A doua zi după Sfânta și dumnezeiasca Arătare, adică Botezul Domnului, Biserica a rânduit încă de la început a se prăznui soborul cinstitului și slăvitului proroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punând mâna sa pe creștetul Stăpânului.
Deci, îndată după Botezul Domnului, Botezătorul se cinstește de toți și cu cântări se slăvește, pentru că prin sobor se înțelege adunarea poporului în biserică, la cântarea și slăvirea lui Dumnezeu, întru cinstea și lauda marelui Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Celui ce se prăznuiește.
Un sobor ca acesta, măcar că se săvârșea la toate bisericile ce sunt în toată lumea, ba încă se săvârșește și astăzi; însă se face mai ales mare prăznuire în bisericile zidite în numele Botezătorului, precum oarecând în biserica lui de lângă Iordan, unde a botezat pe Hristos; în Sevastia, unde s-a tăiat de către Irod; în Antiohia, unde mina lui cea dreaptă a fost dusă de Sfântul Evanghelist Luca, și în Constantinopol, unde acea sfântă mina se adusese din Antiohia și unde mai ales se făcuse soborul acela, de vreme ce se adusese mina chiar în seara dumnezeieștii Arătări, când se face sfințirea apelor.
Se părea atunci că însuși Botezătorul sosește nevăzut la sfințirea apelor, făcându-se bucurie împăraților și la tot poporul, care cu multă prăznuire săvârșea soborul lui, după ziua dumnezeieștii Arătări. Deci, să săvârșim și noi cu bucurie duhovnicească soborul Sfântului marelui Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul, rugându-l să mijlocească pentru noi către Stăpânul Hristos, ca să fim și noi în Biserica celor ce prăznuiesc veșnic, în locașul cel nefăcut de mină și acolo, în ceruri, să auzim glasul celor ce dănțuiesc și prăznuiesc dumnezeieștile arătări cele veșnice, săturîndu-ne cu ei de vederea feței lui Dumnezeu, Care Se arată sfinților Săi; și să slăvim cu toate cereștile cete pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, în veci. Amin.
Nessun commento:
Posta un commento