Calendarului Gregorian în România. Cum s-a făcut corespondenţa dintre datele în stil vechi şi cele în stil nou

În  martie 1919, guvernul de la Bucureşti a emis un Decret-lege, prin care era adoptat Calendarul Gregorian. Ziua de 1 aprilie 1919 devenea 14 aprilie 1919.

Până în urmă cu un secol, mai exact în anul 1919, lumea religioasă din ţara noastră s-a condus după Calendarul Iulian, introdus către Iulius Cezar. Acest calendar, făcut în colaborare cu astrologi, a fost realizat astfel încât să aproximeze anul  tropical. Practic, anul avea 365 de zile, împărţit la fel, în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani.

Mai târziu s-a considerat că acest calendar nu este perfect, pentru că nu se pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic. Reformarea calendarului a avut loc în Europa catolică în anul 1582, în pontificatul Papei Grigore al XIII-lea.

"Calendarul Iulian a fost introdus în anul 46 înainte de Hristos, de Iulius Cezar. Pe la 1582, Papa Grigore al XIII-lea împreună cu un astrolog au încercat printr-un sinod să îndrepte calendarul, pentru că s-a considerat că la 128 de ani calendarul rămânea în urmă cu o zi. La vremea acea, decalajul era de zece zile. Acesta a actualizat Calendarul Iulian", ne-a declarat teologul Sebastian Burlan. 

Conform Calendarului Gregorian, anul urma să fie mai lung cu 10 zile în secolul al XVI-lea, cu 11 zile în cel de-al XVII-lea şi aşa mai departe, în fiecare secol adăugându-se câte o zi. Treptat, calendarul Papei a fost acceptat şi de ţările protestante. Din motive de dogmă, lumea ortodoxă l-a refuzat până în secolul al XX-lea.

Schisma din biserica ortodoxă

Şi acel moment a produs o schismă a lumii ortodoxe. Bisericile din România, Grecia, Bulgaria, Patriarhiile din Constantinopol, Alexandria şi Antiohia au acceptat noul calendar.

"Când s-a ajuns la anul 1900, calendarul rămăsese în urmă cu 13 zile, iar în viaţa socială, civilă, s-a impus adoptarea şi utilizarea Calendarului Gregorian. România l-a adoptat în anul 1919 pe cel civil, iar în 1924 l-a adoptat şi Biserica Ortodoxă, după un congres interortodox la Constantinopol. Biserica rusă, sârbă, Patriarhia Ierusalimului şi călugării de la Muntele Athos nu au fost de acord cu acest calendar şi au rămas pe stilul vechi", ne-a mai precizat teologul Sebastian Burlan.

De menţionat că în decursul istoriei au fost mai multe încercări de trecere la calendarul gregorian. Prima dată s-a încercat, fără succes, în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

O altă sincronizare a timpului cu Occidentul s-a încercat în anul 1900, şi aceasta eşuată, cum la fel s-a întâmplat cu o altă încercare, în timpul Primului Război Mondial, pe timpul ocupaţiei germane.

Chestiunea a revenit în actualitate după Unirea din 1918, acest lucru pentru că Transilvania şi Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în vreme ce Basarabia şi Vechiul Regat măsurau în continuare timpul ca pe vremea lui Iulius Cezar.

În anul 1919, România a fost una dintre ultimele ţări care a trecut la calendarul gregorian, o iniţiativă necesară, mai ales că în vechiul Calendar Iulian nu mai corespundea cu observaţiile astronomice, dar nici cu practicile agricole ale timpului.

Guvernul liberal al lui Ion. I. C. Brătianu a fost cel care a adoptat calendarul gregorian, data de 1 aprilie devenind 14 aprilie. Mai întâi, reforma calendarului s-a produs pe cale administrativă, prin decret. Sfântul Sinod a refuzat să adopte noua datare a zilelor anului până în 1924. Ceea ce părea normal şi uşor de adoptat, s-a dovedit mai greu decât îşi putea imagina oricine. Noul calendar a stârnit nedumerire în rândul credincioşilor, obişnuiţi cu stilul vechi, iar foarte mulţi preoţi şi credincioşi au refuzat să treacă la noul calendar, astfel că şi astăzi sunt foarte multe comunităţi care se conduc în continuare după Calendarul Iulian.

Calendarul gregorian este varianta de calendar cu cea mai mare răspândire. Este o modificare a calendarului iulian anterior, în conformitate cu propunerea medicului și astronomului calabrez Luigi Lilio, care a participat la comisia prezidată de profesorul astronom iezuit Christophorus Clavius, de la Colegiul Roman, împreună cu matematicianul și astronomul sicilian Giuseppe Scala și matematicianul și astronomul perugian Ignazio Danti. Modificarea a fost aprobată și decretată, prin bula papală Inter gravissimas, de Grigore al XIII-lea (al cărui nume l-a primit acest calendar) la 24 februarie 1582.^[1]

Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvară să se mute ușor înapoi în anul calendaristic.^[1]

Corespondenta dintre datele în stil vechi si cele în stil nou:
 

10 zile pentru intervalul 4 octombrie 1582 - 28 februarie 1700;
11 zile pentru intervalul 1 martie 1700 - 28 februarie 1800;
12 zile pentru intervalul 1 martie 1800 - 28 februarie 1900;
13 zile pentru intervalul 1 martie 1900 - 1 octombrie 1924.