Psaltirea Catisma a cincisprezece

De ești preot, începi așa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu ești preot, zi:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi. Amin.

Apoi se zic rugăciunile începătoare: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi aceste tropare, glasul al 6‑lea:

Miluiește‑ne pe noi, Doamne, miluiește‑ne pe noi, că nepricepându‑ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește‑ne pe noi.

Slavă...

Cinstita prăznuire a prorocului Tău, Doamne, cer arată Biserica Ta; că îngerii împreună cu oamenii se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viața noastră.

Și acum...

Multe sunt mulțimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu; dar către tine năzuiesc, Curată, căutând mântuire: cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să‑mi dea iertare de răutățile ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și se fac închinăciuni câte vei voi. Apoi rostește rugăciunea aceasta:

Întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule și Făcătorule a toată lumea, ajută‑mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i‑a rostit prin gura lui David și pe care și eu, nevrednicul, voiesc să‑i rostesc acum. Dar, cunoscându‑mi nepriceperea și căzând înaintea Ta, mă rog Ție și cer ajutor de la Tine: îndreptează mintea mea, Dumnezeule, și‑mi întărește inima, să nu mă îngreunez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înțelegerea cuvintelor și să mă gândesc la lucrarea faptelor bune, ca luminându‑mă cu faptele cele bune, să mă învrednicesc la Judecată de șederea de‑a dreapta Ta, împreună cu toți aleșii Tăi. Deci, binecuvântează‑mă, Stăpâne, ca din inimă să rostesc cu limba mea așa:

Și să începi a citi Psaltirea încet și cu multă luare‑aminte, fără să te grăbești și cugetând mereu, ca să înțelegi și cu mintea cele ce citești

PSALMUL 105
Aliluia

1. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

2. Cine va grăi puterile Domnului și cine va face auzite toate laudele Lui?

3. Fericiți cei ce păzesc judecata și fac dreptate în toată vremea.

4. Adu‑Ți aminte de noi, Doamne, întru bunăvoința Ta față de poporul Tău; cercetează‑ne pe noi cu mântuirea Ta,

5. Ca să vedem întru bunătăți pe aleșii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău și să ne lăudăm cu moștenirea Ta.

6. Păcătuit‑am ca și părinții noștri, nelegiuit‑am, făcut‑am strâmbătate.

7. Părinții noștri în Egipt n‑au înțeles minunile Tale, nu și‑au adus aminte de mulțimea milei Tale și Te‑au amărât când s‑au suit la Marea Roșie.

8. Dar i‑a mântuit pe ei pentru numele Său, ca să facă cunoscută puterea Lui.

9. El a certat Marea Roșie și a secat‑o și i‑a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu;

10. El i‑a scos pe ei din mâna celor ce‑i urau și i‑a izbăvit pe ei din mâna vrăjmașului;

11. Și a acoperit apa pe cei ce‑i asupreau pe ei, nici unul din ei n‑a rămas.

12. Și au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudă Lui;

13. Dar degrabă au uitat lucrurile Lui și n‑au suferit sfatul Lui;

14. Ci au fost cuprinși de mare poftă, în pustiu, și au ispitit pe Dumnezeu, în loc fără de apă.

15. Și le‑a împlinit cererea lor și a săturat sufletele lor.

16. Și au mâniat pe Moise în tabără și pe Aaron, sfântul Domnului.

17. S‑a deschis pământul și a înghițit pe Datan și a acoperit adunarea lui Abiron.

18. Și s‑a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoși.

19. Și au făcut vițel în Horeb și s‑au închinat idolului.

20. Și au schimbat slava Lui întru asemănare de vițel, care mănâncă iarbă.

21. Au uitat pe Dumnezeu, Care i‑a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt,

22. Lucruri minunate în pământul lui Ham și înfricoșătoare în Marea Roșie.

23. Atunci a zis să‑i piardă pe dânșii și i‑ar fi pierdut, dacă Moise, alesul Lui, n‑ar fi stat înaintea feței Lui ca să întoarcă mânia Lui și să nu‑i piardă.

24. Apoi ei au disprețuit pământul cel dorit și n‑au crezut în cuvântul Lui,

25. Ci au cârtit în corturile lor și n‑au ascultat glasul Domnului.

26. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să‑i doboare pe ei în pustiu

27. Și să doboare sămânța lor întru neamuri și să‑i risipească pe ei în toate părțile.

28. Au jertfit lui Baal‑Peor și au mâncat jertfele morților

29. Și L‑au întărâtat pe El cu faptele lor și au murit mulți dintre ei.

30. Dar a stat Finees și L‑a îmblânzit și a încetat bătaia

31. Și i s‑a socotit lui întru dreptate, din neam în neam până în veac.

32. Apoi L‑au mâniat pe El la apa certării și Moise a suferit pentru ei,

33. Că au amărât duhul lui și a grăit nesocotit cu buzele lui.

34. N‑au nimicit neamurile de care le‑a pomenit Domnul;

35. Ci s‑au amestecat cu neamurile și au deprins lucrurile lor

36. Și au slujit idolilor lor și s‑au smintit.

37. Și au jertfit pe fiii lor și pe fetele lor idolilor,

38. Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor și al fetelor lor, pe care i‑au jertfit idolilor din Canaan, și s‑a spurcat pământul de sânge.

39. S‑au pângărit de lucrurile lor și s‑au desfrânat cu faptele lor.

40. Atunci S‑a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său și a urât moștenirea Sa.

41. Și i‑a dat pe ei în mâinile neamurilor și i‑au stăpânit pe ei cei ce‑i urau pe ei.

42. Vrăjmașii lor i‑au asuprit pe ei și au fost nefericiți sub mâinile lor.

43. De multe ori Domnul i‑a izbăvit pe ei, dar ei L‑au amărât pe El cu sfatul lor și i‑a umilit pentru fărădelegile lor.

44. Dar Domnul i‑a văzut când se necăjeau ei, a auzit rugăciunea lor,

45. Și și‑a adus aminte de legământul Lui și S‑a căit după mulțimea milei Sale;

46. Și le‑a dat să găsească milă înaintea celor ce i‑au robit pe ei.

47. Izbăvește‑ne, Doamne Dumnezeul nostru, și ne adună din neamuri, ca să lăudăm numele cel sfânt al Tău și să ne fălim cu lauda Ta.

48. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac și până în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin.

Slavă...

PSALMUL 106
Aliluia

1. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

2. Să spună cei izbăviți de Domnul, pe care i‑a izbăvit din mâna vrăjmașului.

3. Din țări i‑a adunat pe ei, de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi.

4. Rătăcit‑au în pustie, în pământ fără de apă și cale spre cetatea de locuit n‑au găsit.

5. Erau flămânzi și însetați; sufletul lor într‑înșii se sfârșea;

6. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i‑a izbăvit pe ei

7. Și i‑a povățuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.

8. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le‑a făcut fiilor oamenilor.

9. Că a săturat suflet însetat și suflet flămând a umplut de bunătăți.

10. Ședeau în întuneric și în umbra morții; erau ferecați de sărăcie și de fier,

11. Pentru că au amărât cuvintele Domnului și sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.

12. El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit‑au și nu era cine să le ajute;

13. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i‑a izbăvit pe ei.

14. Și i‑a scos pe ei din întuneric și din umbra morții și legăturile lor le‑a rupt.

15. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le‑a făcut fiilor oamenilor!

16. Că a sfărâmat porți de aramă și zăvoare de fier a frânt

17. Și i‑a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliți.

18. Urât‑a sufletul lor orice mâncare și s‑au apropiat de porțile morții.

19. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i‑a izbăvit.

20. Trimis‑a cuvântul Său și i‑a vindecat pe ei și i‑a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.

21. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le‑a făcut fiilor oamenilor!

22. Și să‑I jertfească Lui jertfă de laudă și să vestească lucrurile Lui, în bucurie.

23. Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce‑și fac lucrarea lor în ape multe,

24. Aceia au văzut lucrurile Domnului și minunile Lui întru adânc.

25. El a zis și s‑a pornit vânt furtunos și s‑au înălțat valurile mării.

26. Se urcau până la ceruri și se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea.

27. Se tulburau și se clătinau ca un om beat și toată priceperea lor a pierit.

28. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i‑a izbăvit

29. Și i‑a poruncit furtunii și s‑a liniștit și au trecut valurile mării.

30. Și s‑au veselit ei, că s‑au liniștit valurile și Domnul i‑a povățuit pe ei la limanul dorit de ei.

31. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le‑a făcut fiilor oamenilor!

32. Înălțați‑L pe El în adunarea poporului și în scaunul bătrânilor lăudați‑L pe El.

33. Prefăcut‑a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat

34. Și pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.

35. Prefăcut‑a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape,

36. Și a așezat acolo pe cei flămânzi și au zidit cetate de locuit

37. Și au semănat țarine și au sădit vii și au strâns belșug de roade

38. Și i‑a binecuvântat pe ei și s‑au înmulțit foarte și vitele lor nu le‑a împuținat.

39. Și iarăși au fost împuținați și chinuiți de apăsarea necazurilor și a durerii.

40. Aruncat‑a dispreț asupra căpeteniilor lor și i‑a rătăcit pe ei în loc neumblat și fără de cale.

41. Dar pe sărac l‑a izbăvit de sărăcie și i‑a pus pe ei ca pe niște oi de moștenire.

42. Vedea‑vor drepții și se vor veseli și toată fărădelegea își va astupa gura ei.

43. Cine este înțelept va păzi acestea și va pricepe milele Domnului.

Slavă...

PSALMUL 107
Al lui David

1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta‑voi și voi lăuda întru inima mea.

2. Deșteaptă‑te, slava mea! Deșteaptă‑te, psaltire și alăută! Deștepta‑mă‑voi dimineața.

3. Lăuda‑Te‑voi între popoare, Doamne, cânta‑voi Ție între neamuri,

4. Că mai mare decât cerurile este mila Ta și până la nori adevărul Tău.

5. Înalță‑Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuți ai Tăi.

6. Miluiește‑mă cu dreapta Ta și mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui:

7. «Înălța‑Mă‑voi și voi împărți Sichemul și Valea Sucot o voi măsura.

8. Al Meu este Galaad și al Meu este Manase și Efraim, sprijinul capului Meu,

9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele;

10. Spre Idumeea voi arunca încălțămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s‑au supus».

11. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până în Idumeea?

12. Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne‑ai lepădat pe noi? Oare nu vei ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?

13. Dă‑ne nouă ajutor, ca să ieșim din necaz, că deșartă este izbăvirea cea de la oameni.

14. Cu Dumnezeu vom birui și El va nimici pe vrăjmașii noștri.

PSALMUL 108
Al lui David

1. Dumnezeule, lauda mea n‑o ține sub tăcere. Că gura păcătosului și gura vicleanului asupra mea s‑au deschis.

2. Grăit‑au împotriva mea cu limbă vicleană și cu cuvinte de ură m‑au înconjurat și s‑au luptat cu mine în zadar.

3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.

4. Pus‑au împotriva mea rele în loc de bune și ură în locul iubirii mele.

5. Pune peste dânsul pe cel păcătos și diavolul să stea de‑a dreapta lui.

6. Când se va judeca, să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.

7. Să fie zilele lui puține și dregătoria lui să o ia altul;

8. Să ajungă copiii lui orfani și femeia lui văduvă;

9. Să fie strămutați copiii lui și să cerșească; să fie scoși din curțile caselor lor;

10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;

11. Să nu aibă sprijinitor și nici orfanii lui miluitor;

12. Să piară copiii lui și într‑un neam să se stingă numele lui;

13. Să se pomenească fărădelegea părinților lui înaintea Domnului și păcatul maicii lui să nu se șteargă;

14. Să fie înaintea Domnului pururea și să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu și‑a adus aminte să facă milă.

15. Și a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac și pe cel smerit cu inima, ca să‑l omoare.

16. Și a iubit blestemul și va veni asupra lui; și n‑a voit binecuvântarea și se va îndepărta de la el.

17. Și s‑a îmbrăcat cu blestemul ca și cu o haină și a intrat ca apa înlăuntrul lui și ca untdelemnul în oasele lui.

18. Să‑i fie lui ca o haină cu care se îmbracă și ca un brâu cu care pururea se încinge.

19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului și grăiesc rele împotriva sufletului meu.

20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta.

21. Izbăvește‑mă, că sărac și sărman sunt eu și inima mea s‑a tulburat înlăuntrul meu.

22. Ca umbra ce se înclină m‑am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur.

23. Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s‑a istovit de lipsa untdelemnului

24. Și eu am ajuns lor ocară. M‑au văzut și au clătinat cu capetele lor.

25. Ajută‑mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuiește‑mă, după mila Ta,

26. Și să cunoască ei că mâna Ta este aceasta și Tu, Doamne, ai făcut‑o pe ea.

27. Ei vor blestema și Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se rușineze, iar robul Tău să se veselească.

28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară și cu rușinea lor ca și cu un veșmânt să se învelească.

29. Lăuda‑voi pe Domnul foarte cu gura mea și în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El,

30. Că a stat de‑a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce‑l prigonesc.

Slavă...

DUPĂ A CINCISPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul 1:

Cât de mare e noianul greșelilor mele, Mântuitorule, și mă afund cumplit în păcatele mele. Dă‑mi mâna, ca lui Petru, Doamne, și mă mântuiește!

Slavă...

Pentru gânduri și fapte rele am fost osândit, Mântuitorule! Dăruiește‑mi gând de pocăință, Dumnezeule, ca să strig: Miluiește‑mă, Bunule și Făcătorule de bine, și mă mântuiește.

Și acum...

Fecioară de Dumnezeu fericită și cu totul nevinovată, curățește‑mă pe mine, ticălosul, care sunt întinat și pângărit de faptele mele cele rele și de gândurile spurcate, Maică Preacurată, Preacinstită și cu totul sfântă și pururea fecioară!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ești ajutorul meu și în mâinile Tale sunt; ajută‑mi și nu mă lăsa să‑Ți greșesc, că sunt rătăcit! Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu și nu mă trece cu vederea, că sunt bolnav, Doamne! Tu cunoști ce‑mi este de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele! Nu mă părăsi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit! Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu! Vindecă‑mi sufletul, că am greșit Ție! Mântuiește‑mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toți cei ce au necaz pe mine! Altă scăpare n‑am, Doamne, fără numai pe Tine! Să se rușineze dar, toți cei ce se scoală asupra mea și cei ce caută sufletul meu ca să‑l piardă! Că numai Tu singur ești puternic, Doamne, întru toate, și a Ta este slava, în vecii vecilor. Amin.