Acest sfânt a fost din Cana, cetate a Galileii, unde Hristos Dumnezeul nostru fiind chemat la nuntă de preacurata Sa Maică, a făcut întâia Sa minune, prefăcând apa în vin.
Aștepta și el venirea lui Hristos, ca un legiuitor ce era, pe Care aflându-L Filip cel din Betsaida și cunoscând că aștepta venirea lui Hristos, i-a zis cu bucurie: „Aflat-am pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, de Care au scris Moise în lege și proorocii” (Ioan I, 46).
Mergând Natanael și văzând pe Hristos, a crezut într-Însul și L-a urmat. Și după Patimi și după Înviere, propovăduindu-L Dumnezeu adevărat, s-a sfârșit.
Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Natanael la 4 ianuarie împreună cu cei 70 de Apostoli și la 22 aprilie, împreună cu Sfântul Apostol Climent.
Chemarea Sfântului Apostol Natanael este amintită în Noul Testament, în Evanghelia după Ioan (1, 43-51). Natanael primește chemarea mai întâi de la Filip, apoi chiar de la Mântuitorul Iisus Hristos. Este descris de însuși Mântuitorul ca un „israelitean în care nu este vicleșug” (Ioan 1, 47).
Contextul în care are loc chemarea lui și locul important pe care îl ocupă în cadrul narațiunii, chemarea lui vine chiar după cea a lui Andrei, Petru și Filip și este comparabil expusă chiar mai pe larg decât chemarea lui Petru, este mai probabil că Natanael a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. Această probabilitate este coroborată și cu faptul că numele lui Natanael este amintit ca fiind printre Apostolii care erau de față atunci când Iisus li S-a arătat, după Învierea Sa.
Tradiția îl considera pe Apostolul Natanael ca fiind unul și același cu Sfântul Apostol Simon Zilotul, identificat la rândul său cu mirele de la nunta din Cana Galileii (Ioan 2). Potrivit exegezei moderne însă, termenul prin care este desemnat Apostolul Simon nu ar fi totuși un toponim (ceea ce ar fi justificat lectura Cananeul sau Cananitul), ci un termen ebraic care s-ar traduce prin „zelosul” sau „zelotul”.
Identificarea tradițională a lui Natanel cu Simon Zilotul sau Cananeul s-a făcut pe baza versetului de la Ioan 21, 2, care menționează că Natanael era originar din Cana Galileii. Identificarea cu Simon Zilotul este reținută și de Dionisie din Furna pentru reprezentarea iconografică a Sfântului Apostol Natanael.
Exegeza contemporană apreciază însă că el trebuie identificat mai degrabă cu Sfântul Apostol Bartolomeu. Aceasta se bazează pe faptul că Filip a fost cel care i-a vestit lui Natanael că Îl aflase pe Hristos, iar Bartolomeu este întotdeauna menționat imediat după Filip în lista celor doisprezece în Evangheliile sinoptice (Matei 10, 3; Marcu 3, 18 și Luca 6,14). Se crede că Apostolul Natanael este menționat în listele din Evangheliile sinoptice prin numele său de familie, Bar-Tolmai (fiul lui Tolmai) – Bartolomeu.
Numele de Natanael (Natanail) apare și în unele liste ale numelor celor șaptezeci (și doi) de ucenici ai lui Iisus, deosebiți de cei doisprezece Apostoli. Aceste liste de nume cunosc unele variații, ca și numărul apostolilor amintiți. Astfel, un Natanael, „mai-marele scribilor”, este menționat între cei Șaptezeci într-o listă dată de Solomon, episcop nestorian de Basra, în secolul al XIII-lea. Noul Testament amintește totuși un singur Natanael, care pare să fie dintre cei doisprezece și este puțin probabil să fi existat un al doilea (Solomon de Basra, Cartea Albinei, cap. XLIX, Numele Apostolilor, în ordine, ed. engleză din 1886).
Aștepta și el venirea lui Hristos, ca un legiuitor ce era, pe Care aflându-L Filip cel din Betsaida și cunoscând că aștepta venirea lui Hristos, i-a zis cu bucurie: „Aflat-am pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, de Care au scris Moise în lege și proorocii” (Ioan I, 46).
Mergând Natanael și văzând pe Hristos, a crezut într-Însul și L-a urmat. Și după Patimi și după Înviere, propovăduindu-L Dumnezeu adevărat, s-a sfârșit.
Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Natanael la 4 ianuarie împreună cu cei 70 de Apostoli și la 22 aprilie, împreună cu Sfântul Apostol Climent.
Chemarea Sfântului Apostol Natanael este amintită în Noul Testament, în Evanghelia după Ioan (1, 43-51). Natanael primește chemarea mai întâi de la Filip, apoi chiar de la Mântuitorul Iisus Hristos. Este descris de însuși Mântuitorul ca un „israelitean în care nu este vicleșug” (Ioan 1, 47).
Contextul în care are loc chemarea lui și locul important pe care îl ocupă în cadrul narațiunii, chemarea lui vine chiar după cea a lui Andrei, Petru și Filip și este comparabil expusă chiar mai pe larg decât chemarea lui Petru, este mai probabil că Natanael a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. Această probabilitate este coroborată și cu faptul că numele lui Natanael este amintit ca fiind printre Apostolii care erau de față atunci când Iisus li S-a arătat, după Învierea Sa.
Tradiția îl considera pe Apostolul Natanael ca fiind unul și același cu Sfântul Apostol Simon Zilotul, identificat la rândul său cu mirele de la nunta din Cana Galileii (Ioan 2). Potrivit exegezei moderne însă, termenul prin care este desemnat Apostolul Simon nu ar fi totuși un toponim (ceea ce ar fi justificat lectura Cananeul sau Cananitul), ci un termen ebraic care s-ar traduce prin „zelosul” sau „zelotul”.
Identificarea tradițională a lui Natanel cu Simon Zilotul sau Cananeul s-a făcut pe baza versetului de la Ioan 21, 2, care menționează că Natanael era originar din Cana Galileii. Identificarea cu Simon Zilotul este reținută și de Dionisie din Furna pentru reprezentarea iconografică a Sfântului Apostol Natanael.
Exegeza contemporană apreciază însă că el trebuie identificat mai degrabă cu Sfântul Apostol Bartolomeu. Aceasta se bazează pe faptul că Filip a fost cel care i-a vestit lui Natanael că Îl aflase pe Hristos, iar Bartolomeu este întotdeauna menționat imediat după Filip în lista celor doisprezece în Evangheliile sinoptice (Matei 10, 3; Marcu 3, 18 și Luca 6,14). Se crede că Apostolul Natanael este menționat în listele din Evangheliile sinoptice prin numele său de familie, Bar-Tolmai (fiul lui Tolmai) – Bartolomeu.
Numele de Natanael (Natanail) apare și în unele liste ale numelor celor șaptezeci (și doi) de ucenici ai lui Iisus, deosebiți de cei doisprezece Apostoli. Aceste liste de nume cunosc unele variații, ca și numărul apostolilor amintiți. Astfel, un Natanael, „mai-marele scribilor”, este menționat între cei Șaptezeci într-o listă dată de Solomon, episcop nestorian de Basra, în secolul al XIII-lea. Noul Testament amintește totuși un singur Natanael, care pare să fie dintre cei doisprezece și este puțin probabil să fi existat un al doilea (Solomon de Basra, Cartea Albinei, cap. XLIX, Numele Apostolilor, în ordine, ed. engleză din 1886).
Nessun commento:
Posta un commento