În acea perioadă, regiunea Kartli se afla sub o presiune politică adâncă din partea Persiei, iar prințul Varsken l-a vizitat pe regele persan Peroz în speranța de a încuraja relațiile între cele două țări. El a lepădat adevărata credință, s-a convertit la închinarea la foc și i-a promis regelui să-și convertească soția și copiii la întoarcerea la Hereti.
După ce s-a apropiat de granița Hereti, Varsken a trimis mesageri pentru a se asigura că supușii săi îl vor întâmpina cu respectul cuvenit. Sfânta Suzana, aflând despre trădarea soțului ei, a căzut la pământ și a plâns cu lacrimi amare. Apoi și-a luat cei patru copii, a părăsit palatul și a căutat refugiu într-o biserică din apropiere.
În acea seară, Suzana a fost vizitată de părintele ei spiritual, bătrânul Iacob, care a prezis: „Cruzimea și nemilostivirea lui Varsken sunt inconfundabile. Știi că te așteaptă încercări groaznice. Vei fi fermă și neclintită în poziția ta?”. „Mai degrabă aș muri decât să mă unesc cu el și să-mi pierd sufletul!”, a răspuns ea.
Trei zile mai târziu, prințul a ajuns acasă. După cum a promis, a încercat să-și convingă soția să se convertească, dar Sfânta Suzana a răspuns fermă: „Așa cum ai renunțat la Creatorul tău, așa renunț și eu la tine. Nu voi mai lua parte la treburile tale, indiferent ce suferință trebuie să suport!”.
Apoi, Varsken a trimis pe fratele său mai mic Jojik și episcopul Apots pentru a o convinge pe soția sa să se întoarcă la palat. Suzana a refuzat ceva timp, dar, în cele din urmă, a cedat la convingerea lor. A pornit spre palat cu Sfânta Evanghelie și Viața Sfinților Mucenici, iar când a sosit s-a închis într-o chilie. Două zile mai târziu, Varsken s-a întors la palat și a invitat-o pe Suzana, pe fratele său Jojik, și pe cumnata lui la o cină. Regina, însă, nu s-a putut duce să împărtășească o masă cu unul care L-a trădat pe Hristos: a îndepărtat ceașca pe care soția lui Jojik i-a oferit-o, supărându-și astfel soțul.
Varsken și-a bătut fără milă soția, a încins-o în fier, a închis-o în închisoare și a interzis gardienilor să lase pe cineva să o vadă.
Sfânta Suzana a petrecut șase ani în robie. În timp ce își îndeplinea sentința, a ajutat pe săracii care veneau la ea. Prin rugăciunile ei mulți bolnavi au fost vindecați. Înainte de moartea ei, Sfânta Muceniță Suzana i-a binecuvântat pe cei din jurul său și a cerut să fie înmormântată în locul de unde soțul ei necredincios o izgonise din palat.
Acest lucru s-a întâmplat în anul 475. Clerul și oamenii deopotrivă au plâns cu amărăciune pentru soarta tragică a Suzanei. Sfintele sale moaște au fost îngropate așa cum a fost dorința Sfintei.
Nessun commento:
Posta un commento