RĂSPUNSURI ALE BISERICII ÎN PRIVINŢA ACTELOR ELECTRONICE

IDENTITATEA ȘI
LIBERTATEA
OMULUI ÎN
ORDOTOXIE
RĂSPUNSURI ALE
BISERICII ÎN PRIVINŢA
ACTELOR ELECTRONICE
tipărită cu binecuvântarea
P R E A S F I N Ț I T U L U I
PĂRINTE GALACTION
Episcopul Alexandriei și Teleormanului
București 7517 / 2009

Libertatea interioară este în inima
noastră, este tezaurul adâncimii
inimii. Ea nu poate fi sechestrată,
nu poate fi capturată, nu poate fi
desfiinţată. Libertatea exterioară a
Creştinilor a fost, este şi probabil va
fi tot timpul în primejdie. Cei ce vor
să ne mărginească libertatea sânt
liberi s’o facă, iar noi sântem
liberi să ne împotrivim.
Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă
Vrăjmaşii libertăţii noastre exterioare
sânt relaţiile sociale seculare,
sistemele politice, instanţele
guvernamentale, instanţele sociale
şi uneori instanţele juridice laice.
Cei ce vor să ne mărginească libertatea
sânt liberi s’o facă, iar noi
sântem liberi să ne împotrivim.
CU VÂNT ÎNAINTE
CUVÂNT ÎNAINTE
Apariţia acestei cărţi exprimă încă o dată duhul prorocesc al Bisericii.
Dumnezeu ne-a înzestrat cu o libertate absolută, încât mântuirea
este rodul unei îndreptări şi înaintări libere spre Ziditorul nostru.
Libertatea interioară este în inima noastră, este tezaurul adâncimii
inimii. Ea nu poate fi sechestrată, nu poate fi capturată, nu poate fi
desfiinţată. Libertatea exterioară a Creştinilor a fost, este şi probabil
va fi tot timpul în primejdie. Vrăjmaşii libertăţii noastre exterioare
sânt relaţiile sociale seculare, sistemele politice, instanţele guvernamentale,
instanţele sociale şi uneori instanţele juridice laice. Cei ce
vor să ne mărginească libertatea sânt liberi s’o facă, iar noi sântem
liberi să ne împotrivim.
Ateii, când refuză cipurile, se referă la demnitatea umană. Creştinii,
când refuză cipurile, sânt îndreptăţiţi şi de dogma puternică a chipului
lui Dumnezeu în om.
Cred că pentru credincioşii din România poziţiile oficiale ale celorlalte
biserici ortodoxe sânt la fel de preţioase ca şi când ar fi venit
din partea ierarhilor noştri.
Biserica Ucraineană consideră informaţiile electronice un „amestec
silnic în taina vieţii,” „forme care au înrudire tipologică cu limitările
vremurilor apocaliptice,” Patriarhia Rusă vorbeşte despre „refuzul
simbolurilor hulitoare,” membrii adunării de obşte a Muntelui
I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Athos îi roagă pe guvernanţi „să respecte poporul Grec,” iar Biserica
Greciei vede în biometrie o „ameninţare de coşmar” şi „o provocare
şi o sminteală pentru poporul nostru Creştin ortodox.” Pr. Prof. Dr.
Gheorghios Metallinos de la Facultatea de Teologie din Athena scrie
astfel, legat de această temă: „Creştinul, în orice împrejurare, acţionează
ca persoană şi poziţia sa nu este rodul vreunui ordin de la
vreun centru coordonator, ci de la harul care locuieşte într’însul.”
Probabil că omul nu se poate pune de-a curmezişul evoluţiei apocaliptice
a timpului istoric. Dar „lupta cea bună” este mântuitoare,
căci neîndoielnic ne aduce cununa...
Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă
LUĂRI DE POZIŢIE
DIN PARTEA
SFINTELOR SINOADE
ALE BISERICILOR
ORTODOXE LOCALE
ŞI A SFINTEI
CHINOTITE ATHONITE
Ţara noastră traversează o mare
criză. Patria noastră este în primejdie
şi neamul nostru este dator
să se împotrivească din toate
puterile sale duhovniceşti, dacă nu
vrem să plângem pe ruinele sale,
fiindcă se loveşte în fiinţa naţională
şi în Ortodoxie, prin neînscrierea
religiei în noile buletine.
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I C R E T E I 11
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII CRETEI
22 Martie 1993
Către Guvernul Greciei,
Domnule Preşedinte,
Sinodul eparhial al Bisericii din Creta a ţinut o şedinţă în Herakleea
astăzi, 22.03.1993. Din agenda acesteia a făcut parte şi un subiect
special, consacrat noilor buletine.
Atragem iarăşi atenţia guvernului în privinţa problemei capitale
care dă naştere la disensiuni naţionale şi tulbură credinţa poporului
lui Dumnezeu. Acesta, după cuviinţă, aşteaptă răspunsul guvernului
în problema care vizează cele sfinte, asupra căreia ne pronunţăm
în cele de mai jos:
1. Acceptarea facultativă a înscrierii religiei în buletine ridică problema
constituţionalităţii acestei decizii.
2. Numărul lui Antihrist, conţinut în codul de pe buletinele cu bandă
magnetică, este considerat a fi cu totul inacceptabil.
3. Pelicula magnetică albă din partea de jos a buletinului, având
posibilitatea de a memora peste 200.000 de date, cuvinte sau diagrame
ce pot fi recunoscute în centrele Comunităţii Europene,
constituie un nou gen de dosar, care iese peste graniţă neverificat
de ţările membre.
1 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
4. Prin acceptarea noilor buletine, conştiinţa naţională este respinsă
şi exclusă, pentru că naţionalul nu este numai ceea ce se vede în
afară, ci şi ceea ce se crede, iar credinţa este cea Creştină ortodoxă.
Şi, dacă aşa stau lucrurile, atunci se impune a cunoaşte că celelalte
credinţe cărora se supun cetăţenii, adică feluritele erezii, vor fi impuse
ca voinţa minorităţilor asupra ortodocşilor. Într’o astfel de situaţie,
unde mai este democraţia? Regimul democratic este desfiinţat
şi conştiinţa naţională este anulată.
S F Â N T A C H I N O T I T Ă A S F Â N T U L U I M U N T E A T H O S 13
SFÂNTA CHINOTITĂ A
SFÂNTULUI MUNTE ATHOS
6/19 Februarie 1993
Excelenţelor Sale Konstantinos Mitsotakis, prim-ministrul Guvernului
Greciei; Athanasios Tsaldarin, preşedintele Camerei Deputaţilor;
Ioannis Kefaloghiannin, ministru de interne;
Mihail Papakonstantinou - Ministru de externe.
Excelenţele voastre, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte vă comunică:
a) că, luând în considerare amendamentul 1988/91 şi Hotărârea
Guvernului cu privire la trecerea facultativă şi nu obligatorie a
religiei pe noile buletine de identitate;
b) avându-se în vedere că se caută urgent ratificarea acestui
amendament în Camera Deputaţilor;
c) că aceasta este urmarea constrângerilor politice ale organizaţiilor
Evreieşti din străinătate şi că nu este o hotărâre legală, fiindcă ţara
noastră nu încalcă nici o convenţie internaţională sau regulament
comunitar prin menţionarea apartenenţei confesionale pe noile
buletine;
d) că stabilirea felului şi a descrierii noului buletin de identitate,
prin Hotărârea 21385/11246 din 01.07.1992 a Ministrului de Interne
este sumară şi insuficientă, cauzatoare de suspiciuni cu privire la
1 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
capacitatea de a pune în practică „dosarul electronic,” chiar şi fără
sistemul numeric de codificare, şi
e) că evlaviosul popor Grec se îngrijorează puternic pentru ceea ce
se face în problema noilor buletine, transmiţându-ne neliniştea lor
prin telefoane, scrisori, publicaţii şi întruniri;
Adunarea extraordinară alcătuită din igumenii şi reprezentanţii
celor douăzeci de mănăstiri, cercetând împreună această problemă,
am hotărât să vă aducem la cunoştinţă cele ce urmează:
1. Socotim inadmisibilă şi anticonstituţională trecerea facultativă a
religiei în buletinele de identitate, şi dăunătoare pentru conştiinţa
religioasă a 98,2% din populaţia Greciei, ţinând cont şi de faptul că
Biserica Ortodoxă este protejată în Constituţie ca „religie majoritară.”
Înscrierea obligatorie a religiei în buletinele de identitate nu numai
că nu încălca conştiinţa religioasă, ci, dimpotrivă, o protejează. Dacă
se face în mod ilegal deosebire de către autorităţile Greceşti, atunci
să se facă cunoscut acest lucru. Iar aşa-zisele deosebiri confesionale
să fie lepădate imediat, ca false si perfide. Este cunoscut că Grecii
se remarcă prin statornicia convingerilor lor religioase şi, desigur,
acesta este motivul criticilor din străinătate.
2. Întrebăm pentru ce numai în Grecia se impune de către
Comunitatea Europeană emiterea noilor buletine de identitate pentru
întreaga populaţie, în timp ce şase ţări membre ale acesteia (Anglia,
Irlanda, Olanda, Danemarca, Franţa şi Portugalia) au refuzat să le
emită, iar trei dintre acestea (Anglia, Irlanda şi Danemarca) nu au
vrut să semneze Acordul Schengen, prin care se impune emiterea
noilor buletine?
3. Pentru ce Guvernul amână şi nu votează încă vestita „Lege pentru
protecţia politică faţă de mijloacele electronice,” care, în treacăt fie
spus, a stârnit preocuparea Comunităţii Europene?
4. Pentru ce, în această uriaşă problemă socială, pentru care sânt
S F Â N T A C H I N O T I T Ă A S F Â N T U L U I M U N T E A T H O S 15
cunoscute de opt ani îngrijorări şi mobilizări ale evlaviosului
popor Grec, nu se urmează drumul transparenţei democratice şi
al aprobării? Ci, dimpotrivă, stăpâneşte întunericul, incertitudinea
şi secretul în privinţa aprobării proiectului de lege şi a publicării
hotărârilor ministerelor care răspund de aceasta.
5. Imprimarea mecanică a noilor buletine, fără sistemul de cod de
bare şi fără votarea legii „pentru mijloacele electronice” ar înlătura,
în sfârşit, primejdia abuzurilor faţă de libertatea personală a
cetăţenilor, de care este acuzată reţeaua centrală informatică. Pentru
ce acest lucru nu a devenit încă o lecţie şi pentru Grecia? Pentru
ce renunţăm la democraţie şi nu urmăm exemplul ţărilor care au
refuzat buletinul?
6. De ce Guvernul doreşte să deschidă un nou front intern în clipele
deosebit de critice pentru problemele naţionale? Nu cumva se
subapreciază interesele patriei? Nădăjduim să nu fie prea târziu
când se va înlătura această greşeală.
În urma celor afirmate mai sus, Excelenţele voastre, vă rugăm să
respectaţi poporul Grec, conştiinţa religioasă, demnitatea şi tradiţia
lui, şi, astfel:
a) să se revadă amendamentul pentru menţionarea facultativă a
religiei în buletine;
b) să se abroge total legea 1599/1986 şi să se îngăduie revenirea la
imprimarea mecanică a buletinelor, folosindu-se alfabetul Latin.
În situaţia în care această cerere a noastră nu este acceptată, vă
comunicăm de pe acum că Sfântul Munte nu va accepta să intre
în posesia noului buletin de identitate, făcând cunoscut, în acelaşi
timp, acest lucru poporului credincios; totodată, vă comunicăm că
Biserica îşi va cere drepturile şi va protesta în această problemă.
Nădăjduim că veţi înţelege interesul statului şi neamului Grec şi,
1 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
rugând-o pe Stăpâna noastră Născătoarea-de-Dumnezeu să vă
lumineze şi să vă întărească anume în răspundere şi stăruinţă în
lucrare, ne înnoim cu respect afirmaţiile şi cererile.
Membrii Adunării de obşte, igumeni şi trimişi
ale celor douăzeci de mănăstiri din Sfântul Munte
SFÂNT U L SINOD AL BISER ICII GRECIEI 17
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII GRECIEI
l Aprilie 1993, Enciclica 2548
Către evlaviosul popor ortodox Grec
Iubiţii noştri fii,
Biserica Greciei, ca Mamă şi Hrănitoare a neamului nostru, face
cunoscută din timp primejdia pentru unitatea neamului nostru
provenită din furia feluriţilor noştri vrăjmaşi din lăuntru şi din
afară, care încearcă să ne arate ca şi când, în sfârşit, am fi încetat să
mai credem nezdruncinat şi indisolubil în Ellinism şi Ortodoxie.
Această încercare şubredă a feluriţilor noştri vrăjmaşi caută să se
întărească prin emiterea noilor buletine electronice. Aceste cercuri
subversive, ale căror centre de decizie se găsesc în puternicele
organizaţii străine şi eterodoxe din Europa şi America, urmăresc
să anuleze trecerea apartenenţei religioase pe noile buletine de
identitate, apelând la reglementările legislative privind protecţia
minorităţilor religioase, care se prezintă ca şi cum ar fi în primejdie
prin înscrierea obligatorie a religiei în noile buletine.
Biserica Greciei nu se subordonează identităţii ortodoxe a Creştinului
prin înscrierea religiei lui în buletinul personal. Ea este interesată,
în primul rând, de păstrarea credinţei întregi şi nevătămate – darul
unităţii naţionale a Ellinismului şi Ortodoxiei, constituind un preţios
1 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
sprijin pentru neam. Biserica Greciei face apel la Guvern să nu dea
înapoi sub presiunile acelor organizaţii şi să nu cedeze şantajului.
Biserica noastră este datoare astăzi, mai mult ca oricând, să lucreze
în spiritul recentului Tratat de la Maastricht, care cheamă statele
membre ale Comunităţii Europene să aducă în cadrul comunităţii ce
au ele mai specific – lucru care, pentru Grecia, înseamnă Ortodoxia.
Din păcate, remarcile Bisericii noastre nu au reuşit să atragă atenţia
Guvernului, care, cedând constrângerilor practicate de puternicele
organizaţii europene, a ales trecerea facultativă a religiei în noile
buletine de identitate.
Sfântul Sinod luptă împotriva tuturor greutăţilor ce vin asupra
naţiei noastre, provenite, în parte, din indiferenţa deosebită a
tinerilor la problema înscrierii religiei în noile buletine, şi trage
un semnal de alarmă pentru întregul neam, stăruind şi strigând
tuturor Grecilor, tuturor fiilor ei curaţi, să dea o lecţie de patriotism
a grupărilor unităţii naţionale. Va fi respinsă, astfel, orice încercare
a celor ce vor să prezinte Grecia drept un stat fără religie şi, în
acelaşi timp, pe Greci ca nişte ucigaşi de tată şi de mamă – aşadar,
trădători ai tradiţiilor noastre străvechi – şi ca pe nişte vânători de
mode şi modele străine – aşadar, victime uşoare ale propagandei
aşa-zis progresiste –, care privesc cruciş către o Europă nivelatoare
de tradiţii şi nu către o Europă ce are nevoie, pentru maturizarea ei,
de îndrumarea duhovnicească a Bisericii Ortodoxe.
Încă de pe acum, vrăjmaşii noştri ne pândesc şi strigă sus şi tare
că Grecii nu sânt un popor pur şi omogen din punct de vedere
naţional şi religios, ci că Grecia este locuită de o populaţie formată
din diferite minorităţi care trebuie să-şi câştige autonomia, în acord
cu cele stabilite în Tratatul de la Maastricht.
Prin urmare, noi, fiind un popor cu o religie omogenă şi majoritară,
trebuie să arătăm acest lucru, zădărnicind planurile unor astfel
SFÂNT U L SINOD AL BISER ICII GRECIEI 19
de viziuni, care, cu otrava urii lor de nestins pentru fiecare Grec
ortodox, încearcă noi cuceriri în Grecia, acest loc paşnic, fără vărsări
de sânge şi lupte.
Sfântul Sinod adresează un cuvânt în special tinerilor, nădejdea
noastră de aur, totdeauna sensibili la problemele duhovniceşti şi
naţionale, şi-i cheamă să-şi astupe urechile la strigătele diferitelor
sirene străine şi să lupte pentru păstrarea moştenirii noastre
religioase şi culturale.
Biserica are încredere în tinerii noşti şi este încredinţată că, şi în
problema aceasta, ei îşi vor arăta puterea de mărturisire.
Fără îndoială, Sfântul Sinod are înaintea ochilor ameninţarea de
coşmar care se ascunde în buletinele electronice, ameninţarea
„dosarului electronic” pentru Greci: posibilitatea ca buletinul să
cuprindă pe banda magnetică diferite date neştiute de posesor, pe
care numai un dispozitiv special electronic va putea să le „citească.”
Biserica a aşteptat o reacţie din partea partidelor democratice, dar
constată cu tristeţe că nu s’a înregistrat nici o reacţie, iar poporul este
lăsat la „mila” celor ce conduc şi nimeni nu protestează împotriva
nesocotirii drepturilor şi libertăţilor oamenilor.
Iubiţii noştri fii,
Ţara noastră traversează o mare criză. Patria noastră este în primejdie
şi neamul nostru este dator să se împotrivească din toate puterile sale
duhovniceşti, dacă nu vrem să plângem pe ruinele sale, fiindcă se
loveşte în fiinţa naţională şi în Ortodoxie, prin neînscrierea religiei
în noile buletine.
Astfel, Biserica ar avea dificultăţi în stabilirea cu precizie a identităţii
ortodoxe a celor ce caută să slujească politicii Greciei. Pentru aceasta,
Biserica le cere tuturor fiilor săi să se unească într’un cuget, spre
a zădărnici cu putere iniţiativă de trecere facultativă a religiei în
2 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
buletine. Stăruim şi vă cerem să nu fiţi nepăsători, ci, dimpotrivă, să
cereţi cu tărie trecerea religiei în buletine, nesocotind orice piedică.
Lucrarea aceasta se va face spre slava patriei şi integritatea neamului,
şi va face cunoscută voinţa de nestrămutat a celei mai mari părţi a
poporului Grec, de a rămâne în Comunitatea Europeană ca popor
energic, autonom şi vrednic de bogăţia tradiţiilor sale.
Binecuvântarea şi harul Domnului nostru Iisus Hristos fie cu voi, cu toţi.
S F Â N T A C H I N O T I T Ă A S F Â N T U L U I M U N T E A T H O S 21
SFÂNTA CHINOTITĂ A
SFÂNTULUI MUNTE ATHOS
24 Februarie 1997
Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos, informată fiind despre
analiza ce urmează asupra proiectului de lege privind „Protecţia
persoanei la colectarea şi folosirea datelor de natură personală” în
Parlamentul Greciei, reprezentând următoarea fază în ratificarea
Acordului European de la Schengen, socoteşte de datoria sa să
declare următoarele:
1. În legătură cu uriaşele posibilităţi ale tehnologiilor moderne,
nici o lege, nici vreo altă autoritate juridică nu poate controla
colectarea, prelucrarea şi folosirea informaţiilor electronice
aproape „imateriale.”
2. Discuţiile pe marginea proiectului de lege privind „Protecţia
persoanei la colectarea şi folosirea datelor de natură personală” au fost
stabilite de către Uniunea economică Europeană ca un pas ce precede
ratificarea Acordului Schengen de către Parlamentul Greciei, la care
guvernul Grec a aderat, conform înţelegerii din 6 Noiembrie 1992.
Pe lângă toate acestea, acest acord anulează controlul de frontieră, în
locul căruia se introduce sistemul informaţional Schengen, pentru
combaterea infractorilor în cadrul graniţelor Europei unite. Acest
sistem legalizează realizarea şi racordarea interstatală a tuturor
2 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
arhivelor conţinând informaţii personale despre cetăţenii care fie
au călcat legea, fie au potenţialul să o facă.
3. Există motive serioase să se vorbească despre încălcarea principiilor
democratice prin acest acord. Suspiciuni serioase au fost exprimate,
de asemenea, de către organe legislative responsabile precum
Parlamentul Europei şi Consiliul de Stat al Olandei. S’a confirmat cu
exactitate că, graţie Acordului Schengen şi sistemului informaţional
cu acelaşi nume, creşte semnificativ intervenţia în viaţa personală
a cetăţeanului şi, de asemenea, se dă o lovitură grea prezumţiei de
nevinovăţie a cetăţeanului. Mai mult, în felul acesta, se dă acelor
care au puterea posibilitatea accesului real la datele personale ale
forţei de muncă, cu posibilitatea unor abuzuri de multiple feluri.
Documentarea datelor de natură personală despre cetăţeni poate
căpăta forma unei tiranii.
4. Pe lângă toate acestea, pentru Grecia, care nu are graniţă terestră
cu nici o ţară din cadrul Uniunii Europene, beneficiul naţional din
acest acord este neînsemnat. Dimpotrivă, pericolele provenite din
unele dispoziţii ale acordului sânt evidente, aşa cum este cazul
urmăririi internaţionale a infractorilor şi al urmăririi suspecţilor de
către statele membre UE, chiar şi în cazul în care persoana suspectă
nu reprezintă pericol pentru Grecia. Subliniem că Marea Britanie şi
Irlanda, tocmai din acest motiv, nu au aderat la acest acord.
5. De asemenea, din punct de vedere strict ortodox, există o serioasă
teamă şi nelinişte pricinuite de posibila afectare a libertăţilor
religioase şi vătămare a sentimentelor Creştinilor, ceea ce s’a şi
întâmplat, într’un mod identic, prin impunerea fără dezbatere a
codului internaţional unic al produselor (UPC) în ţara noastră
(Grecia, n.tr.) ce foloseşte numărul din Apocalipsă, 666. Conform
unor opinii autorizate, pericolul apariţiei rapide a unui astfel de
sistem informaţional european şi mai târziu internaţional, de tip
S F Â N T A C H I N O T I T Ă A S F Â N T U L U I M U N T E A T H O S 23
Schengen, nu reprezintă în nici un caz rodul imaginaţiei cuiva, ca
şi posibilitatea folosirii lui de către puteri antiCreştine în scopul
impunerii ulterioare a unei dictaturi mondiale unice economicopolitice
şi, mai apoi, şi duhovniceşti – aşa cum este aceasta descrisă
în capitolul 13 din Apocalipsă. Dimpotrivă, progresul actual
internaţional în privinţa tehnologiei, împreună cu impunerea
sistemelor internaţionale la nivel global, face cu totul logice şi
realizabile aceste rânduri din Apocalipsa Sfântului Ioan Theologul.
Având în vedere că informaţiile şi avertismentele amintite mai sus
sânt vrednice de crezare, ne declarăm împotrivirea făţişă şi deplină
faţă de acceptarea acestui proiect de lege. Biserica Ortodoxă se
îngrijeşte, cu iubire de oameni, de mântuirea şi libertatea personală a
omului, fără de care el nu poate să se unească cu adevărat cu Biserica
şi să se mântuiască. Tocmai de aceea, Biserica a stat dintotdeauna în
fruntea luptei naţionale pentru libertate. Monahismul athonit, ca un
avanpost al Bisericii şi păstrător al Sfintei Predanii a ortodocşilor,
se vede silit să aducă la cunoştinţa poporului marea sa îngrijorare
pricinuită de văditele primejdii ce vin din partea sistemului electronic
de evidenţă generală, care este introdus cu toate urmările negative,
menţionate mai sus, asupra libertăţii date omului de Dumnezeu şi
asupra mântuirii sale în Hristos.
Proiectul de lege privind „Protecţia persoanei la colectarea şi
folosirea datelor de natură personală” reprezintă, în esenţă şi din
păcate, legalizarea colectării electronice, prelucrării şi folosirii
informaţiei de natură personală; în acelaşi timp, aşa-zisa „protecţie,”
existentă doar verbal, este pentru om pur teoretică.
Acceptarea eventuală a acestui proiect de lege de către Parlament
reprezintă ultimul pas spre ratificarea Acordului Schengen şi poate
duce la dispariţia definitivă a secretului personal şi a respectării
libertăţii noastre.
2 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Privind acestea, facem apel la toate persoanele de răspundere să
reexamineze chestiunea în cauză în lumina celor menţionate mai
sus şi rugăm Guvernul Greciei ca, în cel mai rău caz, să amâne
temporar adoptarea proiectului de lege în Parlament.
SFÂNT U L SINOD AL BISER ICII GRECIEI 25
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII GRECIEI
7 Aprilie 1997, Enciclica nr. 2626
Către binecredinciosul popor Grec
Iubiţii noştri fii întru Domnul, har vouă de la Domnul
Dumnezeu Atotţiitorul!
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, neliniştit de cele multe ce s’au
scris, s’au auzit şi s’au petrecut de curând, în urma îngrijorării
pricinuite
de Acordul Schengen şi de votarea legii „Pentru protecţia
persoanei
la prelucrarea datelor cu caracter personal,” studiind tema
şi călăuzindu-se după cuvintele Domnului
şi Mântuitorului
nostru
Iisus Hristos: „Daţi dară înapoi ale Chesarului, Chesarului, şi ale lui
Dumnezeu, lui Dumnezeu” /Mat. 22:21/, aduce la cunoştinţă credincioşilor
săi fii concluziile la care a ajuns:
1. Dând „Cezarului cele ale Cezarului,” Sfântul Sinod şi, împreună
cu dânsul, orice Creştin conştient, recunoaşte că problemele politicii
externe şi ale securităţii interne, al căror ţel este bunăstarea
poporului nostru în viaţa lui pământească, sânt reglementate
de
către conducerea politică a Statului, care dă socoteală
în faţa poporului
şi are obligaţia de a se lupta pentru libertăţile acestuia,
pentru
drepturile şi progresul său.
2. În paralel, însă, Sfântul Sinod, dar împreună cu dânsul şi orice
2 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
cetăţean Ellin, are, potrivit Constituţiei, dreptul de a se interesa
de
exactitatea respectării drepturilor private şi a celor obşteşti
garantate
constituţional. Astfel, Sfântul Sinod, cu convingerea
că toate noţiunile
dezbătute pe o temă dată (de pildă termenul „îndosariere electronică”),
nu pot acoperi toate aspectele necunoscute ale chestiunii, face
apel la guvern şi, în general, la conducerea
politică a ţării noastre, să
aibă în vedere în cadrul competenţei şi a responsabilităţii
sale prezentarea
oricăror explicaţii legate de această temă. Iar, pe mai departe,
să se îngrijească de o cât mai bună cu putinţă protecţie
a persoanei
faţă de măsurile de „prelucrarea datelor
cu caracter personal,”
prin proceduri legislative constituţionale,
şi să aducă îmbunătăţirile
necesare pentru îmbunătăţirea legii propuse spre votare.
3. Sfântul Sinod doreşte a remarca însă că, o dată cu Acordul
Schengen
şi prin legile corespunzătoare, a revenit în actualitate tema lui
Antihrist şi a semnului său, despre care ne vorbeşte Sfânta Carte
a Apocalipsei. Având în vedere că această temă se află în legătură
nemijlocită cu credinţa Creştină şi cu mântuirea omului, Sfântul Sinod
socoteşte că este îndreptăţit să-şi exprime punctul de vedere în
legătură cu toate aspectele acestei tematici, dând lui Dumnezeu cele
ale lui Dumnezeu.
Aşadar, remarcăm cu tristeţe că progresul civilizaţiei în domeniul
aplicaţiilor electronice este legat, din păcate, de numărul
666, care
este utilizat drept cod numeric principal în tehnologia
respectivă.
Acest număr este limpede menţionat în Sfânta Carte a Apocalipsei
ca fiind numărul lui Antihrist. Despre
acest număr s’au scris şi s’au
spus multe.
Biserica noastră recunoaşte că Pecetea lui Hristos nu este un oarecare
simbol exterior, ce se poate impune
oamenilor prin forţă şi prin
tiranie, ci este harul Sfântului Duh, care, pogorât prin Sfintele Taine
ale Botezului şi Mirungerii, îl sfinţeşte pe om şi îl face „fiu al lui
SFÂNT U L SINOD AL BISER ICII GRECIEI 27
Dumnezeu,” şi de aceea aceste Taine, mai cu seamă cea a Mirungerii
sânt numite „peceţi ale lui Hristos.” „O pecete adevărată, luminată
de Duhul,” după cum spune Sfântul Simeon Noul Theolog. Iar pecetea
lui Hristos o are şi o păstrează cel ce mărturiseşte că Iisus Hristos
este Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume în trup şi S’a făcut om
pentru mântuirea noastră. Iar o pecete care se impune cu forţa şi în
mod tiranic nu este în stare a face nelucrătoare
puterea
lui Hristos.
În acelaşi fel, pecetea lui Antihrist, despre care vorbeşte Apocalipsa,
nu este un simbol extern care se poate impune cu forţa, peste
voia şi împotrivirea omului, ci este lepădarea de bunăvoie de viaţa
harului Sfântului Duh, prin renunţarea nesilită la credinţa că Iisus
este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
Pe această temă s’au
scris însemnate studii de către sfinţi slujitori ai Bisericii şi savanţi
- theologi înţelepţi.
Numărul 666, potrivit celor menţionate despre el în Apocalipsă, reprezintă
neîndoielnic numărul lui Antihrist. Prin urmare,
nu este
cu putinţă ca un Creştin să fie indiferent la introducerea
intenţionată
şi sistematică a acestui număr în viaţa sa şi, îndeosebi, în viaţa
poporului Ellin, care este aproape în totalitate
Creştin şi ortodox,
indiferent cât de conştient îşi trăieşte
fiecare
om credinţa.
Desigur, este posibil şi ca numărul 666 în sine să nu aibă o însemnătate
duhovnicească, atunci când este întâlnit, de pildă, în numerotarea
filelor unei cărţi voluminoase, sau este un număr de ordine,
de înregistrare. Însă ni se pare ciudat şi contradictoriu
faptul ca,
pe de o parte, ţara noastră să aibă mândria Peceţii lui Hristos, a
credinţei în Hristos şi în Sfânta Treime, în numele căreia
s’a votat
şi s’a consacrat Constituţia sa, şi a Sfintei Cruci care reprezintă, în
mod concret, drapelul nostru, iar pe de altă parte să acceptăm ca
stat un astfel de stil de viaţă şi astfel de legi (pe orice temă şi, mai
mult, pe o temă care are legătură directă cu omul şi cu credinţa sa
2 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
în Hristos, cu conştiinţa
sa) care duc, în practică, la introducerea
în statul Ellin unui sistem electronic al cărui element de bază este
codul numeric 666.
Nu constituie acest lucru un dispreţ al cuvântului lui Dumnezeu?
Nu este o provocare
şi o sminteală pentru poporul nostru Creştin
ortodox?
Prevedem faptul că mulţi nu vor fi de acord cu noi în demersul nostru
pe această temă. Şi, din păcate, aceştia vor fi din acele cercuri
care nu recunosc autoritatea Bisericii.
Pentru aceasta, Sfântul Sinod socoteşte că acum este momentul
oportun să se adreseze guvernului şi funcţionarilor politici a ţării
noastre, cu următoarele recomandări:
a. Să nu se primească numărul 666 drept cod numeric al sistemelor
electronice
de stat pentru protecţia persoanei. Trebuie să devină un
obicei ca, de fiecare dată când se schimbă guvernul, pentru confirmarea
acestor hotărâri să se facă, în mod firesc, declaraţii publice, pe
cât este posibil, de către toţi funcţionarii de stat.
b. Trebuie să se intervină pe lângă conducerea ţărilor membre ale Uniunii
Europene care, deşi unele dintre ele s’au declarat
state „laice,”
reprezintă totuşi şi ţări Creştine, cu o cultură Creştină, şi să se ceară
oficial înlocuirea numărului 666 din sistemul electronic central al Uniunii
Europene cu oricare alt cod numeric. Cu un progres atât de mare
al electronicii, oare nu e posibil să se înlocuiască
un cod numeric?
c. Să nu se permită, sub nici un pretext, aplicarea numărului 666 în
noul sistem de identitate al ţării noastre, şi trebuie insistat ca rubrica
„religie” să rămână specificată ca obligatorie în noul tip de buletin.
Nu este, după cum se pare, întâmplătoarea încăpăţânarea în a se introduce
această nouă lege? Nu este îndreptăţită bănuiala că folosirea
numărului 666 nu este întâmplătoare şi că în spatele acestei utilizări
se ascunde ceva suspect?
SFÂNT U L SINOD AL BISER ICII GRECIEI 29
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru înflorirea culturii şi pentru toate
darurile lui Dumnezeu către poporul nostru ortodox.
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru că ţara noastră este guvernată
democratic,
iar libertăţile şi drepturile fiecărui individ sânt protejate
de Constituţia ţării şi de acordurile internaţionale, într’atât încât
sânt respectate şi considerate inviolabile drepturile individuale ale
unei minorităţi cu opinii diferite, chiar şi când acestea vin în vădită
contradicţie
cu direcţia majorităţii.
Ne exprimăm convingerea că poporul nostru va încuviinţa acest
mesaj, iar conducerea
politică responsabilă va face tot ce este mai
bine pentru a nu pricinui unei părţi a poporului nostru ortodox,
dacă nu chiar întregii naţiuni, probleme de conştiinţă.
După toate cele spuse şi privind către apropiatele zile ale Mântuitoarelor
Patimi şi ale Învierii din morţi a Mântuitorului Hristos,
dorim întregului popor ortodox Ellin să ajungă cu înţelepciune
la
Sfintele Paşti, dăruindu-i binecuvântarea părintească a Bisericii şi
chemând asupra tuturor harul lui Dumnezeu şi nemăsurata
Sa milă.
Întâi-stătătorul Sfântului Sinod,
† Serafim, Arhiepiscopul Greciei
Urmează iscăliturile celorlalţi membri ai Sfântului Sinod
3 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
DUBLA SFÂNTĂ SINAXĂ EXTRAORDINARĂ
A SFÂNTULUI MUNTE ATHOS
21 August / 3 Septembrie 1997, Nr. Protoc. F2 / 32 / 1412
Dubla Sfântă Sinaxă Extraordinară a Sfântului Munte, cercetând
iarăşi importanta chestiune a Acordului Schengen şi a buletinelor
electronice de identitate, a socotit necesar ca, în continuarea declaraţiilor
sale anterioare, să aducă la cunoştinţa cinstitului popor
ortodox Grec următoarele:
1. Împărtăşim neliniştea întregii Biserici, alăturându-ne duhului
recentelor comunicate ale Sfântului Sinod al Bisericii
Greciei, Sfântului
Sinod Eparhial al Bisericii Cretei şi ale multor altor sfinte mitropolii
şi sfinte mănăstiri.
2. Ca monahi ortodocşi, trăim permanent în duhul răstignirii
şi al
învierii, duh al plânsului de pocăinţă dătător de bucurie şi al aşteptării
venirii Celui ce „a ieşit biruind şi ca să biruiască” /Apoc. 6:2/.
Considerăm, de aceea, necesar
să amintim fiecărui Creştin ortodox
că împlinirea datoriei fundamentale a mărturisirii credinţei noastre
către Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate împleti cu un duh de
tulburare
şi panică, duh care nu arată altceva decât lipsa de credinţă
şi de trăinicie a Harului în inimă. Adâncirea studiului semnelor
vremii şi constatarea cu certitudine a zilelor de pe urmă produc
o bună nelinişte, care are drept rezultat încercarea
unei pocăinţe
DU BLA SFÂNTĂ SINA X Ă A SFÂNT U LUI MUNTE ATHOS 31
depline, a unei lupte hotărâte
pentru biruirea
patimilor noastre
aducătoare de moarte şi a unei mai bune pregătiri pentru intrarea
în împărăţia Mielului cel înjunghiat.
„Fericiţi cei ce fac poruncile
lui, ca să fie stăpânirea lor preste lemnul vieţii şi pre porţi să intre
în cetate” /Apoc. 22:14/.
3. Căderea din dreapta credinţă şi secularizarea, spiritul
general de
apostazie şi de înaintare în diverse rătăciri şi slujiri ale diavolului,
saltul progresului tehnologic al sistemelor
de înregistrare, arhivare
şi supraveghere, universalizarea
economiei
şi constatarea încercării
de pătrundere clandestină a simbolurilor antiCreştine în domeniile
vitale ale vieţii sociale - cum sânt produsele comerciale, tranzacţiile
economice şi relaţiile
Stat-cetăţeni - fac cu adevărat mult prea palpabile
şi apropiate cele pe care Sfântul Evanghelist Ioan le descrie în
versetele 16-18, din capitolul 13 din de-Dumnezeu-însuflata Carte a
Apocalipsei. Îndreptăţita nelinişte
şi protestele cinstitului
popor nu
au, desigur, scopul de a împiedica împlinirea
desăvârşită a prorociilor
la o vreme de care „nimenea ştie, nici îngerii din ceruri, fără
numai Tatăl meu singur” /Mat. 24:36/.
4. Sântem însă îngrijoraţi şi protestăm, deoarece răceala
şi nepăsarea
arătată faţă de credinţa şi tradiţia duhovnicească a unui popor
Creştin ortodox de către Guvernul său şi a reprezentanţilor
săi aleşi
poate pune Biserica, chiar şi neamul, într’o încercare inoportună şi
în confuzie.
5. Declarăm încă o dată că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei,
dar şi încrederea în cele câte Mângâietorul
le-a predat ca prorocii
în Biserica Creştină, ne obligă să refuzăm a accepta orice fel de buletin
electronic de identitate
cu Cod Numeric Matricol Unic (C.N.M.U.), ca
aducând prejudicii
libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre Creştine.
6. Chemăm Guvernul şi pe reprezentanţii aleşi ai poporului
Grec să
anuleze aplicarea, dăunătoare Neamului, dar deja votată de Parla3
2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
mentul ales, a Acordului Schengen, deoarece nu conţine o garantare
deplină a respectării secretului
particular
şi a prezumţiei de nevinovăţie
a cetăţeanului
şi contribuie
în cel mai înalt grad la degradarea
Ortodoxiei neamului nostru, de vreme ce introduce discriminări
inadmisibile pentru
cetăţenii ţărilor terţe.
7. Declarăm cinstitului popor Grec că trăim buna nelinişte
întru Dumnezeu
pentru cele petrecute, în post şi rugăciune,
stabilind în acest
scop o priveghere de toată noaptea în Sfânta Biserică Protaton, Duminică
8/21 Septembrie
1997, de praznicul Naşterii Maicii Domnului.
8. Fie ca rugăciunile Preacuratei Născătoare-de-Dumnezeu,
Mijlocitoarea
tuturor şi Acoperitoarea Sfântului Munte şi a ortodocşilor
de pretutindeni, să-i întărească pe toţi credincioşii în lupta obştească
a pocăinţei, a sfârşitului Creştinesc şi a bunei-
mărturisiri, şi să
alunge de la neamul nostru orice nouă ispită şi evoluţie a evenimentelor
care să se îndepărteze de la izvoarele dătătoare
de viaţă
ale predaniei noastre Creştine Ortodoxe.
Iscălesc întâi-stătătorii şi reprezentanţii celor douăzeci
de sfinte mânăstiri
din Sfântul Munte Athos, adunaţi în Dubla Sfântă Sinaxă Extraordinară
SFÂNT U L SINOD AL BISER ICII GRECIEI 33
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII GRECIEI
9 Februarie 1998
Către cucernicul popor ortodox Grec
Iubiţii noştri fii în Domnul,
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, datorită recentei intrări în vigoare
din 8 Decembrie 1997 a aplicării parţiale a Tratatului Schengen
pentru Grecia şi în vederea lărgirii în continuare şi a aplicării lui
totale în cursul anului 1998, se adresează dumneavoastră pentru a
vă lumina şi întări sufleteşte în legătură cu neliniştile şi îndoielile
multora referitoare la aplicarea acestuia.
Aceste nelinişti se datorează, pe de o parte, lipsei informării clare
şi depline a cetăţenilor asupra acestui tratat, a scopului pe care îl
slujeşte el şi a mijloacelor de care se foloseşte, iar, pe de altă parte,
din cauza suspiciunii capitale că prin el se încearcă impunerea sistemului
integrator de control asupra vieţii private, care aduce atingere
persoanei umane. Dincolo de acestea, de aplicarea acestui Tratat au
fost legate probleme duhovniceşti foarte serioase, precum cea despre
Antihrist şi despre pecetea sa, sau după cum şi cea despre nefastul
număr 666, probleme care provoacă îndreptăţită nelinişte şi multiple
întrebări poporului credincios, care pretinde conducerii sale,
duhovniceşti şi bisericeşti, luări de poziţie şi răspunsuri veritabile.
3 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
I
1. Sfântul Sinod nu poate să nu remarce lipsa unei publicităţi largi
şi a unei informări amănunţite a cetăţenilor pe durata procedurii de
ratificare a Tratatului Schengen de către Parlament.
2. Scopul acestui Tratat, după cum se defineşte din stipulările sale,
este asigurarea deplasării persoanelor şi bunurilor pe teritoriile
statelor semnatare, după „deschiderea graniţelor” şi desfiinţarea
controalelor de la graniţe. Conform acestor stipulări, tratatul are ca
obiectiv scăderea şi controlul crimei organizate, şi protecţia cetăţenilor
împăcaţi cu legea.
3. În loc, însă, de toate rezultatele pozitive aşteptate de la el, aplicarea
Tratatului este criticată că se sprijină pe metode şi mecanisme
potrivnice libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor. Sistemul Electronic
Informaţional Schengen are drept scop adunarea, înregistrarea,
prelucrarea şi utilizarea informaţiilor şi datelor referitoare la viaţa
privată a cetăţenilor, care sânt consideraţi sau sânt bănuiţi că pot
pune în pericol siguranţa. Prin dispoziţiile Tratatului, de asemenea,
sânt introduse noi date în domeniul dreptului, ca, de exemplu,
metoda „urmăririi discrete” a indivizilor care sânt consideraţi
„suspecţi de a săvârşi în viitor fapte condamnabile,” sau se întocmesc
liste de „persoane indezirabile,” care nu sânt acceptate în ţările
în care este în vigoare Tratatul Schengen, adică în ţările Europei,
numai în baza bănuielilor.
4. Dincolo de aceste puncte, care au consecinţe serioase asupra libertăţii
persoanei umane şi asupra respectării drepturilor ei, în
mod deosebit, pentru noi, ortodocşii Greci, există şi alte motive de
nelinişte în ce priveşte aplicarea Tratatului. În noua „ordine politică”
care se consolidează, Ortodoxia se află în pericolul de a ajunge o
minoritate controlată, care va fi pradă uşoară pentru factorii potrivnici
Ortodoxiei şi Ellinismului. De altfel, primele indicii ale aplicării
SFÂNT U L SINOD AL BISER ICII GRECIEI 35
acesteia vădesc pericolul desprinderii noastre de către popoarele de
aceeaşi credinţă din Balcani.
5. Pentru neaplicarea Tratatului Schengen s’au exprimat, de altfel,
partide politice, factori sociali şi personalităţi atât din Grecia, cât şi
din Europa. Însuşi Parlamentul European, într’o suită de expuneri,
din 1992 până în 1997, stigmatizează „lipsa de transparenţă şi de
control democratic” în aplicarea tratatului şi „cere luarea de măsuri
pentru evitarea unor situaţii de acest gen.”
Prin urmare, Sfântul Sinod insistă asupra poziţiei sale mai vechi,
proclamând şi susţinând categoric nevoia de asigurare a protecţiei
personalităţii, vieţii private şi de familie şi a confidenţialităţii corespondenţei,
care sânt prejudiciate de Tratatul Schengen, şi cere
imediata rectificare a N. 2472/97.
II
1. Acest tratat este însă în mod direct legat şi de scoaterea noilor cărţi
electronice de identitate şi folosirea în acestea a numărului 666, care
este numărul lui Antihrist, conform textului insuflat de Dumnezeu
al Apocalipsei, şi nu un număr întâmplător. Sfântul Sinod, prin
enciclica lui precedentă, a subliniat însemnătatea duhovnicească
a numărului 666 şi cerea „să nu fie acceptat ca şi număr de cod al
sistemelor electronice de stat pentru protecţia omului” şi „sub nici
un motiv să nu se aplice ca şi număr de cod numărul 666 în noul
sistem al cărţilor de identitate din ţara noastră, iar religia să fie
trecută în mod obligatoriu printre datele înscrise în noul tip de carte
de identitate.” Faptele au arătat că nu au fost ascultate aceste apeluri
ale Bisericii.
2. În consecinţă, dacă noile cărţi de identitate urmează să folosească
ca şi cod de citire al lor de către aparatele electronice numărul nefast
şi inacceptabil 666, atunci Sfântul Sinod, constatând încălcarea
3 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
conştiinţei religioase a credincioşilor ortodocşi, recomandă credincioşilor
să nu accepte noile cărţi de identitate. În această situaţie,
conducerea trebuie să ia în consideraţie pe aceşti credincioşi care
prezintă o problemă de conştiinţă si să rezolve în alt mod poziţia lor
faţă de stat.
3. Problema „peceţii,” pe de altă parte – despre care se spun şi se
scriu multe în ultima vreme, perturbând liniştea sufletească a credincioşilor
şi provocând tulburare, agitaţie şi sminteală multora,
responsabili şi iresponsabili – evident, nu este nici temă de discuţii
publice şi de recriminare şi, cu atât mai mult, de poziţii „autorizate,”
personale sau colective. Sfinţii Părinţi se apropie cu cutremur
de problemele Apocalipsei şi, cu şi mai multă atenţie, se feresc a
se pronunţa asupra lor, recomandând tuturor priveghere şi curăţire
pentru identificarea la vreme, prin luminarea Duhului Sfânt, a evenimentelor
istorice trăite, faţă de cele prorocite în Apocalipsă.
„Pecetea” – fie că este vorba de numele lui Antihrist, fie de numărul
numelui lui –, doar atunci când va veni vremea să fie impusă
omului va atrage după ea şi tăgăduirea lui Hristos şi alăturarea cu
Antihrist, întrucât este ajutată de acceptarea voită a ei de către om.
Acceptarea voită a „peceţii,” care constituie tăgăduirea limpede a
lui Hristos, împiedică lucrarea dumnezeiescului har, întrucât însuşi
omul, cu voia sa, nu se face împreună-lucrător acestui har şi stăruie
nepocăit în această tăgăduire.
Iubiţi fii în Domnul,
Epoca noastră se caracterizează prin decăderea valorilor morale şi
prin primejdia alterării trăirii ortodoxe. Deosebit de neliniştitoare
sânt fenomenele care se observă în contextul spiritual şi social internaţional,
unde ideea mondializării „sincretiste” tinde să se impună
fără a se deosebi în vreun fel între Ortodoxie şi erezie, adevăr şi înşeSFÂNT
U L SINOD AL BISER ICII GRECIEI 37
lăciune, trăire sănătoasă şi stricată. Corelarea tuturor acestor lucruri,
ca şi stăruinţa în folosirea numărului 666, ne cheamă la grijă, curăţire,
priveghere duhovnicească şi nădejde neclintită în biruinţa lui
Hristos. De aceea, vă îndemnăm părinteşte pe toţi cu cuvântul Apostolului:
„Nu vă spăimântaţi” /II Thes. 2:2/. Sprijiniţi-vă în credinţă şi
încredinţaţi-vă lui Dumnezeu. Staţi neclintiţi şi păstraţi credinţa, cu
harul Domnului. Nemărginită Sa putere şi milă fie cu voi, cu toţi.
3 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII UCRAINEI
PATRIARHIA MOSCOVEI
1998
Preşedintelui Consiliului Suprem şi al Guvernului Ucrainei, ierarhilor,
monahilor şi tuturor credincioşilor Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Astăzi, poporul ortodox, ca adevărat păstrător al credinţei şi evlaviei,
este deosebit de îngrijorat din pricina a ceea ce se întâmplă
în viaţa religioasă, politică, economică, ştiinţifică şi culturală a ţării
noastre şi a lumii întregi. Noi vedem în aceasta o manifestare
îmbucurătoare de priveghere şi trezvie duhovnicească în mediile
bisericeşti. Din partea noastră, cu deplină responsabilitate pastorală
înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele ce ne-au fost încredinţate,
subliniem faptul că civilizaţia contemporană nu numai că se secularizează
fulgerător, ci foarte adesea este condusă în dezvoltarea ei de
idei potrivnice lui Dumnezeu, luptătoare împotriva lui Dumnezeu.
Consecinţa acestui fapt este folosirea unor mijloace necunoscute
până acum de distrugere în masă, terorismul internaţional, propaganda
desfrâului şi a violenţei prin mijloace de informare în masă,
amestecul silnic în taina vieţii ş.a. Lumea occidentală de astăzi, cu
toate că vorbeşte neîncetat de libertate şi dezvoltare liberă, în realitate,
prin felul ei de viaţă, îl face pe om rob absolut al patimilor
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I U C R A I N E I 39
şi dorinţelor păcătoase. Putregaiul duhului antihristic pătrunde tot
mai activ în viaţa noastră de zi cu zi, prin intermediul impunerii
îndârjite a „valorilor occidentale”: idolul vieţii confortabile, încrederea
de sine, îngăduinţa a toate ş.a. Potrivit Apocalipsei, la vremea
rânduită, acest proces se va încheia cu venirea antihristului pe tron
şi cu despărţirea multor credincioşi de harul lui Dumnezeu, din pricina
acceptării de către aceştia a peceţii ucigătoare a Celui viclean
– căci aşa cum, după cuvintele Sfântului Ioan Gură-de-Aur, înainte
de potopul lumii omenirea s’a cufundat în păcate, aşa şi la sfârşitul
istoriei oamenii, mai întâi, se vor umple de duhul antihristului, iar
apoi vor primi pecetea lui.
Acum, în rândul multor credincioşi care aparţin Bisericii Ortodoxe
a Ucrainei, s’a pricinuit o mare tulburare din pricina intenţiei
structurilor de conducere ale Ucrainei de a introduce în ţară o
codificare generală, conform hotărârii Cabinetului de Miniştri al
Ucrainei „Despre măsurile legate de introducerea numerelor de
identificare pentru persoane fizice” din 6 Noiembrie 1997. Un număr
considerabil de Creştini ortodocşi înclină (şi nu fără motiv) să
vadă în aceasta împlinirea prorociilor din Apocalipsă legate de pecetea
antihristului şi ajung să considere numărul de identificare ca
„numărul fiarei”, la care s’a referit Sfântul Apostol şi Evanghelist
Ioan Theologul /Apoc. 13:17-18/.
Deja, de pe acum, nu este greu să ne imaginăm posibilele urmări ale
codificării tuturor locuitorilor ţării. Căci, ca urmare a codificării şi,
mai apoi, a creării de baze de date cu toţi cetăţenii, se va ajunge la o
creştere uriaşă a controlul asupra fiecărei persoane în parte. Iar, mai
târziu, unificarea sistemelor computerizate de control la nivel internaţional
va crea toate condiţiile pentru apariţia structurilor de conducere
suprastatală, care se pot transforma în „guvernul mondial”
profeţit în prorocii. Acesta ar fi ultimul pas către realizarea deplină
4 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
a perspectivelor eshatologice (desfăşurarea evenimentelor din perioada
de la sfârşitul istoriei omenirii), descrise de Sfântul Apostol
şi Evanghelist Ioan Theologul, căci, în cazul în care se ajunge la
realizarea unui astfel de aparat de control total al omenirii, lesne se
va ajunge şi la realizarea împărăţiei lui antihrist.
Dar, pe lângă aceasta, este important să nu uităm că pecetea lui antihrist
doar va pune capăt procesului de lepădare de Dumnezeu şi
de harul Său, care se întâmplă astăzi în chip tainic întru adâncul
inimilor oamenilor. Tocmai în acest caz, al numărului individual de
identificare, care va fi atribuit fiecărui om, va fi introdus drept ajutor
şi va fi pus asupra lui cu ajutorul unei tehnologii care „nu poate fi
îndepărtată,” de aceea poate deveni „pecetea lui antihrist.” La sfârşit,
omul se va afla în faţa unei dileme: fie să accepte codul, fără de
care existenţa sa în societate ar deveni imposibilă, fie să-l refuze, şi
în felul acesta să iasă în afara graniţelor lui antihrist şi, astfel, să fie
supus persecuţiilor, adică în rânduiala evenimentelor ce vor veni,
care este descrisă în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Theologul.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, cercetând sub toate
aspectele problema introducerii numerelor de identificare, care,
la cererea sa, a fost studiată în cadrul şedinţei lărgite a Comisiei
Theologice sinodale – la care, pe lângă membrii acesteia, au participat
şi experţi în sisteme de computere, economişti, persoane de
conducere din administraţia fiscală a statului precum şi stareţi,
vicari şi clerici din mănăstiri cunoscute şi alţi clerici cu autoritate
–, a ajuns la concluzia că, în clipa de faţă, ar fi premature şi nejustificate
declaraţii categorice cum că Creştinii ortodocşi ar fi siliţi să
primească pecetea antihristului.
În primul rând, conform învăţăturii Sfinţilor Părinţi, pecetea antihristului
va fi universală pentru întreaga omenire. Astăzi, însă, prin
mila lui Dumnezeu, poporul nostru încă nu s’a cufundat în familia
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I U C R A I N E I 41
secularizată a popoarelor apusene, iar cărţile noastre de identitate şi
numerele de identificare sânt deocamdată prevăzute numai pentru
utilizare internă.
În al doilea rând, codificarea în sine, în afara oricărui context, nu
poate fi calificată ca o acţiune antihristică.
Însă fiecare Creştin ortodox are dreptul să decidă pentru sine dacă
poate să primească un astfel de cod. În legătură cu aceasta, nemicşorând
vigilenţa credincioşilor, socotim că primirea acestor numere
de identificare încă nu înseamnă trădarea lui Hristos şi, din această
cauză, încă nu înseamnă primirea „semnului lui Antihrist”. Sfânta
Biserică, la vremea potrivită, va ridica glasul său şi va atrage atenţia
şi îi va feri pe fiii săi credincioşi de păcate de neîndreptat.
Înţelegând în felul acesta că introducerea codificării care se propune
astăzi în Ucraina nu poate fi identificată cu punerea „peceţii lui
Antihrist”, Biserica Ortodoxă a Ucrainei nu poate în acelaşi timp
să nu-şi exprime îngrijorarea sa profundă pentru posibilele consecinţe
ale acestui pas, chiar dacă acesta ar fi şi într’o perspectivă
îndepărtată. Biserica cheamă autorităţile Statului să abordeze cu
măsură şi bun simţ rezolvarea unei chestiuni atât de importante
precum este introducerea numerelor de identificare, care, printre
altele, poate duce şi la destabilizarea societăţii şi la pierderea încrederii
poporului în autorităţi.
Facem un apel către organele de resort ale statului ca pentru credincioşii
ortodocşi din Ucraina să se elaboreze un sistem alternativ
de impozitare şi înregistrare a persoanelor fizice şi a organizaţiilor
religioase, care să nu fie discriminatoriu, precum şi dreptul la libera
alegere a sistemului de plată a impozitelor pentru toţi cetăţenii, ca
în nici un caz să nu fie obligaţi să primească numărul de identificare,
care, faţă de toate celelalte, îl depersonalizează pe om, practic îl
lipseşte de nume şi prenume la nivelul vieţii sociale şi cetăţeneşti,
4 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
distrugându-i demnitatea şi ducând la atingeri ale drepturilor şi libertăţilor
sale. În orice caz, dacă sânt respectate convingerile religioase
ale cetăţenilor, fiecărui credincios trebuie să i se dea dreptul să
poată refuza primirea codului în care se va găsi unul şi mai multe
cifre de „6”.
Rugăm autoritatea statului să nu amendeze penal sau administrativ
pe aceia dintre credincioşii Bisericii noastre care nu ar voi să primească
deloc numărul de identificare.
Reamintim tuturor fiilor credincioşi ai Sfintei Maici Biserica despre
legământul apostolesc: „Nu iubiţi lumea, nici cele din lume. De iubeşte
cineva lumea, nu este dragostea Tatălui întru el; căci tot ce este
în lume – pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii – nu este dela
Tatăl, ci din lume este. Şi lumea trece, şi pofta ei, iar cel ce face voia
lui Dumnezeu rămâne în veac” /I Io. 2:15-17/.
Aşadar, „privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită,” /Mat.
26:41/ căci „nu ştiţi ziua nici ceasul în care Fiul Omului va veni”
/Mat: 25:13/.
„Iar Dumnezeu a tot harul, cel ce au chemat pre noi la cea vecinică a
lui slavă prin Hristos Iisus, acela, puţin pătimind voi, să vă facă desăvârşit,
să vă întărească, să vă dea putere, să vă întemeieze. Aceluia,
slava şi puterea în vecii vecilor, Amin!” /I Pet. 5:10-11/.
† Vladimir, Mitropolitul Kievului şi a toată Ucraina,
împreună cu membrii Sfântului Sinod
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I U C R A I N E I 43
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII UCRAINEI
PATRIARHIA MOSCOVEI
29 Decembrie 2003
Sfântul Sinod a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, neîncetat osteninduse
să înveţe ştiinţa sănătoasă a credinţei ortodoxe şi mustrând pe cei
ce se împotrivesc /Tit 1:9/, luând aminte la serioasa şi îndelungata
tulburare a poporului bisericesc ortodox şi având pastoral în
vedere neliniştea bunului cuget al multor cetăţeni ai patriei noastre
pricinuită de problema numerelor de identificare, socoteşte ca fiind
sfânta sa datorie de a cerceta din nou această chestiune şi de a se
adresa fiilor săi duhovniceşti, cetăţenilor Ucrainei şi autorităţilor
ei, cu următorul comunicat:
Problema introducerii numerelor de identificare a fost şi mai
înainte, nu o dată, tema unui studiu detaliat al cărui rezultat au
fost hotărârile Sfântului Sinod al sfintei noastre Biserici, a căror
importanţă şi neschimbare o întărim încă o dată.
Totuşi, împrejurări noi au făcut necesar să dăm câteva lămuriri,
datorită adâncirii conceptelor acestei tematici, în contextul
dimensiunii eshatologice a credinţei noastre (adică ceea ce
priveşte soarta Bisericii şi a fiilor ei în vremurile din urmă, înainte
de sfârşitul lumii). Credinţa noastră, întemeiată pe mărturiile
istorice ale Sfintelor Scripturi şi Crezului despre venirea lui
4 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Hristos şi biruinţa sa mântuitoare, este îndreptată către viitor,
către evenimentul celei de-a doua veniri întru slavă a lui Hristos,
după care se va face cer nou şi pământ nou. A doua venire este
împlinirea credinţei Creştine, fără de care Creştinismul îşi pierde
sensul. De aceea, aşteptarea celei de-a doua veniri durează de-a
lungul întregii vieţi a Bisericii şi a theologiei ei. Apostolul Pavel
spune că, de fiecare dată când slujim Sfânta Euharistie, declarăm
moartea Domnului „până când va veni (iarăşi)” /I Cor. 11:26/. În
fiecare zi, citind Crezul, ne mărturisim credinţa în venirea lui
Hristos, pe care o aşteptăm cu credinţă, şi în viaţa veacului ce va
să fie.
Eshatologia, ca întâmplare reală din viitor, este prezentă în viaţa
noastră de astăzi împlinind-o cu nădejde şi înţeles Creştin. De
aceea, ea nu trebuie privită sau cercetată unilateral, adică ca o temă
care nu priveşte existenţa noastră de acum, dar, pe de altă parte, nu
poate fi acceptată ca parte a alegerii personale a fiecărui Creştin, ca
un lucru cu totul particular, deoarece grija pentru soarta viitoare a
lumii este firească pentru fiecare credincios, căci se leagă de soarta
sa personală.
Şi, totuşi, realitatea aşteptării vieţii viitoare şi a celei de-a Doua
Veniri, ca eveniment, presupune şi realitatea istorică a tuturor
manifestărilor legate de ea. A doua venire a lui Hristos va fi
precedată de manifestări şi de stăpânirea de scurtă durată a lui
Antihrist, care va dori să ia locul lui Hristos Dumnezeu şi va
pretinde pentru sine cinstiri ce se cuvin numai lui Dumnezeu.
Aceia care-l vor primi ca Dumnezeu vor primi semnul său (pecetea
lui Antihrist) /Apoc 13:16-17/, ce le va da posibilitatea să locuiască
în spaţiul temporar controlat de Antihrist. Iar cine va rămâne
credincios lui Hristos şi nu se va închina lui Antihrist, va fi lipsit
de toate drepturile, şi la sfârşitul vremurilor, chiar şi de darul
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I U C R A I N E I 45
sfânt a lui Dumnezeu – viaţa. De împărăţia lui Antihrist în viitor
sânt legate două chestiuni ale căror rădăcini se găsesc în prezent:
noţiunea de semn, pecete şi drepturile şi libertăţile persoanelor.
Primirea semnului lui Antihrist presupune închinarea conştientă
în faţa lui, ca Dumnezeu. Pentru unii, aceasta va fi de bună voie,
pentru alţii silită, dar în ambele cazuri va fi conştientă. Pecetea
(în sine) este mijlocul tehnic care va da posibilitatea existenţei
în lumea supusă lui Antihrist şi fără închinarea înaintea lui (a
semnului), acesta nu are nici o tainică putere reală asupra omului.
Şi, totuşi, împărăţia lui Antihrist nu va fi posibilă fără bază tehnică
corespunzătoare, cu ajutorul căreia el va încerca să-şi îndeplinească
scopul.
În legătură cu aceasta, orice limitare, chiar şi previzibilă, a
drepturilor şi libertăţilor politice şi economice ale cetăţenilor,
cu ajutorul mijloacelor tehnice, în înţelegerea Creştină lineară
a timpului orientat către sfârşitul său, capătă o dimensiune
eshatologică care nu poate să nu tulbure cugetul membrilor
Bisericii, astfel încât să-şi pună întrebarea: cu ce scop se face
aceasta?
Problema drepturilor şi a libertăţilor, în cazul acesta, nu poate fi
o problemă privată a credinciosului. Procesul actual de codificare
a cetăţenilor atinge nemijlocit activismul politic şi economic al
cetăţeanului. Se introduc forme care au înrudire tipologică cu
limitările vremurilor apocaliptice. Pe lângă aceasta, se ignoră tot
timpul şi se blochează metode reale de realizare a funcţiei statului
de regularizare şi control în zona economiei publice şi a activităţii
politice, ceea ce trezeşte în credincioşi paralele apocaliptice.
În ochii credincioşilor, în cursul evenimentelor de astăzi, putem
observa anumite semne eshatologice. În acelaşi timp, având
nevoie de trezvie, nu trebuie să înţelegem aceste semne ca fiind
4 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
chiar evenimentele sfârşitului lumii. De aceea, cei care au acceptat
numerele de identificare, de bunăvoie sau siliţi, nu trebuie să
privească acest lucru ca o lepădare de credinţă. Pe de altă parte, cei
care, conştienţi de aceasta, nu vor să primească codul nu trebuie
siliţi să o facă, ci în cazul refuzului din pricina sensibilităţii de
credinţă să nu fie numiţi fanatici şi sectari.
Deoarece în contextul Apocalipsei dumnezeieşti avem parte de
o călăuzire eshatologică şi ni se arată caracterul primejdios, sub
toate aspectele, al controlului tehnic al persoanei, nu putem să fim
indiferenţi faţă de introducerea acestora în casele noastre, unde
Domnul ne-a rânduit să vieţuim, şi în ţările pe care ni le-a lăsat
prin părinţii noştri. Dumnezeu, Care pe toate le cârmuieşte pentru
fiii Săi buni, a rânduit ca mijloacele tehnice de astăzi, indiferent
de raportarea polisemantică la ele, să poată sluji, surprinzător, la
rezolvarea problemelor Statului într’un mod mulţumitor pentru
Creştini. Dar, pe lângă aceasta, puterea Statului, declarându-şi
ataşamentul faţă de noile standarde politice, trebuie să se raporteze
cinstit şi responsabil la simţămintele cetăţenilor săi.
Construirea noii societăţi democratice este, de fapt, construirea
societăţii cetăţenilor, care recunoaşte, real şi nu iluzoriu, puterea
aceloraşi cetăţeni care o constituie. De aceea, misiunea autorităţilor
executive constă în rezolvarea problemelor cetăţenilor, care au
puterea reală, pe care au delegat-o Statului. Fiecare încercare a
funcţionarilor Statului de a obliga cetăţenii să primească hotărârile
sale, în orice chestiune, invocând oarecari motive aparent importante,
este potrivnică nemijlocit conceptului de stat cetăţenesc. Rezultatul
este nu un progres, ci o rămânere în loc. Autorităţile trebuie să
găsească o modalitate de a rezolva problemele şi nu să blocheze
rezolvarea acestora, mai cu seamă când este vorba de oameni liberi,
de drepturile şi libertăţile sfinte şi de-Dumnezeu-date ale oamenilor.
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I U C R A I N E I 47
Refuzul reprezentanţilor autorităţilor de resort de a trece la un
model alternativ de reglementare a activităţii economice ale
cetăţenilor (mai cu seamă în legătură cu plata impozitelor) sau de a
rezolva cu abilitate problemele din jurul introducerii acestora, este
privită pe drept cuvânt ca o încălcare a principiilor fundamentale
ale democraţiei şi o iresponsabilitate faţă de popor. În context
religios, astfel de acţiuni ale autorităţilor capătă o dimensiune
apocaliptică, ceea ce poate fi apreciat ca o acceptare conştientă sau
nu a bazei tehnice care favorizează înstăpânirea lui antihrist. O
astfel de poziţie pe viitor a autorităţilor nu va contribui la scăderea
tensiunii în societate, nici nu va oferi membrilor ei de astăzi atât de
necesara stabilitate şi nădejde că viaţa se va îmbunătăţi.
Ne adresăm tuturor oamenilor de bună credinţă din Ucraina să
facă tot ceea ce le stă în putinţă ca să nu se ridice obstacole în calea
întâlnirii dintre autorităţi şi credincioşi.
Chemăm încă odată cu stăruinţă reprezentanţii tuturor organelor
de conducere să ajute la realizarea drepturilor legale garantate
credincioşilor, de a vieţui şi de-şi îndeplini datoria cetăţenească
în conformitate cu convingerile lor religioase, şi mai cu seamă ca
operaţiunile financiare să se realizeze fără identificarea prin număr,
precum şi ca să nu permită impunerea universală a numărului de
identificare în toate aspectele vieţii oamenilor.
De asemenea, rugăm autorităţile să elaboreze un mecanism
prin care credincioşii care au primit până acum acest număr de
identificare, precum şi aceia care nu l-au primit deloc, să poată
renunţa la el, deoarece socotesc că nu pot să-l folosească din pricina
convingerilor lor religioase, şi să aibă posibilitatea să îşi desfăşoare
activitatea economică în cadrul unui sistem alternativ de plată.
4 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Pe credincioşi îi chemăm, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel,
„ca nu degrab să vă clătiţi voi din minte, nici să vă spăimântaţi, nici
prin duh, nici prin cuvânt, (...) cum că ar fi sosit ziua lui Hristos.”
/II Thes. 2:2/
Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei,
Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Kievului şi al întregii Ucraine
† Vladimir,împreună cu membrii Sfântului Sinod,
la Lavra Kiev-Pecerska, 29 Decembrie 2003
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I O R T O D OX E RU S E 49
SFÂNTUL SINOD
AL BISERICII ORTODOXE RUSE
În ultimul timp, în Rusia şi într’o serie de alte ţări ale Federaţiei Ruse
se fac demersuri în ce priveşte organizarea colectării de informaţii
despre cetăţeni, informaţii care vor fi depozitate în sistemele computerizate
ale statului. Acest lucru este explicat prin necesitatea punerii
în ordine a plăţii impozitelor, precum şi prin dorinţa de înlesnire
a relaţiilor financiare dintre cetăţeni şi structurile administrative.
Printre altele, cetăţenilor din anumite regiuni au început să li se elibereze
imediat card-uri electronice, cu ajutorul cărora se vor realiza
plăţi către organele administrative locale şi care vor deveni baza
pentru extinderea ajutorului social şi medical, cu privire la returnarea
banilor pe care cetăţenii i-au dat statului sub formă de impozite.
Ştirea a suscitat nelinişte printre credincioşii ortodocşi. Aceştia
se temeau de controlul total al autorităţilor asupra vieţii private şi
sociale a omului, precum şi de lipsa oricărui fel de control social al
informaţiilor care se pot găsi pe aceste card-uri.
Fiecărei persoane aflată în câmpul muncii i se va atribui, la cererea
sa, un cod fiscal individual. Mulţi Creştini, care cinstesc cu sfinţenie
numele primit la Sfântul Botez, socotesc că este nedemn să ceară
statului să le dea un „nume nou” sub forma de număr.
5 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
O altă chestiune la fel de importantă cu care ni se adresează credincioşii
este problema simbolisticii folosită la înregistrarea cetăţenilor.
În unele documente se află sau se va afla un cod de bare
– cifre sub formă de linii de diferite grosimi. Fiecare dintre aceste
coduri conţine în sine trei linii separate (izolate) care coincid grafic
cu simbolul corespunzător numărului „6”. În felul acesta, codul de
bare, prin decizia creatorilor sistemului internaţional de marcare a
lui, conţine numărul 666 pomenit în cartea Apocalipsei Sfântului
Ioan Theologul ca fiind numărul antihristului /Apoc. 13:16-18/, şi
din aceasta cauză este folosit de sectele sataniste, spre ofensarea
Bisericii şi a Creştinilor.
Mulţi experţi în computere ne încredinţează că nu a existat nici o
nevoie pentru folosirea etichetelor pentru cifra „6”, în linii separate.
Din aceasta se poate trage concluzia că, în mod conştient sau
inconştient, oamenii care au elaborat sistemul global al codurilor
de bare cu largă aplicare astăzi în statistici, comerţ, evidenţa mişcării
mărfurilor şi în multe alte sfere au ales un simbol ofensator
şi pricinuitor de tulburare pentru Creştini, care, cel puţin, pare o
batjocură obraznică. Îngrijorarea cauzată de această problemă a fost
exprimată de multe comunităţi ortodoxe din lume, printre care şi
de către Biserica Ortodoxă Greacă. Cercetând întreaga complexitate
a problemei, Sfântul Sinod, în pofida acestui lucru, se adresează
păstorilor şi turmei cu apelul de a păzi trezvia Creştină, chipul de
cugetare ortodox.
Tulburarea pe care o pricinuiesc în rândul vostru acţiunile autorităţilor
Statului este împărtăşită cu voi şi de ierarhia bisericească, căci,
până la urmă, este vorba de apărarea drepturilor credincioşilor de
a vieţui în acord cu propriile convingeri religioase. De asemenea,
dorim să facem limpede cunoscut: nu trebuie să ne temem de simboluri
şi semne exterioare, căci nici o ispită a vrăjmaşului sufletelor
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I O R T O D OX E RU S E 51
oamenilor nu este în stare să biruiască harul lui Dumnezeu, care
se află din belşug în Sfânta Biserică. Nimeni şi nimic nu poate să
clintească credinţa omului care petrece cu adevărat în Hristos şi
care se împărtăşeşte cu Sfintele Taine ale Bisericii. Sfântul Apostol
Petru scrie: „Şi cine este cel ce va face vouă rău de veţi fi râvnitori
binelui? Că de şi veţi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de
frica lor să nu vă temeţi nici să vă turburaţi, ci pre Domnul Dumnezeu
să sfinţiţi întru inimile voastre, şi să fiţi gata pururea spre
răspuns la tot cel ce cere vouă cuvânt pentru nădejdea carea este
în voi” /I Pet. 3:13-15/. Unii preoţi au inclus din proprie iniţiativă
problema acceptării numărului fiscal în rândul problemelor care se
pun la spovedanie, punând refuzul înregistrării fiscale drept condiţie
a primirii la Sfânta Împărtăşanie. Celor care încearcă să lege
numerele de identificare de pecetea lui antihrist le reamintim că, în
predania Sfinţilor Părinţi, o astfel de pecete este înţeleasă ca semn,
care întăreşte lepădarea conştientă de Hristos. Conform cuvintelor
lui Ippolit Romanul, această pecete va zice: „Ne lepădăm de Ziditorul
cerului şi al pământului, mă lepăd de Botez, mă lepăd de toată
slujirea lui Dumnezeu şi sânt de acord cu tine şi cred în tine.” La fel
spune şi Cuviosul Nil Izvorâtorul-de-mir: „Pe pecete vor sta scrise
următoarele: «Eu sânt al tău» - «Da, tu eşti al meu».” În pofida acestei
predanii, oamenii, uneori, susţin că tehnologia poate, pesemne,
să provoace o întorsătură în cele mai ascunse adâncimi ale sufletului
omenesc, ducându-l la uitarea lui Hristos. O astfel de superstiţie
se deosebeşte de tâlcuirea ortodoxă a Apocalipsei Sfântului Ioan
Theologul, conform căreia „semnul fiarei” se pune celor care cred
de bunăvoie în ea (în fiară), „numai pentru minunile ei mincinoase”
(Sfântul Ioan Gură-de-Aur). Nici un semn extern nu tulbură sănătatea
duhovnicească a omului dacă nu se face ca urmare a trădării de
bunăvoie a lui Hristos şi a batjocoririi credinţei.
5 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Spunând acestea în numele turmei noastre, ne adresăm concomitent
autorităţilor, reamintind toate motivele de îngrijorare si nedumerire
menţionate.
Biserica se raportează cu înţelegere la tendinţele de desăvârşire a
modului de colectare a impozitelor, deoarece de aceasta depinde în
mare măsură bunăstarea oamenilor, mai întâi de toate a celor săraci,
bolnavi şi bătrâni. De asemenea, salutăm încercările de înlesnire a
accesului cetăţenilor la ajutorul social şi la alte beneficii pe care statul
le oferă, căci cunoaştem dificultăţile care însoţesc acest acces.
Pe de altă parte, Sfântul Sinod reaminteşte statului că, potrivit
dreptului normativ internaţional şi. printre altele. a Constituţiei
Rusiei, strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa
privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art.
24). Răspunzând apelului turmei neliniştite a Bisericii noastre, îi
chemam pe cei care deţin puterea să se aplece serios asupra cererii
noastre. Ne îngrijorează, printre altele, imposibilitatea accesului
cetăţenilor la informaţiile despre ei, care pot fi păstrate în seifuri
electronice de către organele fiscale şi de către alte instituţii administrativ-
financiare, precum şi posibilitatea ca aceste informaţii să
fie folosite în dauna oamenilor.
Găsim ca fiind importantă oferirea posibilităţii credincioşilor de a
nu se declara ca depunători de cereri de eliberare a unui număr
fiscal individual.
Facem apel către autorităţile Rusiei şi ale altor ţări din Federaţia Rusă,
unde numărul locuitorilor ortodocşi este dominant, să se pună problema
refuzului simbolurilor hulitoare din codul de bare şi schimbarea
în sistemul internaţional de tipărire a respectivelor semne.
Însă, dacă aceasta nu se poate realiza, socotim că este necesară crearea
unui limbaj electronic naţional alternativ. Mai există încă o
circumstanţă existenţială. Curând, oamenii care nu deţin cod fiscal
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I O R T O D OX E RU S E 53
sau card de plastic se pot afla în situaţia să le fie practic refuzată
posibilitatea primirii ajutorului social şi chiar medical. Dacă se va
întâmpla aşa ceva, vor apărea toate motivele posibile de suspiciune
faţă de principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi cu privire la
libertatea de conştiinţă – principii pe care le promovează atât de
activ civilizaţia modernă.
Tocmai de aceea, noi insistăm pentru necesitatea existenţei unui sistem
alternativ de evidenţă a populaţiei şi oferirea aceloraşi servicii
sociale, medicale, de asigurare şi de alte tipuri.
Biserica nu poate să nu-şi ridice glasul în apărarea libertăţilor oamenilor,
căci pentru unitatea duhovnicească a societăţii este de
o importanţă excepţională ca credincioşii să nu se simtă cetăţeni
de mâna a doua, să nu vadă în stat un prigonitor şi batjocoritor al
credinţei. Creştinii ortodocşi ale căror autorităţi impun acceptarea
documentelor cu număr, care sânt cunoscute prin răutatea lor,
trebuie să ştie că acestea nu vor aduce pagubă sufletului lor. Dar,
în acelaşi timp, ei vor trebui iarăşi, ca şi în vremea prigoanei (comuniste),
să facă diferenţa dificilă dintre Patrie şi Stat. Adevărata
pocăinţă pentru crimele săvârşite în veacul al XX-lea împotriva
credincioşilor se va împlini atunci când Statul va respecta permanent
simţămintele credincioşilor şi atunci când nu se va implica
în chestiuni ce ţin de conştiinţa omului, sub nici un motiv: politic,
economic, ideologic sau poliţienesc.
Rugându-ne pentru Rusia şi pentru alte ţări unde se află păstoriţii
noştri, nădăjduim că autorităţile nu vor rămâne indiferente în faţa
durerii milioanelor de Creştini. Iar slujitorilor lui Hristos şi turmei
noastre le adresăm cuvintele Apostolului Pavel: „Iar Dumnezeul
răbdării şi al mângâierii să dea vouă aceeaşi să cugetaţi între voi,
dupre Hristos Iisus” /Rom. 15:5/.
5 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
SFÂNTUL SINOD
AL BISERICII ORTODOXE SÂRBE
6 Octombrie/23 Septembrie 2006
Sfântul Sinod Permanent, în adunarea sa, a hotărât următoarele:
„Este de datoria Sfântului Sinod arhieresc să intervină în mod corespunzător
pe lângă organele abilitate ale Republicii Serbia ca legea
de curând votată în Parlament privind documentele de identitate să
nu fie pusă în practică.”
Cu cinstire, anunţăm Sfântul Sinod arhieresc de această hotărâre a
Sfântului Sinod Permanent pentru a lua la cunoştinţă şi a duce la
bun-sfârşit această lucrare.
Către Sfântul Sinod arhieresc, credincios în Hristos,
Întâi-stătătorul Sfântului Sinod arhieresc şi Patriarh al Serbiei
† Pavel
S I N O D U L M I T R O P O L I TA N A L C LU J U LU I 55
SINODUL MITROPOLITAN AL CLUJULUI,
ALBEI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI
19 Februarie 2009
Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,
luând act de reacţiile unor medii monahale şi teologice faţă de introducerea
sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră
că acestea sânt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor
analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al
Sfântului Sinod plenar.
Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26
Aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în
care sânt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială,
impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare.
Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea
nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit
într’o ţară democratică.
Pentru 1 Ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi
electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea
unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane;
el poate fi implantat nu doar într’un act de identitate (buletin, paşaport,
card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea
palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la
5 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat
de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau
internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a
datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor
instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere
a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.
Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea
şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului
popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.
Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea
şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile,
ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga
secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti,
dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria
nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează,
omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu
suflet, inteligenţă şi libertate.
În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele
României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi
stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate
şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale.
În şedinţa din 19 Februarie 2009, Cluj-Napoca
† Bartolomeu, Arhiepiscop şi Mitropolit
† Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei
† Sofronie, Episcopul Oradiei
† Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului
† Petroniu, Episcopul Sălajului
† Irineu Bistriţeanul, Episcop vicar Cluj
† Vasile Someşanul, Episcop vicar Cluj
S FÂ N T U L S I N O D A L B I S E R I C I I O R T O D OX E R O M Â N E 57
SFÂNTUL SINOD
AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
25 Februarie 2009
În şedinţa de lucru din ziua de miercuri, 25 Februarie 2009, Sfântul
Sinod a adoptat, în unanimitate, hotărârea nr. 638/2009 în legătură cu
problema noilor paşapoarte electronice care includ date biometrice:
1. Ia act de scrisoarea nr. 638 din 28 Ianuarie 2009 a Preafericitului
Părinte Patriarh Daniel adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor,
prin care se solicită o serie de precizări în legătură cu noile
paşapoarte electronice care includ date biometrice (vezi anexa 1).
De asemenea, ia act de lămuririle aduse prin adresa nr. 3622071
din 5 Februarie 2009 a Ministerului Administraţiei şi Internelor
– Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2), din care rezultă
două asigurări importante:
a. „A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul
fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească
în afara spaţiului Uniunii Europene.” Astfel, se deduce că cei
care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea
să nu solicite acest nou tip de paşaport;
b. „Fiecare cetăţean are dreptul de a cunoaşte în mod direct conţinutul
datelor personale incluse în noul paşaport electronic care
include date biometrice.”
5 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
2. Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată la 16 Martie
2005, prin „Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii,”
este împotriva implantării în corpul uman a cipului electronic:
„Utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare
şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană
şi societatea democratică” (pct. 6.4), iar „implanturile destinate supravegherii...
ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi
sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora” (pct. 6.4.4).
3. Întrucât unele persoane au reticenţe faţă de paşapoartele biometrice,
se va interveni pe lângă instituţiile Statului Român (Preşedinţie,
Parlament, Guvern) cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare
pentru modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare prin extinderea
prevederilor referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar)
şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana
nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice.
4. În viitor, orice iniţiativă de interes general bisericesc care provine
dintr’o eparhie trebuie, mai întâi, analizată şi dezbătută la nivelul
centrului eparhial şi al sinodului mitropolitan, iar apoi să fie înaintată
Sfântului Sinod, spre dezbatere şi hotărâre.
5. Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii
cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă
clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în
Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească
în rugăciune şi fapte bune, vieţuind Creştineşte în familie,
mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare
excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va
lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
LUĂRI DE POZIŢIE
DIN PARTEA
UNOR ARHIEREI,
PĂRINŢI DUHOVNICEŞTI
ŞI THEOLOGI
CONTEMPORANI
Nu suferă limba cea zidită de
Hristos să rostească ceva împotriva
Ziditorului... Nu vă înşelaţi,
Dumnezeu nu se lasă batjocorit
căci, din cele ce ies din gura sa,
fiecare va fi judecat; din cuvintele
tale te va îndreptăţi şi din cuvintele
tale te va osândi.
PĂ R I N T E L E PA I S I E A G H I O R I T U L 61
PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL,
CHILIA PANAGUDA A MĂNĂSTIRII CUTLUMUŞ,
SFÂNTUL MUNTE ATHOS
7 Martie 1987
În spatele duhului lumesc al „libertăţii” de astăzi, al lipsei de respect
în Biserica lui Hristos faţă de cei mai mari, părinţi şi dascăli, care
au frica lui Dumnezeu, se ascunde robia duhovnicească, neliniştea
sufletească şi anarhia, care duce lumea spre impas, spre distrugere
sufletească şi trupească.
Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce
se face prin „cartela” electronică, se ascunde dictatura mondială,
sclavia lui antihrist. „...ca să le dea semn preste mâna lor cea
dreaptă sau preste frunţile lor şi ca nimenea să poată cumpăra sau
vinde, fără numai cel ce are semnul sau numele fiarei, sau numărul
numelui ei. Aici este înţelepciunea. Cel ce are minte socotească
numărul fiarei, că număr de om este, şi numărul ei şase sute şasezeci
şi şase.” /Apoc. 13:16-18/.
Sfântul Andrei al Kesariei scrie următoarele:
„Despre numele cel murdar al lui antihrist şi despre tâlcuirea numărului
precum şi despre altele ce s’au scris despre acela, vremea
le va descoperi şi cercarea celor înţelepţi..., dar nu a binevoit harul
dumnezeiesc să se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierză6
2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
tor. Însă cercetând cu înţelegerea, cu adevărat multe (nume) se pot
afla...” (Sfântul Andrei al Kesariei, „Tâlcuire la Apocalipsă”, cap. 58,
pp. 541-342, ediţia greacă)
Dar lucru ciudat este că mulţi oameni duhovniceşti, pe lângă faptul
că fac tâlcuirile lor proprii, se mai şi tem cu o frică lumească de „punerea
la dosar,” în timp ce ar fi trebuit să se neliniştească duhovniceşte,
să-i ajute pe Creştini cu neliniştea cea bună şi să le întărească
credinţa, şi astfel să simtă mângâierea dumnezeiască.
Mă mir cum toate aceste evenimente nu le creează probleme de conştiinţă!
De ce nu-şi pun măcar un semn de întrebare la tâlcuirile minţii
lor? Şi, dacă îl ajută pe antihrist la pecetluirea lor, de ce mai trag
şi alte suflete la pierzare? Căci la aceasta se referă cuvintele „...ca să
înşele, de este cu putinţă, şi pre cei aleşi.” /Mc. 13:22/
Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor, în timp
ce semnele sânt foarte clare. „Fiara” de la Bruxelles a sorbit în computerul
cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic,
„înainte-mergătoare ale pecetluirii,” ce arată? Din păcate, la radio
ascultăm numai vremea probabilă.
Ce ne va spune Hristos? „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o osebiţi,
dar semnele vremurilor nu puteţi?” /Mt. 16:3/
Aşadar, după cartelă şi după buletinul electronic, adică „îndosarierea”
persoanelor, ce se face pentru a înainta cu viclenie la pecetluire,
vor spune mereu la televizor că oarecare a furat cartela
cutăruia şi i-a luat banii din bancă. Pe de altă parte, vor face reclamă
„sistemului perfect,” adică pecetluirii pe mână sau pe frunte
cu raze laser, a numărului 666, numele antihristului, care nu se va
distinge cu ochiul liber.
Din păcate, iarăşi „anumiţi cunoscători” îi vor „înfăşa” pe fiii lor
duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca să nu-i mâhnească.
„Aceasta nu are importanţă.” „Nu-i nimic, este destul să credeţi
PĂ R I N T E L E PA I S I E A G H I O R I T U L 63
lăuntric.” Şi, deşi vedem că Apostolului Petru, care s’a lepădat numai
la exterior de Hristos, i s’a socotit aceasta cu adevărat lepădare,
aceştia se leapădă de Sfânta Pecete a lui Hristos, ce le-a fost dată
la Sfântul Botez, care este „Pecetea darului Sfântului Duh,” prin
primirea peceţii lui antihrist, şi mai spun apoi că Îl au pe Hristos
înlăuntrul lor.
Din păcate, o astfel de logică aveau şi unii „gnostici” pe vremea
sfinţilor mucenici, care încercau să-i întoarcă pe mucenici de la
mărturisirea lor, aşa cum spune Sfântul Vasilie cel Mare în „Cuvântul”
său la mucenicul Gordie:
„...mulţi încercau să-l convingă pe mucenic să se lepede numai cu
gura şi să-şi păstreze credinţa în suflet prin aceeaşi dispoziţie lăuntrică,
pentru că Dumnezeu nu caută la cele pe care le rosteşte
limba, ci la intenţia omului. Însă mucenicul Gordie a rămas neînduplecat
şi a răspuns: «Nu suferă limba cea zidită de Hristos să
rostească ceva împotriva Ziditorului... Nu vă înşelaţi, Dumnezeu
nu se lasă batjocorit căci, din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi
judecat; din cuvintele tale te va îndreptăţi şi din cuvintele tale te
va osândi».”
De asemenea, sub stăpânirea lui Deciu, s’a poruncit Creştinilor să
mărturisească religia închinătorilor la idoli, şi Creştinii care au mărturisit
şi au jertfit idolilor au primit un certificat, scăpând astfel de
mucenicie. Dar nu numai aceştia s’au lepădat de Hristos, ci şi cei
care au dat bani închinătorilor la idoli şi au luat certificatul fără să
se lepede de Hristos, aşa numiţii „libellus.” Dar şi pe aceştia Biserica
noastră i-a considerat lepădaţi, căzuţi.
Să ne amintim şi de minunea săvârşită de Sfântul Theodor, care se
prăznuieşte în fiecare an în Sâmbăta din prima săptămână a Postului
Mare: „Iulian Paravatul, ştiind că poporul lui Hristos, mai cu seamă
6 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
în săptămâna întâi a Postului Mare, caută să se curăţească şi să se
apropie mai mult de Dumnezeu, a voit să-i spurce. De aceea a poruncit
să pună în piaţă în acele zile mâncăruri spurcate cu sângele
jertfelor idoleşti. Dar Sfântul mucenic Theodor s’a arătat în vis lui
Evdoxie, arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului şi, descoperindu-
i fapta împăratului, i-a poruncit să-i adune pe credincioşi
dis-de-dimineaţă ca să-i împiedice să folosească acele mâncăruri
spurcate. Iar lipsa hranei necesare să o înlocuiască vremelnic prin
colivă... În felul acesta, scopul Paravatului a fost zădărnicit şi poporul
cel credincios a fost păzit nespurcat...”
Depărtarea de cele jertfite idolilor a fost rânduită printr’un canon al
Sfinţilor Apostoli: „Şi s’au adunat apostolii şi bătrânii... (şi au hotărât)
să se ferească de pângăriciunile idolilor şi de curvie şi de (dobitoc)
sugrumat şi de sânge.” /F.Ap. 15:6-20/.
Dar, cu toate cele pe care le-am arătat, auzim, din păcate, o grămadă
de neghiobii ale minţii unor „gnostici” de astăzi. Unul spune: „Eu
voi primi buletinul cu 666 şi voi pune şi o cruce alături.” Altul spune:
„Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte şi voi face şi o cruce pe
cap...” Iar alţii spun o grămadă de alte neghiobii, crezând că se vor
sfinţi în felul acesta. Dar toate acestea sânt înşelări.
Numai cele care primesc sfinţire, numai acelea se sfinţesc. De pildă,
apa primeşte sfinţire şi se face aghiasmă. Însă urina nu primeşte
sfinţire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurăţia nu
primeşte sfinţire.
Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe buletin, pe
mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte, chiar
şi o cruce de ai face.
Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfânt, şi harul dumnezePĂ
R I N T E L E PA I S I E A G H I O R I T U L 65
iesc al lui Hristos numai atunci când ne îndestulăm cu Sfânta Pecetluire
a Botezului, prin care ne lepădăm de satana, ne unim cu Hristos
şi primim sfânta pecetluire: „Pecetea darului Sfântului Duh.”
Hristos să ne lumineze pe toţi. Amin.
Sfântul Munte, Chilia Panaguda, Mănăstirea Cutlumuş
Sâmbăta celei dintâi săptămâni a Postului Mare, 1987
Cu multă durere şi dragoste în Hristos
Paisie Monahul
6 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
PROTOSINGHELUL PETRONIU TĂNASE,
STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMUL,
SFÂNTUL MUNTE ATHOS
1993
- Aţi auzit, părinte, despre tratatul de la Maastricht, care este un fel de
ecumenism economic, adică vizează o Europă fără graniţe, guvern unic,
monedă unică. Asta înseamnă că tot ce este legat de credinţă, etnie, neam
este dat deoparte. În clipa în care acuzi un astfel de proiect eşti acuzat de
naţionalism. Care este opinia sfinţiei voastre?
- Aici în Grecia, de exemplu, este o mişcare generală împotriva acestui
lucru. Marea majoritate a Grecilor văd în acest tratat tot o lucrare
satanicească, care se foloseşte de anumite categorii de oameni. Aici
ei văd o lucrare nu a comunismului, ci a masoneriei, în colaborare
cu alte secte sau mişcări ce se află net pe linie satanică, unde se vorbeşte
fără ascunzişuri despre cultul Satanei. Ştiţi că în clipa aceasta,
în lume, sânt temple închinate diavolului? Am văzut fotografii prin
reviste ale unor tineri care şi-au pus coarne pur şi simplu, mergând
în acest fel pe stradă, crezând că sânt mai originali dacă sânt ca Satana.
Aici, în Grecia, există un fenomen foarte interesant, care are
tangenţă cu datele din apocalipsa Sfântului Ioan Theologul.
Este cunoscută, probabil, discuţia în jurul buletinelor de identitate
electronice şi a tuturor celorlalte forme pregătitoare pentru
P R O T O S I N G H E L U L P E T R O N I U T Ă N A S E 67
unificarea Europei. Cu 666! Există o spaimă apocaliptică, manifestată
deja. Biserica şi mănăstirile Sfântului Munte au luat atitudine
publică, în presă. Se vede sigur că este vorba de ceva necurat în toată
această treabă. Îmi amintesc, am primit anii trecuţi o circulară din
partea călugărilor athoniţi zelotişti, ramura conservatoare a Sfântului
Munte, în care ni se comunica programul unei mişcări masonice
„Ioan Vekkos,” un program vădit îndreptat împotriva Ortodoxiei,
care privea şi Sfântul Munte. Se preconiza ca Sfântul Munte să devină
un centru turistic, să se facă drumuri bune şi arsanale, ca să
poată fi accesibil. Monahismul să fie încet-încet strâns într’o mănăstire-
două, aşa, ca mostră. Şi în locurile mai prăpăstioase să fie lăsate
câteva chilii, pentru ca să vadă lumea cum a fost. În rest, să fie deschis
turiştilor, bărbaţi şi femei, să se facă hoteluri bune, restaurante,
centre de cercetări. Acest program, dacă se realizează, poate fi pentru
Grecia o sursă imensă de venituri. Se pare că multă lume de aici,
din Grecia, chiar reprezentanţi ai statului şi ai Bisericii, ar fi de acord
cu acest program. O piedică serioasă este prezenţa aici a monahilor
din alte ţări. De aceea, programul prevede ca să se facă toate eforturile
pentru a se împiedica venirea călugărilor din alte ţări la Sfântul
Munte, iar cei existenţi să fie încet-încet, dacă se poate, chiar scoşi din
Sfântul Munte. Deşi nu acordăm totală încredere acelui program,
sântem nevoiţi să constatăm că lucrurile se realizează întocmai. Iar
în privinţa noului buletin, mulţi manifestă simpatie pentru numărul
666, care este numărul Satanei.
- În ce constă această simpatie?
- Foarte simplu. Poţi întâlni oricând pe stradă persoane ce poartă
imprimat pe tricou acest număr. Te duci la farmacie sau la magazin
şi poţi găsi pe unele flacoane alăturarea celor trei de şase. Chiar
unele decoraţiuni exterioare ale clădirilor sau ale vitrinelor conţin
această alăturare de cifre.
6 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
- Ce să însemne toate acestea?
- Vedeţi, se fac acum nişte buletine de identitate noi, aşa-zise buletine
electronice. Toate datele personale sânt înscrise vizibil pe acest
buletin, care are un sistem de numerotare prin linii verticale, pe
care-l vedem şi la preţurile de pe produse. Pe aceste buletine se pot
înscrie astăzi prin mijloace electronice semne invizibile.
Nu ştiu dacă aţi aflat că japonezii au reuşit ca pe un centimetru pătrat
să imprime întreaga Scriptură, Noul şi Vechiul Testament.
- Cum vedeţi aceasta?
- Atunci, iată că devine foarte simplu să înscrie pe buletinul acela
toate datele personale, numărul său şi acel sistem de numerotare
prin linii. Ei bine, s’a descoperit că acest sistem de linii, decodat în
cifre, devine 666. A fost un protest vehement al episcopilor, al întregii
Biserici. Au apărut fotografii făcute cu infraroşu ale acestor
buletine, unde apare, de astă dată vizibil - căci cu ochiul liber nu se
vedea - repetarea celor trei cifre.
- Cine credeţi că se află în spatele acestor acţiuni, ce interese?
- Aceste buletine de identitate sânt dirijate de la Bruxelles. Acolo există
centrul viitoarei Europe comune, unde se află şi un computer uriaş,
care are înregistrate toate datele de identitate ale tuturor oamenilor
din această parte a pământului. El poate înmagazina 4-5 miliarde de
date. Buletinul numerotat trebuie să fie tot timpul la purtător. Pentru
a evita situaţiile în care buletinul poate fi uitat, s’a ajuns la soluţia ca
acest număr să fie imprimat chiar pe fiinţa omenească. Fie să-l scrie pe
mână cu ajutorul unor raze laser invizibile, iar când omul introduce
mâna la bancă ori la ghişee să se poate decoda acest număr – dar fiindcă
şi mâna poate să lipsească uneori datorită unei infirmităţi, s’a ajuns
la concluzia că cel mai nimerit loc este pe frunte. Apocalipsa Sfântului
Ioan Theologul! Lumea, auzind, a intrat în panică! 666 pe fruntea tuturor!
Până şi computerele acestea au nevoie de o cifră – cheia lor de
funcţionare, repetată de trei ori. Ei bine, acesta este tot 666!
A R H I M A N D R I T U L G H E O R G H I E K A P S A N I S 69
ARHIMANDRITUL GHEORGHIE KAPSANIS,
STAREŢUL SFINTEI MARII MĂNĂSTIRI GRIGORIU,
SFÂNTUL MUNTE ATHOS
12 Iulie 1997
Toţi cei ce ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a
numărului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe
reprezentanţii autorităţii civile, care prezintă aceste măsuri, ci şi
pe unii clerici şi fraţi mireni care, poate bine intenţionaţi, susţin că
îndosarierea electronică şi Acordul Schengen nu au însemnătate
theologică şi, prin urmare, nu este îndreptăţită o împotrivire din
partea credincioşilor Creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin
Cezarului, iar nu lui Dumnezeu. Susţin chiar că folosirea numărului
666 nu are importanţă, deoarece acest număr, la fel precum
şi alte numere ale Apocalipsei, sânt simbolice. Eu cred însă că, potrivit
duhului Sfintei Scripturi, Sfinţilor Părinţi şi mucenici, aceşti
fraţi se înşeală şi rătăcesc şi pe alţii.
S’a demonstrat de către oameni de ştiinţă şi politicieni de marcă faptul
că Acordul Schengen şi îndosarierea electronică ating persoana
umană, adică chipul lui Dumnezeu, şi constituie o ameninţare
la adresa libertăţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranităţii
noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sânt indiferente
conştiinţei noastre Creştine ortodoxe şi moralei Creştine?
7 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Biserica noastră Ortodoxă nu numai că n’a aplicat principiul
„taie-mă, Turcule, ca să mă sfinţesc,” ci a binecuvântat şi a influenţat
chiar lupta pentru eliberare a neamului de sub Turci în 1821. Însă
şi atunci existau câţiva mai căpătuiţi care spuneau că nu trebuie să
se pornească lupta împotriva barbarilor cotropitori, aducând chiar
şi argumente theologice. Din fericire, clerul şi poporul n’au fost
interesaţi să-i asculte, ci s’au luptat „pentru Hristos, pentru Credinţa
Sfântă şi pentru eliberarea Patriei.”
Câţiva ar spune că acum nu avem nici un cotropitor păgân de înfruntat.
Aceasta însă este o afirmaţie şi mai periculoasă. Cei ce
complotează împotriva libertăţii noastre nu apar drept cotropitori,
ci drept „tovarăşi” ai noştri în Uniunea Europeană, însă care Europă?
În Europa în care conduc şi în care sânt exploatatoare câteva
mari puteri, în spatele cărora se ascunde oligarhia. Această
oligarhie vrea ca supuşii săi să fie robi, lipsiţi de libertate, precum
„Marele Inchizitor” al lui Dostoievski.
Este oare o cutezanţă a face paralelă între această Uniune Europeană
(cu NATO-ul său şi cu Acordul Schengen) şi Sfânta Alianţă a
statelor europene care, în veacul al 19-lea, a făcut tot posibilul spre
a înăbuşi mişcările de eliberare ale popoarelor care gemeau sub
regimurile asupritoare?
Nu este oare vrednic de mirare faptul că acea Sfântă Alianţă, la fel
ca şi Uniunea Europeană de astăzi, se sprijinea pe ajutorul Turcilor
pentru a-i asupri pe Greci?
Ba chiar, pentru cei care nu vor să închidă ochii şi văd lucrurile
în profunzime, este limpede că noile structuri impuse de Uniunea
Europeană prin aşa-zisul drept comunitar, care are prioritate în faţa
dreptului naţional, impune treptat marginalizarea Bisericii noastre
Ortodoxe. Aceasta înseamnă că Biserica Ortodoxă va înceta a mai fi
considerată drept religie oficială a statului, învăţământul theologic
A R H I M A N D R I T U L G H E O R G H I E K A P S A N I S 71
în şcoli va fi eliminat, salarizarea clerului va înceta şi se va pune
la egalitate Sfânta noastră Biserică Ortodoxă cu mulţimea de erezii
şi de credinţe eterodoxe. Deja Iehoviştii au reuşit să nu efectueze
serviciul militar, ci să facă stagiu social, adică să ocupe în societate
poziţia de pe care vor putea practica prozelitismul. Astfel se va rupe
cordonul ombilical care a unit dintotdeauna Neamul nostru cu Biserica,
hrănindu-l cu seva de viaţă dătătoare, îndeosebi în perioadele
foarte critice.
Aceasta, desigur, satisface Europa Catolică şi Protestantă, care face
tot ce poate pentru a umili popoarele Ortodoxe ale Balcanilor şi
pentru a ne dezbina şi a ne izola unele de altele. Iar acestui scop îi
slujeşte Acordul Schengen. Cei care, în mod conştient ori inconştient,
slujesc acestor planuri, aşteaptă să vadă împotrivirea noastră
la Acordul Schengen şi la îndosarierea electronică. Dacă nu ne vom
opune cu hotărâre, vor înainta încet-încet către deplina noastră „europenizare,”
adică deplina îngrădire a Bisericii Ortodoxe şi a culturii
Elline. Este grăitor faptul că eterodocşii din Grecia au primit cu
bucurie Acordul Schengen şi buletinele electronice, din moment ce
nu vor avea înscrisă (vizibil) şi apartenenţa religioasă.
Să ajungem acum la numărul 666. Acest număr este, potrivit Apocalipsei,
simbol al lui Antihrist, aşa după cum Crucea este simbol al
lui Hristos. Nu este însă la fel ca alte simboluri numerice ale Apocalipsei,
care se referă la limite de timp sau la numărul membrilor împărăţiei
lui Dumnezeu. Numărul 666 are legătură directă (este unit)
cu persoana lui Antihrist, de aceea şi utilizarea lui are un alt fel
de însemnătate în conştiinţa credincioşilor Creştini. Faptul că este
simbol şi nu însuşi Antihrist nu-i diminuează importanţa, de vreme
ce este întrebuinţat cu scopul de a contamina şi a îngrădi pe Creştini.
Dacă nu este folosit cu aceste intenţii, de pildă la numerotarea
clădirilor unei străzi foarte lungi, ori a paginilor unei cărţi, este un
7 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
număr ca oricare altul şi de aceea nu creează probleme. Dacă este
întrebuinţat însă cu intenţie, aşa cum se vede în cazul codurilor de
bare, şi probabil pe viitoarele buletine electronice, atunci trebuie
să fie condamnat de către orice Creştin conştient. Întrebarea de
ce se insistă pe numărul 666 şi nu pe un alt număr dacă, aşa cum
spun cei care-l folosesc, nu există nimic de ascuns, este uşor de
pus. Vor, aşadar, să ne impună numărul 666, îndeosebi pe acte cu
desăvârşire personale pe care le purtăm cu noi întotdeauna, aşa
cum este buletinul de identitate.
Zic unii fraţi că numărul 666 de pe buletin sau ca posibilă marcare
pe mână sau pe frunte nu ne poate lipsi de pecetea de neşters a lui
Hristos, pe care am luat-o prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere.
Adevărat, nu ne poate lipsi când ni se impune cu sila, adică atunci
când sântem legaţi şi însemnaţi, ori dacă ni se lipesc forţat cartele
electronice. Când însă le primim cu voia noastră, atunci desigur că
harul lui Dumnezeu se va îndepărta de la noi, deoarece nu L-am
mărturisit pe Hristos şi deoarece, din laşitate, ori din interes, ori
din indiferenţă, ori din împuţinare sufletească, am primit simbolul
lui Antihrist.
Cei ce spun mulţimilor că „nu contează numărul 666, luaţi buletinele
electronice” nu se gândesc ce responsabilitate îşi asumă. Nuşi
pun problema că poate greşesc şi astfel devin autori morali ai
apostaziei Creştinilor.
Nu vom primi buletinele electronice deoarece considerăm că înjosesc
persoana umană. Cum să purtăm un act în care vor fi înscrise
o mulţime de informaţii despre noi pe care le vor putea citi alţii,
chiar şi străinii, dar nu noi înşine, şi pe care vor putea, cu îndemânare,
să le modifice în defavoarea noastră. Nu le primim nici datorită
faptului că, având numărul 666, le considerăm ca o lepădare de
Hristos. Nimănui nu-i este îngăduit să-şi pună în pericol mântuirea.
A R H I M A N D R I T U L G H E O R G H I E K A P S A N I S 73
Aici sântem sprijiniţi de părerile unor cuvioşi părinţi contemporani,
care au scris asupra acestei teme.
Fericitul părinte Paisie (Aghioritul) scria în 1988:
„Iarăşi, din păcate, câţiva «ştiutori» îşi vor îmbrobodi fiii duhovniceşti
ca pe copiii mici, chipurile ca să nu se supere: «Nu contează,
nu este nimic, ajunge doar să credeţi lăuntric!», în timp ce îl vedem
pe Apostolul Petru că s’a lepădat doar exterior de Hristos şi tot a fost
lepădare. Aceştia se leapădă de sfânta putere a lui Hristos care le-a
fost dată la botez: «Pecetea darului Sfântului Duh», prin primirea
peceţii lui Antihrist, şi mai zic că Îl au în ei pe Hristos!”
Pe această temă a fost categoric şi fericitul părinte Epifanie Theodoropulos:
„Dacă, aşadar, cu adevărat noile buletine poarta numărul 666, dacă
acest număr va fi folosit dinadins, ca având legătură cu Antihrist,
este de neconceput să purtăm asupra noastră simbolul său. Însă
chiar şi dacă acest număr nu este pus intenţionat, adică drept simbol
al lui Antihrist, ci ca un simplu număr între multe altele, pentru
că aşa ar prezenta unele avantaje matematice (uşurarea diferitelor
calcule etc.) – facem doar o ipoteză, deoarece nu există nici un indiciu
pentru aşa ceva – aceste buletine de identitate care ne provoacă
sensibilitatea religioasă prin folosirea unui număr îndoielnic sânt,
cu totul de neacceptat. Nu le vom primi.”
De asemenea, sânt vrednice de însemnat şi cele spuse de părintele
Evsevie Vittis:
„Să ştim noi înşine, şi să spunem şi altora că, de scrie cineva numele
lui Antrihrist pe pecete sau numărul său, 666, este acelaşi lucru!
O spune şi Apocalipsa: «Cel ce are semnul sau numele fiarei, sau
numărul numelui ei». /Apoc. 13:17/ Prin urmare, nu există diferenţă
între nume şi număr. Aceasta o spunem şi o subliniem deoarece
câţiva zic că numărul 666 nu este nimic, e doar un simplu număr.
7 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Ei bine, la fel se întâmplă şi cu 666, aşa cum am subliniat. Cel ce
primeşte acest număr blestemat se leapădă de Hristos, adică iese
de sub stăpânirea Sa şi se uneşte cu diavolul. Merge cu cel de care
s’a dezis la Botez. Aceasta nu o spunem din fanatism, ci o spune
însăşi Scriptura. Că, acum, unii vor să-şi închipuie că Scriptura
spune lucruri extremiste, fanatice, n’au decât. Noi vom asculta de
Scriptură, nu de dânşii. Hristos s’a dăruit pentru noi în întregime,
şi noi pe Dânsul Îl cinstim, şi pe nimeni altul. Pentru noi, orice
spune Scriptura este de la Dumnezeu. Să punem, aşadar, pe acelaşi
loc pe Dumnezeu şi pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de
importanţi şi de măriţi ar fi ei?”
După cum am fost înştiinţat, ministrul de externe, la o conferinţă televizată
de presă, a spus că nu crede în existenţa diavolului. Este dreptul
său de a crede ori a nu crede. Noi însă, precum şi milioane de Greci
ortodocşi, credem că există diavol, aşa cum învaţă Sfânta Evanghelie,
şi îi cerem domnului ministru să ne respecte această credinţă.
Însă nu există numai diavolul, există şi potenţiali Hitleri, Stalini,
Enver Hodja etc. Este oare incertă primejdia de a apărea şi pe viitor
astfel de oameni, găsindu-ne pe toţi gata legaţi, îndosariaţi?
Mare parte a poporului nostru este profund neliniştită în această
privinţă. Personal, cred că această nelinişte a poporului nostru trebuie
să ne îngrijoreze. După părerea noastră, prin această nelinişte
se exprimă conştiinţa Bisericii. De altfel, mulţi arhierei, clerici şi
monahi se alătură poporului.
De la conducătorii noştri, aşteptăm să ne apere libertăţile, demnitatea
persoanei şi să respecte principiile şi convingerile noastre religioase,
iar nu să ne predea legaţi „ocrotitorilor” noştri Europeni.
Astfel ar demonstra şi un spirit cu adevărat democratic.
Oricum ar fi lucrurile, noi, cu harul Dumnezeului Treimic, nu vom
merge când după adevăratul Dumnezeu, când după Baal, aşa cum
A R H I M A N D R I T U L G H E O R G H I E K A P S A N I S 75
a făcut Vechiul Israil. Considerăm că pentru toţi dreptslăvitorii
Creştini este un prilej de a-L mărturisi pe Hristos, oricât i-ar costa,
şi că astfel şi în zilele noastre va străluci iarăşi convingerea eroică şi
martirică a ortodocşilor. Cred că Bunul Dumnezeu, Care îngăduie
să trecem prin aceste ispite, va culege roade pentru Biserica Sa,
schimbându-le din amare în dulci şi mântuitoare.
Sfântul Munte, 12/25 Iulie 1997
7 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
PR. PROF. DR. GHEORGHIOS METALLINOS,
FACULTATEA DE THEOLOGIE DIN ATHENA
1997
- În ciuda diverselor proteste exprimate de către poporul Ellin, Acordul
Schengen a fost în cele din urma ratificat de către Parlamentul Ellin la 11 Iunie
1997. Cum consideraţi această acţiune a guvernului de a înainta în grabă
o hotărâre atât de importantă fără înştiinţarea prealabilă a poporului?
- Nu numai în Grecia, dar şi în restul Europei s’au ridicat puternice
proteste pentru lipsa de informaţie care apare în promovarea şi
impunerea Acordului Schengen. Aceasta însă înseamnă în acelaşi
timp şi lipsa democraţiei. Şi în ţara noastră, din păcate, s’a legat ratificarea
unui atât de important text de lipsa informaţiilor. Aceasta
o acceptă şi organele de stat responsabile, fără a putea da explicaţii!
Ce înseamnă aceasta, poate fiecare dintre noi să bănuiască. Indiferenţa
faţă de naţiune trădează nu numai absolutismul, dar şi o tragică
grabă în a răspunde chemării acelora care programează evoluţia
Uniunii Europene şi a întregii lumi.
- Acordul Schengen, cu spiritul şi cu dispoziţiile sale, impune un regim
poliţienesc de control, de discriminare şi de îngrădire. Ce influenţă credeţi
că va avea în final acest Acord asupra libertăţii şi demnităţii umane?
- Este un indicator al adevăratei naturi a Uniunii Europene faptul
că activitatea acestei Uniuni începe cu o măsura curat poliţienească,
P R . P R O F . D R . G H E O R G H I O S M E T A L L I N O S 77
expresie a viitorului control „mondial” ori „planetar,” după viziunea
lui Orwell („1984”). Cu toate că textul [Acordului] Schengen nu
o declară explicit, forma pe care o poate îmbrăca utilizarea lui, mai
ales în conexiune cu întregul sistem la care a aderat, este pasibilă
de pericole de o uriaşă importanţă pentru demnitatea şi libertatea
umană. Neliniştea, desigur, creşte dacă se are în vedere că ar putea,
pentru protecţia dorită, să sprijine în mod simplu Interpolul.
Astfel, la fiecare sistem poliţienesc, ceea ce produce nelinişte este
modul lui de utilizare şi persoanele care îl vor folosi. Câte popoare,
cum sântem noi, Grecii, nu cunosc foarte bine ce putere are în
mână conducerea Uniunii Europene?
- Aplicarea Acordului se sprijină pe funcţionarea sistemului electronic de
informaţii, o gigantică îndosariere electronică ce înjoseşte omul, preschimbându-
l în număr şi în articol informaţional. Care este vrednicia pe care o
conferă învăţătura ortodoxă persoanei omeneşti şi cum este încălcată această
vrednicie prin aplicarea Acordului?
- Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul dă măsura acestei vrednicii
omeneşti, după însuşi cuvântul Domnului, care spune că „Sâmbăta
pentru om s’a făcut!” Prin urmare, fiecare „măsură” care măsoară
omul contribuie la degradarea vredniciei sale, la subaprecierea
acesteia. Desigur, în privinţa aceasta Acordul nu este prima „măsură”
de acest gen, deoarece este o simplă rotiţă în sistemul mai amplu
al New Age. Peste tot astăzi omul nu este considerat ca o persoană cu
personalitate, ci ca un număr, încă şi în societatea noastră academică.
Ar fi deci o mare iluzie dacă am izola în conştiinţa noastră Acordul
Schengen şi nu l-am considera în cadrul mai amplu al New Age.
- În noua Europă fără graniţe şi cu noul regim de control şi îngrădire care
se instaurează prin Acordul Schengen, Ortodoxia este în pericol să devină
o minoritate controlată. Care consideraţi că trebuie să fie căile de stopare a
unui astfel de pericol?
78 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
- Ca şi Creştin, nu aş vorbi de „căi de oprire,” ci despre „căi de înfruntare,”
iar acestea sânt stabilite de legătura omului cu harul lui
Dumnezeu. Nu cerem „reţete de comportament,” deoarece acestea
sânt specifice acelei lumi care produce instituţii precum Acordul
Schengen, deci Apusului. Noi putem doar să tragem concluzii din
comportamentul tradiţional al Creştinilor în situaţii asemănătoare.
Poziţia lor se exprimă prin mărturisire şi mucenicie (adică a-i refuza
Cezarului ce-i aparţine doar lui Dumnezeu). Iar aceasta presupune
legătura lăuntrică a inimii şi unirea omului cu Hristos. De aceea,
mucenicia şi mărturisirea nu sânt impuse, ci „se fac.”
- Acordul Schengen, după ratificarea lui de către Parlament, constituie
pentru mulţi un eveniment neliniştitor. După părerea dumneavoastră, va
trebui să acceptăm o astfel de poziţie pasivă sau, altfel, cum vor trebui să se
coordoneze încercările noastre de opoziţie?
- Întrebarea dumneavoastră duce la concluzia că s’ar organiza o
„mişcare de opoziţie.” Deja în răspunsul anterior s’a făcut referire
la poziţia Creştinului. Creştinul, în orice împrejurare, acţionează ca
persoană şi poziţia sa nu este rodul vreunui ordin de la vreun centru
coordonator, ci de la harul care locuieşte într’însul. Se dezvăluie
astfel Hristos pe care Îl avem lăuntric, deoarece „mai mare este
Cela ce e întru voi decât cela ce e în lume.” /I Ioan 4:4/ Întotdeauna
mărturisitorii şi mucenici sânt individuali, însă mărturisirea lor
este comună şi, astfel, toţi se arată în cele din urmă cetăţeni ai aceleiaşi
vieţi întru Hristos. Opoziţia noastră faţă de Acordul Schengen
– să nu uităm aceasta – este îndeosebi opoziţie faţă de Uniunea
Europeană, deoarece acum mulţi înţeleg ce înseamnă cu adevărat
această uniune, după Maastricht, după Schengen şi după ce altceva
va mai urma. Până acum doar puţini au putut să priceapă încotro
ne îndreptăm, însă aceştia au fost înfruntaţi precum vechii proroci
– batjocoriţi şi ucişi cu pietre – ca vestitori de vremuri rele. În orice
P R . P R O F . D R . G H E O R G H I O S M E T A L L I N O S 79
caz, protestele sânt îndreptăţite, fie ele şi întârziate. Acum intrăm
(Grecia – n.tr.), după Hatzidakis, în „noua turcocraţie” şi, cândva,
va veni şi un „nou 1821.” Măsurile deosebite de împotrivire ni le
oferă tradiţia noastră: rugăciunea, lupta duhovnicească, întoarcerea
în „catacombe,” mucenicie. Mărturisirile individuale sânt cea mai
teribilă împotrivire, deoarece presupun gândire obştească şi unitate
a inimilor. Prin urmare refuzul, întru Hristos, al supunerii faţă de
unele hotărâri îndreptate împotriva lui Dumnezeu, ca de pildă cele
din perioada prigoanelor, constituie cea mai explozivă împotrivire.
Să nu uitam că întotdeauna Creştinii se împotrivesc cu Crucea, iar
nu prin mijloace lumeşti. Reamintesc pilda Sfântului Ioan Botezătorul.
Protestul său împotriva nelegiuitului Irod a fost făcut în mod
public, însă nu organizând un „miting.” Nu a organizat un protest
de massă, întruniri etc. Mucenicia şi mărturisirea sânt, prin urmare,
de trebuinţă din partea fiecăruia dintre noi, individual. Şi acesta
este cel mai straşnic cataclism, deoarece se face de către mulţi, deşi
individual, şi generează un protest obştesc. Iar Cezarul de aceasta
se temea, mai tare decât de „mitinguri de protest.”
- Această opoziţie va trebui, oricum, să fie arătată şi o dată cu iminenta emitere
a noilor buletine electronice, şi va trebui să fie una deplină. Ce poziţie
trebuie avută în faţa acestei ameninţări şi, în special, când aceste buletine
se asociază cu utilizarea numărului 666?
- Utilizarea numărului 666 în noul sistem electronic (lucru de neevitat
după părerea specialiştilor) stârneşte adevărate îngrijorări spirituale.
Deoarece nu sântem doar noi, Creştinii, cei ce cunoaştem importanţa
acestui număr, ci şi aceia care îl utilizează în sistemul lor
electronic! Şi nu ştiu cum ar putea un Creştin să accepte pasiv o altfel
de lucrare. Aici însă se vede limpede rătăcirea unor theologi şi, chiar
mai mult, a unor mitropoliţi, care susţin că numărul 666 şi „semnul”
sânt doar ceva abstract, „lăuntric,” care se referă la modul de gândire
8 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
al Creştinului şi la starea lui sufletească „internă,” însă în istoria Bisericii,
în perioada prigoanelor, cei ce aveau asupra lor legătura harului
refuzau să „jure pe soarta Cezarului” (Sfântul Policarp al Smirnei),
sau să arunce puţină tămâie pe statuia Cezarului, ceea ce însemna
să-i accepte îndumnezeirea. Însă, fără o mărturie exterioară, refuzul
la porunca „fiarei” nu scoate în evidenţă cugetul, cele lăuntrice. Refuzul
de a se supune voii Cezarului este întotdeauna revelator al cugetului,
adeverire a existenţei şi a puterii de împotrivire sufletească.
Putea un Creştin precum Sfântul Policarp să „jure pe soarta Cezarului”
cu conştiinţa uşoară, când lăuntric era Creştin? Aşadar, poziţia
corectă care trebuie avută în vedere nu poate fi propusă de cineva,
ci ţâşneşte din lăuntru precum „apa dătătoare de viaţă veşnică,” precum
o „roadă a Duhului.” Adică, poziţia corectă este mărturisirea
şi mucenicia. Şi încă ceva, ca să fie mai bine înţeles. Corabia mântuirii
noastre are şi un Noe. Şi, dacă avem în vedere declaraţiile unor
mitropoliţi şi ale unor clerici, descoperim că problema mărturisirii
noastre nu este atât a poporului, cât a conducerii. Aici trebuie să fim
cu luare-aminte, deoarece aici este slăbiciunea noastră...
Părintele protopop Gheorghios Metallinos este un nume binecunoscut între
dascălii de theologie ai Şcolii din Athena. Şi-a dat licenţa în theologie la
Universitatea Atheniană Kapodistriană în 1962, iar în 1967 în literatură
clasică; a urmat studii post-universitare la Bonn şi în Cologne, până în
1975. În 1971 este hirotonit preot şi devine doctor în theologie al Universităţii
din Athena şi doctor în filosofie şi istorie al Universităţii din Cologne.
Între 2004 şi 2007, a slujit ca decan al Şcolii de Theologie din Athena.
A R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 81
ARHIMANDRITUL EVSEVIE VITTIS,
SFÂNTA MITROPOLIE SIDEROKASTRO
1997
În omilia noastră precedentă ajunsesem în punctul în care aflam
motivele invaziei numărului 666 în viaţa noastră. Vorbeam despre
aşa-numitele cărţi de credit, care se spune că ar fi un mijloc sigur
de păstrare a banilor şi, în acelaşi timp, practic şi oferind mari facilităţi.
Ne exprimăm îndoiala. Chestiunea nu este, de fapt, dacă
aceste cartele sânt sau nu mai sigure decât dacă am avea banii în
portofel şi ne-am face treaba cu ei. Chestiunea este că numărul 666
intră încet-încet în viaţa noastră şi creează obişnuinţă faţă de el,
diminuând, prin urmare, posibila împotrivire a oamenilor. Astfel,
666 a pătruns o dată cu sistemul depunerilor bancare electronice,
al sistemului schimbării preţurilor la mărfuri etc. Nu mai sânt
de folos micile etichete cu preţuri. Se înlocuiesc cu câteva liniuţe
în spatele cărora se ascunde numărul 666. Cu aparate speciale,
se controlează preţurile, se înregistrează automat, transmiţând la
casă suma de plată, se face totalul etc. – toate în mod automat.
Sânt controlate, astfel, lucrurile din depozit, cele care sânt în plus
ori cele care lipsesc etc. Practic şi convenabil. Astfel, cugetul trece
de la lucruri la oameni şi zice: „De ce să avem datele personale
înscrise pe diferite acte şi să le tot căutam, să ne învârtim de la
8 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
birou la birou pentru a le aduna? Astfel nu va mai fi nevoie să-ţi
scoţi paşaport, să-ţi scoţi o altă carte, pentru sănătate, alta pentru
contul bancar etc. Toate acestea sânt pe o singura cartelă. De ce, prin
urmare, să nu facem o carte de identitate care, pe principiul acesta,
să poată fi controlată în legătură cu toate datele care interesează?” Şi
astfel, încet-încet, lucrurile devin din ce în ce mai precise, din ce în
ce mai perfecte, mai practice, şi ispita folosirii acestei cartele devine
din ce în ce mai puternică. Şi este impresionant, iubiţii mei, că acest
sistem pe care îl folosesc este legat de numărul 666. Nu a existat alt
număr? Dacă nu astăzi, nu se va putea afla altul mâine? În ziua de
astăzi, toate sânt nesigure. (Este vorba de nesiguranţa dată de progresul
rapid al tehnologiilor. O tehnică folosită astăzi, peste un an este deja depăşită
moral. Se pare însă că sistemul care implică numărul 666 este în mod
deliberat menţinut în actualitate – n.tr.)
Pentru ce această insistenţă în utilizarea sistemului 666? De ce 666
intra în bancnotele statului? (Este vorba de bancnotele de 500 şi 5000
de drahme care conţin, într’o haşură evidentă, numărul 666 – n.tr.) De ce
666 intră în cartelele pentru transportul în comun? De ce? O mie de
„de ce” se pot pune. Şi, deoarece nu se dă un răspuns clar, limpede
şi satisfăcător, în mod justificat apare opinia că se urmăresc alte scopuri
de către câţiva care nu vor să se dea pe faţă şi care au puterea
de a folosi echipamentele guvernamentale şi alte mijloace care privesc
populaţia, începând de la chestiuni de prima necesitate, cum
sânt tranzacţiile comerciale zilnice, pentru a înainta profund şi a
se ajunge, în cele din urmă, la ceea ce în mod corect a fost numită
„îndosariere electronică.” Cândva, statul parcă a desfiinţat şi a ars
în mod oficial toate dosarele. Acum se gândeşte să facă altele noi? Se
începe, aşadar, de la nevoile zilnice şi lipsite de importanţă, pentru a
ajunge mâine-poimâine la chestiuni vitale şi care vizează intimitatea
şi personalitatea umană, libertatea conştiinţei şi a gândirii etc.
A R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 83
Din păcate, astfel de fenomene nu sânt necunoscute în vremurile
noastre. Odată, moravurile erau în general foarte stricte. Ceea ce se
cheamă respect public, simţ moral public etc., erau foarte dezvoltate.
Ba chiar şi în societăţile vestice, care au fost considerate întotdeauna
mai progresiste. A apărut apoi cinematograful. La început cu sfială.
Încet-încet, a pornit a se obrăznici. Mai întâi arătau filme pe care putea
să le vadă oricine. Apoi au început să le clasifice în filme potrivite
şi nepotrivite, adică potrivite pentru adulţi, dar total nepotrivite
minorilor. Apoi această împărţire s’a eliminat, în numele libertăţii
de expresie. Iar acum, când micul ecran a pătruns în case şi a scăpat
de sub control (cine pe cine să controleze?) şi când toate canalele
sânt la îndemână, acum se difuzează cele mai cumplite filme pornografice
şi aproape nimeni nu se opune. Şi Creştinii noştri... cum
să le spun? Căldicei? Aş spune prea puţin. Majoritatea stau cu gura
căscată la indecenţa şi mizeria transmisă electronic, care a distrus
simţul moral al populaţiei. Desigur, sânt şi excepţii binecuvântate,
oameni curaţi, neprihăniţi, oameni duhovniceşti desăvârşiţi, însă
aceştia se numără pe degete. Cei mai mulţi, într’un fel sau altul, sânt
prinşi în mrejele văzute sau nevăzute ale acestei stricăciuni. Veţi
spune: de ce vorbesc despre toate acestea şi ce legătură au cu 666?
Deoarece arată cum s’au petrecut lucrurile şi cum s’a conceput coruperea
morală şi descompunerea societăţii. Cine şi câţi ne opunem
astăzi acestei teme murdare? La fel se întâmpla şi cu numărul 666,
care se tot înrădăcinează şi se consolidează în viaţa noastră. Şi veţi
vedea într’o bună zi cum toată societatea va fi înlănţuită de 666, fără
nici un protest şi fără nici o împotrivire. Desigur, când se va vedea
dimensiunea răului, poate că vor dori unii să protesteze. Cum va
fi apreciat însă protestul lor ne-o spune Orwell în cartea sa „1984,”
deşi nu era Creştin.
8 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Elemente negative ale stării duhovniceşti a Creştinilor
a. Confuzia şi lipsa părerilor şi a ideilor înţelepte;
b. Nu avem cultivate înlăuntrul nostru conştiinţa şi modul de gândire
bisericesc şi dreptslăvitor.
Această situaţie, lipsa educaţiei Creştine, lasă sufletul în beznă.
Mintea nu poate discerne binele şi puterile sufletului rămân inerte,
neputincioase duhovniceşte. Astfel, sufletul, slab cum este, nu se
poate împotrivi la vreme duhului lumesc ce năvăleşte cu violenţă şi
conştiinţa nu poate judeca ce trebuie să primească şi ce să respingă,
mai ales în momente critice, când trebuie să te opui fulgerător sau să
iei hotărâri în chestiuni importante, cum este cazul cu 666, de care
ne ocupăm aici. Toate acestea se întâmplă şi datorită faptului că în
sufletul nostru domnesc:
c. trândăvia, nepăsarea şi neglijenţa;
d. pasivitatea duhovnicească (nu avem nici o grijă; credem că toate
se vor rezolva de la sine)
Alte elemente negative sânt:
e. îndoiala, nehotărârea părerilor şi făţărnicia.
Pe mulţi Creştini îi face şovăielnici atât instabilitatea părerilor proprii,
cât şi a oamenilor responsabili ai Bisericii care ar trebui să fie
înţelepţi şi combativi. Astfel, auzi pe mulţi zicând: „Cu astfel de mărunţişuri
să ne ocupam acum? Să strecurăm ţânţarul şi să înghiţim
cămila? Aşa-numita pecetluire şi cartelele cu C.N.M.U. (C.N.M.U. =
cod numeric matricol unic, adică în cazul persoanelor CNP, codul numeric
personal – n.tr.) nu au legătură cu 666, ci sânt o îndatorire legală,
sânt în mod clar treburi ale statului.” Dar sânt oare „mărunţişuri”
pecetluirea, este neînsemnat numărul 666? Nu este una dintre cele
mai hulitoare expresii aruncate pe chipul lui Hristos din lăuntrul
nostru? („Câţi în Hristos v’aţi botezat, în Hristos v’aţi îmbrăcat,”
A R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 85
nu cântăm aşa? Şi este un lucru adevărat). Există vreo jignire mai
josnică şi mai mizerabilă decât a-l lăsa pe scârbosul Antihrist a-şi
pune pecetea pe icoana lui Hristos? Şi să-i lăsăm pe vrăjmaşi să-L
batjocorească pe Domnul iubirii noastre? Oare nu este pecetea o
mărturisire a credinţei în diavol şi în slujitorul său, Antihrist, fiind
în acelaşi timp o lepădare de Hristos? Dacă acest lucru nu-l vor
înţelege Creştinii, atunci au ajuns în nesimţire generală şi au căzut
din calitatea de Creştini. Aceşti Creştini nu mai sânt Creştini. Chiar
de-ar aprinde lumânări şi ar merge la mănăstiri şi la hramuri!
f. lipsa discernământului
Zic unii: „Eu nu mă lepăd de Hristos! Eu doar o să mă prefac că-L lepăd,
dacă văd că se strică lucrurile, dar înlăuntrul meu tot în El cred.
Şi-mi fac treaba fără prea multă zarvă. Şi-mi fac acasă şi rugăciunea,
ţin şi post, îmi fac şi metaniile, zic şi pavecerniţa, ba chiar citesc şi
Paraclisul Maicii Domnului. Am fost, sânt şi voi fi Creştin!”
Răspuns:
1. Ne este tuturor cunoscut cazul Sfântului Apostol Petru, care s’a
lepădat de Hristos. Am crede că lepădarea lui nu a fost lăuntrică,
ci exterioară. Am putea zice că nu s’a lepădat de Hristos şi nu L-a
trădat precum Iuda. Inima lui Petru Îl dorea pe Hristos. Ar putea
însă cineva să spună că jurămintele şi tăgăduirile lui Petru au fost
simplă prefăcătorie, în timp ce înlăuntru nu se lepădase de Hristos?
A rămas el oare nepăsător la cele ce făcuse şi a mers fără mustrări de
conştiinţă să se culce, aşa nedormit şi obosit cum era în noaptea aceea?
Şi-a spus el: „Ei, ce-o să fie? Om sânt şi eu. Am cedat şi eu într’un
moment de slăbiciune. Dar în lăuntru nu m’am lepădat de Hristos”?
Acestea a zis şi acestea a făcut Petru? Sau poate că a făcut altceva? Ei
bine, Petru a conştientizat că s’a lepădat de Hristos, şi pentru aceea
s’a pocăit! Şi a fost nevoie să-l reprimească Domnul de trei ori, ca să
ajungă iarăşi la vrednicia de mai înainte!
8 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
2. De asemenea, foarte lămuritoare este şi pilda mărturisitorilor credinţei
noastre, cei vechi şi cei noi. Îi sfătuiau pe mucenici (prietenii
lor păgâni - n.tr.) să ardă în loc de cărţi Creştine, cărţi idoleşti, şi astfel
să se elibereze. Iar alţii le dădeau alte sugestii să scape, întotdeauna
motivul era că nu-L vei lepăda pe Hristos lăuntric, ci te prefăceai
doar exterior că te lepezi de Dânsul.
Ce-au făcut mucenicii? Au primit o astfel de logică? Cu nici un chip.
Pentru ei, chiar şi cea mai mică mişcare către jertfelnicul idolesc
însemna lepădare de Hristos. Nu avea importanţă faptul că, întinzând
mâna către jertfelnic, se prefăceau, dar nu aruncau tămâie.
Pentru oamenii care i-ar fi văzut, acest gest ar fi însemnat lepădare
de Hristos, şi era de ajuns ca aceştia să creadă că mucenicul a fost
biruit. Însă nu era doar acest aspect care-i împiedica pe mucenici să
se conformeze sugestiilor prietenilor lor. Mucenicii, pur şi simplu,
nu ştiau ce este vorbirea cu două înţelesuri, adică să crezi una şi să
zici alta, în funcţie de împrejurările de moment. Şi una şi cealaltă ar
fi însemnat că mucenicul lui Hristos nu credea în Dânsul din adâncul
inimii şi că frica de martiriu era mai puternică decât dragostea
către Domnul, împiedicându-l, în cele din urmă, să jertfească. Dacă
sfinţii mucenici s’ar fi conformat unei astfel de logici, ne întrebăm
dacă ar mai fi existat urmă de Creştin pe pământ. Iată ce-a spus un
sfânt mucenic al lui Hristos, Sfântul Gordie, prietenilor şi rudelor
sale care încercau să-l salveze printr’un astfel de mijloc: „Nu rabdă
limba cea zidită de Hristos să spună ceva împotriva Ziditorului ei.
Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu se lasă batjocorit! După gură noastră
ne va judeca, după cuvintele noastre ne va îndreptăţi şi după
cuvintele noastre ne va osândi.” (Sfântul Vasilie cel Mare, „Cuvânt
pentru Mucenicul Gordie”)
Sfinţii mucenici doar o limbă ştiau, limba adevărului, şi pe aceasta
au folosit-o întotdeauna. Pentru ei da era da, iar nu, nu. Ei nu ştiau
A R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 87
acel da care înseamnă nu şi acel nu care înseamnă da. Vorbirea
cu două înţelesuri nu este o planta potrivită pentru ogorul ceresc.
Ori crezi în Hristos şi-L mărturiseşti cu îndrăzneală, fără să ţii
seama de consecinţe, ori te lepezi. „Că de vei mărturisi cu gura
ta pre Domnul, şi vei crede în inima ta că Dumnezeu au ridicat
pre el din morţi, te vei mântui, că cu inima se crede spre dreptate,
iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” /Rom. 10:9-10/ Vedeţi
aici cum Sfântul Apostol Pavel aşază pe acelaşi loc mărturisirea
exterioară şi credinţa lăuntrică. Iar întrucât „din prisosinţa inimii
grăieşte gura” /Mat. 12:34/, a te preface că-L lepezi pe Hristos înseamnă
că inima s’a molipsit de această cugetare şi de aceea o foloseşte.
Faptele acestea nu sânt exterioare. În inimă deja scindarea
s’a petrecut şi credinţa lăuntrică s’a zdruncinat. Dar de ce uităm
cuvintele Domnului: „Tot cela ce va mărturisi pre mine înaintea
oamenilor, mărturisi-voiŭ şi eu pre dânsul înaintea Tatălui meu
carele este în ceruri. Iar carele se va lepăda de mine înaintea oamenilor,
lepăda-mă-voiŭ şi eu de dânsul înaintea Tatălui meu celui
din ceruri.” /Mat. 10:32-33/ Lepădarea, oricum ar avea loc, este
lepădare şi, prin urmare, se judecă de către Domnul cu aceeaşi
măsură precum lepădarea celui care L-a trădat. Aşadar, cuvântul
Domnului este limpede şi nu lasă loc îndoielii despre înţelesul
mărturisirii ori al lepădării.
“Cred – nu cred, mă lepăd – nu mă lepăd, nu sânt caracteristice unui
adevărat Creştin. Nu este permis a fi şovăielnic în păreri, oscilant
în hotărârile tale. Această făţărnicie este cursă a morţii. Din păcate,
însă, mulţi Creştini au pierdut acest simţ fin care se numeşte discernământ.
Ochiul lor nu mai este limpede şi, astfel, nu pot desluşi
însemnătatea lepădării exterioare de Hristos, lepădare care arată că
deja s’au lepădat şi lăuntric.
Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă că cei care spun cu conştiinţa
88 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
uşoară că primesc numărul 666 fără să se lepede de Hristos, aceştia
nu pot vedea adevărul, nu au virtutea fină a discernământului pentru
a judeca care este voia lui Dumnezeu şi care este voia diavolului,
ce este lepădare şi ce nu este lepădare de Hristos. Şi sânt, aşadar,
gata de a primi înmatricularea cu aceeaşi uşurinţă cu care ar merge
la frizer sau la magazin ca să cumpere ce le trebuie.
Am stăruit îndeajuns asupra acestui aspect. Pentru că este un lucru
pe care trebuie să-l lămurim până când va înţelege fiecare ce trebuie
să facă şi cum să gândească. Cu alte cuvinte: a primi numărul 666 înseamnă
a-L lepăda pe Hristos. Iată de ce ne trebuie virtutea discernământului,
din a cărei pricină am făcut această amplă dezvoltare.
g. lipsa felului drept de a gândi bisericeşte.
h. eroziunea sufletească din pricina duhului lumesc al vremii.
Pe cine ascultam noi cel mai mult? De cine ne minunăm în mod deosebit
şi cui primim cuvintele aproape ca pe Evanghelie? Pe cine citim
mereu în publicaţiile noastre preferate? Pe cei care au un „nume” şi
au strălucire intelectuală lumească, pe cei cu înaltă educaţie, formaţi
în modul de a gândi al lumii, oameni cu dese apariţii mass-media.
(Şi pe care îi ascultăm şi îi vedem cu orele, pe micul ecran.)
Cine are dreptate? Aceşti propovăduitori ai pasivităţii şi ai indiferenţei,
ori sfinţii proroci care au spus adevărul? Poporul, stricat începând
de la conducători şi dus de aceştia spre pierzare, ori sfinţii
care cunoşteau prin descoperire dumnezeiască răul săvârşit de către
putreziciunea şi decăderea morală? Iar când răul înaintase mult
şi efectele sale începeau a se face simţite, atunci deschideau oamenii
ochii şi vedeau ceea ce până atunci nu văzuseră, deşi credeau că văd
şi nu voiau să accepte că apostazia lor se săvârşise. Până atunci, însă,
pe sfinţii lui Dumnezeu îi batjocoriseră, îi jigniseră, îi chinuiseră, îi
surghiuniseră şi îi omorâseră prin chinuri groaznice.
Cu cât sântem mai atenţi la oamenii din lume, cu atât nu vom auzi
A R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 89
glasul Bisericii. Dar chiar de l-am auzi, nu l-am înţelege. Şi, prin urmare,
ne vom afla în rătăcire. Iar glasul asupra chestiunii numărului
666 este limpede: „Şi al treilea înger a urmat lor zicând cu glas mare:
Oricine se închină fiarei şi chipului ei, şi ia semnul ei pre fruntea sa
au pre mâna sa, va bea şi el din vinul iuţimii lui Dumnezeu, cel dres
neamestecat în păharul mâniei lui, şi se va munci cu foc şi cu piatră
pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul
muncirii lor în vecii vecilor se suie, şi nu au odihnă ziua şi noaptea
cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi cel ce ia semnul numelui ei.”
/Apoc. 14:9-11/
Cele pe care le-am arătat până acum, iubiţii mei, confuzia şi lipsa
părerilor înţelepte şi a înţelegerii despre numărul 666 şi despre
semn, trândăvia, indiferenţa, pasivitatea, şovăiala şi nehotărârea,
lipsa discernerii duhovniceşti a binelui de rău şi a voii lui Dumnezeu
în orice împrejurare, apoi îndeosebi neputinţa de a sesiza ce este
şi ce nu este lepădare de Hristos lăuntrică şi exterioară, lipsa felului
bisericesc de gândire şi eroziunea, în paralel, a sufletului de către
ideile lumii, nu numai de către cele foarte îndepărtate de credinţă
ori cele vrăjmaşe acesteia, dar şi de către ideile ce amorţesc şi adorm
conştiinţa, cufundându-i în somn pe oameni, toate acestea constituie
situaţii negative care nu le permit Creştinilor să fie activi şi să se
împotrivească răului ce va veni. Şi astfel ne arătăm a fi nişte Creştini
morţi, înspăimântaţi de cea mai mică batjocură a celorlalţi, gata de
a-L lepăda pe Hristos pentru că „nu se potriveşte” cu duhul vremii,
grăbiţi a face pace cu duşmanul Său. Aşadar, arătăm un chip întru
totul decepţionant şi deprimant, atât ca indivizi luaţi separat, cât şi
în totalitate, în Biserică.
Este deci nevoie să vedem ce putem şi ce trebuie să făptuim pozitiv
şi activ în legătură cu această importantă temă de care ne ocupăm
acum. Pentru aceasta, în continuare, să cercetăm ce este de făcut.
9 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Poziţia dreaptă a Creştinilor faţă de numărul 666
şi de cele legate de această temă:
a. Încă de la început, pentru o înfruntare corectă a numărului 666 şi
a celor legate de acesta, avem nevoie de dumnezeiască înţelepciune
şi de minte luminată. Această înţelepciune dumnezeiască de care
vorbeşte Sfântul Apostol Pavel ne este de neapărată trebuinţă spre a
putea sesiza „mesajele” lui Dumnezeu în legătură cu această temă.
b. Să avem o rânduială stabilă şi un program fix şi consecvent de
studiu al cuvântului lui Dumnezeu, adică al Scripturii şi al Sfinţilor
Părinţi.
c. Lucrarea pe care am menţionat-o ne va aprinde încetul cu încetul
înlăuntru simţul responsabilităţii noastre de Creştini, atât faţă de
noi înşine, cât şi faţă de fraţii noştri. Tactica lui „Asta nu contează,
aia nu contează, cealaltă nu contează; şi ce este 666? Un număr” etc.,
această tactică nu este Creştină. Pentru noi, Creştinii, chestiunea
numărului 666 este o chestiune de credinţă, de cinstire, de demnitate,
de iubire, de respect şi de închinare către Domnul credinţei
noastre, Iisus Hristos.
Mulţi dintre fraţii noştri, cu bune intenţii faţă de alte lucruri, nu ştiu
nimic ori cunosc prea puţin despre 666 şi despre semn. Dacă noi
ne-am luminat în această privinţă, trebuie să-i luminăm şi noi pe
ceilalţi; îndeosebi mai-marii noştri trebuie, şi ei, să cerceteze această
chestiune şi să înţeleagă că nu se pot juca cu astfel de lucruri. Iar oficialii
societăţii noastre încă nu şi-au mărturisit calitatea de Creştini
şi de ortodocşi.
d. Să ştim noi înşine, dar să spunem şi altora că, ori de se scrie
numele lui Antihrist pe pecete, ori numărul său, 666, este acelaşi
lucru! O spune limpede Apocalipsa: „Cel ce are semnul sau numele
fiarei, sau numărul numelui ei.” /Apoc. 13:17/. Prin urmare, nu
există diferenţă între nume şi număr. Aceasta o spunem şi o subA
R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 91
liniem deoarece câţiva zic cum că numărul 666 nu este nimic, este
doar un simplu număr. Deja am analizat această temă şi nu o vom
repeta aici. Dacă 666 este un simplu număr, am vrea să-i întrebăm
pe cei care spun aceasta: ce este un ciocan? O unealtă folositoare
la multe treburi. Ce este o seceră? Iarăşi, o unealtă folositoare la
multe munci în agricultură. Dacă sânt, deci, simple unelte, atunci
cum se explică că popoare întregi, cu furie şi cu ură, cu mânie
şi cu revoltă, aruncă simbolul împreunat al acestor unelte de pe
steaguri, de pe edificiile publice, de pe case, de peste tot? Desigur,
nu le aruncă ca pe nişte unelte, ci ca simbol al unuia dintre cele
mai urâte regimuri din istorie. Ei bine, la fel se întâmplă şi cu 666,
aşa cum am subliniat. Cel ce primeşte acest număr blestemat se
leapădă de Hristos, adică iese de sub stăpânirea Sa, şi se uneşte
cu diavolul. Merge cu cel de care s’a dezis la botez. Aceasta nu o
spunem din fanatism, ci o spune însăşi Scriptura. Că acum unii
vor să-şi închipuie că Scriptura spune lucruri extremiste, fanatice,
n’au decât. Noi vom asculta de Scriptură, nu de dânşii. Hristos, nu
ei, S’a jertfit pentru mântuirea noastră. Ei pentru noi n’ar da doi
bani. Hristos S’a dăruit pentru noi în întregime. Şi noi pe Dânsul Îl
cinstim, şi pe nimeni altul. Pentru noi, orice spune Scriptura este
de la Dumnezeu. Să punem, aşadar, pe acelaşi loc pe Dumnezeu şi
pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de importanţi şi de măriţi ar
fi ei? Se înşeală amarnic. Chiar Scriptura, la Apocalipsă, zice: „Şi
s’a dus cel dintâiu şi a vărsat năstrapa sa pre pământ, şi s’a făcut
bubă rea şi cumplită pre oamenii cei ce aveau semnul fiarei şi pre
cei ce se închinau chipului ei.” /Apoc. 16:2/. Ne spune clar şi fără
ocolişuri că cei ce primesc semnul sânt părăsiţi de Dumnezeu, devin
uniţi cu satana şi sânt supuşi aceloraşi consecinţe pe care le va
suferi acesta din pricina necurăţiei şi a rebeliunii sale neobrăzate
împotriva lui Dumnezeu. Şi se subliniază faptul că bunăstarea eco9
2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
nomică cu care îi va înzestra, chipurile, semnul pe cei ce îl primesc
va provoca mânia lui Dumnezeu împotriva acestora, nu numai în
viaţa veşnică, în care ei cu siguranţă nu cred, ci şi în viaţa aceasta,
fie de vor crede sau nu acest lucru. Şi când mânia se sparge şi cupa
se varsă deasupra lor, nu le vor folosi nici averile, nici orice altceva
ar oferi, daca în cele din urmă primesc semnul.
e. Avem mare folos, Creştini fiind, sa ne împotrivim primirii
semnului.
Semnul cu numărul fiarei pus asupra noastră va avea consecinţe
teribile pentru viaţa şi condiţia noastră spirituală. Harul şi binecuvântarea
lui Dumnezeu vor deveni nelucrătoare în noi, sau mai
degrabă vor fi retrase. Sfântul Botez va deveni nefolositor, din moment
ce vom fi iarăşi cu satana pe care îl lepădaserăm la Botez.
Vom pierde influenţa dătătoare de viaţă a Sfintei Mirungeri, adică
darurile Sfântului Duh înlăuntrul nostru, daruri care ne fac să devenim
în întregime biserică a Dumnezeului celui viu. Înlăuntrul
nostru nu pot coexista şi Hristos şi satana. Aceasta trebuie să o
pricepem bine. Scriptura, în privinţa aceasta, este categorică, la fel
cum este şi în alte chestiuni. „Ce însoţire are dreptatea cu fărăde-
legea?” întreabă Sfântul Apostol Pavel. „Sau ce părtăşie are lumina
cu întunerecul? Sau ce învoire are Hristos cu Veliar? Sau ce
înţelegere este între biserica lui Dumnezeu şi idoli? Că voi sânteţi
biserica lui Dumnezeu celui viu, precum au zis Dumnezeu: Voiŭ
lăcui întru ei şi voiŭ umbla întru ei, şi voiŭ fi lor Dumnezeu şi ei
vor fi mie norod. Pentru aceea ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi,
zice Domnul, şi de necurat nu vă atingeţi; şi eu voiŭ priimi pre
voi, şi voiŭ fi vouă întru Tată, şi voi veţi fi mie spre fii şi fiice, zice
Domnul atotţiitorul.” /II Cor. 6:14-18/
Creştinul este biserică a lui Dumnezeu, lăcaş al Sfântului Duh,
mădular al lui Hristos. Putem oare să pângărim biserica lui DumA
R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 93
nezeu atârnând pe pereţi imagini obscene sau alte lucruri care mărturisesc
necuviinţa pentru locul cel sfânt al slujirii lui Dumnezeu,
ori să ne dedăm orgiei în acest loc în care se săvârşesc Tainele cele
înfricoşate şi unde se dăruieşte harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu?
Ne este cu neputinţă. Am văzut acest lucru săvârşindu-l atheii,
şi ne-am spăimântat.
Este cu putinţă, ca şi Creştini, să ne dedăm unor astfel de fapte?
Niciodată! Aşadar în această biserică a lui Dumnezeu să punem
chipul diavolului? Se poate aceasta? Dacă vom îndrăzni să facem
prostia de a primi semnul, îndată biserica lui Dumnezeu, adică noi
înşine, va deveni atunci locaş al dracilor. Şi aceasta în mod irevocabil,
căci semnul, aşa cum am spus deja, va lucra asupra noastră
spre distrugere, precum un venin purtător de moarte, şi va nimici
înlăuntrul nostru ceea ce numim viaţă duhovnicească.
Mulţi vorbesc despre diverse vrăji şi alte asemenea lucrări pe care
le fac unii şi le aruncă în curţile acelora. Ei bine, ar îndrăzni oare
să le ia de jos şi să le pună asupra lor? Desigur, nicidecum. Atunci,
cum să cutezăm noi să punem pe buletine semnătura noastră sub
666? Toate vrăjitoriile şi lucrările magice ale lumii, adunate într’o
grămadă mai mare decât Himalaia, nu au puterea de distrugere
pe care o are singur numărul 666, deoarece acele lucrări oculte
sânt simple mijloace care îl invocă pe diavol, însă 666 este însuşi
satana, începătorul tuturor vrăjitoriilor din toate timpurile. Iată de
ce nu putem avea legătură cu diavolul şi nu putem primi semnul
său, numărul 666.
Aici însă apare o întrebare: şi ce se va întâmpla cu lucrurile care
circulă pe piaţă şi au pe ele sistemul de control al preţurilor, adică
sistemul care pune numărul 666?
Răspuns: Aceste lucruri nu sânt bucăţi din noi înşine (aşa cum este
identitatea, care este „chipul” nostru - n.tr.). Semnul este, pentru aces9
4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
te articole, cu desăvârşire exterior, îndepărtăm pecetea şi lucrurile
devin neutre, aşa cum erau înainte. Această metodă ne-o arată
Sfântul Apostol Pavel în chestiunea jertfelor idoleşti. Când s’a pus
această problemă, s’a creat destulă tulburare în Biserică. Ce se întâmplă
de fapt?
După cum se cunoaşte, jertfele pe care le făceau închinătorii la idoli
nu erau arderi-de-tot, adică nu se ardeau în întregime trupurile
animalelor jertfite, ci doar o parte. Partea rămasă o folosea cel care
jertfise, fie în întregime pentru el şi familia lui, fie doar o bucată
din ea, iar restul o vindea negustorului de carne, care o punea pe
piaţă, pentru popor. A apărut, aşadar, problema dacă ar trebui sau
nu să cumpere Creştinii astfel de carne de pe piaţă. Sfântul Apostol
Pavel zice astfel în legătură cu aceasta: deoarece nu există alţi
dumnezei, această jertfă nu înseamnă nimic. Prin urmare, puteţi
cumpăra „tot ce se vinde în măcelărie” şi să mâncaţi „nimic cercetând
pentru cunoştinţa cugetului.” /I Cor. 10:25/ Aşadar, le puteţi
cumpăra şi mânca fără să cercetaţi şi să iscodiţi prea mult, lucru
care ar putea crea probleme de conştiinţă. Dacă însă vreun Creştin
se sminteşte văzând cele din piaţă şi întrebuinţarea acelor cărnuri
şi v’ar spune: „Ştii, ce-ai cumpărat este jertfă idolească,” atunci să
nu mâncaţi, că să nu-l smintiţi pe frate. Nu pentru că jertfa idolească
ar avea vreo însemnătate, ci pentru a nu sminti fratele şi, din
dragoste pentru dânsul, nu mâncaţi acea carne. „Eu,” zice Apostolul,
„mai degrabă nu voi mânca în veac carne, dacă prin aceasta îl
voi sminti pe fratele meu, pentru care a murit Hristos.” De aceea,
în ce priveşte lucrurile care au pecetea Bar Code, după cum am
spus, putem scoate semnul şi le putem folosi. Dar nu este acelaşi
context ca la acele lucruri care vor avea semnul 666, pentru care va
trebui să-mi pun eu semnătura şi să le întrebuinţez. Aici consimt
eu însumi, primind numărul 666 şi dându-i autoritate prin semnăA
R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 95
tura mea! De pildă, dacă cumpăr un bilet sau o cartelă abonament
de călătorie şi primesc numărul 666. Ia gândiţi-vă dacă Creştinii s’ar
înţelege şi ar face o asociaţie a consumatorilor, şi ar hotărî să nu
mai cumpere nimic de la magazinele care utilizează aceste etichete.
Dacă s’ar face ceva de genul acesta şi s’ar boicota sistematic astfel de
mărfuri, comercianţii şi-ar pune problema dacă este bine sau nu să
mai folosească astfel de semne.
Gândiţi-vă cât de puţin au fost boicotate (în Grecia - n.tr.) produsele
Italiene şi Daneze din pricina chestiunii Makedoniei, şi ce tulburare
s’a făcut în Piaţa Comună şi în ţările interesate. Oare aceasta idee
n’am putea-o cultiva? Oamenii nu înţeleg ori nu vor să înţeleagă
multe lucruri, îndeosebi chestiuni duhovniceşti. Pricep însă foarte
bine, şi încă de departe, orice chestiune legată de portofel. Acolo îi
doare rău, acolo sânt sensibili în mod deosebit. Aşadar, de ce să nu
se îndrepte într’acolo activitatea Creştinilor? Să le vorbim pe limba
pe care o pricep. Şi ne vor pricepe foarte bine.
Atât în afară cât şi în ţara noastră s’au creat magazine unde se
vând produse comerciale în exclusivitate ecologice, adică alimente
la care nu s’au folosit îngrăşăminte ori alte substanţe chimice. S’ar
putea face asemenea şi în cazul nostru. Consumatorii, organizaţi
în asociaţii anti-666, vor putea decide să facă cumpărături doar
de la magazinele care nu folosesc sistemul Bar Code. Şi veţi vedea
atunci cu câtă râvnă vor saluta mulţi această iniţiativă, chiar dacă
până atunci n’ar fi fost prea interesaţi. Noi consemnăm doar ideea.
Măcar de-ar afla teren propice, desigur, într’o formă organizată şi
cu cât mai bune rezultate.
f. Să nu ne lăsăm antrenaţi şi să nu ne pierdem convingerile influenţaţi
întâmplător de nume mari, străini ori conaţionali.
Subliniem aici că drept criteriu nu trebuie să avem numele ori prestigiul
exterior al oamenilor, ci criteriul nostru să fie doar ceea ce spune
9 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
şi învaţă Biserica noastră, ceea ce spun îndrumătorii duhovniceşti şi
Sfinţii Părinţi, ceea ce ne învaţă Predania şi duhul Ortodoxiei.
De ce vă vorbesc despre acestea?
Deoarece se va întâmpla să auziţi anumite dezbateri, ori conferinţe
oficiale şi publice, ori să citiţi cărţi şi publicaţii referitoare la 666
şi la pecete. Să nu vă impresioneze detaliile exterioare spuse de
vorbitori, ci să cercetaţi dacă cele spuse sânt de acord cu tradiţia
Bisericii noastre; cu cele ce ne-au învăţat Sfinţii Părinţi şi cu cele
ce ne-au spus atâtea chipuri de cuvioşi contemporani. Şi să nu fiţi
influenţaţi de tot felul de oameni, cum ar fi ziariştii, care sânt gata
să vorbească pe loc asupra oricărui subiect şi să scrie despre orice
chestiune, îndeosebi cele duhovniceşti, fără să fi deschis cel puţin
o dată Biblia şi fără să studieze cât de cât serios anumite teme
pentru care alţii au pierdut ani din viaţă ca să le stăpânească într’o
oarecare măsură. „Nu daţi crezare oricărui duh,” spune Scriptura.
Vom avea încredere doar în călăuzele noastre duhovniceşti şi în
păstorii Bisericii în legătura cu astfel de teme, iar nu în oameni
iresponsabili. La acestea, să adăugam îndeosebi şi studiul vieţilor
sfinţilor, care conţin memorizatorul cel mai responsabil şi mai autentic
al cuvintelor Sfintei Scripturi şi, în general, al învăţăturilor
Bisericii. Şi nu numai că vieţile sfinţilor ne luminează, dar sfinţii
ne dau duh şi ne trezesc la viaţă cu cele câte au spus şi au făptuit
cu toata fiinţa lor plina de sfinţenie, încă cu cel mai mic cuvânt ori
gest al lor. De ce să nu le cerem să ne ajute în astfel de chestiuni?
De ce să nu cerşim ajutorul acelui uriaş care a scris Apocalipsa şi
a fost marele ucenic al dragostei lui Hristos, ca sa înţelegem drept
Apocalipsa lui şi să putem rezista a o trăi, cu rugăciunile sale? Şi
aşa cum acesta şi toţi sfinţii au biruit pe Începătorul răului, aşa îl
vom birui şi noi.
g. Ca cetăţeni ai acestui stat căruia aparţinem, ai acestei patrii în
A R H I M A N D R I T U L E V S E V I E V I T T I S 97
care vieţuim şi pe care o iubim şi pentru care sântem gata a face totul
spre progresul ei, avem şi câteva drepturi. Nu se face astăzi atâta
zarvă pentru drepturi? Nu cer oamenii atâtea drepturi? Drepturi
putem să cerem şi noi. Şi nu drepturi arbitrare, ci drepturi apărate şi
care decurg din legea de bază a statului, Constituţia.
Între aceste drepturi se numără libertatea conştiinţei, apărarea persoanei,
dreptul la gândire şi liberă-cugetare etc. Nici o autoritate
guvernamentală nu are căderea să ne lipsească de aceste drepturi
şi de ansamblul personalităţii noastre. În privinţa aceasta, avem de
învăţat de la „cunoscuţii noştri, cei ce-şi zic „Martorii lui Iehova.”
Deşi sânt o minoritate neglijabilă, au găsit modalitatea, cu ajutor
extern, de a obliga Guvernul să le respecte convingerile, de exemplu
în legătură cu obligativitatea efectuării serviciului militar la
membrii sectei. Aşadar, dacă aceştia au reuşit să facă excepţie de
la o sarcină de prim ordin, de la care nu poate fi exceptat nici un
Grec – aceştia, după cum se ştie, nu sânt nici Greci, nici Creştini
– nu ar putea oare puterile reunite ale Creştinilor să preseze conducerea
guvernamentală şi cea a Bisericii pentru a se lua măsuri
împotriva întrebuinţării codului C.N.M.U. bazat pe 666 de către
Creştini? Alte popoare, după cum ştim, s’au opus şi au reuşit săşi
oblige guvernanţii să nu accepte codul C.N.M.U. Nu trebuie să
facem şi noi la fel?
În final, trebuie să arătăm:
h. combativitate şi optimism al credinţei.
Orice ar face satana şi fiara lui, noi, Creştinii, nu i ne închinăm. Dacă
vrem să nu fim şterşi din cartea vieţii lui Dumnezeu, după cum şi
sântem scrişi prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere, să nu cădem
din pricina ameninţării tiranului. Dacă ne preschimbăm viaţa în
acord cu voia Domnului şi dacă ţinem mereu legătura cu Dânsul,
nimeni nu va putea să ne biruiască, chiar de-ar trebui să trecem
9 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
printr’un martiriu. Pentru noi, aceasta ar fi o cinste unică. În lupta
pe care a dus-o din veac satana împotriva Domnului şi în cea pe
care o va duce împreună cu mădularul său, Antihrist, să ştim că
biruitor va fi Hristos. Şi aceasta ne-o subliniază de atâtea ori şi în
atâtea feluri Apocalipsa. Curaj, aşadar, şi nădejde. Căci „aceasta este
biruinţa carea a biruit lumea: credinţa noastră.” /I Ioan 5:4/
Părintele Evsevie (Vittis), din Sfânta Mitropolie Siderokastro, este una din
personalităţile marcante ale spaţiului duhovnicesc şi literar Grecesc. Textul
de faţă conţine fragmente a două dintre omiliile sale pe această temă,
ţinute la Căminul Sfintei Mitropolii Siderokastro. Aceste omilii fac parte
dintr’o conferinţă amplă asupra Apocalipsei, publicată de editura Orthodoxos
Kypseli în două volume, sub titlul „Omilii la Apocalipsă.”
I E R O M O N A H U L H R I S T O D U L A G H I O R I T U L 99
IEROMONAHUL HRISTODUL AGHIORITUL,
SFÂNTUL MUNTE ATHOS
1997
Este nevoie de ascultare făcută cu discernământ
Deoarece Hristos respectă precum nimeni altul libertatea persoanei
umane şi niciodată nu ne îngrădeşte această libertate, să căutăm a
avea discernământul necesar analizării în continuare a unei teme
sensibile, generate de îngrijorarea unor Creştini care, de multe ori,
când aud vreun patriarh, vreun episcop, vreun duhovnic care spune
ceva ce nu concordă cu tradiţia ortodoxă, se întreabă dacă trebuie
sau nu să facă ascultare.
Trebuie să înţelegem cu toţii foarte bine că orice om are o particularitate
acceptată desigur, de bunăvoie şi nesilit: anume, că este rob
al lui Hristos. Şi patriarhul şi arhiepiscopul şi episcopul şi preotul
şi diaconul şi monahul şi mireanul, cu toţii sântem obligaţi aşadar a
asculta de cuvântul lui Dumnezeu. Şi tot noi, uniţi, formăm împreună
cu capul – care este Hristos – trupul Bisericii. A poruncit aşadar
Dumnezeu că trebuie să fim cu toţii uniţi cu Dânsul. Cu alte cuvinte,
un membru va depinde în întregime de celălalt, având drept
consecinţă faptul că, dacă unul singur va ceda, suferă tot trupul.
Deci toţi aceşti robi; de la treapta cea mai înaltă – a patriarhului,
1 0 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
până la cea mai de jos – a mireanului, au o singură sarcină: să se
supună şi să asculte desăvârşit de cuvântul lui Dumnezeu. Aici însă
începe problema, deoarece, în timp ce la „arătare” sânt robi ai lui
Dumnezeu, de fapt mulţi sânt supuşi voii proprii, prin folosirea logicii
personale. Să vedem aşadar ce ne-a spus Hristos despre ceea ce
avem de făcut în cazul acesta.
Apostolilor Săi, pe care, după înviere, i-a trimis la marginile pământului,
Domnul nu le-a dat poruncă să meargă şi să-i înveţe pe
oameni învăţături felurite, porunci omeneşti, cuvinte frumoase ori
istorioare. Ci două porunci deosebite le-a dat, zicând: „Mergând învăţaţi
toate neamurile, (a) botezând pre ei în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, (b) învăţând pre dânşii să păzească toate
câte am poruncit vouă.”
Prin urmare, Sfinţii Apostoli şi următorii acestora, patriarhi, episcopi,
preoţi, monahi, theologi etc. nu pot învăţa orice cred ei că
este bine sau ce gândesc ei că trebuie făcut în orice situaţie. Chiar
patriarh de ar fi cineva, chiar arhiepiscop, episcop, duhovnic, preot,
diacon, monah ori mirean, este obligat a ne preda cuvântul lui
Dumnezeu, învăţându-ne să păzim poruncile Domnului.
Aşadar, trebuie să facem ascultare cu discernământ, la care se ajunge
doar prin adevărata smerenie. De asemenea, trebuie ca toţi supuşii
– fără a se ţine seamă de treapta ierarhică – să fie uniţi prin
ascultare faţă de capul care este Hristos, deoarece un singur mădular
dacă se desprinde, provoacă neorânduială în tot trupul şi va da
răspuns pentru dezordinea produsă.
Acum, judecând singuri adevărul, ce veţi face dacă:
a) un episcop vă spune: „Iubiţii mei copii, Hristos ne-a spus mai dinainte,
în Apocalipsă, capitolul 13, că va veni cineva care ne va impune
să luăm un număr, 666, pe mână sau pe frunte. Aceasta nu trebuie
s’o primim, deoarece vom arde veşnic. Şi, ca să nu-L supărăm pe
I E R O M O N A H U L H R I S T O D U L A G H I O R I T U L 101
Hristos, nu trebuie să luăm semnul nici pe buletin, nici pe cartelă,
dar nici să acceptăm legislaţia prin care se va da autoritatea de a ni
se impune.”
b) un alt episcop pretinde că: „Acestea sânt prostii. Nici un 666 şi
nici un semn exterior nu va vatămă. Nu vă ocupaţi cu lucrul acesta,
luaţi cartela şi faceţi-vă treaba cu ea; nu-i ascultaţi pe fanatici şi pe
cei înşelaţi de diavol!”
Dumneavoastră, deci, aţi putea uşor să discerneţi cine Îl iubeşte şi
Îl doreşte pe Hristos şi se îngrijeşte de mântuirea voastră şi cine
sânt cei care, interesaţi „să se arate oamenilor” /Mat. 6:5/ vă induc
în eroare, pentru a se arăta buni faţă de voi, justificându-şi astfel
propria lor apostazie faţă de Hristos, dorind a-şi trăi viaţa după voia
proprie şi nu după poruncile Sale. Pentru aceştia din urmă, să nu
uităm că se potriveşte versetul: „Că toţi ale sale caută, iar nu ale lui
Iisus Hristos.” /Filip. 2:21/
Aşadar, dacă vedem că cineva nu caută cele ale lui Dumnezeu, avem
atâţia alţi episcopi buni, preoţi etc. care caută cele ale lui Hristos şi
putem pe dânşii să-i ascultăm când ne învaţă ce să păzim. Sfântul
Apostol Pavel, într’o situaţie asemănătoare, spunea: „Iar de învaţă
cineva întru alt chip şi nu se apropie de cuvintele cele sănătoase
ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea dupre bunacinstire,
acela s’a trufit, nimic ştiind... depărtează-te dela unii ca
aceia.” /I Tim. 6:3,5/
Nu trebuie, deci, să ne pierdem când ne aflăm în faţa unei multitudini
de păreri, ci bine este să avem în vedere cele spuse de Apostol:
„De învăţături streine şi de multe feluri nu vă lăsaţi furaţi; că bine
este cu harul să se întărească inima.” /Evr. 13:9/ Şi, pe cât putem, să
ne împărtăşim cu Sfintele Taine, pentru a ni se lumina mintea „ca să
nu mai fim prunci, învăluindu-ne şi purtându-ne de tot vântul învăţăturii
întru amăgitura oamenilor, întru şiretlic spre meşteşugirea
înşelăciunii.” /Efes. 4:14/
1 0 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Pătrunderea metodică a numărului 666 în viaţa noastră
Spun unii că nu-i deranjează dacă vor lua numărul 666. Nu ne
lămuresc însă dacă vor să spună că îl vor lua inclus fiind în numărul
lor de telefon ori într’un total de pe nota de plată. Iarăşi, nu ne
explică dacă vor să spună că îl vor primi pe o cartelă care le va sluji
la tranzacţii economice, ori pe buletin, obiect care, împreună cu cele
înscrise şi marcate pe el, arată identitatea acelor persoane. Ori, în
sfârşit, dacă vor să spună că îl vor primi „pe mâna lor cea dreaptă
sau pe frunte.”
Despre faptul de a primi „semnul” ori „numărul numelui” fiarei
„pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte,” /Apoc. 13:16/ Scriptura este
limpede şi prezice că acest semn (simbol) exterior înseamnă lepădare.
Deoarece este el simbol exterior, dar are implicaţii spirituale şi,
drept consecinţă, chinurile veşnice: „Şi fumul muncirii lor în vecii
vecilor se suie, şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină
fiarei şi chipului ei şi cel ce ia semnul numelui ei.” /Apoc. 14:11/ Cât
priveşte buletinul, credem că circulara Sfântului Sinod este limpede
când spune: „Nu este posibil ca un Creştin să fie indiferent la introducerea
intenţionată şi sistematică a acestui număr în viaţa lui.”
(Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Elline – n.tr.) La fel scria şi Cuviosul
Paisie (Aghioritul) în 1987, în broşura sa „Semnele vremii – 666”:
„După toate acestea pe care le-am prezentat, din păcate poţi auzi o
mulţime de absurdităţi de la câţiva «cunoscători» de astăzi. Unul
zice: «Eu o sa primesc buletinul cu 666 şi o să fac o cruce pe el», iar
altul: «Eu voi primi marcarea pe cap cu 666 şi o să-mi fac cruce pe
cap», şi o mulţime de alte prostii asemănătoare, crezând că se vor
sfinţi astfel, în timp ce toate acestea sânt rătăciri.”
Ceea ce trebuie să cunoaştem foarte bine este că toate lucrurile au un
început şi un sfârşit. Şi, ca să înţelegeţi ce vrem să spunem, vă vom
da un exemplu: până să ajungă cineva să facă păcatul preacurviei,
I E R O M O N A H U L H R I S T O D U L A G H I O R I T U L 103
care este înfăptuirea, practica, trece încet-încet prin câteva stadii:
1. momeala – îndemnul gândului;
2. dialogul care se face cu acel gând şi consimţirea. Consimţirea produce
în imaginaţie scene ale înfăptuirii păcatului;
3. după consimţire urmează făptuirea păcatului, care este preacurvia
trupească.
Vedem, aşadar, că păcatul se infiltrează sistematic în om, metodic
şi cu viclenie. Pe cât de repede conştientizează mintea strecurarea
păcatului şi îl leapădă, pe atât de uşor se dezleagă şi scapă din
consecinţele acestuia.
Cunoscând Făcătorul şi Dumnezeul nostru – ca nimeni altul – metodele
duhurilor viclene, pentru a ne păzi ne-a dat poruncă să căutam
împărăţia Sa, lepădând orice gând rău, şi a stabilit: căderea minţii în
stadiul primar, care este consimţirea, este un păcat. De aceea ne-a şi
spus cum că „tot cela ce priveşte la femeie spre a o pofti pre ea, iată
a preacurvit cu dânsa în inima lui.”
Prin acest exemplu, vedem că şi în chestiunea lui 666 se petrece la
fel: cei ce vor să îl impună oamenilor, îndrumaţi prin experienţa tatălui
lor cel viclean, introduc metodic acest număr în viaţa omului.
La început vedem acest număr apărând în organizări, în expoziţii
internaţionale, la concursurile sportive, pe etichetele magazinelor,
pe jocuri, pe articole de uz casnic, pe bancnote, pe cartele etc. În
stadiul iniţial l-am văzut strecurat oarecum pe ascuns, aşteptând
reacţia publicului. Dacă descoperă că mintea oamenilor nu se interesează
de nimic altceva decât de mâncare şi de băutură, înaintează
încet-încet la stadiul al doilea, aşezând acum numărul la vedere
pe toate cele menţionate mai înainte. Dacă, din nou, descoperă că
unii încep să înţeleagă ce se întâmplă, încearcă prin membrii lor să
forţeze oamenii să creadă că este o întâmplare sau iau chestiunea
în râs. Şi, ce este mai important, încearcă să reuşească a-l obişnui
1 0 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
pe om cu această problemă. (De exemplu, demult, când cineva fura
o bancnotă de o mie, fapta devenea pâinea ziarelor şi se discuta
zile în şir. Sporind însă păcatul furtului şi ajungându-se astăzi la
spargeri de miliarde, când auzim că a furat cineva două milioane,
nu-i dăm nici o importanţă, deoarece ne-am obişnuit cu furturi de
miliarde. La fel se petrece şi cu omorul. Dacă demult era ucis cineva,
devenea subiect de discuţie şi îngrijorare luni de zile. Astăzi o
crimă, dacă nu trece neobservată, va fi remarcată până cel mult la
următorul buletin de ştiri.)
Din păcate, însă, au reuşit într’o anumită măsură să-şi atingă scopurile,
căci deja s’a ajuns să se vorbească de punerea numărului
666 pe identitatea noastră şi, în acelaşi timp, să se facă reclama şi
stadiului următor, aşezarea pe mână sau pe frunte. Din nefericire,
unii încă mai spun: „Ce contează dacă luăm numărul 666?” şi, ca
şi când n’ar fi de ajuns aceasta, le fac reproşuri celor care se împotrivesc
cu dârzenie.
De multe ori, cu îndemânare, potrivesc numărul 666 pentru a ieşi
ca sumă a altor numere. Am avut de curând exemplul unui document
public pe care au fost chemaţi să-l semneze toţi poliţiştii
Greciei. Şi aici am vrea să explicam că bunii noştri poliţişti n’au
stat să adune numerele ca să scoată numărul 666. Ci, acei care au
aranjat să iasă ca total această sumă au dat telefon (anonim, desigur)
unui poliţist, spunându-i: „Vedeţi, v’am forţat să semnaţi actul
acesta cu 666. Dacă nu credeţi, faceţi socoteala şi veţi descoperi
singuri.” La fel s’a petrecut şi cu bancnota de cinci mii, şi cu multe
altele. Iar aceasta o fac numai şi numai pentru a provoca părerea
generală că peste tot Creştinii caută să vadă numai numărul 666.
Ce reuşesc astfel? Reuşesc aplicarea vechii poveşti cu ciobanul şi
cu lupul – ciobanul mincinos, care striga mereu: „Lupul la oi!” şi
toată lumea alerga să-l ajute, până când au încetat a-l mai crede pe
I E R O M O N A H U L H R I S T O D U L A G H I O R I T U L 105
păstor. Iar când a venit cu adevărat lupul, nimeni n’a mai ţinut seamă
de strigatele lui. Încearcă, aşadar, să-i facă pe sensibilii Creştini
să protesteze şi să apară în opinia publică cum că ar striga fără motiv
despre „numărul” lui Antihrist. Pe de altă parte, opinia publică
se obişnuieşte cu astfel de voci protestatare şi încep a-i considera pe
aceştia psihopaţi şi închipuiţi. Aşadar, când numărul va fi imprimat
pe buletin, pe mâna şi pe frunte, atunci vor zice: „E, ăştia sânt cei
care peste tot văd numărul 666!” şi, astfel, cercurile oculte care promovează
această tactică vor reuşi să facă în aşa fel ca problemă să
treacă aproape neobservată.
De asemenea, cu toţii descoperim deja că, deoarece au întârziat emiterea
codului pe mână sau pe frunte, s’a început cunoscutul proces
de obişnuire a oamenilor cu această idee. De aceea, vedem că se adoptă
în anumite locuri utilizarea în diverse moduri a palmei, după
cum a fost de curând marcarea pe mână la alegerile din Cecenia şi
Albania, ori cum auzim că se face la cazinouri, pe câteva aeroporturi
şi prin alte părţi, cum ar fi parcurile de distracţii (Eurodisney
în Franţa, Tivoli în Danemarca etc.) (ori prin discotecile din România –
n.tr.). Sântem înştiinţaţi că la unele bănci se face uz de palmă pentru
accesul la seifuri. Astfel, se încearcă a-i obişnui pe oameni cu ideea
folosirii mâinii astfel încât, peste puţină vreme, când vor anunţa că
C.N.M.U. se va înscrie pe mâna sau pe frunte, multă lume naivă va
spune: „Ei, nu-i nimic! Aşa cum am folosit-o atâţia ani acolo, acolo şi
acolo, acum e mai bine aşa, că hoţul nu mai poate fura cartela.”
Fondul problemei este distrugerea libertăţii şi supunerea noastră de
bunăvoie unui sistem de subjugare. Noi nu avem nimic cu numărul
666. Dacă, de pildă, cumpărăm alimente de la băcănie şi ne va costa
666 de drahme, aceasta nu ne deranjează. Dacă numărul camerei
noastre, care ni s’a rezervat la un hotel, este 666, iarăşi nu ne supără;
nici dacă numărul maşinii ce o vom cumpăra conţine inclus
1 0 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
numărul 666, de exemplu 666733; întâlnirea noastră întâmplătoare
cu acest număr nu are absolut nici o însemnătate pentru noi şi o primim
fără reticenţă (deşi, din motive de sensibilitate şi evlavie, unii
Creştini nu vor să vadă niciunde acest număr în viaţa lor particulară,
lucru care este o convingere proprie şi nu cred că cineva i-ar putea
judeca pentru aceasta). Toată omenirea n’a avut nici o problemă
cu numărul 666, oriunde l-ar fi întâlnit, până în anii 1970. Atunci, în
America, a apărut pentru prima oară şi a început să se aplice un nou
sistem economic, cu folosirea unei cartele electronice. Pe fiecare cartelă
era un cod numeric unic pentru fiecare posesor, cod înscris cu o
nouă unitate de măsură, un nou mod de numerotare. Cu surprindere,
au văzut atunci cu toţii că în codul fiecărei persoane era conţinut
numărul 666. Iar companiile economice l-au lansat peste tot ca fiind
numărul care va pregăti „noua eră” (new age) ce va veni.
Protestele lumii au fost de proporţii şi companiile au suferit mari
pierderi economice din pricina boicotării produselor de către credincioşi.
De atunci s’a început sistematic să se ascundă adevărul.
Repetăm, noi nu avem nimic anume cu acest număr 666, nici nu ne
temem de el, nici nu este cu putinţă a ne face vreun rău numărul
în sine. Fondul problemei este mai mult o cunoaştere specifică care
ne-a fost dată, prin el, pentru a conştientiza când se va împlini prorocia.
Sfântul Ioan Theologul ne-a dat trei chei pentru a ne uşura
recunoaşterea „vremilor”:
1. Prima este că, într’un anumit moment, cineva va impune un sistem
mondial de control al tranzacţiilor comerciale şi nimeni nu va
mai fi liber să facă negoţ dacă nu se supune sistemului.
2. Al doilea element de recunoaştere este că acest sistem economic
va pretinde celor ce doresc să facă comerţ acceptarea exact pe mâna
dreaptă sau pe frunte a unui semn.
3. Al treilea este că în acel semn va fi inclus numărul 666, care nu se
I E R O M O N A H U L H R I S T O D U L A G H I O R I T U L 107
dă însă ca un număr întâmplător ci, aşa cum explică Sfântul Ioan,
ca numărul unui om: Antihrist. Aceasta, deoarece decodificarea literelor
numelui său va avea ca total 666. Aici, desigur, este nevoie
de discernământ. Acest număr pe identitatea noastră, ori pe mână
ori pe frunte, nu este numărul obişnuit 666 pe care îl întâlnim pe
uşa camerei unui hotel, ci este cel de proastă reputaţie prezentat
mai înainte. Ca să fim înţeleşi mai bine, vă dăm exemplul următor.
Pe buletinul nostru avem un număr general care ni s’a alocat, de
pildă O 445566. Acest număr se referă la persoana noastră. Pe buletin
se declară că sântem cetăţeni Greci şi această se autentifică prin
ştampila care este pusă pe buletin şi pe care scrie Republica Ellină.
Această ştampilă este simbolul statului nostru. Vedem, aşadar, că
această simplă ştampilă cu tuş nu este un simplu „semn albastru”
pe o hârtie oarecare şi nici nu are echivalenţă cu ştampila vreunei
asociaţii, de exemplu, ci în mod foarte clar pe ştampilă scrie Republica
Ellină. Dacă se pune pe buletin, are aşadar cel mai important
rol, din moment ce mai întâi ne autentifică chiar identitatea şi automat
sântem „recunoscuţi” ca cetăţeni Greci şi, prin urmare, ne revin
nişte drepturi, dar în acelaşi timp sântem obligaţi să ne supunem
legilor statului. Vedem, aşadar, că această simplă ştampilă cu tuş
girează toate cele spuse mai sus şi ne obligă în faţa legilor statului
pe care, dacă nu le vom respecta, vom suferi consecinţele respective.
Să ne închipuim acum celălalt sistem, „pecetea” (cod de bare care se
aplică pe buletin, sau Codul Numeric Matricol Unic). Este eliberat
pentru ca omul să fie caracterizat prin acest număr şi să fie recunoscut.
Aplicarea numărului 666, după cum am arătat, este emblema lui
Antihrist. Când se pune acest număr pe buletin, are aceeaşi putere
ca şi stema de stat, adică posesorul este recunoscut ca fiind supusul,
robul lui Antihrist, şi îi datorează acestuia – aşa cum era dator
şi statului – ascultare. Prin toate cele care le-am menţionat, vrem
1 0 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
să subliniem că nu ne împotrivim unui număr, ci sistemului care
desfiinţează libertatea noastră personală şi ne obligă să ne supunem
celui care este reprezentat prin acel număr.
Cred că până aici ne-am făcut înţeleşi în legătură cu numărul acesta.
Unii însă, deoarece vor să promoveze sistemul de care am vorbit, se
feresc sistematic de a mărturisi public şi limpede aplicarea acestui
număr, căci s’ar crea astfel mari pagube economice. Dar, deşi nu recunosc
acest lucru, în acelaşi timp nici nu-l dezic şi nu îl dezmint.
Ba chiar cei mai puţin vicleni spun că este un simplu cod numeric
internaţional pentru care s’a reglat funcţionarea calculatoarelor şi
pe care ei nu-l mai pot schimba.
Încheind, dorim să vă reamintim că nu ne împotrivim doar unui
număr, ci fondului acestei chestiuni, care este distrugerea libertăţii
noastre şi supunerea de bunăvoie, din partea noastră, unui sistem
asupritor care se perfectează acum şi care, în forma sa finală, va îndeplini
toate caracteristicile prorociei Sfântului Ioan Theologul din
capitolul al treisprezecelea al Apocalipsei şi care se vădeşte, încetul
cu încetul, din desfăşurarea evenimentelor mondiale.
Ucenic al Părintelui Paisie Aghioritul,
ieromonahul Hristodul este totodată şi biograful părintelui său duhovnicesc.
P R E A S F I N Ţ I T U L H R I S O S T O M , E P I S C O P U L J I C E I 109
PREASFINŢITUL HRISOSTOM,
EPISCOPUL JICEI
2005
Anunţăm pe fraţii arhierei că Parlamentul Republicii Serbia a adoptat
noua Lege a documentelor de identitate, una foarte periculoasă
şi care schimbă natura politicii şi permite supravegherea totalitară a
statului asupra fiecărui cetăţean al său în toate aspectele vieţii personale,
şi prin aceasta calcă în mod inadmisibil darul lui Dumnezeu
cel mai de preţ pe care El l-a făcut oamenilor: libertatea personală.
La timp, înainte de adoptarea acestei Legi, noi ne-am adresat Sfântului
Sinod Arhieresc, atenţionându-l asupra următoarelor:
- noua Lege a documentelor de identitate este adoptată fără o dezbatere
publică, încălcându-se un paragraf întreg de convenţii mondiale
şi europene privind drepturile omului, iar prin natura sa o astfel
de lege este anti-Creştină şi anti-ortodoxă;
- Sinoadele Patriarhiei Moscovei, Arhiepiscopiei Atenei, Bisericii
Ucrainene (ce ţine de Patriarhia Moscovei) precum şi Chinotita Sfântului
Munte Athos au luat poziţii oficiale, iar Arhiepiscopia Atenei a
reuşit să oprească o astfel de lege în Grecia, cerând stipularea dreptului
de alegere al tipului de document de identitate;
- Formarea unei baze centrale de date care poate conţine cazierele,
fişele medicale personale, datele despre situaţia şcolară şi formarea
1 1 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
profesională, datele despre situaţia contului bancar şi datele din
Livretul Militar înseamnă crearea unui lagăr invizibil, iar posibilităţile
de manipulare şi rea-întrebuinţare a datelor sânt nelimitate.
Pe lângă acestea, Documentul electronic de identitate este un document
despre care deţinătorul nu ştie ce conţine, precum în vremea
lui Nero şi Caligula, când sentinţa pecetluită se aducea personal călăului.
Sfântul Sinod a primit scrisoarea noastră, dar nu s’a pronunţat,
lucru ce ar fi putut influenţa votul în Parlament.
De aceea, îi rugăm pe fraţii Arhierei să se pronunţe soborniceşte şi
să atenţionăm Guvernul Serbiei asupra următoarelor lucruri:
- pericolul de strângere şi stocare a datelor despre viaţa personală a
oamenilor, mai ales despre convingerile religioase şi politice, despre
sănătate, persoane cunoscute, călătorii ş.a.;
- nedreptatea de a identifica un om de la depărtare fără ştiinţa lui,
mai ales în locurile unde el nu este dator să se prezinte;
- dreptul fiecărui om liber de a şti ce fel de informaţii se află în dosarul
lui electronic, precum şi faptul că lista datelor care se păstrează
trebuie să fie clar definită;
- mijloacele de identificare a omului nu trebuie să dăuneze sănătăţii
lui, nici să înjosească cinstea şi demnitatea lui;
- nu trebuie folosite mijloace de identificare ce ţin de trupul uman;
- în nici un caz nu trebuie înfiinţată o bază de date centralizată, din
cauza posibilităţii intrării în sistem a unor persoane rău intenţionate,
precum şi a serviciilor secrete străine;
- este fundamental să se introducă dreptul de alegere a documentelor
de identitate pentru cei care, din motive religioase sau alte motive
omeneşti, nu vor să primească buletine electronice.
Dacă va exista bunăvoinţă, Guvernul poate anula consecinţele negative
ale legii adoptate. Menţionăm că această problemă este studiată
din diferite perspective, că în acest sens este consultat şi un grup
P R E A S F I N Ţ I T U L H R I S O S T O M , E P I S C O P U L J I C E I 111
de experţi şi că, încă din data de 26 Martie 2005, cu binecuvântarea
noastră, este susţinut „Apelul de la Jicea al experţilor,” cunoscut publicului
de specialitate şi politicienilor, şi pe care îl ataşăm ca anexă
la această scrisoare destinată fraţilor Arhierei.
Credincios Sfântului Sinod Arhieresc,
† Hrisostom, Episcopul Jicei
1 1 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU,
STAREŢUL MĂNĂSTIRII SFINŢII ARHANGHELI,
PETRU-VODĂ
14 Ianuarie 2009
Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam!
Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte,
pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu, şi conştiinţa şi
inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios
care s’a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei
aleşi, de este cu putinţă. Nu mie, în calitatea mea de biet monah,
ascuns într’un vârf de munte, mi se cădea să vă aduc la cunoştinţă
aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, ci în primul
rând arhipăstorilor, mai-marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec
aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât
are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor
care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi
aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase
în care ne aflăm.
De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim
pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat.
Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de
A R H I M A N D R I T U L I U S T I N PÂ R V U 113
durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai
degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care
le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sânt pregătiţi să facă faţă
acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să
pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit
Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie, scrisă cu 2000 de ani în urmă:
„Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi
şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe
mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra
sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei,
sau numărul numelui fiarei” /Apoc. 13:16-17/.
Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii.
Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sânt obligaţi să se încadreze
într’un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional
şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor
li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi pe
orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală,
imaginea facială şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre
dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele
acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare
a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg
plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului.
Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri
luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după
cum prorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea
noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu
şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc
care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu,
dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate al fiecărei fiinţe
umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar
1 1 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
de-ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele
ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri,
pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar: „se cuvine să ascultăm de
Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne
aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia.
De-abia acum este momentul să mărturisim cu propria noastră
viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate, noi nu
avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al Grecilor, al nostru
este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de
reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat Grecii, dar
şi Sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului
însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost
formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în
şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament;
din tată-n fiu s’a predat această tradiţie patristică. De pe timpul
comunismului încoace, noi am dovedit că rămânem constanţi
slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea Românilor de altădată.
Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi
impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într’o măsură oarecare.
Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al
cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre
şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în Biserică situaţia
este destul de anevoioasă, deoarece credincioşii nu sânt destul de
informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi,
bietul Român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o
normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă, deoarece
dacă el n’are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală,
din familie, din societate, ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are
un text în capul lui: „supuneţi-vă mai-marilor voştri”; la el trebuie
A R H I M A N D R I T U L I U S T I N PÂ R V U 115
să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosinduse
cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii: „Voi
aţi fost încăpăţânaţi, măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n’aţi ascultat de
cuvântul Evangheliei – păi, ce Creştini mai sânteţi voi? Voi vă pierdeţi
viaţa zadarnic!”? Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii
de atunci, şi tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de
azi, îmbrăcaţi cu haine albe.
Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea
valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenism,
se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor
noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă:
„Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul,” el nu înţelege. „Păi,
părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii
grele. Sântem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem
sfinţi din copiii noştri? Nu sântem pregătiţi. Şi atunci cine poartă
toată această vină? Nu noi, Biserica? Nu noi, mănăstirile, care sântem
în faţa altarului, avem datoria să spunem oamenilor adevărul
şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate
nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti
catalogat naiv şi depăşit – ba chiar se mai fac şi glume pe seama
ta. Deci, dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce
să mai spui de bietul credincios, care, săracul!, de-abia deschide
Biblia de două-trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de
partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui
popor – de la învăţători şi profesori până la preoţi şi miniştri.
Vă cer, aşadar, în numele Mântuitorului Hristos, Care a spus: „Oricine
va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi
Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce
se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el
înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” /Mat. 11:32-33/, să cereţi
1 1 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
autorităţilor Române să abroge legile care permit îndosarierea şi
urmărirea electronică a Creştinilor, renunţarea la libertatea cu care
ne-am născut.
Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră,
care să nu fie, ferească Dumnezeu!, de răscumpărat. Pentru că Hristos
Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta,
prin fruntaşii săi, s’a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor
şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare
prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori
absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.
Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta
dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim
şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea
de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui
de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sânt încă oameni care pricep
şi îşi amintesc rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala
noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să
avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii, încă de la naştere, trebuie
protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip
pruncului la naştere.
Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze
şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă, în care ai
de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s’a
interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai
facem nimic.
Să te duci, Române drag, fără frică, direct spre vârful săbiei, ca
străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă Japoneză, să mori
în braţe cu vrăjmaşul! Acum sântem exact ca în arena Romană cu
fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi Creştinii
A R H I M A N D R I T U L I U S T I N PÂ R V U 117
de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă
scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt, nu vă
temeţi! Aşa cum a început Creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi
în suferinţă. Pecetluiţi Creştinismul cu mucenicia voastră!
Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel
către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în
numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.
Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith
Arhimandritul Iustin Pârvu
1 1 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
IEROMONAHUL ŞTEFAN NUŢESCU
ŞI PĂRINŢII SCHITULUI ROMÂNESC LACU,
SFÂNTUL MUNTE ATHOS
27 Ianuarie 2009
Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele
cumplite sânt” /Efes. 5:16/ se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor
de astăzi. „Zilele cumplite” sau, mai bine spus, vremurile
apocaliptice în care trăim, îl pun pe Creştinul ortodox în faţa unor
evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern
mondial, un singur conducător, o singură religie, cipuri pentru supravegherea
şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg
din acestea sânt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale.
Cum va putea oare Creştinul ortodox de astăzi să călătorească pe
calea cea dreaptă în această confuzie uriaşă creată de diavolul şi de
oamenii lui? Unde va putea afla odihnă sufletul său, care orbecăieşte
în întunericul dens al lipsei de povăţuire şi sfătuire duhovnicească,
precum şi al dezinformării promovată de mass-media, fie ea
laică, fie uneori chiar cea zisă bisericească? Ce fel de strigăt ar putea
scoate el pentru a putea deştepta auzul celor care au făgăduit înaintea
lui Dumnezeu că îl vor povăţui la limanul mântuirii?
Un stareţ athonit spunea că cea mai mare faptă bună a Creştinului
ortodox de astăzi, faptă care condiţionează mântuirea sa, este
I E R O M O N A H U L Ş T E F A N N U Ţ E S C U 119
mărturisirea ortodoxă a lui Iisus Hristos. Dar pentru a-L mărturisi
ortodox pe Hristos, trebuie ca el să fie un adevărat Creştin ortodox.
Iar a fi un Creştin adevărat înseamnă a lucra poruncile evanghelice.
Criza şi orbirea duhovnicească la care s’a ajuns astăzi şi, ca o
consecinţă, compromisurile grave care se fac până şi în Biserică, au
ca principală cauză tocmai nelucrarea de către noi toţi a poruncilor
lui Dumnezeu.
Lăsând la o parte celelalte probleme grave cu care se confruntă Ortodoxia,
să ne oprim la cea a introducerii în România a cipurilor
în paşapoarte şi în permisele de conducere, problemă care a creat
multă tulburare în rândul Creştinilor ortodocşi. Cu toate că această
iniţiativă are în primul rând implicaţii religioase – desigur, pentru
cei ce vor să se mântuiască –, fiind o lucrare curat satanică tocmai
pentru că este îndreptată împotriva libertăţii omului în gradul cel
mai înalt, libertate pe care Însuşi Dumnezeu o respectă, ea este nesocotită,
din păcate, de mulţi dintre cei pe care Dumnezeu i-a pus să
vegheze asupra turmei încredinţate lor.
Un singur glas, asemenea „glasului celui ce strigă în pustie,” a răsunat
cu tărie şi a tulburat pe „Irod şi tot Ierusalimul.” Ca şi atunci, tot
astfel şi acum s’au adunat cărturarii, fariseii şi învăţătorii de Lege să
cerceteze cine a slobozit glasul şi pentru care pricină a îndrăznit să
tulbure „liniştea” oilor celor cuvântătoare. În loc să-şi plece urechea
la omul lui Dumnezeu şi să-i soarbă cuvintele sale insuflate de Duhul,
îl nesocotesc şi-l dispreţuiesc, iar prin conferinţele şi interviurile
lor savante sfătuiesc oile să doarmă liniştite, căci încă nu a venit
lupul, ci au fost numai nişte zvonuri false. Ce bine se potrivesc şi
astăzi cuvintele Prorocului Isaía: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi pricepe,
şi uitându-vă vă veţi uita, şi nu veţi vedea”! /Isaia 6:9/
Dar nu este de mirare aceasta. Dintotdeauna prorocul, omul lui
Dumnezeu, deşi a strigat cu mare glas, nu numai că nu a fost auzit
1 2 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
şi nu a fost luat în seamă, ci, mai degrabă, a fost luat în râs, prigonit
şi chiar omorât. Avem atâtea pilde, şi totuşi inima noastră împietrită
refuză să creadă adevărul dumnezeiesc, amăgindu-se cu nădejdi
deşarte şi cu promisiuni de viaţă îndelungată, prosperă şi fericită.
Şi aceasta pentru că mentalitatea Creştinului de astăzi s’a schimbat.
Creştinul „modern” nu mai vrea să-şi asume Crucea, nu mai vrea
să fie părtaş la Jertfa Mântuitorului şi, prin urmare, nu mai vrea
să fie al lui Hristos. În aceste condiţii de lepădare de credinţă şi de
confuzie planificată vin pregătirile pentru instaurarea unui guvern
mondial, cu un conducător unic, Antihrist, la care va trebui să se
supună necondiţionat toată populaţia globului.
Părintele Iustin, faţă de care noi, monahii athoniţi români – şi nu
numai – nutrim o deosebită evlavie şi îl cinstim cum se cuvine, ca
pe un om al lui Dumnezeu şi far luminos ce luminează în întunericul
dens creat de norii grei a tot felul de compromisuri în materie
de credinţă ce s’au abătut pe cerul Ortodoxiei româneşti, a conştientizat
pericolul pregătirii domniei lui Antihrist ce se apropie
cu paşi repezi şi a tras la bună vreme semnalul de alarmă absolut
necesar. Nu mai este vreme de discutat, de comentat, de criticat, ci
a venit vremea „să luăm aminte” în modul cel mai serios la cele ce
se întâmplă în jurul nostru. Evenimentele se desfăşoară cu repeziciune
şi, datorită trândăviei şi comodităţii noastre, ne vor lua prin
surprindere şi nu vom mai avea vreme nici să ne mai gândim ce
se întâmplă cu noi.
Părintele Iustin vorbeşte în acelaşi duh atât cu Părintele Paisie
Aghioritul, cât şi cu mulţi alţi părinţi contemporani binecunoscuţi
de credincioşii Români, care au vorbit atât de clar despre vremurile
grele în care trăim, căci s’au adăpat din acelaşi Duh Sfânt, Care i-a
insuflat şi i-a luminat pe Părinţii Bisericii să înţeleagă şi să vadă cele
viitoare ca fiind prezente.
I E R O M O N A H U L Ş T E F A N N U Ţ E S C U 121
Părintele Paisie spune clar: „Biserica trebuie să ia o poziţie corectă.
Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua
noul buletin de identitate, aceasta va constitui o cădere.” Căderea
nu se petrece atunci când accepţi să ţi se implanteze cipul pe mână
sau pe frunte, căci aceasta va însemna deja lepădarea, ci atunci când
accepţi actele de identitate cu cip, pentru că prin aceasta ne subjugăm
de bunăvoie unui sistem universal de urmărire şi control al
fiinţei umane, care prin trăsăturile sale se vădeşte a fi lucrarea lui
Antihrist. Mulţi „oameni duhovniceşti” spun că vor pune alături
o Cruce şi totul se va aranja. „Dar lucrul murdar nu se sfinţeşte,”
spune Părintele mai departe. „Apa curată primeşte Harul şi se face
aghiasmă, dar urina nu se face aghiasmă. Piatra se face pâine prin
minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul,
Antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate,
pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte
chiar de am pune şi o Cruce”.
Ce este de făcut? În primul rând, să ne întoarcem la Hristos, să ne
simplificăm viaţa şi să ne mulţumim cu puţin. Aceasta este adevărata
schimbare şi ea se poate împlini în măsura în care ne apropiem
mai mult de Biserică şi de Tainele ei, ceea ce înseamnă:
• participarea la viaţa liturgică a Bisericii;
• împărtăşirea cât mai deasă cu Sfintele Taine, cu pocăinţa şi asceza
cuvenite;
• rugăciunea, pe care Apostolul Pavel o recomandă a fi neîncetată şi
care sparge cercul închis al egoismului nostru;
• dragostea faţă de aproapele, care ne scoate din cadrul strâmt al
intereselor personale;
• curajul mărturisirii până la jertfă a Adevărului, virtute care încununează
întreaga nevoinţă a Creştinului ortodox.
Numai aşezându-ne sub acoperământul Harului dumnezeiesc,
1 2 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
mintea ne va fi luminată de Sfântul Duh spre a înţelege chipul în
care trebuie să ducem până la capăt „lupta cea bună” şi vom primi
puterea să înfruntăm cu bărbăţie avalanşa evenimentelor de suflet
pierzătoare, mărturisind fără frică pe Hristos înaintea oamenilor, ca
şi El să mărturisească pentru noi înaintea Tatălui Său cel ceresc.
Dorim să-i încredinţăm pe fraţii noştri ortodocşi Români, clerici şi
mireni deopotrivă, de toată dragostea noastră, de smeritul nostru
sprijin în rugăciunile înălţate către Hristos şi către Maica Domnului,
ca să caute cu milostivire spre Biserica Sa şi să nu îngăduie să fim
înşelaţi de balaurul cel viclean.
14/27 Ianuarie 2009, Praznicul Sfinţilor Părinţi ucişi în Sinai şi Raith
Ieromonahul Ştefan dimpreună cu toţi părinţii Schitului Lacu
A R H I M A N D R I T U L A R S E N I E PA PA C I O C 123
ARHIMANDRITUL ARSENIE PAPACIOC,
DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII SFÂNTA MARIA,
TECHIRGHIOL
Ianuarie 2009
- Spun cu îndrăzneală că ţara Românească simt că va avea un mare
rol în istoria pământului ăstuia. Pentru că nu e pe o poziţie de avangardă,
ci de avanpost. (…).
- Părinte, cum ne îndemnaţi să luptăm acum împotriva însemnării acesteia
electronice cu cipuri?
- Asta-i o mare primejdie, dragă. Şi nu credeam să înceapă aşa de
curând. Fără discuţie, nu trebuie acceptat cu nici un chip!
Acum, lucrează şi ei sistematic, de-asta m-a îngrijorat pe mine poziţia
Părintelui Iustin, că le-am dat ocazie… Eu observ ce reacţie s’a
făcut în urmă: schimbă poziţie, schimbă tactică, schimbă… C’am
văzut că, uite, pe toate părţile, numai asta discută şi numai asta
mă-ntreabă lumea. „Ce facem cu astea?” Le-am spus: domnule, eu
nu accept! Atâta pot să vă spun! (…) Sigur, ei vor să ne familiarizam
cu 666, asta vor. Să ni-l bage în piele, ori în identităţile noastre.
O mare primejdie. (…) Eu nu numai pe Stat îl învinuiesc. Mi-a scris
Părintele Iustin câteva rânduri, mi-a scris după ce-a făcut chestia
asta. Eu n’am fost de părere să se facă. Avem dreptate, dar la luptă
fără strategie e o mare greşeală. Mai ales că acuma nu lupţi cu un
1 2 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
ins, lupţi cu o fiară propovăduită deja. Şi trebuie să fii organizat.
S’a înţeles că eu sânt împotriva a ceea ce a spus Iustin. Nu!
Dar nu trebuia să dea bătălia prea devreme, ci organizat. (…) Întrebaţi
care-i timpul: timpul e întotdeauna! Dar, când se iveşte o fiară
care vrea să te înghită… cum spune şi Antonie cel Mare: păcatul de
care să te fereşti mai întâi este cel care e mai lângă tine. (…)
Mi-a plăcut poziţia [Mitropolitului Bartolomeu] Anania. (…) E o
instituţie, un Sinod Mitropolitan are autoritate. Şi el a fost aici, şi
episcopul. Şi le spuneam: „Domnule, ruginiţi aşa cum sânteţi, în
Sinod acolo, dar sânteţi o forţă.” (…) Ei n’au putere de discernământ
s’analizeze forţele fiecăruia dintre noi, ca un Dumnezeu, dar ne apărăm
pe anumite poziţii strategice, în momente din acestea istorice.
Însă… să nu mai tot discutăm mereu. „La luptă, muncitori!”
I E R O M O N A H U L S AVA T I E B A Ş T O V O I 125
IEROMONAHUL SAVATIE BAŞTOVOI,
MĂNĂSTIREA NOUL NEAMŢ, CHIŢCANI
15 Ianuarie 2009
Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. Ceea ce se
întâmplă acum în România, s’a întâmplat ceva mai devreme în
Rusia, iar şi mai devreme în SUA, Grecia şi alte state occidentale.
În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie
provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o
sucească unele glasuri din presă, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie
de apărare împotriva unei înregimentări forţate într’un sistem de
supraveghere suspect.
De la bun început, motivaţia oficială a introducerii cip-urilor este
falsă şi neconstituţională. Chipurile e nevoie de cip-uri pentru o
luptă mai eficientă împotriva criminalităţii. Acest lucru îl afirmă
oficiali din sistemul de securitate al statului care ştiu mai bine ca
oricine că toţi criminalii au deja datele personale înmagazinate în
bazele ministerelor de profil. A aplica aceste cip-uri unor persoane
fără antecedente penale, cu scopul declarat de prevenire a infracţiunilor,
echivalează cu suspectarea lor de intenţii sau amestecuri
criminale. Acest lucru încalcă prezumţia de nevinovăţie şi o grămadă
de alte drepturi şi libertăţi pe care Constituţia României le
garantează cetăţenilor.
1 2 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Recurgerea la cip-uri din partea statului este o înjosire a demnităţii
umane, iar în sens invers, acceptarea acestor cip-uri de către cetăţeni
este o robie de bună voie. Dacă în antichitate robilor li se aplicau inele
în nări şi urechi, lanţuri cu plăcuţe sau tatuaje pe care era înscris
numele stăpânului, acum aceste ştampile ale robiei vor fi cip-urile
obligatorii. Iată de ce unii oameni din Biserică afirmă că acceptarea
cip-urilor poate fi văzută ca o lepădare de Hristos, prin care trebuie
să înţelegem renunţarea de bună voie la libertatea oferită prin jertfa
crucii, pentru a ne robi unui sistem străin de scopul mântuirii şi al
împlinirii binelui pe pământ.
Desigur, este prematur să spunem că cineva care are un act de identitate,
un carnet de şoferie sau un card bancar cu cip s’a şi lepădat
de Hristos. Însă în mod cert unul ca acesta s’a lepădat de o parte a
libertăţii sale. Este ca şi cum ai urca într’un tren care nu ştii încotro
merge, pentru a te feri de frig sau de ploaie.
Lepădând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste
Creştinilor, refuzul în masă a acestor experimente pe care Guvernul
României le aplică în serie (vezi vaccinarea cu Gardasil), este un gest
firesc de manifestare a libertăţii de opinie şi de acţiune în perfectă
armonie cu Constituţia României.
A R H I M A N D R I T U L M I H A I L S T A N C I U 127
ARHIMANDRITUL MIHAIL STANCIU,
STAREŢUL MĂNĂSTIRII ANTIM
18 Ianuarie 2009
(...) Nu aceste acte (biometrice) sânt cauza păcatului… nu ne-ndeamnă
un obiect ca acesta, în sine, să ne pierdem mântuirea. Ele intră
într’o altă diversiune, mai largă: de pregătire a mentalităţii oamenilor,
de obişnuire, de „drogare” a omenirii cu ideea că statul le vrea
binele – mai bine decât vor ei, oamenii, fiecare în parte. Pesemne
aţi văzut şi comunicatul Părintelui Iustin Pârvu din ultimele zile,
în care ne îndeamnă să fim vigilenţi şi să respingem aceste inovaţii.
Lucrurile acestea se petreceau de mult în America şi iată că, după
ce au fost testate acolo, sânt promovate în întreaga lume. Numai că
obişnuinţa cu această idee, că statul îţi vrea binele mai mult decât
ţi-l vrei tu însuţi sau familia ta, aici este marea manipulare. Cine
ştie când vom fi legaţi şi la mâini şi la gură, încât nu mai putem să
spunem nimic – pentru că ori e antisemit, ori e împotriva siguranţei
statului, ori promovează terorismul şi fundamentalismul... Vă spun
acum, pentru că este şi momentul acesta cu „scandalul cipurilor” –
când unii părinţi spun că nu trebuie acceptate, alţii zic că „părintele
cutare vede pericole acolo unde nu sânt,” mai ales oficialii – voiam
să vă spun că „nu tot ce zboară se mănâncă.”
Pe de altă parte, întăriţi-vă în credinţă, întăriţi-vă în nevoinţă, învă1
2 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
ţaţi-vă să ţineţi post! Nu e greu, e foarte uşor: nu-l ţineţi singuri, îl
ţineţi cu Hristos şi pentru Hristos. Dacă nu vă întăriţi acum voinţa,
pentru a vă înfrâna, pentru a vă educa, pentru a vă transfigura
mişcările sufletului şi trupului – acum! – mai târziu veţi înţepeni
în păcat şi veţi spune: „Nu mai pot nici să postesc, nici să mă rog,
mintea îmi fuge aiurea.” Dar ce ai făcut până acum? Străduiţi-vă să
postiţi, pentru că dacă nu postiţi acum de voie şi nu vă educaţi deacum
pentru vremurile care vin şi pentru şlefuirea dumneavoastră
personală, mai târziu nu veţi putea. Întăriţi-vă în credinţă, cereţi
de la Dumnezeu înţelepciune şi luminarea minţii, ca atunci când
veţi vedea şi mai pe faţă manifestările acestui sistem antiCreştin
să luaţi poziţie şi să rămâneţi cum a zis Eminescu, tradiţionalişti:
„Iar noi locului ne ţinem; cum am fost, aşa rămânem...” – aşa cum
ne învaţă Biserica de două mii de ani. Să rămânem cu Hristos, să
nu ne lăsăm păcăliţi de noua ordine mondială, de noile instituţii
care vor fi aduse de noua schimbare a guvernului american şi a
guvernului mondial. „Ne vor binele...” Păziţi-vă de a fi „drogaţi”
cu aceste idei, pentru că mai târziu nu veţi mai şti nici pe ce lume
sânteţi. Să fim foarte atenţi!
Întăriţi-vă în credinţă, uniţi-vă cu Hristos şi sporiţi-vă harul prin rugăciune,
prin post, prin fapte bune. Timpul trece, nu e în favoarea
noastră. Evenimentele sânt grăbite special, încât lumea să fie ameţită,
să nu mai ştie ce să aleagă. Luaţi aminte! Rugaţi-vă la Dumnezeu să
vă dea şi să ne dea tuturor înţelepciune şi putere, pentru că vremurile
care vin nu sânt uşoare! Manipulările care se fac sânt mai viclene
decât vă aşteptaţi, iar timpul este şi mai scurt decât credeţi că mai
e. Pe de altă parte, să nu vă temeţi, pentru că dacă vedem, dacă ne
destupăm ochii, dacă ne trezim din această „hipnoză socială,” vedem
că din punct de vedere omenesc soluţiile sânt puţine – numai
că aşa erau şi Iudeii cândva în Egipt, într’o robie la Faraon, şi totuşi
A R H I M A N D R I T U L M I H A I L S T A N C I U 129
Dumnezeu le-a trimis pe Moise, care i-a scos din acea robie. Să avem
credinţă că Hristos, de acum, nu Moise, ne scoate din această robie
văzută, dar mai ales nevăzută, a patimilor şi a neştiinţei. Să-L rugăm
pe El, Care este capul Bisericii, capul viu al Bisericii, să ne întărească
şi să ne ajute să depăşim panica şi tulburarea acestor vremuri. Diavolul
întotdeauna pescuieşte în ape tulburi, de aceea vrea să creeze
haos, panică, deznădejde, confuzie – şi pe plan religios, şi politic, şi
economic... Dar să nu vă temeţi! Cereţi de la Hristos şi ascultaţi-L pe
El. Închinaţi-vă Lui, adică împliniţi voia Lui, pentru că atunci când
Îl ascultăm pe Hristos şi când Îl urmam vom primi putere de la El.
Altfel ne amăgim că sântem credincioşi.
Să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu! Pentru că „Domnul este
întărirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este ajutorul meu, de
cine mă voi înfricoşa?” zice Psalmistul. Într’adevăr, dacă Hristos
Dumnezeu este de partea noastră, cine ne tulbură, cine ne poate
zgâlţâi cumva de pe calea aceasta a mântuirii şi a dezvoltării spirituale?
Sporiţi rugăciunea, să sporim şi mulţumirea faţă de toate
binefacerile primite, pentru că acesta este un lucru pe care noi uităm
de multe ori să-l facem: să mulţumim lui Dumnezeu. Şi, având ca
temelie mulţumirea lui Dumnezeu sau euharistia, în limba greacă,
pornim cu nădejde şi în viaţa de zi cu zi şi în liturghia de după liturghie
că sântem împreună cu Hristos şi că împlinim voia Lui.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, pentru
puterea şi harul şi înţelepciunea pe care ne-o dă şi pe care noi sântem
datori să o lucrăm, să o dăruim mai departe celor de lângă noi.
Aşa să ne întărească Dumnezeu, să ne lumineze şi să ne dea pace şi
bucurie duhovnicească. Amin.
1 3 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
IEROMONAHUL ADRIAN FĂGEŢEANU,
MĂNĂSTIREA LAINICI
7 Februarie 2009
- Am venit pentru problema aceasta cu cipurile.
- Da. Deci, sfatul meu e să nu primească nimeni. Dacă puteţi, dacă
aveţi buletin vechi sau chiar carte de identitate, veche, aia ţineţi-o...
N’o schimbaţi, să nu primiţi nimic din ce va dau ăştia, pentru că
sânt vicleni, vicleni, vicleni.
- Copiii care acum trebuie să primească buletine şi documente ce vor face?
- Părinţii lor să păstreze ce au… acte, chiar dacă n’au buletine, certificatul
de naştere şi tot ce au pentru identitatea lui, să nu primească
ce se dă de-acuma înainte. Vă spun ceva: diavolul este atât de viclean
încât întâi atrage prin minciună. Odată, fariseii şi cărturarii iau
spus Mântuitorului: noi nu sântem din curvie, adică din păgâni,
sântem urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov... Mântuitorul a spus: cei
care se abat cu orice milimetru de la învăţătura Mântuitorului sânt
fiii tatălui minciunii, nu? Acesta este urâtor şi ucigaş de oameni...
Deci ăştia vin, ca pentru „binele şi sănătatea cetăţenilor” să se prezinte
toţi să se înregistreze, ca „noi să-i conducem” ca pe vaci.
- Aşa e, întocmai. Dar sânt unii care l-au primit din neştiinţă, aceia ce
să facă?
- Păi… cine e din neştiinţă, poate să-l dea şi pe foc şi să facă ce vrea.
I E R O M O N A H U L A D R I A N F Ă G E Ţ E A N U 131
- Am înţeles, ne gândeam că poate ar fi fost mai bine să-i conştientizăm pe
Creştini… să-i conştientizăm pe Creştini să forţeze Statul să ne dea voie să
purtăm acte vechi...
- Acum vorbiţi ca cei mai mari romancieri din lume, poftim...
- Mulţumim foarte mult, aşa e… dar fără luptă nu se poate.
- Vă spun ceva, lupta trebuie continuată, dar să nu faceţi ca cel care
a spus „daca toţi te vor părăsi Doamne, eu nu!”
- Nu…nicidecum… nu, nu.
- Asta se cheamă bravadă.
- Asta am învăţat… aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu.
- Cum aţi învăţat, dacă chiar acum aţi zis că porniţi la luptă? Nu, ce
aveţi în suflet numai Dumnezeu să ştie, nu duşmanii voştri.
- Am înţeles.
- Mântuitorul spune clar: Când veţi fi prigoniţi într’o cetate, fugiţi
în alta.
- Aşa e Evanghelia. (...)
- Da. Vor fi din ce în ce mai prigoniţi, pentru că Mântuitorul, în capitolul
24 din Sfânta Evanghelie după Matei spune că „sânt rele,” adică
prigoana va fi mult mai mare şi mai rea decât a fost de la începutul
lumii şi până acum, şi nu va mai fi. Adică mai grea decât au prigonit
împăraţii păgâni, mai grea decât au prigonit comuniştii şi ateii şi toţi.
Durata cât va dura această prigoană nu o ştiu nici îngerii din cer, spune
Mântuitorul, nici Fiul Omului ca om… Numai Dumnezeu ştie.
- Şi numai Tatăl.
- Da, da. Adică numai Sfânta Treime.
- Dumnezeu.
- Mântuitorul care plineşte – e şi din Sfânta Treime, şi Om adevărat,
şi Dumnezeu adevărat – ...ca Om, nu ştie. „Nu este dat vouă a
tâlcui vremurile.”
- Părinte, ştiţi că Părintele Iustin de la Petru Vodă a lansat un apel către
1 3 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Creştini? Şi îi stau foarte mulţi împotrivă, inclusiv dintre ierarhi.
- Eu îl admir, dar i-aş spune şi părintelui ceva.
- Ascultăm!
- Îl admir foarte mult. El a suferit mai mult ca mine şi ca alţii, a fost
prigonit mai mult ca mine şi ca alţii. Eu am fost condamnat numai la
20 de ani temniţă grea, muncă silnică, iar el a fost prigonit mai rău.
Şi Părintele Arsenie Papacioc a fost prigonit mai rău, mai mult ca
mine. Dar ca să fii mucenic, plăcută este înaintea Domnului moartea
cuvioşilor Lui, da… Foarte plăcută. Cea mai mare preţuire a lui
Dumnezeu pentru martiri, pentru mucenici este. Dar cine vrea spre
Mântuitorul? „Cine vrea să vină după Mine...”
- Da, aşa e… cine vrea. Fiecare e liber.
- Da, cine vrea… Dumnezeu să le ajute!
A R H I M A N D R I T U L M E L C H I S E D E C V E L N I C 133
ARHIMANDRITUL MELCHISEDEC VELNIC,
STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA
22 Februarie 2009
Să ne rugăm la Preabunul Dumnezeu ca să ne dea tuturor discernământ,
să pomenim pe conducătorii noştri – şi pe cei duhovniceşti,
şi pe conducătorii ţării – ca să-i lumineze Dumnezeu să gândească
în interesul obştesc. Şi aceasta o spun în mod deosebit pentru conducătorii
ţării şi cei care sânt puşi să gândească în interesul obştesc,
căci, vedeţi, îi interesează doar numai grupul şi buzunarul – grupul
lor şi buzunarul lor –, iar interesul obştesc lipseşte. Nu se mai gândesc
în interesul nostru, al întregii societăţi, al neamului, al ţării; şi
aceasta este o durere. De aceea, vă îndemn la rugăciune, săptămâna
aceasta în mod deosebit. Cunoaşteţi, se va da şi un comunicat al
Sfântului Sinod legat de problema care a frământat în ultima perioadă
societatea Românească, problema aceasta a cipurilor. Să ne
rugăm ca Dumnezeu să lumineze şi să ia hotărârea cea bună, după
Sfinţii Părinţi, gândind în duhul Sfinţilor Părinţi şi în duhul Bisericii
noastre. Căci noi datori sântem să sprijinim cu rugăciunea, şi sânt
convins că se va lua decizia cea buna.
Semne sânt – revin acum la sfârşitul lumii –, semne sânt, dar când
va fi, Dumnezeu ştie. Că şi cipul, în cele din urmă, nu e nimic altceva
decât tot un semn, e un pas spre (sfârşit). Nu este pasul final,
1 3 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
dar e un pas spre (sfârşit). Este o îngrădire a libertăţii şi a demnităţii
noastre. Cum frumos am citit într’un comunicat al Mitropoliei
Clujului: „Nu sântem o ţară de trădători şi de infractori, ca să avem
nevoie de cipuri şi ca să ne urmărească pe fiecare.” Că nu sântem
un neam nici de hoţi, nici de tâlhari, nici de nimic altceva... Totuşi,
chiar dacă se-ntâmplă, haideţi să fim demni – şi nădăjduim că societatea
şi conducătorii noştri vor fi demni şi vor ţine la demnitatea
acestui neam, a neamului şi a ţării noastre. Facă Bunul Dumnezeu
ca, la fiecare dintre noi, să fie în inima noastră, să pună Bunul Dumnezeu
în inima noastră râvnă şi dragoste pentru aproapele, râvnă şi
dragoste pentru a vorbi mai mult cu Dumnezeu – adică pentru a ne
ruga – şi, dacă se va înmulţi rugăciunea şi dragostea, se va înmulţi
şi discernământul şi va fi dreaptă socoteală, va fi hotărârea aceea
bună şi sfântă la care nădăjduim, pe care o aşteptăm şi nădăjduim
că aceea va fi cea după Dumnezeu.
Dumnezeul păcii şi al milei să ne însoţească pe calea noastră a mântuirii
şi să nu ne fie teamă la Înfricoşata Judecată – căci dacă nu vom
judeca, nu vom cleveti, nu vom vorbi de rău, atunci cu adevărat să
ştiţi că nu ne va fi teamă. Părintele (ceresc) e bun şi aşteaptă pe fiecare,
dar să ne întoarcem până atunci, căci după aceea nu mai este
vreme. Acum e momentul lucrării. Să lucrăm, căci acum e timpul.
Amin.
A R H I M A N D R I T U L I U S T I N PÂ R V U 135
ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU,
STAREŢUL MĂNĂSTIRII SFINŢII ARHANGHELI,
PETRU-VODĂ
15 Martie 2009
Domnilor senatori,
Cu multă părere de rău pentru că, din pricina neputinţelor trupeşti,
nu mă găsesc în mijlocul onoratului Senat al României, îmi exprim
de aici, din chilia mea din Mănăstirea Petru Vodă, către domniile
voastre frământările şi controversele care preocupă societatea
noastră Creştină ortodoxă şi la care am contribuit în mare parte.
Domnilor senatori,
Rugându-vă să mă iertaţi, găsesc de cuviinţă să vă adresez
sentimentele mele de Român ortodox şi mărturisitor: ne găsim
în faţa unor stări de lucruri cu totul neobişnuite. Nu e vorba de o
problemă financiară, economică sau teritorială, ci este vorba despre
ducerea unei naţiuni spre pierzanie, este vorba despre un act care
are urmări asupra copiilor şi nepoţilor noştri. Poporul nostru a
fost un popor cinstit, care nu a vătămat şi nici nu a atacat alt popor
în istorie. Noi, şi eu personal, nu sântem împotriva cipurilor şi a
1 3 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
sistemelor biometrice - să facă cine ce crede în ţara lui. Însă pentru
noi, pe lângă Constituţia oficială, avem o Constituţie care se bazează
pe conştiinţa Ortodoxiei, o Constituţie mai presus de om.
Noi nu avem nevoie de sisteme de control - de acte de identitate
electronice, de cărţi de identitate, de carnete de conducere
electronice ş.a.m.d. Controlul nostru este Adevărul şi Dreptatea,
cu care ne-am născut din liberul arbitru cu care ne-a creat bunul
Dumnezeu. Cine vrea, poate să-şi construiască viaţa cum doreşte:
să-şi pună fluturi în vârful nasului, bicicletă la ureche sau să strige
pe străzile Bucureştiului: „Vrem incest! Vrem uciderea pruncilor!
Vrem homosexualitate! Vrem să avem cipuri!” Noi credem că fiecare
poate să-şi păstreze conştiinţa fără să atace caracterul neamului
Românesc.
Domnilor senatori,
Dumneavoastră reprezentaţi ţara şi neamul - trecutul, prezentul şi
viitorul. Domniile voastre trebuie să vă orientaţi spre cei care au
stat înainte pe locurile pe care staţi acum: spre Ştefan cel Mare şi
Sfânt, spre Matei Basarab, spre Vasile Lupu, spre Mihai Viteazul,
spre Vlad Ţepeş.
Domnilor senatori,
Dacă nu se ia o hotărâre conform vederilor şi aspiraţiilor noastre
Româneşti şi ortodoxe, vom avea de suferit nu numai aici şi acum,
ci şi dincolo, în veşnicie. Domniile voastre reprezentaţi Ortodoxia
şi neamul nostru; ca urmare, ştim că nu vă este uşor a delibera
propuneri şi decizii care să vatăme viitorul copiilor noştri.
Noi ne rugăm cu toţii în mănăstiri pentru sănătatea, liniştea şi buA
R H I M A N D R I T U L I U S T I N PÂ R V U 137
năstarea familiilor voastre. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă lumineze
inimile şi minţile în acest moment crucial. Noi ne rugăm ca tot darul
desăvârşit, de sus, să fie de la Părintele Luminii.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi
să vă lumineze în Hristos, Domnul nostru. Amin!
Părintele Ieroschimonah Iustin Pârvu,
Stareţul Mănăstirii Petru Vodă, 15 Martie 2009
1 3 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
ARHIMANDRITUL ARSENIE PAPACIOC,
DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII SFÂNTA MARIA,
TECHIRGHIOL
14 Martie 2009
- Părinte, în această problemă mult controversată a cipurilor, în care oficialităţi
atât statale cât şi clericale vin şi ne spun că aceste cipuri nu aduc
nici o daună persoanei umane, ce argument trebuie să invoce simplul
credincios în faţa lor?
- Este foarte simplu. Eu vreau să mor o singură dată, nu de o mie
de ori. Eu nu le accept, pentru că ar fi o moarte duhovnicească. Îmi
aduc aminte, eram la închisoare şi m’au luat din celula aia acolo
şi se ştia că, de regulă, cel pe care îl luau nu se mai întorcea; şi a
început să se comunice repede prin morse pe perete că l-au luat pe
Părintele Arsenie. Dar, de fapt, mă chemase un colonel, şi ei credeau
că mă omoară şi îmi dădeam seama cât de caraghioasă este lumea,
când Mântuitorul spune: „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea.” În
viaţă să ai o poziţie pe linie. Adică, drumul cel mai scurt între două
puncte, nu ocolit, nici frânt, ci poziţia de linie dreaptă. Deci asta e
poziţia: să fii pe linia asta dreaptă mereu. Cât se poate, să nu fii greu
în spinarea celui care te duce, că cineva te duce.
Şi m’a întrebat colonelul acela: „Cum e cu Dumnezeu?” Zic: „Ce vreţi
să spuneţi?” „Există sau nu există?” Şi i-am răspuns: „Nu ţi-e ruşine!
A R H I M A N D R I T U L A R S E N I E PA PA C I O C 139
La întrebarea asta îţi răspund mulţi copii din şcoala primară.” Erau
zece colonei, acolo, la Aiud. Şi le mai zic: „Domnule, n’am vedea,
n’am poetiza, n’am versui, n’am înţelege frumuseţea, armonia lucrurilor,
dacă nu am fi făcuţi de cineva superior acestor mari calităţi.”
Ei, dacă porcul nu cunoaşte la portocale, degeaba îi prezinţi;
o reclamă frumoasă care e cu reclamă occidentală şi orientală. Nu
e porc că-l taie la Crăciun, e porc că-l taie în fiecare clipă. Şi apoi lam
întrebat: „Dar dumneavoastră de ce nu credeţi? Ce argumente
aveţi? Eu sânt gata să mor pentru tot ce spun.” „Sânteţi gata să muriţi
pentru tot ce spuneţi? Fir-ar să fiţi!”
Căci noi nu putem gândi, mişca spre înălţimi, dacă nu pui şi problema
morţii mai întâi. Morţii nu poţi să-i faci o cafea, e o mare realitate
pe care lumea o neglijează sau, cel puţin, ştie că nu vine nici azi, nici
mâine, nu se ştie. Nu se riscă când e vorba de veşnicie niciodată.
Dacă e o punte peste o prăpastie, dar acoperită cu frunze, şi vine
unul şi-ţi spune: „Domnule, nu te culca alături, că e prăpastie!,”
dar un milion de inşi spun: „Nu-i adevărat!,” de care ţii cont? I-am
scris Preasfinţitului Varsanufie: „Orice clipă poate să fie un timp şi
orice suspinare poate să fie o rugăciune.” Nu există un timp cât de
scurt care să nu poată fi controlat şi binecuvântat de Dumnezeu.
Şi a fost întrebat Iisus: „Care-i calea?” „Eu sânt calea, adevărul şi
viaţa.” Dacă nu e cale, nu e mergere. Dacă nu-i adevăr, nu-i cunoaştere.
Dacă nu-i viaţă, nu-i vieţuire. El era tot. „Eu sânt Cel ce sânt.”
„Fără de Mine nu puteţi face nimic.” Mă jupuiţi, faceţi ce vreţi,
dar acesta e adevărul! Nu accept să-mi pierd libertatea cu care m’a
creat Dumnezeu, pentru cipul vostru!
- Cum să facem mersul, ca mărturisire, în faţa Cezarului?
- În faţa Cezarului să spuneţi asta: „Omorâţi-mă, că eu nu pot fără
cruce!” Nu se poate fără cruce. Toată frumuseţea Învierii Mântuitorului
n’ar fi fost aşa de grozavă dacă n’ar fi fost crucea mai întâi. Nu
1 4 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
vă înşelaţi! „Cine fuge de cruce, fuge de Dumnezeu,” spune Sfântul
Theodor Studitul. Nu se poate fără jertfă.
- Părinte, statul acesta vrea să scoată Adevărul din oameni, vrea să le scoată
oamenilor crucea şi icoana din casă. Ce să facă monahii şi duhovnicii şi
ce să facă poporul, când senatul s’a pronunţat pentru introducerea acestei
legi a actelor biometrice?
- Când vine lupul să te atace, ai libertatea să te aperi. Nu întindem
mâna: „N’ai voie să intri!” Te lupţi cu el şi poate să cadă el; eşti în
legitimă apărare. Trebuie să aperi adevărul, dar cu strategie, pentru
că dacă lupta este lipsită de strategie, te calcă în picioare. Noi sântem
nişte inşi fără valoare, dar unitatea noastră poate avea valoare. Noi
ar trebui să ne bucurăm că trăim nişte vremuri ca acestea, de cruce.
Vorbim mereu de cruce, dar crucea înseamnă să iei ce nu-ţi convine.
Deci trebuie apărat adevărul. Cuvântul aceasta al Mântuitorului:
„Fiţi înţelepţi ca şerpii…” De ce a ales jivina asta ca înţeleaptă? E
odios, dar Hristos a spus-o cu rost. Şarpele, oricât l-ai tăiat, nu moare,
dar dacă îl loveşti în cap, moare. Şi capul este Hristos. Noi trebuie
să-L păzim pe Hristos cu orice chip să nu fie lovit. Că noi numai
datorită capului trăim. El e calea, adevărul şi viaţa.
- Vorbeaţi de strategie, cum să înţelegem strategia?
- Să fim uniţi, că dacă eşti unul te calcă în picioare, dar dacă eşti
mulţi… Ei nu sânt proşti. E un comandament, pe undeva, de comandă
lucrurile astea, în frunte cu dracul. Am spus Părintelui
Iustin că a dat bătălia prea devreme, dar eu nu am fost împotriva
lui. Părintele Iustin a tras un clopot, şi s’au trezit toţi adormiţii neamului.
Bine a făcut! Dar cei de aici m’au dat la Radio Dobrogea în
tot felul cum le-a convenit lor, aşa încât eu să par că aş fi împotriva
Părintelui Iustin. Dar i-am ameninţat şi eu, şi le-am zis că nu ţin de
Constanţa, ţin de Bucureşti...
- Dar cum să perceapă credincioşii faptul că purtătorul de cuvânt al
A R H I M A N D R I T U L A R S E N I E PA PA C I O C 141
Patriarhiei, Constantin Stoica, a spus că nu vede nici un pericol şi că el e
primul care îşi pune cip?
- O mare greşeală tactică a făcut. O mare greşeală! Dar nu Stoica e
sinodul şi poziţia Bisericii. Adevărul este unul singur; unde e Adevărul,
acolo e toată Biserica, nu e o fracţiune de Biserică. Dacă tu eşti
singurul care susţii Adevărul, toată Biserica e cu tine.
- Sfinţia voastră cum vedeţi lepădarea prin acest cip?
- Încă nu e lepădarea cea desăvârşită. Dar este începutul primejdios
al acelei lepădări, din care nu vei mai putea ieşi mai târziu. Deocamdată
s’a arătat numai un 6, dacă înţelegeţi, şi mai urmează încă doi.
Toate sânt bune, că se separă adevărul de minciună. Dar duşmanul,
nu vedeţi?, atacă tocmai lucrurile esenţiale care te ţin de viaţa
aceasta socială: paşapoarte, carnete auto, buletine. De aceea, nu este
acceptabil să intri în luptă fără gândul morţii, al jertfei, al crucii. Or
să mai cadă dintre noi. Cum o vrea Dumnezeu! Eu m’am pronunţat,
bineînţeles, cu gând smerit: nu accept aşa ceva! Căci bătălia s’a dat şi
de Sârbi, şi de Greci, dar cu instituţiile (patriarhiile, n.red.) s’a dat…
- La noi ştiţi cum e cu instituţiile…
- Tu eşti o instituţie, dacă stai bine în adevăr! Nu-mi pare rău că sânt
Român. Din felul cum pui problema, ar părea că Românii sânt proşti.
Uite că nu sânt proşti! Ştiu să reacţioneze şi mă bucur foarte mult,
chiar dacă generaţia aceasta nu mai are forţa generaţiei trecute. (...)
Şi homo homini lupus nu mai e valabilă, cum că omul îi lup pentru
om. Nu, omul e Dumnezeu pentru om de când a venit Hristos. Vedeţi?
Aceasta este strategia! Hai să intrăm cu niţel curaj în valorile
autentice care au relaţie cu veşnicia. Acţionaţi cu strategie! Eu acum
nu sânt aşa de informat şi nu am o armată în jurul meu cum are Părintele
Iustin. Eu sânt singur aici. Dar puneţi-vă capul la bătaie!
Important e să stai de vorbă cu tine în orice clipă. Nu e permis să
nu ştii ce ai de făcut. Poate sânt situaţii să rabzi, mergând pe linia
1 4 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
unei credinţe trăite. „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea,” şi: „Îndrăzniţi,
Eu am biruit lumea.” Biserica, nici porţile iadului nu o vor
birui! Şi chiar dacă mori, nu mori, frate! Ai trecut de la moarte la
viaţă! Nu-s cuvintele mele. Şi aşa este. Acestea nu sânt nişte poveşti,
dragii mei. Repet, moartea nu poţi să o păcăleşti cu o cafea. Moartea
e o mare realitate. Iadul e o mare realitate, confirmat de Mântuitorul:
„Mergeţi în focul cel de veci!” Şi a trecut de la moarte la viaţă.
Va să zică, viaţa trebuie să fie niţel pipăită şi trebuie de întrebat cine
sânt eu? Dar numai în funcţie de marele Adevăr în contingenţă cu
veşnicia, că altfel… eşti un politician prost. (...)
- Care credeţi că ar trebui să fie următorul pas, mai ales că am aflat că legea
privind buletinele electronice s’a votat deja, tot aşa, „tacit”?
- Este de dorit poziţia Grecilor, care l-a avut în frunte pe arhiepiscopul
însuşi (întâi-stătătorul Bisericii Elladei este Arhiepiscopul Athenei,
n.red.) militând pentru drepturile credincioşilor împotriva acestor
acte. Dar ştiţi ce înseamnă 666? Explicaţia am găsit-o şi eu la unul
din Sfinţii Părinţi, nu este a mea. Noi trebuie să apărăm crucea, dar
împotriva cărui duşman? Că în planul de foc pe care eu l-am băgat
şi în biserică, nu numai în armată, este şi ăsta: precizarea poziţiei
tale faţă de inamic. Cine e inamicul la noi? E dracul! Diavolul zice că
este creatorul lumii. 666 adunate ca unităţi ne dau 18, care înseamnă
9 cete de sus, 9 cete de jos care fac 18. Astea de jos sânt trei câte trei:
arhieria, preoţia şi diaconia – prima ceată, a doua ceată este monahismul
şi tot neamul omenesc, a treia parte sânt păsările, peştii,
animalele şi mineralele. Cetele de sus, le ştiţi: îngeri, arhangheli, stăpâníi,
domníi… Şi dracul se foloseşte de toată creaţia şi se pretinde
creator. Daţi-vă seama ce îndrăzneală. Lepădatule! Însă e o creaţie,
un ticălos. Am făcut o constatare de pe poziţia mea de monah şi de
duhovnic: dracul insistă foarte mult, nu se lasă deloc. Însă e un vândut,
e un lepădat, e un apostat, un tolerat. Nu contează. Deci trebuie
A R H I M A N D R I T U L A R S E N I E PA PA C I O C 143
să cunoaştem poziţia Creştină mai întâi, care o nimiceşte pe cea
potrivnică. Nu trebuie să fim nici pe poziţia de răzbunare, să avem
satisfacţie că am biruit pe vrăjmaşi, nu… cu gând smerit.
- Cum vedeţi poziţia Mitropoliei Clujului faţă de poziţia Sinodului unde,
ştiţi bine, Înaltul Bartolomeu Anania nu a participat?
- [Mitropolitul Bartolomeu] Anania a făcut ce trebuie. A făcut sinod
mitropolitan şi s’a prezentat. Pentru că, practic, nu avea încredere
100% în hotărârea de dincoace. Dar, atât cât a făcut Patriarhul, eu
sânt mulţumit, că se întrezăreşte şi cumva împotriva… Ceea ce înseamnă:
ce să-i ceri mai mult? Cu dibăcie s’a strecurat. Pe ei nu-i
interesează. …Însă sânt multe lucruri de zis aici. Eu vă îndemn să
nu primiţi aşa ceva. Pentru că acum e numai un început. Pe urmă,
vor ajunge să vi-l bage pe gât, nu numai în piele. Şi s’a descoperit că
e şi cancerigen. Poate, cu asta, trezim lumea. M’a informat [Mitropolitul
Bartolomeu] Anania la telefon. Am fost la Bucureşti, am sosit
aseară. Mi-a stat o ureche pe loc. Şi, în Bucureşti, am trecut pe la
Sfântul Dimitrie… cu amintirile mele de mic. A venit aseară la mine
un consilier de la Patriarhie. M’am ocupat de el, bineînţeles. Dar nu
mă tem. Ştiu că le sânt adversar. Cu o moarte toţi sântem datori! Dar
una-i ortodox să mori sau ecumenist vândut! Viaţa înseamnă moarte
continuă. Să ştii să mori şi să înviezi în fiecare zi!
1 4 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU,
STAREŢUL MĂNĂSTIRII SFINŢII ARHANGHELI,
PETRU-VODĂ
1 Aprilie 2009
Iubiţi fii ortodocşi,
Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale
Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu
din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane,
în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi,
încât deja am obosit şi sântem istoviţi de atâta confuzie
şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii
mei. Oare Mântuitorul, când S’a rugat în grădina Ghethsimani să I
se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut?
Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile
Învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor
încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă?
Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos
nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce?
A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De
unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima
iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme nu
A R H I M A N D R I T U L I U S T I N PÂ R V U 145
putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi
asupra Dumnezeului nostru, şi dragostea faţă de toţi – şi faţă de
cei ce ne prigonesc.
Inamicul a căutat prin mijloace diversioniste şi prin dezinformare
să împingă la descurajare atât în forţele noastre, cât şi în viaţa politică
şi cea religioasă. Bineînţeles că încrederea noastră nu vine de la
nici un partid politic, ci numai de la Părintele Luminilor, de unde
vine toată înţelepciunea.
Reprezentanţii ţării noastre, care au căpătat voturile acestui popor
prin cerşetorie şi de multe ori minciună, i-au trădat astăzi pe fraţii
lor, dându-ne pe mâna vrăjmaşului cip, arma diavolului, prin care
se urmăreşte o înrobire atât a trupului, cât şi a sufletului, unei puteri
străine, potrivnice Dumnezeului nostru.
Atât de mult ne iubesc conducătorii noştri, încât nu au binevoit să
informeze câtuşi de puţin acest popor cu privire la introducerea cipurilor
în actele noastre de identitate. Fraţi români, este totuşi identitatea
noastră! Cui ne-o vindem? Ce încredere să mai avem în conducătorii
noştri când ei, în timp ce noi luptam cu râvnă împotriva
paşapoartelor cu cip, au votat „tacit” buletinele cu cip? Să vedem ce
argumente ne vor mai oferi acum. Dacă paşaportul era un drept şi
nu o obligaţie, oare buletinul tot un drept va fi? Vedeţi cât de mult
ţin conducătorii noştri la părerea unui popor? Ce drepturi ne apără
ei? Şi ce drepturi mai avem, de fapt?
Dacă e corect şi cinstit ceea ce se face, de ce nu se mediatizează,
de ce nu se face cunoscut acestui popor? Aceste probleme capitale,
de o importanţă covârşitoare, se dezbat, însă, la întuneric. Oare
ce au de ascuns? Oare ce dictatură ni se mai pregăteşte de data
aceasta? Port în trupul şi în sufletul meu urmele unei dictaturi
comuniste, care s’a arătat ca o fiară spurcată, ce nu suferea nici
cuvântul „Dumnezeu” să îl audă. Dacă eram închişi pentru nesu1
4 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
punere faţă de Partid, ce aveau cu credinţa noastră? Căci, să ştiţi:
în închisori nimic nu-i deranja mai mult decât Dumnezeul nostru,
şi principalul motiv de tortură de fapt acesta era: „Mai crezi, măi
banditule, în Dumnezeu?” Dar dacă lupta împotriva Dumnezeului
nostru şi a libertăţii noastre era pe faţă, acum vin cu vicleşug,
cu crucea şi icoana în mână şi cu diavolul în suflet, pentru că ei
sânt vânduţi puterilor străine, banilor şi puterii de stăpânire. După
ce că ne-au vândut ţara, acum să ne vândă şi identitatea noastră?
Şi de ce să ne-o dăm de bună voie? Ce drepturi îşi arogă ei? Oare
ce suflet au avut parlamentarii care au vândut identitatea acestui
neam pentru care şi-au vărsat sângele strămoşii noştri? De ce să o
vindem de bună voie pe preţ de nimic, precum odinioară Iuda L-a
vândut pe Hristos pe treizeci de arginţi? Nu se ruşinează în faţa
mormintelor sfinte ale lui Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Mihai
Viteazul, Constantin Brâncoveanu, şi toţi vajnicii noştri voievozi
şi conducători?
Prin urmare, dintre posibilele alternative legale, îndemn poporul:
să cerem referendum! Este pământul ţării noastre, al strămoşilor
noştri, care au luptat cu jertfă şi dăruire de sine ca să ne predea
nouă acest testament al unei ţări Creştine, libere. Avem dreptul să
decidem asupra sorţii acestui pământ în care ne-am născut şi asupra
acestui suflet, pe care ni l-a dat Dumnezeu şi nu omul. Aici,
la mănăstirea noastră, s’au adunat în jur de patru sute de mii de
semnături împotriva actelor biometrice. Oamenii vin disperaţi şi
îmi cer sfatul. Să cerem de data aceasta referendum! Aşadar, vom
face tabele cu noi semnături, în care să cerem să ne împotrivim actelor
electronice prin referendum! Să semnăm cu convingere sinceră,
încercând să mai salvăm ceva din căderea în care ne aflăm. Anul
acesta sânt alegeri şi campania electorală deja a început. Toate pregătirile
pentru alegeri, toată maşinaţia aceasta în care se folosesc
A R H I M A N D R I T U L I U S T I N PÂ R V U 147
sume enorme de pe spinarea unui popor sărăcit şi minţit nu este
decât un alt scenariu pregătit după ani de cârdăşie murdară cu
interese străine poporului nostru.
Cu toate că ne aflăm într’o situaţie anevoioasă, nimeni nu explică
poporului – nici presa, nici televiziunea, nici predicile din faţa sfântului
altar – adevărul care stă în spatele acestor lucruri. Toţi au ajuns
la o tăcere asemenea unei trădări evidente, încât nu în zadar spune
Psalmistul: „Toţi s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut; nu este
cel ce face bunătate, nu este până la unul.” /Psalmi 13:3/ Împingerea
acestui popor spre păgânism, spre necredinţă şi, în acelaşi timp,
spre pierderea identităţii lui şi înstrăinarea de obiceiurile şi tradiţiile
lui, cât şi înrobirea faţă de nişte concepţii străine, care nu ne-au
aparţinut niciodată nouă, Românilor, şi nici ortodocşilor, va aduce
numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu asupra noastră. Şi cu cât
vom fi noi mai laşi, cu atât şi mustrarea va fi mai aspră.
Aşadar, fiecare Creştin botezat în numele lui Iisus Hristos este dator
să îşi apere credinţa cu preţul vieţii, fără să aştepte dispoziţii oficiale.
Ci, temându-ne mai cu seamă de judecata lui Dumnezeu decât de
a oamenilor, să facă fiecare după puterea sa tot ce îi stă în putinţă, să
lupte împotriva instaurării acestui nou sistem de dictatură.
Am spus-o şi o repet: atunci când nu va mai fi cine să apere credinţa
predată de însuşi Sfântul Apostol Andrei, acea credinţă e moartă,
după cum moartă va fi şi soarta acelui popor. Noi am încercat, aşa
nevrednici cum sântem, să păstrăm neştirbită predania Sfântului
Apostol Andrei, care a sfinţit cu picioarele sale pământul acestei
ţări, propovăduind Evanghelia păcii. Noi altă predanie nu vom primi
decât aceasta. Şi înger din cer de ar veni să ne spună că Sfântul
Andrei s’a înşelat când ne-a învăţat Creştinismul, noi nu îl vom
primi, ci ca un lepădat şi spurcat îl vom socoti. Nu osândim pe nimeni
care trăieşte paşnic în credinţa lui, chiar dacă este potrivnică
1 4 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Evangheliei lui Hristos, ci numai pe aceia care încearcă cu neruşinare
să ne schimbe nouă credinţa pecetluită cu Sângele Mântuitorului
nostru Iisus Hristos. Dacă alţii s’au spălat pe mâini de sfânt Sângele
Lui, noi binevoim mai degrabă să ne spălăm în Sângele Lui şi să ne
îmbrăcăm în cămaşa Lui, în care ne-am şi botezat.
Fraţi români, nu sfâşiaţi cămaşa lui Hristos! Nu vă spălaţi de Sângele
cu care El ne-a pecetluit şi ne-a făcut moşteni Împărăţiei Lui.
Ci mai degrabă să ne rugăm ca, prin rănile Lui, să se tămăduiască
rănile noastre; prin sângele Lui, să se curăţească sângele nostru; ca,
prin capul Lui cel aplecat pe Cruce, să se înalţe capetele noastre pălmuite
de cei potrivnici; ca, prin sfintele Sale mâine pironite de cei
fără-de-lege, să ne tragă şi pe noi din prăpastia pierzării, precum
Însuşi a făgăduit.
Aşadar nu prin forţele noastre stinse vom nădăjdui, ci în puterea
Dumnezeului nostru, a Căruia este cinstea şi slava, în veci. Amin.
Arhimandrit Iustin Pârvu
Mănăstirea Petru Vodă, 1 Aprilie 2009, la prăznuirea Cuvioasei Maria Egipteanca
P R . I N G . A C A D . D U M I T R U G R I G O R E 149
PR. ING. ACAD. DUMITRU GRIGORE
7 Aprilie 2009
Ca orice Creştin din ţara asta, am urmărit disputa publică asupra
pericolului implantului biometric şi, dincolo de temerile formulate
de oameni de diverse vârste şi profesii, am constatat că, undeva,
esenţialul lipseşte. Pentru că problema biocipului este mult mai
profundă decât se zvoneşte şi are o şi mai profundă legătură cu
comportamentul Creştin.
Tehnologia modernă, ar spune cunoscătorii în materie, nu este nici
bună, nici rea pentru mântuire. Dacă este utilizată în scopuri bune,
împlinind voia lui Dumnezeu, totul e OK. Dacă însă este utilizată ca
să se înfăptuiască răul, atunci este satanică…
Cât de satanică? Încearcă o explicaţie Francis Paul Emberson, în a sa
lucrare „From Gondishapur to Silicon Valley” („Din Gondişapur la
Silicon Valley”). Dacă vă pică în mână această stranie lucrare, veţi
afla printre altele că tehnologia IT datorează codul binar Lordului
Cancelar Francis Bacon de Verulam, care, pe la sfârşitul secolului
al XIV-lea (când noi încă ne băteam cu turcii), a reuşit să deturneze
profund modul de gândire şi de înţelegere a realităţii, în detrimentul
unei evoluţii spirituale fireşti a umanităţii, făcătura aceasta lăsând-
o moştenire până în zilele noastre…
Este bine pentru un Creştin în anul 2009 să vorbească la telefonul
1 5 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
mobil? Să utilizeze calculatorul PC? Să aibă la discreţie vreo 50 de
canale TV? Da, este bine, cu o condiţie de bun simţ: să nu se piardă
cu firea! Să nu-şi virtualizeze existenţa între pagina web, SMS şi
telenovelă. Să nu abandoneze sensurile iniţiale ale existenţei sale
Creştine, aservindu-se total utilitarismului tehnologic. Pentru că
demonii lui Emberson acolo stau la pândă – în plăcerea de a ne cufunda
în îmbierile tehnicii moderne, în diversitatea ei utilitară.
Prudenţa Creştină ar fi trebuit să ne facă să anticipăm că, după
aproape patru decenii de supertehnologie din ale cărei beneficii neam
înfruptat din plin, umbra lui Bacon de Verulam (satana însuşi)
va bântui cu cea mai groaznică realizare a timpului: monitorizarea
totală a persoanei. Interesant însă de văzut că cei ce aplică o asemenea
metodă respectă un protocol psihologic special. Asocierea
numărului 666 cu codul de bare transmite un anumit mesaj către
omul necredincios de religie Creştină. Puteau foarte bine să interpună
acolo numărul 555 şi afacerea ar fi decurs tehnic absolut la
fel. Cineva, însă, a inserat însemnul fiarei ca să păstreze protocolul,
să transmită mesajul că se împlinesc chiar acum profeţiile, să pregătească
într’un anume fel pe „utilizator.” Oare câte combinaţii de
semnale electromagnetice în ritm de 666 nu ne trec zilnic prin spaţiul
pe care-l respirăm, când utilizăm un telefon mobil, când scriem
un e-mail, când ascultăm o piesă muzicală sau o ştire la radio? A
deranjat asta până acum pe cineva? Nu, pentru că încă nu se utilizase
codul de pregătire psihologică.
Şi programul dispozitivelor RFID respectă un anumit protocol de
pregătire psihologică. Există în lume deja un impresionant număr
de persoane care au primit implantul. A fost o etapă. S’au analizat
urmările, reacţiile psihologice? Unde programul are aderenţă,
unde nu?… Testare „de piaţă”? Testare în vederea a ce? A ceea ce în
mod real va însemna monitorizarea totală pentru omenire, pentru
P R . I N G . A C A D . D U M I T R U G R I G O R E 151
că ceea ce ştim până acum despre „cipuri” este pur şi simplu praf
în ochi! Vom vedea de fapt ce rol au în acest moment „înspăimântătoarele”
RFID-uri. Problema monitorizării persoanei nu cred că s’ar
referi numai la identificarea de la distanţă. În epoca în care dispozitivele
NLS (Non Linear Analysis) pot sonda fiinţa umană până la
nivel cromozomial, stau unii cu satelitul după noi să ne citească IDul
din cip?!… Mi se pare o copilărească risipă de resurse pentru un
guvern mondial care, desigur, gândeşte coerent în ceea ce ştie că are
de făcut. O gândire globalistă coerentă ţine, desigur, cont de nevoile
de monitorizare globală.
Monitorizarea fiinţei umane se face în mod obligatoriu în acelaşi
timp cu monitorizarea mediului său de viaţă, a locaţiei, a accesului
persoanei la bunuri, la resurse, la adăpost, la arme, la informaţie,
la educaţie, la cultură, la religie, la tot ce înseamnă habitat social.
Şi toate acestea, împreună, dau persoanei importanţa care poate fi
indicator pentru un sistem de monitorizare globală. Nu CNP-ul sau
culoarea ochilor. Desigur, CNP-ul este de interes la nivelul Secţiei
de Poliţie de cartier…
V’aţi luat maşină cu GPS? Sau măcar un telefon cu hartă la purtător?
Credeţi că o asemenea tehnologie ar mai fi ajuns pe piaţa liberă
dacă în spatele ei nu ar fi apărut una mult mai performantă şi mai
profundă în ceea ce priveşte localizarea, şi nu numai? Ţinând cont
de faptul că la începutul anilor 1980 dispozitivele de biorezonanţă
erau parte integrantă a tehnicii de zbor spaţial, ele apărând abia
după 1990 în anumite cabinete medicale – deci după aproximativ
10-15 ani – fiind de la sine înţeles că au fost înlocuite cu o tehnologie
capabilă să scaneze sistemul cerebral cu o mult mai mare precizie,
putem intui ce salt uriaş s’a realizat în domeniul biolocaţiei. De
la localizări după amprenta termică până la scanarea în câmp electromagnetic
de înaltă frecvenţă sau scanarea ultra şi infrasonică,
1 5 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
noua tehnologie se pregăteşte, desigur, pentru aplicaţii totale în ceea
ce ne priveşte. Scanarea nu se doreşte a fi una direcţionată, un studiu
de caz, ci integrală, iar argumentele ei tehnice se bazează pe un
management judicios al tuturor markerilor de natură informaţională.
După cum se ştie deja bine, banalele dispozitive radar se bazează pe
recepţionarea semnalului ecou care, procesat adecvat, poate furniza
cu precizie informaţii despre poziţie şi viteză.
Pe de altă parte, faptul că fiecare structură materială din spaţiul ce
ne înconjoară posedă o frecvenţă proprie de oscilaţie oferă posibilităţi
inepuizabile de sondare nu atât a poziţiei obiectelor, cât mai ales
a structurii lor interne. Dacă realitatea vibratorie a materiei moarte
este, astfel, deschisă metodelor de sondare, imaginaţi-vă ce spectacol
informaţional poate să ofere scanarea unui sistem viu. Şi să
nu credeţi că cei care posedă o astfel de tehnologie ar rata cumva
ocazia de a scana avansat şi integral fiinţa umană.
Un asemenea mod de scanare multiplă, integrală, vizează atât
aspectele structurale, cât şi cele funcţionale ale persoanei. Informaţia
preluată va conţine, astfel, amprenta energetică reală care,
prin procesare avansată, poate furniza întreaga paletă a aspectelor
fiziologice, emoţionale, mentale etc. Cu alte cuvinte, nu numai
culoarea ochilor le va fi de interes, ci întregul nostru profil psihofiziologic,
pe care îl vor analiza dimpreună cu tot ceea ce înseamnă
habitatul obişnuit, grupul social căruia îi aparţinem, relaţiile
sociale, aspiraţiile, performanţele şi eşecurile noastre etc.
Cum poate fi realizată efectiv o asemenea monitorizare totală cu
uşor iz S.F.? De la distanţă, pe neîntrebate. Fără cipuri şi biocipuri!
Pentru că această nouă tehnologie a cuplat la ceva anume omenesc,
ce nu poate fi ecranat în faţa dispozitivelor de sondare: undele
cerebrale. Cu alte cuvinte, fiara se loghează direct pe creier şi
află de acolo tot ce-i trebuie ca să ne poată manipula. Şi pentru asta
P R . I N G . A C A D . D U M I T R U G R I G O R E 153
nu are nevoie să ne dăm vreun consimţământ. Se pare că l-am şi
dat deja cu toţii, cândva.
S’ar putea spune, astfel, că dependenţa de utilitatea tehnologică
ne-au vârât-o în minte punându-ne „semn în frunte,” iar tot ceea
ce facem cu consimţământ deplin, manipulând tehnologia lumii
acesteia, arată ca o întindere a braţului pentru a primi semnul şi
acolo. Asta înseamnă că prin acceptarea „ofertei” tehnologice, prin
utilizarea „brandului,” am şi fost însemnaţi. Asta înseamnă că nu
ne mai mişcăm în ceea ce ni se pare a fi spaţiul nostru privat, ci
am adus fiara în viaţa noastră, împroprietărind-o prin vanitate şi
dependenţă. Acum ea stă în locul nostru cândva Creştin, iar noi pribegim
în spaime, necredinţă şi necunoaştere – pecetea profundă a
îndepărtării de Evanghelie, de învăţătura Sfinţilor Părinţi – căutând
în zadar motive de îndreptăţire.
Scanarea, adevărata scanare se va face global, în „cavităţi rezonante”
generate şi „parcelate” pentru întregul spectru de frecvenţe şi
întregul set de energii la care dispozitivele de detecţie plasate pe sateliţi
geostaţionari pot avea acces. În orice moment, în orice loc din
lume, tot ceea ce reprezintă „eveniment energetic” va fi înregistrat,
stocat şi evaluat într’o viziune monstruoasă de monitorizare globală
a vieţii de pe Pământ. Va fi posibil, astfel, ca orice gând care ne va
trece prin minte să poată fi ascultat asemenea emisiunii unui post
de radio… dacă ar fi să facem referire doar la banda de frecvenţă a
undelor cerebrale!
Ce rost ar mai avea atunci dispozitivele RFID? Eu cred că sânt utilizate
exact pentru calibrarea sistemului global. Confruntarea informaţiei
privitoare la un eveniment utilizând două căi diferite de
preluare a datelor este o practică uzuală în experimentul ştiinţific
respectabil… După finalizarea „probelor,” se va face linişte şi fiara
va începe să-şi între în „drepturi”!
1 5 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Ce este de făcut? Cum ar putea fi contracarat un astfel de monstru
tehnologic? Ştiinţa, de pildă, ne poate arăta exact ce anume înseamnă
o determinare rezolutivă. Ea explică în ce condiţii o măsurătoare
poate fi perturbată sau nu de fenomene colaterale. În cazul concret
al determinărilor de natură energetică realizate direct pe fiinţa
umană, există o multitudine de fenomene secundare, care trebuie
filtrate în scopul separării semnalului util de „zgomotul” de fond.
Cei familiarizaţi cu elementele de energetică a biocâmpului uman
ştiu că există echipamente specializate care utilizează tehnologia
de biofeedback, cu ajutorul cărora se pot separa cu mare precizie
frecvenţele biocâmpului pe toate zonele funcţionale ale fiinţei
umane. Spectaculos pentru un asemenea echipament este faptul
că, prin construcţie, ne poate oferi posibilitatea să determinăm o
frecvenţă specială care are legătură cu o energie specială, aceea
responsabilă de activitatea spiritual-religioasă. Cei interesaţi de
experimentări complexe în această direcţie vor afla un adevăr de o
deosebită importanţă pentru îngrijorările legate de monitorizarea
totală. Anume, că pe măsură ce această energie specială creşte
corespunzător în frecvenţă, rezolutivitatea oricărei determinări
pe celelalte frecvenţe este puternic diminuată. Mai clar spus,
comportamentul religios autentic are ca efect creşterea frecvenţei
corelative transcendenţei şi diminuarea oricăror posibilităţi de
sondare de la distanţă a fiinţei umane! Adică ştiinţa, în latura
aplicabilităţii ei pozitive, ne oferă antidotul la monitorizarea
totală: întoarcerea la Scripturi, la Pateric, la normalitatea unei vieţi
duhovniceşti autentice. În această firească stare de manifestare
Creştină, orice sistem global de monitorizare, căutându-vă, va găsi
doar un nimb transparent în care ultrasofisticatele echipamente de
sondare nu vor putea „citi” decât frecvenţa înaltă a unei transformări
spirituale reale.
P R . I N G . A C A D . D U M I T R U G R I G O R E 155
V’aţi întrebat oare de ce anume sânt promovate în lume cu atâta
neruşinată insistenţă pornografia şi comportamentele sexuale deviante?
De ce anume omul modern nu mai are alt scop în sine decât
îmbogăţirea? De ce adevărate industrii pentru obţinerea plăcerii
proliferează în detrimentul dezvoltării normale, morale a societăţii
umane?… Putem vorbi aici de faze de program, de etape de pregătire
pentru o monitorizare totală, având în vedere că tocmai inducerea
acestui background de frecvenţă joasă poate asigura rezolutivitate
maximă maşinăriei demonice.
Realitatea aceasta ar trebui să preocupe intens Biserica. Fenomenul
despre care încercăm să vorbim nu mai este unul sporadic. El capătă
dimensiuni globale, şi pentru contracararea lui Biserica trebuie să se
adapteze cu multă abilitate şi înţelepciune vremurilor alerte. De pildă,
iniţierea unui studiu care să determine concret nivelul de înduhovnicire
a poporului păstorit ar fi deosebit de util Bisericii pentru
confirmarea şi legitimarea comportamentului Creştin autentic. Generalizarea
unui asemenea studiu la nivel european ar putea furniza
o informaţie inexistentă azi în grila de evaluare a naţiunilor UE.
Indicatorul general de religiozitate socială ar putea, deci, la nivel
european şi global, să reaşeze priorităţile dezvoltării durabile, ţinându-
se cont de adevăratele performanţe realizate de către naţiuni
şi popoare, vădind, prin acestea, zonele de siguranţă şi încredere,
zonele de stabilitate şi de deferenţă comunitară. În acest fel concret,
Biserica şi-ar putea aduce o contribuţie necesară la restaurarea ordinii
spirituale în lume, ar putea milita nemijlocit la contracararea
unui sistem poliţienesc global de urmărire a persoanei, slujind lui
Dumnezeu şi oamenilor.
Ce ar mai fi de spus?… Ar trebui să ne reevaluăm comportamentul
Creştin. Să readucem în viaţa noastră starea de normalitate, firescul
convieţuirii comunionale, sensul şi forţa rugăciunii. Pentru că
1 5 6 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
asta ne lipseşte tuturor, într’o măsură atât de mare! Să ne temem
de monitorizările veacului? Nu! Să nădăjduim cu toată măsura în
Dumnezeu! Cel ce toate le ţine şi toate le plineşte!
Dumitru Grigore este inginer fizician, membru titular al Comisiei de Cibernetică
a Academiei Române. Din 2001 este licenţiat în theologie. Actualmente
este preot în Eparhia Argeşului şi Muscelului.
P R E A S F I N Ţ I T U L S E B A S T I A N , E P I S C O P U L S L A T I N E I 157
PREASFINŢITUL SEBASTIAN,
EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR
7 Aprilie 2009
- Ce părere aveţi despre cipuri?
- Este o obsesie a anului: „Să le acceptăm sau nu?”
Să nu le acceptaţi, să nu le acceptaţi. Nici măcar în paşapoarte, darămite,
Doamne fereşte!, sub piele, pentru că tot la Apocalipsă vor
duce – chiar dacă, momentan, se pare că nu ne mint cei care ne spun,
de la Ministerul de Interne, că nu-i nici un pericol şi că în paşapoarte
nu-i vorba decât de amprenta digitală şi de imaginea facială. Până
la urmă, Apocalipsa nu va rămâne mincinoasă – nu va fi anul asta,
dar va fi altădată, tot va fi; şi, orice-am face noi, până la urmă tot nu
o vom împiedica.
Sigur, aceasta nu ne îndreptăţeşte să punem mâinile în sân şi să ne
uităm unii la alţii şi să zicem „Vino, vino, cipule!” Dar nu e de primit,
este sub demnitatea omului. Noi ştim că animalele au început
să poarte aici (cipuri) la ureche; nu cred că au cerut ele, ci pentru
că aşa au considerat oamenii, că animalele trebuie să poarte cipuri
(...).
Este sub demnitatea noastră, plus că poate duce la ceea ce scrie în
Apocalipsă, la un control desăvârşit, tiranic, din partea unor oameni
care nu vor fi credincioşi.
1 5 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
DIACON OLIVER SUBOTICI,
DIRECTORUL „CENTRULUI DE STUDII ŞI
UTILIZARE A TEHNOLOGIILOR MODERNE”
DIN CADRUL ARHIEPISCOPIEI
BELGRADULUI ŞI KARLOVĂŢULUI
2007
1. Sistemele de identificare biometrică ar trebui, în primul rând,
să fie abordate plecând de la contextul implicaţiilor pe care le au
pentru societate şi nu prin întrebări cu privire la aplicabilitatea
şi posibilitatea lor de realizare. Această abordare va trebui să fie,
desigur, de natură interdisciplinară, cuprinzând domeniul eticii,
al tehnologiei informaţiei, al sociologiei şi cel legislativ. Orice încercare
de a reduce problema sistemelor de identificare biometrică
la doar unul dintre domeniile menţionate mai sus va mistifica rezultatele
oricărui studiu, ducând la concluzii inadecvate, ale căror
consecinţe pot fi semnificative.
2. Implementarea sistemelor de identificare biometrică pe baza voluntariatului
politic, fără o evaluare critică şi o dezbatere extra-academică,
este inacceptabilă. În mod frecvent, instituţiile politice sânt slab
informate cu privire la acest domeniu şi se bazează pe informaţiile
furnizate de corporaţiile care produc echipamentul de identificare biometrică,
creându-se un conflict de interese. Nici o societate liberă nu
D I A C O N O L I V E R S U B O T I C I 159
poate permite ca problemele referitoare la managementul identificării
să fie rezolvate de părţi interesate; iniţiativa trebuie să vină, în schimb,
de la comisiile de experţi şi instituţiile ştiinţifice care activează în domenii
relevante. Pe lângă recomandările date de experţi şi de oameni
de ştiinţă, este necesar să se ia în considerare părerea publicului în
aceste chestiuni. Iar dacă se va întâmpla ca publicul larg să nu sprijine
sistemele de identificare biometrică, acestea nu ar trebui adoptate.
3. Abordarea acestui subiect de către presă în mod superficial şi senzaţional
face chiar mai dificilă misiunea experţilor şi a oamenilor de
ştiinţă de a furniza suficiente informaţii care să-i conducă la studii
adecvate pentru opinia publică. Prin urmare, comisiile de experţi,
dezbaterile şi discuţiile la masa rotundă pe acest subiect sânt vitale.
Acestea trebuie să aibă loc înainte de orice implementare pe scară
largă a sistemelor de identificare biometrică. În cazul în care nu a
avut loc o dezbatere pe acest subiect înainte de implementarea a
unor astfel de sisteme, orice discuţie ulterioară nu mai are sens şi nu
devine nimic altceva decât o acoperire formală pentru nişte soluţii
acceptate fără rezerve şi motivate politic.
4. Procesarea automată a informaţiilor biometrice este un aspect
cheie al sistemelor moderne de identificare biometrică. Identificarea
biometrică rudimentară este predecesorul istoric al unor astfel
de sisteme, dar o comparaţie cu cele de astăzi nu poate fi făcută cu
adevărat, tocmai pentru că celor dintâi le lipseşte capacitatea de a
procesa datele în mod automat. Nu se poate face nici o comparaţie
între sistemele de informaţii biometrice electronice şi non-electronice,
datorită diferenţelor de funcţionare, vitezei de procesare, vitezei
de accesare şi capacităţii de a amalgama direct informaţiile. Deşi
sistemele moderne sânt în mare măsură considerate a fi infailibile,
atât teoria cât şi practica arată că acestea sânt în mod categoric încă
în stadiile iniţiale de dezvoltare.
1 6 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
5. Posibilitatea anonimatului nu trebuie anulată atunci când poate
fi menţinută. În cazurile în care informaţiile biometrice depăşesc
cerinţele, de exemplu implementarea unui „e-guvern,” ele nu ar trebui
să fie încorporate în sistem, întrucât acesta ar fi o mod necinstit
de introducere a tehnologiilor pentru uzul de zi cu zi. Tehnologia
de implementare a sistemului de identificare biometrică nu trebuie
să fie un scop în sine, ci trebuie să rămână doar o metodă, contrabalansată
de principiile etice larg acceptate. În eventualitatea în care
soluţiile tehnologice şi normele juridice nu concordă, cele din urmă
ar trebui să prevaleze întotdeauna. Acest principiu ar trebui să fie
aplicat sistemelor de identificare biometrică.
6. Un moratoriu, propus de experţi, privind aplicarea ulterioară a sistemelor
de identificare biometrică până ce mecanismele legale pentru
folosirea lor pot fi examinate în întregime, este atât realist, cât şi pragmatic.
Totuşi, ar fi necesar mai întâi să se realizeze un studiu complet
pentru a se observa dacă sistemele de identificare biometrică schimbă
într’adevăr natura interacţiunii politice în societate: dacă afectează
relaţia între individ şi stat, iar implementarea finală a acestora ar
putea deschide posibilităţile unui viitor totalitar? Abordările în care
se vorbeşte la început despre subiecte legate de fezabilitatea tehnică a
astfel de sisteme, fără să se pună accent pe idealurile fundamentale în
jurul cărora este construită societatea, pot duce la erodarea treptată a
normelor juridice şi a principiilor pe care se întemeiază acestea.
7. Problemele care apar în urma implementării fără rezerve a sistemelor
biometrice de identificare nu pot fi rezolvate fără măsuri autoregulatoare.
Problemele etice, juridice şi de securitate care se ridică
trebuie să fie examinate în amănunt şi în mod critic, şi trebuie să fie
soluţionate înaintea stabilitei implementări a acestor sisteme. Principiul
con-validării nu trebuie să fie aplicat în cazul unei ilegalităţi
demonstrabile a proiectului.
D I A C O N O L I V E R S U B O T I C I 161
8. Trebuie să se acorde prioritate soluţiilor care se bazează pe folosirea
voluntară, ori de câte ori se poate. În acest caz, împiedicarea în
timp util a oricărei discriminări posibile este vitală. Este clar că jucătorii
politici favorizează în general folosirea pe scară largă şi în mod
intruziv a sistemelor de identificare biometrică. Aceasta se justifică
de cele mai multe ori apelând la necesitatea combaterii terorismului
şi a crimei organizate, sau pur şi simplu a modernizării guvernării.
Deşi folosite frecvent, aceste argumente nu sânt confirmate de realitate
şi nu pot rezista unei examinări meticuloase şi critice.
9. Implementarea sistemelor de identificare biometrică în orice
sector privat trebuie să fie în conformitate cu prevederile legale
(normele juridice) privind protejarea datelor şi a identităţii individului.
În eventualitatea în care, într’o societate dată, astfel de
norme nu au fost încă stabilite, trebuie să se interzică utilizarea în
sectorul privat a unor sisteme de acest tip, până când folosirea lor
poate fi reglementată cu exactitate printr’o legislaţie adecvată. De
asemenea, legile privind protejarea datelor şi a identităţii individului
trebuie să fie în mod corect standardizate, în special în secţiunile
unde se doreşte specificarea noilor categorii de activitate
infracţională şi prevenirea lor.
10. Conceptul unei baze centralizate de date pentru informaţiile
biometrice şi cele asociate are potenţialul de a crea o societate
controlată informaţional. Chiar dacă percepţia publicului obişnuit
este aceea că problema constă în dispozitivul (device) prezent care
stochează informaţiile biometrice ale individului (de exemplu, un
card de identitate inteligent - smart ID card), din punct de vedere
etic, juridic şi al tehnologiei informaţiei, principalul motiv de dispută
este baza centralizată de date. Există teama că, de-a lungul
timpului, dacă va fi combinată cu alte baze de date, o bază de date
biometrice are potenţialul de a deveni un substrat „atotvăzător.”
1 6 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Interconectarea bazelor compatibile de date poate fi realizată în
moduri diferite, totuşi, în practică, ea se reduce la folosirea unui
singur identificator alfa-numeric universal. Concentrarea puterii
politice, vulnerabilităţile interne şi externe ale acestor baze de date
şi potenţialul de creare a unei societăţi controlate informaţional sânt
toţi factori care fac din implementarea unei baze de date biometrice
centrale, ce se poate interconecta cu alte baze relevante de date, o
insultă a ideii de societate liberală şi ar trebui interzisă de lege.
11. Concretizările în viitor ale implementării fără rezerve a sistemelor
de identificare biometrică sugerează crearea unei supravegheri
şi unui control total asupra tuturor tranzacţiilor. Problema nu
o constituie generaţia actuală a tehnologiei, de exemplu single-role
smartcards (cartelele inteligente cu funcţie unică), ci creşterea în viitor
a numărului tehnologiilor cu funcţii multiple, cu posibilitatea
apariţiei unui biocip (implant electronic), total inacceptabil pentru
majoritatea oamenilor astăzi. Ideea unui biocip tulbură în special
societăţile cu o formaţie culturală Creştină, aşa cum amintesc prorociile
Sfântului Ioan; de asemenea, dezacordul cu privire la acest
subiect poate fi manipulat de grupuri de interese pentru a dezbina
şi a crea conflicte între disidenţi.
12. În ţările liberale, instituţiile academice, grupurile de experţi,
opinia publică şi organizaţiile non-guvernamentale implicate în
protejarea dreptului la intimitate au opus rezistenţă presiunilor
politice, prin care se dorea acceptarea fără rezerve a sistemelor de
identificare biometrică. În ţările în care majoritatea populaţiei este
Creştină ortodoxă, rezistenţa activă a venit predominant din partea
Bisericii. Cea mai mare rezistenţă s’a înregistrat în ţările cu o tradiţie
a dreptului comun şi cea mai mică în ţările Orientului Îndepărtat
şi Mijlociu. Există cazuri în care ţările au anulat implementarea fără
rezerve a unor astfel de sisteme prin intervenţie juridică, parlamenD
I A C O N O L I V E R S U B O T I C I 163
tară sau prin presiune publică; există chiar şi cazuri în care aceste
concepte au fost compromise, pentru că nu oferă siguranţă. De asemenea,
există şi ţări bine dezvoltate din punct de vedere economic,
având un public cu o înaltă conştiinţă a libertăţii, unde asemenea
sisteme sânt folosite pe bază de voluntariat.
13. Pentru a obţine o perspectivă echilibrată asupra implementării
sistemelor biometrice de identificare, trebuie înţeles contextul sociologic
şi trecutul istoric în care acestea sânt introduse, aşa încât
să se poată trage concluzii având ca punct de plecare fiecare caz.
De asemenea, este necesar să se cunoască diferenţele între diversele
forme de implementare, tipul documentaţiei de identificare,
existenţa (sau inexistenţa) unor baze centrale de date, interoperabilitatea
şi dimensiunea informaţiilor biometrice din fişier. Este
absolut inacceptabil se tragă concluzii generalizate pe baza diferitelor
forme de implementare.
14. În 2003, statul Sârb a dezvăluit cetăţenilor Republicii propriul
proiect de sistem biometric de identificare. Legislaţia adoptată în
2006, ce legalizează eforturile guvernului în acest domeniu, este
un caz clasic de voluntariat adoptat în managementul identificării,
în care echipamentul este cumpărat – într’un mod prin care se
încalcă anumite legi, ce vor fi legalizate ulterior – şi instalat mai
înainte de existenţa oricărei dezbateri publice sau parlamentare.
Serbia, în acest fel, a devenit exemplul perfect de abordare fără
rezerve în introducerea sistemelor biometrice de identificare, legiferând
nişte norme care cad la fiecare concluzie trasă de acest
studiu. Pe de altă parte, antinomia cazului Serbiei se reflectă în
rezistenţa publicului, cu ajutorul unor reputate instituţii care au
reuşit să forţeze reevaluarea proiectului şi a implementării sistemelor
biometrice de identificare pe baza unui voluntariat parţial.
Acest lucru pare să aşeze Serbia, cu certitudine, într’un grup foar1
6 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
te mic de ţări liberale cu experienţe asemănătoare; există, totuşi,
un singur lucru care ţine în loc Serbia: autorităţile încă încearcă să
mai introducă un identificator unic (acum, în mod separat) şi o bază
centrală de date biometrice.
15. În cazul Serbiei şi a celorlalte ţări din lumea liberă, apărarea
principială a libertăţilor societăţii contemporane se întemeiază pe
semnificaţia vitală a acestora. Această apărare trebuie să includă
implicarea activă, într’un discurs constructiv, a instituţiilor relevante
de ştiinţă şi tehnică, care vor avea ulterior posibilitatea de a determina
directivele necesare unei implementări critice a sistemului
biometric de identificare. Abordările bazate pe voluntariat politic
şi modernizare fără rezerve vor duce în mod inevitabil la un viitor
mai puţin luminos pentru stat.
Diaconul Oliver Subotici s’a născut în 1977 la Novi Varoş (Serbia). În localitatea
natală a terminat Liceul de Matematică şi Ştiinţe Naturale, după
care se înscrie la Secţia de Tehnologie Informaţională din cadrul Facultăţii
de Ştiinţe Informaţionale din Belgrad. În paralel cu aceste activităţi, în anul
2000 se înscrie la Facultatea de Theologie Ortodoxă din Belgrad. A obţinut
diploma de la Facultatea de Ştiinţe Organizatorice în anul 2004, iar a Facultăţii
de Theologie Ortodocxă în anul 2005. După încheierea studiilor la
ambele facultăţi, se angajează în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă ca
colaborator de specialitate pe probleme de activităţi informaţionale, în cadrul
Centrului Informaţional şi de Documentare. După doi ani este numit
de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, la sfârşitul anului 2007,
redactor-şef şi responsabil al revistei „Pravoslavni Misionar.”. În acelaşi
timp devine şi membru al Comisiei Catehetice a Arhiepiscopiei Belgradului
şi Karlovăţului şi profesor de religie la Liceul nr. 9 din Belgrad. A fost
hirotonit diacon la 22 Ianuarie 2008, în Patriarhia Serbiei. Imediat după
înfiinţarea Centrului de Cercetare şi Utilizare a Tehnologiilor Moderne din
D I A C O N O L I V E R S U B O T I C I 165
cadrul Arhiepiscopiei Belgradului şi Karlovăţului, în August 2008, a fost
numit director al acestuia. A obţinut titlul de Master în 2008, la Facultatea
de Theologie Ortodoxă din Belgrad, cu tema „Continuitatea structurii bisericeşti
în condiţiile procesului de globalizare”. A participat la peste zeci de reuniuni
de specialitate, emisiuni, tribune şi mese rotunde cu tematică din domeniul
teologiei ortodoxe, a antropologiei şi a tehnologiilor informaţionale.
NOTĂ
N O TĂ 167
LUĂRI DE POZIŢIE
DIN PARTEA SFINTELOR SINOADE
ALE BISERICILOR ORTODOXE LOCALE
ŞI A SFINTEI CHINOTITE ATHONITE
Sfântul Sinod al Bisericii Cretei (22 Martie 1993)
Apărută iniţial în limba română în cartea Mitropolitului
Calinic al Pireului, „Noile buletine – Antihrist – 666,” Athena, 1993,
pp. 34-35.
Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos (19 Februarie 1993)
Apărută iniţial în limba română în cartea Mitropolitului
Calinic al Pireului, „Noile buletine – Antihrist – 666,” Athena, 1993, pp.
23-26, cu titlul „Scrisoare deschisă din Sfântul Munte Athos cu privire la
noile buletine.”
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei (1 Aprilie 1993)
Apărută iniţial în limba română în cartea Mitropolitului
Calinic al Pireului, „Noile buletine – Antihrist – 666,” Athena, 1993,
pp. 36-39.
Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos (24 Februarie 1997)
Apărută în publicaţia Episcopiei Jiciei (Patriarhia Sârbă) „Жички
1 6 8 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Благовесник” („Vestitorul Jiciei”), Iulie/Septembrie 2006, Eparhia
Jicika, Kralievo, pp. 10-11, cu titlul „Обраћање Протата Свете
Горе Атоске - Обраћање Протата Свете Горе Атоске поводом
нацрта закона «О за заштити чобека од прикупљања и коришћења
података личне природе», Европског информационог система
«Шенген», како и ратификације о почетка kao и ратификацје и
почетка ступања на снагу Шенгенског споразума у Грчкој од 24.
2. 1997” („Adresare a Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos, cu
prilejul proiectului de lege privind «Protecţia persoanei la colectarea şi
folosirea datelor de natură personală» în sistemul informaţional european
«Schengen», precum şi ratificarea şi intrarea în vigoare a acordului de la
Schengen în Grecia din 24.02.1997”); publicată aici pentru prima dată
în limba română, traducere de
Valentin-Petre Lică.
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei (7 Aprilie 1997)
Această enciclică a fost citită în toate bisericile Greciei în
Duminica Ortodoxiei din 1997 şi apoi publicată în buletinul
Sfântului Sinod „Προς τον λαο” („Către Popor”), nr. 21 din Aprilie
1997, sub titlul „Enciclică cu privire la numărul 666 şi la cărţile electronice
de identitate.” În limba română a fost publicată iniţial în cartea Ing.
Mircea Vlad - „Apocalipsa 13. Sfârşitul
libertăţii umane” (Ed. Axioma Edit, 1999).
Dubla Sfântă Sinaxă Extraordinară a
Sfântului Munte Athos (3 Septembrie 1997)
Publicată iniţial în limba română în cartea Ing. Mircea Vlad -
„Apocalipsa 13. Sfârşitul libertăţii umane” (Ed. Axioma Edit, 1999).
N O TĂ 169
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei (9 Februarie 1998)
Enciclica a apărut iniţial în limba română în „Vestitorul
Ortodoxiei,” periodic al Patriarhiei Române, Mai 1998, în
prezentarea lui Dinu Cruga.
Sfântul Sinod al Bisericii Ucrainei (Patriarhia Moscovei) (1998)
Apărută în original în publicaţia „Русский дом” nr. 10 din
1998 şi ulterior în publicaţia Episcopiei Jiciei (Patriarhia
Sârbă) „Жички Благовесник” („Vestitorul Jiciei”),
Iulie/Septembrie 2006, Eparhia Jicika, Kralievo, pp. 18-20, cu titlul
„Посланица властима Светога Синода Украјинске Православне
Цркве (Московске Патриархије)” („Epistola către autorităţi a Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene –
Patriarhia Moscovei”); publicată aici pentru prima dată în
limba română, traducere de Valentin-Petre Lică.
Sfântul Sinod al Bisericii Ucrainei (Patriarhia Moscovei)
(29 Decembrie 2003)
Apărută în original în publicaţia „Русский дом” nr. 10 din
1998 şi ulterior în publicaţia Episcopiei Jiciei (Patriarhia
Sârbă) „Жички Благовесник” („Vestitorul Jiciei”),
Iulie/Septembrie 2006, Eparhia Jicika, Kralievo, pp. 21-23, sub titlul
„Посланица вернима Светога Синода Украјинске Православне Цркве
(Московске Патриархије)” („Pastorala către credincioşi a Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene -
Patriarhia Moscovei”); publicată aici pentru prima dată în
limba română, traducere de Valentin-Petre Lică.
1 7 0 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse
Apărută în publicaţia Episcopiei Jiciei (Patriarhia Sârbă) „Жички
Благовесник” („Vestitorul Jiciei”), Iulie/Septembrie 2006, Eparhia
Jicika, Kralievo, pp. 16-18, sub titlul „Respectaţi
simţămintele credincioşilor şi stăruiţi în trezvie, felul de gândire
al creştinului – Declaraţie a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse;”
publicată aici pentru prima dată în limba română,
traducere de Valentin-Petre Lică.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe (23 Septembrie 2006)
Apărută în publicaţia Episcopiei Jiciei (Patriarhia Sârbă) „Жички
Благовесник” („Vestitorul Jiciei”), Iulie/Septembrie 2006, Eparhia
Jicika, Kralievo, sub titlul „Adresare a Sfântului Sinod Permanent către
Sfântul Sinod arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe;” publicată aici pentru
prima dată în limba română, traducere de Ionuţ Gurgu.
Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei
şi Maramureşului (19 Februarie 2009)
Publicat de biroul de presă al Mitropoliei Clujului, Albei,
Crişanei şi Maramureşului şi apărut în publicaţiile eparhiale ale
episcopiilor componente.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (25 Februarie 2009)
Comunicat dat de Biroul de Presă al Patriarhiei Române, sub titlul
„Sfântul Sinod solicită alternativă la paşapoartele biometrice.”
N O TĂ 171
LUĂRI DE POZIŢIE DIN PARTEA UNOR
ARHIEREI, PĂRINŢI DUHOVNICEŞTI ŞI
THEOLOGI CONTEMPORANI
Părintele Paisie Aghioritul, Chilia Panaguda a mănăstirii
Cutlumuş, Sfântul Munte Athos (7 Martie 1987)
Publicată în original în cartea Ieromonahului Hristodul Aghioritul,
„Όσιος Παΐσιος” („Cuviosul Paisie”), Aghion Oros, 1994, pp. 185-192.
Apărută iniţial în lb. română sub titlul „Scrisoarea Părintelui Paisie
Aghioritul intitulată «Semnele vremilor - 666»” în Ing. Mircea Vlad -
„Apocalipsa 13. Sfârşitul libertăţii umane” (Ed. Axioma Edit, 1999).
Protosinghelul Petroniu (Tănase), stareţul schitului
românesc Prodromul, Sfântul Munte Athos (1993)
Interviu apărut în broşura „Părintele Petroniu despre noile buletine,”
Sfântul Munte Athos, 1993.
Arhimandritul Gheorghie (Kapsanis), stareţul Sfintei Marii
Mănăstiri Grigoriu, Sfântul Munte Athos (12 Iulie 1997)
Text apărut în periodicul „En Syneidisi” al Mitropoliei Meteorelor,
August 1997, pag. 13, sub titlul „A sosit vremea mărturisirii sau a
lepădării noastre.”
Pr. Prof. Dr. Gheorghios Metallinos,
1 7 2 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
Facultatea de Theologie din Athena (1997)
Interviu apărut în periodicul „En Syneidisi” al Mitropoliei
Meteorelor, August 1997, pag. 10 sub titlul „Întoarcerea în catacombe.”
Arhimandritul Evsevie (Vittis),
Sfânta Mitropolie Siderokastro (1997)
Parţial, acest text, reprezentând două omilii, a apărut sub titlul
„Pecetea lui Antihrist şi numărul 666” în periodicul „En Syneidisi” al
Mitropoliei Meteorelor, August 1997, pp. 24-25. Cele două omilii au
fost publicate în lucrarea Ieromonah Evsevie Vittis, „Despre Antihrist
şi simbolul său, 666,” ed. Orthodoxos Kypseli, 1997.
Ieromonahul Hristodul Aghioritul,
Sfântul Munte Athos (1997)
Fragmentele de faţă sânt extrase din cartea sa „La apusul libertăţii,”
având ca temă Acordul Schengen – Ieromonah Hristodul Aghioritul,
„Sti disi tis eleftherias,” Aghion Oros, 1997. Cartea a apărut şi în limba
română la editura Sophia, în anul 1999.
Preasfinţitul Hrisostom, episcopul Jicei (2005)
Text apărut în publicaţia Episcopiei Jiciei (Patriarhia Sârbă) „Жички
Благовесник” („Vestitorul Jiciei”), Iulie/Septembrie 2006, Eparhia
Jicika, Kralievo, sub titlul „Întâmpinarea Episcopului Jicei, Preasfinţitul
Hrisostom, către Sfântul Sinod arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe în
privinţa pericolului pentru libertatea omenească pe care îl comportă nouintrodusa
Lege a Documentelor de Identitate;” publicat aici pentru prima
dată în limba română, traducere de Ionuţ Gurgu.
Arhimandritul Iustin (Pârvu), stareţul mănăstirii Sfinţii
N O TĂ 173
Arhangheli, Petru-Vodă (14 Ianuarie 2009)
Apel preluat din ziarul „Ziua,” 17 Ianuarie 2009, sub titlul „Este
vremea muceniciei. Luptaţi până la capăt, nu vă temeţi!”
Ieromonahul Ştefan (Nuţescu) şi Părinţii schitului românesc
Lacu, Sfântul Munte Athos (27 Ianuarie 2009)
Text publicat în revista „Presa Ortodoxă,” nr. 2, Februarie 2009, sub
titlul „Răscumpăraţi vremea.”
Arhimandritul Arsenie (Papacioc), duhovnicul mănăstirii
Sfânta Maria, Techirghiol (Ianuarie 2009)
Înregistrarea interviului a apărut pe situl razbointrucuvant.ro, sub
titlul „Actele electronice sânt o mare primejdie.”
Ieromonahul Savatie (Baştovoi), mănăstirea Noul Neamţ,
Chiţcani (15 Ianuarie 2009)
Articol apărut pe pagina de internet a Ieromonahului Savatie, http://
savatie.wordpress.com, sub titlul „Scandalul cip-urilor.”
Arhimandritul Mihail (Stanciu), stareţul mănăstirii Antim
(18 Ianuarie 2009)
Din predica ţinută în Duminica a 29-a după Rusalii, 18 Ianuarie 2009,
şi publicată pe pagina de internet http://apologeticum.wordpress.
com sub titlul „Părintele Mihail Stanciu: Cipurile sânt «bomboane
otrăvite... ale călăilor din fruntea ţării».”
Ieromonahul Adrian (Făgeţeanu), mănăstirea Lainici
(7 Februarie 2009)
Interviu realizat de Monahul Filotheu (Bălan).
Arhimandritul Melchisedec (Velnic),
1 7 4 I D E N T I T A T E A Ş I L I B E R T A T E A O M U L U I Î N O R T O D O X I E
stareţul mănăstirii Putna (22 Februarie 2009)
Fragment din predica ţinută în Duminica Înfricoşatei Judecăţi, 22
Februarie 2009, şi publicată pe pagina de internet http://apologeticum.
wordpress.com sub titlul „Părintele stareţ Melchisedec:
Să ne rugăm
pentru Sfântul Sinod, pentru hotărârea cea după Dumnezeu.”
Arhimandritul Iustin (Pârvu), stareţul mănăstirii Sfinţii
Arhangheli, Petru-Vodă (15 Martie 2009)
Text preluat de pe pagina de internet a Ieromonahului Savatie
(Baştovoi) (http://savatie.wordpress.com), cu titlul „Adresarea Părintelui
Iustin către senatorii români.”
Arhimandritul Arsenie (Papacioc), duhovnicul
mănăstirii Sfânta Maria, Techirghiol (14 Martie 2009)
Interviu apărut în revista Atitudini, nr. 5/2009.
Arhimandritul Iustin (Pârvu), stareţul mănăstirii Sfinţii
Arhangheli, Petru-Vodă (1 Aprilie 2009)
Text preluat de pe situl http://razbointrucuvant.ro, sub titlul „Un
ultim apel de la Părintele Justin: Fraţi români, nu sfâşiaţi cămaşa lui
Hristos! - Chemare la referendum.”
Pr. Ing. Acad. Dumitru Grigore (7 Aprilie 2009)
Text publicat pe situl ro.altermedia.info, cu titlul „Creştinul, între recenta
alarmare «biometrică» şi iminenta teroare a monitorizării totale.”
Preasfinţitul Sebastian,
episcopul Slatinei şi Romanaţilor (7 Aprilie 2009)
Răspuns dat în cadrul conferinţei organizate de Asociaţia
Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR),
N O TĂ 175
filiala Craiova, cu titlul „Moartea ca viaţă.”
Diacon Oliver Subotici, directorul „Centrului de Studii
şi Utilizare
a Tehnologiilor Moderne” din cadrul
Arhiepiscopiei Belgradului şi Karlovăţului (2007)
Un rezumat al argumentelor prezentate în lucrarea Diaconului
Oliver Subotici – „Sistemele biometrice de identificare: un studiu critic”
(Belgrad, 2007), lucrare elaborată la cererea Sfântului Sinod Arhieresc
al Bisericii Ortodoxe Sârbe; text publicat aici pentru prima dată în
limba română, traducere de Valentin Petre-Lică.
CUPRINS
7 CUVÂNT ÎNAINTE
LUĂRI DE POZIŢIE DIN PARTEA SFINTELOR
SINOADE ALE BISERICILOR ORTODOXE LOCALE
ŞI A SFINTEI CHINOTITE ATHONITE
11 Sfântul Sinod al Bisericii Cretei (22 Martie 1993)
13 Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos (19 Februarie 1993)
14 Sfântul Sinod al Bisericii Greciei (1 Aprilie 1993)
21 Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos (24 Februarie 1997)
25 Sfântul Sinod al Bisericii Greciei (7 Aprilie 1997)
30 Dubla Sfântă Sinaxă Extraordinară a Sfântului Munte Athos
(3 Septembrie 1997)
33 Sfântul Sinod al Bisericii Greciei (9 Februarie 1998)
38 Sfântul Sinod al Bisericii Ucrainei (Patriarhia Moscovei) (1998)
43 Sfântul Sinod al Bisericii Ucrainei (Patriarhia Moscovei)
(29 Decembrie 2003)
49 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse
54 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe (23 Septembrie 2006)
55 Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
(19 Februarie 2009)
57 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (25 Februarie 2009)
LUĂRI DE POZIŢIE DIN PARTEA UNOR
ARHIEREI, PĂRINŢI DUHOVNICEŞTI
ŞITHEOLOGI CONTEMPORANI
61 Părintele Paisie Aghioritul, Chilia Panaguda a mănăstirii
Cutlumuş, Sfântul Munte Athos(7 Martie 1987)
66 Protosinghelul Petroniu (Tănase), stareţul schitului românesc
Prodromul, Sfântul Munte Athos (1993)
69 Arhimandritul Gheorghie (Kapsanis), stareţul Sfintei Marii
Mănăstiri Grigoriu, Sfântul Munte Athos (12 Iulie 1997)
76 Pr. Prof. Dr. Gheorghios Metallinos, Facultatea de Theologie
din Athena (1997)
81 Arhimandritul Evsevie (Vittis), Sfânta Mitropolie Siderokastro
(1997)
99 Ieromonahul Hristodul Aghioritul, Sfântul Munte Athos (1997)
109 Preasfinţitul Hrisostom, episcopul Jicei (2005)
112 Arhimandritul Iustin (Pârvu), stareţul mănăstirii Sfinţii
Arhangheli, Petru-Vodă (14 Ianuarie 2009)
118 Ieromonahul Ştefan (Nuţescu) şi Părinţii schitului românesc
Lacu, Sfântul Munte Athos (27 Ianuarie 2009)
123 Arhimandritul Arsenie (Papacioc), duhovnicul mănăstirii
Sfânta Maria, Techirghiol (Ianuarie 2009)
125 Ieromonahul Savatie (Baştovoi), mănăstirea Noul Neamţ,
Chiţcani (15 Ianuarie 2009)
127 Arhimandritul Mihail (Stanciu), stareţul mănăstirii Antim (18
Ianuarie 2009)
130 Ieromonahul Adrian (Făgeţeanu), mănăstirea Lainici
(7 Februarie 2009)
133 Arhimandritul Melchisedec (Velnic), stareţul
mănăstirii Putna (22 Februarie 2009)
135 Arhimandritul Iustin (Pârvu), stareţul mănăstirii
Sfinţii Arhangheli, Petru-Vodă (15 Martie 2009)
138 Arhimandritul Arsenie (Papacioc), duhovnicul mănăstirii
Sfânta Maria, Techirghiol (14 Martie 2009)
144 Arhimandritul Iustin (Pârvu), stareţul mănăstirii
Sfinţii Arhangheli, Petru-Vodă (1 Aprilie 2009)
149 Pr. Ing. Acad. Dumitru Grigore (7 Aprilie 2009)
157 Preasfinţitul Sebastian, episcopul Slatinei şi Romanaţilor
(7 Aprilie 2009)
158 Diacon Oliver Subotici, directorul „Centrului de Studii şi
Utilizare a Tehnologiilor Moderne” din cadrul Arhiepiscopiei
Belgradului şi Karlovăţului (2007)
COLOFON
Ediție îngrijită de Ionuț Gurgu
Prefață/ prof. univ. dr. Pavel Chirila
Redactor/ Radu Hagiu
Concept grafic/ Atelieruldegrafică.ro
Dtp/ Remus Brihac
Tipar/ Accent Print Suceava
Editura Predania/ CP 67, OP 13
București, www.predania.ro
Distribuție/ Balkan Press/ 0748 211 218
ISBN 978-606-92118-4-7