată în numele libertăţii. În numele
libertăţi, o minoritate ocultă încearcă să ne convingă că Legea
lui Dumnezeu nu este dreaptă. Şi ce zic ei?
Dumnezeu a zis: "Eu sînt Cel ce sînt", ei zic: "Fii tot ce
poţi fi! Tu eşti dumnezeu".
Dumnezeu a zis: "Eu sînt Dumnezeul tău să nu ai alţi
dumnezei afară de Mine", ei zic: "Închină-te la orice
dumnezeu, dar descoperă pe dumnezeul din tine".
Dumnezeu a zis: "Să nu ucizi", ei zic: "Nu există ucidere,
ci doar legitimă apărare". Dumnezeu a zis: "Să nu furi", ei zic:
"Nu fura, ci negociază".
Dumnezeu a zis: "Să nu curveşti", ei zic: "Curvia este
religia noastră. Poţi să curveşti cum vrei şi cu cine vrei, prin ea
ajungi la dumnezeul nostru". Ce înseamnă aceasta? Înseamnă
să urmăm lui Lucifer care a vrut să se facă pe sine dumnezeu.
Să credem, adică, că noi putem depăşi condiţia de robi, ca mai
apoi sa ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu, cu gîndul de a
41
deveni stăpîni pe noi înşine. Dar acest lucru nu se poate.
Putem respinge darurile lui Dumnezeu ce decurg din
supunerea faţă de poruncile Lui, dar să-i luam locul nu putem.
Nici Lucifer nu a putut. Cînd a gîndit să-şi pună scaunul mai
sus decît a lui Dumnezeu, a şi căzut în prăpastia iadului,
devenind din înger al luminii, înger al întunericului şi al
groazei. Diavolul de mii de ani încearcă a-i înşela pe oameni ca
să-l proclame Dumnezeu.
De sute de ani organizaţii oculte, secrete, vîndute Satanei
pun la cale o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu în care să fie
atrasă omenirea întreagă. Această minoritate ocultă odată cu
ridicarea omului împotriva lui Dumnzeu activează şi gena
supunerii necondiţionate faţă de o autoritate. De-a lungul
timpului dictaturile nu au reprezentat altceva decît nişte
experienţe de activare a genei supunerii necondiţionate. La
început s-a uzat de practici magice, de vrăjitorie, alchimie,
astrologie ş.a., cu timpul, însă, s-au folosit din plin toate
cercetările şi descoperirile ştiinţifice, care, în treacăt fie spus
sînt rodul geniului faustic.
Acum pe lîngă vechile metode de manipulare ale maselor
se utilizează şi parapsihologia, care nu este altceva decît
ridicarea la rang de ştiinţă a vechilor practici magice.
Atît de intensă este această manipulare, începută încă de
la naşterea omului, încît noi fără să ne dăm seama devenim
sclavii acelei minorităţi care conduce din umbră.
Sclavia ajunge să devină parte integrantă din viaţa
noastră, începem să nu ne simţim bine decît dacă sîntem
sclavi. De multe ori s-a afirmat după revoluţia din decembrie
1989 că nu ştim ce să facem cu libertatea noastră. Acest lucru
se descoperă ca o dovadă a celor afirmate mai sus. Ni s-a
inhibat, prin mijloace oculte, magice şi parapsihologice gena
gîndirii, acţiunile noastre scăzînd spre limita reflexelor
condiţionate. Se lucrează consecvent la îndobitocirea omenirii.
42
Nimic exagerat! Citiţi Protocoalele înţelepţilor Sionului si vă veţi
convinge! Priviţi la sclavii care ne conduc tara! Ei se numesc
politicieni. I-am ales ca sa ne reprezinte interesele şi ei s-au
vîndut altora. Mirajul banului, pe de o parte, şi frica de a
pierde micul privilegiu ce le-a fost făcut, pe de altă parte, îi
face să se poarte ca nişte sclavi, care nu au nici un Dumnezeu.
Dacă totuşi insistă că sînt creştini, atunci sînt nişte dedublaţi,
atei în societate, credincioşi doar în mintea lor. Dar nu
contează ce ai în minte, ci ceea ce faci în raport cu semenii.
Cum altfel pot fi calificaţi cei care în Parlament iau
hotărîri anticreştine, ca de pildă: legea pentru liberalizarea
avortului, libertatea acordata aşa-ziselor minorităţi sexuale
(homosexuali şi lesbiene), acceptarea buletinelor electronice cu
semnul 666, a cărţilor de credit VISA, tolerarea prozelitismului
sectar si a organizaţiilor satanice, a pornografiei în
cinematografe, teatre, presă, a spectacolelor indecente (tip
concursuri de frumuseţe s.a.), a continuării educaţiei
materialiste atee în scoli s.a.?
Toate dau pe faţa sclavul din om. Liber cu adevărat este
doar cel care are curajul să mărturisească adevărul chiar cu
preţul de a fi socotit nebun sau chiar cu preţul vieţii. "Veţi
cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi", spune Mîntuitorul.
Ce creştini sînt aceia care se supun ordinelor masonice şi
sionismului internaţional? Nu sînt creştini; ei sînt sclavii
slugilor lui Antihrist...
Puţină istorie...
Totul a început cu multe veacuri înainte... De aceea ca să
putem înţelege evenimentele la care sîntem martori, la acest
sfîrşit de mileniu, lăsînd la o parte orice idee preconcepută şi
orice orgoliu de atoate-ştiutori, să ne întoarcem în timp pentru
a descoperi rădăcinile ce au odrăslit conceptul de nou nouă
43
ordine mondial mondială. De mii de ani Satana încearcă să-i
înşele pe oameni ca aceştia să-l proclame dumnezeu. Noi ne
vom îndrepta privirile spre începuturile erei creştine.
După întruparea Fiului lui Dumnezeu, Satana se lupta
mereu sa distrugă Biserica întemeiată de Acesta. Răzvrătirea
lui Satan împotriva lui Dumnezeu se materializează prin lupta
pe care Satana o dă Bisericii lui Hristos, adică prin lupta
împotriva creştinilor. Creştinii au fost şi sînt victimele acestei
violenţe Satanice. La început, în primele veacuri, creştinii, au
avut de urcat muntele suferinţei pricinuit de persecuţiile
împăraţilor păgîni, apoi după cîştigarea libertăţii la începutul
secolului al IV-lea au avut de trecut prin prin pădurea cu fiare
sălbatice, plină de eretici şi erezii, care pîndeau la tot pasul să
sfîşie conştiinţa curată a creştinului dreptmăritor. Dar nici
după trecerea acesteia drumul nu s-a sfîrşit. El a dat în mlaştina
deznădejdii, acolo unde cărarea pare a se pierde; este perioada
celui de al doilea mileniu al erei creştine. Mai întîi mileniul al
doilea debutează prin ruperea Bisericii creştine în două
(Biserica Romei la anul 1054 se rupe de trupul Bisericii lui
Hristos), ca mai pe urmă începînd cu secolul al XVI-lea să se
pulverizeze în mii şi mii de secte. Bietul creştin, pus în faţa
acestui fapt, nu mai ştie încotro s-o apuce. Mulţi cad sub
povara deziluziilor, dar mulţi cu nădejde în biruinţă, călăuziţi
de lumina lui Hristos, merg tot înainte înfruntînd orice
greutăţi pînâ cînd vor ajunge la cel mult iubit, Domnul nostru
Iisus Hristos.
Ruptura petrecută la anul 1054 şi mai apoi fărîmiţarea
Bisericii Catolice în mai multe grupări religioase nu au fost
întîmplătoare. Prin toate aceste acţiuni s-a urmărit distrugerea
Bisericii lui Hristos. La anul 1054, orgoliul unui cardinal,
Humbert, sfîşie Biserica în două. În secolele XIV-XV
prereformatorii Jan Hus, John Wiclif, Savanarola, clatină
44
Biserica Apuseană, iar în secolul al XVI-lea Luther, Zwingli şi
Calvin produc noi răni în trupul Bisericii.
Toate aceste evenimente au fost provocate de organizaţii
oculte anticreştine. Trebuie să ştim, de pildă, că Luther era
rosicrucian. Frăţiile şi ordinul rosicrucienilor, după cum
consemnează istoriografia, sau constituit în secolele XVI- XVII,
dar existenţa unor comunităţi de rosicrucieni este atestată încă
din anul 1250, deşi denumirea se trage abia de la Christianus
Rosecreutz (1378-1484). Unul din ţelurile lor fusese Reforma,
iar marii reformatori de mai tîrziu s-au inspirat din ideologia
lor. Frămîntârile ulterioare a protestantismului, sectarismului
diferitelor "biserici libere", a fost de asemenea opera unor
francmasoni. Wesley, Chalmers, Zinzendorf au fost
francmasoni. O Biserică puternică era greu de distrus printr-o
luptă făţişă. De aceea întîi trebuia scindată Biserica cea una
prin deformarea unei părţi a ei: urma apoi pulverizarea părţii
reformate, din moluzul rezultat trebuind să se edifice o nouă
unitate, mai tolerantă, mai democratică, mai deschisă adică
mai ecumenică. Secte precum "Ştiinţa creştina", mormonii,
martorii lui Iehova, antroposofii sînt creaturile lojelor
francmasonice.
Mai mult decît atît, începând cu Conciliul II Vatican,
chiar papii ar fi francmasoni. Masoneria este o organizaţie
mistică cu scopuri secrete. Primele trei grade reprezintă doar
nada şi legitimaţia umanistă a francmasoneriei4. Abia gradele
superioare, cele care descind din Ordinul Cavalerilor
4 Ziarul mason România liberă de sîmbătă, 19 iunie 1993 publica un interviu cu dl.
Mihai Musceleanu, mare secretar general al Supremului Consiliu al Ordinului
Masonic Român, în care se încearcă o prezentare umanistă a masoneriei. In
România liberă de luni, 18 octombrie 1993, p. 16 se anunţa că de la 15 octombrie
au fost transferate în România toate demnităţile Supremului Consiliu Masonic,
"prerogativele de Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de gradul 33 şi
ultim pentru România al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat se vor exercita de dl.
Dan Amedeo Lăzărescu".
45
Templieri, devin periculoase. Templul umanist al
francmasonilor este "sinagoga lui Satan", este reuniunea
ecumenică în rebeliune a creaturilor împotriva Creatorului sub
stindardul înşelător al fraternităţii, al toleranţei, al
umanismului celui fără de Dumnezeu. Cum masoneria de
astăzi este organizată de evreii sionişti, războiul dus de ea este
îndreptat cu îndîrjire specială împotriva creştinismului.
"Dogma jidovească şi spiritul jidovesc, teorie şi realizare, totul
este îndreptat împotriva Bisericii creştine şi împotriva capului ei
nevăzut, Iisus Hristos", este strigătul de alarmă al unui eminent
creştin (Em. Bărbier). "Evangheliile trebuiesc arse - scrie rabinul
Tarphan -, fiindcă păgînismul este mai puţin periculos pentru
credinţa evreiască decît creştinismul". "Război de moarte
creştinismului" răcnea Fr. Viviani. "Trebuie sa extirpăm lepra
devorantă a creştinismului", ţipa Gambeta. "Va veni vremea -
cobeşte un înverşunat mason -, cînd crucile şi icoanele vor fi
aruncate în foc, potirele şi vasele sfinte schimbate în unelte
folositoare, bisericile prefăcute în săli de concert, de teatru sau de
adunări, şi cînd n-ar putea sluji unui asemenea scop, în hambare de
grîne, şi în grajduri de cai".
Cobirea s-a împlinit întocmai cu bolşevismul rusesc şi cu
revoluţia spaniolă, amîndouă roade ale francmasoneriei. Un
alt ordin secret este şi cel al Iluminaţilor. A fost întemeiat de
iezuitul A.Weishaupt la l mai 1776, ordin care s-a îmbogăţit
rapid datorita aderării casei Rothschild. Este una din cele mai
puternice organizaţii de pe pâmînt care militează pentru noua
ordine mondială. Urmaşul lui Weishaupt a fost Giuseppe
Mazzini, care a elaborat un plan de instituire a dominaţiei
mondiale prin trei mari războaie. Planul poate fi găsit la
Biblioteca Muzeului Britanic din Londra. Două războaie
mondiale s-au derulat deja: al treilea va fi declanşat în jurul
focarelor de beligeranţă din Orientul Apropiat, unde s-a
instalat inespugnabil fortăreaţa intereselor sionismului politic.
Părinţii sionismului politic au fost cu toţii francmasoni: Moses
46
Hess, Lionel Rothschild, Edmond de Rothschild, Theodor
Herzl. Religia celor ce-şi spun iluminaţii este ritul Palladin,
adică închinarea la Lucifer. Iluminatul suprem Albert Pike, a
formulat dogma divinităţii lui Lucifer la 4 iunie 1889 în ale sale
Instrucţiuni5: "Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai,
Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu". Acelaşi lucru îl
mărturisesc majoritatea formaţiilor rock în cîntecele lor6.
Ordinul Templierilor a fost întemeiat în 1118 de Hugo
von Payen. Întorcîndu-se din Ţara Sfîntă în Franţa, a devenit
aici o importantă forţă politică, edificată pe esoterică, pe
cunoştinţele gnostice aduse din Orient, preluate de la iniţiaţii
islamici. După ce puterea lor a crescut foarte mult, concurînd
structurile statornicite, regele francez şi papa le-a zdrobit
ordinul, cu neobişnuită violenţă, în 1307. Au reuşit însă să
penetreze în ramura britanică, respectiv scoţiană a
francmasoneriei. Gradele Cavalerilor Templieri cuprind
Crucea Roşie, Ordinul Maltez-Ioanit, Ordinul Templier. Henry
Dunant, întemeietorul Crucii Roşii, a fost francmason de
gradul Cavalerilor Templieri. Maltezii şi Ioaniţii sînt destul de
familiari românilor datorita prezenţei lor în convoaiele de
ajutoare din timpul Revoluţiei.
De asemenea, Umanismul şi Renaşterea din evul mediu
sînt rodul organizaţiilor oculte, indiferent cum s-ar numi ele.
Atît Umanismul cît şi Renaşterea au efectuat schimbări
profunde asupra modului de gîndire al omului acestei
perioade. În ce direcţie! Vom vedea în cele ce urmează.
Cauzele care au născut cele două curente se regăsesc, pentru
ochiul atent, în hermenismul care a început să intre în Europa
creştină, începînd cu secolul al XII-lea, prin traducerea unor
5 Norbert Homuth, Vorsichi, Okumene! Christen in Strudel der Antichristlichen
Enddzeitkirche, Nurnberg, 1984, p. 11.
6 K. G. Papadimitriacopol, Satanismul în muzica rock, ed. Izvorul luminii, 1993, pp
12-18.
47
lucrări de filosofie şi ocultism din limba arabă7, în cadrul
diasporei evreieşti, printr-un Maimonide, Avicena, Averoe,
s.a. Prin filiera arabă vechea filosofie antică pătrunde în
Europa. Putem afirma, de asemenea, că scolasticii,
întemeietorii ei, au fost cei care au pus început explicării pe
cale raţională a ştinţelor oculte8. Scrierile lui Avicena, Averoe,
Maimonide influenţează gîndirea lui Albertus Magnus (1207-
1280), care a fost învăţătorul lui Toma d'Aquino, prin care
filosofia pătrunde în teologia Bisericii Catolice. Secolele XIIIXIV
sînt caracterizate de activitatea mişcărilor pietiste, care
manifestau de cele mai multe ori o acţiune centrifugă faţă de
Biserica oficială. Peste secolul al XV-lea si-a pus amprenta
agitaţia creata de pre-reformatori: J. Hus, J. Wiclif, Savanarola.
care va duce în secolul următor la izbucnirea Reformei,
declanşată de Luther.
Cu epoca umanistă9 gnosticismul obţine o mare victorie
asupra Bisericii. Ştiinţele raţionale nu erau altceva decît o
traducere pe înţelesul maselor largi a "adevărurilor" deţinute
de ştiinţele oculte.
Renaşterea era rezultatul unor forţe oculte care puneau
început unei reforme universale a lumii. In secolul al XVII-lea
deja se discuta şi se încerca o reformă universală a lumii. În
aceasta erau implicaţi membrii Ordinului Rosicrucienilor10.
Continuînd şi dezvoltînd speranţele şi obiectivele
neoalchimismului din Renaştere, în primul rînd ideea
răscumpărării Naturii, spirite atît de diferite precum
7 Primele traduceri din arabă ale unor lucrări de alchimie datează din secolul al
XII-lea.
8 Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti, 1988, vol.III,
p.203
9 Umanismul se va desprinde treptat de orice conştiinţă a divinului şi divinizează
omul şi umanul. Cunoaşterea umanistă este copleşită de descoperirea lui Copernic.
10 Rosicrucieni au fost Dante Aligheri, Roger Bacon, Albertus Magnus,
Paracelsius. Comenius, Descartes, R. Fludd, I. Newton. Robert Boyle, G.W.
Leibnitz.
48
Paracelsius, John Dee11, Comenius, J. V. Andreae, Fludd sau
Newton vedeau în alchimie modelul unei întreprinderi nu mai
puţin ambiţioase, anume desăvîrşirea omului printr-o nouă
metodă de cunoaştere. Din perspectiva lor, o asemenea metodă
trebuie să integreze într-un creştinism non-confesional tradiţia
hermetică şi ştiinţele naturale, adică medicina, astronomia şi
mecanica. Acest tip de "cunoaştere" rîvnită şi, în parte,
elaborată în secolul al XVII-lea, reprezintă ultima încercare
înteprinsă în Europa creştină în vederea dobîndirii "ştiinţei
totale”12.
Lucrările de bază în alchimie erau cele ale lui Hermes
Trismegistul şi "Fama Fraternitatis" socotită de unii istorici a
lui Johann Valentin Andreae. Andreae sugera constituirea unei
comunităţi de savanţi, care să elaboreze o noua metod metodă
de educaţie educaţie, întemeiată pe "filosofia alchimică". Între
numeroşii admiratori ai reformei învâţâmîntului cerute de
"Fama Fraternitatis" se numără şi Robert Fludd, membru al
Colegiului Regal al Medicilor; el era în acelaşi timp şi fervent
aderent al alchimiei mistice. El susţinea că este imposibil să
stăpîneşti filosofia naturală fără un studiu adîncit al ştiinţelor
oculte.
Pînă de curînd nu se bănuia rolul lui Newton în această
mişcare generală, o întreagă renovatio a religiei şi culturii
europene, prin intermediul unei sinteze îndrăzneţe a tradiţiilor
oculte şi a ştiinţelor naturale. Ca mulţi alţi contemporani ai lor
hermeticii şi alchimiştii filosofi aşteptau - unii dintre ei
pregăteau cu febrilitate -, o reformă generală şi radicală a
tuturor instituţiilor religioase, sociale şi culturale. Prima etapă
cuprindea învăţămîntul.
11 John Dee (născut în 1527) celebru alchimist, matematician şi enciclopedist care
l-a asigurat pe împăratul Rudolf al II-lea că ştie secretul transmutării, considera că
o reformă spirituală de anvervură mondiala putea fi efectuată graţie forţelor
declanşate de "operaţiile oculte" în primul rînd şi de operaţiile alchimice mai apoi.
12 Mircea Eliade, op. cit., p. 273.
49
Autorul lucrării "Fama Fraternitatis" dezvăluie existenţa
unei societăţi secrete a Trandafirului şi a Crucii, întemeietorul ei,
Christianus Rosecreutz, ar fi stăpînit "adevăratele secrete ale
medicinii" şi pornind de aici, toate ştiinţele. Autorul micii cărţi,
mai sus amintite, se adresa tuturor savanţilor Europei,
cerîndu-le să se asocieze confreriei, ca să se poată săvîrşi
reforma sistemului de educaţie, altfel spus să grăbească
procesul de renovatio al lumii occidentale, în mai puţin de zece
ani, programul propus de misterioasa societate a
rosicrucienilor era discutată în cîteva sute de cărţi şi broşuri.
Tipărirea cărţii "Fama Fraternitatis" a avut loc în anul 1614.
În rîndul umaniştilor amintim pe Petrarca (1304-1374),
Lorenzo Vallo (1405-1457), Pico della Mirandola (1463- 1494),
Marsilio Ficino (1433-1499), care traduce din latină din operele
lui Platon si Plotin, Egidio da Viterba (1469- 1532) şi Erasmus
(1469-1536). Vreme de două secole, hermetismul a obsedat pe
mulţi teologi şi filosofi, credincioşi ori necredincioşi. În secolul
al XVI-lea, în Franţa, ca şi în alte părţi din Europa, valoarea
exemplară a hermetismului ţinea mai ales de universalismul
său religios, susceptibil să restaureze pacea si armonia.13
În concluzie, evoluţia gîndirii creştine în evul mediu o
putem împărţi în două. Şi anume pînă în epoca Renaşterii şi a
doua de la Renaştere pînă astăzi. Dacă pînă la Renaştere
putem identifica uşor sectele de sorginte gnostică, după
această dată gîndirea gnostică penetrează pe nesimţite în
conştiinţele creştinilor. Un rol important în acest sens l-au avut
mişcările pietiste şi mistice prin aceea că au răspîndit în rîndul
maselor largi de credincioşi ideile gnostice.
O mare influenţă asupra gîndirii europene începînd din
secolul al XII-lea a avut-o şi opera lui Giacchino da Fiore,
personalitate influentă care a avut relaţii cu puternicii vremii.
A lăsat o bogată operă exegetică şi profetică alcătuind modelul
13 Lefevre d’Etaples (1460 – 1537), introducea hermetismul în Franţa.
50
unei teologii a istoriei împărţită în trei epoci. Propovăduia
încheierea celei de a doua etape în anul 1260, cînd va începe
epoca dominată de Duhul Sfînt. Direct sau indirect,
giacchinismul a influenţat comunităţile fraticellilor, pe begarzi
şi beguine şi schema să o găsim şi la Arnauld de Villanova şi la
discipolii acestuia. Mai tîrziu spre sfîrşitul secolului al XVI-lea
şi începutul secolului al XVII-lea importanta concepţiilor
giacchiniste este descoperită de primele generaţii de iezuiţi.
Giacchino a influenţat, se pare, şi pe Lessing care la rîndul său
a influenţat şi pe Auguste Comte. La fel şi pe Fichte, Hegel,
Scheling care erau adepţi ai teosofiei.
Ideile gnostice au pătruns în rîndul maselor mai ales
datorită sectei bogomililor în sud-estul Europei, iar după
secolul al XII-lea în Apus, prin urmaşii acesteia, în special,
catharii şi albigenzii.
Am văzut pînă aici cum gîndirea creştină a fost penetrată
de ştiinţele oculte şi cum s-a pus la cale o conspiraţie a
savanţilor pentru o renovatio a religiei şi culturii europene. Dar
ce legătură pot avea toate acestea cu francmasoneria de la care
am pornit?
Pentru a putea aprofunda această legătură, trebuie să
încercăm s-o cunoaştem.
Un rol deosebit în formarea francmasoneriei speculative
au avut-o Ordinul Templierilor şi rosicrucienii. Afluxul
rosicrucienilor către francmasonerie s-a petrecut în Anglia, la
sfîrşitul secolului al XVII-lea. Francmasonii au preluat toate
idealurile de la rosicrucieni, între care şi cel al revoluţiei
morale universale. De pildă, între anii 1771- 1779 prestigiul
francmasoneriei speculative creşte atît de vertiginos încît toată
nobilimea, toţi oamenii de ştiinţă, toţi academicienii, toţi
oamenii politici din Franţa devin masoni. Din anul 1791
masoneria europeană începe edificarea doctrinei sale politice,
bazată pe manipularea maselor şi aplicarea dură a mijloacelor
51
represive. Aceasta doctrină va fi perfecţionată în timpul
revoluţiilor şi terorilor comuniste. Unul din idealurile
persistente a fost constituirea Statelor Unite ale Europei. O
clipă, masonii au crezut că Napoleon e menit să realizeze acest
vis, dar s-au înşelat. Se va înfiinţa Societatea Naţiunilor, apoi
ONU - Europa, însă, rămînea mereu divizată. Dar la 12 dec.
1990 Parlamentul european a adoptat raportul lui Emilio
Colombo asupra "bazelor constituţionale ale Uniunii
europene". Astăzi mult visatele State Unite ale Europei sînt pe
cale de a se naşte. Efectele imediate ale adoptării constituţiei
Uniunii sînt: emiterea unei monede europene, care va înlocui
monedele naţionale şi apariţia noţiunii de "cetăţean european".
Dacă masoneria europeană visează realizarea Statelor
Unite ale Europei, în schimb masoneria universală, care este
subordonată sionismului internaţional, visează realizarea unei
noi ordini mondiale, stabilirea unui conducător mondial într-un
guvern mondial.

Ieroschimonah Dorotei Melinte