Viața Cuvioșilor Barnaba și Sofronie

Aceștia în lume au fost rude (unchi și nepot), Vasile și Sotirihos, s-au născut la Athena în secolul al 10-lea. Fiind tunși monahi și hirotoniți preoți, și-au luat numele de Barnabas și Sofronie. După un semn dumnezeiesc au pornit într-o mare călătorie în Pont pentru aflarea icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea numită Soumela și pentru construirea unei mănăstiri. În sfânta lor călătorie, se povestește că s-au închinat la Sfintele moaște ale Sfinților Luca în Steirios, ale lui Varvar, Ahillios cel din Larisa și Dimitrie Izvorâtorul de mir, și că s-au întâlnit cu episcopi și cu nevoitori și au ajuns și în Sfântul Munte, unde s-au închinat la Marea Lavră a Cuviosului Atanasie Athonitul și au vizitat mănăstirea Vatoped. În mănăstirea Vatoped i-a primit monahul Lazăr care a fost înștiințat de Născătoarea de Dumnezeu despre ei. Starețul mănăstirii i-a primit cu bun cuget și, când a fost înștiințat de sfințenia lor, a vrut să-i păstreze aproape de el pentru folosul obștii. Dar altul era scopul lor.

Călătorind din Maroneia, au fost conduși către Muntele Papikio și prin fapte minunate au trecut prin orașe și centre monahale până au ajuns la peștera din muntele Mela, unde au găsit icoana Născătoarei de Dumnezeu Hodighitria Athiniotissa și au început construcția mănăstirii, după ce mai înainte, prin minune și prin rugăciune, a izvorât apa necesară. Cu postiri, rugăciuni și privegheri și multe nevoințe și-au încheiat cuvioșii viața lor dumnezeiască. S-au odihnit în Domnul amândoi în aceeași zi pe 18 August, care este și ziua lor de pomenire.