OCTOIHUL CANOANELE MAICII DOMNULUI

OCTOIHUL

sau

CANOANELE MAICII DOMNULUI

Tipărite cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului GHERASIM
Episcopul Râmnicului
Editura BUNAVESTIRE
Bacău
Întru slava Unuia Dumnezeu în Treime slăvit
Spre slava şi cinstea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu
În zilele binecredinciosului domnului nostru SCARLAT ALEXANDRU, calimah voievod
Cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldaviei Kiriu Kiriu VENIAMIN
S-a tipărit acest OCTOIH de Canoane pentru Pavecerniţă
În vremea Prea Cuvioşiei Sale Kir SILVESTRU Arhimandritul şi Stareţul Sfintei Mănăstiri Neamţul şi Secu, în Tipografia Sfintei Mănăstiri Neamţul, 1816, Iunie, 22
Transcrisă după originalul tipărit la
Mănăstirea Neamţ în 1816

CĂTRE DREPTCREDINCIOŞII CITITORI

Rugăciunea, o, preacinstite cititorule, este faptă bună, care este mai folositoare decât toate celelalte fapte bune, că deşteaptă sufletul, îl înmoaie şi, ca şi cum l-ar desţeleni, îl smereşte, îl umileşte şi îl pregăteşte spre lu-crarea faptelor bun
Rugăciunea curăţă sufletul de patimi, iar pe minte o luminează, o face sălaş al Duhului Sfânt şi cu Dumne-zeu o uneşte. Şi nu numai acestea poate să le isprăveas-că, ci şi din primejdii izbăveşte şi scoate din închisorile cele grele, precum pe Petru din mâinile lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudaic. Pe Pavel şi pe Sila din temniţa Macedoniei; pe Daniil din gura leilor; pe cei trei tineri din cuptorul cel înfocat şi pe alţii mulţi şi nenumă-raţi din multe şi din multe feluri de primejdii i-a slobo-zit. Şi multe vitejii isprăveşte, pe care se leapădă cuvân-tul a le număra, ca nu p
ră să se lungească. Acestea ştiindu-le sfinţii, şi ai Aşezământului celui Vechi şi ai celui Nou, nu numai ei înşişi prin sine au adus rugăciunile şi slavosloviile lor lui Dumnezeu, prin care s-au unit cu Dumnezeu şi au tras asupra lor darul Duhului Sfânt, ci au trecut folosul cu care ei s-au folosit şi la cei din vremea lor şi la toţi cei de pe urmă, că le-au lăsat şi în scris – Duhul Sfânt iconomisind – ca şi cei de pe urmă, ce vor vrea s
ească.
Dintre aceştia unul este şi Sfântul Ioan Damaschin, vioara Duhului, cântăreţul cel prea dulce al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi adevăratul prieten, care multe cântări şi laude a alcătuit, între care şi un «Octoih de Canoane» spre lauda şi slava ei a izvorât. Şi de la el mulţi s-au porn
lţii au cules de la alţii şi au alcătuit laude Maicii lui Dumnezeu. Şi precum la Cortul Mărturiei unii au adus aur cu-rat, iară alţii argint, alţii pietre scumpe, alţii mărgăritare, alţii aramă, alţii fier, alţii lână, alţii in, alţii păr de capră şi piei, aşa şi aceştia, unele mai înalte, altele teologhi-ceşti, altele şi mai simple, fiecare după darul şi puterea sa, au adus laudele şi cântările lor Cortului celui însufle-ţit întru care Cuvântul Tatălui S-a sălăş
ia cea către Dânsa şi pentru ca să ia de la Ea răsplătiri: mântuirea sufletelor lor. Şi de vreme ce pe Octoihul Sfântului Ioan Damas-chinul vremea, care asupreşte toate, l-a pus întru întune-ricul neaflării, nevoia, ori mai bine zis râvna, a silit şi neamul românesc să se împărtăşească de laudele şi sla-vosloviile Ei. Aşa am îmbrăţişat unul dintre ale celorlalţi lăudători ai Dânsei, care s-a părut mai frumos, mai umi-licios şi mai folositor, ca să se folosească spre slava şi lauda Ei, care, cu ajutorul Ei, iată, că s-a tălmăcit din elineşte – care şi în Sfântul Munte al Atonului este obiş-nuit a se citi – după cum a fost mai cu putinţă cu cel mai obişnuit grai, folosind cuvinte
cute, cele mai pri-mite şi mai frumoase. Iar acum se dă la lumină şi prin condei de fier, adică prin tipar, după cuvântul lui Iov.
8
Deci, primiţi cu bucurie, o, dreptcredincioşilor, această carte ce o aveţi în mâini şi vă îndeletniciţi întru citirea ei. Că dacă toţi Sfinţii, Apostolii, Mucenicii şi Cuvioşii, care au răbdat multe feluri de chinuri şi de ne-cazuri pentru Domnul, au către Dânsul multă îndrăznea-lă, ca nişte slugi ale Lui, cu cât mai vârtos mult milosti-va Lui Maică, ceea ce stăpâneşte toată zidirea, are mai mu
scă către Dânsul. Precum s-a arătat acum în diferite timpuri, mai înainte de a se face Judecata cea a toată lumea, că a iz-băvit multe suflete din cursele diavolului, după cum se arată în multe cărţi. Deci, cine a întinat şi asemănarea cea după chipul lui Dumnezeu, să-şi câştige prieten pe acest întru tot înţelept şi atotputernic ritor, zic pe Împăr
s de cinstea îngerilor, pe Mijlocitoarea noastră cea de obşte, care atâta poate la Judecătorul încât întru tot Înduratul şi mult Milostivul nu se leapădă, ca un Fiu da-tornic, a nu-i împlini milostiva Ei cerere. Şi cu alt chip nu te poţi învrednici aţi face prietenă pe Stăpâna cea atotputernică, decât să citeşti cu mare cucernicie, luare aminte şi zdrobire a inimii rugăciunile şi canoanele cele lăudătoare ale ei, dintre care unele sunt şi acestea ce le ai în mâini. Care tălmăcindu-se din eli-neşte s-au dat şi în tipar spre folosul cel sufl
or. Ca nu numai în Lavre de monahi şi în vieţi de obşte să se citească, ci şi de preoţii mireni şi de oamenii cei cucernici, de toţi care doresc să afle ajutătoare pe Aceas-tă cu multe numiri şi atotputernică Împărăteasă. Să nu vă arătaţi nemulţumitori către făcătorii de bine, ci primiţi şi citiţi aceste Canoane ale Născătoarei de Dumnezeu, cu cucernicie şi cu luare aminte, la Pave-cerniţă
9
încredinţat cel ce le va citi în acest fel, că nu numai după moarte va dobândi mult folos, ci şi aici nu-l va lăsa Domnul şi Stăpâna să cadă în mari primejdii sau să se sfârşească cu rea moarte. Deci, întru această lume să slăvim cu bucurie şi cu veselie pe Domnul şi pe Maica Lui cea pururea Fecioa-ră, pe cea mai cinstită şi mai slăvită decât toate
cetele cereşti, ca să ne slăvească veşnic Cel ce slăveşte
să-L s ii, în
vecii cei fără d
Al tuturor smerit şi nevrednic îndatorat
rugător,
Silvestru, Stareţ al Sfintelor Mănăstiri
Neamţului şi Seculu
pe cei ce pe Dânsul Îl proslăvesc şi să ne învrednicească
lavoslovim cu cereştile puteri şi cu toţi sfinţ
e sfârşit. Amin.
10 SÂMBĂTĂ SEARA
Glasul 1, Cântarea 1, Irmos:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumne-zeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Ne-muritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israilitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.
Stih: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi (se zice după fiecare tropar).
Bucură-te, Maică Fecioară, curăţitoarea sufletelor, care ai născut Bucuria lumii; bucură-te, Împărăteasă; bucură-te, Biserica lui Hristos; bucură-te, cea cu totul cinstită; bucură-te, apărătoarea şi întărirea sufletelor.
Bucură-te, pârga bunei vieţuiri; bucură-te, Stăpână, surparea blestemului; bucură-te, Maică Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu mai presus de fire; bucură-te, toiag dumnezeiesc, care rupi noianurile patimilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Bucură-te, aplecătoarea vieţii; bucură-te, dumneze-iască Mireasă, Maica Cuvântului; bucură-te, starea cu-noştinţelor; bucură-te, slava şi lauda îngerilor; bucură-te, Maica lui Dumnezeu; bucură-te, făclie luminătoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, ceea ce ai încăput pe Hristos; bucură-te, înălţarea căderii celei mai dinainte; bucură-te, cea nebi-ruită; bucură-te, apărătoarea lumii; bucură-te, prea neîn-tinată; bucură-te, sălăşluirea împărăţiei lui Hristos Dum-nezeu.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Însuţi Cela ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.
Bucură-te, avuţia nejefuită a credincioşilor; bucu-ră-te, coroana lui Hristos; bucură-te, steaua Domnului cea prea strălucită. Dăruieşte-mi atâta mulţime de dar, ca să strig ţie Stăpână: bucură-te, singură Împărăteasă, care eşti cămara Împăratului a toate.
Bucură-te, Mireasă Preacurată a lui Dumnezeu; bucură-te, de Dumnezeu dăruită prin care noi oamenii ne-am îndumnezeit; bucură-te, rugul cel nears; bucură-te, alinare; bucură-te, pierderea blestemului; bucură-te, sin-gură prea lăudată.
Slavă …
Bucură-te, limanul cel mântuitor; bucură-te, livada cea cu bun miros; bucură-te, Preacurată, luminătoarea sufletelor; bucură-te, ceea ce ai născut pe Ziditorul a toate; bucură-te, cea pe care te-a lăudat adunarea proo-rocilor iară Gavriil, «bucură-te» ţi-a adus ţie.
Şi acum ...
Bucură-te, Împărăteasa oamenilor; bucură-te, Stă-pâna îngerilor; bucură-te, ceea ce covârşeşti pe începă-torii lor, bucură-te, cămara lui Hristos, ceea ce eşti cea prea fără prihană; bucură-te, uşă neumblată; bucură-te, lână însufleţită; bucură-te, ceea ce eşti singură nădejdea sufletelor noastre.
12
Cântarea a 4-a, Irmos:
Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te pe tine Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea noastră şi înnoirea.
Bucură-te, Maică Fecioară Curată; bucură-te, stâlp de foc al Soarelui luminii; bucură-te, cinstită porumbiţă; bucură-te, palat prea cinstit al Împăratului; bucură-te, ceea ce singură ai micşorat căderea noastră.
Bucură-te, norul cel cu totul luminos; bucură-te, prea neîntinată; bucură-te, Biserică cinstită a lui Dumne-zeu; bucură-te, cămara cea bine încuviinţată; bucură-te rază neapusă a Luceafărului celui gândit; bucură-te, fă-clie a luminii, cea de-a pururi luminoasă; bucură-te, Preacurată Stăpână.
Slavă ...
Bucură-te, împărăteasă, acoperământul cel necu-prins al oamenilor, mijlocitoare cinstită a lumii; bucu-ră-te, stea de-a pururi luminoasă; bucură-te, alavastru înfricoşat al Mirului Darului şi al Sadului celui gândit al lui Hristos, Cel ce a odrăslit din Dumnezeu şi Tatăl; bu-cură-te, Stăpână Preacurată.
Şi acum ...
Bucură-te, împărăteasă, cartea lui Hristos, cea cu multe flori împodobită şi împreunarea celor despărţite; bucură-te, râul vieţii; bucură-te, pomul desfătării şi locaş curat; bucură-te, masă şi năstrapă şi pod.
Cântarea a 5-a, Irmos:
13
Cel ce ai luminat cu lumina venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
Bucură-te, piatră, care ai născut pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului; bucură-te, turn, care întâmpini şi opreşti întărâtarea vrăjmaşilor; bucură-te, cea fără de prihană, care ai primit întru tine Lumina cea de-a pururi vecuitoare a dumnezeieştii stăpâniri, celei mai presus de stăpânire.
Bucură-te, cea neîntinată, starea celor ce se mişcă din materie; bucură-te, raza care aduci luminarea celor ce sunt în negură; bucură-te, cea cu adevărat Stăpână; bucură-te, făclie; bucură-te, paloş care tai neputinţele.
Slavă ...
Bucură-te, carte care ai primit pe Înţelepciunea lui Dumnezeu; bucură-te, tablă care ai scris prin Duhul pe Cuvântul; bucură-te, darul dăruit de Dumnezeu oameni-lor spre mântuire, ceea ce eşti binecuvântată, Prealăudată.
Şi acum ...
Bucură-te, floare curăţată cu adăpările Duhului; bucură-te, stea mai strălucită decât toată curăţenia; bu-cură-te, pahar nemoştenit al vieţuirii celei de-a pururea a credincioşilor, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie şi îndreptare.
14
Bucură-te, candelă luminoasă; bucură-te, lumină de-a pururi strălucitoare; bucură-te, bogăţie gândită; bu-cură-te, Maica lui Dumnezeu cea fără prihană; bucură-te, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu.
Bucură-te, temelie neclătită; bucură-te, stare a ful-gerului; bucură-te, Mireasă a Tatălui; bucură-te, Maica lui Hristos cea prea lăudată, acoperământul lumii; bucu-ră-te, nădejdea tuturor.
Slavă ...
Bucură-te, dezlegarea blestemului; bucură-te, pă-zitoarea binecredincioşilor; bucură-te, sabie asupra vrăj-maşilor; bucură-te, zidul pustnicilor, ceea ce eşti nestri-cată, Maică nenuntită, a lui Dumnezeu Cuvântului.
Şi acum ...
Bucură-te, scară gândită de la pământ către cer; bucură-te, uşa luminii; bucură-te, lauda credincioşilor, ceea ce eşti cu totul neîntinată, ca ceea ce covârşeşti pe toate zidirile.
Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin. (aşa se zice înainte de Sedealnă la toate canoanele).
Nor al Luminii celei de-a pururea vecuitoare, pe tine, Fecioară, te-a numit proorocul. Că întru tine po-gorându-se Cuvântul Tatălui, ca ploaia pe lână, şi dintru tine răsărind, lumea a luminat şi înşelăciunea a pierdut, Hristos Dumnezeul nostru. Ţie ne rugăm, Preasfântă: Nu înceta a-L ruga pe Acesta, cu deadinsul, pentru noi, cei ce te mărturisim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cuptor gândit te
15
înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat, şi pe mine, tot omul, în pânte-cele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Bucură-te, liman liniştit al sufletelor; bucură-te, cămară aurită; bucură-te, pat împărătesc; bucură-te, cea în chipul fulgerului; bucură-te, Maică Fecioară, prin care ne-a răsărit luminare nouă celor din întuneric, Hristos cel Preaslăvit.
Bucură-te, luminată tămăduire a bolnavilor celor ce aleargă la tine; bucură-te, acoperământul cel mult lăudat; bucură-te, ceea ce eşti preamilostivă; bucură-te, râu pururea curgător, care pe curăţie o păzeşti şi pe iz-voarele bolilor le usuci.
Slavă ...
Bucură-te, pârgă a vieţii şi pod care treci pe popoa-re de pe pământ la cer; bucură-te, lăcaş curat şi nestrică-cios al lui Dumnezeu Cuvântul precum bine a voit; bu-cură-te, sfeşnice care luminezi pe cei credincioşi cu da-rurile.
Şi acum ...
Bucură-te, izvorul apei celei de-a pururea vii; bu-cură-te, raiule al desfătării; bucură-te, zid al credincioşi-lor; bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, singură Stă-până, prin care ne-a răsărit nouă Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
În cuptor tinerii lui Israil …
Bucură-te, ceea ce ai adus în lume pe Hristos, Soa-rele cel luminos, podoaba împărăţiei lui Hristos; bucu-ră-te, Curată, ceea ce ne eşti nouă pricinuitoare de bucu-
16
rie, binecuvântăm toate lucrurile Naşterea ta cea fără de ani şi pe tine după datorie te cinstim neîncetat.
Bucură-te, năstrapa cea cu totul de aur, care ai pri-mit pe Dumnezeu ca pe nişte mană; bucură-te, râul vie-ţuirii celei de-a pururi a oamenilor; bucură-te, cinstită. O, bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea nestricată! Bucu-ră-te, liman şi sprijinire a dreptcredincioşilor; bucură-te, nădejdea cea neruptă a sufletului meu.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe
Sfântul Duh, Domnul
Bucură-te, toiagul cel făcător de biruinţă, care ai zdrobit cu tărie, cu mijlocirea ta, înălţările tuturor împo-trivă-luptătorilor. O, bucură-te, Preasfântă, dumnezeiască Mireasă! Bucură-te, păzitoarea şi întărirea monahilor; bucură-te, scăparea şi acoperământul sufletului meu.
Şi acum ...
Adoarme-mi poftele cele pătimaşe şi idolii pati-milor celor stricători de suflet, Curată, şi şterge-le până în sfârşit, Maica lui Dumnezeu, ca să te slăvesc de-a pururea şi să te binecuvintez pe tine, ceea ce eşti singură pricina mântuirii tuturor.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne
închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L
pe Dânsul întru toţi vecii
În cuptor, ca într-o topitoare, tinerii lui Israil cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au stră-lucit, grăind: Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
17
Chipul Naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim ne-încetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Bucură-te, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; bu-cură-te, ceea ce ai născut înălţimea înţelepciunii, adică pe Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui cel ipostatic; bucu-ră-te, noianul cel nemărginit al cunoştinţei, care pe cei ce te cinstesc pe tine îi învredniceşti de bucurie nemoş-tenită.
Bucură-te, rânduneaua cea binevestită şi porumbi-ţa care ai adus în lume alinarea; bucură-te, neîntinată; bucură-te, floarea firii şi munte netăiat, ceea ce eşti Îm-părăteasă a toate; bucură-te, Maică Fecioară, nădejdea cea neruşinată a oamenilor.
Slavă ...
Bucură-te, crin cu adevărat binevestit şi trandafir de daruri mântuitor popoarelor; bucură-te, fulger, care ai adus în lume pe Mărgăritarul; bucură-te, ceea ce covâr-şeşti toată firea, cămară cerească; bucură-te, nădejdea mea cea neruşinată.
Şi acum ...
Bucură-te, ceea ce ai născut viaţa tuturor; bucu-ră-te, cinstită, muntele cel cu totul umbrit; bucură-te, temei şi stare şi mişcare a mucenicilor şi a cuvioşilor, şi întărirea apostolilor.
18
DUMINICĂ SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumne-zeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Ne-muritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israilitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Negrăit ai zămislit pe Dumnezeu şi mai presus de fire L-ai născut pe Dânsul, Stăpână, cu totul neîntinată, şi pe pământeni i-ai izbăvit de greşeli. Pentru aceasta, te rog, izbăveşte-mă de focul gheenei.
În noianul păcatelor celor nenumărate şi al necazu-rilor mă cufund cumplit, ci tu, ceea ce eşti fără de priha-nă, cu ocârmuirea puternicii tale mijlociri, îndreptea-ză-mă către dumnezeiasca alinare a pocăinţei.
Slavă ...
Locaş sfânt aflându-te pe tine, Preasfântă Născă-toare de Dumnezeu, Sfântul Dumnezeul nostru, Cel ce întru sfinţi se odihneşte, S-a sălăşluit în pântecele tău cel sfinţit şi primitor de Dumnezeu.
Şi acum ...
Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, bine-cuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta cea prea cinstită şi fără de sămânţă, Prea-cinstită Marie, firea oamenilor cea necinstită.
19
Cântarea a 3-a, Irmos:
Însuţi, Cel ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea în-sufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oa-meni.
Păşunea morţii şi a stricăciunii ai oprit-o, născând pe Vistieria vieţii şi Dătătorul. Pentru aceea, Preacurată Fecioară, mă rog ţie: Luminează sufletul meu şi mintea mea o sfinţeşte şi mă arată pe mine părtaş al vieţii.
Pe mine, cel ce cu vicleşug m-am robit şi m-am supus robilor celor răi, care m-au depărtat de la Dumne-zeu, învredniceşte-mă dumnezeieştii slobozenii; şi cu robii Fiului tău uneşte-mă, Stăpână, şi mă întăreşte ca să-I slujesc Lui.
Slavă ...
Izvor al milei fiind şi noian al bunătăţii şi adânc nemărginit al milostivirii, usucă cu mila ta, Milostivă Stăpână, izvoarele greşelilor mele şi mă arată părtaş al milei tale.
Şi acum ...
Pe tine ştiindu-te lăcaş frumos şi casă împodobită a slavei lui Dumnezeu, am iubit, Născătoare de Dumne-zeu, bună-cuviinţa ta; pentru aceea, izbăveşte-mă de lă-caşurile cele din iad şi mă sălăşluieşte în corturile ceru-rilor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te 20
Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, Care avea să se nască dintru tine spre înnoirea şi mântuirea noastră.
Preacinstită, plouă-mi mie picături de umilinţă, celui înţelenit cu sufletul de multa umezeală a patimilor; şi învredniceşte-mă, Fecioară, să-mi izvorască mie iz-voare de lacrimi curăţitoare, ceea ce ai născut Ploaia cea cerească.
Pe Stăpânul cel milostiv şi îndurat L-ai născut, pe Care fă-L milostiv şi mie celui ce am greşit şi cu multe rele L-am mâniat totdeauna; şi dăruieşte-mi curăţire de păcate, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Slavă ...
Ceea ce eşti zidul credincioşilor şi neispitită de nuntă, îngrădeşte-mi cu dumnezeiasca frică mintea mea cea întinată cu dezmierdările şi arat-o neclătită de năvă-lirile tâlharilor şi nerobită de năpădirile vrăjmaşilor.
Şi acum ...
Pentru mila Ta cea negrăită, Prunc sugător făcân-du-Te, Hristoase Dumnezeule, Cel mai înainte de veci, Fecioara cea neispitită de bărbat mai presus de fire Te-a născut pe Tine, Cel ce ai îndreptat pe Adam cel rătăcit, ca pe un prunc.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hris-toase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, lumi-nează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului
21
celui milostiv, miluieşte sufletul meu cu dumnezeiasca ta milă şi izbăveşte-mă de păcatul care mă ţine şi mă tiraniseşte, şi de obişnuinţă.
O, Stăpână, să nu mă laşi la judecată să mă fac bucurie dracilor celor ce caută să mă prindă pe mine, ci învredniceşte-mă să stau neosândit înaintea divanului Fiului tău.
Slavă ...
Ca pe o pricină a dumnezeirii noastre, Născătoare de Dumnezeu, după datorie, de-a pururea te mărim pe tine, noi credincioşii. Că multe măriri ţi-a făcut ţie Cel puternic, precum însăţi ai proorocit, Curată.
Şi acum ...
Străluceşte-mi haina sufletului meu, pe care am înnegrit-o cu întunecatele neguri ale patimilor mele, Stă-până, şi bagă-mă în cămara lui Dumnezeu cea nestrica-tă, purtând eu îmbrăcăminte de nuntă.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghi-ere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
Pe tine, ca pe ceea ce ai născut pe Stăpânul şi Dom-nul tuturor, Doamnă şi Stăpână, ştiindu-te Fecioară, te rog: Izbăveşte-mă de stăpânirea patimilor şi de domnia lor slobozeşte-mă.
Gândurile cele pătimaşe din sufletul meu înconju-rând m-au înconjurat, ca albinele fagurul, şi s-au aprins ca focul în spini, văpaie ridicând în aer; ci mântuieşte-mă, Preacurată.
22
Slavă ...
Pe tine cunoscându-te doctor al bolnavilor, sculare a celor ce cad şi curăţitoare grabnică a celor ce greşesc, Născătoare de Dumnezeu, cu lacrimi cad la tine şi strig ţie, ca ceea ce eşti puternică: Mântuieşte-mă pe mine cu mijlocirea ta.
Şi acum ...
Fecioară neispitită de nuntă, mai presus de legile firii ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel ipostatic, Care a doua oară a ridicat zdrobirea noastră; pe Care roagă-L cu deadinsul să ne mântuim noi toţi.
Sedealna:
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, zidul cel mare şi nesurpat al credincioşilor, folositoarea cea tare a pă-cătoşilor, cetatea cea nejefuită şi scăparea cea tare, te rog pe tine, Stăpână, să-mi stai înainte în ziua judecăţii şi să mă mântuieşti.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptor duhovnicesc te înţelegem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că precum Cel Preaînalt a iz-băvit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea slăvit.
Iată, tot pe mine mă aduc ţie, Născătoare de Dum-nezeu, cu totul şi sufletul şi trupul meu ţie îl închin, pof-ta mea şi dorirea ceea ce este întru mine, cu totul o întind către tine; mântuieşte-mă, Stăpână.
Acum mă tânguiesc pe sinemi, eu ticălosul, ca cela ce lucruri vrednice de tânguire am lucrat, şi ca cela ce acum m-am osândit, cela ce însumi de sinemi sunt osân-
23
dit, mai înainte de osândire, cu tânguire mă sfărâm, Mai-ca lui Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea mea, să nu mă uiţi pe mine.
Slavă …
Vai, suflete al meu, vremea se scurtează, lângă uşi este Judecătorul, divanul împodobit, scaunele se gătesc, îngerii aleargă înainte, cei aleşi se adună. Deci, pentru ce nu plângi şi nu te tânguieşti pentru tine, nepocăitule?
Şi acum ...
Rugul cel nears oarecând a închipuit pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, căci nu te-a ars nicidecum focul dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine: Izbăveşte-mă de focul cel nestins, Curată, ca să laud fără de tăcere măririle tale.
Cântarea a 8-a, Irmos:
În cuptor tinerii lui Israil …
Ceea ce eşti strălucită cu strălucirea cea gândită a naşterii lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de lumină, luminează şi străluceşte sufletul meu cel întunecat, alungând întunericul şi noap-tea păcatului şi povăţuindu-mă către raza pocăinţei.
Înfrumuseţatu-te-ai cu dumnezeieştile frumuseţi, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, născând pe Cuvân-tul lui Dumnezeu, Cel neasemănat întru frumuseţe, Care cu frumuseţile cele dumnezeieşti străluceşte inimile tu-turor celor ce cu credinţă Îl laudă pe El întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Proorocii cu sfinţite glasuri te-au arătat pe tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că te vei face Maică a Stăpânului Dumnezeu, Căruia toţi Îi strigăm: Binecuvân-
24
taţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Şi acum ...
Ca o frumoasă, ca o împodobită Fecioară, ai năs-cut mai presus de fire pe Hristos, Cel frumos cu frumu-seţea, Căruia toţi Îi strigăm: Binecuvântaţi toate lucru-rile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălu-cit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Chipul curatei Naşterii tale l-a arătat rugul cel a-prins cu foc, rămânând nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîn-cetat să te mărim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.
Ca să te cinstesc pe tine cu cântări mulţumitoare de bucurie, Fecioară, ca prin toată viaţa mea să te mă-resc, scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneşte şi se sârguieşte să mă înghită pe mine.
Sus pe mintea mea, din adâncul cel pământesc ri-dicând-o, învredniceşte-o, Stăpână, ca pe frumuseţile cele din ceruri totdeauna ca într-o oglindă să le priveas-că şi să le nălucească, şi de vederea celor pururea vecu-itoare să se veselească.
Slavă …
Arătatu-te-ai sfinţită casă, Fecioară, şi curat palat lui Hristos, Împăratului celui mai înainte de veci şi Care
25
stăpâneşte toată zidirea; pentru aceea inima mea de ne-curatele patimi curăţeşte-o.
Şi acum ...
Năstrapă sfinţită şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi scaun sfânt, cort neajuns şi de mână nefăcut, cămară şi sălaş de aur şi lespede de Dumnezeu scrisă şi pat de Dumnezeu primit, te cunoaştem pe tine, Preacurată.
26
LUNI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de ani, întrupat sub ani, Preasfântă, Curată, vindecă toa-te patimile cele de mulţi ani ale mult ticălosului meu suflet.
Rănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii şi schimbările minţii, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.
Slavă …
Ceea ce ai născut Lumina, pe Izbăvitorul meu, izbăveşte-mă de întuneric şi de chinurile cele veşnice de acolo, Preacurată, ca, mântuindu-mă, să laud milostivi-rea ta.
Şi acum ...
Cântare de umilinţă cu fierbinţeală să-i aducem Născătoarei de Dumnezeu, o, ticăloase suflete al meu, care rău te-ai întinat, ca să ne izbăvim de focul cel veş-nic.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoa-se Dumnezeule, Cel ce ai întărit peste ape cerul al doilea
27
şi ai întemeiat pământul, Atotputernice.
Întru tot Sfântă Născătoare de Dumnezeu, pierde toată nerodirea minţii mele celei sterpe şi arată roditor de fapte bune pe sufletul meu, ceea ce eşti ajutorul cre-dincioşilor.
Izbăveşte-mă de toată primejdia şi de cele multe sminteli ale şarpelui, de văpaia cea veşnică şi de întu-neric, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi care ai născut nouă Lumina cea neînserată.
Slavă …
De divanul cel înfricoşat, de focul cel nestins şi de hotărârea cea înfricoşată cu totul mă tem, Preacurată Fecioară, ci sârguieşte-te, ceea ce eşti bună, şi mântuieş-te mai înainte de sfârşit pe robul tău.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă, du rugăciunile noastre Făcătorului tău şi Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele tău, ca să ne izbăvim desăvârşit de primejdiile cele cumplite.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cu duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântu-lui, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: «Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte; când va veni vre-mea, Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne».
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cort neîntinat, curăţeşte-mă acum pe mine cel întinat cu greşelile, cu preacuratele picături ale milostivirii tale, şi-mi dă mie mână de ajutor ca să strig: «Slavă ţie, Cu-rată, de Dumnezeu preaslăvită».
28
Te-ai arătat Biserică sfinţită a lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălăşluit întru tine, mai presus de minte, Fecioară. Pe Dânsul roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciu-nea păcatelor, ca să ne cunoaştem case şi lăcaşuri ale Duhului.
Slavă …
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Izvorul milei, miluieşte-mă, şi-mi dezleagă boala cea cumplită a sufletului meu şi orbirea inimii, dându-mi mai înainte de sfârşit curgeri de lacrimi şi umilinţă şi izbăvire de cele cumplite.
Şi acum ...
S-au spăimântat oştile îngerilor văzând cum Cel nevăzut S-a văzut în chipul nostru, din tine, Fecioară de Dumnezeu Născătoare; pe Care roagă-L să învredniceas-că mântuirii pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc pe tine.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem şi numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi.
Mort m-a făcut pe mine oarecând, în Eden, gusta-rea cea rea; iar tu, Curată, ceea ce ai născut Viaţa, pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă şi pace dăruieşte-mi.
Mântuieşte-mă, Preacurată, de primejdiile cele cumplite şi ridică din gunoiul patimilor pe netrebnicul robul tău şi-l izbăveşte de robire şi de răutatea diavolilor celor răi.
29
Slavă …
Deschide ochii sufletului meu, Curată, ca să văd luminat dumnezeiasca strălucire şi slava ta, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, ca să dobândesc milă şi slava cea veşnică.
Şi acum ...
Împărăteasă şi Fecioară, te propovăduieşte pe tine, cea Curată, David, ceea ce eşti neîntinată. Pentru aceea te rog: Fă-mă pe mine moştenitor al împărăţiei celei ce-reşti, ca să te fericesc pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Proorocului Iona urmând, strig: «Slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântui-torul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie».
Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog cu dinadinsul pe tine, cortul cel neîntinat: Spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea ta.
Curată, ocârmuitoare fă-te mie, celui ce înot în no-ianul cel cumplit al ispitelor vieţii şi îndreptează-mă pe calea mântuirii şi mă mântuieşte.
Slavă …
Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, sfin-ţeşte sufletul meu cel întinat cu dulceţile şi fă-l părtaş dumnezeieştii slave.
Şi acum ...
Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi cea bună între fe-mei, cu deadinsul te rog: Să nu mă treci cu vederea, Cu-rată, ci milostiveşte-te şi despre toată vătămarea întreg păzeşte-mă.
30
Sedealna:
Judecătorul se apropie, lângă uşi este sfârşitul, pri-veghează suflete, şi suspinând din adâncul inimii strigă către Maica Dumnezeului nostru: Slobozeşte-mă de în-fricoşatele munci şi în locul odihnei rânduieşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a vătămat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură, cântau şi binecuvântau, grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Sufletul meu cel pângărit cu patimile sfinţeşte-l, Curată Stăpână, ceea ce eşti cu totul neîntinată, şi cum-plitele robiri ale minţii, orbirea inimii şi năpădirile dia-volilor, degrabă pierde-le.
Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului în-viaz-o, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi întăreşte-mă să săvârşesc cele plăcute lui Dumnezeu, ca să te măresc pe tine şi să laud de-a pururea milostivirea ta.
Slavă ...
Izbăveşte de gheenă pe robul tău, Stăpână Curată; izbăveşte-mă de osânda cea înfricoşată a Fiului tău; iz-băveşte-mă de toată munca pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeul cel Preabun.
Şi acum ...
Omoară-mi degrab, Stăpână Curată, patimile tru-pului meu, şi spală-mi întinăciunea cea cumplită a sufle-tului meu, Fecioară, şi izbăveşte-mă de pâra diavolilor celor răi şi mă mântuieşte.
31
Cântarea a 8-a, Irmos:
De care se înfricoşează îngerii ...
Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumne-zeiască cuviinţă; pe Care roagă-L, întru totul Curată, să omoare patimile trupului meu şi să-mi învieze sufletul cel omorât cu păcatele.
Vindecat-ai zdrobirea lui Adam celui de ţărână, născând pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ceea ce eşti cu totul neîntinată; pe Care roagă-L să tămăduiască ră-nile sufletului meu, care nevindecat boleşte.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Scoală-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răută-ţilor, bate război cu vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine, pe sufletul meu cel rănit cu dulceţi necuvioase să nu-l treci cu vederea, Curată, ci îndură-te şi-l mântuieşte.
Şi acum ...
Vindecă patimile inimii mele, Preacurată, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi mă arată părtaş părţii celor drepţi, Fecioară, rugându-L pe Hristos.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe un Ziditor şi Domn, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L îngeri, bi-ne-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpâ-nul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână şi S-a întrupat, pentru noi făcându-se Om, o mărim toţi, ca pe o Maică Curată a Dumnezeului 32
nostru.
Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec şi de divanul cel nemitarnic mă cutremur; la care păzeşte-mă nevinovat şi neosândit, cu sfintele tale rugăciuni, ca să te fericesc de-a pururea pe tine, ca pe o apărătoare.
Mă înfricoşez de divanul şi de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, Fecioară, căci am săvârşit fapte urâte pe pământ. Pentru aceasta strig ţie: Preamilostivă Stăpână, ajută-mă şi să mă scoţi din nevoia cea de atunci şi să mă mântuieşti, Curată.
Slavă ...
Cât de înfricoşată va fi ziua cercetării, Fecioară! Cât de înfricoşată va fi hotărârea! Cât de cumplită va fi ruşinea! Cine va suferi acestea, Stăpână cu totul neîn-tinată? Ci miluieşte ticălosul meu suflet, şi mai înainte de sfârşit dă-mi lăsare de greşeli, Curată.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate meşteşugirile vrăjmaşului, şi care cu trândăvie vieţuiesc şi întărât pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă şi povăţuieş-te-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.
33
MARȚI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată a străbătut-o ca pe uscat; iar pe vrăjmaşul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat, ca unui Făcător de bine, Cel ce a făcut minuni cu braţ înalt, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai întrupat pe Cel neîncăput nicăieri. Deci, pe Acesta roagă-L să ne izbăvească pe noi de toată strâmtorarea şi de munca cea veşnică, Maică Fecioară.
Vindecă patimile inimii mele, Născătoare de Dum-nezeu, şi cere ca să mi se dea mie lăsare păcatelor, pe care nebuneşte le-am lucrat şi ca să te slăvesc pe tine, cu solirile tale fiind mântuit.
Slavă ...
Ceea ce eşti nor al Luminii, ca ceea ce ai născut pe Soarele slavei, alungă norii patimilor din sufletul meu, Preacurată, şi luminează-mă cu dumnezeiasca rază a po-căinţei.
Şi acum ...
Bucură-te, izvorul darului; bucură-te, scară şi uşă cerească; bucură-te, sfeşnice, năstrapă de aur şi munte netăiat, ceea ce ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de viaţă.
34
Cântarea a 3-a, Irmos:
Nu întru înţelepciunea şi bogăţia sa să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului, cu dreaptă cre-dinţă strigând lui Hristos Dumnezeu şi cântând pururea: Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă, Stăpâne.
Vindecă patimile inimii mele, Stăpână Curată, că ai născut pe Hristos, Doctorul tuturor, Cel iubitor de oa-meni, Care neputinţele noastre a purtat, bolile le-a ri-dicat şi Crucea pentru noi a răbdat.
Cu vicleşug caută să mă răpească pe mine şarpele cel prea rău şi să mă facă mâncare a lui; ci miluieşte-mă pe mine cel ce nădăjduiesc în tine, şi nelucrătoare fă pân-dirile şi vicleniile lui, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Slavă ...
Dumnezeu, Cel ce singur este nevăzut, S-a făcut văzut, întrupându-Se dintru tine, pentru covârşirea bună-tăţii, pe Care roagă-L să mă izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără cruţare necăjesc inima mea, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Pe tine te-am agonisit păzitoare a vieţii mele şi zid nesurpat. Să te aflu pe tine şi după sfârşitul meu acope-rământ şi apărătoare nebiruită, care mă duci către Dum-nezeu, şi viaţă veşnică şi slavă îmi dăruieşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-a de demult Avacum cel minunat auzul Tău, Hristoase, şi cu frică a strigat: Dumnezeule, de la mia-
35
zăzi vei veni, şi Cel Sfânt din munte cu umbră deasă, ca să mântuieşti pe unşii Tăi. Slavă puterii Tale, Doamne.
Pe tine singură din toate neamurile alegându-te Fă-cătorul veacurilor, S-a sălăşluit întru tine. Deci, pe Dân-sul, ca pe un Bun, roagă-L de Dumnezeu dăruită Stăpâ-nă, ca să ne miluiască pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.
Ca ceea ce eşti Maica lui Hristos, Făcătorul a toată zidirea, pe Acesta roagă-L, Curată, să miluiască nepu-tinţa noastră, Fecioară, şi să ne dăruiască tuturor curăţire de greşeli şi îndulcirea veşnicelor veselii.
Slavă ...
Ca ceea ce ai pe ochiul inimii tale priveghetor, ne păzeşti pe noi, ocrotindu-ne cu neadormită iubirea ta de oameni, Curată, şi ne izbăveşti de fiarele cele gândite, de războaiele cele văzute şi de necazuri.
Şi acum ...
Judecata a sosit, priveghează suflete al meu, leapă-dă somnul cel greu al trândăvirii şi întru priveghere stri-gă lui Hristos: Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieş-te-mă pe mine, cel ce am ajuns întru adâncul răutăţilor.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Lumina Ta cea neapusă străluceşte-o, Hristoase, în inimile celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine; pacea Ta cea mai presus de minte dându-ne-o nouă. Pentru aceea din noaptea neştiinţei către ziua luminii Tale, prin lumi-na Ta alergând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine mai pre-sus de minte, luminează gândurile noastre, cea cu totul fără prihană, şi împuţinează întunericul cugetelor celor
36
stricătoare de suflete şi a pomenirilor celor întinate.
Ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, usucă adâncul cel nemăsurat al greşelilor mele, Fecioa-ră, dându-mi mie ploi de umilinţă, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu.
Slavă ...
Ceea ce eşti Nor prealuminat al Soarelui, alungă negura sufletului meu cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi luminează mintea cea întunecată cu lenevirea, ca să te cânt pe tine, fiind mântuit.
Şi acum ...
Înmulţitu-s-au mai mult decât nisipul mării greşe-lile sufletului meu şi nu-mi este mie slăbire, Stăpână. Ci ca ceea ce ai născut Noianul milostivirii, izbăveşte-mă de necăjirea ceea ce mă ţine pe mine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Cu totul sunt cuprins de nenumăratele patimi şi în chitul răutăţilor am căzut. Ci din stricăciune ridică-mă, Dumnezeule, ca oarecând pe Iona, şi întru credinţă dăru-ieşte-mi nepătimirea, ca să jertfesc Ţie cu glas de laudă şi cu duh de mântuire.
Scoate-mă, Curată, din adâncul cel mai de jos al deznădăjduirii şi la limanul pocăinţei celei adevărate în-dreptează-mă pe mine, robul tău, rogu-mă, căci către tine am ridicat ochii mei, Prealăudată.
Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai veştejit cu Vlăstarul tău răutatea vrăjmaşului, ceea ce de demult a odrăslit prin călcările de poruncă, smulge gândurile cele făcătoare de stricăciune şi spinoase, care odrăslesc în sufletul meu.
37
Slavă ...
Maică Fecioară Curată, roagă pe Domnul, Care negrăit ne-a strălucit nouă din pântecele tău, să mă izbăvesc de focul cel veşnic, de întunericul negurii şi de tot felul de necaz.
Şi acum ...
Sufletul mi-am întinat fără de măsură cu răutăţile mele cele spurcate, eu întru-tot pătimaşul, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. De aceea încotro mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădăjduire?
Sedealna:
A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciu-nile tale din nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău pretutindeni fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună cinste te mărim.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii cei ce s-au arătat oarecând sfinţi pentru buna credinţă, au trecut ca printr-o cămară prin văpaia cuptorului cea nesuferită şi cu un glas lăudând, cântare cântau: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, luând din sân-giurile tale cele curate trup, pe tine Apărătoare a pămân-tenilor te-a arătat, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceea ne rugăm ţie: De toată nevoia izbăveşte-ne pe noi cei ce cântăm: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.
Către Domnul, Cel ce S-a născut dintru tine, fii mijlocitoare, ceea ce eşti bună, ca să mă izbăveşti de gheena şi de foc şi să mă învredniceşti împărăţiei, pe
38
mine care strig: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit!
Slavă ...
Născătoare de Dumnezeu, scaun al lui Dumnezeu şi cămară însufleţită cunoscându-te pe tine cu adevărat noi credincioşii, cu credinţă strigăm ţie: Mântuieşte pe robii tăi de toate înconjurările, Curată, ca de-a pururea să te binecuvântăm şi să ne închinăm ţie.
Şi acum ...
Toată nădejdea mântuirii mele spre tine o pun, că pe tine te-am câştigat ajutor şi zid nebiruit, întărire şi întemeiere de tărie, şi prin tine nădăjduiesc a dobândi împărăţia, Stăpână.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuptorul de demult ...
Sufletul meu cel omorât cu multe patimi, înviază-l, Fecioară, ceea ce ai născut lumii Viaţa, ca să strige, cu gătirea inimii: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Năstrapa care de demult purta mana, te închipuia pe tine, Curată, că pe Hristos, Dulceaţa noastră, L-ai purtat în pântece şi ai născut cu trup pe Cel ce scoate din toată amărăciunea greşelilor celor necuvioase pe cei ce-L preaînalţă pe Dânsul întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Biserică te-ai arătat lui Emanuil şi uşă prin care Singur a intrat şi a ieşit, precum Însuşi ştie, mântuind pe cei ce te slăvesc şi te laudă pe tine, ceea ce negrăit şi fără stricăciune pe Dânsul L-ai născut.
39
Şi acum ...
Pricinuitoare de mântuire te-ai arătat nouă, Născă-toare de Dumnezeu, născând pe Stăpânul şi Mântuitorul a toate; pentru aceea te rog să învredniceşti mântuirii pe sufletul meu cel smerit, ca să te laud pe tine cu credinţă în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chi-pul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând să cântăm: Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Negrăită este taina Fecioarei, pentru că aceasta cer, scaun de heruvimi şi cămară purtătoare de Lumină a lui Hristos, Dumnezeu Atotţiitorul, s-a arătat. Pe aceasta cu bună cinste, ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o mărim.
Se înfricoşează rânduielile îngerilor de Cel ce a răsărit din pântecele tău, pe Care roagă-L pentru noi, Maică Fecioară, de înfricoşata muncă şi de întunericul cel mai dinafară să ne izbăvească pe toţi cei ce te lăudăm pe tine.
Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ai adânc de milostivire, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul cel nemărginit al bunătăţii. Pentru aceasta, pe cei ce te măresc pe tine, miluieşte-i şi-i izbăveşte de osânda cea veşnică.
Slavă ...
Totdeauna mă înfricoşez, gândind la divanul cel
40
înfricoşat şi a toată lumea, fiind înfăşurat cu fapte rele, cu vătămare de minte şi vinovat muncii fiind; dintru care răpeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, cu mijlocirea ta.
Şi acum ...
Apărătoare şi sprijinitoare întemeiată te-ai făcut întregii mele vieţi, tu, cea cu totul neîntinată, şi m-ai iz-băvit din multe primejdii şi necazuri şi din reaua lucrare şi viclenie a vrăjmaşilor; ci şi din focul cel veşnic izbă-veşte-mă.
41
MIERCURI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul, pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cân-tare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Întru noianul relelor şi în viforul patimilor învifo-rându-mă, chem liniştea ta, Cinstită, Curată: mântuieşte-mă, că eşti adăpostirea credincioşilor.
Curăţindu-ţi-se mai înainte sufletul cu lumina dum-nezeiescului Duh, ai primit în pântece toată Raza Tată-lui. Drept aceea, risipeşte întunericul păcatului meu, Fe-cioară Curată.
Slavă ...
Pe tine, cortul cel ceresc şi chivotul cel sfânt, întru care Hristos a zidit casa Sa, şi te-a arătat curăţitoare, ca pe o mântuire a noastră, te mărim.
Şi acum ...
Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scă-parea cea tare a neamului omenesc, zid şi acoperământ, liman şi puternică folositoare în răutăţile vieţii.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoa-se Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea
42
şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.
Stăpână, întru lumina Fiului tău risipeşte negura greşelilor mele, cu rugăciunea ta.
Ca ceea ce ai adâncimea minunilor şi izvorul tă-măduirilor, Preacurată, spală toată întinăciunea cea de păcat a sufletul meu.
Slavă ...
Negrăitei Naşterii tale ne închinăm, binecuvântată, chemându-te spre rugăciune; roagă-te să se izbăvească de toată nevoia cei ce te laudă pe tine, Preacurată.
Şi acum ...
Împlinire a nădejdilor şi dumnezeiesc acoperământ, folositoare şi zi de mântuire, te-am câştigat pe tine, Mai-ca Cuvântului; străluceşte-mi lumina pocăinţei.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, în-ţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi Te-am pros-lăvit, Iubitorule de oameni.
Curăţitoare neruşinată am câştigat noi credincioşii rugăciunea ta, Curată Fecioară.
Pe dumnezeiescul Cuvânt zămislindu-L negrăit în pântecele tău, ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul nea-mului nostru.
Slavă ...
Zid nebiruit având acoperământul tău, Fecioară, de nevăzuţii vrăjmaşi ne izbăvim.
Şi acum ...
Pe cei căzuţi în păcate ridică-i, Fecioară binecu-
43
vântată, că eşti nădejdea credincioşilor.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Răsari nouă luminată lumina cea pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile poruncilor Tale, Stă-pâne, Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru.
Pe tine, pururea Fecioară, ceea ce eşti puternică sprijinitoare în ispite, în necazuri şi în cumplite păcate, să te aflăm ajutătoare în bună vreme.
Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Ziditorul a toate şi ai rămas Fecioară, oştile îngereşti te laudă pururea, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Cu izvorul tămăduirilor tale şi cu curgerile minu-nilor tale, spală-mi spurcăciunea care din păcate s-a lipit de mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Zămislind în pântece pe Curăţirea sufletelor noas-tre, Preacurată, ai născut Mântuirea celor ce cu dreaptă credinţă te slăvesc, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Pe proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni; şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.
Zdrobirile patimilor mele cele cu durere, tămădu-ieşte-le, Stăpână, cu legătura rugăciunii tale, şi-mi dăru-ieşte sănătate.
Tot fiind zămislit în multe necuvioşii şi cu mintea robit de multe păcate, la acoperământul tău năzuiesc,
44
mântuieşte-mă.
Slavă ...
Toţi te rugăm cu neîndoită credinţă, Preacurată Fecioară, să ne dăruieşti dezlegare greşelilor, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu.
Şi acum ...
Ca ceea ce te-ai arătat căruţă Soarelui celui înţele-gător, cu totul fără de prihană, luminează-ne pe noi, cei ce dormim în noaptea necunoştinţei.
Sedealna:
Fecioară şi hrănitoarea Unuia din Treime, ceea ce eşti rai frumos şi mântuirea pământenilor, mântuieşte cu acoperământul tău pe cei ce-ţi cântă ţie cu bună credinţă. Că tu ai născut pe Cel ce a grăit prin prooroci; tu ai pur-tat pe Cel ce ţine toate, ca ceea ce eşti Maică a lui Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţu-ind cântau: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cu-vântat.
Întru ispite ajutătoare, în primejdii mântuire ştiin-du-te, Stăpână, cu credinţă strigăm: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Ca ceea ce ai născut pe Dătătorul de viaţă, învia-ză-mă pe mine cel omorât de cumplite păcate, Născătoare de Dumnezeu, ca să strig: Bine eşti cuvântat, Dumneze-ul părinţilor noştri.
Slavă ...
Dintru tine ieşind Dumnezeu, a izbăvit firea din
45
blestem şi a tămăduit durerile tuturor; binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Şi acum ...
Bucură-te, bucuria credincioşilor şi izbăvirea de întristare; bucură-te, curăţitoarea tuturor celor ce strigă cu credinţă: Bine eşti cuvântată, Născătoare de Dumne-zeu, Preacurată, Prealăudată.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce a mântuit în cuptor ...
Îmblânzeşte pe Milostivul Dumnezeu şi Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă stri-gă fără de tăcere: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnu-lui pe Domnul.
Curăţire având pe rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, noi cei cufundaţi în adâncul greşelilor stri-găm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Pe tine scăpare întru primejdii, oştitoare şi folosi-toare toţi câştigându-te, strigăm: Binecuvântaţi toate lu-crurile Domnului pe Domnul.
Şi acum ...
Negura cumplitelor valuri mă tulbură, pentru aceas-ta năzuiesc către limanul rugăciunii tale, strigând: Bine-cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei de cân-tare cuvântători şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lău-daţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
46
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, rugul cel nears, pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită, pe care te-a văzut Iacov, şi uşă ce-rească, prin care a trecut Însuşi Hristos Dumnezeul nos-tru, cu cântări te mărim, Maică Preacurată.
Stăpână, ceea ce ai mulţime de milostiviri şi boga-te îndurări, tămăduieşte-mi patimile, rănile şi durerile trupului, ca după datorie să te slăvesc.
Pe tine, ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui şi L-ai născut mai presus de fire, şi Fecioară ai rămas, Preacurată, cu mulţumită te slăvesc, grăind: Bu-cură-te, ajutătoarea păcătoşilor.
Slavă ...
Tu singură eşti povăţuitoare nerătăcită a credincio-şilor şi cale de mântuire, care duce drept la împărăţia cea cu adevărat cerească, Curată, nădejdea sufletelor noastre.
Şi acum ...
Tu ne-ai lucrat nouă Spicul cel ceresc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi te rogi de-a pururea, şi mântu-ieşti din necazuri şi din primejdii şi dai curăţire păcate-lor tuturor celor ce te laudă.
47
JOI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cân-tare de biruinţă să-I cântăm că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cetele tuturor, şi ale îngerilor şi ale oamenilor, amorţesc [către lauda ta], Fecioară, cea singură mult lă-udată, puternică scăpare a creştinilor. Cum dar voi în-drăzni eu însumi să te laud pe tine, Stăpână?
Ci spre mulţimea milostivirilor tale îndrăznind eu, nevrednicul, Preacurată, cu credinţă mă apropii către ti-ne, eu prostul şi lepădatul tău rob: Dă-mi cuvânt ca să-ţi cânt cântare veselitoare.
Slavă ...
Bucură-te, arătarea tainei celei înfricoşate, tăinuite şi dumnezeieşti; bucură-te, năstrapă cu totul de aur şi deschizătoarea uşilor raiului; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maică nenuntită.
Şi acum ...
Pâine de viaţă purtătoare te-ai arătat, Fecioară, pen-tru că pe Hristos L-ai născut, pe Făcătorul a toate; pe Care, rugându-L ca o Maică, slobozeşte din toată urgia, din primejdii şi din toate felurile de necazuri pe cei ce te laudă pe tine.
48
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştiga-t-o cu puterea Crucii Tale, întru care pe vrăjmaşul l-ai vădit şi lumea ai luminat.
Binecuvântată, izbăveşte-ne din toată nevoia şi primejdia, pe noi credincioşii cei ce prin tine de bucurie ne-am îndulcit, ca să-ţi cântăm cu bucurie: Bucură-te, Mireasă dumnezeiască.
Ceea ce ai născut Strugurele vieţii, Care izvorăşte vin mântuitor, cu totul mă înţelepţeşte, ca o milostivă, pe mine cel întunecat cu beţia păcatelor, şi către căi drepte ale pocăinţei du-mă.
Slavă ...
Preacurată Fecioară, Marie, cea plină de dar, slăvi-tă pricinuitoare a bucuriei, dă dar dumnezeiesc şi milă lăudătorilor tăi, ca să-ţi cânte ţie cântare de mulţumire.
Şi acum ...
Şi cu gândurile alunecându-mă şi cu întinăciuni tru-peşti întinându-mă, spre tine scap, Curată, cea cu adevă-rat fără prihană şi neîntinată, ajutătoare fă-te robului tău.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cunoscut-am, Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am proslăvit pe Tine, Mântuitorule.
Bucură-te, bucuria cea a toată lumea şi omorârea iadului; bucură-te, prin care moartea s-a surpat şi Eva de chinuire s-a dezlegat Preacurată; bucură-te, curăţitoarea fierbinte a lumii.
49
Bucură-te, învierea celor ce cu credinţă te cunosc pe tine, Maică cu adevărat a Ziditorului; bucură-te, risi-pirea diavolilor; bucură-te, rug nears, pe care Moisi l-a văzut, netopită de focul dumnezeirii.
Slavă ...
Pe mine cel acoperit de noaptea celor întristătoare şi înghesuit de întunericul primejdiilor, cu totul luminea-ză-mă, întru tot sfântă Stăpână, ceea ce ai născut Lumina cea mai înainte de veci, şi străluceşte-mă cu lumina ta şi învredniceşte-mă bucuriei tale celei dumnezeieşti.
Şi acum ...
Cu vicleşug şi cu dorinţa îndumnezeirii amăgin-du-mă vrăjmaşul de demult, din Eden la pământ târân-du-mă, m-a zdrobit, a lui Dumnezeu Maică. Dar Hristos milostivindu-Se, din pântecele tău trup luând, din nou m-a zidit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Cela ce pentru noi ai sărăcit şi Cruce şi moarte pentru noi cu trupul ai răbdat.
O, minune şi auzire nouă, şi vedere de mirare cu adevărat, şi întru adevăr preaslăvită! Fecioara naşte pe Cel mai presus de fiinţă şi cu Tatăl împreună fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh de o fiinţă şi împreună vecuitor.
Din furtuna necuvioaselor gânduri, a primejdiilor, a necazurilor şi a ispitelor, răpeşte-mă, Fecioară, şi către limanuri îndumnezeite îndreptează socoteala minţii mele, rogu-te pe tine, cea singură întru tot lăudată.
50
Slavă ...
Cea aleasă şi mai presus de cinste, singură arătată din toate neamurile, ceea ce ai strălucit cu faptele bune, prea fără prihană, Curată, străluceşte-i cu strălucirea ta pe cei ce te cuvintează cu laude.
Şi acum ...
Făcându-mă biserică a lui Dumnezeu, prin naşte-rea de Dumnezeu a ta, de voie am alunecat la patimi cumplite; deci pe tine, Biserica lui Dumnezeu, te rog: Stăpână, ajută-mi mie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Împreună cu Iona strigăm Ţie, Doamne, cu glas de laudă, rugându-ne: Scoate din stricăciune viaţa noastră.
Gavriil Arhanghelul, trimis fiind la Nazaret, «bu-cură-te» îţi striga ţie, Împărătesei Fecioară. Bucură-te, îţi strigăm şi noi muritorii, împreună bucurându-ne cu îngerul, cei mântuiţi prin Naşterea ta, Preacurată.
Bucură-te, să-i cântăm Maicii Dumnezeului nos-tru. Bucură-te, cort neîntinat; bucură-te, porumbiţă de aur; bucură-te, scularea cea de iznoavă şi arătată izbân-ditoare a blestemului, de Dumnezeu Născătoare, Fecioa-ră prea fără prihană.
Slavă ...
Întreitele învăluiri ale patimilor mă înviforăsc, Stăpână, şi de tot felul de nori ai primejdiilor acoperă de-a pururea sufletul meu cel ticăit; ci tu, ceea ce ai ză-mislit Lumina nepătimirii, străluceşte-mă pe mine cu lu-mina ta, Stăpână.
51
Şi acum ...
Cetele îngerilor, adunările oamenilor, puterile ce-rurilor se îngrozesc de puterea Fiului tău, Curată; singur doar eu deznădăjduindu-mă, de frică mă cuprind.
Sedealna:
Nespurcata Mieluşea văzând pe Mieluşelul şi Păs-torul mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se grăia, stri-gând ca o Maică: Cum voi răbda pogorârea Ta de pe Cru-ce, cea mai presus de cuvânt, şi patimile cele de bună voie, Preabunule Dumnezeu?
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce în rug Te-ai arătat prin foc puitorului de Lege şi naşterea Fecioarei printr-însul mai înainte ai în-chipuit-o; bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părin-ţilor noştri.
Nor cu totul luminos, care ai zămislit pe Iisus, Soarele Dreptăţii, pe Dătătorul de lumină şi Dumnezeu, luminează sufletul meu, cel ce este în noaptea păcatului şi se orbeşte cu întunecarea dezmierdărilor.
Scoală din somnul cumplitei trândăvii, o, întru tot ticăloase, putrede şi păcătoase suflete, şi strigă: Am pă-cătuit Ţie, Dumnezeului şi Făcătorului şi Ziditorului meu; ci miluieşte-mă cu solirile Maicii Tale.
Slavă ...
Cu taină învăţându-se Moisi, închipuirea ta înainte o vedea, cu vedere dumnezeiască, rug nears de foc, Fecioară cu totul fără prihană. Pentru că locuind întru tine Lucrătorul Ziditor, nu te-a ars pe tine, cea mai pre-sus decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.
52
Şi acum ...
Izbăvindu-ne prin tine de întristarea cea de Maică, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Veselia tu-turor şi Bucuria a toată lumea, plini de bucurie ne-am făcut. De aceea, întru tot lăudată, pe ai tăi cuvântători de laude, păzeşte-i de primejdii cu solirile tale.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie ...
Bucură-te, scaun al Dumnezeului tuturor, întru tot lăudată; bucură-te, zidul credincioşilor şi reazem neclin-tit; bucură-te, pod dumnezeiesc ce duce pe oameni către dumnezeiasca şi fericita îndulcire.
Bucură-te, munte al lui Dumnezeu, arătat şi um-bros, şi tare străjuire a credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, Curată, ceea ce luminos ai născut pe Lumina cea neapusă, Care pe toate le-a strălucit.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Potoleşte furtuna cea sălbatică a patimilor mele, şi dezleagă şirul nenumăratelor mele greşeli şi în groapă zăcând, scoală-mă pe mine, Maica lui Dumnezeu, ca după vrednicie să te slăvesc pe tine.
Şi acum ...
Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi pe mine străin tot şi nevrednic, cel ce m-am înstrăinat de acope-rământul Fiului tău, ci spală-mă şi pe mine de mârşăvia păcatelor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie, precum tinerii în cuptor, şi cântând zicem: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
53
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine rugul cel nears pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită pe care a văzut-o Iacov, poartă cereas-că, prin care a trecut Unul Dumnezeu, cu cântări te mă-rim, Maică Preacurată.
Toate zicerile proorocilor mai înainte au scris de Naşterea cea negrăită şi anevoie tălmăcită a Fiului tău, Preacurată, pe Care noi L-am cunoscut tainic Învăţător al dumnezeirii Celei Una şi în Trei Sori.
Roditor de fapte bune arată pe sufletul meu, Fe-cioară, neroditoarele mele gânduri gonindu-le, şi spinii păcatelor, cei ce mă îneacă pe mine, din rădăcină tăin-du-i, întru tot Preacurată.
Slavă ...
Plouă în inima mea picătură de umilinţă, Doamnă, ceea ce ai născut Izvorul vieţii, revărsările patimilor mele oprindu-le.
Şi acum ...
Luminează ochii mei cei întunecaţi de patimi, cu dumnezeiască strălucirea ta, Curată, şi mă izbăveşte de amara robire a dracilor, pentru că se fălesc, văzându-mă pe mine neapărat.
54
VINERI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare de biruinţă să cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cu psalmistul veniţi să batem din palme noi cre-dincioşii, şi cu un glas să lăudăm muntele cel preasfânt, uşa lui Dumnezeu cea cu adevărat neumblată şi chivotul cel dumnezeiesc al Sfinţirii celei gândite.
Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, bine-cuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta cea mai presus de toată cinstea şi fără de sămânţă, întru tot cinstită Marie, firea oamenilor cea ne-cinstită.
Slavă ...
Muntele cel umbrit al lui Dumnezeu, cerul cel înalt şi desfătat, cămara cea însufleţită, raiul cel bine în-verzit şi bine înflorit, pe Fecioara şi Doamna, ca pe Năs-cătoarea de Dumnezeu să o lăudăm.
Şi acum ...
Curg bunătăţile dintru tine şi pâraiele cele de-a pu-rurea curgătoare ale milostivirii, Fecioară mult lăudată, că L-ai născut pe Izvorul îndurării, din Care învredni-ceşte-mă să mă împărtăşesc şi să mă îndulcesc.
55
Cântarea a 3-a, Irmos:
Să se întărească inima mea întru nădejdea bunătă-ţilor Tale, Hristoase, ca neîncetat, cu cântare, laudă să strig Ţie: Nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oa-meni.
Curată, ca un scaun în chipul focului, ca un palat însufleţit, ca un serai cuvântător al Cuvântului, ai încă-put pe Dumnezeu cel neîncăput. Pentru aceea, de strâm-torarea cea din iad slobozeşte-mă şi mă mântuieşte, cea cu totul lăudată.
Ceea ce eşti izvorul milei şi noianul bunătăţii şi adâncul cel nemărginit al milostivirii, şterge-mi toate iz-vorârile greşelilor mele, milostivă Preacurată, şi părtaş al milei mă arată.
Slavă ...
Greşit-am, milostiveşte-Te, Hristoase; nelegiuit-am, miluieşte-mă ca un Milostiv şi mult Îndurat şi-mi dăru-ieşte adânc de lacrimi ca să-mi spăl tina patimilor mele, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum ...
Deşteaptă-te, suflete trândave, scutură de la tine somnul şi greutatea lenevirii leapăd-o şi cu lacrimi fier-binţi de pocăinţă cazi la Maica Ziditorului tău, strigând: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ajută-mi mie.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cu duhul văzând mai înainte întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.
56
Tu eşti bucuria şi veselia a toată lumea, născând pe Hristos, veselia oamenilor. Pentru aceea, te rog pe tine, Maica lui Dumnezeu, umple de bucurie inima mea, întristarea păcatului scoţând-o.
Pâraiele patimilor inimii mele curgând, mi-au sur-pat casa, Curată; ci tu, ceea ce te-ai făcut casă preacu-rată a lui Dumnezeu, dăruieşte-mi lacrimi de umilinţă şi casă vrednică Duhului arată-mă.
Slavă ...
Năstrapă şi toiag, cămară şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi sicriu preafrumos, loc al sfinţirii, munte al lui Dumnezeu, biserică şi uşă şi pod, pe tine, Fecioară, pro-orocii mai înainte te-au vestit.
Şi acum ...
Îmi opreşte cuvântul ruşinea lucrurilor mele, şi-mi stinge glasul înfruntarea sufletului meu; îmi leagă şi limba ştiinţa, şi de rugăciune mă lepăd, cu singura tă-cere strig: Stăpână, mântuieşte-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Strălucita lumină cea neapropiată arată-ne-o nouă, celor ce mânecăm la judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.
Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului celui Milostiv, sufletul cel ce cu ticăloşie s-a întinat mi-luieşte-l, şi izbăveşte-mă de păcatul ce mă ţine şi mă ti-ranizează şi de răul obicei.
Suspinul inimii mele primeşte-l, Stăpână, şi fii mie bună părtinitoare şi apărătoare, când ticălosul meu suflet se va despărţi de trup şi către altă lume se va duce.
57
Slavă …
Stăpână, să-mi stai de faţă ajutătoare şi mângâie-toare la judecata cea înfricoşată şi prihănirile cele întin-se asupra mea şi pârele rupe-le ca pe un tort de păianjen.
Şi acum ...
Ştiu că singur eu, mai mult decât toţi am păcătuit, şi încă păcătuiesc, dar nu mă voi depărta de la tine, prea lăudată, nici la alt mijlocitor nu voi întinde mâinile mele.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Proorocului Iona urmând, strig: Viaţa mea slobo-zeşte-o din stricăciune, Bunule, şi mă mântuieşte, Mân-tuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie.
Acoperit-a bunătatea şi slava ta cerurile, precum este scris, şi s-a umplut de lauda ta tot pământul, Fe-cioară Prealăudată, că toate seminţiile şi limbile te feri-cesc pe tine.
Ceea ce ai născut Noianul cel mare al milei şi Adâncul bunătăţii, îndreptează-mă la limanul cel lin al pocăinţei, pe mine cel ce mă înviforăsc în noianul gân-durilor celor întinate şi al patimilor.
Slavă ...
Ceea ce eşti sfeşnic mult luminător, ce străluceşte ca aurul, goneşte-mi întunericul păcatelor mele cu lu-mina sprijinirii tale, şi-mi străluceşte mie raze luminoa-se ale iertării celei desăvârşite, Curată.
Şi acum ...
Să vadă scăpătaţii şi să se veselească cei săraci cu duhul, cei bogaţi în dumnezeieşti fapte bune, că Dumne-zeul tuturor a dăruit-o pe Preacurata Maica Sa, scăpare de obşte.
58
Sedealna:
Pe tine Fecioară, nor al Luminii celei pururea fii-toare a lui Dumnezeu, şi chivot, sfeşnic, năstrapă şi munte netăiat, mai înainte te-au numit proorocii, Doam-nă Preacurată; că dintru tine a ieşit, fără de sămânţă, în cele mai de pe urmă, Hristos Dumnezeul nostru, precum Tatăl bine a voit.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De tinerii Tăi cei ce au fost în cuptor, Mântuito-rule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a supărat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură au cântat şi bine au cuvântat, grăind: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Toată răutatea pe pământ am lucrat, eu cel fără de ştiinţă, şi nu este nici un fel de răutate pe care eu nu am lucrat, iar acum, apropiindu-mă de ieşire, mă cutremur de muncă; Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie şi să nu mă lepezi pe mine.
Dumnezeu cel mai înainte de veci, voind, S-a fă-cut Nou Adam din sângiurile tale cele preacurate, pe Care acum roagă-L să mă înnoiască pe mine cel înve-chit, care strig: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.
Slavă ...
Rugul cel oarecând nears a închipuit pântecele tău, cea cu totul fără prihană; că nu l-a ars nicidecum focul dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine, de focul cel nestins să mă izbăveşti, ca să laud fără de tăcere măririle tale, Curată.
Şi acum ...
Întru tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, îmi
59
pun toată nădejdea mea şi către tine scap totdeauna. Mântuieşte-mă cu solirile tale; izbăveşte-mă, cea cu to-tul fără prihană, de tulburarea ce mă ţine şi de gâlceava cumplitelor mele patimi şi primejdii.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel de care se înfricoşează îngerii ...
Mâini întinate întind şi ochii îi ridic către tine, ceea ce eşti cu dar dăruită, şi strig cu suspine: Miluieşte, Stăpână, sufletul meu; mântuieşte-mă precum voieşti, chiverniseşte-mă precum ştii, izbăveşte-mă de gheena, ca ceea ce toate le poţi.
Cea cu totul neîntinată, nu aflu nicidecum întru mine fapte ale dreptăţii, lucruri fără de lege lucrând, Cu-rată, şi suspinând mă tânguiesc ce voi face. Stăpâna tu-turor, ajutătoare fii mie, să nu mă înghită pe mine adân-cul pierzării.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ceea ce negrăit ai zămislit pe Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, mântuieşte-mă din stricăciune şi din toate felurile de ispite, de hotărârea cea înfricoşată, de osânda ceea ce va să fie şi de nestinsul foc cel veşnic, ca să te slăvesc, Curată, în veci.
Şi acum ...
Ceea ce eşti aproape de Dumnezeu, ca o Maică şi Fecioară, care prihană sufletească sau trupească nu ai, ci toată eşti bună şi fără de prihană, Doamnă, izbăveşte su-fletul meu cel prihănit cu tot felul de prihane şi dă-mi să merg fără de prihană din cele de aici.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oşti-
60
61
le, ca pe Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Izvorul cel de viaţă primitor şi pururea curgător, sfeşnicul cel cu totul de aur de Lumină purtător, biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, mai desfătat decât cerurile şi pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, cre-dincioşii să o mărim.
Primeşte-mi acum rugăciunea mea cea cu lacrimi şi-mi dă mie lăsare greşelilor celor ce am păcătuit eu ti-călosul, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată Stăpână, că pier de tot, din nemăsurata deznădăjduire.
Toată viaţa mea am cheltuit-o alergând după viaţa cea pătimaşă şi întinată şi mi-am stricat sufletul şi trupul cu patimile, şi nu am nădejde de mântuire. Ci, o, Maică Fecioară, mântuieşte-mă cu solirile tale.
Slavă ...
Când oştile şi taberele puterilor celor gândite se vor clătina, când stelele vor cădea, când soarele se va întuneca şi cerul ca o carte se va strânge şi pământul se va clăti de frică, atunci tu, Curată, ajută-mi.
Şi acum ...
Înălţimea tainei tale, Fecioară, a o înţelege este cu totul cu neputinţă, nu numai oamenilor, ci şi oştilor min-ţilor, că pe Dumnezeu Cel ce pe toate le-a făcut cu voi-rea dintru nefiinţă, L-ai întrupat mai presus de grăire.
* * *
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 2, Cântarea 1-a, Irmos:
În adânc a aşternut toată oastea lui Faraon, puterea cea prea-întrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se a pier-dut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Dumnezeu, alegându-te ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, S-a sălăşluit în pântecele tău cel fără prihană; pe Care roa-gă-L, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de prihana gre-şelilor să se izbăvească toţi cei ce te laudă pe tine.
Stătut-ai, Preacurată, ca o împărăteasă, de-a dreapta Împăratului, Celui ce a strălucit din pântecele tău, pre-cum zice psalmistul; pe Care roagă-L să mă arate stătător de-a dreapta în ziua răsplătirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Slavă ...
Firea oamenilor cea înţelenită cu toate cele necu-vioase, toată ai înnoit-o, născând Ploaia cea cerească. De aceea mă rog, Mireasă a lui Dumnezeu, brazda sufle-tului meu cea înţelenită arat-o aducătoare de roade.
Şi acum ...
Domnul cel preaslăvit, strălucindu-ne nouă Soare din pântecele tău, Preacurată, şi izgonind toată tulbura-rea diavolilor cea întunecoasă, ne-a luminat cu fulgere
dumnezeieşti.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Înflorit-a pustia ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Întru mine omul îmbrăcându-Se Făcătorul, a ieşit din pântecele tău, Preacurată, dăruind haina nestricăciu-nii celor ce prin multe necuvioşii s-au golit.
Născut-ai, Curată, pe Dumnezeu Cuvântul cel Prea-cinstit, pe Care cu dinadinsul roagă-L să miluiască sme-ritul meu suflet, cel mâhnit de necinstea dulceţilor.
Slavă ...
Vindecă, Preacurată, rănile sufletului meu, şi sme-rita mea inimă, cea otrăvită de veninul şarpelui, tămădu-ieşte-o cu doctoria ta cea lucrătoare.
Şi acum ...
Îndreptează-mi viaţa mea, Născătoare de Dumne-zeu, ocârmuind-o cu porunca cea dumnezeiască a Cu-vântului cel întrupat dintru tine, şi mă povăţuieşte către lumină, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doam-ne.
Picătură de umilinţă plouă-mi mie, Stăpână, ridi-când tot zăduful inimii mele şi oprind greşitele aduceri aminte ale gândului meu.
63
Pe mine cel ce sunt rănit cu sabia dezmierdărilor şi zac rănit, nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci vinde-că-mă cu suliţa şi Sângele Celui răstignit, a Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Slavă ...
Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânirea a toată zidi-rea, miluieşte-mă pe mine cel ce rău am sărăcit de dum-nezeiescul dar, ca să te măresc ca pe o bună folositoare a mea, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Caută spre mine cel bolnav, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi dezleagă patimile mele cele cumplite şi anevoie de vindecat, ca să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit toată omenirea.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părin-tele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat.
Preacurată, ceea ce ai născut Calea vieţii, povăţu-ieşte-mă la calea cea dreaptă, pe mine cel ce acum mă prăpăstuiesc dobitoceşte în căi neumblate şi în prăpăs-tiile cumplitelor întâmplări.
Înstrăinându-mă pe sinemi cu cuget nemulţumitor, curveşte am vieţuit, rătăcindu-mă în latură depărtată; ci întoarce-mă şi mă mântuieşte cu mângâierile tale Fe-cioară, Maică a lui Dumnezeu.
Slavă ...
Din apele tale cele de viaţă curgătoare adapă pe robul tău, cel ce se arde de văpaia păcatelor şi se primej-
64
duieşte de năvălirile diavolilor, Fecioară Maică Prea-curată
Şi acum ...
Cu bântuielile şi pânditurile celui viclean m-am omorât, Stăpână Preacurată; înviază-mă, ceea ce ai năs-cut viaţa cea ipostatică, Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud cu bună credinţă, pe tine cea cu totul fără prihană.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adân-cul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din strică-ciune, Dumnezeule.
Să nu mă arăţi bucurie diavolilor la judecata ce va să fie, Stăpână, ci roagă pe Judecătorul şi Fiul tău să caute spre mine cu blândeţe.
Cu gândurile şi cu faptele mele cele rele şi necu-vioase pornindu-Te spre mânie, Doamne, pe Maica Ta o aduc Ţie spre îmblânzire; ci, îndurându-Te, mă mântu-ieşte.
Slavă ...
Izbăveşte-mă de osândă, Stăpână, pe mine cel ce însumi sunt osândit cu greşelile, ca ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor şi Domnul.
Şi acum ...
Cu dormitarea lenevirii sunt cuprins; somnul pă-catului îngreuiază inima mea; ci cu mijlocirea ta, Prea-curată, ridică-mă şi mă mântuieşte.
Sedealna:
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine:
65
Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti grabnică folosi-toare.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului cel călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.
Tăria mea şi lauda, mântuirea, adevăratul sprijin şi zid nebiruit fiind, Stăpână, pe diavolii ce se luptă cu mine şi care pururea caută să mă omoare surpă-i.
Pe Dumnezeu întrupându-L din fecioreştile tale sângiuri, ai îndumnezeit omenirea, Fecioară. Pentru ace-ea pe mine cel spurcat cu patimile şi stricat cu meşteşu-girile vrăjmaşului, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă.
Slavă ...
Cuptorul mai-nainte a închipuit Naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că pe tineri nu i-a ars, pre-cum nici Focul cel nesuferit pântecele tău. Pentru aceea te rugăm, izbăveşte de focul cel veşnic pe robii tăi.
Şi acum ...
Heruvimii slăvesc, Serafimii, Scaunele, Stăpâniile şi Domniile laudă pururea Naşterea ta cea mai presus de minte, Marie cu totul lăudată. Că tu singură ai purtat în pântece pe Dumnezeu cu trup, pe Care roagă-L, Curată, ca să ne mântuim noi toţi cei ce cu dragoste te cinstim.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuptorul cel cu foc oarecând ...
Râvneşte cele bune, depărtându-te de cele rele,
66
prin lucrarea dumnezeieştilor fapte, având pe Maica lui Dumnezeu şi folositoarea tuturor cea neruşinată, rugă-toare pentru tine, suflete al meu, ca pe o milostivă şi de bine iubitoare.
Dezlegat-ai omenirea din legătura osândirii celei de demult, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog ţie, Preacurată, ca să dezlegi toată legătura răutăţii inimii mele, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Zi-ditorului.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Raza slavei Tatălui născând-o, Născătoare de Dum-nezeu, luminează inima mea cea mâhnită pentru neslava greşelilor şi părtaş arată-mă slavei celei pururea veşnice, binecuvântată, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut cu trup pe Înaltul Dumnezeu, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc, şi pe mine, cel ce rău am sărăcit de tot, mă îmbogăţeşte, Prea-curată, cu dumnezeieştile fapte bune, ca să te laud fiind mântuit.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei ar-zând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Fiul Părintelui cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea prea lăudată, o mărim. 67
Gustând Adam din mâncarea ce nu se cădea, moar-te din pom cu amar a cules. Iar Fiul tău pironindu-Se pe lemn, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru acesta te cinstim.
Împărăteasă eşti, Fecioară, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Împăratul şi Domnul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului; pe Care cu deadinsul roagă-L să în-vrednicească împărăţiei celei de sus pe toţi cei ce te laudă.
Slavă ...
Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea necăjită de undele dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe cel Bun, şi bună fiind toată, bagă-mă în porţile cele bune ale pocăinţei.
Şi acum ...
Cu luminătoarele raze ale Celui ce a răsărit din pântecele tău şi noaptea nedumnezeirii a pierdut, Fecioa-ră Maică Marie, luminează pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă şi din neluminatul întuneric îi izbăveşte în ceasul judecăţii.
68
DUMINICĂ SEARA
Glas 2, Cîntarea 1-a, Irmos:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dum-nezeu, Cel ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Pe mine cel ce cu bună credinţă, cu sufletul şi cu gura te mărturisesc pe tine, chiar de Dumnezeu Născă-toare, Curată şi fără prihană, de cumplitele primejdii, de boli şi de greşeli acum mântuieşte-mă.
Tot adâncul darurilor l-am cunoscut că este învis-tierit întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea, alergând acum cu osârdie la dumnezeiescul tău acoperă-mânt, ne mântuim.
Slavă …
Pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, roagă pe Cel ce S-a întrupat din preacuratele şi cinstitele tale sângiuri să ne izbăvească din greşeli şi de cumpli-tele ispite.
Şi acum …
Toţi credincioşii te-am câştigat pe tine laudă, şi scăpare, şi întărire, şi bucurie, şi sufletelor mântuire, şi nădejde şi zid, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dă-ruită.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în ini-
69
mile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cu rugăciunile tale, Curată, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, fă-L milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la acoperământul tău şi cu credinţă se închină Naşterii tale.
Ascultă, Fecioară, graiurile sufletului meu, pe care dintru adâncul inimii mele le aduc ţie, Prealăudată, şi din patimi şi din primejdii mântuieşte-mă.
Slavă …
Chiverniseşte-mi toată viaţa mea, Fecioară, nădej-dea şi folositoarea mea, şi mă izbăveşte de ispite şi de cumplitele primejdii, dumnezeiască Mireasă.
Şi acum …
Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai purtat în braţele tale pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică, din necunoştinţă şi din întunecare, roagă-te acum să ne izbă-vim noi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Te laud că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăi-mântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc smerenia Ta cea multă către mine, mult Milostive.
De rănile sufletului meu şi de bolile trupului dăru-ieşte-mi dezlegare, Stăpână, ceea ce ai născut pe Dum-nezeu.
Pe mine cel vânturat de patimi şi de gânduri şi de întreitele valuri ale vieţii, întru nădejde şi întru credinţă întăreşte-mă, Fecioară.
Slavă …
Cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu, izbă-veşte-mă de înconjurări şi de vifor şi de primejdii, ceea 70
ce eşti întru tot lăudată.
Şi acum …
Pe mine cel învăluit de valurile lumeşti răpeşte-mă, Fecioară, la limanul tău povăţuindu-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Armă nebiruită asupra ispitelor celor de multe fe-luri avându-te, de toată supărarea vrăjmaşilor ne izbăvim arătat, noi cei ce de-a pururea Născătoare de Dumnezeu te ştim pe tine.
Ceea ce eşti mai presus decât heruvimii, Plinirea legii ai născut, pe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat dintru tine, pe Care roagă-L pentru robii tăi.
Slavă …
Preacurată, ceea ce pe Făcătorul tuturor în braţele tale L-ai purtat, pe Acesta, cu rugăciunile tale, fă-L mi-lostiv nouă, celor ce din inimă acum către tine alergăm.
Şi acum …
Din strâmtorare şi din sufletul meu cel îndurerat, rugăciune aduc eu, ticălosul, ţie uneia ceea ce ai născut pe Cuvântul, Pricinuitorul îndurărilor; îndurându-te, mântuieşte-mă.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Liman de mântuire cunoscându-te, Stăpână, şi îno-
71
tând eu în marea vieţii cea cu multe griji, te chem pe tine ca să fii îndreptătoare sufletului meu.
Îmbrăcatu-m-am în haina nebuniei mele, rău păti-mind, Maică Pururea Fecioară; ci tu, care pe Dumnezeu ai născut, dă-mi mie veşmântul bucuriei.
Slavă …
Din sfinţita petrecere am căzut, mâhnindu-mă tică-losul; ci întoarce-mă, Stăpână, ceea ce eşti binecuvân-tată, la poruncile Fiului tău îndreptându-mă.
Şi acum …
Învredniceşte-mă dumnezeieştilor milostiviri, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv, Care cu Sân-gele Său i-a izbăvit pe oameni din stricăciune.
Sedealna:
Ceea ce eşti izvorul Milei, învredniceşte-ne să do-bândim milă, Născătoare de Dumnezeu; caută spre po-porul cel păcătos, arată, precum de-a pururea, puterea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ţie: Bucură-te, ca oare-când Gavriil, al celor fără de trupuri mai marele Voie-vod.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Cruce pironindu-Se, Cel ce S-a întrupat dintru tine, de Dumnezeu Născătoare, a rupt zapisul lui Adam. Pe Care acum, Fecioară, roagă-L, de toată răutatea să se izbăvească cei ce cu credinţă strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
72
Nădejde bună şi folositoare înfricoşată eşti Stăpână, şi acum te rugăm ca să dăruieşti noianul milostivirii tale tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine şi Fiului tău strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă …
Cu întunericul cel cumplit al vieţii fiind ţinut, pe Cel ce s-ar scârbi împreună şi împreună ar pătimi durere nu am agonisit. Cu strălucirea ta, Fecioară, dezleagă-mi negura greşelilor şi luminează-mă pe mine cel ce cânt: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum …
Cu haina cea frumoasă a mântuitoarelor porunci prin Botez îmbrăcându-mă, prin lenevire o am înnegrit eu, ticălosul. Şi acum alerg la tine, Fecioară, cerând ca să mă îmbrac iarăşi, prin tine, cu veşmântul întregii înţe-lepciuni.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât …
Îmi slăbeşte mintea mea acum, căzând întru adân-curile necinstirii, cât de aici cu feluri de rele sunt cu-prins. Ci tu, Fecioară, tămăduieşte-mă, cu lumina nepă-timirii îmbrăcându-mă.
Turn de tărie întemeiat şi temelie şi cetate şi păr-tinitoare agonisindu-te pe tine, toţi ne mântuim acum, lăudând Naşterea ta, Preacurată, şi prea înălţând-o întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Izvor al nemuririi strălucit te ştim pe tine, Născă-toare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul 73
Tatălui Cel fără de moarte, Care izbăveşte de moarte pe toţi cei ce-L prea înalţă pe Dânsul întru toţi vecii.
Şi acum …
Curgere de tămăduiri de-a pururea curgătoare ne izvorăşti nouă credincioşilor, Preacurată, dintru care cu îndestulare scoţând darul tău, lăudăm Naşterea ta, Prea-curată, şi o prea înălţăm întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.
De Dumnezeu fericită, Fecioară, toată nădejdea mea cu osârdie spre tine o pun; mântuieşte-mă, Maica Vieţii celei adevărate şi te roagă, Preacurată, ca să mă satur de desfătarea cea de-a pururea vecuitoare, eu cel ce cu credinţă şi cu dragoste cu laude te măresc pe tine.
Arătându-te, Fecioară, luminează întunericul sufle-tului meu cu strălucirile cele fără de materie ale luminii tale, ceea ce eşti uşa dumnezeieştii Lumini, şi de lumina şi de desfătarea cea veşnică a mă sătura învredniceşte-mă, Curată, pe mine cel ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări te măresc pe tine.
74
Slavă …
Pe cei bolnavi cu sufletul şi cu trupul şi căzuţi în patimi cumplite, văzându-i, Stăpână, tămăduieşte-i cu milostivirea ta şi îi slobozeşte acum din întristările ce îi supără, ca toţi neîncetat să te mărim pe tine cu cântări.
Şi acum …
În pântecele tău sălăşluindu-Se Fiul, pe Care din pântece mai înainte de veci Tatăl L-a născut, S-a făcut Om desăvârşit, şi izvor de daruri, pe tine, Maica lui Dumnezeu, te-a arătat nouă, celor ce cu credinţă ne în-chinăm Naşterii tale celei negrăite.
75
LUNI SEARA
Glas 2, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântarea lui Moisi luând, strigă suflete: Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dum-nezeul meu, şi-L voi slăvi pe El.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Buzele sufletului meu cele închise deschide-le şi limpezeşte gândul şi limba mea, Preacurată, ca să ves-tească gura mea lauda ta, Născătoare de Dumnezeu, şi din inima mea să-ţi aduc mulţumită.
După Dumnezeu, ţie ţi-am dăruit cu totul mântui-rea mea, Preacurată, eu robul tău, şi toată dorirea, ţine-rea, dragostea şi înainte punerea din toată vârtutea şi din tot sufletul întinzându-le către tine.
Slavă ...
Plâns ucigător de patimi şi tânguire, curgerea de-a pururea vie a umilinţei şi lacrimă stingătoare a gheenei, tăcere curăţitoare şi fericita smerenie, păzitoarea cea mare, dăruieşte-mi mie, Stăpână.
Şi acum ...
Pe tine, Împărăteasa tuturor, cu ciucurii cei de aur ai curăţeniei fiind îmbrăcată şi împodobită, şi cu haina aurită şi strălucită a fecioriei înfrumuseţată fiind, Prea-curată, Dumnezeu te-a pus de-a dreapta Sa.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Mintea mea cea neroditoare, cu milostivirea Ta
76
arat-o aducătoare de roade, Dumnezeule, Lucrătorule al bunătţilor şi Săditorule al celor cuvioase.
ă
Ca pe o cămară frumoasă a Mirelui, ca pe un palat însufleţit al Stăpânului, ca pe o porfiră cinstită a Împăra-tului şi ca pe un sălaş ferecat cu aur, Preacinstită, te rog, mântuieşte-mă pe mine cel ce te cinstesc pe tine.
Iată dumnezeiasca căruţă cea cu multe nume nu-mită; iată dumnezeiescul scaun cel cu aur ferecat; iată dumnezeiescul pat cel cu porfiră aşternut, pe care S-a o-dihnit Împăratul meu Hristos, Fecioara Stăpâna, pe care să o lăudăm.
Slavă ...
Dobitoceşte plecându-mă pornirilor celor dobito-ceşti, eu cel cu cuvântare şi cu pricepere cinstit, ca un fără de minte m-am alăturat şi m-am asemănat dobitoa-celor celor fără de minte; ci tu, ceea ce ai născut pe Cuvântul, pe mine miluieşte-mă.
Şi acum ...
Cel ce ai întemeiat luna şi stelele, şi cerul l-ai în-tins ca o piele şi pământul l-ai aşezat pe ape neţinut, Cuvinte, biserică mai desfătată şi mai înaltă decât ceru-rile ai arătat-o pe ceea ce Te-a născut pe Tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Naşterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai înainte văzând-o, a propovăduit strigând: Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la miazăzi şi din muntele cel sfânt şi umbros ai venit, Hristoase.
Picaţi munţi veselie şi izbucniţi dealuri bucurie, că muntele cel arătat şi sfânt, cea Prealăudată, tuturor a pi-cat dumnezeiască dulceaţă şi bunătate.
77
Mai presus de cât toată mintea este înălţată minu-nea ta; se biruieşte şi puterea cuvintelor tâlcuind-o pe dânsa, că pe Cuvântul cel netâlcuit şi necuprins L-ai năs-cut, Fecioară.
Slavă ...
Mi se leagă glasul meu şi limba mi se împiedică, căci mi se pare că stau înaintea înfricoşatului Tău divan, Doamne al meu, Doamne; pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, Milostive, îndură-Te şi spre mine.
Şi acum ...
Miluieşte-mă, Născătoarea Cuvântului cel Milos-tiv, pe mine care m-am făcut nemilostiv şi nevrednic de milă, ca cela ce despre toate poruncile Stăpânului m-am lenevit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Negura sufletului meu risipind-o, Mântuitorul meu, cu lumina poruncilor Tale luminează-mă, ca un singur Împărat al păcii.
Aducându-mi aminte de înfricoşatul divan al Fiu-lui tău, mă cutremur cunoscând lucrurile mele cele cum-plite, Născătoare de Dumnezeu, care covârşesc cu ne-măsurarea mulţimea nisipului cel de lângă mare şi dan-sul stelelor cel nemăsurat.
Ceea ce eşti răsărit al Soarelui slavei, străluceş-te-mi raza dumnezeieştii umilinţe, mie celui ce şed întru întuneric şi în umbra morţii şi mai-nainte de îngropare, ca un mort, ca pe mortul meu să-l plâng.
Slavă ...
Minte întunecată, inimă zăbavnică şi limbă îngustă, ce laudă vor aduce ţie, Fecioară? Căci toată lumea de s-ar 78
face buze şi limbi nu va putea cu adevărat, după vredni-cie, să te laude pe tine, Stăpână.
Şi acum ...
Afară de ajutorul tău şi împreună lucrarea ta, Fe-cioară, deşartă este lacrima, deşartă truda oamenilor, su-doarea şi osteneala şi toată nevoinţa fără de tărie. Pentru aceea, ajută-mi mie, cel ce doresc să mă mântuiesc.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul păcatelor fiind ţinut, Hristoase, şi în noianul vieţii mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fia-ră, aşa şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieş-te, Mântuitorule.
Spre tine nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Fe-cioară Prealăudată; tu, pe sufletul cel ce se duce către moarte, povăţuieşte-l către viaţă.
Tu îmi cunoşti multă neputinţa mea şi trândăvirea o ştii, Stăpână; precum însăţi ştii mântuieşte-mă, şi pre-cum voieşti de gheenă izbăveşte-mă.
Slavă ...
Cuvântul, Cel ce cu voirea toate le-a înfiinţat, Care este de-a pururea vecuitor şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, din Fecioară poartă fiinţa mea.
Şi acum ...
Înotând eu în noianul vieţii, furtuna şi întreitele în-văluiri ale patimilor mă clătesc pe mine; încetează valul, Preacurată, şi tulburarea cea nestatornică îmblânzeşte-o.
Sedealna:
Lenea cea cumplită a sufletului meu şi slăbiciunea inimii mele văzându-le, vindecă-le cu rugăciunile tale,
79
Maica lui Dumnezeu, şi părţii celor mântuiţi învredni-ceşte-mă, izbăvindu-mă de întuneric şi de muncă, ca ceea ce însăţi eşti nădejdea şi mângâierea mea.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe heruvimi urmând tinerii, în cuptor dănţuiau strigând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru ade-văr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate pentru păcatele noastre, Cel ce eşti Prealăudat şi Preaslăvit întru toţi vecii.
Sfeşnicule de aur, chivotule purtător de lumină, masă sfântă, scaune de foc, rugule nears, cădelniţa cea cu totul de aur, cetate slăvită şi prea vestită, cămara cea cu totul de aur, palatule de aur şi cu roşu împodobit, Stăpână, mântuieşte-mă.
Cuvântul lui Dumnezeu cel Unul-Născut intrând în pântecele tău, părtinitoare neruşinată te-a dăruit pe tine creştinilor. Pentru aceea te rog pe tine, Fecioară, milu-ieşte sufletul meu, care toată ziua şi noaptea te cheamă pe tine.
Slavă ...
Unul Dumnezeu, Cel ce a măsurat cu palma ceru-rile şi pământul şi din nefiinţă a înfiinţat fiinţa cea fără de trup şi nematerialnică a îngerilor, Fecioară, Acesta prin înger «bucură-te» ţi-a trimis ţie, şi plecând cerurile, întru tine S-a sălăşluit.
Şi acum ...
Aducerea cea săracă a graiurilor mele primind-o ca un prinos desăvârşit fără de prihană, ca nişte tămâie cu bun miros, ca nişte mir din aromate alcătuit, izbăveş-te-mă, de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdia şi înconjurarea patimilor.
80
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce a însemnat ...
Biserică preacurată a Mântuitorului şi Împăratului meu Hristos, scaunul cel preaslăvit, cerul cel preaînalt, raiule cel cu adevărat nejefuit, Stăpână, deschide-mi mie uşile raiului.
Mână dreaptă aproape stătătoare şi apărătoare tare să te aflu pe tine, Fecioară, în vremea ieşirii mele, când va vrea să lipsească cu amar dintru mine duhul meu, că pe căi strâmbe şi aspre am umblat.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Sufletul meu cel omorât cu dulceţile şi care în la-tura şi în umbra morţii locuieşte, Născătoare de Dumne-zeu, Stăpână, ceea ce ai zămislit Viaţa cea dumnezeias-că, înviază-l şi luminează-l cu lumina solirilor tale.
Şi acum ...
Munte ce pică dulceaţă şi îndulceşte amărăciunea lumească te-ai arătat, Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Roua cea preadulce; pentru aceea îndulceşte-mi amărăciunea păcatelor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cel ce a însemnat mai înainte în rug, în muntele Sinai oarecând, lui Moisi, taina Fecioarei, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Din pământeni cine a auzit una ca aceasta sau cine a văzut cândva? Că Fecioara s-a aflat având în pântece şi fără de durere Prunc a născut. Întru acest chip este minunea ta şi pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu,
81
te mărim.
Preasfântă Fecioară, prea fără prihană, Preacurată Doamnă, Prealăudată, Cinstită, căruţa Cuvântului cea prea luminoasă, lumina ticălosului meu suflet, suflarea şi viaţa mea, precum ştii, precum voieşti, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Din pântecele maicii mele spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat, Curată, eu smeritul şi săracul de fapte bune; tu îmi fii mie, Fecioară, fierbinte povăţuitoare că-tre fapta bună, netezind cărările mântuirii mele.
Slavă ...
Nădejdea şi ajutorul mântuirii mele spre tine, Mai-ca lui Dumnezeu, întru toate stă, după Dumnezeu, că spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat eu săracul, să nu mă părăseşti, ci sprijineşte-mă, Preacurată.
Şi acum ...
Fecioară, tu eşti lauda ticălosului meu suflet, tu eşti dulceaţa şi luminarea, tu eşti bucuria mea, tu dul-ceaţa inimii, tu lumină şi îndulcire şi viaţă, tu mângâiere dumnezeiască, tu eşti bucurie şi veselie.
82
MARȚI SEARA
Glas 2, Cântarea 1-a, Irmos:
Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat: «Să cântăm Domnului că S-a preaslăvit».
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Pe tine, Preacurată, ceea ce eşti lăcaş preacurat al lui Dumnezeu, te rog: Inima mea cea întinată cu dulceţi necurate curăţeşte-o, ca să te slăvesc pe tine.
După Dumnezeu avându-te pe tine, Fecioară, aju-tătoare neruşinată şi părtinitoare nebiruită, sprijinitoare, păzitoare şi mijlocitoare, strig ţie: Mântuieşte-mă.
Slavă ...
Având mulţime de păcate, care covârşesc cu nemă-surarea nisipul cel de pe lângă mare şi mulţimea stelelor, la mulţimea milei tale am scăpat.
Şi acum ...
Fecioară, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel ce este tuturor neîncăput, dar întru tine încăput fă-cându-Se, pentru bunătate, pe Acela roagă-L să se mân-tuiască cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
83
De Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti binecuvân-tată, tu singură fii părtinitoarea şi ajutorul meu şi izbă-veşte-mă de asupreala diavolilor, de patimile cele ce mă necăjesc şi de judecată, şi de munca focului celui ce arde cu văpaie.
Firea oamenilor cea stricată ai înnoit-o, Preasfân-tă, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Care din strică-ciune întru nestricăciune pe ea a mutat-o; pentru aceea pe mine cel stricat cu dulceţile fă-mă nestricăcios şi de-a doua oară zideşte-mă.
Slavă ...
Te slăveşte pe tine, ceea ce eşti una binecuvântată şi preaslăvită, neamul oamenilor. Pentru aceea fă-mă moştean al slavei celeia ce va să fie cu mijlocirea ta, Fecioară, pe mine cel ce cu credinţă te laud pe tine, ceea ce eşti preaslăvită de Dumnezeu.
Şi acum …
Vindecă patimile sufletelor şi ale trupurilor noas-tre, cea cu totul fără prihană, şi fă-ne a umbla pe cărările ce duc către îndulcirea cea veşnică şi către desfătarea cea necurgătoare şi nepieritoare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu În-suţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceea strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doam-ne.
Străluceşte-mi, Preacurată, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, ceea ce ai născut Lumina cea ipos-tatică.
Fecioară, ceea ce ai primit în pântecele tău Focul
84
dumnezeirii, de focul cel veşnic izbăveşte-mă.
Slavă ...
Binecuvântată, Preacurată, cu rugăciunile tale vin-decă durerea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Dum-nezeu, Doctorul tuturor.
Şi acum …
Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, rupe-mi lan-ţurile greşelilor mele şi către cărările vieţii povăţuieşte-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cărbunele care mai-nainte s-a arătat Isaiei, ca un soare din feciorescul pântece a răsărit şi celor ce se rătă-ciseră întru întuneric luminarea dumnezeieştii cunoştin-ţe dăruindu-le.
Muntele cel cu adevărat netăiat, uşa cea încuiată şi izvorul cel pecetluit, grădina cea prea mirositoare şi de Dumnezeu sădită, livada ceea ce a înflorit Floarea nestri-căciunii, te lăudăm pe tine, Stăpână.
Cu osârdie din tinereţe toată desfrânarea lucrând-o, întinându-mi sufletul şi trupul, te rog pe tine, Fecioara cea curată şi neîntinată, şi trupul şi sufletul curăţeşte-l, sfinţeşte-l şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Scaunul cel înalt şi vederos, cel înălţat mai presus de puterile cele fără de trupuri, întru care Isaia a văzut pe Hristos Domnul slavei şezând, ridică-mă pe mine cel întărit în scaunul patimilor.
Şi acum ...
Postind de fapta bună, m-am umplut de toată des-fătarea cea oprită până la saţiu şi acum flămânzesc de
85
masa cea mântuitoare. Ci tu, cu pâinea pocăinţei întăreş-te-mă, ceea ce eşti masă care ai purtat Pâine pe Dum-nezeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Glasul graiurilor celor de rugăciune, din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti Pricinuitorul mântuirii noastre.
Spre tine mi-am pus nădejdea mântuirii mele, Mai-că pururea Fecioară, şi pe tine te pun apărătoare a vieţii, întemeiată şi neclătită.
Vindecă patimile mele cele de multe feluri, Maică nenuntită, cea singură atotputernică, că tu liman neînvi-forat te-ai arătat nouă, celor ce te lăudăm pe tine.
Slavă ...
De întunecarea cea nemăsurată izbăveşte-mă pe mi-ne cel ţinut cu multe greşeli, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână, şi din mâinile diavolilor răpeşte-mă.
Şi acum ...
Preasfântă Fecioară, Mireasă dumnezeiască, ceea ce eşti după Dumnezeu părtinitoare robilor tăi, în ceasul cercării fă-te sprijinitoare sufletului meu.
Sedealna:
Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, stri-gând: Bucură-te, toiagul dintru care fără de sămânţă ră-sărind Dumnezeu, a pierdut prin lemn moartea.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel binecuvântat şi preaslăvit.
86
Spre tine toată nădejdea din suflet mi-am pus, şi caut aşteptând cu adevărat dumnezeiasca mângâiere; în-tâmpină-mă, Curată Născătoare de Dumnezeu, şi bucu-ră-mă, arătându-mi mie cărarea ce suie către Dumnezeu.
Fecioară cinstită, neispitită de nuntă, Curată bine-cuvântată, îndreptătoarea celor ce cad şi izbăvirea celor ce păcătuiesc, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, mân-tuieşte-mă, şi ca o milostivă din munca cea veşnică ră-peşte-mă, ca să te slăvesc pe tine.
Slavă ...
Ceea ce eşti nădejdea şi ajutorul credincioşilor, de Dumnezeu Născătoare, sârguieşte de ajută robilor tăi, cei cufundaţi în patimi, şi întru amăgirile diavolilor şi întru întreitele învăluiri ale necazurilor, celor ce scăpăm la tine cu nădejdea sufletului.
Şi acum ...
Tu ne-ai izbăvit pe noi de cumplita osândă a gre-şelilor, şi întristarea cea de demult a celor întâi zidiţi ai dezlegat-o, Prealăudată, născând mai presus de fire pe Ziditorul tuturor; pentru aceea după vrednicie credincio-şii te fericim.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Chipul cel de aur defăimându-l ...
Ceea ce eşti izvor viu, ca ceea ce ai născut Apa vieţii, sufletul meu cel topit de arderea păcatelor adapă-l, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi din văpaia cea veş-nică răpeşte-mă.
Împuns fiind cu săgeata vrăjmaşului, m-am rănit cu totul la suflet şi pătimesc boli nevindecate; ceea ce ai născut negrăit pe Mântuitorul Hristos, întru totul fără 87
prihană, vindecă-mă şi mă mântuieşte, nădejdea mea cea tare.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Pe mine cel omorât gânditor de nemăsuratele mele răutăţi, înviază-mă dumnezeiască Mireasă, Fecioară, şi cu rugăciunea ta izbăveşte-mă de toată înşelăciunea vrăjmaşului celui stricător de suflet şi a ucigaşului.
Şi acum ...
Curată, izbăveşte-mă de urgia Fiului tău şi Dum-nezeu, care mă înfricoşează, şi în ceasul judecăţii, ca o atotputernică, apucă mai înainte gata ajutătoare şi de ca-prele cele de-a stânga izbăveşte-mă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschim-bat, prin mijlocul focului cântau: Toată zidirea cea în-fiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vredni-cie şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, pri-meşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumneze-iască; că tu creştinilor eşti folositoare şi pe tine te mărim.
Umple de bucurie inima mea, Maică Fecioară, ceea ce ai primit Bucuria în pântecele tău; luminează, Curată, sufletul meu cel smerit şi cu negura multor greşeli ţinut, că tu ai născut tuturor Lumina.
Străluceşte-mă cu lumina ta, de Dumnezeu dăruită, pe mine cel ce zac întru întunericul cumplitei trândăviri şi nu voiesc nicidecum să păzesc legile lui Dumnezeu, 88
ca după datorie să te fericesc pe tine, ca pe o părtinitoare a mea.
Slavă ...
Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce pentru în-durările Tale cele negrăite Te-ai întrupat din Fecioară, ca să mă mântuieşti pe mine, izbăveşte sufletul meu de toată diavoleasca rătăcire şi pândire şi toate păcatele mele cele nenumărate şterge-le.
Şi acum ...
Ceea ce eşti iubitoare de bine, Stăpână, sufletul meu cel necăjit cu multe păcate acum îmbunătăţeşte-l şi mă mântuieşte, Curată, de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel ce mă înviscolesc de-a pururea în noianul vieţii şi cumplit mă înviforez.
89
MIERCURI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe po-porul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, pe mine cel rănit cu patimile tămăduieşte-mă şi din focul cel veşnic răpeşte-mă, singură de Dumnezeu dăruită.
La bunătatea ta acum alerg, Maică Fecioară cu totul fără prihană, izbăveşte pe robul tău de bolile cele sufleteşti, de patimile cele stricătoare de suflet şi de fo-cul cel veşnic.
Slavă ...
Noi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, care ne-am îmbogăţit cu tine, întărirea şi părtinitoarea noastră, de întreitele învăluiri ale vieţii şi de toate felurile de ispite ne mântuim.
Şi acum ...
Ceea ce eşti scăparea credincioşilor, pururea Fe-cioară, tare ajutătoare celor ce aleargă la tine, de toată nevoia şi vătămarea potrivnică mântuieşte-ne pe noi.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în ini-
90
mile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cădelniţă cu adevărat de aur, şi năstrapă a manei, şi munte dumnezeiesc şi palat prea veselitor al lui Dum-nezeu, pe tine, Fecioară, te numim.
Biserică şi sfinţit lăcaş al Cuvântului fiind, Născă-toare de Dumnezeu, fii mie curăţitoare greşelilor, Prea-sfântă pururea Fecioară.
Slavă ...
Miluieşte-mă, Curată, pe mine cel ce am mâniat pe Cel Singur iubitor de oameni şi Fiul tău, şi în starea drepţilor numără-mă, cea singură de-a pururea Fecioară.
Şi acum ...
Limbă de om nu poate să tâlcuiască adâncul răută-ţilor mele, Fecioară, că mai presus de măsură am nele-giuit, ci tu, ca o Maică a milei, miluieşte-mă.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Te laud că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăi-mântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă smerenia Ta cea către mine, mult Milostive.
Pe tine, Fecioară, noi creştinii te-am câştigat ajutor şi acoperământ, ceea ce ne scoţi pe noi din cumplite pri-mejdii.
Stăpână, ceea ce eşti neispitită de nuntă, care pe Dumnezeu în pântece L-ai primit, de primejdii şi de ne-cazuri pe toţi izbăveşte-i.
Slavă ...
Zid nebiruit şi nădejde tare noi credincioşii întru necazuri te-am câştigat pe tine Născătoare de Dumnezeu.
91
Şi acum ...
Mijlocirea ta, Stăpână, câştigând-o ca pe o temelie temeinică, de multe feluri de necazuri ne izbăvim.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu, Soarele cel luminos al dreptăţii, luminează sufletul meu cel ce doar-me în noaptea vieţii, cu raza rugăciunilor tale, Stăpână.
Sub acoperământul tău şi sub părtinirea ta, noi cre-dincioşii totdeauna scăpând cu credinţă, Preacurată, prin tine ne izbăvim de toată cumplita primejdie, Fecioară.
Slavă ...
Din neştiinţă întru umflarea trufiei înălţându-mă, Curată, cădere cumplită am pătimit; ci dă-mi mie să bi-ruiesc prin pocăinţă nebunia cea mai dinainte.
Şi acum ...
Pe mine cel omorât cu veninul păcatului, Preacu-rată, ceea ce ai născut pe pământ Viaţa cea cu adevărat neîmbătrânitoare, înviază-mă, ceea ce singură eşti nădej-de celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem a-dâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Cela ce toate cu voirea le lucrează, voind a locuit în pântecele Tău cel neispitit de nuntă, dăruind nestrică-ciune, ca un Îndurat, celor ce bolesc cu stricăciunea.
92
Pe mine cel rătăcit în calea vieţii şi care adeseori în căile cele neumblate ale păcatului cad, povăţuieşte-mă, Stăpână, către calea pocăinţei.
Slavă ...
Fii mie sprijinitoare despre răutăţile mele cele de multe feluri, cea cu totul fără de prihană, şi izbăveşte-mă de meşteşugirea balaurului şi din cursele acestuia răpin-du-mă.
Şi acum ...
Fă-mi mie viaţa luminoasă, ceea ce singură ai născut Lumina cea neapropiată, şi la liman bine liniştit povăţuieşte-mă, Maică, şi mă mântuieşte.
Sedealna:
Curată, ceea ce eşti cu totul neîntinată, cu picătu-rile milei tale rourează ticălosul meu suflet, cel topit de arderea păcatelor, de toată întinăciunea curăţindu-l, şi din înfricoşata osândă a focului celui veşnic slobozeşte-mă.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe mine cel omorât şi în pământ întors m-ai înviat, născând pe Dătătorul de viaţă, şi din iadul cel mai de jos m-ai scos pe mine, cel ce te slăvesc pe tine cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu întru tot Curată.
Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale cele către Fiul tău, fiind liman întemeiat, părtinitoare înfrico-şată şi zid nesurpat, celor ce întru nevoi se primejduiesc şi întru necazuri se viscolesc, din ispitele cele în multe
93
chipuri mântuieşte pe robii tăi.
Slavă ...
Stăpână de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai întrupat cu puterea Preasfântului Duh pe Fiul, Cel ce se înţelege de o fire cu Tatăl, pe Acesta neîncetat roagă-L să milu-iască pe cei ce cântă: Bine eşti cuvântată ceea ce ai năs-cut pe Dumnezeu cu trup.
Şi acum ...
Curată Fecioară, ceea ce ai făcut cer pe fiinţa noas-tră cea pământească şi stricăcioasă cu fierbinte rugăciu-nea ta, fă să se îndrepteze rugăciunile şi cererile noastre către Fiul tău şi Dumnezeul şi Împăratul tuturor.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât ...
Patimile inimii mele tămăduieşte-le cu milostivi-rea ta, Prealăudată, mintea mea împacă-o, sufletul meu luminează-l şi a călători către cărările cele mântuitoare fă-mă, ca de-a pururea să te fericesc.
De întinăciunea cea pricinuită din patimi curăţeş-te-mă, Curată, cu mijlocirea ta, şi luminează-mi, rogu-mă, inima mea cea întunecată cu întunecările diavolilor, ca să te fericesc pe tine, Stăpână de Dumnezeu fericită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ca să te laud pe tine cu glasuri de mulţumiri, ca să te slăvesc pe tine, cea cu totul fără prihană, fă-te turn de apărare, îngrădire şi întărire mie celui ce mă clătesc din-spre toate părţile de bântuielile cele potrivnice şi a că-dea mă primejduiesc.
94
Şi acum ...
Ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu cel Prea-înalt, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc, şi pe mine care cumplit am sărăcit cu totul, cu dumneze-ieştile fapte bune îmbogăţeşte-mă, Preacurată, ca să te laud pe tine, fiind mântuit.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea-înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.
Dumnezeieştii iubiri de oameni învredniceşte-mă, Fecioară, ceea ce singură ai născut negrăit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care Şi-a împrumutat trup dintru tine, şi mă izbăveşte de văpaia ce va să fie şi de toată munca, pe mine cela ce cu dragoste te slăvesc pe tine.
Ca pe o tare părtinitoare, ca pe o nădejde şi zid, şi anghiră şi acoperământ întemeiat, ca pe un reazem ne-biruit şi adăpost neînviforat, şi singură tare scăpare toţi câştigându-te pe tine, ne mântuim, Prealăudată.
Slavă ...
Fecioară, când se vor arăta cele ascunse ale fiecă-ruia, tu pe mine îndreptează-mă, că poţi cu adevărat şi din întuneric să mă izbăveşti şi în latura luminii să mă 95
aşezi, unde este bucuria cea negrăită a celor ce se vese-lesc.
Şi acum ...
Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea dumneze-iască, inima mea care s-a întunecat cu multe adausuri de patimi şi de gânduri străine luminează-o, picături de la-crimi dăruindu-mi de-a pururea, ca să-mi spăl întinăciu-nea greşelilor mele.
96
JOI SEARA
Glas 2, Cântarea 1-a, Irmos:
Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat: Să cântăm Domnului, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieş-te-mă, Fecioară, pe mine cel rănit cu patimile şi din veş-nicul foc mă răpeşte, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită.
Izbăveşte-mă, Curată, de scrâşnirea cea prea grea a dinţilor, de suspinul lacrimilor, de prea amarul frig al tartarului, de întunericul cel mai dinafară şi de viermele cel neadormit.
Slavă ...
Mulţime tinoasă şi tulburare a gândurilor celor întinate şi necurate şi de stricăciune făcătoare izvorăşte în sufletul meu; ci tu, Curată, cu lacrimile mele, usuc-o pe aceasta.
Şi acum ...
Securea este aproape, nerodirea grăbeşte către tă-iere, lenevirea multă şi sarcinile mele cu greu de purtat; Stăpână Fecioară, ajută-mi mie.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea
97
asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Între mulţi tâlhari căzând eu ticălosul, dezbrăcat am rămas şi rănit şi părăsit; ci tu, Născătoare de Dumne-zeu, nu mă trece cu vederea.
Suspin neîncetat, zdrobire a inimii şi smerenie, vreme de pocăinţă şi gând de întoarcere dă-mi mie, prea lăudată.
Slavă ...
Ceea ce ai născut pe Lucrătorul îndurărilor şi pe Dătătorul curăţirilor, lucrător de fapte bune, de sadurile cele fără de moarte, fă-mă pe mine, Stăpână.
Şi acum ...
Gânditor şi simţitor, ziua şi noaptea cad cu durerea sufletului la tine, Curată; izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei gândiţi şi simţiţi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu În-suţi Domnul, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul; pentru aceea strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doam-ne.
Holda cea nelucrată, ţarina cea nearată, care ai odrăslit Bucuria, dăruieşte-mi dar de izvor de lacrimi al umilinţei celei de bucurie făcătoare şi plâns veselitor, ca să dobândesc mângâiere acolo.
Prin vicleşugul şarpelui din petrecerea cea din rai căzând, Stăpână, viaţă dureroasă şi cu multe lacrimi am aflat; pentru aceea te rog pe tine ca să iau iarăşi prin tine patria mea cea veche şi iubită.
98
Slavă ...
Din lucrurile mele deznădăjduit fiind şi neavând nădejde de mântuire nicidecum, la îndurările tale cu cre-dinţă alerg, Prealăudată; ceea ce eşti nădejdea cea tare şi mare a celor deznădăjduiţi, mântuieşte-mă, Maica lui Dumnezeu.
Şi acum ...
Luând în minte divanul întru care voi să fiu jude-cat eu osânditul, mă tânguiesc, lăcrimez, plâng şi mă mâhnesc, având mulţime de nemăsurate greşeli, şi strig ţie: Mântuieşte-mă, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cărbunele Care mai înainte S-a arătat Isaiei, ca un Soare din feciorescul pântece a răsărit, celor ce se rătăci-seră întru întuneric, luminarea dumnezeieştii cunoştinţe dăruindu-le.
Cântarea cea cu durere, care din suflet dureros se trimite, primeşte-o, ceea ce ai născut pe Hristos fără de durere, şi de gheena cea prea dureroasă izbăveşte-mă.
Pe mine cel străpuns cu amarele săgeţi ale vrăjma-şului celui războinic, Stăpână, străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, Cela ce pentru mine cu suliţa în coasta cea izvorâtoare de viaţă S-a împuns.
Slavă ...
Datoria strămoaşei Eva tu ai plătit-o, Maica lui Dumnezeu, născând pe Mântuitorul lumii, Cel ce S-a îmbrăcat cu trup dintru tine; pentru aceea toţi te fericim pe tine, cea cu dar dăruită, Fecioară cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Marie Preacurată, ceea ce ai izvorât Izvorul înţe-
99
lepciunii, Maica lui Hristos, a Însăşi Înţelepciunii, înţe-lepţeşte-mă pe mine să mă abat de la amăgirile înţelep-tului întru răutate.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Glasul graiurilor celor de rugăciune din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti pricinuitorul mântuirii noastre.
Cu ploile lacrimilor spală-mă şi cu curgerile umi-linţei îmbată brazdele inimii mele, Curată, şi înmulţeşte rodurile acesteia.
Dezleagă-mi lanţurile cele mult împleticite ale greşelilor mele, rupe-mi zapisele, Cinstită; că toate le poţi, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor.
Slavă ...
Stau întru hotarul a două patimi deopotrivă puter-nice, ca într-o cumpănă. Însă te rog, Fecioară, să nu bi-ruiască deznădăjduirea pe nădejdea mea.
Şi acum ...
Muncile şi pedepsele, caznele cele amare, bătăile cele usturătoare, vârtejurile şi legăturile cele nedezlegate aşteaptă pe sufletul meu, de care izbăveşte-mă, Fecioară.
Sedealna:
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort întins pe lemn, plângând cu amar grăia: «Fiul meu, ce este această taină străină? Tu, Cel ce dăruieşti tuturor viaţă veşnică, cum de voie mori pe Cruce cu moarte de ocară?».
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos 100
a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.
Acum se sileşte vrăjmaşul, căscând, ca să mă ia în pântecele său, pentru că de pretutindeni îmi aduce mie ispite şi curse, tăind tot sporul meu; ci mai înainte în-tâmpinându-mă, izbăveşte-mă, Fecioară Maică, de bân-tuiala lui cea vicleană.
Viforul nelegiuirilor, furtuna greşelilor, iarna pă-catelor şi viscolul căderilor tulbură smeritul meu suflet, Stăpână, şi către adâncul deznădăjduirii mă împing; ci îndreptează-mă, Fecioară, la limanul cel liniştit al pocă-inţei.
Slavă ...
Inimă zdrobită şi smerită dăruieşte-mi, Stăpână, ca ziua şi noaptea cu durere plângând, să milostivesc pe Dumnezeu, până încă am vreme de pocăinţă, mai înainte de a veni asupră-mi, ca un fur, ceasul cel înfricoşat al morţii.
Şi acum ...
Bucură-te, Preasfântă Doamnă, cea cu multe nume numită, Fecioară, Maica lui Dumnezeu Marie, lauda cre-dincioşilor, izbăvirea blestemului, scară cerească, minu-ne neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuvântul muncitorului pentru că biruia ...
Ieşirea este aproape, a săpa casa furul se sârguieş-te, în mâini a luat secera secerătorul şi aşteaptă de sus să ia ameninţarea. Vino mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem, o, suflete al meu, şi la Născătoarea de Dum-nezeu cu credinţă să alergăm.
101
Nor luminos al Soarelui slavei, cel neînserat şi ne-apus, palatule al Stăpânului, cel cu multe daruri dăruit, cămară a Mirelui Celui frumos, Mireasă Stăpână, când pe nori purtându-Se va veni să facă judecată Stăpânul cel de obşte, adu-ţi aminte de sufletul meu.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cerule cel nou, raiule cel cu mir mirositor şi bine mirositor, întru care a odrăslit Lemnul nestricăciunii, părtaş al cinei celei cereşti arată-mă, Fecioară, ca să mă împărtăşesc de desfătarea cea dulce şi necurgătoare şi prea bine mirositoare a raiului.
Şi acum ...
Întunecare şi nedumerire a cuprins sufletul meu, Preacurată, când privesc la divanul cel a toată lumea şi judecata cea înfricoşată în minte o gândesc; ci tu, ceea ce ai zămislit pe Ziditorul şi Purtătorul de grijă al zidirii, izbăveşte de ţinerea cea din iad sufletul meu.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cuvântul muncitorului, pentru că biruia, de şapte ori a fost ars cuptorul oarecând, întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat: Toate lu-crurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Cu suflete curate şi cu buze neîntinate, veniţi să mărim pe cea neîntinată şi Preacurată Maica lui Emanu-il, printr-aceasta aducând rugăciuni Celui ce S-a născut dintr-însa; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hris-toase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
Cu totul din tinereţe slujind eu patimilor de ruşine
102
şi multei desfrânări, de tot am înnegrit pe cel după chi-pul lui Dumnezeu, şi mă tem, Prealăudată, de judecata ce va să fie, când voi sta înaintea Fiului tău şi Dumne-zeu; ci mai înainte de sfârşit dă-mi acum, Preacurată, curăţire patimilor mele şi izbăvire de greşeli.
Mă tem, Fecioară, de judecată şi de munca cea veş-nică a focului, de hotărârea cea cu adevărat netrecută, de scrâşnirea dinţilor şi de sălbăticirea viermelui cel nea-dormit; pentru aceasta cu durerea inimii mă rog ţie, Preacurată, izbăveşte-mă de înfricoşata osândă, cea cu totul fără prihană.
Slavă ...
Când se va despărţi sufletul meu cu sila din mădu-larele trupului, atunci stai lângă mine, dumnezeiască Mireasă, şi risipeşte sfaturile vrăjmaşilor celor netrupeşti şi zdrobeşte fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă, ca să trec neoprit de stăpânitorii întunericului, care stau în văzduh.
Şi acum ...
Toată lauda îţi dă loc ţie, Fecioară, şi toată bună cuvântarea oamenilor; că tu mai ales eşti bună cuvân-tarea noastră şi lauda. Deci în locul a toată lauda şi buna cuvântare, noi robii tăi, Fecioară, cu multă dragoste Născătoare de Dumnezeu chiar te numim pe tine.
103
VINERI SEARA
Glas 2, Cântarea 1-a, Irmos:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea întrarmată, iar Cuvântul întru-pându-Se a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul Cel preaslăvit, căci cu mărire S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului Răsărit, deschi-de-mi uşile pocăinţei şi din uşile păcatului celui purtător de moarte izbăveşte-mă, cu mijlocirea ta, Stăpână.
Lucrul şi zidirea Ta sunt, Mântuitorule, iar prin a-măgirea celui viclean m-am zdrobit, prin desfătările cele lumeşti; pentru aceasta iarăşi mă zideşte cu dumnezeieş-tile rugăciuni ale Preacuratei Maicii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti preaslăvit.
Slavă ...
Alină acum cumplitul vifor al răutăţilor mele, bi-necuvântată Fecioară, şi biruieşte pe toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără milă cad asupra sărăciei mele, că sin-gură eşti folositoarea mea, Preacurată.
Şi acum ...
Unule Îndurate, Hristoase Dumnezeule, prin rugă-ciunile Maicii Tale îndură-Te şi mă miluieşte pe mine, cel ce nădăjduiesc la Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor Tale şi învrednicindu-mă vieţii veşnice.
104
Cântarea a 3-a, Irmos:
Înflorit-a pustia ca şi crinul, Doamne, biserica pă-gânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a sălăşluit În-suşi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce luminează toată lu-mea, străluceşte-mi raza adevăratei pocăinţe, surpând în-tunericul patimilor mele prin rugăciunile tale, rogu-mă.
Eu însumi fiind robit de păcate, singur eu mi-am deschis uşile patimilor; ci către tine singură, Preacurată Fecioară, acum alerg, şi întorcându-mă, prin îndurarea ta mântuieşte-mă.
Slavă ...
Alesule Sioane, cetate împărătească, Preacurată Fecioară, împreună cu toţi sfinţii roagă pe Fiul tău cel fără de ani, ca să mă facă cetăţean cetăţii celei din ceruri.
Şi acum ...
Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am lipit lângă dobitoace şi osândit tot m-am făcut; ci tu, ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă de toată judecata cea de istov şi mă mântuieşte.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Deschide-mi, Fecioară, dumnezeieştile intrări ale pocăinţei, închizând intrările patimilor şi ale dezmierdă-rilor mele, şi prin puterea ta le opreşte.
105
Uşă neumblată şi ţarină nearată, sicriu şi năstrapă, sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără de materie te numim pe tine, Preacurată Fecioară.
Slavă ...
Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit pe mine, Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru că nu am candelă care să-mi lumineze sufletul cu untul de lemn al faptelor bune; drept aceea şi din cămara Mirelui m-am izgonit afară.
Şi acum ...
Marie, ceea ce eşti cădelniţă de aur, alungă înti-năciunea patimilor mele, şi pe mine, cel ce mă clătesc de meşteşugirile luptătorului cel înşelător, întăreşte-mă, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părin-tele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei aducere am aflat.
Acum scap sub acoperământul tău, Maică, Prea-curată Fecioară; de bolile cele sufleteşti şi de patimi tru-peşti, izbăveşte-mă pe mine, robul tău.
Izbăveşte-mă de neputinţele trupeşti şi opreşte ne-cuvioasele patimi ale sufletului meu şi de veşnica mun-că mă păzeşte, Fecioară de Dumnezeu dăruită.
Slavă ...
Ceea ce ai născut Izvorul tămăduirii, pe mine cel ce sunt rănit de patimile cele lumeşti, tămăduieşte-mă, Fecioară, singura plină de dar, Preacurată.
106
Şi acum ...
Iesei să se veselească şi David să dănţuiască, căci Fecioara, toiagul cel sădit de Dumnezeu, a odrăslit pe Hristos, Floarea cea pururea vie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adân-cul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din strică-ciune, Dumnezeule.
Inima mea cea înnegrită de împresurările cele în-tunecate ale păcatului, străluceşte-o cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeiască care nu ştii de mire, ca una ce ai născut pe Soarele Hristos.
Lumina cea din Lumină născând-o nouă, Preacu-rată Fecioară, a risipit întunericul nedumnezeirii; drept aceea, pe mine cel legat cu întunericul patimilor lumeşti, luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi prin rugă-ciunile tale dezlegându-mă, dă-mi lumina cea veşnică.
Slavă ...
Singura Preacurată Fecioară, care ai născut pe Hristos, Soarele cel neapus, fă rugăciune către Dânsul, rugându-te pururea să Se milostivească spre mine cel smerit.
Şi acum ...
Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, Pururea Fecioară.
Sedealna:
Veniţi cu netăcute laude toţi să o slăvim pe Maica Luminii, că aceasta a născut Mântuirea noastră, şi «bu-cură-te» să-i aducem, ca uneia ce a născut pe Dumne-zeu, Cel mai vechi decât toţi vecii; bucură-te, care după 107
ce ai născut, iarăşi ai zidit pe Eva; bucură-te, Preacurată Fecioară, neispitită de nuntă.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi proslăvit.
Izvor primitor de viaţă şi uşă Luminii celei nea-puse, tu singură eşti, Preasfântă Fecioară. Deci prin ru-găciunile tale stinge-mi focul patimilor trupeşti de care pururea mă ard şi potoleşte văpaia cea înaltă a cugetelor mele cele necurate, ca să strig Fiului tău: Bine eşti cu-vântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, ia aminte spre rugăciunea robului tău şi-mi opreşte degrab năvălirile cele rele şi asuprelile încetează-le, Stăpână, ca să te mă-resc pe tine cu credinţă, binecuvântată Preacurată.
Slavă ...
Usucă mulţimea răutăţilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, pe Izbăvitorul şi Domnul, Căruia toţi Îi strigăm: Bine eşti cuvântat, Dum-nezeul părinţilor noştri.
Şi acum ...
De bună voia mea greşind şi robindu-mă cu ne-trebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum; mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Prea-sfântă Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce oarecând în muntele Sinai ...
108
Mijloceşte, Preacurată, de mă scoate din prăpastia cea prea adâncă a patimilor mele cele stricătoare de suflet şi către munţii cei înalţi ai faptelor bune mă ridică pe mine, care cu mulţumită te laud pe tine, Fecioară.
Născându-ne nouă Viaţa cea înfiinţată, Care prin moartea a încetat moartea, Fecioară, pe mine cel ce sunt omorât de împresurările cele rele înviază-mă, prin rugă-ciunile tale, Preacurată, binecuvântată şi Preaslăvită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Eu cântăreţul tău, Preacurată Fecioară, cel ce fără de iertare am păcătuit, mă rog ţie: Îndreptează-mă către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce negră-it ai născut pe Cuvântul cel ce curăţeşte păcatele lumii.
Şi acum ...
Ochii mei cei orbiţi cu multe călcări de poruncă luminează-i, de Dumnezeu Născătoare; împacă mintea mea şi inima cea tulburată cu desfătări de multe feluri, rogu-mă, şi mă mântuieşte pe mine, cela ce strig: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cela ce oarecând în muntele Sinai, în rug a în-chipuit lui Moisi minunea Fecioarei, lăudaţi-L, binecu-vântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsă-rit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din pântecele cel fecioresc negrăit L-ai întrupat; binecuvân-tată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărim.
Zămislirea ta este mai presus de cuvânt, Mireasă a
109
110
lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a iz-băvit pe oameni din necuvântare. Drept aceea dă-mi şi mie cuvânt, ca să te laud pe tine, Preacurată Fecioară.
Eu sunt cel ce am căzut în tâlhari, în cugetele cele rele şi în patimile cele lumeşti, ce mi-au rănit sufletul meu; însăţi tu, Preasfântă Stăpână, vindecă-mă pe mine, cel ce mă nădăjduiesc spre tine.
Slavă ...
Uşă neumblată, care ai răsărit lumii pe Împăratul slavei şi după naştere iarăşi Fecioară ai rămas, primeşte cântarea aceasta ce o închin către tine, Stăpână Fecioară, şi să-mi răsari mie răsăritul pocăinţei, ca după vrednicie să te fericesc pururea, Preacurată.
Şi acum ...
Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut, Fecioară, şi iată acum ca o Împărăteasă stai îna-intea Lui, de-a dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti de partea cea de-a stânga în ceasul judecă-ţii şi să mă împreuni cu oile cele de-a dreapta.
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Cel ce a împreunat apele de demult într-o adunare cu dumnezeiască voie şi a despărţit marea poporului is-railtenesc, Acesta este Dumnezeul nostru Cel proslăvit; Acestuia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Norul cel înţelegător al Razei celei cereşti, răsă-rind razele pocăinţei, nouă tuturor ne-a strălucit lumină, una Curata Născătoarea de Dumnezeu şi acoperământul sufletelor noastre.
Grabnică scăpare şi întărire, zid şi turn şi tare liman avându-te pe tine, Maica lui Dumnezeu, noi, care ne clătim în noianul relelor şi în necazuri, pururea ne izbăvim de primejdii.
Slavă ...
Bucură-te, sălaşul slavei celei negrăite; bucură-te, locaşul Soarelui Celui înţelegător; bucură-te, odorul fe-cioriei; bucură-te, dumnezeiască căruţa a Dumnezeirii Cuvântului; bucură-te, hrănitoare a vieţii tuturor.
Şi acum ...
Odihnitu-S-a Hristos întru tine, cea singură bine-cuvântată, şi S-a îmbrăcat din tine cu trupul Său, vrând să mă îmbrace pe mine cel gol.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce dintru cele ce n-au fost, toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le şi cu Duhul săvârşindu-le, Atot-ţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.
Mieluşea neîntinată şi Fecioară, care ai născut pe Mielul, Cel ce a ridicat toată boala, Născătoare de Dum-nezeu, mântuieşte turma ta.
Tu, rodind pe Strugurul cel ceresc şi umplând pa-harul pocăinţei, păcătoşilor iertare ai lucrat.
Slavă ...
Cei ce înotăm în noianul păcatelor şi ne afundăm în sărătura greşelilor, năzuim la dulceaţa rugăciunilor tale.
Şi acum ...
Eva cea mai dinainte prin mâncarea din pom a supus blestemului neamul omenesc; iar tu, Preacurată, născând pe Ziditorul, ai adus omenirea la bună cuvân-tare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Pus-ai spre noi dragoste tare, Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău, pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Arată spre mine îndurarea ta cea mult milostivă, că tu ai fost Maică a Milostivului tuturor.
Pe mine cel ce mă rătăcesc în noaptea păcatului, luminează-mă Pururea Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Luminătorul.
Slavă ...
Roagă pe Stăpânul tuturor pentru robii tăi şi-L îm-blânzeşte, ceea ce eşti folositoarea lumii.
112
Şi acum …
Arătatu-te-ai scaun prea luminat al Împăratului ce-resc, Fecioară, întru care, voind, S-a odihnit cu trupul şi a ridicat osteneala noastră cea multă, şi a aşezat pe om la scaunul cel împărătesc, precum bine a voit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
La Tine mânec, Ziditorule a toate, la pacea ce co-vârşeşte toată mintea; pentru că lumină sunt poruncile Tale, întru care mă povăţuieşte.
Puterea Celui Preaînalt, Preacurată, umbrind pân-tecele tău, l-a arătat încăpere a Dumnezeului Celui neîn-căput, iar pe tine, Maică a Vieţii şi mântuire a noastră a tuturor.
Izvor dumnezeiesc al mântuirii mele agonisindu-te, să nu mă înece viforul cel rău, nici să mă înghită adân-cul păcatului, Sfântă Stăpână.
Slavă ...
Brazda fecioriei, pământule cel nearat, te-ai arătat lumii, Pururea Fecioară, din care, cu negrăit cuvânt, S-a născut Lucrătorul, Ziditorul nostru.
Şi acum ...
Palatule cel luminat al Stăpânului, arată-mă pe mi-ne casă Luminii; uşă neumblată, deschide-mi calea po-căinţei, povăţuindu-mă către viaţa cea nemuritoare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci întinzându-Ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Petru, Îndreptătorule, mântu-ieşte-mă.
113
Ceea ce ai avut prea minunată zămislire şi naştere, minunează acum peste mine cel ticălos milele tale, că întru fărădelegi şi zămislit fiind şi născut, dulceţilor rob m-am făcut.
Plâng şi mă vaiet şi mă tânguiesc, când îmi aduc a-minte de judecata cea înfricoşată, că rele fapte am; ceea ce eşti neispitită de bărbat, Fecioară, Maica lui Dumne-zeu, în ceasul cel înfricoşat să-mi stai de faţă mie.
Slavă ...
Toată negura păcatului se şterge prin rugăciunea ta, că a strălucit dintru tine Lumina cea fără de ani, Hris-tos, şi a risipit întunericul greşelilor.
Şi acum ...
Spre tine, Preabună, mi-am pus nădejdea mea şi aştept darul cel curăţitor de la Cel ce S-a născut din tine, prin Care mântuieşte-mă, Preasfântă Fecioară.
Sedealna:
Scaun cu totul de aur al Împăratului şi rai cu totul înflorit te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu Preacurată; că pe Dumnezeu în pântecele tău purtându-L, bine ne miresmeşti pe noi cu dumnezeieştile daruri. Pentru aceea toţi pe tine, Maică a lui Dumnezeu cu adevărat te propovăduim de-a pururea şi te mărim.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Precum de demult pe cei binecredincioşi trei tineri i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii, şi pe noi ne luminează, care strigăm: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Dintru tine, Maică Fecioară, a răsărit Soarele Cel 114
prea luminos, şi luminând inimile noastre ne învaţă a cânta: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Zidirea se luminează cu zămislirea ta cea fără de sămânţă, şi măreşte Naşterea ta şi o slăveşte pe dânsa, cântând cu credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri.
Slavă ...
Ziditorul a toate şi Domnul Cel mai presus de dum-nezeire, luând chipul nostru dintru tine, Prealăudată, şi îndumnezeindu-l, întru înălţime şade împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh.
Şi acum ...
Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti bucuria îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel mâhnit şi în lene cu-fundat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cu focul cel nesuferit ...
Ca ceea ce eşti toată bună şi de aproape te-ai făcut a Împăratului tuturor, de Dumnezeu Născătoare, umple-mă de fapte bune, pe mine cel ce vieţuiesc întru răutate şi în lene îmi sfârşesc toată viaţa, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Pe mine cel îmbrăcat în haina cea frumoasă prin naşterea lui Dumnezeu, aflându-mă cei ce lucrează rău-tatea, Născătoare de Dumnezeu, de aceea m-au dezbră-cat, ci tu, cu haine dumnezeieşti, mă luminează prin pocăinţă cu rugăciunile tale, Fecioară.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Vrăjmaşul se ispiteşte a mă înghiţi cu păcatele, ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă şi mă izbăveşte
115
din tirania lui, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Şi acum ...
Cumplita noaptea a păcatelor mă acoperă, Fecioa-ră Preacurată, căci nu am candela care să lumineze su-fletul meu cu untul de lemn al facerii de bine; pentru aceasta am şi fost aruncat afară din cămara cea de sus.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna credinţă, şi de văpaie nevătă-mându-se, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvân-taţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Minune nouă şi lui Dumnezeu cuviincioasă, că prin uşa Fecioarei cea încuiată arătat a trecut Domnul, gol întru intrare şi purtător de trup S-a arătat întru ieşire Dumnezeu, şi a rămas uşa încuiată; pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o mărim.
Pe mine cel stricat la minte, cel stricat la suflet şi la ştiinţă, cel întinat cu răutatea şi arătat gol de toate bu-nătăţile, nu mă trece cu vederea, Fecioară nestricată şi fără prihană, ci cu lucruri de bunăcuviinţă mă împodo-beşte.
Umplutu-m-am de rele, umplutu-m-am de gânduri care mă înstrăinează de la Tine, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta şi suspin şi strig: Pe mine cel ce mă po-căiesc, primeşte-mă, şi să nu mă lepezi, Făcătorule de bine mult Milostive, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.
116
Slavă ...
Să mă izbăvesc cu rugăciunile tale, Fecioară cu to-tul fără prihană, de toată mânia, de patimile cele aducă-toare de moarte, de gheena cea cumplită şi de foc, de oamenii nedrepţi, de vrăjmaşii cei răi, eu care alerg la acoperământul tău şi te chem întru ajutor.
Şi acum ...
Ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă pe Domnul Dumnezeu şi Împăratul, Cel ce S-a născut din tine, ca să mă izbăvesc de toată groaza şi de obiceiul cel rău, eu ro-bul tău, Curată Stăpână, cel ce mă nădăjduiesc spre tine din pântecele maicii mele.
117
DUMINICĂ SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Marea ai desfăcut-o şi pe căruţele lui Faraon cu adâncul mării le-ai acoperit, Doamne, şi ai mântuit pe poporul israiltenesc, cel ce cu cântări Te lăuda.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce pe Cuvântul, Mântuitorul meu, prin cu-vânt L-ai născut, mai presus de cuvânt, pe mine cel ce sunt cuvântător şi cu porniri dobitoceşti, dobitoceşte m-am supus voilor trupeşti, cu cuvântul tău înţelepţeş-te-mă, ca să te slăvesc.
Ceea ce eşti casă a sfinţeniei, locaş al slavei Dom-nului, cădelniţă dumnezeiască a Cărbunelui celui cinstit şi nematerialnic, Preacurată, toată reaua putoare a sufle-tului meu fă-o binemirositoare şi mintea şi inima mea sfinţeşte-o.
Slavă ...
Cu înverşunări desfrânate şi cu lucrări urâte cu totul mi-am pângărit trupul; biserica trupului meu urât am stricat-o. Ceea ce eşti Biserică Preacurată a Dumne-zeieştii Fiinţe, mintea mea curăţeşte-o cu stropirea iso-pului celui mai bun.
Şi acum ...
Întinând nebuneşte pe cel după chip, cu patimile trupului meu, Fecioară, mă tem de mânierea lui Dumne-zeu şi de prea înfricoşata muncă a focului; ci tu, milu-ieşte-mă pe mine cel ce alerg la tine.
118
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, inimile robilor Tăi şi le lumi-nează spre lauda Ta, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuito-rule, în veci.
Ceea ce ai născut Soarele dreptăţii, luminează cu lumina ta sufletul cel ticălos, care ca într-o noapte se luptă cu noaptea faptelor celor rele şi a gândurilor celor întunecate.
Stăpână, ceea ce eşti neîntinată, pe mine cel întinat în tina dulceţilor, cu stropirea milei tale, ca şi cu un isop, curăţeşte-mă şi de întinăciunea patimilor spală-mă.
Slavă ...
La cercetarea judecăţii Tale celei înfricoşate, când voi sta înaintea divanului Tău, Hristoase, şi gol şi osân-dit, cu rugăciunile Maicii Tale, din foc, izbăveşte-mă.
Şi acum ...
Strălucită cu frumuseţile Dumnezeirii, ca o Mirea-să prea fără prihană, ca o frumoasă Împărăteasă, stai lângă Fiul tău, adevăratul Împărat, nestricată Fecioară.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Au doară, în râuri Te vei mânia, Doamne? Au doa-ră, în râuri este urgia Ta, sau în mări pornirea Ta?
Având vreme de pocăinţă şi de îndreptare, primeş-te gând de întoarcere, suflete al meu, şi îmbunătăţeşte-te pe sineţi, ca nu cumva să te apuce urgia Domnului nepo-căit.
Pe Dumnezeu, Cel ce Se poartă în căruţă înfricoşa-tă de heruvimi, ceea ce eşti căruţă de Dumnezeu zidită, Fecioară Preacinstită, trupeşte, ca pe un prunc, L-ai pur-tat şi cu lapte L-ai hrănit. O, taină! O, înfricoşată auzire!
119
Slavă ...
Numai eu între oameni am întărâtat cinstitele Tale îndurări; că eu singur am amărât, Hristoase, bunătatea Ta cea covârşitoare; pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, miluieşte-mă.
Şi acum ...
Când Mirele va veni noaptea ca să mă judece, a-tunci binevoieşte, Preacurată, ca să ies întru întâmpinarea Lui, cu făclie luminoasă, şi să mă închin venirii Acestuia.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cu lumina Ta cea neînserată, Hristoase Dumneze-ule, luminează smeritul meu suflet şi-l povăţuieşte la frica Ta, pentru că lumină sunt poruncile Tale.
Mă uimesc căutând la noianul cel nemărginit al greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea alerg la adâncul milei tale.
Viforul fărădelegilor mele mă tulbură, furtuna pă-catelor şi volbura patimilor mă volburează; la limanul pocăinţei ocârmuieşte-mă, Stăpână.
Slavă ...
Sufletul meu cel întunecat, cel ca o piatră tare, ne-ruptă, aspră şi nezdrobită, cu umilinţa moaie-l, Fecioară, şi-l arată piatră vârtoasă care izvorăşte lacrimi ca nişte ape.
Şi acum ...
Vezi, Curată, neputinţa smeritului şi ticălosului meu suflet şi izbăveşte-mă de scularea asupra mea a ne-văzuţilor vrăjmaşi şi de vătămarea acestora.
Cântarea a 6-a, Irmos:
120
Pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor, Iubitorule de oameni, şi în valul ispitelor se primejduiesc să piară, nu-i trece cu vederea pe cei ce strigă: Mântuieşte-ne, Mântuitorule, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.
Pe tine cea între fecioare Născătoare de Prunc şi între maici Fecioară curată, taina cea minunată în ceruri şi înfricoşată pe pământ, cea chiar Născătoare de Dum-nezeu şi cu adevărat a Domnului Născătoare, te laud, Fecioară.
Întru lenevire trecându-mi vremea, m-am apropiat către sfârşitul vieţii mele; ci tu, Preacurată, măcar la sfârşitul vieţii mă rog să-mi dai umilinţă, ca să plâng cu amar pentru păcatele mele cele fără de număr.
Slavă ...
Ca cel ce am râvnit pe fariseul cel înalt la grumaji şi mult lăudăros, cu mintea înălţându-mă, am căzut în trufie; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, dăruieşte-mi sme-renia vameşului cea de înălţime suitoare.
Şi acum ...
Mă tânguiesc şi plâng şi mă jelesc, când îmi aduc aminte de înfricoşatul divan, căci lucruri rele am; Marie, ceea ce eşti neispitită de bărbat, Maica lui Hristos, în ceasul cel înfricoşat fii mie părtinitoare.
Sedealna:
Cele cereşti cu frică se bucurau, şi cele pământeşti cu cutremur se veseleau, când preacuratul glas a venit la tine, Născătoare de Dumnezeu. Ca o prăznuire a strălu-cit tuturor, când a izbăvit Stăpânul pe cel întâi zidit. Pen-tru aceasta împreună cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te, cea cu daruri dăruită.
121
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cei trei tineri în cuptor, pe Treime închipuind, în-grozirea focului au călcat şi cântând strigau: «Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».
Culegând roadele păcatului m-am omorât, şi adu-când pe sufletul meu neroditor, strig ţie: Arată-mă adu-cător de roadă, ceea ce cu Rodul tău ai pierdut strică-ciunea.
Din lucruri nu-mi este mie mântuire, Stăpână, că păcate lângă păcate adaug şi răutate peste răutate. Deci, cu solirea ta, Curată, întâmpinând, mântuieşte-mă.
Slavă ...
Judecata este lângă uşi, divanul gata, găteşte-te smerite suflete şi strigă: Când vei judeca, Cuvinte, să nu mă osândeşti pe mine, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum ...
O, străină taină! O, înfricoşată gândire! Cum Dum-nezeu S-a arătat pe pământ ca un om? Cum? Precum El ştie, precum voieşte, precum bine Îi place şi lucrează precum şi voieşte.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Domnul Cel ce S-a pogorât ...
Frica Domnului este curată şi rămâne în veacul veacului, pe care eu lacomul, urând-o, necurat m-am făcut, căci cu necurăţie m-am înjugat cu toată lăcomia. Deci arată-mă curat, Preacurată Marie.
Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămară cu totul aurită, dumnezeiescule pat, cel strălucit, şi scaune al slavei în chipul focului, palatule însufleţit şi
122
cămară plină de toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Pe Cuvântul Tatălui, Cel întrupat mai presus de cuvânt, L-ai născut de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, pe Care toate făpturile Îl lăudăm ca pe Domnul, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum ...
Împestriţat fiind cu răutatea şi îmbrăcat cu desfrâ-narea, te rog pe tine, Fecioară, cea împodobită cu slavă şi îmbrăcată cu haina cea aurită a Dumnezeirii, îmbra-că-mă pe mine cu haina cea strălucită a nepătimirii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Domnul, Cel ce S-a pogorât în văpaia focului la tinerii evreieşti şi S-a arătat cu putere Dumnezeiască, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
În muntele Sinai, în rug, Moisi te-a văzut pe tine, care fără de ardere ai zămislit în pântecele tău Focul Dumnezeirii, iar Daniil te-a văzut munte netăiat şi Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
Părându-mi-se mie, osânditului, că gânditor stau înaintea divanului celui nesuferit şi înfricoşat al preacu-ratei Naşterii tale, Preacurată, îngrijorat, cutremurat, în-fricoşat, fără de răspuns şi gol, te chem pe tine ajutătoare.
Ceea ce eşti cămara cea de aur şi de Dumnezeu îm-pletită, luminează sufletul meu; uşa cea cerească, deschi-de-mi mie intrarea vieţii; Sfânta sfinţilor, sfinţeşte-mi mintea mea; pământule nearat, arată-mă locuitor al pă-mântului celor blânzi.
123
Slavă ...
Tu îmi potoleşte tot viforul primejdiilor mele celor în multe chipuri, tu de bucurie umple inima mea, toată scârba de la mine gonind-o, Fecioară, bolile alungându-le, ispitele încetându-le, ceea ce izvorăşti bucurie celor ce te laudă pe tine.
Şi acum ...
Veniţi toţi credincioşii să cădem la Maica lui Iisus şi mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem şi să ne tânguim cu amar, şi cu fierbinte umilinţă înaintea aces-teia să strigăm: Stăpână, sârguieşte-te să nu ne laşi pe noi să pierim în foc.
124
LUNI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Tu eşti Dumnezeul Cel minunat, Care cu preaslă-vire faci minuni; Cela ce ai uscat adâncul şi căruţele le-ai acoperit şi ai mântuit pe poporul ce-Ţi cânta Ţie, ca Izbăvitorului nostru şi Dumnezeu.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Bucură-te, Sfântă Doamnă, cea cu multe nume nu-mită, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea de blestem, scară cerească, mi-nune neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat.
Maică Fecioară Preacurată, pentru noi cei ce ne pocăim şi dezlegare de greşeli poftim să luăm, şi la Hristos alergăm, pe Acesta fă-L milostiv nouă, Stăpâna tuturor.
Slavă ...
Sălaş gătit al Dumnezeieştii întrupări, al Fiinţei celei mai presus de fiinţă, şi cămară a Duhului Celui Atotlucrător, a împăcării celei înfricoşate, te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare, căruţă mai strălucită decât rân-duielile cele nematerialnice.
Şi acum ...
Năstrapa cea cuvântătoare, care porţi pe Hristos, Mana nemuririi, de amărăciunea patimilor celor strică-toare de suflet izbăveşte-mă, Preasfântă Fecioară, ca să te slăvesc cu credinţă şi cu bună cuviinţă.
125
Cântarea a 3-a, Irmos:
Suflete sterp şi neroditor, câştigă rod bine slăvit, şi bineroditor făcându-te, strigă: Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Curgere de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, Născătoare de Dumnezeu, şi cu acestea stinge cuptorul patimilor mele şi spală toată spurcăciunea mea cea su-fletească.
Păşunea morţii cea neţinută şi stricăciunea le-ai oprit, ca ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, ci opreş-te statornicia rănilor sufletului meu, cele izvorâtoare de bube.
Slavă ...
Deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, către tine am alergat, părtinitoarea mea cea neruşinată; fii mie povăţuitoare şi de mână ducătoare către viaţa cea îmbunătăţită.
Şi acum …
Dezgolit fiind de dumnezeiasca îmbrăcăminte, pus-tiu de ajutor, lepădat sunt eu ticălosul; Născătoare de Dumnezeu, acoperă goliciunea mea cu sfântul tău aco-perământ.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Avacum, preacurat pântecele tău, munte umbrit mai înainte l-a văzut; pentru aceea a şi strigat: De la amiazăzi va veni Dumnezeul Cel Sfânt şi din muntele cel cu umbra deasă.
Frică şi cutremur şi clătinare au venit peste mine,
126
că mi-am adus aminte, Preacurată, de înfricoşata a doua venire a Unuia-Născut Fiului tău şi de cei vrednici de întâmpinarea Lui.
Grai jalnic, cu plângere, cu tânguire şi cu lacrimi, care din suflet smerit se aduce ţie, cea fără prihană, primindu-l ca pe o jertfă cu bun miros, izbăveşte-mă de muncă.
Slavă ...
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte fără de mamă, şi mai pe urmă fără de tată, cu trup L-ai născut, Fecioară, mai presus de pricină şi mai presus de înţele-gere. Acesta, pentru bogăţia iubirii de oameni, a sărăcit.
Şi acum ...
Mă cutremur gândind la noianul păcatelor mele; dar iarăşi, cutezând, iau în minte adâncul milostivirilor tale, Fecioară, întru care cufundă-mă şi la limanul mân-tuirii îndreptează-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând Te lăudăm Unule-Născut, Cuvântule al lui Dumnezeu; pacea Ta dă-o nouă şi ne miluieşte pe noi cei ce Te lăudăm şi cu credinţă ne închinăm.
Câini mulţi m-au înconjurat cu adevărat, şi aduna-rea duhurilor celor viclene m-au cuprins; ci acum, Prea-curată, sfaturile acestora le risipeşte.
Groapă mi-a scurmat mie vicleanul şi se ispiteşte să mă arunce într-însa; ci cu dreapta ta, Stăpână, fă să cadă în groapă cel ce a făcut-o.
Slavă ...
Dezbrăcatu-m-am de îmbrăcămintea sănătăţii şi cu veşmântul cel de plângere, întru dureri înfăşurat fiind, te 127
rog pe tine, Stăpână, să mă îmbraci cu vindecarea.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti buna cuviinţă a mucenicilor şi a sfinţilor apostoli, şi părtinitoare a credincioşilor, Născă-toare de Dumnezeu, toţi după vrednicie te slăvim pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul patimilor şi viscolul vânturilor celor po-trivnice s-au sculat asupra mea; ci întâmpinându-mă, Tu Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă izbăveşte din strică-ciune, precum ai mântuit pe proorocul din fiară.
Cu voia Ziditorului tuturor, când va vrea să se des-partă sufletul meu de trup, întru tot nevinovată, slobo-zeşte-mă din mâinile celor ce mă urăsc pe mine, Născă-toare de Dumnezeu întru tot cântată.
Ca nu cu urgia Fiului tău să fiu mustrat, nici cu mânia Lui să fiu certat, în vremea venirii Lui, întru tot cântată, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă.
Slavă ...
Venit-au cu adevărat peste capul meu fărădelegile mele cele multe şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine; ci uşurează-mi lanţul meu, Prealăudată.
Şi acum …
Pe tine singură din toate neamurile Unul Dumne-zeu spre lăcaş Luişi te-a ales, că tu singură, Maica lui Dumnezeu, sfinţenia tuturor covârşind-o, bogată eşti şi cu curăţia.
Sedealna:
Fiecare unde se mântuieşte acolo după dreptate şi aleargă. Şi care altă scăpare este ca aceasta, precum tu,
128
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce acoperi sufletele noas-tre?
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce ai rourat văpaia cuptorului şi pe tineri nearşi i-ai păzit, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe mine cel însetat de apele cele de viaţă făcătoa-re, satură-mă, izvorule al Apei celei de viaţă începătoa-re, ca să nu am trebuinţă în văpaia focului de degetul cel cu vârful udat în apă, ca să-mi răcorească limba mea cea arsă.
Viaţa mea este rea, vinovată gheenei şi râului celui ce arde cu foc, iar ticălosul şi întinatul meu suflet este plin de necurăţia cea trupească, Stăpână, pe care curăţeş-te-l degrab.
Slavă ...
Viforul gândurilor celor fără de rânduială mă cla-tină pe mine, şi viscolul diavolesc al cugetelor celor fă-cătoare de stricăciune mă tulbură şi întru adâncul păca-tului mă trage; mântuieşte-mă, ocârmuieşte-mă, Născă-toare de Dumnezeu, Stăpână.
Şi acum ...
Milostiveşte-te spre mine Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, că întru adâncul deznădăjduirii alunecând, te rog pe tine, Curată, să te faci mie alinare, că tu eşti li-man de mântuire celor ce de-a pururea sunt întru nevoi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce Se slăveşte ...
O, suflete al meu, cât vei dori mai pe urmă să te
129
prihăneşti pe tine, dar fără de folos! Cum vei dori să te ticăloşeşti fără dobândă şi cu ticăloşie să te căieşti! În zadar şi în deşert te vei scârbi atunci, pentru cele ce acum, cu nesimţire, rău le lucrezi. Drept aceea aleargă acum către Preasfânta Fecioară.
Înger va veni cu sila să te tragă pe tine, mâhnit şi întristat cumplit, şi să te ducă legat cu lanţurile pe care ale tale degete le-au împletit, când nimic nu vei mai pu-tea să te sfătuieşti cele de folos. Pentru aceea cazi acum la Preacurata Fecioară.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Mireasă Preacurată a slavei lui Dumnezeu, să nu-mi închizi uşa dumnezeieştii cămări, ci dă-mi mie ca şi eu să mă îndulcesc de strălucirea drepţilor şi să mă izbăvesc de mâhniciunea cea întristătoare a păcătoşilor.
Şi acum ...
Maica lui Dumnezeu, a Mântuitorului lumii şi Sprijinitoarea tuturor, izbăveşte-mă de dulceţile cele lu-meşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să te laud ne-încetat şi să te măresc cu cântările a toată lumea.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce se slăveşte de îngeri neînce-tat, întru cei de sus; cerurile cerurilor, pământul, şi dea-lurile, şi munţii, şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Ziditorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a ridicat nouă semn de mântuire, în casa lui Da-vid slugii Sale, pentru milostivirea milei, cu care ne-a cercetat Răsăritul dintru înălţime şi ne-a îndreptat în calea păcii.
130
Pe mine cel ce înot în noianul primejdiilor şi mă viscolesc întru adâncul păcatelor, Născătoare de Dum-nezeu, Stăpână, limanul celor ce sunt în furtună, povăţu-ieşte-mă către limanul cel neînvăluit al mântuirii şi mă îndreptează şi mă pune neclintit pe piatra adevăratei pocăinţe.
Lăcrimez, suspin, plâng şi mă tânguiesc şi a mă sătura de tânguiri nicidecum nu voiesc, Stăpână, soco-tind necazul acela, mâhniciunea cea nemângâiată, pusti-irea prietenilor, împreună şi a ajutătorilor, şi lipsa cea fără de mângâiere.
Slavă ...
Tămăduieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum Fiul tău pe slăbănogul, pe mine cel ce zac de mulţi ani în patul răutăţii, şi porunceşte-mi şi mie ca să-mi ridic, ca pe un pat, trupul meu drept, prin lucruri îmbunătăţite, şi să merg la locuirea cerurilor.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Dezlegătorul bo-lilor şi Doctorul durerilor, Pierzătorul patimilor şi Grab-nicul alungător al duhurilor celor rele, Mântuitorul su-fletelor şi Tatăl cel de obşte, tămăduieşte-mi durerea su-fletului meu, şi suspinarea, şi chinuirea şi ticăloşia.
131
MARȚI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni mari în Marea Roşie; căci cu marea a acoperit pe potrivnici şi a mântuit pe Israil că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Pe singura Stăpână cea cu dar dăruită, pe cea fru-moasă între femei, sfeşnicul cel cu şapte făclii, pe Mi-reasa cea cu totul fără de prihană, lăcaşul lui Dumnezeu cel însufleţit, sicriul cel ce totul de aur, pe Sfânta Fecioa-ră, să o fericim.
Firea cea omenească care de demult a căzut din viaţa cea mai bună, şi din locul cel roditor de verdeaţă, din raiul cel roditor de viaţă cu necinste a fost scoasă afară şi a căzut din slava lui Dumnezeu, la mai mare sla-vă ai suit-o, Fecioară Prealăudată.
Slavă ...
Dumnezeiască curăţitoare, masa cea vie şi cămară cu aur împletită, norule cel în chipul porfirii, cea mai desfătată decât cerurile, scaune preaînalte al lui Dumne-zeu, palatule cel cu foc arzător, cetatea însufleţită a lui Dumnezeu, Stăpână, miluieşte-mă.
Şi acum ...
Stâlpare din rădăcină împărătească ai odrăslit, şi din seminţie împărătească, ceea ce pe Hristos Împăratul, Floarea cea neveştejită, L-ai înflorit, Stăpână, îmbrăcat cu porfiră împărătească strălucită şi vopsită din porfireş-tele tale sângiuri, Stăpână.
132
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-te suflete întru Domnul Dumnezeu şi stri-gă lăudându-te: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
În ceasul cel înfricoşat, să te aflu pe tine ajutor, Fecioară Stăpână, din întunericul cel mai dinafară, şi din gheena, şi de scrâşnirea dinţilor, şi de viermele cel nea-dormit şi din toată munca, răpindu-mă.
Dă-mi mie, Stăpâna tuturor, lacrimă curăţitoare de întinăciunile trupului, şi de foc stingătoare, de greşelile mele dezlegătoare, şi de suflet curăţitoare şi a minţii păzitoare.
Slavă ...
Lăcaş sfânt fiind, Preasfântă Stăpână, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, milostiveşte-te spre noi robii tăi şi sfinţeşte mintea noastră şi gândul, ceea ce eşti munte sfânt.
Şi acum …
Dă-mi mie, Stăpână, gând deştept şi priveghetor şi grijă necontenită de cercarea ceea ce va să fie la judeca-tă, la care neosândit arată-mă, pe mine cel ce sunt însumi osândit.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, că Dumnezeu mai îna-inte de veci fiind, din Fecioară Te-ai născut, făcându-Te Om.
Când iau în minte înfricoşatul Tău divan, Cuvinte al lui Dumnezeu, şi îngrozirea cea dreaptă şi înfricoşa-rea hotărârii celei nemitarnice, tot mă înspăimânt şi mă tulbur; ci cu rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă.
133
Obicei prea rău cuprinzându-mă, şi cu lungime de multă vreme în laţ prinzându-mă, şi întru deprindere oarecare şi firească venind acum, tirăneşte mă sileşte pe mine; deci, din tirania aceasta scoate-mă, Stăpână.
Slavă ...
În ceasul şi în ziua cercării, când seamă mi se va cere pentru greşelile mele şi amare munci voi lua, atunci, Fecioară, să-mi stai înainte ajutătoare, şi de dreapta o-sândă izbăvindu-mă şi din focul gheenei răpindu-mă.
Şi acum ...
Păcatul înstrăinându-mă de la Dumnezeu şi a lepă-da frica Lui cea mântuitoare plecându-mă, m-a silit a săvârşi toată pofta şi dulceaţa cea fărădelege; pentru aceea mai înainte de judecată însumi sunt osândit, din care mântuieşte-mă, Fecioară.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel necuprins; pentru aceas-ta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Vremea vieţii mele ca fumul a pierit şi către porţile morţii m-am apropiat, şi mă înspăimânt de năpădirea dia-volească, că ale lor lucruri totdeauna am făcut; îndură-te, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi mă mântuieşte.
Dă-mi pâraie de lacrimi, Fecioară, ca să usuce a-dâncul răutăţilor mele, şi stinge, Doamnă, toată văpaia patimilor mele, şi în ziua Judecăţii mă învredniceşte ca să mă izbăvesc de foc şi de celelalte munci.
Slavă ...
Pocăinţă adevărată şi întoarcere desăvârşită de la 134
greşelile care am făcut nu arăt; pentru aceea te rog pe tine, ceea ce eşti bună, să mă întorci pe mine mai înainte de sfârşit şi mai înainte să mă împaci cu Dumnezeul şi Stăpânul meu.
Şi acum ...
Sub ani, pe Dumnezeu, Cel ce fără de ani din Tatăl mai înainte de ani S-a născut, mai presus de minte şi de cuvânt cu trup L-ai născut, Fecioară, pe Înţeleptul Zidi-tor al vremilor şi al anilor şi al veacurilor, Care cu cu-vântul dezleagă greşelile mele cele de multă vreme.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul păcatelor şi furtuna deznădăjduirii s-au sculat asupra mea, Mântuitorule, drept aceea cu credinţă strig Ţie: Precum pe Iona l-ai scos din chit, aşa scoate şi viaţa mea din stricăciune, mult Milostive.
Cursele, laţurile şi pândirile diavolilor celor ce mă vânează pe mine, ca nişte ţesături de păianjen arată-le, Fecioară cu totul fără prihană.
Să nu conteneşti, Fecioară, să mă pui în bună rân-duială şi să mă povăţuieşti către aşezare mai dumneze-iască şi să mă înţelepţeşti şi să mă luminezi.
Slavă ...
Dă-mi mie, Fecioară, în sufletul meu, pomenirea morţii neştearsă şi grijă de ieşire; printr-însele înţelep-ţindu-l pe acesta.
Şi acum ...
Isaia, prin Duhul, carte te-a văzut pe tine, Curată, că întru tine s-a scris slobozenia muritorilor.
135
Sedealna:
Spânzurat pe lemn dacă Te-a văzut, Stăpâne, cea neispitită de nuntă şi cu totul fără prihană, Curata Fe-cioară şi Maica Ta, a strigat către Tine: O, Fiul meu preadulce! Vai mie, cum Te-a osândit pe lemn adunarea cea prea fărădelege, pe Tine, Făcătorul tuturor şi Stăpâ-nul! Laud însă bunătatea Ta cea desăvârşită.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De demult chipului celui de aur al închinării per-seşti, cei trei tineri nu s-au închinat, lăudând pe Domnul în mijlocul cuptorului: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Încinge cu tărie, Curată, sufletul meu cel slăbăno-git pentru păcate şi mă mântuieşte pe mine cela ce strig Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvân-tat.
Temându-mă de ceasul morţii, pentru cea fără de moarte şi veşnică muncă, către tine cad, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, mântuieşte-mă de cursele vânători-lor.
Slavă ...
Mă înfricoşez şi mă cutremur aducându-mi aminte de ziua şi ceasul cercării; ceea ce eşti bună, să-mi fii atunci mie, netrebnicul robului tău, ajutătoare şi părtini-toare, sprijinitoare şi izbăvitoare.
Şi acum ...
Noaptea păcatelor mă cuprinde, norul patimilor mă acoperă şi furtuna cea neguroasă a greşelilor mă în-conjoară şi negura cea prea adâncă a deznădăjduirii mă ascunde; cu lumina pocăinţei luminează-mă, Stăpână.
136
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuptorul babilonesc pe tinerii ...
În pântecele tău S-a pogorât Dumnezeiasca Ploaie, ca o ploaie pe lână şi ca o picătură ce pică pe pământ. Deci, învredniceşte-mă, Fecioară, ca ziua şi noaptea cu ploi de lacrimi a mă spăla şi a-mi uda aşternutul patului meu.
Umplutu-s-a de rele sufletul meu şi socotit am fost cu toţi cei ce se pogoară în groapă; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă din groapa patimilor şi din tina cea întunecată a răutăţilor mele.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămară cu totul de aur, dumnezeiescule pat cel strălucit şi sca-une al slavei celei în chipul focului, palatule însufleţite şi vistierie plină de toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea.
Şi acum ...
S-a umplut de rele sufletul meu, s-a apropiat de iad viaţa mea, socotit am fost de vrăjmaşii mei ca un om singur şi neajutorat; ci arată, ceea ce eşti tare sprijinitoa-re a lumii, că eşti ajutătoare celor fără ajutor.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars, nici focul Dumnezeirii pe Fecioara nu o a stricat. Pentru aceasta, cu tinerii, noi credincioşii strigăm: Binecuvântaţi lucru-rile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe cea mai înainte însemnată în rug şi în foc, în Sinai, lui Moisi, puitorului de Lege, şi care a zămislit în pântece pe Dumnezeiescul Foc fără de ardere, făclia cea
137
întru tot luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născă-toare de Dumnezeu, cu cântări cinstind-o să o mărim.
Tu ştii neputinţa smeritului meu trup, rănile sufle-tului meu, nestatornicia inimii mele şi amăgirile; pentru aceea cu milostivirea ta dă-mi tămăduire de amândouă părţile.
Cea cu totul fără prihană, ceea ce eşti loc desfătat al bucuriei, bagă-mă până la casa lui Dumnezeu, în locul cortului celui minunat al celor ce dulce prăznuiesc, unde este sunetul glasului bucuriei şi al mărturisirii.
Slavă ...
Suspinând şi tânguindu-mă cad la tine, Fecioară, cu plângere strigând: Miluieşte-mă şi mântuieşte sufle-tul meu cel ticălos, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Vo-itorul milei, şi în ziua judecăţii izbăveşte-mă de toată osânda.
Şi acum ...
Pentru nenumăratele bunătăţi pe care le-ai făcut cu mine, ceea ce eşti bună, în toată viaţa mea bine te voi cuvânta, şi în toată vremea voi slăvi slava ta şi totdeauna lauda ta va fi în gura mea, Stăpână.
138
MIERCURI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit în mare pe popor, iar pe potrivnici i-a cufundat, Lui singur să-I cântăm că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Stăpânul tuturor veacurilor, cu neispitire de nuntă, Fecioară, din stăpâni-rea patimilor izbăveşte-mă, Curată, ca după datorie şi cu mulţumită să te slăvesc pe tine, cea de-a pururea fericită, şi să te măresc.
Uşa cea mântuitoare a Împăratului slavei, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, bagă în uşa vieţii, cu rugăciu-nile tale, Preacurată, pe cei ce intră prin uşile Bisericii tale, Stăpână, şi te cinstesc pe tine.
Slavă ...
Milostivă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti lauda apostolilor, şi slava purtătorilor de chinuri şi întă-rirea credincioşilor, întăreşte, rogu-mă, mintea mea, care se răzvrăteşte cu asupririle amăgitorului şi se întunecă cu călcările de poruncă.
Şi acum ...
Ceea ce ai fost hotărâtă mai înainte de toţi vecii, să te faci Maică a milostivirii, tu pe mine mă învredniceşte să dobândesc dumnezeiasca milă, ca să cânt totdeauna cu veselie, eu netrebnicul robul tău, măririle tale, Prea-curată.
139
Cântarea a 3-a, Irmos:
Arcul vrăjmaşului l-ai zdrobit şi pavezele le-ai sfărâmat întru tărie, Stăpâne Hristoase, întărirea noastră; Sfânt eşti Doamne.
Pe tine părtinitoare şi zid de mântuire te avem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; să nu treci cu vederea Stăpână, nici să ruşinezi rugăciunile noastre.
Ploi de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, şi cu acestea stinge-mi de tot cuptorul patimilor mele şi spa-lă-mi toate întinăciunile cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Întru fărădelegi mi-am întinat bunul neam al sufle-tului meu, Preacurată, şi mă înfricoşez de cercare, când Cuvântul va cere de la mine vrednicia chipului Său.
Şi acum ...
Graiurile vameşului uneltindu-le eu ticălosul, strig ţie: Milostiveşte-te spre mine, Stăpână, şi cu rugăciunea ta dă robului tău lăsare greşelilor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzul tainei naşterii Tale celei străine şi negrăite am auzit şi m-am spăimântat; şi lăudând, strig Ţie: Sla-vă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Venit-au, Preacurată, apele faptelor celor necuvi-oase până la ticălosul meu suflet, şi ţinut fiind cu tina patimilor, strig chinuindu-mă: Să nu mă treci cu vede-rea, Stăpână, pe mine robul tău.
Fiare gândite înconjurându-mă acum fără de milă, se sârguiesc să răpească fără cruţare ticălosul meu su-
140
flet, cea cu totul fără prihană; ci zdrobeşte măselele aces-tora, cele de suflet stricătoare, ceea ce eşti atotputernică.
Slavă ...
Fii milostivă robilor tăi, Fecioară, rugămu-ne, şi de îngrozirea cea aşteptată izbăveşte degrab pe poporul tău, ca să strigăm ţie, mulţumind: Slavă ţie, Împărăteasă a toate.
Şi acum ...
Suspinare zdrobită dă-mi mie, Născătoare de Dum-nezeu, şi lacrimă sufletească ca să-mi plâng păcatele mele cele multe şi cugetele cele neîndreptate, şi voi ru-ga, Doamnă, milostivirea ta.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel neajuns; pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Răscumpărare făcându-Se nouă Fiul tău, pe toţi ne-a izbăvit din stricăciune, Fecioară; pentru aceea izbă-veşte-mă de cugetul cel trupesc şi de scularea asupră-mi a patimilor.
Cu supărările diavoleşti, mintea mea totdeauna întru cugete necuvioase cu taină trăgându-se, să nu o laşi, Stăpână, ci pune-o nerăsturnată.
Slavă ...
Pentru milostivirile milei, Fiul tău S-a arătat Mân-tuitor păcătoşilor şi vameşilor; pe Care urmându-L, Cu-rată, acum miluieşte-mă pe mine, cela ce mai mult decât toţi am păcătuit.
Şi acum ...
În toate zilele se ispiteşte vicleanul balaur să rupă 141
smeritul meu suflet; ci sfarmă, Născătoare de Dumne-zeu, dinţii cei stricători de suflet ai acestuia.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul patimilor s-a sculat asupra mea şi viforul vânturilor celor potrivnice; ci, întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă izbăveşte din strică-ciune, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.
În valurile vieţii cu vătămare de minte necontenit cufundându-mă, eu ticălosul, şi vânturându-mă totdeau-na de vânturile vrăjmaşului, acum strig ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ajută-mi!
Curgeri de lacrimi duhovniceşti dă-mi mie, Fecioa-ră, ca să spăl tina greşelilor mele şi către apa iertării în-dreptează-mă în ziua judecăţii.
Slavă ...
Adormit-am întru moarte sufletească şi zac în mor-mântul deznădăjduirii; ci dă-mi mie mâna, Preasfântă Fecioară, şi mă scoală, rogu-mă, povăţuindu-mă către pocăinţă şi către viaţă.
Şi acum ...
Dintru tine, de Dumnezeu dăruită, curg râurile cele pururea curgătoare ale minunilor, şi adapă faţa a tot pământul şi îngraşă gânditor sufletele noastre.
Sedealna:
Fărădelegile mele, covârşind nisipul mării, acopăr smeritul meu suflet; ci cu mulţimea îndurărilor tale, Cu-rată, şterge degrab toate greşelile mele, şi de mâhniciu-nea care mă cuprinde izbăveşte-mă, şi de toată bucuria şi veselia umple inima mea, Fecioară.
142
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe văpaia cea din cuptor au stins-o tinerii şi cereas-ca rouă au primit-o cu credinţa: Bine cuvântat eşti Dum-nezeul părinţilor noştri.
De ceasul morţii temându-mă, pentru munca cea veşnică, la tine cad, Născătoare de Dumnezeu; mântu-ieşte-mă atunci din cursa vânătorilor.
Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeul Cel neîncăput, pe mintea mea cea cu multe greşeli strâmto-rată slobozeşte-o, Născătoare de Dumnezeu, de tirania acestora.
Slavă ...
Pe cel după chipul Tău, Hristoase, l-am întinat cu faptele cele necuvioase, eu ticălosul. Pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Tu dă-mi mie lacrimă cu-răţitoare de greşeli.
Şi acum ...
Când voi fi judecat, ca un vinovat, înaintea diva-nului lui Hristos, arată-te mie, Preacurată, şi mă izbă-veşte din toată munca cu fierbinte părtinirea ta.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a născut ...
Râvnind desfrânatului cu adevărat, toată viaţa mea am cheltuit-o în păcate; dar acum strig: Greşit-am ţie! Fă-mă ca pe unul din argaţii Fiului şi Ziditorului tău, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Când cu porunca lui Dumnezeu va vrea sufletul meu să iasă din viaţă, atunci răpeşte-l din cursa vânăto-rilor, Preacurată, care strigă ţie: Toate lucrurile te lău-dăm pe tine şi te fericim întru toţi vecii.
143
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Adormind întru moarte, zac în mormântul deznă-dăjduirii, Fecioară; ci tu înviază-mă şi cu priveghere mă învredniceşte a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Dom-nului pe Domnul.
Şi acum ...
Stăpână Curată, Născătoare de Dumnezeu, izbă-veşte-mă de stricăciunea păcatelor şi de asupreala şi reaua lucrare a diavolilor, încetează-mi tulburarea pati-milor şi stinge văpaia cea nesuferită a dulceţilor, cu roua darului tău.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început, mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Năs-cătoarea de Dumnezeu cu trup S-a îmbrăcat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine rugul cel nears şi Sfântă Fecioară, Maica Luminii şi de Dumnezeu Născătoare, nădejdea noastră a tuturor, te mărim.
Suflete, se apropie sfârşitul; lângă uşi este divanul; depărtează-te de lucrurile ruşinii şi apucă-te de petrece-rea cea bună, că ai ajutătoare pe Născătoarea de Dumne-zeu, ceea ce din toată răutatea te izbăveşte.
Alunecându-mă cu gândurile şi căzând întru adân-cul pierzării, rog acum, Fecioară, folosinţa ta: Întăreşte clătită neputinţa minţii mele pe piatra cea tare a porun-cilor lui Dumnezeu.
Slavă ...
Legile Tale le-am lepădat şi mântuitoarele porunci
144
le-am călcat, Îndurate, şi mă tem de înfricoşatul Tău divan, întru care, şezând, vei judeca toate; pentru aceea strig: În dar mântuieşte-mă, Cuvinte, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Neamul oamenilor, cea cu totul fără prihană, cu solirea ta cea nebiruită îmbogăţindu-ne, strigăm ziua şi noaptea: Să nu încetezi a ruga pe Făcătorul şi Fiul tău, să miluiască pe cei ce te laudă pe tine.
145
JOI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de a-mândouă părţile, poporului celui ce a trecut marea pe-destru, şi cu plăcere lui Dumnezeu a cântat: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Sălăşluire a dumnezeieştii slave, munte sfânt şi nor luminos, decât cerurile mai înaltă, decât sfinţii în-geri mai presus şi mai cinstită decât toate făpturile, Stă-până, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Biserică a Stăpânului, munte sfânt şi cort mai pre-sus de nori, Doamnă şi Fecioară, cea bună şi frumoasă, cea singură binecuvântată, frumuseţea lui Iacov, nestri-cată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte-mă Stăpână.
Slavă ...
Semn de mântuire, văpaie de foc nestinsă, liman neînviforat fii mie, Fecioară, celui ce înot în noianul vi-eţii, dezlegându-mi viforul duhurilor şi furtuna valurilor patimilor şi corabia sufletului meu mântuind-o.
Şi acum ...
Pe ţara ta aceasta care te cinsteşte totdeauna cu credinţă, Curată, mântuieşte-o de primejdie, de robirea barbarilor, de războiul cel dintre noi şi de sabie şi de orice altă îngrozire.
146
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump Sângele Tău.
Te binecuvântăm pe tine, prin care blestemul cel de demult s-a dezlegat şi binecuvântarea a înflorit şi fi-rea cea blestemată s-a binecuvântat.
Prea milostivă Stăpână, când voi muri să stai lângă mine şi în ziua judecăţii stându-mi de faţă, să mă izbă-veşti de osândă.
Slavă ...
Mărim pe Cela ce ţi-a făcut ţie multe măriri, Stă-până, precum ai zis mai înainte, fericindu-te pe tine, cea întru tot preafericită.
Şi acum ...
Bucură-te, scaune cu totul luminate şi cu aur prea-strălucit al lui Dumnezeu Cuvântul, Cel ce stăpâneşte peste toate; bucură-te, Fecioară, propovăduirea apostoli-lor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din Chivotul sfinţirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica Slavei Tale, Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Gavriil venind în Nazaret, bucurându-se, arătat ţi-a adus ţie, celei Curate şi prea neîntinate pe «bucură-te». Pentru aceea împreună cu acesta strigăm şi noi netreb-nicii robii tăi: Bucură-te, prea minunată Fecioară şi mult cântată.
Precum ai mântuit pe Manase cel ce s-a pocăit mai
147
înainte, şi pe mine, cel ce am greşit mult şi am trecut cu vederea poruncile Tale, pocăindu-mă, primeşte-mă, Mân-tuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale, şi din munci izbăveşte-mă, ca un singur Îndurat.
Slavă ...
Stăpână, izvorul milei, cea milostivă cu adevărat, şi chiar îndurată şi iubitoare de bine, miluieşte sufletul meu cel ticălos, care înoată în noianul deznădăjduirii, şi spre tine singură îşi are nădejdea.
Şi acum ...
Înstrăinându-mă păcatul de la Dumnezeu şi ple-cându-mă să lepăd din inimă frica Lui, m-a silit a să-vârşi toată pofta şi nelegiuita dezmierdare; pentru aceea mai înainte de judecată sunt de sinemi osândit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Dacă a văzut Isaia cu închipuire pe Dumnezeu, pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: «O, ticălosul de mine! Că mai înainte văzui pe Dumne-zeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată».
Tăciune al gheenei şi cheltuială a focului celui ne-stins, să nu mă arăţi, Stăpână, nici mulţimea viermilor mâncare veninată să mă primească, nici scrâşnirea din-ţilor, nici tartarul să mă cuprindă pe mine.
Sfânta sfinţilor fiind, Preaneîntinată Născătoare de Dumnezeu, Curată, pe Cuvântul Cel Sfânt, Care cu sfin-ţenie întru sfinţi se odihneşte L-ai născut, Cel ce ne dă-ruieşte nouă luminare şi dar, sfinţenie şi izbăvire.
Slavă ...
A te lăuda după vrednicie nici limbile îngerilor nu
148
pot, căci care laudă este potrivită ţie, Fecioară, ceea ce ai născut pe Făcătorul îngerilor şi al oamenilor. Pentru aceea, miluieşte pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă.
Şi acum ...
Preacurată Marie, ceea ce eşti bucuria inimii mele, şi dulceaţa şi mângâierea, în ceasul ieşirii să-mi fii a-proape stătătoare şi părtinitoare, în calea cea dreaptă îndreptând sufletul meu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-a Ţie, văzând bătrânul cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.
Bucură-te, Fecioară, scară dumnezeiască, prin care S-a pogorât Cel Preaînalt, suind pe oameni la veselia cea nemuritoare.
De la tot felul de munci răpeşte-mă pe mine, robul tău, de scrâşnirea dinţilor, de râul cel de foc şi de gheena.
Slavă ...
Hristoase, Mântuitorul meu, cu mila Ta dă-mi mie izvoare de lacrimi, ca să plâng mulţimea greşelilor mele.
Şi acum ...
Bucură-te, muntele din care S-a tăiat Piatra darului, Care a zdrobit pe toţi idolii înşelăciunii.
Sedealna:
Cea neispitită de nuntă, Curata şi Maica Ta, Hris-toase, văzându-Te pe Tine mort spânzurat pe lemn, ca o Maică, plângând a grăit: «Ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea iudeilor cea fărădelege şi nemulţumitoare, care cu multe şi mari darurile Tale, Fiul meu s-au desfătat? Laud însă 149
plecăciunea Ta cea dumnezeiască».
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au cuvântat, şi Te-ai sălăşluit în Fecioară nestricată, pe Dumnezeu Cuvântul lăudăm, cu bună cre-dinţă cântând: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Maică fără de bărbat, pe tine Dumnezeiască Mirea-să toţi te cunoaştem, şi Fecioară hrănitoare de Prunc te numim, că întru tine, negrăit, fecioria şi naşterea, cele cu firea despărţite, întru una împreună au alergat.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel mai înainte de veci, Pricinuitorul vre-milor şi al anilor, stăi lângă mine în vremea ieşirii mele, grabnică ajutătoare, şi nădejde neruşinată şi tare scă-pare.
Slavă ...
Cu adevărat legile firii s-au dezlegat întru tine, că pe Stăpânul zidirii L-ai zămislit mai presus de fire, Fecioară, Care pentru îndurarea milei, fără de sămânţă, mai presus de fire, dintru tine S-a făcut Om.
Şi acum ...
Mântuieşte-mă Preasfântă Stăpână, mântuieşte-mă Părtinitoarea mea, ca să se ruşineze toţi cei ce mă urăsc pe mine, şi să se laude întru tine, Născătoare de Dum-nezeu, toţi cei ce iubesc dumnezeiescul tău nume.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cu focul cel nesuferit ...
150
Nu numai mâinile şi ochii, ci şi mintea şi sufletul şi inima le întind către tine, Fecioară; tot pe mine stră-luceşte-mă cu lumina ta, tot spală-mă cu lacrimile, tot curăţeşte-mă cu umilinţă fierbinte.
Mă aşteaptă pe mine cumplită osândă; voi fi ju-decat înaintea îngerilor şi înaintea priveliştii a milioane de oameni; atunci izbăveşte-mă de nevoia cea mare, căci ai mare şi bogată milă, născând pe Marele Împărat.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Tomule preacurate al lui Hristos şi carte pecetluită şi de Dumnezeu scrisă ştiindu-te pe tine, te rog să mă scrii în cartea celor mântuiţi, Fecioară, şi zapisele greşe-lilor mele să le rupi cu suliţa Fiului tău.
Şi acum …
Izbăveşte-mă de focul cel nestins, ceea ce ai ză-mislit Focul cel fără de materie, Fecioară, şi cu focul dumnezeieştii frici, tot mă curăţeşte, aprinzând înlă-untrul sufletului meu focul pe care Fiul tău S-a pogorât să-l arunce în lume.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce stăteau lângă buna credinţă, şi de văpaie fiind nevă-tămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
În Lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire ve-dem noi credincioşii, toată partea bărbătească ce deschi-de pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvân-tul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui Cel fără de înce-put, Cel Întâi Născut din Maică fără ispită bărbătească,
151
Îl mărim.
Izbăveşte-mă de scrâşnirea dinţilor şi de viermele cel veninos, de tartarul cel prea amar, de întunericul şi focul cel dinafară şi de toate celelalte nenumite munci, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine cel ce scap la mila ta.
Vârtutea mea, nădejdea şi lauda, tăria şi mântuirea mea, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi, care caută ca nişte fiare să mă rupă şi până în sfârşit să mă piardă.
Slavă ...
Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu şi eşti Stăpână a tuturor, Fecioară Preasfântă, miluieşte sufletul meu, şi în ziua judecăţii de osândă izbăveşte-mă şi să nu mă laşi să fiu supus muncilor gheenei.
Şi acum ...
Biserică a lui Dumnezeu şi palat însufleţit te-ai a-rătat, Curată; pentru aceea şi «bucură-te» toţi credincio-şii cu bucurie, împreună cu îngerul, strigăm ţie. Bucu-ră-te, neîntinată; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce singură ai pricinuit Viaţa.
152
VINERI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare nouă să cântăm popoare Celui ce S-a năs-cut din Fecioară spre mântuirea noastră şi una a făcut pe cele pământeşti cu cele cereşti, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preacurată şi Preasfântă Stăpână, ce cântare de la-udă îţi voi aduce ţie, eu netrebnicul şi mult păcătosul robul tău, ca să milostiveşti pe Fiul tău să-mi dea iertare de păcate?
Răutăţile mele şi nelegiuirile au întrecut noianul mării. Deci, altă nădejde de mântuire, ca să milostiveas-că pe Înduratul Dumnezeu, nu am afară de tine, Preami-lostivă Stăpână.
Slavă ...
Îndrăzneală având către tine, o Maică a lui Dum-nezeu, cea fără prihană, cu suspin din adâncul inimii cer ca să-mi mijloceşti de la Fiul tău iertare greşelilor mele, cele mai multe decât nisipul.
Şi acum …
Nu încetez slăvindu-te, o, Preamilostivă Doamnă, eu prea ticălosul robul tău, deşi m-am afundat întru adâncul greşelilor mele celor prea fărădelege; ci tu, ca o bună, primeşte netrebnica mea cântare, mijlocindu-mi iertare de păcate.
Cântarea a 3-a, Irmos:
153
Suflete sterp şi neroditor, a câştiga rod bine slăvit, veselindu-te, strigă: M-am întărit prin Tine, Dumnezeu-le; nu este sfânt, nu este drept afară de Tine, Doamne.
Fiind cu totul întunecat de mulţimea greşelilor, o, ticăloase suflete, strigă către Preasfânta Fecioară, cea mai sfântă decât toţi sfinţii, ca să-ţi solească iertare şi luminare de la Preamilostivul său Fiu.
Nimeni n-a păcătuit precum eu, o, Preacurată Fe-cioară! Deci, cu a ta solire învredniceşte-mă iarăşi mi-lostivirii Fiului tău, pe mine cel căzut din darul Lui, căci la tine alerg şi năzuiesc, Preamilostivă Stăpână.
Slavă ...
Toată fiind bună şi preamilostivă, Stăpână, roagă pe Preaînduratul Dumnezeu, pe Care L-am mâniat cu spurcatele mele fapte, ca să-mi dea chip de pocăinţă şi să mă învrednicească părţii celei de-a dreapta, când va veni să judece lumea.
Şi acum …
Altă nădejde nu am afară de tine, preamilostivă Doamnă, ca să îmblânzească pe Milostivul şi Dreptul Judecător pentru nelegiuirile mele cele păgâneşti; deci, milostivă fii mie păcătosului.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Ce te-ai spăimântat Avacume? Cui strigi şi gră-ieşti: De la Teman va veni Dumnezeu; Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi şi ne-am văzut întru lauda Minunatului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit?
Fă milostiv pe Preaînduratul Dumnezeu, Care S-a înomenit din feciorescul tău sânge, mie prea ticălosului, care de-a pururea Îl întărât cu fărădelegile mele, ca nu
154
până în sfârşit să pier, ci să-ţi cânt ţie cântare de laudă.
Cum voi îndrăzni, eu ticălosul, a lăuda cu buze în-tinate şi cu limbă spurcată pe cea mai sfântă decât toţi sfinţii? Ci tu, o, Maică a Cuvântului, care prin cuvânt ai născut pe Cuvântul, milostivă te arată mie netrebnicului.
Slavă ...
Cerului cerurilor te-ai făcut petrecătoare, o, Stăpâ-nă Preamilostivă, cu Naşterea ta cea mai presus de ce-ruri şi de îngeri neînţeleasă şi de oameni neajunsă. Deci, nu înceta a ruga pe Cel Născut al tău, pentru mine robul tău.
Şi acum ...
Orbit fiind la ochii sufletului meu, de mulţimea greşelilor, la tine cad suspinând, Stăpână, ca prin solirile tale, Preamilostivă Doamnă, să-mi dai luminare, prin iertarea păcatelor, de la Fiul tău Cel Preamilostiv.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Ceaţa sufletului meu risipind-o, întru lumina Ta, Hristoase, primeşte-mă pe mine, Unule Milostive, de noapte Ţie să-Ţi strig: Luminează-mi înţelegerea minţii mele.
Astăzi, o, ticăloase suflete, s-a apropiat sfârşitul tău. Deci, de ce nu cazi la Preamilostiva Stăpână, suspi-nând din adâncul inimii, ca să milostivească pe Fiul său spre tine?
Răutăţile mele au covârşit capul meu şi am căzut întru adâncul deznădăjduirii; ci tu, ca o milostivă, o, prea fără prihană Fecioară, tinde-mi mâna milostivirii tale, ca să te laud neîncetat.
155
Slavă ...
Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, încă-pând pe Emanuil în pântecele tău, Fecioară, pe Care nu înceta rugându-L ca să-mi dea iertare de păcate, mie ne-trebnicului robului tău.
Şi acum …
Marie, lăcaşul lui Dumnezeu, lauda celor cereşti, şi slava celor pământeşti şi surparea celor dedesubt, nu încetez a te chema pe tine, ca să milostiveşti spre mine pe Cel ce S-a născut dintru tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Am strigat întru suspinuri netăcute către Înduratul Dumnezeu şi m-a auzit pe mine din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Adu-ţi aminte, Preamilostivă Stăpână, de ticăloşia mea cea amară şi îndulceşte amărăciunea inimii mele cu solirile tale cele prea puternice, ca neîncetat, fără tăcere, să te laud.
Arată-mă părtaş al raiului desfătării pe mine cel ce spre tine mi-am pus toată nădejdea, mijlocindu-mi ierta-rea păcatelor de la Preadulcele tău Fiu, ca o Preamilos-tivă.
Slavă ...
Iisuse Preadulce, pentru solirile celeia ce Te-a năs-cut fără prihană, picură dulceaţa darului Tău în ticăloasa mea inimă, curăţind-o de toată întinăciunea, ca de-a pu-rurea să se îndulcească de Numele Tău.
Şi acum ...
Arătatu-te-ai, Fecioară, Maică a Cuvântului, mai presus de curăţie, pe Care nu înceta rugându-L pentru 156
mine ticălosul, ca să-mi ierte mulţimea greşelilor, făcân-du-mă încăpere a darului Său.
Sedealna:
Preasfântă Stăpână şi Preacurată Fecioară, şi întru totul fără prihană, izbăveşte-mă pe mine cel plin de pă-cate, de prihana greşelilor, prin solirile tale cele preapu-ternice către Milostivul tău Fiu, ca pururea să te măresc.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipului celui de aur al închinării celei persane, tinerii cei trei nu s-au închinat, ci în mijlocul cuptorului, lăudând, ziceau: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cad la tine, Preacurată Fecioară, cu zdrobirea ini-mii, suspinând şi te rog: Nu te întoarce de la ticălosul robul tău, cela ce pururea te mânii cu faptele mele cele rele, ci mă întoarce la pocăinţă.
Aducându-mi aminte de nelegiuirile mele, o, Prea-milostivă Doamnă, nu încetez, pentru care şi alerg la tine, ca la o Preamilostivă, ca prin mijlocirea ta să-mi speli noroiul păcatelor, scoţându-mă din cursele vrăjma-şilor mei.
Slavă ...
Laud milostivirea ta şi slăvesc măririle tale, o, întru tot fără prihană, Stăpână; primeşte, Doamnă, săra-ca mea rugăciune şi îmblânzeşte pe Fiul tău, Cela ce S-a făcut Om pentru mine, ca să te măresc în veci.
Şi acum ...
Lacrimi aduc ţie, Stăpână, ca o jertfă fără prihană; primeşte suspinele inimii mele celei ticăloase, Preacu-rată, curăţire de greşeli dându-mi mie, ca o bună, că pe 157
tine te am liman de mântuire şi folositoare.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Făcătorul de bine şi Dumnezeu ...
Iacov, scară către cer văzându-te, Preacurată, mi-lostivă scăpare te-a arătat nouă. Deci, întru tot Sfântă, pe mine cel cufundat în noianul păcatelor, înalţă-mă, cu solirile tale, la lăcaşurile Fiului tău, Cel Preaîndurat.
Născătoare de Dumnezeu făcându-te, Preamilostivă Doamnă şi Stăpână a celor cereşti, ridică-mă dintru a-dâncul greşelilor, rogu-mă, Preacurată Fecioară, şi, cu solirile tale, arată-mă pe mine robul tău, locuitor al lăca-şurilor cereşti.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Israilitenilor celor de demult, ale cărora oase au căzut în pustie, m-am asemănat eu ticălosul, Preasfântă Fecioară, întorcându-mă iarăşi în Egiptul patimilor; ci tu, ca o Milostivă, nu înceta rugându-te pentru mine.
Şi acum …
Căzând către tine, o, întru totul fără prihană, Fe-cioară, mă rog cu lacrimi dintru adâncul inimii: Să nu mă laşi pe mine ticălosul să pier în mulţimea păcatelor şi să mă fac bucurie diavolilor, ci mă mântuieşte cu pu-terea ta.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Făcătorul de bine şi Dumnezeu, pe Izbăvitorul a toate şi Făcătorul lumii, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
158
159
Cei ce cu dulcea săgeată a preacuratei tale Naşteri ne-am rănit, Curată, de a ta vrednică de îndrăgire frumu-seţe minunându-ne, cu cântări îngereşti, după vrednicie, pe tine Maica lui Dumnezeu te mărim.
Laudele tale, Fecioară, cine din pământeni poate să le spună? Care nici cetelor îngereşti nu sunt lesne în-ţelese, iar mie ticălosului cu totul neajunse. Drept aceea strig ţie: Binecuvântată eşti tu între femei.
Auzului meu, Preasfântă Stăpână, pune-i strajă din-spre şoptirile vrăjmaşilor mei, a celor ce pururea mă bân-tuiesc, ca numai poruncilor Fiului tău să fiu ascultător, lăudându-L în veci, şi pe tine fericindu-te.
Slavă ...
Unde voi alerga eu ticălosul, Stăpână? Sau spre cine îmi voi pune nădejdea mea? La tine nădăjduiesc, Preacurată Fecioară, ca să faci milostiv pe Fiul tău, în ziua judecăţii, mie netrebnicului robului tău.
Şi acum ...
Întru totul fără prihană, Fecioară, cu fierbinţeală mă rog şi cu suspin, să nu depărtezi darul tău de la mine, robul tău, cela ce cu neîncetare te laud, ca pe o Maică Fecioară şi Mireasă nenuntită.
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru tre-cându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi în chi-pul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cela ce este cu firea nezidit şi cu Părintele de-a pururea vecuitor, şi mai presus de ani şi mai înainte de veci, din tine, Stăpână, zidit şi sub vreme se face Om, ca să mântuiască pe om.
Tu singură Dumnezeiască Mireasă ai ţinut în braţe pe Cela ce şade întru cele înalte, Care S-a făcut trup. Căci tu ai fost din toţi vecii încăpere vrednică a Stăpâni-torului a toate.
Slavă ...
Veniţi toţi să lăudăm pe Preacurata Maria, ca pe ceea ce însăşi a născut pe Hristos Domnul, Care a înnoit firea omenească, şi a rămas Fecioară nestricată.
Şi acum ...
Izbăveşte-mă de lacrimile şi de suspinele cele gă-tite mie la înfricoşata judecată care va să fie, cu bine primitele tale rugăciuni, Maică neîntinată, cele către Zi-ditorul şi Dumnezeul nostru.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de Tine Biserica Ta Hristoase, stri-gând: Tu eşti tăria mea, Doamne, scăparea şi întărirea.
Cela ce m-a zidit dintâi din ţărână pe mine omul, Acela Se zideşte în pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, îndreptând căderea cea de demult.
Stăpânirea morţii şi hotărârea blestemului celui de demult le-ai stricat, Născătoare de Dumnezeu, zămislind Viaţa; drept aceea, cinstim preacurată Naşterea ta.
Slavă ...
Pe tine Maica lui Dumnezeu, părtinitoare tare te-am câştigat; spre tine punându-ne nădejdile, ne mântuim şi către tine năzuind, ne păzim.
Şi acum ...
Pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, potrivind numire Celui Năs-cut al tău şi chemare asemănată, Preacurată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele Dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Înfrumuseţatu-te-ai mai mult decât toată buna cu-viinţă a îngerilor, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lor şi Domnul, întrupat din preacuratele tale sângiuri, Fecioa-ră, pe Cel ce izbăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul.
Lepădând toată întinăciunea mâncării celei dintâi, să ne hrănim cu Pâinea vieţii cea din cer, care a răsărit din pământul Fecioara, pe care, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor, să o lăudăm.
Slavă ...
Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cortul cel neîn-tinat, uşa Luminii, masa şi năstrapa cea cu totul de aur, muntele cel netăiat şi cu umbra deasă, care a încăput pe 161
Ziditorul, se fericeşte.
Şi acum ...
Curgerile darurilor tale şi izvorul tămăduirilor şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împărţesc din mâna cea încăpătoare de viaţă a Atotţiitorului, Cela ce S-a născut din pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Tu, Domnul meu, Lumină în lume ai venit; Lumi-nă sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Din tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, răsă-rind Soarele cel gândit, razele cele strălucitoare ale Dum-nezeirii Lui peste toţi le-a întins; pentru aceasta toţi te slăvim.
Adevărat Dumnezeu născând nouă, cu trup, pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu Prea-curată te numim, şi glasul cel potrivit alcătuim Naşterii tale.
Slavă ...
De o fire şi de un chip fiind cu Tatăl, Fiul Cel Unul-Născut, de voie S-a făcut de un neam cu oamenii, întrupându-Se Cel Înalt din pântecele tău, Maică Fe-cioară.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană, sufletul meu cel îngheţat de stăpânia răutăţilor, cu fier-binte rugăciunea ta, cu bună cuviinţă ridică-l la căldura dumnezeieştii dragoste a Ziditorului.
162
Cântarea a 6-a, Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine; de sângele diavolilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
Aflându-te pe tine lăcaş curat al curăţiei, în pânte-cele tău, Fecioară, S-a sălăşluit Stăpânul cel curat, vrând să curăţească frământătura oamenilor.
Cer ai făcut firea cea pământească a oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi stricată fiind o ai înnoit pe dânsa; pentru aceasta cu neîncetate glasuri te lăudăm.
Slavă ...
Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început, Care pentru noi oamenii S-a făcut Om, precum suntem noi, fără de schimbare, în două firi cunoscut.
Şi acum ...
Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale nenumăratelor puterilor celor de sus, mie celui viscolit în marea vieţii tinde-mi mână de ajutor.
Sedealna:
Cu multe păcate, eu desfrânatul mi-am întunecat mintea; deci strig folosinţei tale celei tari, Născătoare de Dumnezeu: Luminează-mi luminile sufletului meu, stră-luceşte-mi raza cea luminată a pocăinţei şi mă îmbracă în arma Luminii, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 7-a, Irmos:
În cuptorul cel persesc tinerii lui Avraam, cu dra-gostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focu-
163
lui fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cuvântul Cel ce este dintru început, sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, S-a întrupat, şi pe noi cei robiţi ne-a chemat Iubitorul de oameni, Domnul Dum-nezeul părinţilor, Cel binecuvântat.
Uşă gândită te-ai arătat, Dumnezeiască Mireasă, a Soarelui Celui de sus, Care, mai presus de cuvânt şi de cuget, din tine S-a arătat oamenilor pe pământ, a Dum-nezeului părinţilor, Cel binecuvântat.
Slavă ...
Înfrumuseţată fiind cu fapte bune, ai stat de-a dreapta Împăratului tuturor, Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale, Fecioară nenuntită, rugându-te neîncetat ca să ne izbăvim de toată nevoia.
Şi acum ...
Cu îndrăzneala ta de Maică rupe lanţurile greşe-lilor, ale celor ce cu dreaptă credinţă cântă Naşterii tale, Fecioară: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Mâinile întinzându-şi Daniil ...
Neapropiat fiind, ca un Ziditor, de toate cetele cele mai înalte, a locuit în pântecele tău, Fecioară, păzindu-te nearsă şi după naştere nestricată, Căruia acum strigăm: Lăudaţi lucruri pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Curată fiind de prihane şi de întinăciuni şi lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, Care pe toţi sfinţeşte şi cu Tatăl împreună fără de început este;
164
pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînăl-ţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, te măr-turisim cu gura şi cu mintea, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, că ai născut, Preacurată, pe Hristos, Făcătorul şi Domnul şi Împăratul, îmbrăcat cu trup. Pentru aceasta te lăudăm, Fecioară, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum ...
Pe tine chivotul cel preasfânt şi umbrit de Dumne-zeiescul Duh, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai îna-inte de veci şi pururea vecuitor, Care pentru negrăita Sa milostivire S-a făcut Om, te lăudăm Născătoare de Dum-nezeu şi te preaînălţăm întru toţi vecii
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile lei-lor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună în-cingându-se şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din mar-ginea unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele depărtate; pentru aceas-ta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pe Cărbunele Cel gândit, Dumnezeiască Mireasă, pe Care L-a văzut Isaia, Îl porţi în braţe, Preacurată Năs-cătoare de Dumnezeu, cu chipul nostru unindu-Se, şi mântuire lumii strălucind; pentru aceasta toţi te mărim.
165
Semnele Naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, proorocii mai înainte le-au propovăduit, de de-parte pentru cele cu taină învăţându-se, şi prin insuflarea Dumnezeiescului Duh cu mare glas le-au propovăduit lumii; de ale căror împliniri acum ne minunăm.
Slavă ...
Frumos cu podoaba şi mai strălucit decât toţi este Rodul pântecelui tău, că tu Fecioară, de Dumnezeu Năs-cătoare, ai născut pe Dumnezeu întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om; pentru aceasta toţi te mărim.
Şi acum ...
Ca să te slăvesc, Fecioară, pe tine cea cu adevărat prea proslăvită, de toată neslăvirea păcatului mă izbă-veşte şi slavei cereşti mă fă părtaş pe mine, cela ce alerg la tine.
166
DUMINICĂ SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletu-lui, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă; ca Ţie, întru omorârea tru-pului, ca într-o alăută să-Ţi cântăm cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Curgeri de lacrimi dă-mi mie, Născătoare de Dum-nezeu, prin care voi scăpa de cercarea lacrimilor celor din focul gheenei. Că tu, Curată, toată lacrima de pe faţa pământului ai încetat.
Cetăţean al locului celui nestricăcios şi de viaţă fă-cător m-a pus Ziditorul meu dintru început şi m-a orân-duit să stăpânesc pe toate cele de pe pământ; dar vrăj-maşul pizmuindu-mă, cu dorul îndumnezeirii m-a sur-pat, Preacurată.
Slavă ...
Pahar aducător de moarte mi-a dres mie Eva de demult, iar tu, Curată, născând Strugurul vieţii, must mi-ai izvorât şi vinul nemuririi, care veseleşte inimile credincioşilor.
Şi acum …
Cort mai înalt decât cerurile şi mai desfătat decât pământul te-a lucrat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Ziditorul cerului şi al pământului, şi te-a arătat, pe pă-mânt, Rai cuvântător şi însufleţit.
Cântarea a 3-a, Irmos:
167
Cela ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălţime pe pământ şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din iadul cel mai dedesubt; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Vezi neputinţa mea, vezi necazul meu, Maica lui Dumnezeu, şi dezleagă nelegiuirile mele cele nenumă-rate, iar datoriile mele le şterge.
Nici o cântare vrednică, potrivită ţie, nu iese din gură omenească, Născătoare de Dumnezeu, pe care te laudă dumnezeieştile oşti ale cerurilor.
Slavă ...
Armă nebiruită şi zid nerupt avându-te pe tine, răstorn cetele celor potrivnici şi laud măririle tale, Năs-cătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă.
Şi acum ...
Ia aminte la strigarea robului tău, celui ce are tre-buinţă de ajutorul tău, Maica lui Dumnezeu; nădejdea mea, auzi-mă şi sârguieşte de mă mântuieşte.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Dumnezeiescul sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ploi de lacrimi şi izvor de umilinţă dă-mi mie, care îmi spală toată tina greşelilor mele, şi învredniceşte ca inima mea cea îngheţată să izvorască curgeri vii.
Plângând împreună şi lăcrimând, cad la tine Năs-cătoare de Dumnezeu: Fii-mi mie ajutor când sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup şi ruşinează pe diavolii care vor căuta atunci să mă apuce. 168
Slavă ...
Neispitită de nuntă, Marie, numele cel prea dulce şi mai scump decât aurul, şi mult mai cinstită decât pie-trele cele scumpe, bogăţia cea de mult preţ şi lucrul cel prea scump, mântuieşte-mă pe mine cel ce alerg la tine.
Şi acum ...
Îmi întind mâinile mele şi ochii către tine, şi buze-le mele cele întinate, Stăpână, le pornesc spre rugăciune; deci să nu mă urgiseşti pe mine, că întru tine, după Dum-nezeu, mi-am pus nădejdea mea, eu robul tău.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Acum Mă voi scula, după proorocie, a zis Dum-nezeu; acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut, şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălţându-l.
Somnul cel greu al trândăvirii m-a cuprins pe mi-ne, făcându-mă lenevos spre cele bune şi cu totul greu de pornit, iară către cele rele sârguitor; dar tu, Fecioară, îndreptează-mă.
Din viaţa cea sfinţită şi prea bună am căzut, supu-nându-mă dulceţilor, şi dobitoacelor celor necuvântă-toare m-am asemănat. Că în cinste fiind eu, omul, n-am priceput, ticălosul; ci miluieşte-mă, Preasfântă Fecioară.
Slavă ...
Cu lesnire vremea vieţii mele se sfârşeşte, curgând cu dulce pătimire ca o apă nestatornică, şi cheltuindu-se îmi vesteşte mie mai înainte că se apropie tăierea morţii. Iar tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit, mântuieşte-mă.
Şi acum …
Gânditor şi simţitor cad la tine, Curată; slobozeş-
169
te-mă de bântuitorii cei gândiţi şi simţiţi, care se pun asupra mea, şi mă izbăveşte de vătămarea cea văzută şi nevăzută.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Venit-am întru adâncul mării şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive.
Cutremură-te şi te înfricoşează suflete, luând în minte divanul cel cu adevărat înfricoşat şi nemitarnic la care vei sta înainte, şi mai înainte de sfârşit pocăieşte-te, căzând la Preacurata Fecioară.
Pe tine părtinitoare te avem, Preasfântă Fecioară; prefă-ne nouă întru bucurie mâhniciunea şi ne izbăveşte de tot necazul ce naşte moarte, Preacurată.
Slavă ...
Bubele şi rănile sufletului meu să nu le vădeşti, Cuvinte, nici să mă ruşinezi înaintea celor mulţi, când vei face cercarea cea înfricoşată, pentru rugăciunile ce-leia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Se înfricoşează cerul şi pământul se clăteşte, spăi-mântându-se împreună cu cele dedesubt, cum Făcătorul amândorura, Prunc fără de sămânţă, în braţele Fecioarei se poartă.
Sedealna:
Ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel Milostiv, ca ceea ce eşti izvor al îndurării, milostivă şi iubitoare de bine, Fecioară, dăruieşte umilinţă sufletului meu mai înainte de sfârşit, dăruieşte plâns veselitor inimii mele, ca plângând să dobândesc prin tine, acolo, mângâierea
170
drepţilor.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului bârfire socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine eşti cu-vântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
O, înfricoşată taină! O, uimitor semn! O, minunată auzire! Că Doamna Fecioară, cea neispitită de bărbat, s-a făcut şi hrănitoare şi Născătoare a Dumnezeului şi Ziditorului tuturor.
Când iau în minte mulţimea relelor mele, mă în-tunec şi pe sinemi înlăuntru mă osândesc, mai înainte de Judecată, Preasfântă Stăpână, căci am divanul cel mare al ştiinţei care mă osândeşte.
Slavă ...
Arătatu-te-ai Biserică preasfântă a Fiinţei celei mai presus de fiinţă, că pe Sfântul Dumnezeu, ca o Sfân-tă, cu sfinţenie L-ai născut, Fecioară, din Duhul Sfânt, într-un ipostas şi în două firi.
Şi acum ...
Iată, Curată, cele mai de pe urmă şi cele dedemult, toate patimile mele şi relele mele cele în multe feluri, cu plângere şi cu durere şi cu lacrimi le-am mărturisit ţie, strigând: Să nu mă laşi lipsit de ajutorul tău.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Atotputernice, Izbăvitorul tuturor ...
Acum socoteşte întru sineţi, suflete al meu, unde vei fi ridicat după puţină vreme şi înainte a ce fel de divan şi Stăpânitor vei sta, a Celui ce cunoaşte sfaturile tale cele ascunse; ci suspină dintru adâncul inimii, stri-
171
gând: Mântuieşte-mă, Hristoase, pentru rugăciunile ce-leia ce Te-a născut.
Ridică-ţi ochiul tău, suflete, către Sion şi către Ie-rusalim, cetatea cea de sus; înalţă-ţi dorirea, întoarce-ţi pofta ta şi întinderea ta la cele cereşti, căzând la Maica lui Dumnezeu, că acolo este petrecerea tuturor sfinţilor şi veselia cea adevărată.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cei ce seamănă aici cu lacrimi şi seminţele fap-telor bune mai înainte le aruncă, aceştia şi vor secera cu adevărat, bucurându-se, multă rodire a bucuriei celei făcătoare de viaţă în ceruri. Acesteia învredniceşte-mă, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Şi acum …
Fiind vinovat a nenumărate pedepse, ce voi face, ticălosul, când voi sta înaintea înfricoşatului divan al Fiului tău şi răspuns potrivit pentru relele care am făcut mi se va cere să dau? Tu însă ajută atunci, Născătoare de Dumnezeu.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se ţi-neau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai răcorit şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile bine-cuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Eva adică, prin boala neascultării, blestem înlăun-tru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Pruncul purtat în pântece, ai înflorit lumii binecu-vântare; pentru aceasta toţi te mărim.
Acum, ca şi cum aş sta înaintea judecăţii gol, cu grumazul împilat, ruşinându-mă, cu cutremur mă apuc 172
de preacuratele Tale picioare şi cu lacrimi le ud, ca mai înainte desfrânata, şi strig Ţie: Mântuieşte-mă, Mântui-torule, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Fiu, pe Cel mai înainte fără de maică, mai pe urmă L-ai născut fără de tată, Fecioară, pe Cela ce este întoc-mai cu Tatăl şi întocmai cu oamenii, şi simplu şi îndoit, Cel nealcătuit, nemuritor şi muritor, Cel fără de trup, îndoit cu firea şi cu voirea.
Slavă ...
Înaintea oamenilor, Hristoase, şi a toată adunarea cea cerească, când mii de mii şi întunecime de întune-cime de îngeri vor sta înaintea Ta, să nu mă osândeşti când mă vei judeca, pentru solirile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
O, Maică a Făcătorului tuturor, mângâierea cea cu totul luminată a celor scârbiţi, apărătoarea celor ce se primejduiesc, sprijinitoarea celor necăjiţi şi cercetarea celor bolnavi, mântuieşte-mă; mântuieşte-mă pe mine nevrednicul!
173
LUNI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Cela ce ai bătut Egiptul şi pe tiranul Faraon l-ai cufundat în mare, mântuit-ai pe popor din robie, pe cel ce cânta cu Moisi cântare de biruinţă, că Te-ai proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Tu singură eşti sprijin şi scăpare şi păzire a robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, Curată; pentru aceasta cad la tine şi strig: Mântuieşte-mă pe mine ticălosul cu milostivirea ta.
Faptele mele cele ascunse muncesc ştiinţa mea, aducând înaintea feţii mele mustrarea acesteia. Deci, sârguieşte-te, Stăpână, de-mi fii mie ajutor şi mai îna-inte de sfârşit izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Sfinţeşte-mi Stăpână, inima mea cea întinată, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt şi eşti mai sfântă decât puterile cele de sus, cea singură Prealăudată.
Şi acum …
Întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii mele şi către tine, cea milostivă, cu credinţă am năzuit; să nu mă treci cu vederea, nădejdea celor deznădăjduiţi, ci ca o atotputernică întâmpină-mă şi mă mântuieşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreş-te-mă Doamne, ca să Te laud cu adevărat şi să fac voia Ta, că nu este sfânt ca Tine, Dumnezeul nostru.
174
Roua milostivirii tale dăruieşte-o mie celui topit de arşiţa păcatului şi a necazurilor, cea cu totul fără pri-hană, Curată, răcorindu-mi sufletul şi veselindu-mi ini-ma.
Întunericul minţii mele, Născătoare de Dumnezeu, mă rog risipeşte-l, ca o bună, cu Lumina cea dintru tine, şi învredniceşte-mă a mă spăla cu lacrimile pocăinţei, ca o îndurată şi mult milostivă.
Slavă ...
Cu picăturile milei tale, Fecioară, stinge cărbunii patimilor mele, de Dumnezeu dăruită, şi făclia inimii mele cea stinsă aprinde-o, ceea ce eşti sfeşnic de aur.
Şi acum ...
Mă viscoleşte pe mine viscolul păcatului şi valul gândurilor celor necuvioase; milostiveşte-te, cea cu totul fără prihană, şi-mi tinde mână de ajutor, ca o milostivă, ca, mântuindu-mă, să te cinstesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi am proslă-vit puterea Ta.
Maica lui Dumnezeu cea foarte minunată, strălu-ceşte-mi mie razele pocăinţei, dezleagă-mi negura tică-losului meu suflet şi pierde-mi gândurile cele rele ale inimii mele.
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu credinţă te rog şi cer: Milostiv fă-mi mie, ca o milostivă, pe Ju-decătorul şi Fiul tău, ca întru laudă să te slăvesc pe tine.
Slavă ...
Pe inima mea cea smerită şi leproasă cu aducerile
175
asupră-i a necuratelor patimi, ceea ce eşti singură cura-tă, ca un doctor tămăduieşte-o şi din mâna diavolilor ră-peşte-o.
Şi acum ...
Acoperământ, sprijin şi scăpare fii-mi mie, robului tău, Fecioară, şi mă izbăveşte de focul gheenei pe mine cel vrednic de osândă, ca veşnic să te slăvesc pe tine.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Să-mi răsari mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine, Hristoase, mânecă duhul meu şi Te laudă, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine am scăpat, Împăra-tul păcii.
Omorât fiind cu patimile şi cu gândurile, cea cu totul fără prihană, la îndurările tale alerg, la acoperă-mântul tău cel fierbinte, şi ajutor năzuiesc, Stăpână; ceea ce singură ai născut Viaţa, înviază-mi inima mea.
Pe mine cel rănit cu sabia păcatului, vindecă-mă cu prea lucrătoarea ta doctorie, ceea ce ai născut pe Domnul Mântuitorul, Care cu suliţa S-a rănit pentru mine şi a rănit, Preacurată, inima şarpelui.
Slavă ...
Tămăduieşte rătăcirile minţii mele, vindecă pati-mile sufletului meu şi goneşte întunericul trândăviei mele, cea cu totul fără prihană, ca să te laud cu mulţu-mită şi cu dorire să cânt sprijinul tău cel fierbinte.
Şi acum …
Ape de vindecări verşi tuturor celor ce bolesc, pu-rurea Fecioară, ca un nor însufleţit, cu adevărat al Împă-ratului Hristos. Pentru aceea, te rog pe tine cu de-adin-sul: Trimite-mi mie, celui bolnav, roua vindecărilor tale.
176
Cântarea a 6-a, Irmos:
În marea vieţii, pentru faptele mele m-am pogorât până la iad, ci ca Iona din chit, aşa strig: Fiule şi Cuvân-tule al lui Dumnezeu, mă rog, scoate-mă dintru adâncul răutăţilor.
Ceea ce singură eşti ajutorul tuturor, ajută-ne nouă celor ce ne primejduim şi trimite-ne mâna şi către lima-nul mântuirii îndreptează-ne, Una de Dumnezeu dăruită.
Răpeşte-mă, Preacurată, în ceasul cel înfricoşător de la darea de seamă şi izbăveşte-mă de la amăgirea cea cumplită a diavolilor şi de judecată şi de focul cel veşnic.
Slavă ...
Te laud pe tine, Preacântată şi slăvesc măririle tale cele cinstite; pentru aceea slobozeşte-mă de patimile cele necurate şi slavei celei negrăite învredniceşte-mă.
Şi acum ...
Datori suntem a te lăuda, dar cu adevărat, după vrednicie, nu putem. Pentru aceea minunându-ne, cu tă-cerea cinstim Taina cea negrăită care, înfricoşat, întru tine s-a lucrat.
Sedealna:
Cela ce îmbracă cerul cu nori, Cela ce înfăşoară tot pământul cu negură şi îngrădeşte marea cu nisip, Acesta nescris împrejur cu Dumnezeirea fiind, vrând, Se scrie împrejur şi cu scutece Se înfaşă şi cu îmbrăcămin-tea trupului dintru tine, Curată, S-a făcut Om şi a mân-tuit pe om.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui
177
Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că în cup-torul cel cu foc, ca într-o cămară luminată dănţuiau, stri-gând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ceea ce singură ai născut pe Domnul neschimbat, de Dumnezeu dăruită, roagă-L pe Dânsul ca să schimbe mintea mea cu preaputernica Sa dreaptă, către cele mai bune, care cumplit se răstoarnă de asuprelile diavolilor.
Împărăteasă Fecioară, ceea ce ai născut pe Împă-ratul Hristos, milostiveşte-te şi mă mântuieşte pe mine, cela ce mă clătesc de patimi, şi întăreşte-mă întru cre-dinţă şi mă povăţuieşte la calea mântuirii, ceea ce eşti mântuirea credincioşilor.
Slavă ...
Curăţitoare arată-te mie către Cel ce S-a născut dintru tine, cea cu totul fără prihană, opriri de datoriile cele cumplite pricinuindu-mi mie şi dumnezeiască intra-re în împărăţia lui Dumnezeu, şi îndulcire a desfătării şi împărtăşire a Luminii.
Şi acum ...
Marie, cea cu totul fără prihană şi neasemănată întru sfinţenie, care ai născut pe Dumnezeu cu trup, fără ispită de nuntă, Fecioară curată, roagă-te Lui ca să mă izbăvească de tot felul de răutate şi de muncă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
În văpaie de foc ...
Cu desfrânare săvârşindu-mi viaţa şi lucrând toată necurăţia, mă cutremur de divan, de înfricoşata cercare şi de cumplita hotărâre a osândirii mele; miluieşte, Fe-cioară, sufletul meu, şi mai înainte de moarte dă-mi ier-tare.
178
Întru tine mi-am pus toată nădejdea mântuirii, Maica lui Dumnezeu cea neispitită de nuntă, şi pe tine te chem totdeauna spre ajutor. Mântuieşte-mă din necazuri şi din ispitele vrăjmaşilor, şi-mi dezleagă laţurile greşe-lilor mele şi din focul cel veşnic răpeşte-mă.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Arătatu-te-ai mai înaltă decât îngerii, întrupând negrăit pe Dumnezeu. Deci, pe Acesta roagă-L, Stăpână cu totul fără prihană, ca să mă fac mai înalt decât ispi-tele cele trupeşti şi să mă izbăvesc de judecata ce va să fie şi veşnicii vieţi să mă învrednicesc.
Şi acum ...
Umple-mă de ape dumnezeieşti, Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul vieţii; izbăveşte-mă de arşiţa păcatelor mele şi povăţuieşte-mă către viaţă şi mântuire, Curată, ca să cânt la toţi minunile tale şi să cinstesc cu dorire puterea ta.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
În văpaie de foc Îţi stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi, binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Ră-săritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
Opreşte păşunea păcatului meu, de Dumnezeu dă-ruită, care vatămă sufletul şi trupul şi gândul meu, şi cu atotputernică solirea şi părtinirea ta dă-mi tămăduirea mântuitoare, adică preacurata frică a Stăpânului.
179
Tu eşti luminarea mea, tu izbăvirea mea şi ajută-toarea mea; tu slava şi lauda şi aşteptarea şi mântuirea mea eşti, cea cu totul binecuvântată, şi ţie cu credinţă mă închin şi strig: Mântuieşte-mă pe mine ticălosul, cela ce nebuneşte de la Dumnezeu m-am depărtat.
Slavă ...
Mântuieşte-mă, Curată, ceea ce ai născut pe Mân-tuitorul, Cel întru tot îndurat; miluieşte pe robul tău şi îndreptează-mă către cărările pocăinţei; ridică din mijloc smintelile vicleanului şi de pândirea lui izbăveşte-mă şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Şi acum ...
Mintea nu poate şi tot gândul pământenilor se întunecă, vrând a te lăuda pe tine, ceea ce covârşeşti şi pe îngeri cu sfinţenia şi eşti mai înaltă decât serafimii şi decât heruvimii, Preasfântă; pentru aceea, binecuvântân-du-te, strigăm ţie glasul îngerului: «Bucură-te».
180
MARȚI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire a cu-fundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preasfinţită Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te-ai făcut încăpere sfinţită a Cinstitului şi cu adevărat Sfân-tului Duh, sfinţeşte inima mea, ceea ce s-a făcut încăpe-re pângărită a necuratelor duhuri.
Dă-mi, Preasfântă, lacrimă stingătoare a focului gheenei şi învredniceşte-mă ca noaptea şi ziua să-mi spăl patul meu şi aşternutul meu cu curgeri de umilinţă, ca să nu adorm întru moarte.
Slavă ...
Mulţimea dulceţilor celor de multe feluri mă tulbu-ră şi viscolul patimilor celor în multe chipuri mă învâr-teşte, împingându-mă întru deznădăjduire; ci cu dreapta ta cea de viaţă purtătoare, Prealăudată, ocârmuieşte-mă la limanul pocăinţei.
Şi acum ...
Cuvântul Tatălui, Cela ce pe toate le-a înfiinţat dintru nefiinţă, ca un Dumnezeu, Pricinuitorul Cel mai presus de pricină a toată văzuta şi nevăzuta zidire, întru-pându-Se precum a voit, pe tine Te-a avut pricină, Stă-până.
181
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase, stri-gând: Tu eşti tăria mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Mai cinstită cu neasemănare decât serafimii fiind, pe mine cel ce te cinstesc pe tine de-a pururea, Preacins-tită Stăpână, din necinstirea necinstitelor patimi izbăveş-te-mă şi mă mântuieşte.
În ziua înfricoşatei cercări să te aflu pe tine părti-nitoare nemincinoasă, iar în vremea ieşirii mele, grabni-că sprijinitoare, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Cela ce se poartă pe umerii cei curaţi ai heruvi-milor, pe tine, Stăpână, căruţă purtătoare de văpaie te-a făcut pe pământ, întru care purtându-Se cu noi a vorbit.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti mai sfântă decât sfintele puteri, pe Dumnezeu, Cel ce în sfintele suflete ale sfinţilor Se odihneşte, cu sfinţenie L-ai născut, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din Fecioa-ră S-a întrupat şi firea omenească a îndumnezeit, pe Care lăudându-L, strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.
Scârba strămoşilor ai dezlegat-o, Preasfântă Năs-cătoare de Dumnezeu, bucurie nouă născându-ne, pe Zi-ditorul şi Izbăvitorul, pe Care cu de-adinsul roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Prin tine, Maică Fecioară, lumea s-a miluit, care prin călcarea de poruncă s-a netrebnicit. Pentru aceasta cu cântări de laude, după datorie, pe tine te fericim. 182
Slavă ...
Fecioară, cea cu mii de nume numită, Stăpână mult cântată, Preasfântă Doamnă, cămară cu totul de aur, neîmpletită de mâini, neîntinată, nestricată Mireasă, prea nestricăcioasă, neispitită de nuntă, Maica lui Dum-nezeu, tu mă miluieşte.
Şi acum ...
Pe Iisus, Dătătorul de viaţă, pe care L-ai născut, Stăpână, Care mai presus de minte şi de cuvânt din tine S-a făcut Om, roagă-L totdeauna ca să mă arate părtaş părţii şi stării aleşilor.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cu legea poruncilor Tale, Singure Iubitorule de oamenii, luminează mintea mea, rogu-mă, Doamne, şi mă miluieşte.
Scaune în chipul focului, căruţă heruvimicească a lui Dumnezeu, cămară preacinstită, scară cerească, si-criule preafrumos aurit, porumbiţă cuvântătoare, Prea-sfântă Fecioară, mântuieşte-mă.
Ploi de lacrimi curăţitoare plouă-mi mie, Curată; plâns de bucurie, scârbă veselitoare, izvor de lacrimi purtător al umilinţei, pocăinţă fierbinte şi iertare, dă-mi mie, Stăpână.
Slavă ...
Lăcaşule însufleţite, încăpător al slavei lui Dum-nezeu, sfântă sălăşluire, dumnezeiescule palat, cel curat şi sfinţit, vistierie a lui Hristos, cămară cu porfiră de aur, Preasfântă Fecioară, mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Suspină, plângi, spală-ţi faţa ta, suflete, cu lacri-
183
mile cele ce curg; spală-ţi mâinile tale cu curgeri de umilinţă şi ca desfrânata cu mintea apucă-te de picioa-rele celei Preacurate şi vei lua iertare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum pe proorocul dintru adânc şi din stricăciu-ne l-ai scos, şi viaţa mea, Bunule, izbăveşte-o din gre-şeli, cu milostivirea Ta.
Născătoare de Dumnezeu, întăreşte-mă să picurez picături de lacrimi curgătoare, căci peste tine a picat roua cea cerească; că lâna cea purtătoare de rouă, Naş-terea ta, Fecioară, a arătat.
Acum ascultă suspinul meu, Fecioară, şi grăbeşte de scoate pe robul tău din gura leului, ca să te laud pe tine, cea Prealăudată şi fără prihană.
Slavă ...
De multe ispite fiind ţinut, strigat-am de multe ori, şi din toate m-ai izbăvit nerănit; şi acum strig ţie: Mân-tuieşte sufletul meu, Stăpână.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel iubitor de oa-meni şi îndurat şi voitor al milei, Născătoare de Dum-nezeu, miluieşte sufletul meu, că spre tine nădejdile şi-a pus.
Sedealna:
Mieluşeaua şi Fecioara văzându-Te pe Tine, Puter-nice, spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea lăcrimând: Ce este această negrăită pogorâre a Ta, Cuvântule? Cum Te-a osândit acum poporul cel osândit, pe Tine, Dumne-zeule, Cela ce pe toţi vei judeca? Laud mila Ta cea ne-spusă.
184
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe Cela ce în cuptor pe tineri nearşi i-a păzit şi focul l-a stins, să-L lăudăm, zicând: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Bogatul cel mult, care mai înainte petrecea întru îndulcire şi întru desfătare, o picătură de apă cerând, ca să-şi răcorească limba, care se chinuia în văpaia ghee-nei, Fecioară, nu a dobândit-o! O, suflete al meu, înfri-coşează-te de pildă!
Ceasul judecăţii punându-l în minte mă cutremur, Stăpână, şi cu grijă fiind ţinut, la tine, nădejdea mea cea tare, alerg cu lacrimi; să nu mă laşi atunci fără de păr-tinire.
Slavă ...
Cela ce sunt cu sufletul nesimţitor şi întunecat ca piatra, te rog pe tine, Preasfântă, ceea ce eşti lespede de Dumnezeu scrisă, întru care a scris Dumnezeu iertarea tuturor, scrie-mă şi pe mine în cartea celor vii.
Şi acum ...
Eu cel întinat cu multe păcate, când voi sta gol înaintea înfricoşatului divan al lui Hristos, atunci să stai împreună cu mine, Stăpână, izbăvindu-mă de nevoie şi de toată vătămarea.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul Hristos ...
Bucură-te, pământule de Dumnezeu umblate, raiu-le cuvântător, de Dumnezeu odrăslit; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, scaune de foc; bucură-te, palat şi încăpere a bucuriei, cleşte de Cărbune purtător şi sfeşnic cu totul de aur, plin de Dumnezeiasca Lumină cea ne-
185
stinsă.
Dulceaţa dumnezeieştii mângâieri să o picuri în sufletul meu, care este ţinut cu amărăciunea greşelilor, Fecioară neispitită de nuntă; că tu eşti dulceaţa îngeri-lor, tu şi a oamenilor credincioşi, şi-mi dă să dobândesc Cina cea cerească şi desfătarea cea dulce a raiului.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ceea ce eşti sfeşnic preastrălucit al Luminii celei cu trei Sori, cu lumina ta alungă întunericul greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu, dăruindu-mi izbăvire de durerile cele grele, mie celui ce cu credinţă laud şi preaînalţ, Preacurată, Naşterea ta.
Şi acum ...
În ceasul sfârşitului meu, Fecioară, din mâinile diavolilor răpeşte-mă, şi din osândire, şi de la darea de seamă, de la înfricoşata cercare, şi de la vameşii cei a-mari, şi de la cumplitul stăpânitor, Maica lui Dumnezeu, şi din focul cel veşnic al osândei.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit, ti-nerii cei robiţi în cuptor ziceau cu mare glas: Toate lu-crurile lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Mireasa cea Preaslăvită şi Preasfântă, Năs-cătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Ziditorul tuturor celor văzute şi a celor nevăzute, întru cântări te mărim.
Cu ochiul Tău cel milostiv vezi-mi necazul meu cel mai de pe urmă, pe care mi l-a pricinuit nemăsurarea greşelilor mele, şi după mulţimea durerilor mele, mân-gâierile tale, Stăpână, acum în inima mea pe sufletul
186
meu degrab să-l veselească.
Cu gură desfătată şi cu limbă întinsă şi cu suflet bucuros, niciodată nu voi înceta a te cinsti pe tine, Stă-pâna cea mult lăudată. Că întru numele tău voi ridica mâinile mele şi în toată viaţa mea, bucurându-mă, bine te voi cuvânta, ceea ce eşti viaţa celor ce te doresc pe tine.
Slavă ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, adâncul şi no-ianul cel mare al milei, opreşte şi usucă izvorârea şi curgerile relelor mele cu curgerea milostivirii tale, cea cu totul fără prihană, dându-mi mie curgere de umilinţă care mă spală, Fecioară.
Şi acum ...
Stâlpare putredă, rod sănătos n-a odrăslit nicioda-tă, nici izvor amar n-a izvorât apă dulce. Dar cuvinte drepte, cum va face inima îndărătnică? Pentru aceasta mă cutremur, Stăpână, a te cinsti pe tine, însă ştiind cre-dinţa mea, mântuieşte-mă.
187
MIERCURI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne, pentru că ai izbăvit cu mână tare pe poporul pe care l-ai câşti-gat, Iubitorule de oameni.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Chiar şi cu adevărat ai născut pe Dumnezeu şi Domnul şi Născătoare de Dumnezeu, tu singură, cu ade-vărat şi chiar te-ai numit, Curată; pentru aceasta cu cre-dinţă te cinstim şi după datorie te slăvim.
Pe tine cămară a întrupării lui Dumnezeu, Curată, prea fără prihană şi cuvântătoare cunoscându-te arătat, te rog să mă izbăveşti de patimile trupului şi ale sufletu-lui, şi de ispite şi de înconjurări.
Slavă ...
Ca ceea ce eşti scară a venirii către noi a Atotţiito-rului, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, din patimile cele pământeşti ale trupului la cer înalţă-mă şi către Dumnezeu povăţuieşte-mă.
Şi acum ...
Ceea ce te-ai făcut Maică a Luminii, luminează-mă cu lumina solirilor tale, pe mine cel ce dorm ca într-o noapte, şi povăţuieşte-mă, cu milostivirea ta, către Lu-mina cea neînserată şi către viaţă veşnică.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni a născut şi adunarea cea multă întru fii a slăbit, Minunatului
188
Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti Doamne.
Te-ai arătat fântână care de-a pururea izvorăşti mângâieri celor necăjiţi; pentru aceasta şi mie, Stăpână, curgerea apelor tale celor curgătoare izvorăşte-mi şi-mi stinge cuptorul patimilor.
Pe mine cel rănit de gânduri necuvioase, tămădu-ieşte-mă ceea ce ai vindecat rana cea cumplită a firii noastre; că pe Ziditorul şi Domnul acesteia L-ai născut.
Slavă ...
Viscolindu-mă în noianul greşelilor mele celor multe şi al patimilor şi al ispitelor, cu multă grăbnicie la limanul sprijinirii tale povăţuieşte-mă, cea cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Pe tine, cea ce eşti mai desfătată decât cerul şi mai înaltă decât pământul, eu cel căzut şi strâmtorat cu năvă-lirile asupră-mi ale vrăjmaşilor, te rog ca întru necaz să mă desfătezi, Stăpână.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din Fecioa-ră S-a întrupat şi firea omenească a îndumnezeit-o, pe Care lăudându-L, strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.
Fecioară, ceea ce ai născut pe Vindecătorul şi Mân-tuitorul şi Dezlegătorul necazurilor, slobozeşte-mă de toate greutăţile şi de veselie negrăită umple inima mea, ca de-a pururea să te fericesc.
Pe tine, pom cu frumoase roade şi sad cu bună umbră, te numim noi credincioşii, ca ceea ce ai odrăslit Rodul cel frumos cu podoaba şi Mântuitor al nemuririi, pe Carele roagă-L pentru cei ce cu credinţă te cinstesc 189
pe tine.
Slavă ...
O, nouă şi preaslăvită unire şi amestecare! Cu fe-cioria pe naştere a unit-o Dumnezeul Cel ce S-a născut, şi pe ceea ce L-a născut negrăit, iarăşi curată şi nestri-cată a lăsat-o, ca şi mai înainte de naştere.
Şi acum ...
Cela ce este înfricoşat şi neapropiat oştilor celor de sus, apropiat celor de jos S-a arătat, din Fecioară fără de bărbat; pe care cu dreaptă credinţă Născătoare de Dumnezeu o numim, ceea ce cu numirea cea potrivită Naşterii s-a îmbogăţit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, toţi fără de tăcere Te rugăm pe Tine, Lumina cea neapropiată, Dumnezeul cel Îndu-rat; pacea Ta, Hristoase, dăruieşte-o nouă.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti rai al vieţii, de moartea păcatului şi de patimi de multe feluri izbă-veşte pe robii tăi.
Alabastru gândit al Mirului celui deşertat din cer pe pământ, tu eşti Curată; fă-mă acum şi pe mine bine-mirositor.
Slavă ...
Pe omul cel ce a curs întru stricăciune, iarăşi l-ai întors prin dumnezeiască Naşterea ta, Fecioară, şi nemu-ririi celei mai dinainte l-ai învrednicit.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât heruvimii şi sera-fimii, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul neîntinată, străluceşte sufletul meu cu lumina ta cea dumnezeiască.
190
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum pe Iona proorocul l-ai izbăvit din chit, Hristoase Dumnezeule, şi pe mine dintru adâncul greşe-lilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule Iubitorule de oameni.
Miluieşte-mă, ca o milostivă, pe mine cel necurat, ca ceea ce eşti mai curată decât strălucirile soarelui şi neîntinată, şi de lumina ta cea dumnezeiască umple ini-ma mea.
Oprit-ai acum stricăciunea ce păştea firea, prin adevărata nestricăciune; opreşte, Preacurată, pâraiele pa-timilor mele şi curgerile cugetului celui trupesc.
Slavă ...
Te laud pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel Prealăudat, şi te rog cu dorire: De înfricoşata jude-cată şi de veşnica osândă, Născătoare de Dumnezeu, iz-băveşte-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum ...
Pe tine singură te-am cunoscut, Preacurată, mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce ai născut pe Cel ce i-a făcut pe dânşii dintru nefiinţă; pe Carele roagă-L să ne miluiască pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
Sedealna:
Ceea ce eşti părtinitoarea nebiruită a celor necăjiţi şi gata solitoare a celor ce nădăjduiesc spre tine, mântu-ieşte-mă de sminteli şi să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce cumplit mă primejduiesc.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De aşezământul Tău aducându-Ţi aminte, Hristoa-
191
se Dumnezeule, pe tineri i-ai izbăvit din foc prin pogo-rârea îngerului, Cel singur cu adevărat Preaslăvit.
Ceea ce eşti dumnezeiască fântână a milostivirii şi a bunătăţii, izvorăşte-mi şi mie, cu îndestulare, bogăţia milostivirilor tale, şi spălându-mi întinăciunea greşelilor mele, stinge-mi înfocarea trupului.
Duhovniceasca bogăţie, cea dată mie de la Dumne-zeu, mai înainte vieţuind în desfrânare, toată am cheltu-it-o prin dulceţile trupului. Ci precum pe desfrânat, cu rugăciunile tale, Fecioară, îndreptează-mă.
Slavă ...
Cetele îngerilor, cetele mucenicilor şi ale aposto-lilor Tăi, Cuvinte, roagă totdeauna multă milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ca pe toţi să-i miluieşti, ca un Milostiv, pentru Născătoarea de Dumnezeu.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi singura mea scăpare, izbăveşte-mă de stăpânirea dulceţilor şi a pati-milor care mă tiranizează, dându-mi mie dezlegare dato-riilor cu rugăciunile tale.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce a întins cerul ...
În pântecele tău sălăşluindu-Se Cel Preaînalt, te-a arătat pe tine, Fecioară, mai desfătată decât cerurile şi părtinitoare nebiruită a celor ce strigă: Toate lucrurile Domnului, lăudaţi pe Domnul.
Supunându-mă dobitoceşte patimilor, întru adân-cul pierzării m-am pogorât şi ardere a văpăii pe sinemi m-am făcut; ci tu, Maica lui Dumnezeu, căutând spre mine miluieşte-mă şi mă mântuieşte. 192
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut în gân-durile cele tâlhăreşti, şi rănindu-mă m-am împuţit; Doc-torule al celor bolnavi, dă-mi mâna, pentru rugăciunile Maicii Tale celei fără stricăciune.
Şi acum ...
Tămăduieşte sufletul meu cel ce boleşte şi luminea-ză mintea mea cea întunecată, iar în vremea cea viitoare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, de nesuferitele munci cele veşnice izbăveşte-mă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce a întins cerul ca o piele, şi a întărit pământul pe întemeierea sa, preoţii Domnului şi robii Domnului, lăudaţi-L pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Naşterea ta cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări fără tăcere Îl mărim.
Suspină, ticăloase suflete, căzând la Maica lui Dum-nezeu; mâhneşte-te, chipuri de pocăinţă arată; acum lân-gă uşă este ziua, Judecătorul fără de milostivire şade, dând fiecăruia cele vrednice de cele lucrate, precum este scris.
Marie, Doamna tuturor, pe mine cel robit de toate felurile de păcate, slobozeşte-mă, că tu, Fecioară, ai năs-cut mai presus de cuvânt pe Slobozitorul sufletelor noas-tre, Care este Bunătatea cea firească.
Slavă ...
Nu am fapte bune, am întinat veşmântul pe care 193
l-am luat prin îmbrăcămintea Dumnezeiescului Botez şi umblu întru întunericul necunoştinţei; pentru rugăciuni-le celeia ce Te-a născut pe Tine, Doamne, îndreptează-mă pe mine cel deznădăjduit.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel iubitor de bine, Născătoare de Dumnezeu, cea iubitoare de bine, mă rog, degrab mă slobozeşte de prietenia cea vicleană către trup şi mă fă rob al dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea.
194
JOI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
De tot ajutorul cel din lucruri golindu-ne, Prea-curată, toţi cei ce suntem în primejdii spre ajutorul tău cel cu adevărat întemeiat de-a pururea alergând, ne mântuim.
Alinare în furtuna ispitelor şi dumnezeiască ocâr-muire în întreitele valuri ale patimilor te-a pus înainte pe tine Cel ce te-a proslăvit pe tine; pentru aceasta către limanul veseliei îndreptezi pe robii tăi, Preacurată.
Slavă ...
M-am rănit, eu ticălosul, cu săgeţile păcatului, şi acum zac în patul deznădăjduirii, care la moarte mă du-ce şi în iadul cel de suflet pierzător; din care răpeşte-mă, Stăpână.
Şi acum ...
Gavriil ţi-a adus ţie, Preacurată, din cer «bucură-te», împotriva blestemului strămoaşei. Că tu ne-ai născut nouă Binecuvântarea şi tuturor ai izvorât Bucuria cea veşnică.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Dintru înălţime Te-ai pogorât pe pământ cu voirea, Cel mai presus de tot începutul, şi firea omenească cea
195
smerită ai înălţat-o, prin Crucea Ta, din iadul cel mai de jos; pentru că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Milostiveşte-te, singura Maică a lui Dumnezeu, şi mă miluieşte, îndură-te de sufletul meu, care în valurile patimilor trupului şi ale sufletului se primejduieşte, şi ca o iubitoare de fiu întâmpină-mă şi-l izbăveşte pe acesta cu tăria ta.
Amăgirea celor văzute, cu taină depărtându-mă de la dragostea celor nevăzute şi nerătăcite, întru cele de scârbă m-au încuiat, din care răpeşte viaţa mea, Preacu-rată, cu solirile tale.
Slavă ...
Abătându-mă de la poruncile Tale, am căzut cum-plit întru adâncurile necazurilor şi dureri cumplite mă cuprind; dintru care izbăveşte-mă, Doamne, pentru ru-găciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Aducându-ne aminte, Fecioară, de graiurile dum-nezeiescului înger, întru bucurie strigăm ţie: Bucură-te, Cinstită; bucură-te, îndreptarea lui Adam; bucură-te, iz-băvirea Evei; bucură-te, mântuirea credincioşilor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Pentru dragostea chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.
Tărie celor neputincioşi şi mângâiere celor deznă-dăjduiţi, veselie celor întristaţi şi bucurie celor necăjiţi şi bogăţie celor săraci te-a dat pe tine Cel Puternic, Mi-reasă Dumnezeiască.
196
Acoperământ şi sprijin şi scăpare fii mie, robului tău, Fecioară, şi mă izbăveşte de nemăsuratele mele re-le, ca să propovăduiesc minunile tale tuturor marginilor.
Slavă ...
Lipsit fiind de lacrimi şi de suspine, din întuneca-rea patimilor mele, te rog pe tine, izvorul milei, să mă izbăveşti de chinuri şi să mă aduci către dumnezeiasca umilinţă.
Şi acum ...
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu credinţă te rog şi mă cuceresc ţie, celei binecuvântate: Fă-mi mie milostiv pe Judecătorul în ziua judecăţii, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Între doi tâlhari Te-ai cunoscut pe Cruce, Hristoa-se Dumnezeule, şi s-a ridicat soarele cu cutremur şi luna a stat întru rânduiala sa; slavă puterii Tale, Doamne.
Cu curgeri de umilinţă spală-mi întinăciunile ini-mii mele, neîntinată Fecioară, şi dăruieşte-mi chipuri de pocăinţă cu sfinţitele tale rugăciuni cele către Milostivul Dumnezeu, pe Care negrăit L-ai născut.
Să nu încetezi rugând pe Dumnezeu, pe Care L-ai întrupat, Fecioară, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul, să-mi dăruiască dezlegare greşelilor mele şi iarăşi să mă aducă la veselia cea de demult, pe care nebuneşte am pierdut-o.
Slavă ...
Pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică ai născut-o cu trup după Ipostas, Fecioară, pe Cuvântul Cel mai înainte fără de început, Care în zilele cele mai de pe urmă S-a unit din sângiurile tale cele curate, ca să mân-
197
tuiască pe om.
Şi acum ...
Vrând să facă cunoscută negrăita Lui bunătate, Curată, Cel ce S-a întrupat din tine, te-a dat pe tine mij-locitoare nouă, care de-a pururea împaci cu Dânsul, prin solirile tale, pe cei ce-L mânie pe El.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se, cu sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
Să-mi fii mie, Preacurată Stăpână, alinare şi liman de mângâiere, trecându-mă la dumnezeiasca adăpostire cea neînvăluită, şi furtuna patimilor mele potolind-o.
Întru tine, Fecioară, ne lăudăm; întru tine de greu-tăţi ne izbăvim; întru nădejdea cea spre tine de năvălirile vrăjmaşilor nu ne temem, noi cei ce te lăudăm pe tine.
Slavă ...
Dă-mi ajutorul tău şi mă izbăveşte de primejdii şi de necazuri, slobozindu-mă de dureri şi de greşelile mele, ceea ce ai născut Izbăvirea tuturor.
Şi acum ...
Învredniceşte-ne, Preaneîntinată, pe noi cei de acum să vedem slava Fiului tău, ca să ne îndulcim şi mai adevărat de împărtăşirea Lui, cu rugăciunile tale.
Sedealna:
Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce, Doamne, Mielu-şeaua şi Maica Ta, se spăimânta şi striga: Ce vedere este aceasta, Preaiubite Fiule? Acestea Ţi-au răsplătit nespu-sa adunare a celor fărădelege, care s-au îndulcit de mi-nunile Tale cele multe, Stăpâne? Ci, slavă negrăitei sme-
198
reniei Tale!
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat şi lăudând cântau: Bine eşti cuvân-tat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Tărie fără de boală, nouă celor bolnavi, te-a dat pe tine, Fecioară, Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupu-rilor, ca ceea ce tămăduieşti pe cei ce strigă: Bine este cuvântat, Rodul pântecelui tău.
S-a schimbat, cu lucrurile mele cele necuvioase şi cu sfaturile, bucuria vieţii celei de acum, întru mâhniciu-ne şi smerenie; ci tu, Curată, ceea ce eşti pricinuitoarea bucuriei celei adevărate, dă-mi veselia ta.
Slavă ...
Pe oamenii cei înstrăinaţi de la Dumnezeu, prin amăgirea şarpelui, Mireasă Dumnezeiască, i-ai chemat înapoi, născând pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om din sângiurile tale, Care a rămas ceea ce era şi S-a făcut ceea ce nu era; pentru aceasta toţi te lăudăm pe tine.
Şi acum ...
Noi cei uscaţi cu bolile patimilor cunoscându-te pe tine cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem ape mântui-toare şi dumnezeieşti şi slăvim pe Domnul, lăudând mă-ririle tale cele multe.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Hristos Dumnezeul nostru ...
De iubirea Sa de oameni şi de singură bunătatea cea mai presus de nemărginire, Ziditorul înduplecându-Se, prin tine, Prealăudată, S-a arătat celor de pe pământ, 199
trup luând, şi iarăşi, prin tine face prieteni pe toţi cei ce te laudă de-a pururea, Născătoare de Dumnezeu.
Mâinile şi ochii sufletului meu cu dinadinsul le în-tind către tine, Stăpână, cu totul fiind ţinut de necazurile cele de multe feluri, şi chem sprijinul tău cel fierbinte. Pentru aceasta arată spre mine, Născătoare de Dumne-zeu, bogăţia cea nebiruită a iubirii tale de oameni.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Legile Tale cele dumnezeieşti, fără de lege călcân-du-le, ne-am dat vrăjmaşilor şi cu sufletul şi cu trupul; ci ca un Preabun, tare surpă-i pe aceştia, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale celei nestricate, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor.
Şi acum …
În Sfânta Sfintelor hrănindu-te, ai născut pe Cel mai Sfânt decât toţi sfinţii, Sfântă Mireasă a lui Dumne-zeu; pentru aceea cu sfinte glasuri toţi strigăm: Bucu-ră-te, Maica lui Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dum-nezeu, Fecioară; bucură-te, veselia sfinţilor îngeri.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Hristos Dumnezeul nostru, Cela ce pe Cruce cu trupul S-a pironit şi ne-a arătat nouă armă spre mântu-ire, tineri preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, Binecuvântată Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, te mărim.
Luminează-mi, Curată, ochii şi înţelegerile sufle-
200
tului meu, ca să nu mă apuce întunericul cel prea adânc al păcatelor, nici să mă acopere întunericul deznădăjdui-rii, ci tu însăţi mântuieşte-mă şi mă ocârmuieşte, ceea ce eşti părtinitoarea cea neruşinată a credincioşilor.
Făcându-mă cu totul întinat, prin călcările de po-runcă, întru nepovestite fapte şi urâciuni, chem ajutorul şi sprijinul tău, Stăpână, pe care dăruieşte-le mie şi mă izbăveşte de toate ispitele cele grele şi de necazuri.
Slavă ...
Pentru bunătatea Ta, Hristoase, ai venit ca să ne izbăveşti pe noi, care nu din lucrurile dreptăţii avem în-drăzneală către Tine, ci din singură iubirea Ta de oa-meni, Doamne; pentru aceasta în dar cerem iertare, pen-tru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Mântuieşte-mă, Curată, pe mine netrebnicul tău rob, care strig ţie cu credinţă: Bucură-te, lăcaşul cel cu totul fără prihană al Împăratului Hristos; bucură-te, Fe-cioară, dumnezeiască masă, care ai purtat Pâinea vieţii; bucură-te, rugule nears; bucură-te, uşa lui Dumnezeu cea neumblată.
201
VINERI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul, şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici, şi mă voi arăta lu-minat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Din tina patimilor, de întreitele valuri ale gânduri-lor, de săgeţile vicleanului şi de adăugirile potrivnicului, mântuieşte ticălosul meu suflet, Preacurată de Dumne-zeu Născătoare, şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Scoate-mă, Curată, din adâncul greşelilor şi mă povăţuieşte către lumina dumnezeieştilor porunci ale Mântuitorului Hristos şi Dumnezeu; străluceşte-mi mie raza cea mântuitoare a pocăinţei şi-mi dă viaţa cea veş-nică.
Slavă ...
Căzând în tina cea noroioasă a răutăţilor mele, mă înec foarte cu lucrurile cele viclene şi nu-mi este stator-nicie. Stăpână, Fecioară Maică, cu puterea ta scoate-mă, şi de focul cel veşnic şi de muncă izbăveşte-mă.
Şi acum ...
Pe moarte şi pe stricăciune tu le-ai pierdut, întru tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hris-tos, Izvorul nestricăciunii, înfrumuseţând cu nemurire şi cu dar firea omenească, ceea ce eşti prea nevinovată.
Cântarea a 3-a, Irmos:
202
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, pe cei ce au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, pentru Dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.
Ceea ce te-ai arătat Fecioară Curată, ia întunericul sufletului meu şi legăturile păcatelor le rupe, şi cu fo-losinţa ta, mă rog, mântuieşte-mă.
Inima mea, ceea ce se clăteşte de adausurile pati-milor, întăreşte-o întru preacurată frica lui Dumnezeu, cu bună îndurarea ta, Fecioară prea fără prihană.
Slavă ...
Deznădăjduindu-mă de tot felul de ajutor, către tine, preanevinovată, acoperământul şi păzitoarea cea puternică am alergat; nu mă lepăda dar de la dumneze-iescul tău acoperământ.
Şi acum ...
Ca o Împărăteasă împodobită cu lanţuri de aur, de-a dreapta Împăratului şi Dumnezeu, acum stai înainte, Stă-până, rugându-te pentru robii tăi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Pe mine cel ce sunt ţinut de trândăvie şi cu negura patimilor cu totul întunecat şi de păcate robit, de Dum-nezeu fericită Doamnă, slobozeşte-mă, şi mă fă să fiu al Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Pe mine cel omorât cu răutatea vicleanului, ca ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă, ceea ce eşti cu totul
203
fără prihană, căci către tine am alergat, şi afundat fiind întru adâncul căderii, scoate-mă, ca o milostivă cu totul curată.
Slavă ...
În mormântul desfrânărilor mele celor netrebnice zac şi sunt ţinut de trândăvie şi lenevie; ci tu, ceea ce ai născut Învierea tuturor, înviază-mă şi mă mântuieşte, ca ceea ce eşti bună.
Şi acum ...
Pe tine, Fecioară Curată, de demult proorocul te-a numit Munte Dumnezeiesc şi sfinţit, peste tot umbrit cu fapte bune, din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea şi luminarea sufletelor noastre.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul Cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine, pace dăruindu-le.
Povăţuieşte-mă, Stăpână, ca să se veselească sufle-tul meu cel smerit, să se teamă de Fiul tău şi să facă po-runcile Lui din inimă, cu rugăciunile tale, Preacurată, cu totul fără prihană.
Stăpână, ceea ce eşti bună, învredniceşte-mă ca să mă mărturisesc Izbăvitorului cu toată inima mea, gonind neştiinţa inimii mele, dimpreună şi a sufletului meu ce-lui pătimaş, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Slavă ...
Preacurată, ceea ce eşti bună, păzeşte sufletul meu ca lumina ochiului, sub acoperământul aripilor tale, şi izbăveşte-l pe el de tirania duhurilor celor viclene şi de
204
muncă.
Şi acum ...
Arată-te, Preacurată, izbăvind de năvălirile patimi-lor şi de viclenii diavoli pe robul tău, cel ce te-a câştigat puternică apărătoare şi folositoare neruşinată.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praz-nic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumne-zeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe Cel ce S-a născut dintr-însa.
Surpă, Stăpână, pe cei ce pururea mă luptă pe mi-ne şi risipeşte norul cugetelor celor viclene, fiind uşă a Soarelui dreptăţii, Maica lui Dumnezeu.
Străluceşte-mi mie raza pocăinţei, Stăpână, şi risi-peşte norul cugetelor mele celor rele, de care sunt tras cu amăgiri cumplite şi stricăciuni.
Slavă ...
Alină valul cel sălbăticit al patimilor mele şi vifo-rul cugetelor celor rele, ceea ce eşti tuturor tare folosi-toare şi acoperământ, cea cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Înmulţitu-s-au greşelile sufletului meu mai mult decât nisipul mării şi ca o sarcină grea mă pun jos pe mine; ci tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit, milostivin-du-te, mântuieşte-mă.
Sedealna:
Pe ceea ce este apărătoare caldă întru nevoi, şi aju-tătoarea noastră şi împăcătoarea către Dumnezeu, prin care din stricăciune ne-am izbăvit, pe Născătoarea de
205
Dumnezeu, credincioşii să o fericim.
Cântarea a 7-a, Irmos:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte căl-când-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul pă-rinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Curată, cu cre-dinţă te chem: Păzeşte inima mea cea smerită şi mă iz-băveşte de văpaia muncii şi de întunericul cel veşnic.
Rupe, Fecioară curată, cu suliţa Fiului tău, zapisul greşelilor mele şi mă izbăveşte, rogu-mă, de toată cuprin-derea în ceasul sfârşitului meu.
Slavă ...
Stinge, Fecioară Curată, cu pâraiele lacrimilor mele şi cu ploaia îndurărilor tale, cuptorul pe care mi l-au mijlocit mulţimea răutăţilor mele, prin lucrarea diavo-lească.
Şi acum ...
Izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce vin asupra noas-tră şi de toată munca, singura care eşti Maica Cuvântu-lui, Pururea Fecioară, pe cei ce te cântă pe tine întru adevăr întru toţi vecii.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe tinerii cei binecredincioşi ...
Vindecă sufletul meu cel ce boleşte şi mintea mea cea întunecată lumineaz-o şi din foc şi din muncile cele negrăite şi veşnice mă răpeşte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.
Plecându-mă patimilor celor necuvântătoare, m-
206
am pogorât întru adâncul pieirii şi singur m-am făcut ardere văpăii, din care izbăveşte-mă, de Dumnezeu Năs-cătoare Fecioară, pe mine robul tău.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ceea ce ai născut pe Noianul milostivirii, pe Iz-băvitorul şi Domnul, usucă noianul răutăţilor mele şi le-găturile păcatelor mele mai înainte de sfârşit dezleagă-le, ceea ce ai născut pe Mântuitorul tuturor.
Şi acum ...
Domnul, Cel ce domneşte făptura, Cel ce S-a în-trupat din pântecele tău, pe tine, Fecioară, te-a arătat Doamnă tuturor celor văzute şi celor nevăzute, proslă-vindu-te ca pe o Maică a Sa fără prihană.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind în-chipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea a ridicat să-Ţi cânte Ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînăl-ţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul, fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumne-zeu, Curată, Pururea Fecioară.
Inima mea neroditoare fiind de dumnezeieştile fap-te bune, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, arat-o aducătoare de roadă, ceea ce te-ai născut din cea stearpă, cu voia Aceluia ce toate le preface, ca să te laud pe tine, cea întru tot cântată.
207
208
Cu lumina ta străluceşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai născut Lumina cea neapropiată; alungă norii patimilor mele şi din întunericul cel nelu-minos răpeşte-mă şi Luminii celei dumnezeieşti mă în-vredniceşte, ca să te cânt pe tine Maică Fecioară.
Slavă ...
Cu stropirea îndurărilor tale, Curată, spală putre-junea inimii mele şi mă învredniceşte ca să vărs pururea pâraie de lacrimi, ca să înceteze râurile patimilor şi să mă izbăvească de munci.
Şi acum ...
Ceea ce eşti iubitoare de bine, Născătoare de Dum-nezeu, care ai născut pe Iubitorul de bine, Dumnezeu, de dragostea trupească cea vicleană, acum îngrab mă slobo-zeşte pe mine, Stăpână, şi mă fă să fiu rob dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea.
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Calul şi călăreţul în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti uşa Luminii celei neapropiate, cu to-tul fără prihană, deschide sufletului meu uşile pocăinţei şi-i dă intrare în bucuria şi frumuseţea cea de acolo.
Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, folo-sitoare nebiruită, şi zid nesurpat şi acoperământ nestri-cat, m-am izbăvit de şarpele cel amăgitor, Preacurată, care căuta de demult cumplit să mă înghită pe mine.
Slavă ...
Să nu mă dezgoleşti pe mine de dumnezeiescul tău acoperământ, nici să mă arăţi deşert de darul tău, Prea-curată Stăpână, nici să mă lepezi ruşinat, ci dă-mi mie mila ta.
Şi acum ...
Încetează durerea cea nesuferită a inimii mele ce-lei dosădite şi necăjite, Născătoare de Dumnezeu, şi-mi dăruieşte, Maica lui Dumnezeu, strălucirea mântuirii cea dumnezeiască şi izbăvire.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce cu porunca Ta ai înfipt pe nimic pământul şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea ne-clătită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica
Ta, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.
Scăparea lumii tu eşti, Preacurată, şi oricine alear-gă la tine cu gând călduros se izbăveşte de nevoi. Pentru aceasta, pe mine, cela ce alerg la acoperământul tău, iz-băveşte-mă de toată mâhniciunea cea cumplită.
Ceea ce eşti singura sprijinitoare a tuturor pământe-nilor, tu mă sprijineşte după mare mila ta, Stăpâna lumii cea bună, şi mă păzeşte cu cercetarea cea dumnezeiască a puterii tale, căci ai putere nebiruită.
Slavă ...
Cu puterea ta mă apucă din mâna luptătorului şi din tirania lui, Stăpâna lumii cea bună, ca nu biruindu-mă să mă apuce şi să mă soarbă şi la pierderea muncii veşnice să mă ducă.
Şi acum ...
Cu frică şi cutremur căzând, strig către tine, Năs-cătoare de Dumnezeu: Tu îmi fii mie ajutătoare, Stăpâna lumii cea bună, în ceasul morţii, când voi da răspuns de cele ce am făcut în viaţă.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Dumnezeiasca Ta deşertare cunoscând-o Avacum, cu mai înainte vederea, Hristoase, cu frică a strigat Ţie: Spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.
Ceea ce covârşeşti pe toţi cei născuţi, ca ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Stăpânul şi Dumnezeu, pe Cel ce este mai presus decât toţi oamenii, milostiveşte-te spre mine cel greşit.
Mişcările şi poftele trupului meu stinge-le cu plo-ile rugăciunilor tale, şi făclia sufletului meu cea stinsă o
210
aprinde cu focul dragostei celei dumnezeieşti, Preacurată.
Slavă ...
Ceea ce eşti tăria celor neputincioşi, Fecioară cu totul fără prihană, nădejdea celor deznădăjduiţi şi mân-gâierea celor ce plâng, dă-mi plângere bine primită, prin care să aflu iertare.
Şi acum ...
Pe tine, Stăpână, zid şi întărire, şi folositoare ne-mincinoasă, pe tine turn nebiruit al credincioşilor, puru-rea agonisindu-te, mă nădăjduiesc spre tine a dobândi mântuire.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine mânec şi Ţie strig: Luminează sufletul meu cel în-tunecat, Hristoase, ca un Milostiv.
Cine-mi va rupe mie zapisul greşelilor şi al păca-telor mele cele nemăsurate, Curată, de nu vei apuca tu înainte şi să-mi dai izbăvire?
Venit-am întru deznădăjduire din nedumerirea cea multă, socotind mulţimea răutăţilor mele, Fecioară; pen-tru aceasta strig către tine: Miluieşte-mă şi mă mântu-ieşte.
Slavă ...
Maica lui Dumnezeu cea fără stricăciune, a lui Dumnezeu Născătoare, a lui Dumnezeu Cel ce a săvârşit toate numai cu voia, izbăveşte-mă de pedeapsa cea veş-nică pe mine robul tău.
Şi acum ...
Având lauda cea luminată a fecioriei, ca o Maică a lui Dumnezeu, iarăşi te lauzi mai presus de toţi, Preacu-rată. Pentru aceasta, «bucură-te» al lui Gavriil ţie aducem. 211
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel strică-tor de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din strică-ciune mă scoate, ca un Milostiv.
Ceea ce ai născut Viaţa cea pururea fiitoare, Stă-până Curată, răpeşte-mă din moartea cea sufletească şi vieţii celei veşnice învredniceşte-mă.
Pe tine cea cu adevărat neasemănată întru frumu-seţe cu toţi cei născuţi, te rog Stăpână, Mireasă Dumne-zeiască, izbăveşte-mă de toată răutatea cea grozavă.
Slavă ...
Nu am sprijinitoare în lume afară de tine, ceea ce eşti bună; pentru aceasta cad către tine şi strig ţie: Nu te depărta de la robul tău, Preacurată.
Şi acum ...
Amăgitorul, făcătorul de rele, pururea tulbură min-tea mea cu desfătări; Stăpână, ajută-mi, răpindu-mă pe mine din vicleşugul acestuia.
Sedealna:
Maică Fecioară, ceea ce ai zămislit Lumina Ade-vărului şi ai născut pe Dumnezeu cu trup, străluceşte-mi lumina ta, mie celui ce mă aflu întru întunericul relelor; scoate-mă degrab dintru adâncimea deznădăjduirii şi în-tăreşte paşii sufletul meu pe piatra vieţuirii celei fără de greşeli; judecă pe diavolii care neîncetat mă necăjesc şi conteneşte degrab durerea inimii mele celei ticăloase, ce-ea ce eşti nădejdea marginilor, care dăruieşti lumii mila cea mare.
Cântarea a 7-a, Irmos:
212
Domnul părinţilor Cel preaînălţat, văpaia a stins-o şi pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas: Dum-nezeule, bine eşti cuvântat.
O, de Dumnezeu fericită, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, vindecă necazul sufletului meu şi dăruieş-te-mi liniştea mântuirii şi veselia vieţii.
Ceea ce eşti uşă neumblată, închide-mi uşile cuvin-telor deşertăciunii, prin care au intrat întru mine moartea şi pierzarea păcatului.
Slavă ...
Cel născut al Tău a izvorât râurile nestricăciunii; ci cu rugăciunile tale, găteşte-mi şi mie bogăţia şi curge-rea milostivirii Lui cea nemăsurată.
Şi acum ...
Izbăveşte-mă, Preacurată, de tot necazul, de asupre-lile vieţii, de supărări şi de nevoi, de boli şi de primejdii şi de clevetirea cea cumplită.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Ţie, Făcătorului a toate ...
Să te aflu pe tine, Curată, în ispite folositoare, în necazuri apărătoare, în nevoi ajutătoare, în primejdii li-man de mântuire şi în toată întristarea mângâiere.
Vezi credinţa mea, Fecioară Curată, vezi şi dorul meu pe care îl am către tine, vezi dragostea cea dumne-zeiască a sufletului meu, şi-mi dă mie înmulţit darul tău.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ceea ce ai zămislit în pântece pe Lumina cea înţe-legătoare, luminează-mi ochii inimii mele, dezleagă-mi întunericul datoriilor mele şi negura patimilor o risipeşte. 213
Şi acum ...
Ceea ce ai născut Mântuirea cea mai presus de minte şi tuturor oamenilor ai dăruit mântuire, Fecioară, dă-mi şi mie dumnezeiasca mântuire, potolindu-mi ne-cazul cel din păcate.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii dans a toată lumea împreună cântau: Toate lucrurile, pe Dom-nul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Isaia dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu, pe Emanuil, pe Dumnezeu şi Omul; Răsări-tul este numele Lui; pe Carele mărindu-L, pe Fecioara o fericim.
Cu dureri multe fiind înconjurat, genunchii îmi plec către tine, Curată; cu faţa la pământ cad, ca un ticălos şi, lăcrimând, strig către tine, ceea ce eşti bună, cerând ca să mă izbăveşti de cei ce mă caută şi răsărit de mângâie-re să te arăţi mie.
Puterea deznădăjduirii cea dintru mine se întăreş-te. Din buze spurcate ce cântare este ţie? De la cei ce au inimă sângerată, ce primire? Ci minunează spre cei tică-loşi milele tale.
Slavă ...
Schimbatu-m-am de necazuri, negritu-mi-s-au min-tea şi ochii, dureri cumplite au înconjurat viaţa mea; pentru aceasta mă usucă îngrozirile cele de acolo, Cura-tă, de care izbăveşte-mă, durerile schimbându-mi.
Şi acum ...
Traiul vieţii mele cel scurt se cheltuieşte întru rău-
214
tăţi şi întru mulţimea necazurilor; pentru aceasta, Năs-cătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Bucuria tuturor, pe acestea le uşurează cu rugăciunile tale cele binepri-mite.
215
DUMINICĂ SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut minuni mi-nunate în Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a proslă-vit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cu gura şi cu limba, şi cu gândul şi cu sufletul, şi cu toată inima şi cu toată mintea mea, te propovăduiesc pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Fecioară fără prihană.
Trupul şi sufletul avându-le curăţite, Fecioară, te-ai învrednicit cu sfinţenie a primi pe Preasfântul Dumne-zeu, cu venirea Duhului şi cu buna voinţă a Tatălui.
Slavă ...
Cu totul sunt prihănit cu greşelile, eu cumplitul, şi judecăţii fiind vinovat, mă rog ţie, Fecioară fără priha-nă: Cu rugăciunile tale, învredniceşte-mă dumnezeieştii mântuiri.
Şi acum ...
Cu totul fiind dezgolit de lucruri bune, m-am îm-brăcat cu îmbrăcămintea răutăţii şi a desfrânării, de care dezbracă-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi îmbracă-mă cu milostivirea ta.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Dumnezeu a împărăţit peste limbi; Dumnezeu şade pe scaunul cel sfânt al Său şi să-I cântăm Lui cu înţele-
216
gere, ca Împăratului şi Dumnezeu.
Mare şi nemângâiată este zdrobirea, o, Preasfântă Stăpână; strâmtorarea nepovestită, necazul şi nevoia în-fricoşate, când sufletul se desparte cu nemilostivire şi silă de unirea trupului.
Cu cutremur stând înainte cetele cele fără de mate-rie, şezând Hristos, Judecătorul cel înfricoşat, pe scaun preaînălţat şi groaznic, şi râu de foc cu urlet în jos tră-gându-se, cine nu se va spăimânta şi nu se va înfricoşa, Preasfântă Stăpână!
Slavă ...
Suspin şi mă sfărâm cu tânguiri şi cu plângeri şi cu sabia întristării cu totul mă pătrund; plâng şi lăcrimez şi mă tânguiesc, când văpaia gheenei în inima mea o închi-puiesc; de a căreia cercare, o, de aş scăpa, Stăpână!
Şi acum ...
Frumoasă te-ai făcut cu podoaba faptelor bune şi cu sufletul şi cu trupul, Născătoare de Dumnezeu; pen-tru aceea ai născut pe Fiul Cel frumos, mai mult decât toţi fiii oamenilor, Care cu flori minunat a înfrumuseţat pământul.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Lucrurile iconomiei Tale, Doamne, au spăimântat pe proorocul Avacum, că ai ieşit spre mântuirea popo-rului Tău; ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.
Miluieşte, îndură-te şi fă milă cu prea ticălosul meu suflet, ceea ce ai născut pe Dumnezeul milei, pe Izvorul milosteniei şi pe Adâncul dumnezeieştii îndurări.
Văzându-mă cu ochiul tău cel milostiv, milostiveş-te-te şi dăruieşte-mi curăţire de păcatele mele; că tu, pe 217
Curăţitorul sufletelor, pe Stăpânul cel milostiv, L-ai năs-cut.
Slavă ...
Necunoscând împreunare de bărbat, ca o Curată, ai născut pe Hristos cel Curat, Fecioară, cu Care, prin ru-găciunea ta cea bine primită, cu milostivire mă împacă.
Şi acum ...
Zdrobeşte, Preacurată, dinţii aspidelor celor pier-zătoare de suflet, şi ai şerpilor, cei ascuţiţi spre moarte şi zdrumică măselele leilor celor ce caută de tot să mă mănânce.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Hristoase Dumnezeule, Lumina cea adevărată, de noapte mânecă către Tine duhul meu; arată spre mine Faţa Ta.
Învaţă-mă, Stăpână, a plânge şi a lăcrima, a mă tân-gui şi a suspina din inimă şi de plângerile cele nefolosi-toare şi de mângâieri lipsite izbăveşte-mă.
Râul cel ce clocoteşte, care arde cu foc, să te înţe-lepţească pe tine, suflete, şi scrâşnirea dinţilor să te în-fricoşeze şi fundul iadului cel nestrălucit să te oprească de la răutăţi, căzând cu lacrimi de pocăinţă la Născătoa-rea de Dumnezeu.
Slavă ...
Hristos S-a făgăduit, suflete, să vină împreună cu Tatăl întru tine să petreacă şi să Se sălăşluiască; deci, îndreptează-te şi găteşte vrednică sălăşluire Acestora, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum ...
Din mâhnirea cea multă am venit întru deznădăj-
218
duire, înţelegându-mi mulţimile cele nemăsurate ale pă-catelor mele. Stăpâna lumii, ajută-mi mie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Din chit pe proorocul l-ai izbăvit, iar pe mine din-tru adâncul păcatelor scoate-mă, Doamne, şi mă mântu-ieşte.
În vremea cercetării celei înfricoşate şi dureroase, să nu mă părăseşti, lăsându-mă neocrotit, ci, cu rugăciu-nile tale, mântuieşte-mă, Stăpână.
Cu suspinuri şi cu lacrimi cad la tine, strigând cu dinadinsul: Preasfântă Stăpână, ajută-mi mie, ca să nu mă apuce pieirea cea desăvârşită.
Slavă ...
Cu fapte nelegiuite mi-am pângărit trupul şi su-fletul, şi tuturor m-am arătat îngreţoşat; Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine cel ticălos.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti ajutătoarea nebiruită a creştinilor, şi nădejde, şi acoperământ, şi sprijin şi scăpare, acope-ră-mă pe mine cel ce scap la tine.
Sedealna:
Gavriil ţie, Curată, pe «bucură-te» cel ceresc pe pământ ţi-a adus, că pe Făcătorul îngerilor întru tine întrupat văzându-L, cântarea cea de bucurie a cântat ţie, Preacinstită, printr-însa pe oameni învăţându-i cum că tu singură te-ai arătat pricina bucuriei tuturor oamenilor.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, Cel ce vezi adân-curile şi şezi pe scaunul slavei; Cel lăudat şi preaslăvit.
219
Stăpână, în ceasul judecăţii să te aflu pe tine tare ajutătoare, solitoare bine primită şi gata sprijinitoare, iz-băvindu-mă de munci.
Curgeri de lacrimi plouă-mi mie, pentru lăsarea greşelilor, izvorule al Apei celei vii, norule de Dumne-zeu rourate şi fântână a nemuririi, ceea ce nedeşertat te deşertezi.
Slavă ...
Domnul tuturor, Cel mai presus de nemărginire puternic, zi de cercare şi judecată a hotărât, întru care va judeca pe toate; pocăieşte-te, suflete al meu, alergând la Stăpâna cea fără prihană.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Cel Preaînalt, Carele acoperă cu ape cele mai deasupra, dă-mi mie, Stăpână, ca totdea-una să izvorăsc necontenite pâraie de lacrimi fierbinţi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Făcătorul a toată zidirea ...
Cugetând, Curată, la ceasul cel groaznic şi la ziua cea înfricoşată a judecăţii, mă umplu de groază şi de în-tunecare, şi mi se întunecă duhul mai înainte de vremea aceea.
Înalţ glasul şi cu plângere strig ţie: Adapă-mă, Cu-rată, cu vinul umilinţei, satură-mă aici cu pâinea lacri-milor, ca nu acolo să flămânzesc şi să însetez.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Dă-mi lacrimi, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să-mi spăl întinăciunea şi toate pângăririle cele cum-plite ale greşelilor mele şi să fac milostiv pe Stăpânul
220
cel îndurat.
Şi acum ...
O, Părtinitoarea cea tare a creştinilor! O, mântui-rea tuturor celor ce aleargă la tine! Tu pe mine, şi viu fiind, păzeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, iar după sfârşit odihnă îmi dăruieşte.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Făcătorul a toată zidirea, de Care se înspăimân-tă îngerii, lăudaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine cea fericită între femei şi binecuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cântări te mărim.
Curată, Cinstită, de Dumnezeu Născătoare, arhan-ghelii, stăpâniile, scaunele, heruvimii, puterile, serafi-mii, îngerii cei luminaţi, începătoriile şi domniile, gân-ditor slujesc cu cutremur Fiului tău, Preafericită.
Ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor şi Dumne-zeu, să nu mă laşi să mă taie în două, pe mine făţarnicul, ci izbăveşte-mă de toată făţărnicia şi răzvrătirea cea vicleană şi arată-mă neosândit la judecată.
Slavă ...
Cu totul m-am dăruit ţie, Fecioară; caută spre mine păcătosul, miluieşte-mă şi îndură-te de robul tău, care iubeşte din suflet sfântul şi dumnezeiescul tău nume.
Şi acum ...
Cu mintea cad la tine, cea cu totul fără prihană, eu cel spurcat, şi cu cutremur mă apuc de preacuratele tale picioare, plecându-mi genunchii sufletului şi strigând: 221
Stăpână, Stăpână, miluieşte-mă pe mine cel osândit.
222
LUNI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Pământul peste care niciodată n-a răsărit nici l-a văzut soarele, adâncul pe care nu l-a văzut gol lăţimea cerului, Israil l-a trecut, Doamne, neudat, şi l-ai dus pe el în muntele sfinţeniei Tale; pe cel ce lăuda şi cânta cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Stăpână, Fecioară Curată, izbăveşte-mă de obice-iul cel rău şi mă întăreşte pe piatra poruncilor, pe mine cel răsturnat de meşteşugirile vechiului împiedicător, şi mă învredniceşte ca bine să plac lui Hristos, lăudându-L şi cântându-I cântare de biruinţă.
Mântuitorul meu, Hristoase, Cela ce pentru mine, ca mine, pentru negrăita milostivire, ai primit a Te naşte din Fecioară Maică, pentru rugăciunile ei miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Pe mine cel împilat în pământ de lanţul cel cu greu de purtat al greşelilor mele, Stăpâne, şi de jugul păcatu-lui obosit, cu rugăciunile Maicii Tale, uşurează-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum ...
Pe inima mea cea întinată cu gânduri spurcate şi cu porniri pătimaşe, tu cea Curată şi sfinţită şi cu totul neîntinată, sfinţeşte-o, curăţeşte-o, spal-o, Stăpână.
223
Cântarea a 3-a, Irmos:
Inima mea cea clătită de valurile vieţii întăreşte-o, Doamne, îndreptând-o la limanul cel lin, ca un Dumne-zeu.
Fecioară, ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie acum uşile pocăinţei, iar intrările patimilor dinspre smeritul meu suflet, închide-le.
Izvoare de lacrimi dă ochilor mei, Preaneîntinată, ca să plâng, eu ticălosul, pentru mulţimea păcatelor mele.
Slavă ...
Miluieşte ticălosul meu suflet cel lipsit şi care scapă la mila Ta, Stăpâne, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Când de legătura trupului sufletul cu sila se va despărţi, cu porunca lui Dumnezeu, Cela ce împreună le-a legat, atunci, Fecioară, să-mi stai de faţă ajutătoare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, în-ţeles-am iconomia Ta şi Te-am proslăvit, Unule Iubito-rule de oameni.
Ce răspuns, care ajutor voi afla, eu ticălosul, în ceasul cercării, când voi sta înaintea Judecătorului? Atunci, Fecioară, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă.
Ca ceea ce ai izvorât Izvorul cel neîmpuţinat al îndurărilor, pe inima mea cea secetoasă şi uscată, cea cu totul fără prihană, adapă-o cu lacrimile, ca şi cu nişte ape.
224
Slavă ...
Vremea cea de acum este a pocăinţei şi a lucrării faptelor bune, iar ceea ce va să fie a răsplătirilor, şi a darurilor şi a muncilor; izbăveşte-mă de cele mai de pe urmă, Stăpână.
Şi acum ...
Pe mine cel zdrobit ca vasul cel de lut al olarului, Curată, ca ceea ce ai născut pe Ziditorul şi Făcătorul oa-menilor, înnoieşte-mă, de-a doua oară zideşte-mă şi mă mântuieşte.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Ticălosul meu suflet, cela ce se luptă cu noaptea întunericului patimilor, întâmpinându-l, miluieşte-l, şi străluceşte întru mine, soare înţelegător, razele cele ca ziua de luminoase, ca să-mi despartă noaptea de lumină.
Dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, lacrimă cu-răţitoare şi de gheena stingătoare şi a datoriilor mele dez-legătoare.
Suflete al meu mult păcătoase, tânguieşte-te şi mai înainte de sfârşit plânge-te pe sineţi, căzând la Maica lui Dumnezeu, ca să afli mângâiere.
Slavă ...
Mântuitorul meu, Cel ce din fire eşti bun şi iubitor de oameni, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum ...
Ceea ce fără ardere ai născut Focul Dumnezeirii, să nu mă laşi pe mine să mă fac materie de ars a focului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum ai izbăvit, Doamne, pe proorocul din fiară,
225
şi pe mine scoate-mă din adâncul necuratelor patimi, ro-gu-mă, ca să adaug a privi la Biserica Ta cea sfântă.
În ceasul cercării celei înfricoşate şi al răsplătirii, întru care voi fi judecat, eu cel însumi osândit, păzeş-te-mă, Fecioară, neosândit.
Ploaia milei tale şi izvorul iubirii tale de oameni şi picătura cea răcoritoare a milostivirii tale, Prealăudată, picură-o peste mine şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni, pentru rugă-ciunile celeia ce întru curăţie Te-a născut pe Tine, şi iz-băveşte pe robul Tău de tot necazul şi slavei celei veşni-ce mă învredniceşte.
Şi acum ...
Înconjuratu-m-a adâncul greşelilor şi mă trage în adâncul deznădăjduirii, Curată; ci mă rog, scoate-mă din iadul cel mai de jos, pe mine cel ce te slăvesc pe tine.
Sedealna:
Pentru ce, suflete al meu ticăloase, trândăvindu-te, ai uitat pe Stăpânul Cel ce te miluieşte şi, defăimând po-runcile Lui, îţi petreci viaţa ta în desfrânare şi în vătă-mare de minte? Depărtează-te de la răutate şi strigă că-tre Născătoare de Dumnezeu: Miluieşte sufletul meu cel deznădăjduit.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcorind cuptorul, şi propovăduitoare a minunii, neaprin-zând, nici arzând pe cuvântătorii de laudă ai Dumneze-ului părinţilor noştri.
Preacurată Fecioară, mă tânguiesc şi plâng cu a-
226
mar, că din obişnuinţa mea cea rea, vrând şi nevrând, păcătuiesc eu ticălosul.
După naştere ai rămas curată, ca şi mai înainte de naştere, că Dumnezeu era Cel ce S-a născut dintru tine, ca să îndumnezeiască pe oameni.
Slavă ...
De multe îndurări fiind înduplecat, Ziditorul meu, pentru rugăciunile Maicii Tale, dăruieşte-mi mie iertare.
Şi acum ...
Durerile patimilor mele cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu, cu doctoriile solirilor tale acum le tămă-duieşte.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Adunarea îngerilor, soborul ...
Curată, înfricoşata şi groaznica judecată a Fiului tău, şi divanul cel neapropiat şi nesuferit în minte luân-du-l, cu plângere şi cu durere scap la tine, Maica Jude-cătorului meu.
O, cum vei suferi, suflete al meu, despărţirea de Hristos, cea prea amară! De Născătoarea de Dumnezeu şi de toţi sfinţii răzleţirea! Şi cum din cămară vei fi le-pădat, tânguindu-te ca fecioarele cele nebune!
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale, rându-ieşte pe robii Tăi în sânul lui Avraam, unde este viersu-irea cea veselitoare şi glasul bucuriei, unde este sunetul cel prea dulce şi bucuria celor ce prăznuiesc luminat.
Şi acum ...
Fecioară, ceea ce eşti pricina bucuriei şi pierzarea
227
blestemului celui de demult, dă-mi mie plâns de bucurie şi umilinţă veselitoare, prin care să dobândesc bucuria şi veselia cea din rai.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Adunarea îngerilor, soborul oamenilor, pe Împăra-tul şi Ziditorul a toate, lăudaţi-L preoţi, leviţi bine-L cu-vântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pentru că ţi-a făcut măriri Cel puternic, arătându-te pe tine după naştere Fecioară curată, ca ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceea, Născă-toare de Dumnezeu, te mărim.
Suflete, spală-ţi faţa ta cu lacrimi şi cu curgeri de umilinţă, ca să te arăţi Mirelui Hristos prea frumos şi prea veselitor, căzând la Preacurată Maica Lui.
Pământul cel nesemănat, nearat, nelucrat, ca o hol-dă de grâu roditoare şi ca o ţarină mult roditoare, pe Hristos, Dumnezeiescul Spic L-a odrăslit cea Preacurată.
Slavă ...
Toată deznădejdea sufletului meu o arunc întru no-ianul cel nemărginit al bunătăţii Tale, Hristoase al meu; pentru aceea mântuieşte-mă cu solirile Maicii Tale.
Şi acum ...
Laudă potrivită slavei tale, Stăpână, nici gura cea cu foc suflătoare, nici limba cea cu foc grăitoare a înge-rilor celor cu chip de foc, a împleti nu poate.
228
MARȚI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Mântuitorului tuturor, Celui ce cu sfat de bună voie pe lemn S-a pironit şi lumea a luminat.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti bună şi cu totul neîntinată, dă-mi mie duh zdrobit, şi inimă smerită, şi curăţire a minţii, şi în-dreptare vieţii, şi iertare greşelilor şi izvoare de lacrimi.
Pe mine însumi mă plâng mai înainte de ieşirea mea, luând în minte adâncul relelor mele, cea cu totul fără prihană; pentru aceea te rog: Cere de la Fiul tău să mă izbăvească de muncă.
Slavă ...
Având vreme de pocăinţă, depărtează-te de la toa-tă răutatea, suflete al meu, şi strigă cu lacrimi Ziditoru-lui tău: Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru rugăciu-nile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Adâncul cel mai de jos al păcatelor celor nenumă-rate m-a cuprins şi mă trage pe mine întru adâncul cum-plitei deznădăjduiri; ceea ce ai născut Adâncul milosti-virii, sârguieşte şi mă mântuieşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-mă pe mine, Singure Îndurate, cu puterea Crucii Tale, pentru că întru dânsa mă laud; că nu este 229
sfânt afară de Tine, Doamne.
Viforul cel cumplit al păcatelor mă tulbură şi fur-tuna gândurilor celor potrivnice viscoleşte sufletul meu, şi întru adâncul greşelilor mă trage, Preacurată, ceea ce ai născut pe Ocârmuitorul, sârguieşte de scoate pe robul tău.
Cu vicleşug se sârguieşte vrăjmaşul să mă vâneze, vrând să mă arate, Curată, materie de ars a văpăii celei veşnice. Risipeşte meşteşugurile acestuia şi sfătuirile, ca să te măresc pe tine, bucurându-mă.
Slavă ...
Bolnavi fiind şi de ispite cuprinşi, Ziditorule a toa-te, Milostive şi mult Îndurate, pe cortul cel sfânt al Tău Ţi-l aducem toţi spre rugăciune şi-Ţi strigăm: Dezleagă legăturile robilor Tăi.
Şi acum …
Dumnezeu, întrupându-Se, S-a născut dintru tine, Curată, şi cu trup S-a văzut Cel mai înainte nevăzut. Deci, pe Acesta roagă-L cu de-adinsul, Fecioară, ca să mă izbăvească de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, pe mine cel ce cu adevărat te slăvesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul puterniciei Domnului, şi am proslă-vit, Iubitorule de oameni, puterea Ta cea necuprinsă.
Preacurată, în desfrânări am risipit bogăţia pe care Hristos mi-a dăruit-o mie ca un Bun. Deci, să nu mă treci cu vederea, Fecioară, pe mine cela ce pier de foamea faptelor bune.
Viaţa mea s-a umplut de greşeli, iar gândul meu 230
este pătimaş şi sufletul osândit; pentru aceea, cu milos-tivirea ta, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Milostiveşte-Te şi îndură-Te spre sufletul meu cel prea ticălos, ca un Milostiv şi Îndurat, şi-mi dă mie, Doamne, lacrimi ca să plâng pentru păcatele mele.
Şi acum ...
Suflete al meu, smerite şi ticăloase, pentru ce te supui dulceţilor trupului şi mâhneşti pe Dumnezeu? A-leargă la Născătoarea de Dumnezeu şi cere-ţi mântuire şi izbăvire.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Răsari, Hristoase Dumnezeule, lumina cunoştinţei Tale şi ne luminează inimile şi mântuieşte sufletele noas-tre.
Soarele se biruieşte cu strălucirea ta, Marie, că tu, pe Cel ce a împodobit cerul cu luminători în braţe L-ai cuprins şi cu lapte L-ai hrănit.
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, Care mai înainte de veci fără de trup din Tatăl S-a năs-cut, şi blestemul strămoşilor l-ai pierdut.
Slavă ...
Să nu mă osândeşti pe mine în focul cel nestins, Hristoase, Mântuitorul meu, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Şi acum ...
Curăţire greşelilor dă-mi mie, cu rugăciunile tale, Curată Fecioară, ceea ce ai născut pe Curăţitorul Cel 231
Dumnezeiesc, pe Hristos Cel Unul îndurat.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stri-cător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stri-căciune mă scoate, ca un Milostiv.
Întru adâncul greşelilor m-am aruncat şi m-am cu-fundat; tinde-ţi mâna ta, cu totul fără prihană, şi mă scoa-te din iadul deznădăjduirii.
În ziua necazului, când voi vrea să mă slobozesc de legăturile cele trupeşti, stai lângă mine şi de năpădi-rea diavolilor mă izbăveşte.
Slavă ...
Stăpâne Hristoase, când vei vrea să judeci lumea pe care ai zidit-o, cruţă-mă pe mine, robul Tău, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Născătoare fără de bărbat, Maică Curată a lui Dum-nezeu tu te-ai arătat; pentru aceasta cu credinţă te rog pe tine: Alungă-mi trândăvirea sufletului meu.
Sedealna:
Înaintea ochilor văzându-Te pe Tine, Preaiubite Fiule, cu luminile închise, lumina mea mi se stinge, că nicidecum nu sufăr a vedea soarele; aş fi voit, Cuvinte, să mi se scoată ochii mei; întunecă-te lumină a soarelui, pentru că Cela ce cu un cuvânt ţi-a dat ţie lumină, şi-a închis ochii Lui pe Cruce.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce pe tineri în cuptor prin înger i-ai păzit, înainte vestind printr-înşii pe ceea ce Te-a născut, nestri-
232
cata Fecioară; bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Polcurile diavolilor se îngrozesc şi fug de numirea ta, Stăpână, de care izbăvindu-mă, mântuieşte-mă şi mă păzeşte de toată vătămarea.
Negrăită este slava ta, Fecioară, că pe Domnul sla-vei L-ai născut; pentru aceasta învredniceşte-mă slavei celei cereşti, pe mine cel ce te laud cu credinţă.
Slavă ...
Hristoase al meu, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, izbăveşte-mă din întunericul cel mai dinafară şi din groaznica muncă, pe mine robul Tău, care strig Ţie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum ...
Trupul mi l-am întinat cu faptele cele pângărite, iar mintea netrebnică am făcut-o cu aducerile aminte cele urâte; ci îndură-te şi mântuieşte pe netrebnicul ro-bul tău, Curată.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Ziditorului tuturor ...
Ceea ce ai născut pe Voitorul milei, miluieşte pe toţi cei ce cu credinţă cântă: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fecioară, izbăveşte-mă de întunericul cel amar şi mai dinafară şi de viermele cel neadormit, că tu, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lumii, cu rugăciunile tale toate câte le voieşti le şi faci.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Milostiv fii robilor Tăi, Cuvinte, pentru rugăciuni-le celeia ce Te-a născut, şi mântuieşte pe cei ce cântă:
233
Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum ...
Primeşte cântare din gurile cele proaste, Fecioară Prealăudată, ale celor ce strigă ţie: Bucură-te, tămăduirea trupurilor celor bolnave şi mântuirea sufletelor celor dez-nădăjduite.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Ziditorului tuturor, purtătorii de Dumnezeu tineri, în cuptor, cântare Îi aduceau, şi lăudând strigau: Binecu-vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Mărim, Hristoase, pe cea Curată şi cu totul fără prihană, Maică a Ta, că Te-a născut pe Tine, după trup, mai presus de fire, Cela ce ne-ai izbăvit pe noi de toată rătăcirea şi stricăciunea.
Rudenia cea de ţărână să n-o treci cu vederea, Stă-până Curată, ci fie-mi mie ajutor întru primejdii, întă-rindu-mă, acoperindu-mă şi izbăvindu-mă de toate cele grele, că spre tine am nădăjduit, cea gata a mă mântui pe mine.
Curată, spre tine îmi vărs rugăciunea mea cea din durerea inimii; miluieşte-ne pe noi păcătoşii să nu ne ruşinăm în ziua nevoilor, noi cei ce te chemăm pe tine cea Preamilostivă Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Dumnezeule ascultă rugăciunea poporului Tău şi ne izbăveşte pe noi de vătămarea vrăjmaşului, că iată aducem Ţie, cu adevărat, spre curăţire, pe ceea ce Te-a născut pe Tine, pe care din dragoste o fericim.
234
Şi acum ...
Cere-ne nouă curăţire şi iertare de greşeli, şi izbă-vire de toate cele rele, şi îndreptare vieţii, minte curată şi luminată, ca să slăvim bunătatea ta cea multă.
235
MIERCURI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare de biruinţă să aducem popoare, Dumneze-ului Celui ce a izbăvit din robia lui Faraon pe poporul lui Moisi, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cortule purtător de lumină al Împăratului Hristos, străluceşte-mi mintea mea cea întunecată de amăgirile vrăjmaşului şi de întunericul păcatelor.
Născătoare de Dumnezeu, slobozeşte smeritul meu suflet de gândurile cele rele şi-l fă pe acesta lăcaş al lui Dumnezeu, ca pururea, după datorie, să te slăvesc.
Slavă ...
O, suflete al meu, pentru ce ţi-ai cheltuit toată via-ţa ta în multă trândăvie? Sârguieşte-te şi strigă lui Hris-tos: Doamne, mântuieşte-mă, pentru rugăciunile celeia ce fără de sămânţă Te-a născut.
Şi acum ...
Pe cea între maici curată şi între fecioare cinstită; pe cea purtătoare de naştere şi neispitită de bărbat; pe cea născătoare de Prunc şi hrănitoare şi Fecioară, pe Maria cea neîntinată să o binecuvântăm.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi, Dumnezeule, cu puterea Ta, şi smereşte semeţia ereticilor şi înalţă fruntea noastră.
Picătură de lacrimi dă-mi mie, Curată, ca să-mi
236
spăl adâncul patimilor mele şi curat să te laud pe tine.
Cu naşterea ta cea neispitită de nuntă s-a binecu-vântat firea noastră; pentru că Binecuvântarea născân-d-o, blestemul l-ai pierdut.
Slavă ...
Stăpâne, afundă păcatele mele în curgerile lacrimi-lor, ca într-un potop de ape multe, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Pe Hristos, Ploaia cea cerească, primindu-L, roa-gă-L pe Acesta să-mi oprească ploile patimilor mele, să-mi usuce noianul păcatului meu şi să mă mântuiască pe mine, cela ce cu adevărat te slăvesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venirea Ta cea din muntele cel cu desime, auzin-d-o proorocul, striga: Slavă negrăitei întrupării Tale.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie celui ce mă cufund neîncetat în dulceţile trupului şi în patul trândăviei de-a pururea zac şi suspin.
Care limbă va spune noianurile cele nemărginite ale relelor celor lucrate de mine şi adâncul greşelilor? Mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Fecioară fără prihană.
Slavă ...
Ceea ce eşti curăţitoarea păcătoşilor şi scăparea credincioşilor, dăruieşte-mi, Stăpână, cea cu totul fără prihană, curăţire de cele ce am greşit ţie, mie celui ce scap la tine.
Şi acum ...
Sicriule al Sfinţirii celei Dumnezeieşti, sfinţeşte-mi
237
sufletul meu şi luminează-mi gândul, rugând totdeauna pe Hristos, împreună cu apostolii, să mă mântuiască.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pe cei ce de noapte se închină Ţie, Hristoase, milu-ieşte-i şi le dăruieşte pace; căci lumină sunt poruncile Tale şi s-au făcut tămăduire robilor Tăi, Iubitorule de oameni.
În ceasul ieşirii mele, Stăpână, stăi lângă mine, go-nind pe cumpliţii diavoli, cei ce stau împrejurul meu.
Stăpână, caută şi auzi glasul meu şi mă izbăveşte, rogu-mă, de munca cea veşnică.
Slavă ...
Unule Iubitorule de oameni şi Milostive, miluieş-te-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, că Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Şi acum ...
Marie, Prealăudată Stăpână, pomeneşte-mă când voi sta înaintea divanului Fiului tău.
Cântarea a 6-a, Irmos:
În pântecele chitului intrând Iona, nu s-a stricat, Stăpâne, cu porunca Ta, ci s-a făcut mai înainte închipu-ire a îngropării Tale celei de trei zile; pentru aceea striga Ţie: Să se suie din stricăciune viaţa mea către Tine, Doamne.
Cu naşterea ta s-a preaslăvit firea oamenilor cea neslăvită, căci cu preaslăvire ai născut pe Dumnezeul Cel Preaslăvit, Marie Preaslăvită; pentru aceasta te slă-vim pe tine.
Viaţa mea s-a umplut de lenevire şi de greşeli;
238
pentru aceea întoarce-mă către pocăinţă, Stăpână, mai înainte până nu ia sfârşit târgul vieţii.
Slavă ...
Strigat-am cu toată inima mea: miluieşte, Stăpâne, sufletul meu cel neîndreptat, care numai la Tine caută şi la mare mila Ta nădăjduieşte.
Şi acum ...
Marie Preacurată, ceea ce pe Cel fără de materie întru materia trupului L-ai născut, mă rog dă-mi mie să mă rup de împătimire şi de alipirea cea pământească şi materialnică.
Sedealna:
Pe Dumnezeu şi Domnul, Cel ce S-a întrupat dintru tine pentru noi cei stricaţi cu păcatele, pe Acesta roagă-L cu căldură, Cinstită, ca să ne miluiască pe noi şi să-şi întoarcă mânia şi urgia Lui de la cei ce cu credinţă cins-tesc şi binecuvintează neîncetat puterea şi stăpânirea ta.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul cel înfocat şi mânia cea tirănească nu i-a îngrozit pe tinerii cei binecredincioşi, pe cei ce cu în-drăzneală strigau: Bine cuvântat eşti Dumnezeul părin-ţilor noştri.
Ceea ce eşti îndreptarea căderii lui Adam, ridică-mă pe mine cel căzut în fundul răutăţii, cu rugăciunile tale, Fecioară, şi ale dumnezeieştilor apostoli.
Norule cu totul luminat, dintru tine ne-a strălucit nouă Soarele cel neînserat, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întunericul necunoştinţei, Născă-toare de Dumnezeu.
239
Slavă ...
Cu bunătatea Ta, Stăpâne, dă-mi iertare patimilor mele, a celor de voie şi a celor fără de voie, pentru rugă-ciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum ...
Cine din oameni va lăuda după vrednicie naşterea ta cea străină, Născătoare de Dumnezeu? Sau care din minţile cele nematerialnice o va tâlcui?
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cela ce din Tatăl S-a născut ...
Întru lenevire săvârşindu-mi viaţa mea, eu ticălo-sul, şi apropiindu-mă de sfârşitul vieţii mele, strig ţie, Curată: Din laţul celor potrivnice răpeşte smeritul meu suflet.
Fiind eu încercat cumplit cu boli trupeşti şi ridicări asupră-mi de patimi şi cu dureri sufleteşti, dă-mi sănă-tate cu mijlocirea ta, Născătoare de Dumnezeu.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Să nu mustri cu mânia Ta pe robii Tăi, Hristoase Dumnezeule, nici cu urgia Ta să pedepseşti pe poporul Tău, Cela ce eşti fără de păcat; că pe ceea ce Te-a năs-cut pe Tine, o aducem Ţie solitoare, Stăpâne Milostive.
Şi acum ...
Cleşte serafimicesc şi foarfece te-a văzut Isaia, care ai purtat în sânurile tale pe Cărbunele Dumnezeieş-tii Fiinţei; întru Care arde, Fecioară, spinii greşelilor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cela ce din Tatăl S-a născut mai înainte de veci,
240
Dumnezeu Cuvântul, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînăl-ţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioară Curată şi mai slăvită decât heruvimii, întru glasuri de cântări te mărim.
Omoară-mi trupul şi înviază-mi sufletul, tu cea ne-ispitită de nuntă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, Care ne înviază şi ne însufleţeşte pe noi.
Când sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup, atunci mă izbăveşte, Mireasă a lui Dumnezeu, de tirania vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Slavă ...
Când vei şedea pe scaunul slavei, Hristoase, să judeci lumea pe care ai zidit-o, atunci şi pe mine, robul Tău, să mă numeri împreună cu cei aleşi ai Tăi.
Şi acum ...
Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângerea mea şi mă izbăveşte din robia celor ce-mi dau acum război şi mă învredniceşte luminii celei neînserate.
241
JOI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toa-tă oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Toate neamurile oamenilor te cinstesc pe tine, Fe-cioară, precum dedemult, cu proorocie, mai înainte ai zis. Deci, primeşte-mă, Stăpână, şi pe mine cântăreţ al tău şi mă înţelepţeşte şi mă luminează.
Alt rai gândit te cunoaştem pe tine, care cu nease-mănare covârşeşti pe raiul cel din Eden, Preacinstită Marie, Mireasă a lui Dumnezeu, că tu ai odrăslit oame-nilor Nestricăciunea.
Slavă ...
Bogăţie şi slavă dumnezeiască au câştigat arătat multe fiice, dar tu, Stăpână, cu neasemănare pe toate le-ai covârşit; pentru aceasta îmbogăţindu-mă, de daruri ce-reşti umple-mă.
Şi acum ...
Ce-ţi voi răsplăti ţie şi ce-ţi voi aduce ţie pentru cele pe care de multe ori mi le-ai răsplătit mie, Fecioară, şi pentru cele care mi-ai făcut bine, cu iubire de oameni? De-a pururea îţi voi aduce ţie laudă de mulţumită.
Cântarea a 3-a, Irmos:
242
Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc acum răstignirea Ta cea mântuitoare.
De apele Preasfântului Duh umple sufletul meu, cel ce se topeşte de duhul arşiţei gândurilor celor înfo-cate; şi pe cel ce se arde de setea deznădăjduirii, adapă-l cu apa iertării, Stăpână.
Spală-mă cu picăturile milostivirii tale, şi peste tot stropindu-mă cu ale îndurărilor tale; cu dumnezeiescul isop gânditor curăţeşte-mă şi mult mai alb decât zăpada arată-mă şi cu ploile lacrimilor înălbeşte-mă.
Slavă ...
Stăpâne, ai pus ceas de înfricoşată cercare şi cu înţelepciune ai hotărât zi de judecată, întru care de faţă vei arăta toate cele ce în ascuns s-au greşit de toţi; ara-tă-mă atunci neosândit, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Ceea ce eşti ajutorul şi nădejdea pământenilor, bu-curia şi acoperământul şi scăparea, Stăpână, Maică a Vieţii, pentru aceea te rugăm, trimite-ne nouă ajutorul tău, celor ce cu dragoste te lăudăm pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a des-chis printr-însa, şi am strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Frumoasă şi cu sufletul şi cu trupul, frumoasă şi cu gândul şi cu frumuseţile faptelor bune aflându-te pe tine Cuvântul Cel Preafrumos, Născătoare de Dumnezeu, S-a sălăşluit întru tine.
Suspin şi de la rele nu mă mai depărtez; plâng şi iarăşi întru aceleaşi patimi mă frământ şi în tina dulce-
243
ţilor mă tăvălesc; eu cel cinstit, cu necinstea mă întin.
Slavă ...
Cela ce prin Cruce ai dăruit viaţă nemuritoare oa-menilor, dintru a doua moarte răpindu-mă, Cuvinte a lui Dumnezeu, învredniceşte-mă vieţii celei fără de sfârşit.
Şi acum ...
Holdă nearată tu te-ai arătat, care pe Dumnezeies-cul Spicul, cel nesemănat, L-ai odrăslit; pentru aceasta hrăneşte-mă pe mine cel flămând cu dumnezeieştile tale daruri şi haruri.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând, strigăm către Tine, Doamne: Mântuieş-te-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Ticăloase suflete al meu, plânge-te pe sine-ţi cu amar, mai înainte de moarte, şi tânguieşte-te din inimă, căzând la Maica lui Dumnezeu, mai înainte de a te apu-ca pe tine plânsul iadului cel foarte nemângâiat.
Când sufletul meu de trup se va despărţi, să te văd pe tine, Stăpână, stându-mi înainte, şi ochiul tău cel mi-lostiv căutând spre mine cu milă.
Slavă ...
Izbăveşte-mă, Hristoase, pe mine robul Tău, de tot necazul şi de toată osânda şi de veşnicele munci, ca un Milostiv, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Bucură-te, cortule cel cu aur prea strălucit al Cu-vântului, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cer-cetarea celor bolnavi şi părtinitoare prea gata a celor din 244
nevoi.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Înconjuratu-m-a adâncul, groapă mi s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
Pe Cel fără de ani, Preasfântă, mai presus de minte şi mai presus de cuvânt L-ai născut, pe Ziditorul Care izbăveşte din toată stricăciunea pe cei ce te laudă pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Preasfântă Stăpână, ceea ce eşti iubitoare de bine, care ai născut pe Bunul Făcătorul de bine şi Ziditorul, îmbunează sufletul meu cel necăjit.
Slavă ...
Stăpâne, Hristoase, ştii mulţimea patimilor mele, care mă tulbură şi mă necăjesc, pentru aceea strig: În-tâmpină-mă şi de acestea mă izbăveşte, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Pe noi cei omorâţi cu patimile păcatului, Stăpână, ceea ce ai născut pe Pierzătorul stricăciunii, cu rugăciu-nile tale sculându-ne, înviază-ne.
Sedealna:
Gavriil mai înainte pe «bucură-te» mi-a adus, stri-gând că vei fi cu mine, Doamne, a grăit cu amar Născă-toarea de Dumnezeu, plângând. Dar cum mi s-a făcut acum mie bucuria întru întristare, Fiule? Şi cum mă arăt ca o lipsită de Fiu, ceea ce Te-am născut fără ispită băr-bătească, pe Tine Mântuitorul sufletelor noastre.
245
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvân-tători de cântare i-a mântuit, bine este cuvântat Dumne-zeul părinţilor noştri.
Avându-te pe tine ajutor şi nădejde, Preacurată, mă voi izbăvi de vrăjmaşii mei şi nu mă voi înfricoşa de întunericul celor ce mă înconjoară pe mine.
Preacurată, spre tine a căutat Cel Preaînalt şi multe măriri ţi-a făcut ţie, precum ai zis; pentru aceasta acum toate neamurile te fericim.
Slavă ...
În noianul cel nemărginit al faptelor mele celor rele m-am aruncat eu ticălosul; ci îndură-te, Stăpâne, şi mă mântuieşte, ca un Îndurat, cu rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Ceea ce eşti pierzătoare a întristării şi pricinuitoa-re a veseliei, plâns pricinuitor de bucurie şi întristare ve-selitoare dă-mi mie şi mă izbăveşte de focul cel veşnic.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl ...
Când socotesc mulţimea cea nemărginită a păcate-lor mele, Fecioară, plâng, suspinând dintru adâncul ini-mii, şi alerg la adâncul îndurărilor tale.
Maică Fecioară, Prunc tânăr pe pământ a-i născut, pe Fiul Cel împreună fără de început al Tatălui, Care pentru milostivirea cea negrăită S-a asemănat nouă, ce-lor stricaţi de păcat.
246
Binecuvântăm pe Tatăl …
Pe Unul Dumnezeu Cel ce negrăit S-a născut din Unul Dumnezeu, fără de mamă, tu, Fecioară, L-ai născut fără de tată, Care poartă un ipostas şi două firi unite şi neamestecate.
Şi acum ...
Norul greşelilor mele celor nemăsurate mă înghe-suie pe mine ticălosul. Vai mie! Ce să mă fac? Te chem ajutorul meu pe tine, Fecioară, folositoarea şi limanul celor deznădăjduiţi.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii cei mai de pe urmă din Fe-cioara Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare prea-înălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte şi de cuvânt ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.
La tine cad, Stăpână, şi-ţi aduc rugăciune de umi-linţă. Dă-mi mie în dar mila ta, că nu este întru mine nicidecum lucrare dumnezeiască; pentru aceea mă rog ţie: În dar, miluieşte-mă.
Mi se pare că te văd cu ochii minţii pe tine, lumina sufletului meu, şi dulceaţa, şi singura mângâiere, şi ve-selie, şi răsuflare şi bucurie a inimii mele, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Pe mine mă tânguiesc, luând în minte mulţimea 247
păcatelor mele şi aducerile asupră-mi ale patimilor, or-birea sufletului meu şi schimbările minţii mele; mântu-ieşte-mă, Hristoase, cu mila Ta, pe mine cel deznădăjduit.
Şi acum ...
Pe mintea mea cea neputincioasă o împinge spre strâmtorare şi o strâmtorează lăţimea laudelor tale, Năs-cătoare de Dumnezeu Prealăudată, mulţimea înecându-mă pe mine, şi mi se întâmplă mie, dintru a fi bine dumerit, să fiu nedumerit.
248
VINERI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului Celui Minunat, că din amara robie slobozind pe Israil, pe Faraon cu toată oastea l-a înecat.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti uşa Dumnezeieştii Slave, care ai des-chis uşa raiului, uşile pocăinţei deschide-mi, rogu-mă, şi mintea mea o luminează, ca să te laud pe tine, cea de Dumnezeu dăruită.
Oprit-ai pornirea morţii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând pe Cel ce stăpâneşte peste moarte şi peste viaţă. Deci, pe Acela roagă-L ca să oprească gre-şelile cele ce-mi omoară sufletul meu şi să mă mântu-iască.
Slavă ...
Pe tine singură, ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, te-a ales Cuvântul dintre neamuri, Cela ce este dimpre-ună cu Tatăl fără de început, şi din sângiurile tale, Stă-până, S-a întrupat, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale.
Şi acum …
Pe Cel ceresc, care S-a pogorât peste tine, ca o ploaie pe lână, L-ai primit Preacurată; pentru aceasta mă rog usucă ploile patimilor mele, Maică Fecioară.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă pe mine, cel ce mă clătesc; înalţă fruntea mea întru priceperea
249
dogmelor Tale, ca, lăudându-mă, să strig Ţie: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne al puterilor.
Pe mine cel rănit cu săgeata păcatului, însănătoşea-ză-mă, Curată, cu doctoria cea de la tine şi izbăveşte-mă de durerea care mă ţine, ceea ce cu Naşterea ta ai izbăvit neamul omenesc din dureri.
Vrăjmaşii cei nevăzuţi, care necăjesc în deşert ini-ma mea cea smerită şi caută să mă omoare, surpându-se, de părtinirea ta, Stăpână, rămân nelucrători, umplându-se de ruşine.
Slavă ...
Stăpână, ceea ce ai izvorât lumii Apa cea Dumne-zeiască, umple-mă de apele cele făcătoare de viaţă, us-când izvoarele cele cumplite ale fărădelegilor mele şi îmblânzind valurile inimii mele cu liniştea ta cea dum-nezeiască.
Şi acum ...
Trecut-au cele ce umbros se săvârşeau de Lege, că pe Hristos, Dătătorul de Lege, L-ai născut, Preacurată Fecioară, pe Cela ce dar, curăţie şi luminare ne-a legiuit nouă şi ne-a scos din blestem, întru tot lăudată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Taina iconomiei Tale înţelegând-o Avacum, cu taină scriind venirea arătării Tale, striga: Când va veni vremea, Doamne, Te vei arăta.
Din lucruri nu-mi este mie mântuire; pentru aceas-ta sub acoperământul tău cu nădejde alerg, Stăpână Prea-lăudată. Pe mine cel deznădăjduit, mântuieşte-mă cu ru-găciunile tale.
Lăcaşul cel curat al Luminii, căruţa cea cinstită a
250
Soarelui, inima mea cea cumplit întunecată de negura răutăţilor luminează-o, Stăpână, şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Fecioară, ceea ce din sângiurile tale cele fecioreşti ai ţesut veşmânt Celui ce îmbracă cerul cu nori, îmbra-că-mă cu haina nestricăciunii, pe mine cel dezgolit prin amăgire.
Şi acum ...
Din văile lumeşti, ca pe un crin primindu-te Făcăto-rul, din tine lumii a suflat bună mireasmă duhovnicească, Fecioară Preasfântă, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Soare gândit al Dreptăţii, luminează-mă pe mine cel cuprins de noaptea patimilor şi mă povăţuieşte către cărarea cea dumnezeiască, că tu Singur eşti Împăratul păcii.
Ajutătoare să te aflu pe tine, Fecioară, în ceasul cel de judecată al osândirii, când voi sta înaintea Jude-cătorului Celui ce S-a născut dintru tine.
Întoarce-mă, Curată, pe mine cel biruit de legea păcatului, şi de amăgirile celui străin adeseori rătăcit şi în prăpastia păcatelor surpat.
Slavă ...
Ceea ce ai născut Cărbunele pe care L-a văzut Isa-ia, arde materia păcatelor mele, rogu-mă, şi mă luminea-ză, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Trup dând împrumut lui Hristos din sângiurile tale, Fecioară, patimile mele cele trupeşti de tot le curăţeşte
251
şi-mi arată calea nepătimirii.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Auzit-ai din pântecele iadului strigarea mea şi gla-sul meu, şi ai izbăvit din stricăciune viaţa mea, mult Mi-lostive.
Stăpână, să nu mă înghită pe mine adâncul trândă-virii, nici valurile păcatelor să mă acopere, ci cu singură rugăciunea ta să mă mântuiesc.
Preasfântă Stăpână, iubitoare de bine, ceea ce ai născut pe Cel Bun, pe Făcătorul de bine şi Ziditorul, su-fletului meu celui necăjit fă-i bine.
Slavă ...
Preacurată, sfeşnicul Legii mai înainte te închipuia pe tine, ceea ce ai născut Lumina care luminează toate; pentru aceea strig ţie: Luminează-mă pe mine cel întu-necat.
Şi acum ...
Toată dorirea mea mut-o către tine, Preacurată, ceea ce ai adus dulceaţa doririi cea mai presus de cuvânt, celor ce te cunosc de Dumnezeu Născătoare.
Sedealna:
Acoperământul tău cel grabnic, ajutorul şi mila ta, arată-le spre robul tău, şi valurile gândurilor celor deşar-te potoleşte-le, Curată, şi sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu, că ştiu, Fecioară, ştiu, că poţi câte voieşti.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce prin înger pe tineri i-ai mântuit şi cuptorul cel ce tuna în rouă l-ai prefăcut, binecuvântat eşti Doam-
252
ne Dumnezeule în veci.
Fecioară Preasfântă, te laud pe tine, cea cu totul fără prihană, că ai născut fără sămânţă pe Dumnezeul Cel prealăudat, Care îndumnezeieşte pe cei ce cântă: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Ceea ce ai născut Viaţa, omoară-mi patimile mele, şi ridică-mă din groapa nesimţirii, pe mine cel ce zac, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine, Dumnezeiască Mireasă.
Slavă ...
Pe Cel cu nemărginire puternic, Care a purtat ne-putinţa noastră, L-ai născut, Curată, pe Care roagă-L să vindece sufletul meu cel cu totul slăbănogit.
Şi acum ...
Fecioară, pe mine cel clătit de patimi, întăreşte-mă acum, ceea ce ai izvorât nepătimire tuturor credincio-şilor, care cu credinţă cântă: Dumnezeule, bine eşti cu-vântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul Hristos, pe Care ...
Ceea ce eşti prea frumoasă şi cu dumnezeiască strălucire, Fecioară, înfrumuseţează-mă şi pe mine cu podoabele bunătăţilor şi mă luminează, ca să strig: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie uşa po-căinţei cea strălucitoare de lumină, arătându-mi toată ca-lea dreaptă a dreptăţii care duce către intrările voii celei dumnezeieşti.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Pe Sfântul Cuvânt, Care sfinţeşte pe credincioşi, negrăit L-ai născut, Preasfântă Curată; pe Acesta roagă-L
253
ca smeritul meu suflet, cel spurcat cu răutatea, acum să-l sfinţească.
Şi acum ...
Curgerea cea luminată, Izvorul nemuririi, a ieşit dintru tine, Sfântă Stăpână. Pentru aceasta strig ţie, Cu-rată: Usucă râurile răutăţilor mele, cu ploile rugăciunilor tale.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Împăratul Hristos, pe Care Îl laudă heruvimii şi-L slăvesc serafimii, lăudaţi-L popoare şi-L preaînăl-ţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Că ţi-a făcut ţie mărire Cel puternic, arătându-te pe tine Fecioară Curată după naştere, ca pe ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Născut-ai, Preacurată, Temelia cea neclătită a mân-tuirii, pe Cel ce cu dumnezeiască poruncă a întemeiat pământul pe ape, întru Care roagă-te să ne întărim noi, cei ce cu adevărat te fericim.
În calea păcii, a dumnezeieştilor tale porunci, cele nerătăcitoare, fă-mă a călători neabătut, Curată, gonind tulburarea diavolilor şi împresurările patimilor, şi min-tea mea luminând-o.
Slavă ...
Văzându-mă vrăjmaşul ţinut de dormitarea lene-virii, mă împresoară fără de ruşine, prin somnul dulceţii nădăjduindu-se să mă jefuiască; ci însăţi mă păzeşte, Curată, cu neadormită rugăciunea ta, Maică Fecioară.
254
255
Şi acum ...
Ca un singur de sine-mi osândit, iau în minte mul-ţimea păcatelor mele şi înfricoşatul divan al Judecătoru-lui, la care voi fi judecat; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul Dumnezeu, păzeşte-mă atunci neosândit.
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dum-nezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Bucură-te, tăria cea bine lăudată a părinţilor; bucu-ră-te, lauda cea preaslăvită a neamului nostru; bucură-te, izvorul mântuirii, care izvorăşti mila celor ce cu credin-ţă te laudă pe tine, singură prealăudată.
Ceea ce eşti mult lăudată şi preaslăvită, primeşte laudă din buzele cele desfrânate, că tu eşti buna podoabă şi mântuirea lumii, care izbăveşti pe toţi cei ce cu bună credinţă te cântă pe tine.
Slavă ...
Bucură-te, cortule de lumină purtător şi făclie, Bi-serică şi Masă şi Munte Sfânt; bucură-te, palatul slavei, dumnezeiescule lăcaş al lui Dumnezeu; bucură-te, zidul cel nesurpat al nostru, al celor ce te lăudăm pe tine.
Şi acum ...
Ceea ce eşti nădejdea şi părtinitoarea celor fără de nădejde şi ajutătoarea cea neruşinată a tuturor, deschi-de-mi mie uşile cele cereşti şi mă du la Fiul tău, Stăpâ-nă, şi mă mântuieşte pe mine robul tău.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu,
Cel ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pe tine, Preasfântă, toate cetele îngerilor te slăvesc, iar noi, după datorie, neîncetat te cântăm şi cu mulţumi-tă te lăudăm: Bucură-te, izbăvirea celor ce cu credinţă te cheamă pe tine.
Cine după vrednicie va lăuda Naşterea ta, Născă-toare de Dumnezeu Fecioară? Zidirea, văzând taina cea săvârşită întru tine, cu spaimă striga: Cu adevărat n-a născut alta, fiind fecioară, afară de tine.
Slavă ...
Dăruieşte milă celor ce cer de la tine, Fecioară, şi-ţi tinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi şi ne în-tâmpină întru primejdii, că pe tine te avem toţi izbăvire întru necazuri.
Şi acum ...
Nu am lacrimă de pocăinţă, ca desfrânata cea de-demult, şi în desfrânare mi-am cheltuit viaţa mea; de a-ceea cad la tine, rugându-mă cu suspinuri: Cu rugăciu-nile tale, Stăpână, dă-mi mie plâns curăţitor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă stri-gând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Tu eşti sprijinitoarea lumii, Născătoare de Dumne-zeu, şi mântuirea tuturor, ca ceea ce ai născut pe Dum-nezeu; pentru aceasta cu bună credinţă te mărim toţi şi bine te cuvântăm.
Zid eşti şi întărire, şi nădejde a credincioşilor şi turn de mântuire; pentru aceasta surpă, Preacurată, pe 257
vrăjmaşii care sunt asupra noastră, că spre tine ne-am pus toate nădejdile.
Slavă ...
Având nădejdea ta cea nebiruită, Preacinstită, se-meţiile vrăjmaşilor le surpăm, Preacurată, prin credinţa cea întru tine; căci prin chemarea ta, acum ne întărim.
Şi acum ...
Vezi-mi necazul meu, Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea şi arată-ţi darul tău cel mult întru mine, umplând de veselie sufletul meu cel smerit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminea-ză-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi din negura greşelilor.
Bucură-te, zidul credincioşilor şi mijlocitoarea cea tare, Preacurată; bucură-te, munte sfânt, Prealăudată; bucură-te, scară însufleţită, Stăpână; bucură-te, bucuria şi ajutorul tuturor celor neajutoraţi şi acoperământul ce-lor ce cu tot sufletul aleargă la tine.
Ceata proorocilor, cu mare glas strigând, a propo-văduit taina cea înfricoşată a Naşterii tale, că tu singură ai născut fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, Care după naştere te-a arătat Fecioară, precum şi mai înainte de naştere te-a păzit.
Slavă ...
Cine va putea, Curată, să spună taina ta cea mai presus de minte? Că pe Dumnezeu ai născut şi ca pe un Prunc pe Acesta L-ai hrănit; pentru aceasta toate neamu-rile pe tine te fericesc, precum ai zis mai înainte, Fe-
258
cioară, şi cu dragoste slăvim pe Cel ce te-a preamărit pe tine.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti milostivă şi iubitoare de bine, da-rurile tale cele de Dumnezeu dăruite, Născătoare de Dumnezeu, le reverşi totdeauna oamenilor şi izbăveşti, cu rugăciunile tale, pe toţi din muncă, Maică nenuntită. Pentru aceea să nu treci cu vederea, pe cei ce aleargă la Acoperământul tău cel tare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispi-telor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea mult Milostive.
La tine cad Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cea bună; cu rugăciunile tale cere de la Fiul tău şi Dom-nul, Dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea mie iertare greşelilor.
Întru adâncul viforului celui cumplit al mării, care mă învăluieşte, m-am aruncat din nemăsuratele şi gre-lele mele greşeli; potoleşte-mi furtuna şi alinare dăruieş-te-mi mie, cea cu totul neîntinată.
Slavă ...
Ceea ce eşti Stăpâna tuturor zidirilor, ca ceea ce mai presus de fire L-ai născut pe Dumnezeu, bubele gre-şelilor mele, Preacurată, desăvârşit le curăţeşte şi mă în-vredniceşte vieţii celei veşnice.
Şi acum ...
Tu eşti mângâierea şi scăparea robilor tăi, Preacu-rată; pentru aceasta fă cerere de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te roagă pe tine.
259
Sedealna:
Pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înain-te de veci din Tatăl, fără de maică S-a născut, pe Acesta, în vremurile cele mai de pe urmă, L-ai născut cu trup, din sângiurile tale cele curate, Născătoare de Dumnezeu, fără de bărbat, pe Carele roagă-L să ne dăruiască nouă mai înainte de sfârşit iertare păcatelor.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitor l-a plecat a striga: Bine eşti cuvântat, Dumne-zeul părinţilor noştri.
Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii şi din necazuri, Stăpână, ca să cântăm cu sârguinţă: Bine este cuvântat, Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Maică Fecioară, Stăpână, te-ai arătat mai sfântă decât toate puterile cereşti şi decât heruvimii şi serafi-mii, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii.
Slavă ...
Şi ai născut şi eşti Fecioară şi după naştere ai ră-mas Curată, ca şi mai înainte de naştere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se pântecele tău; pentru aceasta, cu credinţă te slăvim, după Dumnezeu, pe tine Preacu-rată.
Şi acum ...
Mă înfricoşează pe mine şi mă tulbură valurile gre-şelilor mele; ci tu, Preasfântă, ceea ce eşti bună, cere-mi milostivire în ceasul cercării, dăruindu-mi mântuire.
260
Cântarea a 8-a, Irmos:
Din văpaie ai izvorât ...
Tu eşti scăparea noastră şi mângâierea tuturor, Fe-cioară Preacurată, că iată Domnul tuturor născându-Se din pântecele tău, Fecioară te păzeşte după naştere, pe Care toţi Îl binecuvântăm cu buze nevrednice, şi-L prea-înălţăm întru toţi vecii.
Ceea ce eşti gata fierbinte sprijinitoare a credincio-şilor şi a mea scăpare, pleacă-te şi primeşte rugăciune dureroasă din inima mea, şi mă izbăveşte de împătimi-rea dobitocească şi de obişnuinţa mea cea rea şi plâns de bucurie dă sufletului meu celui întunecat, Fecioară.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Când gândesc relele cele lucrate de mine şi diva-nul cel groaznic, mă înfricoşez şi mă tem, Fecioară; ci tu, ca o iubitoare de oameni, mai înainte de sfârşit, fă-mi mie milostiv pe Judecătorul, că tu eşti întemeierea tutu-ror celor căzuţi, şi nădejdea şi folositoarea celor deznă-dăjduiţi.
Şi acum ...
Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, milostiv şi lesne împăcat a se face nouă, Curată, şi cu rugăciunile tale să ne păzeşti pe noi de toată năvălirea cea potrivnică şi pe semeţia celor din Agar să o surpe degrab, ca să te lăudăm pe tine, cea cu dar dăruită.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor, şi jertfa drep-tului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, numai cu voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oame-
261
nilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul în-trupat, pe Carele mărindu-L, cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Maică Fecioară neispitită de nuntă, să nu ne uiţi pe noi robii tăi, cei ce stăruim în Biserica ta, că tu singură eşti nădejdea creştinilor şi întărirea tuturor celor ce a-leargă la tine, Curată; fă depline rugăciunile noastre, Stăpână.
Bucură-te, zidul cel nerupt; bucură-te, acoperă-mântul lumii; bucură-te, Biserică; bucură-te, făclie; bu-cură-te, scaunul lui Dumnezeu; bucură-te, bucuria şi ajutătoarea tuturor, ceea ce eşti de-a pururea armă de mântuire cu totul nebiruită asupra vrăjmaşilor celor ne-văzuţi.
Slavă ...
Avându-te pe tine, Curată, părtinitoare şi acoperă-mânt, şi nădejde şi zid, şi scăpare şi curăţire, şi dezlega-re de cele rele, ne mântuim de ispite şi de primejdii, şi de boli şi de patimi; pentru aceasta neîncetat lăudăm pu-terniciile tale.
Şi acum ...
Tu eşti slava îngerilor, oglinda proorocilor, lauda cea strălucită a patriarhilor şi a apostolilor, podoaba mu-cenicilor lui Hristos, sfinţenia cea veselă a pustnicilor şi a drepţilor şi înnoirea a toată lumea.
***
262
DUMINICĂ SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Simţitorul Faraon cu toată oastea s-a înecat, iar Is-rail trecând prin mijlocul mării striga: Domnului Dum-nezeului nostru să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Stăpână, cum voi plânge viaţa mea cea întinată şi mulţimea nenumăratelor mele răutăţi? Şi ce voi vesti ţie, Curată, nu mă dumiresc şi mă tem; ci ajută-mi mie.
De unde voi începe a spune greşelile mele cele rele şi cumplite, eu ticălosul? Vai mie, ce mă voi face de-aceasta! Ci, Stăpână, mai înainte de sfârşit, miluieş-te-mă.
Slavă ...
Mântuitorule, Cela ce pentru milostivirea milei Te-ai întrupat şi Om Te-ai făcut cu bunăvoirea părinteas-că, de rugăciunile Maicii Tale, plecându-Te, dăruieşte-mi iertare greşelilor mele.
Şi acum ...
Necontenit cuget la ceasul morţii şi la divanul cel înfricoşat, Preacurată, dar de obiceiul răutăţilor cu totul mă amăgesc cumplit; ci ajută-mi mie.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra cea tare a credinţei Tale ai întărit gândul sufletului meu; întăreşte-mă, Doamne, că pe Tine Te am, Bunule, scăpare şi întărire.
263
Stăpâna mea Preasfântă, sufletul mi l-am întinat urât cu nemăsurate greşeli, eu ticălosul; şi unde de aici mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădejde?
Ceea ce eşti bună, nu este altul între oameni care fapte nelegiuite a lucrat şi cu desfrânări a vieţuit, întru înverşunări cumplite, precum eu, pentru că am întinat Dumnezeiescul Botez.
Slavă ...
Nu am fapte bune, nu am umilinţă nicidecum, nici lacrimi, Mântuitorule, ci m-am întunecat la minte; pen-tru aceea strig Ţie: Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, mântuieşte-mă ca un Milostiv.
Şi acum ...
Am ajuns la sfârşitul relelor, ci tu, Preasfântă Fe-cioară, ajută-mi degrab, pentru că cerul şi pământul stri-gă cu amar asupra necuvioaselor mele fapte cele nenu-mărate.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, şi de lauda Ta, Doamne, toate s-au umplut.
Tot pământul s-a spăimântat şi s-a înfiorat văzân-du-mă pe mine cumplit şi rău lucrând cele necuvioase, şi de milostivirea cea multă a Fiului tău s-au înfricoşat.
Mi-am întinat rău biserica trupului meu, iar în Bi-serica Domnului, în care oamenii intră tremurând, eu desfrânatul, vai mie, cu obrăznicie intru!
Slavă ...
Hristoase al meu milostive, Hristoase Iubitorule de oameni, singure nepomenitorule de rău, Care Te-ai făcut Om pentru mine, cela ce am păcătuit mai presus de om, miluieşte-mă, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.
264
Şi acum ...
Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi străin şi cu totul nevrednic, pe mine cel înstrăinat de acoperământul Fiului tău; ci spală-mă şi pe mine de întinăciunea greşe-lilor mele.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cela ce răsari Lumină lumii, luminează inima mea, a celui ce de noapte strig Ţie, şi mă mântuieşte.
Adam a călcat o poruncă a Fiului tău, Fecioară, şi a fost izgonit; dar eu cum voi plânge adâncul greşelilor mele, cela ce sunt depărtat şi de mii de ori căzut?
Cu lăcomia pântecelui l-am râvnit pe Isav cel cum-plit, şi cu desfătarea sufletul şi trupul mi-am întinat, cu beţia şi cu desfrânarea viaţa mi-am pângărit; şi cine nu mă va plânge pe mine ticălosul, Preacurată?
Slavă ...
Mă tânguiesc cugetând la toate vinovăţiile lucruri-lor mele cele rele, Hristoase al meu, Milostive Doamne, şi înaintea picioarelor Tale cu faţa la pământ zac; pentru rugăciunile Maicii Tale, dă-mi iertare greşelilor.
Şi acum ...
Ceea ce eşti bună şi uşa vieţii noastre, Curată, cu dumnezeiască strălucirea ta, degrab luminează-mă pe mine cel ce sunt întunecat şi mă povăţuieşte către cără-rile mântuirii, o, cea mult lăudată.
Cântarea a 6-a, Irmos:
De chitul păcatului fiind înghiţit, strig Ţie, Doam-ne: Ca pe proorocul slobozeşte-mă din stricăciune.
265
Viaţa mea este desfrânată, sufletul meu întinat şi traiul ticălos, iar tot trupul meu l-am înnoroit cumplit în-tru răutăţi; pentru aceasta, Fecioară, sârguieşte-te şi-mi ajută.
Suflete al meu, cutremură-te şi te înfricoşează, în-fiorează-te şi adu-ţi aminte că ai întărâtat pe Judecătorul cel înfricoşat şi pentru aceasta vei fi judecat, neîndrep-tatule.
Slavă ...
În ţară străină m-am depărtat de la Tine, eu tică-losul, şi m-am făcut rob diavolilor, şi m-am golit de tot felul de bunătăţi, o, Părinte Preabunule; ci mântuieşte-mă, precum de demult pe desfrânatul, cu rugăciunile Preacuratei Fecioare.
Şi acum ...
Acum de cutremur sunt cuprins, ceea ce eşti Prea-bună, şi mă tem de pândirile vicleanului, că mai înainte de sfârşit, scrâşneşte cu dinţii asupra mea, stricătorul, vrând să mă ţină pe mine ca pe un gol de fapte bune; ci ajută-mi mie, Stăpână.
Sedealna:
Curată, cercetează bolile cele multe ale sufletului meu celui neputincios şi patimile cele cumplite ale tru-pului meu, învrednicindu-mă de grabnică tămăduire şi îndreptează-mă să fac poruncile cele sfinte ale Bunului Dumnezeu, ca să te măresc.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce ai ascultat cântarea cuvioşilor Tăi tineri şi ai răcorit cuptorul cel aprins, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
266
De şapte ori mi-a aprins vicleanul văpaia patimilor şi cu preacurviile inimii mele de tot mă omoară; ci ada-pă-mă cu curgerile lacrimilor mele, Maica lui Dumne-zeu, şi nu mă lepăda pe mine.
Înfricoşat este divanul, ticăloase suflete al meu şi nesimţitorule, şi munca fără de sfârşit şi groaznică; dar însă acum cazi la Maica Judecătorului tău şi Dumnezeu şi să nu te deznădăjduieşti.
Slavă ...
Vino, ticăloase suflete al meu, pocăieşte-te, jude-cata este lângă uşă. Pentru ce te-ai pironit de cele deşar-te şi de bunătăţile cele netrebnice? Scoală-te, plângi cu amar strigând cu credinţă lui Hristos: Doamne, mântu-ieşte-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu.
Şi acum ...
M-am întunecat, eu ticălosul, cu mulţimea nenu-măratelor mele răutăţi şi m-am schimbat la ochiul sufle-tului şi la minte; pentru aceasta, cea cu totul neîntinată, cu strălucirile luminii tale, bagă-mă degrab întru dulcea-ţa nepătimirii.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor ...
Mă înfiorez de venirea morţii şi de judecata cea neamăgită, eu ticălosul, dar de a lucra cele rele şi urâte nu mă depărtez. Miluieşte-mă, Fecioară, şi mai înainte de sfârşit mântuieşte-mă.
Stăpână, dăruieşte-mi suspine netăcute şi izvoare de lacrimi, ca să-mi spăl greşelile mele cele multe şi ră-nile cele nevindecate şi să dobândesc viaţa cea veşnică.
267
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Cu gura strig neîncetat: greşit-am! Iară cu gândul petrec lucrând cele necuvioase. Deci, cu ce ochi Te voi vedea pe Tine, Hristoase, eu deznădăjduitul şi osânditul? Pentru ceea ce Te-a născut, miluieşte-mă.
Şi acum ...
Mulţimea răutăţilor mele o mărturisesc ţie, Stăpâ-nă, că nimeni altul în lume n-a mâniat pe Fiul tău, pe Dumnezeu şi Domnul, aşa precum eu. Deci, cu Acesta împacă-mă degrab, Fecioară.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, heruvimilor au ur-mat, strigând cântarea cea întreit sfântă: Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Ceea ce ai primit bucuria prin înger şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine.
Iată, mă apropii la tine, Preacurată, cu frică multă şi cu dorire, ştiind puterea rugăciunii tale celei multe, eu robul tău; că prea mult poate rugăciunea, Stăpână, a Mai-cii către Fiul Cel prea Adevărat.
Ia împreună cu tine cetele îngerilor şi mulţimea oştilor de sus, pe Înaintemergătorul, pe adunarea aposto-lilor şi a proorocilor, pe mucenici, pe cuvioşi şi pe sfinţiţii mucenici, şi roagă-te pentru mine Fiului tău.
Slavă ...
O, cum voi vedea pe Cel nevăzut! Cum voi suferi acea înfricoşată vedere? Cum voi îndrăzni să-mi deschid ochii? Cum voi cuteza să-L văd pe Stăpânul meu, pe 268
Care n-am încetat, Fecioară, din pruncie, a-L scârbi tot-deauna?
Şi acum ...
Judecător milostiv şi iubitor de oameni aştept pe Fiul tău, Curată. Deci, să nu mă treci cu vederea, ci fă-L pe Dânsul mie lesne împăcat, ca să mă pună pe mine cel neocrotit de-a dreapta preacuratului Lui divan, că spre tine am nădăjduit.
269
LUNI SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce din robia egipteni-lor, prin Moisi, pe Israil a slobozit, laudă neîncetată lui Hristos, Împăratului şi Dumnezeului nostru.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cum mă voi apropia de tine, Curată, fiind osândit, tot pătimaş şi spurcat făcându-mă? Ci îndură-te şi mân-tuieşte ticălosul meu suflet, de Dumnezeu Născătoare Preacurată.
Sculându-te smerite suflete din adâncul necinstirii, strigă cu fierbinţeală către cea singură Curată: Miluieş-te-mă, Fecioară cu totul fără prihană şi cinstită, şi de pa-timi mă izbăveşte.
Slavă ...
Mă înspăimântă şi mă înfricoşează focul cel nes-tins al gheenei, viermele cel amar şi scrâşnirea dinţilor. Ci slăbeşte-mi, lasă-mi şi în starea aleşilor Tăi, Hristoa-se, rânduieşte-mă cu solirile Preacuratei Fecioare.
Şi acum ...
Întru înecarea de corabie a ispitelor cu păcatele m-am cufundat; tinde-mi acum mână de ajutor, Curată, şi mă izbăveşte din patimile necinstirii, ca de-a pururea să te slăvesc.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoa-se, întăreşte Biserica Ta, că Însuţi eşti Sfânt şi Drept.
270
Pe mine cel ce am îmbătrânit cu patimile cele prea necinstite ale păcatului, înnoieşte-mă, cea cu totul fără prihană, şi de lanţurile şi legăturile cele grele uşurează-mă.
Deşteaptă-te, ticăloase suflete, din somnul trândă-viei şi ridică ochii către singură Fecioara, Mireasa lui Dumnezeu, ca să te mântuiască pe tine.
Slavă ...
Păcătuit-am, Doamne, precum nimeni altul din oa-meni, greşind eu nepriceputul; ci mai înainte de judecată fii mie milostiv, Iubitorule de oameni, pentru rugăciuni-le Maicii Tale.
Şi acum ...
Mă apropii de tine, Stăpână, prihănit şi zdrobit, prea fierbinte năzuind la rugăciunea ta. Mântuieşte-mă, Curată, pe mine robul tău.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat; slavă puterii Tale, Doamne.
Şi pentru vina graiurilor şi ale lucrurilor voi fi, eu ticălosul, judecat de Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci să te aflu atunci scăpare şi sprijin prea tare, izbăvindu-mă de toate felurile de munci.
Viaţa mea este întinată şi mintea întinată cu păca-tele, şi m-am făcut tot pătimaş, Curată; curăţeşte-mă de întinăciunea greşelilor şi albeşte-mă, de Dumnezeu Năs-cătoare, cu mijlocirea ta cea către Dumnezeul cel Milos-tiv.
Slavă ...
Să nu vin în pământul plânsului, să nu văd locul 271
întunericului, Hristoase al meu, Cuvinte, să nu fiu legat de mâinile şi de picioarele mele şi aruncat afară din că-mara Ta, fiindcă am întinată îmbrăcămintea nestricăciu-nii, eu prea ticălosul.
Şi acum ...
Cu rugăciunile tale slobozeşte-mă de muncile cele cumplite, de întunericul cel mai dinafară şi de gheena; căci câte voieşti le şi poţi, Maică Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Domnul cel Singur preabun.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Spre Tine am nădăjduit, Doamne, şi către Tine mânec, Frumuseţea cea mai presus de frumuseţe; vese-leşte-mi sufletul meu întru lumina cunoştinţei de Dum-nezeu şi mă mântuieşte.
Văzându-mă pe mine vrăjmaşul înstrăinat de aco-perământul tău, Stăpână, a prăpăstuit întru adâncul gre-şelilor sufletul meu, şi văzându-mă îşi râde de mine; ci ajută-mi mie.
Preacurată Stăpână, fă să se deştepte sufletul meu cel ticălos şi prea întinat, te rog pe tine, şi-l izbăveşte pe dânsul de greutatea păcatelor celor multe.
Slavă ...
Slăbeşte, lasă, Doamne, şi iartă toate câte am gre-şit Ţie, şi să nu mă arăţi pe mine acolo, înaintea îngeri-lor, vinovat focului, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Stăpână, în ziua judecăţii, să mi te arăţi şi să-mi stai de faţă şi să mă slobozeşti de munci şi de foc, ca, mântuindu-mă, să laud darul tău cel nebiruit.
272
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul cel mai de pe urmă al păcatelor m-a în-conjurat şi nemaisuferind viscolul, ca Iona strig Ţie, Stăpânului: Scoate-mă din stricăciune.
Frica cea întunecată a iadului mă cuprinde pe mi-ne, cu totul neîntinată, Curată, şi partea caprelor mă tul-bură, de care te rog pe tine, Născătoare de Dumnezeu, să mă izbăveşti.
Preasfântă Stăpână, omorându-mi patimile trupu-lui meu, înviază-mi sufletul meu cel prea ticălos, şi-l povăţuieşte la calea mântuirii.
Slavă ...
Stăpâne Hristoase, primeşte-mă pe mine cel des-frânat şi prea ticălos şi izbăveşte-mă de munci, cu rugă-ciunile celeia ce Te-a născut, şi învredniceşte-mă desfă-tării raiului.
Şi acum ...
Cerere de rugăciune îţi aduc ţie, Curată, eu cel fără de ştiinţă, şi alerg la îndurarea ta cea milostivă; să nu te întorci de la mine cel ruşinat.
Sedealna:
Sufletul meu cel întinat de mulţimea greşelilor cu curgerile lacrimilor curăţeşte-l, de Dumnezeu Născătoa-re, şi-l fă primitor de darurile Duhului Celui Sfânt, că întru tine mi-am pus nădejdile mele; pentru aceasta mân-tuieşte-mă pe mine robul tău.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tu pe tineri în cuptor, Dătătorule de viaţă, prin în-ger i-ai rourat, pe cei ce cântau: Bine eşti cuvântat, Dum-nezeul părinţilor noştri.
273
Ca pe o milostivă, ca pe o iubitoare de suflete, ca pe o iubitoare de milostivire, ca pe o Curată toată, pe tine cunoscându-te, Maică Fecioară, alerg la tine eu prea păcătosul; ci să nu mă întorci, pe mine ticălosul, de la tine ruşinat.
Deşteaptă-te, o, păcătosule, şi scoală-te suflete mi-şelule, bate-ţi pieptul, suspină cu amar şi varsă izvoare de lacrimi, ca să te miluiască pe tine, ticăloase, Maica cea milostivă a lui Hristos Dumnezeu.
Slavă ...
Cad la tine şi-ţi aduc, ca nişte lacrimi, graiurile mele; am greşit precum n-a greşit desfrânata şi am făcut fărădelege ca nimeni altul pe pământ. Ci miluieşte-mă, Stăpâne, şi mă mântuieşte, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum ...
Eu, cel ce m-am făcut biserică a lui Dumnezeu de-demult, din Dumnezeiescul Botez, tot m-am întinat eu ticălosul şi zac cumplit, cădere de spaimă căzând; ci tu, cea cu totul fără prihană şi nădejdea celor deznădăjduiţi, scoală-mă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cântarea tinerilor să cântăm lui Hristos ...
Râul cel de foc mă tulbură, negura cea fără strălu-cire mă cutremură cu totul, viermele şi scrâşnirea dinţi-lor mă înspăimântă, Fecioară, ci să te aflu atunci spriji-neală prea tare.
Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, fă-mă să aud glasul cel dumnezeiesc şi mă fă părtaş stării celor aleşi
274
şi al vieţii celei veşnice, ca să te laud pe tine, Fecioară, neîncetat.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Doamne, să nu mă fac materie a focului, nici să aud glasul Tău cel greu, având pe Preacurată Maica Ta rugându-Te pe Tine; cu ale căreia rugăciuni miluieşte-mă întru tot Îndurate.
Şi acum ...
Curgeri de lacrimi acum trimite-mi şi suspin din suflet cu zdrobire, ca să sting văpaia cea nesuferită şi slava raiului să o dobândesc.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cântarea tinerilor să cântăm lui Hristos, împreună cu dânşii cântând: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Ceea ce singură, prin cuvânt, pe Cuvântul L-ai ză-mislit, gurile ereticilor celor rău hulitori astupă-le, altule noule cer, raiule nejefuit! Preacurată, pe tine te mărim.
Mă tulbură ziua judecăţii cea înfricoşată, scrâşni-rea dinţilor topeşte inima, starea caprelor, cu totul fără de prihană, mă înspăimântă; ci să te aflu pe tine, Născă-toare de Dumnezeu, ajutor întru cele cumplite, când voi fi judecat.
Acum frica mă cuprinde şi cutremurul gheenei mă tulbură şi ce să fac, nu ştiu, eu ticălosul şi osânditul. Pentru aceea vin la tine, strigând cu umilinţă fierbinte: Să nu mă treci cu vederea, cea cu totul neîntinată.
Slavă ...
Văd judecata şi iau în minte divanul Tău atunci,
275
Hristoase al meu, întru care voi fi judecat, şi seamă să dau, eu osânditul, pentru cele lucrate; ci am solitoare către îndurările Tale cele multe, rugându-se, pe Mireasa lui Dumnezeu, Maica Ta.
Şi acum ...
Gânditor mă apuc de urmele tale, întru tot fără pri-hană, rugându-te pe tine: Primeşte tânguirea mea, ascul-tă-mi lauda şi cere-mi dezlegare de greşeli de la Zidito-rul tuturor şi Fiul tău, ca să te măresc cu dragoste pe tine.
276
MARȚI SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Trecând marea fiii lui Israil, şi văzând pe Faraon cufundat într-însa, cu mulţumire cânta: Domnului să cân-tăm, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preacurată Fecioară, cea cu dar dăruită, Marie prea-slăvită, pricinuitoarea bucuriei, pe cei ce te lăudăm pe tine dumnezeieşte, cu dumnezeieşti daruri dăruieşte-ne, ca să-ţi înălţăm cântare de mulţumită.
O, tainele tale, Maica lui Dumnezeu! Că de cât toate făpturile mai înaltă te-ai arătat, Stăpână, că spre Care nu îndrăznesc a căuta oştile îngerilor, în braţe L-ai purtat; pentru aceea te fericim.
Slavă …
Tot neamul oamenilor cu stricăciunea morţii s-a osândit, prin gustarea din pom a strămoaşei, iar prin tine înapoi s-a chemat, Preacurată, ca ceea ce ai născut Viaţa cea nestricăcioasă.
Şi acum …
Fiul cel împreună vecuitor, Care este împreună cu Tatăl, în vremile cele de pe urmă, voind, S-a sălăşluit în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, spre naşterea de a doua oară a noastră a credincioşilor; pentru aceea te lăudăm pe tine.
Cântarea a 3-a, Irmos:
277
Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, Cela ce cu price-pere întru înălţime ai întărit cerurile, spre a lăuda prea-curată iconomia Ta, Iubitorule de oameni.
Cu pofta îndumnezeirii, cu vicleşug amăgindu-mă dedemult vrăjmaşul, Maica lui Dumnezeu, din Eden pe pământ târându-mă, m-a zdrobit; iară Hristos, miluin-du-mă, din pântecele tău Trup luând, de a doua oară m-a zidit.
S-a dezlegat osânda blestemului celui dedemult, Maica lui Dumnezeu, prin mijlocirea ta; că arătându-ţi-se ţie Domnul, Preacurată, cu îndestulare toată binecuvân-tarea tuturor a izvorât-o, ca un Preabun.
Slavă …
Uşa Vieţii te-a văzut Proorocului Iezechil dede-mult, Fecioară, prin care Domnul, întrupându-Se, singur a trecut, şi iarăşi încuiată pe tine te-a păzit, Curată, pre-cum Însuşi Cel Preaînalt ştie.
Şi acum …
Nu este fără prihană precum tu, Preacurată Maica lui Dumnezeu, că tu singură din veac, pe Dumnezeul cel Adevărat L-ai zămislit în pântece, Care a dezlegat pute-rea morţii.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Înnoit-ai frumuseţea chipului Tău, căci către aces-ta din părinteştile sânuri Te-ai pogorât, şi strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Ceea ce singură te-ai arătat aleasă şi mai cinstită decât toate neamurile, cu faptele bune strălucind, Prea-curată Cinstită, pe cei ce te laudă pe tine, luminează-i cu strălucirea ta.
278
Pe Dumnezeu cu trup L-ai născut, Fecioară, din curate sângiurile tale, cinstită Maica lui Dumnezeu, pe Mântuitorul, Care izbăveşte din cumplite ispite pe toţi cei ce te laudă pe tine, Fecioară de Dumnezeu dăruită.
Slavă …
Cu sfinţenie slujesc dumnezeieştii Naşterii tale, Născătoare de Dumnezeu, Curată, firea celor fără de materie, şi adunarea oamenilor cu dragoste te laudă pe tine; ci cu strălucirea ta, luminează-ne pe noi.
Şi acum …
Fecioară prea neîntinată, Fecioară fără prihană, fă rugăciune pentru noi, împreună cu toţi sfinţii, ca să ne izbăvim de cumplite ispite şi de înconjurări.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte cântarea o înalţ Ţie, trimite-ne nouă îm-potrivă mila Ta, Doamne; pentru că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Scară arătându-te cu închipuire lui Iacov, la înăl-ţime ridicată, cu taină s-a învăţat, înfricoşată cu adevărat Naşterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu; că prin tine, cu adevărat, Dumnezeu cu noi a vorbit, prin pogorârea cea dumnezeiască, şi viaţă oamenilor a dăruit.
Izbăvindu-ne prin tine de întristarea strămoaşei, Născătoare de Dumnezeu, plini de bucurie ne-am făcut, că Veselia tuturor ai născut şi Bucuria a toată lumea. Pentru aceea, Prealăudată, pe cântăreţii tăi, cu rugăciu-nile tale păzeşte-i de primejdii.
Slavă …
Cu taină învăţându-se Moisi, prin vedere de Dum-
279
nezeu, închipuirea ta, mai înainte a văzut rugul nearzân-du-se de foc, Fecioară cu totul fără prihană. Că întru tine Ziditorul sălăşluindu-Se, nu te-a ars pe tine, cea mai înaltă decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.
Şi acum …
Tărie şi laudă a lumii fiind, Cela ce din tine, Stă-până, S-a născut, S-a făcut şi mântuire celor pieriţi, din porţile iadului izbăvind pe cei ce cu credinţă te fericesc pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
De chitul greşelilor fiind înghesuit, strig Ţie, Hris-toase, cu proorocul: Scoate din stricăciune viaţa mea şi mă mântuieşte.
Închipuirile Legii, Născătoare de Dumnezeu, şi mai-nainte grăirile proorocilor, luminat te arată că vei naşte pe Izbăvitorul lumii şi pe Făcătorul de bine a toată zidirea, Care în multe feluri şi în multe chipuri a făcut bine celor ce cu credinţă şi cu dragoste te slavoslovesc, Stăpână Curată.
Pe cei întâi zidiţi ce dedemult s-au înstrăinat de la Dumnezeu şi de desfătarea raiului, prin amăgirea vrăj-maşului celui ucigător de oameni, singură tu, de Dum-nezeu Născătoare, iarăşi i-ai întors în rai, născând pe Mântuitorul şi Domnul, Care răstignire şi îngropare, cu dumnezeiască stăpânire, a răbdat.
Slavă …
Cela ce cu dumnezeiasca voire şi puterea cea zi-ditoare a Sa, pe toate le-a alcătuit dintru nefiinţă, din pântecele tău, Curată, a ieşit Dumnezeu şi Om, şi pe cei ce întru întunericul necunoştinţei erau mai înainte, cu străluciri dumnezeieşti, Stăpână Curată, luminat i-a stră-
280
lucit.
Şi acum …
Legea a slăbit şi umbra a trecut, darul cel mai pre-sus de minte şi mai presus de cuget arătându-se mie, al Naşterii celei dintru tine, Fecioară, a lui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, Prealăudată.
Sedealna:
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce S-a pironit de voie pe Cruce şi lumea din înşelăciune a slobozit, să mi-luiască sufletele noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Arătatu-s-a peste noi darul Mântuitorului, şi lumi-na Crucii Tale a strălucit lumii: Bine eşti cuvântat, Dum-nezeul părinţilor noştri.
Curăţire a lumii tu ai fost, ceea ce eşti singură de Dumnezeu fericită, că pe Dumnezeu, Cel ce şade pe u-merii Heruvimilor, în braţe purtându-L, strigi: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe tine Maica lui Dumnezeu, având podoabă încu-viinţată cu aur împodobită, te-a primit Fiul tău şi Dom-nul, spre mântuirea noastră, a celor ce strigăm: Bine este cuvântat, Curată, Rodul pântecelui tău.
Slavă …
Trandafir în mijlocul spinilor aflându-te pe tine, Curată, Stăpânul, ne-a umplut pe noi de mirosurile cele veselitoare ale darurilor Duhului, care strigăm Lui cu umilinţă: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum …
Semnele dumnezeieştii tale Naşteri, toţi dumneze-
281
ieştii prooroci văzându-le, cu bună laudă striga, Curată: Dumnezeu va veni din tine, Fecioară, ca să mântuiască pe cei ce strigă: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cu-vântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Musiceasca împreună glăsuire …
Lui Daniil, văzătorului de Dumnezeu, mai înainte ai fost arătată munte netăiat. Că din tine, Doamnă, Pia-tră S-a tăiat Hristos, Unul Dumnezeu, fără de mână de om, Fecioară, pe care tinerii bine-L cuvântaţi, preoţi lă-udaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Naşterea ta, Curată, cu laude pururea o slăvesc oş-tile cele de sus, încă şi pe tine, Doamnă, Pururea Fecioa-ră, cu bucurie împreună cu noi, ca pe o Maică a lui Dum-nezeu te laudă; pe care tinerii bine te cuvintează, preoţii te laudă, popoarele te preaînalţă întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cu strălucirile luminii tale, pe cei ce te cred acum Născătoare de Dumnezeu adevărată, Marie, străluceşte-i, Curată, ceea ce eşti Născătoare a Luminii; căci cort al Luminii te-ai arătat, Fecioară, celor ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, cea bine cuvântată şi prea proslăvită întru toţi vecii.
Şi acum …
Sfeşnicul cel cu străluciri de aur, mai înainte te-a închipuit pe tine, care ai primit netâlcuit Lumina cea ne-apropiată, ceea ce cu cunoştinţa Ei a luminat pe toate. Pentru aceea pe tine te lăudăm, Curată, în veci.
282
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Musiceasca împreună glăsuire defăimând-o tinerii, dumnezeiască cântare de laudă din văpaie viersuia, cân-tând: Preoţi binecuvântaţi, popoare, seminţii şi limbi preaînălţaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bucură-te, Preacinstită, întru tot Sfântă Fecioară, cea singură întru tot cântată; pe tine te slăveşte toată zi-direa, Maica Luminii.
Te-ai arătat nouă pricinuitoare de bucurie şi de viaţă veşnică, de Dumnezeu Născătoare Curată, mai pre-sus de fire născând pe Mântuitorul nostru, Cela ce a şters arătat toată lacrima de pe faţa a tot pământul, şi tuturor bucurie a dăruit.
Cântând David strămoşul tău, chivot mai înainte te-a numit pe tine cu închipuire, şi năstrapă de aur a manei celei dumnezeieşti, Curată; iară Moisi, singură Născătoare de Dumnezeu, pentru că ai încăput pe Cel ce este de-a pururea în sânurile cele Părinteşti, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea cu cântări te slăvim pe tine.
Slavă …
Ca ceea ce eşti cu adevărat mai înaltă decât toată zidirea, căci pe Dumnezeul tuturor L-ai născut cu trup, pentru aceea te avem pe tine, Stăpână, părtinitoare şi nă-dejde întemeiată şi zid tare, fiindcă prin tine nădăjduim să dobândim mântuire.
Şi acum …
Cort sfânt, Curată, te cunoaştem, şi sicriu şi tablă a
283
Legii darului; că prin tine s-a dăruit iertare celor îndrep-taţi prin Sângele Celui ce S-a întrupat din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
284
MIERCURI SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dum-nezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Fecioară, ceea ce eşti încăpere a Luminii, Care a strălucit din Lumina cea mai-nainte fără de început, a lui Iisus, Dătătorului de lumină, trimite sufletului meu celui întunecat strălucirea cea luminată a pocăinţei celei ade-vărate.
Tu eşti răsuflarea sufletului meu celui ticălos, tu şi bucuria inimii mele, Curată, tu şi păzitoarea şi ajutătoa-rea şi mântuirea mea, izbăvindu-mă de toate cele grele.
Slavă ...
Sufletul şi trupul şi duhul foarte cumplit le-am în-tinat, eu ticălosul, cu fapte urâte ale desfrânării, precum desfrânatul cel dedemult; ci primeşte-mă, Hristoase, pe mine cel ce mă pocăiesc Ţie.
Şi acum ...
Pe sine-mi mă plâng acum când nici un folos nu este de lacrimi, căci tăierea morţii iată lângă uşă a venit; ci tu, ceea ce singură eşti nădejdea mea, mântuieşte-mă, Curată.
285
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită, că Însuţi eşti Sfânt şi Domn.
Izvor da lacrimi dă ochilor mei, Născătoare de Dumnezeu, şi apă capului meu şi ploi şi curgere, pe ispititorii sufletului meu cu acestea înecându-i.
Para aceea a focului tulbură sufletul meu, Fecioa-ră, şi mă sperie divanul cel înfricoşat al Judecătorului, dar cu toate acestea lucrez cele rele, ca un fără de minte şi vătămat la minte.
Slavă ...
Nu este om pe pământ care să fi greşit precum am greşit eu, şi sufletul mi l-am întunecat şi pe Tine, Hris-toase, singur Te-am întărâtat; ci, ca Cela ce eşti singur iubitor de oameni, mântuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, dă-mi mie curgere de lacrimi cu îndestulare şi mă învredniceşte a uda cu ele, ziua şi noaptea, aşternutul patului meu, ca să dobândesc prin tine iertare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cu haină de Dumnezeu ţesută şi cu strălucita îm-brăcăminte a nestricăciunii m-am îmbrăcat, o, Stăpână, prin Dumnezeiescul Botez, iară prin întinăciunile pa-timilor m-am dezgolit de Darul Duhului.
286
Nu este om pe pământ care prea cu ticăloşie să fi vieţuit şi să nu-l fi covârşit eu cu fapte nelegiuite; ci tu, Preabună Curată, învredniceşte-mă mântuirii.
Slavă ...
Toate marginile să pice lacrimi peste mine cel ticălos, că dintre oameni eu singur pier, cu înverşunările întâmpinându-mă; ci precum ştii, Mântuitorule, mântu-ieşte-mă prin solirile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum ...
Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-ne pe noi care întru Sfântă Biserica ta pe Fiul tău cu credinţă Îl sfinţim, Care ne-a sfinţit pe noi, cu sfântă Naşterea ta.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, lumi-nează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează pe mine la porun-cile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Mă cutremur de frică şi mă îngrozesc, când gân-desc la înfricoşatul acela ceas al morţii şi la întâmpina-rea cea dumnezeiască a Fiului tău, Fecioară, şi la răs-punsul şi la hotărârea cea dreaptă.
Nici una din bunătăţi, nu cuvânt, nu faptă, nu sfat nu se isprăveşte, de cei ce se sârguiesc, fără ajutorul tău. Pentru aceea dă-mi mie ajutorul tău, ca să plac lui Dum-nezeu, cu totul fără prihană.
Slavă ...
O, Stăpâne, fiind cinstit cu dumnezeiască cuvân-tare, m-am arătat, eu ticălosul, cu mult mai necuvântător decât cele necuvântătoare! Că am covârşit hotarele firii, întinându-mi sufletul meu cu căderile.
287
Şi acum ...
Maica Dumnezeului Celui milostiv, primeşte cu iubire de milostivire, rugăciunea ce se aduce ţie din ini-mă dureroasă şi din suflet zdrobit, şi în dar mă mântu-ieşte pe mine cel cu adevărat nemilostiv.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am cu toată inima mea către Înduratul Dum-nezeu şi m-a auzit din iadul cel mai dedesubt, şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Curată, ceea ce ai născut pe Judecătorul cel prea-drept, te rog pe tine, ca prea cu dreptate să-mi judeci ju-decata mea, ca o Bună. Şi fiindcă acum nu te văd pe tine, dă-mi mie să te văd după sfârşit.
Stăpână iubitoare de bine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Dumnezeul Cel iubitor de bine, îmbu-nătăţeşte cu fapte bune sufletul meu cel smerit şi mă iz-băveşte de răutatea pierzătorului.
Slavă ...
Divanul cel înfricoşat va să mă primească şi înfri-coşata cercare. Vai mie, Hristoase! Ce voi face, eu înră-utăţitul? Ce voi răspunde? Ci, pentru rugăciunile Maicii Tale în dar mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Preacurată, acum numai tu singură mi-ai rămas mie nădejde de toată mântuirea mea; deci să nu mă duc deşert de aşteptarea mea cea pentru tine, Stăpână, ci să dobândesc milă cu milostivirea ta.
Sedealna:
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, nădejdea cea
288
bună a lumii, pe a ta singură înfricoşată părtinire o ce-rem; milostiveşte-te spre poporul cel fără de sprijin şi roagă pe Milostivul Dumnezeu să izbăvească sufletele noaste din toată îngrozirea, ceea ce singură eşti binecu-vântată.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndrep-tat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dum-nezeul părinţilor.
Nu îndrăznesc să ridic la înălţime mâinile mele cele întinate, Curată, că sunt pline de necinstire şi de multă ruşine, din lucruri necinstite; ci plecat fiind la pă-mânt, chem ajutorul tău.
Pe mine cel stropit cu lacrimi şi sfărâmat de plân-geri, miluindu-mă, cu totul fără prihană, izbăveşte-mă de lacrimile cele amare din gheena şi fă-mă părtaş al bu-curiei celei din rai şi al desfătării.
Slavă ...
Stăpâne Hristoase, în ceasul judecăţii să nu mă pui pe mine ticălosul împreună cu caprele, ci pentru rugă-ciunile celeia ce Te-a născut, numără-mă cu oile cele de-a dreapta şi bucuriei acestora învredniceşte-mă.
Şi acum ...
Stăpână, ceea ce singură ai născut pe Milostivul şi Preabunul Dumnezeu şi urmezi de-a pururea mila Lui, pe mine cel singur nevrednic de toată mila, umple-mă de mila cea dintru tine.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti ...
289
Stând simţitor înaintea icoanei tale, nevăzut mi se pare că stau înainte-ţi ca unei vii, şi cu frică mă rog: Maica Vieţii, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi ne-văzuţi.
Ceea ce eşti adâncul cel nemărginit al milostivirii, marea cea nemăsurată a îndurării şi ajutorarea cea gata a păcătoşilor, mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine netrebni-cul tău rob.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ca desfrânata vărs lacrimi cu căldură şi ca vame-şul strig Ţie: curăţeşte-mă! Şi ca fiul cel desfrânat strig: greşit-am! Mântuieşte-mă, Îndurate, cu noianurile milei Tale, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Lucrurile şi înţelegerile mele sunt rele, iară mila milostivirii tale este mare, Cinstită şi cu totul fără priha-nă; pentru aceasta te rog pe tine: Izbăveşte-mă de muncă cu rugăciunile tale.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidi-rea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este ne-tălmăcită, Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestri-cat, că Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.
Iată a ieşit hotărârea cea amară; iată smochinul cel
290
neroditor ca un netrebnic se taie; iată viţa cea uscată în foc se aruncă şi robul cel netrebnic se trimite cu jale în-tru întunericul cel mai dinafară; Stăpână, întâmpină-mă!
Suflete ticăloase şi neîndreptate, de ce te leneveşti? Pentru ce în zadar de cele vremelnice te-ai pironit? Pen-tru ce cu trândăvie îţi săvârşeşti viaţa ta? S-a apropiat acum hotărârea morţii! Deci, plângi cu căldură către cea Curată, ca să te miluiască pe tine.
Slavă ...
Având de la Tine bogăţia Darului Tău, Hristoase, în desfrânări am risipit-o şi lipindu-mă de cetăţeni, adică de iubirile de dulceţi cele rele, de cuvinte şi de fapte am sărăcit; ci cu rugăciunile Maicii Tale, Milostive, mântu-ieşte-mă.
Şi acum ...
Iată, Fecioară de Dumnezeu dăruită, noi proştii şi netrebnicii şi nevrednicii robii tăi te fericim şi te mărim pe tine, cea binecuvântată de toată zidirea, ca pe ceea ce peste Arhangheli şi peste oameni, Fecioară, stăpâneşti.
291
JOI SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Pe cel ce a acoperit cu valul mării, oarecând, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi; iar noi, ca fecioarele, să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Primeşte rugăciunea aceasta din buze întinate şi din gură nevrednică, care cu îndrăzneală s-a pornit să te laude, şi dăruieşte-mi mie, ceea ce eşti bună, lumina cea dumnezeiască a pocăinţei.
Maica lui Dumnezeu, Preacurată, dă-mi mie ploi de lacrimi cu rugăciunile tale, ca să plâng cu fierbinţeală pentru acelea ce le-am greşit pe pământ şi să mă izbă-vesc de munca care mă aşteaptă.
Slavă ...
Suflete al meu, suspină, plângi şi tânguieşte-te pentru tine însuţi de aici, strigând lui Hristos: Milostive, pentru rugăciunile Maicii Tale, izbăveşte-mă de gheena cea înfricoşată, pe mine cel vinovat.
Şi acum ...
Să nu lepezi tânguirea mea, ceea ce ai născut Izvo-rul milei, ci, cu milostivire, ceea ce eşti bună, cu ochiul cel milostiv, Născătoare de Dumnezeu, tămăduieşte pa-timile sufletului meu.
292
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe Tine, Cela ce pe ape ai spânzurat tot pământul, fără ţinere, văzându-Te zidirea spânzurat în locul Că-păţânii, cu multă spaimă s-a cuprins, strigând: Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne, Iubitorule de oameni.
Suspin acum cu tânguire şi cu amar mă jelesc, plâng mâhnindu-mă şi mă bocesc, supus fiind sub pa-timi, că nu pot să te văd pe tine, Născătoare de Dumne-zeu, mângâierea mea.
Fecioară, ceea ce ai zămislit chiar pe Domnul cu trup şi Dumnezeul Cel adevărat, Născătoare de Dumne-zeu adevărată şi a Domnului Născătoare curată te-ai ară-tat; pentru aceasta te fericim pe tine.
Slavă ...
Ceea ce eşti cămară aleasă a Domnului, fă-mă moş-tenitor al cămării celei cereşti, pe mine cel ce năzuiesc la dumnezeiescul tău acoperământ ca la o cămară cinsti-tă, ca totdeauna cu dragoste să te cinstesc.
Şi acum ...
Preasfântă Stăpână, ca ceea ce ai îndrăzneală de Maică către Dumnezeu, scoate-mă din toată osânda pe mine cel vinovat şi rânduieşte-mă în cămara Acestuia.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Deşertarea Ta cea dumnezeiască pe Cruce văzând-o mai înainte Avacum, spăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, împreunându-Te cu cei din iad, ca un Atotputernic.
Stăpână, dăruieşte-mi mie curgeri de lacrimi, ca să spăl întinăciunea sufletului meu şi să aflu, eu ticălosul, frumuseţea pe care am pierdut-o cu sfatul şarpelui.
293
Pe mine desfrânatul, pe mine ticălosul, care cu ne-bunie şi cu obrăznicie multe am greşit ţie, cu totul fără prihană, miluindu-mă, mântuieşte-mă şi de gheena slo-bozeşte-mă.
Slavă ...
Dumnezeul meu, Milostive, Hristoase Iubitorule de oameni, Voitorule al milei, stropeşte acum peste mine mila Ta, Te roagă pe Tine nădejdea şi părtinitoarea mea şi Maica Ta.
Şi acum ...
Stăpână, primeşte picăturile lacrimilor mele şi pi-curează peste mine o mică picătură a îndurărilor tale, ca să nu am trebuinţă acolo în foc de o picătură de apă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
La Tine mânec Cela ce pentru milostivire Te-ai deşertat neschimbat pentru cel căzut şi până la patimă te-ai plecat, Cela ce eşti fără de patimă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie, Iubitorule de oameni.
Pe cei ce plâng plâns iubit lui Dumnezeu şi pe cei săraci cu duhul, Dumnezeul Cel singur fericit îi fericeş-te; pentru aceasta, suflete al meu, plângi căzând la Prea-sfânta Stăpâna, ca acolo să te mângâi veşnic.
Preacurată, arătându-te curată şi cu sufletul şi cu trupul, curăţeşte sufletul meu cel înverşunat şi fă-l să fie neîntinat, şi mă povăţuieşte să fac voia cea dumnezeias-că a Domnului.
Slavă ...
Oare, m-am făcut stâlp neînsufleţit şi mort al petre-cerii creştineşti, eu ticălosul, care numai cu forma cea dinafară mă arăt? Deci Tu, Mântuitorul meu, schimbân-
294
du-mă, înviază-mă, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum ...
Pe tine singură te am scăpare şi împăcare către Dumnezeu, eu cel ce am săvârşit toată lungimea vieţii mele întru multe greşeli; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, tu mă miluieşte.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Prins a fost dar nu s-a ţinut în pântecele chitului Iona, că purtând chipul Tău, al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară a ieşit din fiară şi a strigat străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi minci-noase, Mila voastră o aţi părăsit.
Stăpână, suspinul meu cel amar şi ridicarea mâi-nilor mele îndreptează-le ca o jertfă cu bun miros şi în-vredniceşte-mă să privesc chipul tău cu ştiinţă curată, ca într-o oglindă.
Diamantul şi fierul şi firea pietrelor, măcar că sunt vârtoase şi nesuferite, dar supunându-se picăturilor, de picături se rod; iar sufletul meu cel vârtos nu se înmoa-ie, Preacurată Fecioară.
Slavă ...
Stăpâne, primind curgerea lacrimilor mele, cea mi-că şi săracă, ca nişte mir şi tămâie aleasă, curată şi cu miros bun, izbăveşte-mă de ţinerea cea puturoasă a pati-milor mele, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
M-am supus sub patimi depărtându-mă cu desfrâ-narea de la Dumnezeu, eu prea ticălosul, pe Carele roa-gă-L, ceea ce eşti bună, să mă mântuiască şi cu hainele
295
cele dintâi să mă strălucească, căci către tine am năzuit.
Sedealna:
Dacă a văzut odinioară Mieluşeaua cea nespurcată şi Stăpâna cea fără prihană pe Mielul său înălţându-Se pe Cruce, se văita ca o maică şi spăimântându-se striga: Ce este această vedere nouă şi minunată, Preadulcele meu Fiu? Cum poporul cel nemulţumitor Te-a dat jude-căţii lui Pilat şi Te-a osândit la moarte pe Tine, Viaţa tu-turor? Însă laud, Cuvântule, pogorârea Ta cea negrăită.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Negrăită minune! Cel ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Iz-băvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Prăvălie a fărădelegii m-am făcut şi lăcaş a toată lucrarea cea urâtă şi încăpere a cugetelor celor rele. Ci, o, cea mult lăudată, Curată, încăpere sfântă a lui Dum-nezeu, tu mă sfinţeşte pe mine.
Tânguindu-mă şi cu plângeri sfărâmându-mă şi cu lacrimi udându-mă, te rog pe tine Preasfântă: Când va veni Fiul tău pe pământ cu foc şi cu slava înfricoşată a Tatălui, atunci nu mă părăsi, Curată.
Slavă ...
Hristoase, eu osânditul mă vădesc pe sine-mi şi nu am trebuinţă de pârâşi, mustrare prea amară o port pe ruşine şi cu zdrenţele răutăţii cu ticăloşie sunt îmbrăcat, eu neîndreptatul; ci mă mântuieşte pentru ceea ce Te-a născut întru curăţenie.
Şi acum ...
Norule cel cu totul luminat, ceea ce ai născut Lu-
296
mina cea din Lumină, luminează-mi sufletul meu cel întunecat cu multe patimi şi cu strălucirile tale şi cu ale Luminii care a strălucit din tine, străluceşte-mă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Spăimântează-te înfricoşându-te cerule …
Fecioară, ceea ce ai născut pe Puitorul de lege, Cel iubitor de bine, Care pentru îndurarea milei a legiuit celor fărădelege lăsare a fărădelegilor, miluieşte-mă pe mine cel ce de-a pururea fac fărădelege.
Fecioară, ceea ce ai întrupat fără de sămânţă pe Cuvântul, mai presus de cuvânt şi de cuget, pune cuvânt bun, în ziua judecăţii, pentru cele ce am greşit cu lucrul şi cu cuvântul.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Înfricoşat este, Cuvinte, divanul cel fără de înce-put; înfricoşată este urgia Ta şi nesuferită păcătoşilor şi celor ce au vieţuit urât, de a cărora parte atunci izbăveş-te-mă, Preamilostive, prin solirile Născătoarei de Dum-nezeu.
Şi acum ...
Focul cel gândit al gheenei aşteaptă pe văpaia şi înfocarea cea simţită a trupului meu, care este materie a focului celui fără de materie; de amândouă, Fecioară, iz-băveşte-mă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Spăimântează-te, înfricoşându-te cerule şi să se clătească temeliile pământului, că iată se socoteşte între cei morţi Cel ce locuieşte întru cele înalte şi în mormânt mic ca un străin Se primeşte; pe Care, tineri bine-L cu-vântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
297
Cântarea a 9-a, Irmos:
Nu te tângui Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de să-mânţă, că Mă voi scula şi Mă voi proslăvi şi voi înălţa întru slavă, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste neîncetat pe tine te măresc.
Preacurată, pune-mă curat înaintea Celui ce a ră-sărit curat din sângiurile tale cele curate, curăţit şi cu trupul, şi cu mintea, şi cu sufletul, şi cu lacrimile pocă-inţei şi făcut biserică neîntinată a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.
Fecioară, ceea ce eşti cămară cu totul luminată, sfeşnic cu aur strălucitor, lăcaşule în chipul porfirii, cor-tule cuvântător, viu şi neîmpletit de mână, scaune însu-fleţite al lui Dumnezeu, căruţă de foc, sălaş cu totul de aur, preafrumos, Stăpână, mântuieşte-mă.
Slavă ...
Muncii celei înfricoşate sunt vinovat, trăind cu lenevire şi viaţă prea pângărită săvârşind; ci Tu, Cela ce ridici greşelile lumii, primeşte mărturisirea mea cea grab-nică şi cu rugăciunile Maicii Tale, izbăveşte-mă de foc.
Şi acum ...
Iată cad la tine, cea cu totul fără prihană, cu cre-dinţă fierbinte, aruncând deznădăjduirea cea desăvârşită a sufletului meu în noianul cel mare şi nemărginit al mi-lostivirii şi al bunătăţii tale şi strig ţie cu plângere: Stă-până, mântuieşte-mă.
***
298
VINERI SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Carele lui Faraon şi puterea lui cu braţ înalt le-a înecat Hristos şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce striga: Minunatului Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Pe tine, Preasfântă Fecioară, te pun mijlocitoare prea blândă şi solitoare nebiruită către Domnul, Cel ce S-a întrupat din tine, ceea ce eşti nădejdea cea neruşina-tă a credincioşilor.
Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt, fără de schimbare, pe Cuvântul Cel neschimbat, pe mine cel ce pătimesc cumplită schimbare, tu, Curată, mă schimbă din patimi şi mă mântuieşte ca o Milostivă.
Slavă ...
Doamne, Cela ce ai îndreptat pe vameşul şi pe tâl-harul şi pe desfrânata, care au venit la Tine cu plângere, primeşte şi curgerea lacrimilor mele, ca nişte mir de mult preţ, ca un mult Milostiv, pentru Născătoarea de Dumnezeu.
Şi acum ...
Plecându-te fireşte de milostivirea cea multă şi de bunătatea cea nemărginită, dintru tine, cu blândeţe să cauţi spre mine, ceea ce eşti bună, şi să mă izbăveşti din robia cea amară a patimilor.
299
Cântarea a 3-a, Irmos:
Puterea Ta cea negrăită şi înţelepciunea Ta cea cu-prinzătoare a toate, mă cutremur cugetând-o şi strig Ţie, Bunule: Să se înalţe, Hristoase, fruntea noastră, asupra vrăjmaşilor noştri.
Pângărindu-mi sufletul şi trupul şi întinându-mi duhul cu dezmierdări necurate, te rog pe tine, cortul cel neîntinat al Împăratului Hristos: Curăţeşte-mă, Stăpână.
Suspin cu durere şi mă tânguiesc cu amar şi lăcri-mez de multe ori, dar cu toate acestea petrec întru ace-leaşi rele; Născătoare de Dumnezeu, în dar mă miluieşte.
Slavă ...
Slujind din pruncie la nenumărate patimi, şi trupul întinându-mi, mi-am netrebnicit sufletul; ci fii-mi milos-tiv, Mântuitorule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a năs-cut pe Tine.
Şi acum ...
Fii-mi mie liman şi păzitoare, celui ce mă visco-lesc de-a pururea în marea vieţii cu jale, neslăbit, cu în-treitele valuri cele cumplite ale patimilor, ceea ce eşti singură Pururea Fecioară.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă stri-gând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Pe tine cea singură Curată, pe tine cea singură ne-întinată, te rog, Fecioară, pe mine cel întinat cu patimile dezmierdărilor şi înnoroit la suflet, cu rugăciunile tale curăţeşte-mă.
Marie Preacurată, ceea ce ai născut netâlcuit Izvo-
300
rul nepătimirii, risipeşte tulburarea patimilor minţii mele şi furtuna ispitelor.
Slavă ...
Suflete al meu suspină şi lăcrimează; inima mea cea smerită, strigă cu neslăbire către Cel Bun: Dumne-zeule, milostiv fii mie şi să nu mă osândeşti pe mine în foc, pentru ceea ce Te-a născut întru curăţie.
Şi acum ...
Dăruieşte-mi îndurările tale cele bogate, mie celui ce alerg cu credinţă şi cu dragoste la Biserica ta, Prea-curată, şi mă izbăveşte din toate felurile de ispite şi ne-cazuri.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pus-a peste paşii mei ceaţă, vrăjmaşul cel întru tot înrăutăţit, Doamne; ci Tu mă luminează, Dătătorule de lumină, Cuvinte, şi mă izbăveşte de osânda acestuia.
Ceea ce eşti bună, vindecă sufletul meu care a că-zut între tâlhari, turnând untdelemnul şi vinul milostivi-rii, semnele îndurărilor tale cu îndestulare dăruindu-mi mie.
Fecioară, varsă, mă rog, o picătură din izvoarele cele neîmpuţinate ale milei tale, peste sufletul meu cel întunecat şi învredniceşte-l pe dânsul a izvorî lacrimi.
Slavă ...
Vai mie, suflete al meu, pentru ce te leneveşti având vreme de întoarcere! Deci, pentru ce dormi, tică-loase? Scoală şi plângi cu amar, strigând lui Dumnezeu: Mântuitorule, curăţeşte-mă cu milostivirea Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, cea fără prihană.
301
Şi acum ...
Noaptea este fără de lună şi corabia este în mijlo-cul noianului patimilor, viscolul sălbăticindu-se şi min-tea – cârmaciul – obosind a slăbit. Deci, mai înainte pâ-nă nu mă va acoperi adâncul, Stăpână, mântuieşte-mă.
Cântarea a 6-a, Irmos:
În nespuse şi adânci necazuri zăcând poporul Tău, Doamne, strigă Ţie, Stăpâne: Scoate din stricăciune via-ţa noastră, Cela ce ai arătat Învierea.
Fecioară Preacurată, să nu mă acopere valul, să nu mă potopească viscolul, să nu mă cufunde marea şi adâncul deznădăjduirii celei amare a pieirii celei sărate.
Izbăveşte-mă, Fecioară, din nămol, şi din noroi, şi din tina poftelor celor trupeşti şi din dulceţile cele păti-maşe, izgonind departe gândurile cele urâte ale minţii mele.
Slavă ...
Sufletul mi l-am întinat cu dezmierdări dobitoceşti, înnoroindu-mă ticălosul şi întinându-mi trupul cu lucruri pângărite; ci, o, mult Milostivă, să nu mă treci cu vede-rea pe mine cela ce mă primejduiesc cu totul.
Şi acum ...
Dumnezeu, Cela ce tuturor este neîncăput, Cel nevăzut, Cel nepipăit, Cel fără de început, a luat început dintru tine, Fecioară, şi S-a făcut văzut nouă, iar pe tine te-a împodobit cu vrednicii nenumărate.
Sedealna:
Cu arhanghelii să lăudăm credincioşii pe cămara cea cerească şi uşa cea cu adevărat pecetluită. Bucură-te, prin care ne-a odrăslit nouă Mântuitorul tuturor, Hristos,
302
Dătătorul de viaţă şi Dumnezeu. Surpă, Stăpână Curată, cu mâna ta, pe vrăjmaşii noştri tirani, cei fără de Dum-nezeu, ceea ce eşti nădejdea creştinilor.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii în Babilon de văpaia cuptorului nu s-au în-grozit, ci în mijlocul văpăii aruncaţi fiind, rourându-se, cântau: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţi-lor noştri.
Curăţitoare te-am agonisit pe tine totdeauna şi aju-tătoare către Domnul întru toate cele grele; pentru aceea roagă-te, Curată, să se izbăvească de toate muncile cele înfricoşate de acolo, cei ce te mărturisesc adevărată Năs-cătoare de Dumnezeu.
Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, nu înceta a ruga pe Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, ca să luăm de-a pururea desăvârşit iertare şi să dobândim bu-nătăţile cele gătite în ceruri, pentru milostivirea Lui.
Slavă ...
Glasul Tău cel dorit, care va chema pe drepţii Tăi, să mă apuce pe mine şi să nu mă supun hotărârii păcăto-şilor, pentru Născătoarea de Dumnezeu, că deşi am pă-cătuit înaintea Ta, dar nu m-am depărtat de la Tine, Mi-lostive Doamne.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, să nu iei de la mine acoperământul şi sprijinul tău, ci fii mie îndreptătoare cât trăiesc pe pământ, şi ajutătoare când mă voi sfârşi, povăţuitoare când mă voi muta şi păzitoare când mă voi judeca.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Lui Hristos, Împăratului veacurilor ...
303
Izvorule al milei cel necheltuit, fântână nedeşerta-tă a bunătăţii, noianul cel nemărginit al îndurărilor, mân-tuieşte-mă Preasfântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.
Ceea ce eşti pahar care verşi vinul cel mântuitor, baie care speli întinăciunea cea din inimă, dăruitoarea bunătăţii celei dumnezeieşti, mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine cel ce cu dragoste te laud pe tine.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Purtând pe grumaz sarcinile cele grele ale păca-telor mele, strig: greşit-am! Dar fiind nesimţitor, rămân întru cele rele. Vezi necazul meu, Hristoase, şi mă izbă-veşte cu solirile celeia ce Te-a născut.
Şi acum ...
Fiind Biserică sfântă şi preacurată a Sfântului Duh, Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-mă şi pe mine, care m-am întinat întru cugete pângărite, biserică curată.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Lui Hristos Împăratului veacurilor, lauda tinerilor să-I zicem credincioşii: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe rugul cel gândit, care dedemult s-a văzut de Moisi în munte, arzându-se nears, pe tine Preacurată şi Sfântă Fecioară cu împreună glăsuire întru cântări te mărim.
Pământul către pământ, ţărâna la tină împreună mă trage; curgerea dezmierdărilor mă târăşte, înotarea cea întunecoasă a vieţii mă viscoleşte pe mine, mintea întu-necându-se acum mă cufundă. Deci, pleacă mie urechea ta, Fecioară, şi grăbeşte de mă mântuieşte.
304
305
Cu mintea şi cu duhul, cu inima şi cu sufletul, cu gura, cu limba şi cu buzele, cu gândul şi cu mişcările cugetului, Maică a lui Dumnezeu Cuvântului, nestricată şi fără de bărbat, totdeauna te mărturisesc pe tine, Marie, şi te măresc.
Slavă ...
Cu mâna Ta zidindu-mă, în rai m-ai rânduit pe mi-ne, Cuvinte, ca într-un oarecare palat veselitor, şi de aco-lo am căzut cu ticăloşie, călcând cuvântul Tău. Ci acum primeşte cuvântul meu şi întru acesta iarăşi bagă-mă, Mântuitorule, prin solirile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum ...
Te lăudăm toţi şi te binecuvântăm, împăraţii, supu-şii, judecătorii, boierii, tinerii, fecioarele, bătrânii cu cei mai tineri, pământul şi cele cereşti, îngerii şi oamenii, deobşte, Marie Stăpână.
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai înainte lesne curgă-toare; pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, a cântat Ţie cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Ca o veselie a cântărilor, ca o cântare ce veseleşte pe Dumnezeu, ca o slavă pentru mulţumire îţi aducem ţie, Curată, aceasta [adică] «bucură-te», că din scârbă ne-ai dăruit nouă bucurie.
Nu vom tăcea, Fecioară Prealăudată, darul milei tale şi puterea acoperământului tău, ci propovăduim acum că ne-ai mântuit pe noi din cumplitele primejdii.
Slavă ...
Izbăvindu-ne din multe feluri de ispite şi din pri-mejdii, cu rugăciunile tale cele de Maică, Prealăudată, cu o unire şi cu căldură şi cu glasuri de mulţumită lău-dându-te, cântăm ţie cântare de biruinţă.
Şi acum ...
Fiind aurită cu bunătăţile, ca şi cu nişte ciucuri de aur, Preacurată, şi fiind înfrumuseţată cu adevărat cu da-rurile Duhului, ca o Mireasă a Tatălui, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce ai întărit din început cerurile cu Cuvântul Tău cel Atotputernic, Doamne, Mântuitorule, şi cu Du-hul cel Atotlucrător şi Dumnezeiesc toată puterea lor,
întăreşte-mă pe piatra cea neclătită a mărturisirii Tale.
Pe mărimea dumnezeieştii bucurii, ca pe o dărui-toare a noastră de întreaga înţelepciune, să o întâmpinăm cu bună credinţă şi cu glasuri de mulţumire, aducându-i ei pe «bucură-te», ca unei folositoare a noastră.
Maică nenuntită, noi cei ce ne-am izbăvit prin tine de primejdii şi prin tine am câştigat bucuria, ca pe o dătătoare bună şi părtinitoare slăvită, toţi te slăvim.
Slavă ...
Maică a lui Hristos Dumnezeu, având rugăciunea ta cea dumnezeiască ca o izbăvitoare de greşeli şi de pri-mejdii, toţi te lăudăm cu credinţă şi cu glasuri de mulţu-mită, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor.
Şi acum ...
Izvorule al bucuriei celei fără de moarte, izvorăşti curgerile bucuriei de tămăduiri celor ce sunt întru primej-dii şi pe toţi îi mântuieşti, ceea ce eşti Curată, ca o neîn-cetată dătătoare de bunătăţi a noastră de la Dumnezeu.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumne-zeule, ale Celui ce sânurile Părinteşti nu Le-ai lăsat şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-am proslăvit, Unule Iubito-rule de oameni.
Cei ce ne-am izbăvit din primejdii, prin solirile tale, Fecioară, bucurându-ne, îţi aducem această cântare vrednică, adică: Bucură-te, Curată.
Păcatele patimilor au ridicat asupra noastră multe primejdii, dar dumnezeiescul tău acoperământ, Preacu-rată, pe noi ne-a izbăvit.
307
Slavă ...
Cântare de mulţumire cu mâinile sufletului îţi adu-cem ţie, Fecioară, săltând cu dumnezeieştile cântări, că din multe necazuri ne-ai izbăvit.
Şi acum ...
Fericiţi sunt cu adevărat cei ce te cinstesc pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, că prin tine de pă-cat şi de necaz ne-am izbăvit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Noapte neluminoasă eşti necredincioşilor, Hristoa-se, iar credincioşilor Luminare întru desfătarea dumne-zeieştilor Tale cuvinte; pentru aceasta la Tine mânec şi laud Dumnezeirea Ta.
Pe Biruitorul păcatului L-ai născut credincioşilor, Fecioară, şi din primejdii şi din dureri lumea s-a mântu-it; pentru aceasta şi noi, ce-i ce ne-am izbăvit din necaz, «bucură-te» strigăm ţie.
Noi cei cuprinşi cu multe feluri de ispite, Preacu-rată Stăpână, şi deznădăjduiţi pentru mâhniciunea şi ne-cazul şi cumplita înconjurare, pe tine nădejde de veselie te-am câştigat.
Slavă ...
Ca o păzitoare a mântuirii, credincioşilor şi a robi-lor tăi, Curată, goneşti primejdiile şi îi păzeşti nevătă-maţi; pentru aceasta, noi părtaşii bunătăţilor tale celor multe, cu cântări îţi mulţumim.
Şi acum ...
Mulţumim ţie, Preacurată Stăpână, că prin tine ne-am izbăvit din multe păcate şi neputinţe, şi din dureri şi
308
din cumplite primejdii, ceea ce eşti nădejdea cea tare a credincioşilor tăi robi.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Cela ce înot în valul grijilor lumeşti şi mă înec de păcatele cele împreună înotătoare, şi mă arunc la fiara cea stricătoare de suflet, ca Iona strig Ţie, Hristoase: Din adâncul cel purtător de moarte, scoate-mă.
Limbile îngereşti, depline fiind ele, nu pot a pro-povădui laudele tale, Preacurată, iar noi acum, ca nişte robi, pe «bucură-te», cuvântul lui Gavriil împrumutând, ţi-l aducem ţie.
Căzând întru adâncul mâhniciunii şi al înconjurării prin păcatele noastre, prin tine, Născătoare de Dumne-zeu, Curată, ne-am izbăvit de nevoia primejdiilor.
Slavă ...
Preacurată, pe toată lumea ai îndatorat-o a-ţi mul-ţumi, şi a lăuda şi a slăvi cu bună credinţă darul tău, că prin tine ne izbăvim de primejdii şi de necazuri.
Şi acum ...
În noapte şi în zi, la arătare şi în ascuns, toţi nădăj-duim la ajutorul tău, Preasfântă Născătoare de Dumne-zeu, şi cu cinste te slăvim.
Sedealna:
Răsărit al Soarelui celui gândit te-ai făcut, Fecioa-ră, Care a venit către apusurile firii noastre; ci ca ceea ce ai îndrăzneală pe Acesta roagă-L, Născătoare de Dum-nezeu Prealăudată, ca să slobozească din greşelile cele fără de număr sufletele noastre.
309
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, pe Unul Dumnezeu lăudându-L şi zicând: Dumnezeul părinţilor, Cel preaînălţat şi prea-slăvit.
Maica lui Dumnezeu, «bucură-te» îţi aducem ţie cu mulţumire, că prin tine ne-am izbăvit cu adevărat din toată greutatea, şi cu un glas strigăm: Întru bucurie şi veselie pe tine te mărim.
Seara ne-am sălăşluit întru plânsul necazurilor ce-lor din năpădirea relelor, dar rugându-ne, Fecioară, aco-perământului tău, celui cu dumnezeiască cuviinţă, am aflat bucuria; că tu, Curată, ne-ai izbăvit pe noi dintru tot necazul.
Slavă ...
Ca o dumnezeiască scăpare, toţi câştigând către Dumnezeu acoperământul tău, întru ispite, şi în prigoane şi în păcate la tine cădem şi prin tine dobândim izbăvire, Curată.
Şi acum ...
Cu gura şi cu duhul pururea propovăduim darul solirii tale, că printr-însul toţi ne izbăvim şi de ispite, şi de tiranie, şi de necazul cel greu şi de patimi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Rugul cel nears împreunându-se ...
Ca cei ce ne-am izbăvit din viforul păcatului şi al patimilor şi al ispitelor prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, cu glas de mulţumită «bucură-te» strigăm ţie, ca cei ce prin tine, ceea ce eşti bună, ne-am mutat din scârbă întru bucurie.
310
Întru durerea primejdiilor strigând către tine, ceea ce eşti bună, nu ne-ai trecut cu vederea, ci ascultând ru-găciunea noastră cea săracă, ne-ai izbăvit din mare ne-caz; pentru aceasta lăudăm cu credinţă solirea ta, Prea-curată.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Pricina păcatelor şi a greşelilor acum au ridicat asupra noastră necazuri de primejdii, de patimi şi ispite sălbatice de la oameni; ci cu dumnezeieştile tale rugă-ciuni, Născătoare de Dumnezeu, ne-am izbăvit de vrăj-maşi cu preaslăvire.
Şi acum ...
Hristoase, Dătătorule de bine, îndurările Tale se trimit neîncetat peste toţi cu adevărat, prin rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine; că întru aceasta dobândim mila Ta, Milostive Mântuitorule, noi creştinii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moisi, celui zăbav-nic la limbă şi gângav, şi pe cei trei tineri, râvna lui Dum-nezeu cântăreţi nebiruiţi de foc i-a arătat; toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului Celui întru tot Meşter trup I-ai îm-prumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară de Dum-nezeu Născătoare, lăcaşul Celui nesuferit, încăperea Ce-lui nemărginit, a Făcătorului tău, pe tine te mărim.
Împreună cu îngerul Gavriil, cu glas de strigare, «bucură-te», după vrednicie îţi aducem acum ţie, Fecioa-
311
ră, că prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim de multe feluri de ispite.
Bucurie şi săltare şi veselie dumnezeiască nouă ni s-a înmulţit de la Dumnezeu, că iată, cei ce plângem cum-plit, ne bucurăm prin rugăciunile tale, Fecioară neispiti-tă de nuntă.
Slavă ...
Jertfă de laudă jertfesc ţie, Fecioară, şi cu limba şi cu glasul, precum m-am făgăduit, neîncetat dându-ţi cân-tarea cea de mulţumire; prin tine, în ziua necazului izbă-vindu-mă.
Şi acum ...
Cu bună credinţă ne bucurăm împreună de Dum-nezeiasca ta Naştere, Preacurată, că din necaz şi din is-pite ne-ai izvorât nouă bucurie; pentru aceasta şi noi cu mulţumire ţie împlinim cântarea.
312
DUMINICĂ SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moisi în Egipt de a scos pe Israil, Aceluia Unuia să-I cântăm, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai născut Adâncul îndurării şi pe Dătătorul milostivirii şi Noianul cel nemărginit al iubirii de oa-meni, Fecioară iubitoare de bine, usucă noianurile cele neînotate ale fărădelegilor mele.
Mintea noastră nu poate, Prealăudată, cu graiuri a te binecuvânta şi cu laude a te cinsti. Pentru aceasta, în loc de graiuri aducând ţie credinţă, cere iertare.
Slavă ...
Având milostivirea ca un firesc şi întâi şi chiar semn, şi firească osebire, Unule Dumnezeule al părinţi-lor şi Doamne al milei, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum ...
Vino, suflete ticăloase, mai înainte de sfârşit, cu fierbinţeală să ne închinăm şi cu dinadinsul să cădem la Născătoarea de Dumnezeu, ca prin mijlocirile acesteia să dobândim milă în ceasul judecăţii.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.
313
Ca tâlharul, din suflet strig Ţie «pomeneşte-mă»; ca desfrânata plâng şi mă tânguiesc; ca Manase strig «păcătuit-am», ca vameşul necontenit din inimă suspin; Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru Născă-toarea de Dumnezeu.
Ceea ce eşti slava lumii, prea proslăvită Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu cu preaslăvire, învredniceş-te slavei celei dumnezeieşti pe cei ce te slăvesc ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Când vei veni, Iisuse Împărate, Dumnezeule, Cel prea veşnic Judecător, împreună cu slujitorii cei de foc şi cu oştile cele de văpaie, ca să judeci viii şi morţii şi să răsplăteşti fiecăruia cele vrednice de lucrurile lui, atunci mântuieşte-mă, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Întinat fiind cu dezmierdările, pe tine, cea neînti-nată Fecioară, te rog să mă izbăveşti de toată întinăciu-nea trupului şi să-mi dai plâns curăţitor neîncetat şi la-crimă stingătoare de văpaia gheenei.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acoperit-au cerurile, Hristoase Dumnezeule, întru iconomia Ta, bunătatea nespusei Tale înţelepciuni, Iubi-torule de oameni.
La înfricoşata şi judecătoarea Ta venire, Iisuse Hristoase Dumnezeule, când îngerii vor sta înaintea Ta, şi toată zidirea, Te rog să nu mă ruşinezi pe mine, pen-tru solirile celeia ce Te-a născut.
În ispite scăpare, în primejdii grabnică ajutătoare şi în toate felurile de înconjurări gata şi iute sprijinitoare
314
te am pe tine, Stăpână.
Slavă ...
Împiedicat fiind cu laţurile sataniceşti ale dezmier-dărilor, cădere cumplită am căzut; ci Tu, Hristoase, zdro-beşte pe toţi cei ce se scoală asupra mea, rogu-mă, pen-tru Maica Ta.
Şi acum ...
Livadă mult înflorită te-ai arătat, grădină bine mi-rositoare şi rai bine înfrunzit, ceea ce cu mirosurile cele dulci mirositoare ale darurilor tale, ai suflat reaua putoa-re a lumii, Prealăudată.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că Lumină eşti şi poruncile Tale s-au făcut vindecări ro-bilor Tăi, Iubitorule de oameni.
Cu lucrurile Te-am întărâtat, cu cuvintele Te-am amărât, Cuvinte, pentru aceasta cad şi strig Ţie: Cu cu-vântul Tău, de lucrurile cele necinstite izbăveşte-mă şi îndreptează-mă către lucrurile pocăinţei, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.
Plouă-mi mie o picătură a milostivirii tale, de Dum-nezeu Născătoare, şi şterge păcatele mele cele multe, şi bubele şi semnele rănilor pierde-le, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor.
Slavă ...
Suspin şi mă mâhnesc, socotindu-mi păcatele mele cele vrednice de multe suspine. Pentru aceea cad la Tine, Unule fără de păcate: Mântuitorule, mântuieşte-mă pe mine cel mult păcătos, pentru ceea ce Te-a născut.
315
Şi acum ...
Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, spre tine mi-am pus nădejdea mea şi aşteptarea mântuirii mele. Tu să-mi fii mie şi aici acoperământ, şi în veacul ce va să fie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Iona din pântecele iadului a strigat: Scoate din stri-căciune viaţa mea. Iară noi strigăm Ţie: Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Cela ce ai mântuit pe vameşul, care numai un sus-pin din inimă Ţi-a adus Ţie, Hristoase, şi ai curăţit pe desfrânata, care a vărsat lacrimi, primeşte, ca un Milos-tiv, şi picăturile cele mici ale lacrimilor mele şi mă mân-tuieşte, pentru Preacurată Maica Ta.
Ca o pricină a celor frumoase, ca o dăruitoare a celor bune, ca ceea ce ai născut prin Naşterea ta cea fără de sămânţă, mai presus de cuvânt, pe Cuvântul Cel a toate pricinuitor, învredniceşte-mă, Preacurată, bucurii-lor celor de-a pururea vecuitoare şi bunătăţilor celor ce-reşti.
Slavă ...
Cu mintea Te văd pe Tine, Doamne, şezând pe sca-unul slavei cel înfricoşat şi nesuferit şi stându-Ţi îm-prejur cetele tuturor sfinţilor şi ale îngerilor, mă tem şi mă cutremur gândind la lucrurile mele; pentru aceasta cad la Născătoarea de Dumnezeu.
Şi acum ...
Ceea ce te-ai arătat încăpere a Dumnezeieştii Firi celei neostenitoare, pe mine cel ce mult m-am ostenit cu păcatele şi cu sarcina lor am obosit, uşurează-mă şi mă odihneşte şi mă izbăveşte, Stăpână, de focul cel neoste-nitor al gheenei.
316
Sedealna:
Născătoare de Dumnezeu binecuvântată, covârşeşti puterile cereşti, pentru că te-ai arătat Biserică dumneze-iască, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufle-telor noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul cel ce ardea L-ai rourat, Mântuitorule, şi ai mântuit pe tinerii cei ce cântau şi grăiau: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Pomul cel netrebnic, viţa cea cu totul uscată, smo-chinul cel ce ţinea locul deşert şi cu frunzele se împodo-bea, iară rod nu avea, eu sunt, Doamne. Ci cu mila Ta arată-mă bine roditor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
În vremea ieşirii mele, când necazul cel mare va fi aproape de mine şi nu va fi de faţă cine să-mi ajute, şi trebuinţă voi avea de izbăvitor şi de mântuitor, atunci, Născătoare de Dumnezeu, să mă întâmpini şi să mă mân-tuieşti.
Slavă ...
Mare este durerea, mare sila şi nevoinţa cu adevă-rat prea mare, când sufletul se desparte de trup. Atunci, Iubitorule de oameni, împreună cu Maica Ta să-mi daţi mie ajutor.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, către tine am întins o-chiul inimii mele; să nu mă treci cu vederea, ci dă-mi mie iertare datoriilor, că pe tine singură mijlocitoare te scriu de-asupră-mi.
317
Cântarea a 8-a, Irmos:
Tinerilor celor din cuptor ...
Ca Cela ce ai stăpânirea morţii şi a vieţii, când vei vrea, Judecătorule al viilor şi al morţilor, cu voia Ta din cer cu groază să Te pogori pe pământ, atunci, Milostive, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, fă uitare de voie a răutăţilor mele.
Pe tine, palatul cel curat şi strălucit şi purtător de lumină al lui Iisus şi sălaş cuvântător al Cuvântului, chi-vot însufleţit, cel mai desfătat decât cerurile şi mai înalt decât pământul, Preacinstită Fecioară, Preacurată Marie, te rog mântuieşte sufletul meu.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Fiind legat de mâinile sufletului şi de picioare, cu lanţurile greşelilor mele şi cu funiile răutăţilor mele celor multe, aştept glasul cel ce trimite în foc pe cei ce aşa se află; Mântuitorule, Tu Însuţi mă miluieşte. Zi îngerilor Tăi: «Dezlegaţi-l pe el şi lăsaţi-l să se ducă», pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.
Şi acum ...
Cer nou te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, şi rai cuvântător, lăcaş însufleţit, cinstită şi sfântă casă, pa-lat curat al Împăratului Iisus. Biserică slăvită, pe Acesta în pântecele tău încăpându-L cu nestrâmtorare, mai des-fătată decât cerurile eşti Fecioară.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Tinerilor celor din cuptor urmând, care au primit roua Duhului, cu credinţă strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
318
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe ceea ce este Maică mai presus de fire şi după fire Fecioară, pe cea una între femei binecuvântată, pe Născătoarea de Dumnezeu cu laude să o mărim.
Cum pe tâlharul printr-un glas binecunoscător ra-iului l-ai învrednicit, Preabunule; precum ai îndreptat pe vameşul cel ce a suspinat, precum ai miluit pe desfrâna-ta care a lăcrimat, tot aşa, în dar, miluieşte-mă şi pe mi-ne, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Cu tine m-am îmbogăţit, Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti cetate a sufletului meu, celui lesne robit, şi zid nesurpat şi scăpare întru toată viaţa mea; cu durerea ini-mii mă rog ţie: Să-mi stai de faţă şi când mă voi duce din trup.
Slavă ...
Hristoase, ca să slobozeşti pe om de patimi, Te-ai făcut Om, pentru milostivirea Ta cea multă, şi Te-ai unit cu patimile cele ucigătoare de patimi; pentru aceasta, Iubitorule de oameni, cu iubire de oameni, vindecă pati-mile mele cu preacurate Patimile Tale.
Şi acum ...
Cu adevărat multe măriri ţi-a făcut ţie Cel puter-nic, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, precum mai îna-inte ai proorocit prin Duhul Sfânt; că iată toate neamu-rile, seminţiile şi limbile te fericesc pe tine, cea cu totul fericită.
319
LUNI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul Său şi pe voievozii călărimii i-a cufundat, să-I cântăm Lui ca Iz-băvitorului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Având pe Dătătorul înţelepciunii plecându-Se ca un Fiu rugăciunilor tale, dă-mi şi mie, celui ce te laud pe tine, Născătoare de Dumnezeu, o dumnezeiască picătură a cunoştinţei celei de sus.
Omoară-mi poftele trupului meu cele dezmierdă-toare şi adormi, Preacurată, pornirile mele cele pătima-şe, şi pe sufletul meu cel omorât înviază-l, ca una ce ai născut Viaţa.
Slavă ...
Noaptea păcatului cuprinzând mintea mea, a făcu-t-o neguroasă şi neagră şi întunecată; ci Tu, Cuvinte, Soarele dreptăţii, luminează-mă cu lumina pocăinţei, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum ...
Puterea Celui Preaînalt te-a umbrit pe tine, Fecioa-ră, şi Duhul cel Sfânt a venit peste tine şi S-a sălăşluit întru tine. Pentru aceea, pe Unul din Treime negrăit L-ai născut cu trup, Prealăudată.
Cântarea a 3-a, Irmos:
320
Cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat temelia pământului peste ape multe, întăreşte şi mintea mea întru voia Ta, Unule Iubitorule de oameni.
Pe tine cea bună între femei, pe tine cea frumoasă Fecioară şi tânăra cea cu totul strălucită, Doamna cea împodobită şi fără prihană, te rog să mă împodobeşti cu bunătăţile faptelor bune şi să mă înfrumuseţezi şi să mă străluceşti.
Împreunătoare cu bună cuviinţă şi unire te-ai ară-tat Prealăudată, a firilor celor despărţite, fireşte şi nea-mestecate, a lui Dumnezeu şi a omului, ca ceea ce ai născut Dumnezeu-Om, şi aceasta şi aceea fireşte fiind, desăvârşit întru amândouă.
Slavă ...
Cela ce miluieşti pe cei păcătoşi şi iubeşti pe cei drepţi, Cela ce pe toate le faci şi le lucrezi după trebu-inţă şi cu îndestulare, Cela ce pocăinţa noastră a tuturor o neguţătoreşti dăruieşte-mi şi mie, Hristoase, pocăinţă, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.
Şi acum ...
Săvârşindu-mi viaţa mea în păcate şi în desfrânări, vinovat m-am făcut, Preaneîntinată, de toată osânda şi pedeapsa şi munca cea cumplită; ci cu mijlocirea ta, iz-băveşte-mă de osândă la judecată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venirea Ta cea cu trup, Hristoase, încredinţând-o proorocul Avacum, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ceea ce eşti nădejdea tuturor păcătoşilor, sprijini-toarea cea fierbinte a celor deznădăjduiţi şi mângâierea celor scârbiţi, mângâie sufletul meu cel chinuit cu cele
321
cumplite.
Smerit fiind cu înălţimea părerii celei sărace, a slavei deşarte celei proaste, la tine am scăpat, cea cu totul neîntinată, care ai înălţat firea noastră cea smerită.
Slavă ...
În minte luând divanul cel înfricoşat al Tău, Hristoase, şi groaznica hotărâre, mă înspăimânt, de frică sugrumându-mă, că nu am ce voi răspunde vrednic de îndreptare; pentru aceea cad la Preacurată Maica Ta.
Şi acum ...
Întru tine singură se înnoiesc cu preaslăvire, Stă-până, legile cele fireşti, că tu singură ai născut Prunc fără de sămânţă şi L-ai hrănit cu lapte, Fecioară Maică şi cea nestricată.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Risipind noaptea patimilor, străluceşte-mi lumină gândită, Cela ce ai alungat întunericul cel dintru început al adâncului şi ai strălucit lumii lumina cea întâi zidită, Făcătorule a toate.
În ceasul sfârşitului şi în vremea secerişului celui mai de pe urmă, să nu mă arunci în foc ca pe o neghină, cu mâinile îngerilor celor secerători, Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Dă-mi lacrimi, Stăpână, precum Fiul tău a dat des-frânatei, şi ploi de umilinţă, rogu-te, ca să izvorăsc eu din ochii mei, curgând ca dintr-un izvor de-a pururea curgător.
Slavă ...
Străluceşte-mi haina mea cea înnegrită şi întinată 322
şi adapă, Doamnă, cu untdelemnul milei tale candela cea stinsă a sufletului meu, ca ceea ce este lipsită de untde-lemn.
Şi acum ...
Ceea ce eşti nor uşor, care ai născut pe Soarele dreptăţii, risipeşte norii trândăviei mele şi îndreptea-ză-mă, prin sârguinţă, către seninul pocăinţei.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul păcatelor căzând, Bunule, ca Iona din chit, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Iubi-torule de oameni.
Cu somnul trândăviei şi cu beţia lenevirii fiind ţinut, Stăpână, nu pot să-mi deschid ochii inimii mele şi să caut la Soarele Care a răsărit dintru tine; pentru aceea tu mă luminează.
Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte sufletul meu de tâlharii cei gândiţi şi de pierzătorii cei păzitori de căi, de amarii zapcii cei stăpânitori de lume şi de puterile cele luătoare de seamă din văzduh, când vor ieşi întru întâmpinarea lui.
Slavă ...
Pe desfrânata care a venit la Tine cu inimă zdro-bită şi cu lacrimi fierbinţi nu ai lepădat-o, ci ca un Dumnezeu Milostiv ai miluit-o. Şi pe mine, cel lipsit de lacrimi, miluindu-mă, îndură-Te şi mă mântuieşte-mă în dar, Iubitorule de oameni, pentru Preacurată Maica Ta.
Şi acum ...
Cu izbirile vânturilor şi cu năvălirile valurilor vie-ţii mă viscoleşte pe mine şi mă tulbură suflarea vânturi-lor cele unele peste altele; izbăveşte, Maica lui Dumne-
323
zeu, a Ocârmuitorului, pe sufletul meu din viscolul cel aducător de moarte.
Sedealna:
Ca ceea ce ai milostivire spre smerenia noastră şi acoperi pe cei de pe pământ, ca pe un popor, fără de primejdie, milostiveşte-te binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, îngăduieşte, rugându-te, ca să nu pierim cum-plit, roagă, ca o Curată, pe Dumnezeul Cel lesne spre împăcare, să mântuiască sufletele noastre, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe tinerii cei din cuptor nu i-a ars, nici i-a supărat focul; atunci aceştia trei, ca şi cu o gură, lăudau şi bin-ecuvântau, grăind: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părin-ţilor noştri.
Maică Fecioară, roagă pe Fiul tău pentru lume, ca să ne izbăvească pe noi de cumplite ispite, ca un Iubitor de oameni.
Dă-mi mie, Fecioară, curgeri de lacrimi şi râuri izvorând, prin care să-mi spăl noroiul patimilor şi să-mi curăţesc tina sufletului meu.
Slavă ...
O, întru tot lăudată, Fecioară! Cum voi putea să caut la Scaunul cel de foc şi de văpaie înconjurat? Cum mă voi obrăznici ca fără de frică să văd într-însul şezând Ochiul cel atotvăzător şi neamăgit?
Şi acum ...
Eu cel întunecat cu sufletul mi-am petrecut viaţa ca într-o noapte, lucrurile nopţii lucrând; ci luminea-ză-mă cu lumina solirii tale, Prealăudată, ceea ce ai năs-
324
cut Lumina cea dumnezeiască.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce Se proslăveşte ...
Pentru ce nu-ţi aduci aminte de ceasul ieşirii tale, suflete al meu? Pentru ce nu lăcrimezi totdeauna? Pen-tru ce nu te tânguieşti şi nu suspini de-a pururea? Căci ai lucrat lucruri vrednice de lacrimi, şi de suspinuri şi de multe tânguiri şi plângeri, care sunt vinovate gheenei, în care împreună cu ele vei arde, dacă nu te vei pocăi. Pen-tru aceasta, cazi la Născătoarea de Dumnezeu, cerând mântuire.
Când iau în minte ziua şi ceasul cel înfricoşat al judecăţii celei nemitarnice, Stăpână, râul cel de foc şi scrâşnirea dinţilor, întunericul şi tartarul, mulţimea vier-milor şi toată cealaltă muncă, de cutremur umplându-mă, alerg la acoperământul tău.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Pe Unul din cele trei Ipostasuri ale Uneia şi neîm-părţitei Dumnezeiri, a Treimii celei nedespărţite şi sim-ple, ai născut, pe Hristos Care S-a alcătuit dintru tine, Curată, cu grosimea trupului, cu care S-a unit cu unire negrăită numai puţin, rămânând simplu cu firea, fiindcă Dumnezeu este ca şi mai înainte.
Şi acum ...
Pe tine, încăperea cea curată a Cuvântului, palatul cel cuvântător al lui Hristos, Împăratul împăraţilor, cerul cel însufleţit, sicriul cel primitor de Dumnezeu şi cortul cel purtător de Dumnezeu, toată lumea, Fecioară, cu la-ude şi cu cântări mai presus de lume, te laudă prin toată lumea.
325
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu Cel ce Se proslăveşte de îngeri neîn-cetat întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul, şi munţii, şi dealurile, şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Făcătorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvân-taţi.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Zămislirea Naşterii celei fără de sămânţă, cine din oameni poate să o spună? De naşterea cea fără de strică-ciune, cine din pământeni nu se va minuna? Pentru aceas-ta neamurile pământeşti te măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Fecioară, ceea ce te-ai făcut sălaş al Dumnezeirii, pe mine cel ce m-am făcut peşteră a tâlharilor celor stri-cători de suflete şi dugheană a toată fărădelegea, cu baia lacrimilor spălându-mă, arată-mă sălaş al Dumnezeies-cului Duh.
De prea meşteşugit meşteşug umple inima mea, Fecioară, şi de umilinţă, rogu-mă, şi sufletului meu dă-i tânguire mântuitoare. Toată dorirea mea mut-o spre Dom-nul, ca prin tine viaţă să dobândesc şi dumnezeiască stră-lucire.
Slavă ...
Când Tu, Mirele cel frumos, Hristoase, vei veni la miezul nopţii, învredniceşte-mă să Te întâmpin cu can-delă luminată, ca o pasăre pe nori zburătoare şi prin aer umblătoare, ca un vultur înalt prin văzduh călător, pen-tru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Pe tine, Sionul cel sfânt, pe care te-a ales şi te-a 326
osebit spre sălăşluire Luişi Dumnezeu, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Tatălui celui fără de început, Care are pe împărăţie împreună pururea vecuitoare, te rog, Stăpână, mântuieşte-mă.
327
MARȚI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moisi în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Mai înainte văzând, Stăpână, că sfârşitul vieţii mele soseşte, strig: Tu îmi dă mie curăţire de greşeli, Mireasă a lui Dumnezeu.
La noianul bunătăţii tale am alergat, strigând: Năs-cătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti bună, izbăveşte-mă de toată munca.
Slavă ...
Cu veselie, cântarea lui Gavriil cânt ţie, Curată: Bucură-te, nădejdea tuturor; bucură-te, preaneîntinată Mireasă a lui Dumnezeu.
Şi acum ...
Stăpână, primeşte-ne pe noi cei ce alergăm la tine cu credinţă şi ne dăruieşte izbăvire de ispite şi de pri-mejdii.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăritu-s-a, prin credinţă Biserica lui Hristos, pen-tru că neîncetat cu laude strigă, cântând: Sfânt eşti Doamne şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Pâinea cea cerească, Care hrăneşte inimile tuturor credincioşi-lor, satură sufletul meu cel flămând şi ticălos.
328
Omorât fiind, Fecioară, cu lucrările sufletului acum petrec nelucrător, ca un mort fără de suflare; ci învia-ză-mă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică.
Slavă ...
Inima mea cea întinată şi mintea mea ce înnoroită, tu, ca o Curată Mireasă şi neîntinată Fecioară, curăţeş-te-o, Stăpână, ca o Maică a Împăratului a toate.
Şi acum ...
Haină întinată şi înnegrită purtând, din dumneze-iasca cămară voi fi aruncat; pentru aceea, Stăpână, lumi-nează-mi haina şi mă mântuieşte.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lu-crurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne.
Înţelegând noianul cel nemărginit şi înfricoşat al răutăţilor mele, mă întunec la minte şi mă cutremur ca să nu mă acopere pe mine valul pieirii; ci, fii mie ocâr-muitoare, Născătoare de Dumnezeu, şi mă mântuieşte.
De păcatele cele nenumărate tras fiind, şi împo-vărat cu mulţime nemăsurată şi sarcini grele de răutăţi, te rog pe tine, Născătoare de Dumnezeu, dintru acestea să mă uşurezi şi să mă mântuieşti.
Slavă ...
Hristoase, cum voi sta înaintea înfricoşatului sca-un? Ce răspuns voi da pentru cele ce de voie am greşit? Ci, pentru Născătoarea de Dumnezeu, în dar mă milu-ieşte.
Şi acum ...
Din nesimţirea cea desăvârşită şi din orbirea cea multă, nu pot să cuget la ziua judecăţii şi să mă plâng pe
329
mine însumi mai înainte de sfârşit; Născătoare de Dum-nezeu, ajută-mi.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Doamne Dumnezeul meu, de noapte mânecând, mă rog Ţie: Dă-mi iertare greşelilor mele şi către lumina poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.
De pornirea patimilor târându-mă, Stăpână, întru adâncul păcatelor şi în fundul relelor afundându-mă, din dedesubturi îmi întind mâinile către cer, strigând cu plângere, şi cu suspinuri, şi cu tânguiri şi cu lacrimi: Izbăveşte din adâncul apelor pe robul tău, Curată.
Stăpână, Fiul tău şi Dumnezeu, omorând moartea cu moarte, te-a arătat pe tine lumii izvor de nemurire. Deci, înviază mintea mea cea omorâtă şi izbăveşte-o de moartea cea sufletească, că tu ai născut Viaţa celor vii.
Slavă ...
La înfricoşatul Tău divan, Hristoase, când mii cu adevărat şi zeci de mii, mulţi vor sta Ţie înainte, cu sfială şi cu groază, Cela ce vei judeca pământul, atunci să nu mă ruşinezi pe mine cel ruşinat, ca, mântuindu-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu, să Te slăvesc pe Tine.
Şi acum ...
Curată, mă înfricoşez şi mă cutremur când iau în minte ziua venirii lui Hristos, întru care din cer va veni să judece pe oameni, osândit fiind mai înainte de jude-cată; pentru aceasta alerg la sprijinul tău cel fierbinte.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Dintru adânc ai scos pe proorocul Tău Iona, Doam-ne; şi pe mine cel ce strig, dintru adâncul nemăsuratelor
330
mele greşeli scoate-mă, Milostive, ca un Iubitor de oa-meni.
Izbăveşte-mă, Fecioară, de dulceţile cele vătămă-toare de suflet şi mă slobozeşte de poftele patimilor, şi mă întăreşte să poftesc fără saţiu bunătăţile cele stătă-toare.
Dăruieşte-mi mie, Fecioară, plâns făcător de bucu-rie; umilinţă, uşa mângâierii; întristare, maica bucuriei; necaz măsuratec, dătător de veselie.
Slavă ...
Precum a-i mântuit pe Iona din chitul mării, mân-tuieşte şi ticălosul meu suflet din chitul cel stricăcios de suflet, cu rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Dă-mi, Stăpână, răbdarea lui Lazăr, suspinul cel înfocat al vameşului, lacrimile desfrânatei şi mărturisi-rea cea fierbinte a lui Manase.
Sedealna:
Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi şi a surpat stăpânirea morţii, roagă-L neîncetat, Năs-cătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să mântuiască sufle-tele noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvân-tat în veci.
Bogatul cel nebun, care s-a aruncat în focul ghee-nei şi acum este lipsit de un deget udat şi de o picătură de apă curgătoare, să te înţelepţească pe tine suflete, şi cazi la Maica lui Dumnezeu, ca să nu pătimeşti şi tu cele asemenea.
331
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Ju-decătorul viilor şi al morţilor, în ziua judecăţii să mă arăţi pe mine neosândit şi să mă pui de-a dreapta Jude-cătorului, ca să aud şi eu glasul cel dumnezeiesc.
Slavă ...
Suferirea Ta cea nemăsurată, şi nemărginita înde-lunga-răbdare şi bogăţia bunătăţii, defăimându-le eu ne-priceputul, strig Ţie, Cuvinte: Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Prin legile cele de Maică, având către Dumnezeu îndrăzneală nemărginită, cu adevărat de Dumnezeu Năs-cătoare, pe cei ce nădăjduiesc întru tine, mântuieşte-i de primejdii şi în ziua Judecăţii de toată munca izbăveşte-i.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul slavei ...
Cu ochii minţii văzând pe Fiul tău şezând ca un Judecător pe scaun preaînfricoşat şi preaînalt şi prea-înălţat, suspin şi mă tânguiesc şi pe tine, Fecioară, te chem în ajutor.
Toată inima să înflorească ca un crin, că Maica lui Dumnezeu şi Fecioara stă de faţă la cei ce cântă în dum-nezeiasca ei Biserică şi ne dă nouă dezlegare bolilor şi iertare greşelilor.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Multe lăcaşuri şi corturi ale celor ce se mântuiesc sunt în casa Părintelui Tău, Cel fără de început, precum ai zis Preabunule Mântuitorule. Pentru aceea arată-mă moştenitor al unuia dintre dânsele, cu rugăciunile Năs-cătoarei de Dumnezeu.
332
Şi acum ...
Ceea ce te-ai făcut Biserică cu totul luminoasă a lui Dumnezeu, arată-i lăcaşuri ale Duhului pe robii tăi, Curată, care se adună în sfântă Biserica ta şi te preamă-resc pe tine întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl binecuvintează puterile cerurilor şi se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Prealăudată, cea mai înaltă decât cerurile, care fără de sămânţă ai zămislit pe Cuvântul Cel fără de început şi ai născut oamenilor pe Dumnezeu întrupat; pentru a-ceasta pe tine toţi credincioşii pururea te mărim.
Să tacă adică bârfirea ritorilor, iară trâmbiţele dum-nezeieştilor apostoli să strige şi cu glasuri luminate să te laude, Fecioară, şi să te vestească cu adevărat de Dum-nezeu Născătoare.
Fecioară, ceea ce eşti cămară a Dumnezeului Celui viu, învredniceşte-mă cămării celei tainice şi cereşti, ca să văd frumuseţea Mirelui Hristos şi ca de-a pururea ne-încetat să te măresc pe tine.
Slavă ...
Izbăveşte-mă, Mântuitorule, de durerea cea din iad, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, şi de întunericul cel mai dinafară, şi de tartarul cel amar şi de toată cea-laltă muncă, ca împreună cu cei fără de trupuri să Te slăvesc pe Tine.
333
Şi acum …
Dezbracă-mă, Fecioară, de hainele cele de piele ale omorârii, întru care m-a îmbrăcat pe mine zavistia, şi îmbracă-mă cu veşmântul cel luminat al nemuririi, ca de-a pururea cu dragoste să te măresc pe tine.
334
MIERCURI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Celui ce a făcut zid în curgerea Mării Roşii şi l-a dat lui Israil, şi a acoperit întru adânc pe Faraon cu toată oastea, să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Cort cinstit al Stăpânului te-ai arătat, de Dumnezeu dăruită, care ai cinstit firea strămoşului; pentru aceasta te rog pe tine, Curată: De toată necinstirea patimilor iz-băveşte-mă.
Învredniceşte mintea mea cea netrebnică şi întina-tă, să se înalţe mai presus de materia cea lumească şi pă-mântească şi întăreşte-o, Fecioară, să trăiască viaţa înge-rilor celor fără materie.
Slavă ...
Înlăuntru având sădit pe a milui şi a mântui, milu-ieşte-mă, Doamnă, şi mă mântuieşte pe mine desfrâna-tul, ca să propovăduiesc tuturor mila ta cea covârşitoare spre mine.
Şi acum ...
Uşă pecetluită şi grădină încuiată şi munte cu totul umbrit, rai nejefuit, care ai adus pe Hristos, Pomul vieţii celei de-a pururea vecuitoare, te cunoaştem Născătoare de Dumnezeu.
335
Cântarea a 3-a, Irmos:
Peste ape întemeind pământul, Cuvinte, Hristoase Dumnezeule, şi pe inimile noastre le întăreşte, ca să Te laude pe Tine.
Dă robilor tăi, Curată, cererile cele mântuitoare în această dumnezeiască Biserică a ta, întru care ai arătat izvorul minunilor, care de-a pururea izvorăşte prin dum-nezeiasca ta venire de faţă, şi de judecata cea veşnică izbăveşte-i.
Curată, ceea ce ai născut pe Hristos, Adâncul mi-lei, mai presus de pricină şi de cuvânt, pe Dătătorul tu-turor bunătăţilor. Pentru aceea, această casă dumneze-iască a ta ai arătat-o cu adevărat, prin dumnezeiască um-brirea ta, curăţitoare de patimile cele de tot felul.
Slavă ...
Învredniceşte-mă, Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, a mă pocăi desăvârşit, şi din inimă să suspin, şi să plâng totdeauna cu tot sufletul şi să mă căiesc cu tot gândul pentru acelea care le-am pă-cătuit cu cunoştinţă şi cu necunoştinţă, scârbindu-Te pe Tine cel Milostiv.
Şi acum ...
Ceea ce eşti sicriu înţelegător, care ai născut lumii cu adevărat Mana cea nestricăcioasă, vino de faţă în mijlocul nostru, Fecioară, şi ne satură de Pâinea cea tai-nică, pe noi care cu dragoste şi cu credinţă şi cu adevă-rat te fericim pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai văzut pe pământ, ca să ne mântuieşti pe noi; pentru aceea strigăm: 336
Slavă puterii Tale, Doamne.
Căzând în patimi trupeşti urâte şi în multe întină-ciuni sufleteşti, mă chinuiesc fiind rănit cu îndoite să-geţi; pentru aceasta te rog pe tine, Curată: Vindecă-mă, ca o Atotputernică.
Uşă a lui Dumnezeu mai înainte te-a văzut proo-rocul, Fecioară Preacurată, prin Care Însuşi a trecut pre-cum ştie; pentru aceasta te rog pe tine: Deschide-mi mie uşile pocăinţei.
Slavă ...
De mâncarea cea vătămătoare şi de stricăciune fă-cătoare, împărtăşindu-se de demult Adam în Eden, toţi ne-am surghiunit cu amar din desfătare, Preamilostive, întru care iarăşi ne-ai băgat pe noi prin mijlocirile Mai-cii Tale.
Şi acum ...
Domnul S-a întrupat din sângiurile tale cele cura-te, şi tuturor oamenilor le dăruieşte pocăinţă adevărată, cu mijlocirile tale, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Roua cea de la Tine, Hristoase Dumnezeule, vin-decare s-a arătat nouă credincioşilor; iar pământul, celor ce cu necredinţă petrec, cădere vesteşte; pentru aceea, de noapte mânecând, cântare Ţie aducem.
Totdeauna păcătuind, Curată, şi cufundată în pa-timi pe ştiinţa mea aducând-o, eu ticălosul m-am deznă-dăjduit; ci tu mă miluieşte, cea cu totul fără prihană.
Îngreuiaţi fiind cu somnul păcatului, Curată, însă pe noi cei ce priveghem în preacinstită Casa ta, cu dum-nezeiască şi trează solirea ta, miluieşte-ne Mireasă a lui Dumnezeu.
337
Slavă …
Maică Fecioară Curată, lauda solirilor tale este preaînaltă pretutindeni, prin care şi acum izbăveşte-mă din toate felurile de înconjurări ale vieţii acesteia.
Şi acum …
Bolnăvindu-mă foarte şi cu amândouă cumplit ne-căjindu-mă, Curată, mă rog să primesc de la tine sănăta-te sufletului şi trupului, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necăjit şi ai scos [din stricăciune] viaţa mea, mult Milostive.
De fiara mării, adică de chitul cel din mare, înghi-ţit fiind, după ce m-am înecat din nebunia mea, întru adânc m-am pogorât; ci dintru adânc şi de la fiară izbă-veşte-mă, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Cel Atotpu-ternic.
După naştere te-ai arătat precum şi mai înainte de naştere erai, Fecioară nenuntită, Maică a lui Dumnezeu, nevătămându-se cu nimic curăţia ta; că deşi naşterea a fost mai presus de fire, dar fecioria după fire a rămas.
Slavă ...
Rob lenevos fiind eu, talantul cel dat mie spre lu-crare l-am îngropat şi mă tem de înfricoşată venirea Ta, Mântuitorul meu, că n-am ce să răspund când vei cere de la mine neguţătoria lui; ci numai pentru rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Gură ritoricească nu poate tâlcui cu cuvinte mi-nunea Naşterii tale, de Dumnezeu Născătoare, că pe Cel neajuns puterilor celor de sus singură, negrăit zămislin-
338
du-L, L-ai născut din Duhul Sfânt, Preacurată.
Sedealna:
Preasfântă, uşa lui Dumnezeu, izbăveşte-mă din porţile iadului şi-mi arată calea pocăinţei, prin care să aflu uşa ce duce la viaţă. Povăţuitoarea celor rătăciţi, pă-zeşte neamul oamenilor celor credincioşi şi mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce prin înger pe tineri în cuptor i-ai mântuit şi văpaia în rouă ai prefăcut; bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
O, taină înfricoşată şi străină! O, auzire prea nouă! Că Dumnezeu Fiu al femeii S-a făcut, cu lucrul, nu cu chipul, ca pe mine fiu al lui Dumnezeu cu punere să mă facă.
Tu singură eşti ridicarea celor căzuţi şi îndreptarea celor ce greşesc; tu te-ai arătat povăţuitoarea celor orbi, mila celor săraci, bucuria celor sănătoşi şi vindecarea celor bolnavi.
Slavă ...
Cu ploile lacrimilor adapă, Fecioară, inima mea cea înţelenită şi îmbată brazdele sufletului meu cu umi-linţa, roadele faptelor celor bune înmulţindu-le.
Şi acum ...
Cine va putea să povestească cu dumnezeiască cu-viinţă măririle tale? Şi puterile tale cine le va grăi? Au-zite va face laudele tale, Maică neispitită de nuntă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Ziditorul a toate ...
339
Ceea ce eşti nestricată, care pe Dumnezeu L-ai ză-mislit fără stricăciune, pe Izvorul nestricăciunii, mintea mea cea stricată cu păcatele fă-o nestricăcioasă şi cuge-tele cele făcătoare de stricăciune şi întinate goneşte-le din ea.
Pe tine, Biserica cea însufleţită şi casă preasfântă, pe care a zidit-o Înţelepciunea lui Dumnezeu şi S-a să-lăşluit întru dânsa, mai presus de minte şi de cuvânt, te rog, Curată, arată mintea mea casă a Sfântului Duh.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Dumnezeu Cuvântul, Cel singur fără de început şi Care din Tatăl Cel fără de început fără de ani S-a născut, cu trup, sub ani, din tine cea Curată, ceea ce eşti una binecuvântată şi cu dar dăruită, S-a născut.
Şi acum ...
Biserică împodobită cu multe feluri de fapte bune şi strălucită a Celui Preaînalt, cunoscându-te pe tine, Preasfântă Fecioară, te lăudăm cu dreaptă credinţă şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Ziditorul a toate şi Mântuitorul sufletelor noas-tre, lăudaţi-L popoare pe Hristos Dumnezeul nostru şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, care ai născut şi iarăşi fecioară ai rămas; nu este lucru al firii, ci al po-gorârii lui Dumnezeu. Pentru aceasta pe tine, ca pe ceea ce numai tu singură te-ai învrednicit dumnezeieştilor minuni, pururea te mărim.
A lăuda cu cântări Naşterea ta şi a tâlcui chipul ei
340
şi îngerilor şi oamenilor este cu neputinţă, Maică nestri-cată, Mireasă nenuntită, cea între femei cu dar dăruită, pururea Fecioară.
Toată nădejdea mântuirii mele întru tine o pun, cu credinţă neîndoită şi cu dorire înfocată, Preacurată, mân-tuieşte-mă pe mine cel ce scap la tine, ceea ce singură eşti nădejdea mea cea tare şi scăparea mea cea prea ne-zdrobită.
Slavă ...
Mântuitorule, lacrimile mele pâine să mi se facă mie şi ziua şi noaptea, ca să plâng şi să-mi spăl întină-ciunea cea cu greu de spălat cu care din nebunia mea s-a mânjit inima mea, şi mai mult decât zăpada să mă al-besc, mărindu-Te pe Tine şi pe ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Stăpână, cu adevărat şi chiar pe Dumnezeu singură născându-L, cu adevărat şi chiar şi de Dumnezeu Năs-cătoare te-ai numit, cu chemare dumnezeiască potrivit naşterii, îmbogăţindu-te după cuviinţă cu dumnezeiască numire.
341
JOI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Celui ce a cufundat pe Faraon în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare, s-a arătat toată dorire şi dulceaţă de mântuire, care goneşte toată amărăciunea cea din patimi şi din greşeli de la robii tăi.
Cuvântul cel subţire al dumnezeieştilor tale rugă-ciuni, cu totul fără prihană, opreşte viforul dulceţilor şi al patimilor mele, ca să slavoslovesc cu alinarea inimii puterea ta cea neasemănată.
Slavă ...
Cela ce voieşti milă, nu jertfă, ca un Milostiv, şi toate lucrurile Tale le ţii cu mila Ta, Mântuitorule, Unu-le Milostive, miluieşte-mă pe mine cel nemilostiv, pen-tru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum ...
Mă tânguiesc şi suspin cugetând la lucrurile mele cele vrednice de toată munca şi pedeapsa, însă cutezân-du-mă la îndurările Tale, întru rugăciune aduc Ţie pe ceea ce Te-a născut pe Tine.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întărirea mea Te fă, Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat pământul peste ape, şi mă izbă-
342
veşte, ca un Dumnezeu, de toată primejdia.
Cuvântul lui Dumnezeu, întru începuturi întinzând cerurile ca o piele pe nimic, cer cuvântător şi însufleţit te-a întemeiat pe tine, Curată, pe pământ, şi ca un Soare frumos, răsărind dintru tine, luminează pe cei ce te cins-tesc pe tine.
Cheltuind traiul vieţii mele întru lenevire şi ajun-gând la sfârşit şi la apusurile vieţii, cu credinţă am aler-gat la tine, Cinstită, răsăritul cel gândit al Soarelui Celui neînserat, ca să nu mă apuce întunericul.
Slavă ...
Iisuse, Cuvinte, Soarele cel neapus al dreptăţii, Cela ce ai îndreptat toate cu darul Tău, dă-mi mie ca întru dreptate să mă arăt feţii Tale şi când mi se va arăta mie slava Ta, satură-mă, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de durere şi fără de patimă, cercetează durerile inimii mele celei mult pătimaşe cu dumnezeiască cercetarea ta, că tu eşti, Stăpână, cercetarea, acoperământul şi sprijinul lumii.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău, Doamne, şi m-am temut; în-ţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat; că prin Cru-cea Ta ai stricat moartea, dăruindu-ne nouă viaţă.
Pe Cuvântul cel de o fiinţă cu Tatăl, netâlcuit sub ani L-ai născut, Fecioară, pe Cel iubitor de oameni şi fără de ani, Care S-a făcut Om ca să mântuiască pe om.
Milostivirea şi dragostea ta tinde-le peste robii tăi, Curată, care de-a pururea te roagă pe tine şi cu rugăciu-
343
nile tale izbăveşte-i de munca cea înfricoşată.
Slavă ...
Ceea ce ai născut cu trup pe Cel fără de ani, roa-gă-L ca să ne izbăvească pe noi din patimile cele de mulţi ani, pe noi cei ce te lăudăm pe tine, cea cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Cu credinţă adevărată şi fierbinte alerg către tine şi strig, cea cu totul fără prihană: Tu fii-mi mie curăţi-toare de greşelile cele multe, izbăvindu-mă şi mântu-indu-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând, Cuvinte, la slava şi lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care ni l-ai dat nouă armă de ajutor.
Maica Iubitorului de oameni şi a lui Dumnezeu Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, curăţire de gre-şeli trimite, cu rugăciunile tale, celor ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări te cinstesc pe tine.
Stăpână, Maica lui Dumnezeu, dă-mi dezlegare greşelilor mele şi-mi înviază sufletul cel cumplit omo-rât, ceea ce ai născut lumii Viaţa cea fără de moarte şi ipostatică.
Slavă ...
Numai eu singur Te-am întărâtat pe Tine, mai mult decât orice om, Milostive, şi bunătatea Ta spre urgie am pornit-o; ci cu rugăciunile cele sfinte ale Maicii Tale celei nestricate mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Cetele îngerilor le-ai covârşit, ca ceea ce ai întru-pat pe Dumnezeu; iar eu pe toţi covârşindu-i cu păca-
344
tele, mă înfricoşez şi tremur, şi te rog pe tine, Stăpână, mântuieşte-mă.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necă-jit, pentru că m-am înfipt în tina adâncului multor gre-şeli, şi arătâdu-Te m-ai scos din stricăciune.
Dăruieşte-mi mie, Stăpâne, ca un Bun, inima cea zdrobită a vameşului, lacrimile desfrânatei, mărturisirea şi pocăinţa lui Manase şi întoarcerea cea fierbinte a nini-vitenilor.
Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut Curăţirea şi pe Făcătorul de bine al păcătoşilor, te rog pe tine, dez-leagă-mi, cu rugăciunile tale cele de Maică, vinovăţiile greşelilor mele cele nemăsurate, că ai putere, ca o Maică, către Fiul tău.
Slavă ...
Hristoase, pe noi cei lepădaţi dedemult de la faţa Ta, cu judecata Ta cea prea dreaptă, iarăşi ne-ai chemat, ca un Milostiv, prin venirea Ta cea dumnezeiască; şi acum, Bunule, primeşte-ne pe noi cei ce am păcătuit şi izbăveşte-ne de cele rele, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum ...
Pe tine, ca pe o singură bună şi ca pe o frumoasă între femei, ca pe o neîntinată toată şi sfântă, ca pe o sfinţită, ca pe o cinstită şi neîntinată, ca pe o mai curată decât toată făptura, aflându-te Ziditorul, S-a sălăşluit întru tine.
Sedealna:
Zămislit-ai fără de sămânţă în pântecele tău, Fe-
345
cioară, Născătoare de Dumnezeu, pe Cela ce L-ai văzut spânzurat pe Cruce. Deci, roagă-L neîncetat pentru su-fletele noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tiranica poruncă tinerii n-au ascultat şi de cuptor nu s-au îngrozit, iar lui Dumnezeu au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Aflându-mă în nedumerire şi în necaz şi în pri-mejdii, Preaneîntinată, cu inimă fierbinte te chem pe tine: Întâmpină-mă şi mă mântuieşte şi îmi dă mie, Fe-cioară, mângâiere.
Având sufletul omorât cu călcările de poruncă cele grele, pe tine, ceea ce ai omorât iadul cu Naşterea ta, te rog, Stăpână, înviază-mă, cu chipurile pocăinţei.
Slavă ...
Pe Maica Ta o aduc Ţie, Mântuitorule, întru rugă-ciune, Iubitorule de oameni, pe care primind-o, izbăveş-te-mă de greşeli şi de judecata ce va să fie şi de munca cea veşnică.
Şi acum ...
Înălţimea şi adâncul şi lungimea şi lăţimea întregii zidiri văzute, mărimea Naşterii tale, Stăpână, le covâr-şeşte, că ai întrupat mai presus de cuvânt pe Ziditorul acesteia.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu ...
346
Mântuieşte-mă din stricăciune şi din primejdii şi din patimi, Preasfântă, căci către tine alerg, ceea ce eşti nădejdea mea şi dumnezeiasca mântuire.
În ceasul sfârşitului de la pârâşii cei cumpliţi sco-ţându-mă, Stăpână Fecioară, către dumnezeiasca sălăş-luire tu însăţi mă povăţuieşte.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Să lăudăm pe Fecioara cea singură între femei bi-necuvântată; pe Hristos preaînălţându-L şi proslăvin-du-L întru toţi vecii.
Şi acum ...
Deşteaptă-te, o, suflete, şi căzând la Născătoarea de Dumnezeu, strigă: Nădejdea şi mântuirea tuturor, iz-băveşte-mă de focul cel veşnic.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu şi Pricinui-tor al fiinţei tuturor, pe Hristos să-L preaînălţăm şi să-L slavoslovim întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, pe Cuvântul întrupat fără de sămânţă dintru tine, cu dumnezeiască cuviinţă L-ai născut; pentru aceasta pe tine te mărim.
Fecioară, roagă pe Făcătorul şi Ziditorul meu să mă izbăvească de judecata cea înfricoşată şi viaţă mie să-mi dăruiască.
Maică Fecioară Curată, cea cu totul fără prihană, izbăveşte de întinăciunile cele sufleteşti turma ta, care te măreşte pe tine.
347
Slavă ...
Stăpâne Hristoase, Născătoarea de Dumnezeu Îţi aduce Ţie rugăciune pentru mine, pe care primind-o, iz-băveşte-mă de toată munca.
Şi acum ...
Stăpână, totdeauna te rog pe tine: Izbăveşte sufle-tul meu cel smerit de osânda ce va să fie şi de muncă.
348
VINERI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Toiagul lui Moisi cu dumnezeiască putere Marea Roşie a despărţit şi pe popor l-a trecut, care cânta şi zi-cea: Să cântăm minunatului Dumnezeului nostru cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Fecioară, ai covârşit cetele îngerilor cele fără de trupuri, întrupând pe Dumnezeul Cel fără de trup; pentru aceea te rog, Preacurată: Omoară toate patimile trupului meu.
Binecuvântată Fecioară, ceea ce eşti plină de dar, umple de dar gândul meu şi luminează-mi sufletul, ca pururea să te binecuvintez pe tine, ceea ce cu binecuvân-tări ai încununat pe oameni.
Slavă ...
Cu apele cele izvorâtoare de viaţă, Fecioară, adapă sufletul meu cel topit de arsura păcatului ca să odrăslesc, Preacurată, spicul cel roditor al dumnezeieştii umilinţe.
Şi acum ...
Avându-te mare zid, voi covârşi zidirea multor pă-cate, îngrădindu-mă cu acoperământul tău, ceea ce eşti singură mântuirea oamenilor, singură chemarea lui Adam cel căzut.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-mă, Doamne, întru mărturisirea dreptei credinţe, ca să nu mă clătească pe mine vrăjmaşul până 349
în sfârşit.
Divan groaznic şi înfricoşat mă aşteaptă pe mine cel ce am păcătuit, la care groaznic voi fi judecat, Fe-cioară Preacurată; una ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Judecătorul Cel veşnic, pe Acesta roagă-L ca să mă iz-băvească atunci de munca cea cumplită.
Preaslăvite s-au grăit pentru tine, cetatea lui Dum-nezeu, precum zice proorocul; roagă-L pururea pe Dân-sul, ca pe Domnul slavei, ceea ce eşti una bună, ca să facă părtaşi slavei pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc.
Slavă ...
Odinioară, grăitorul de Dumnezeu te-a văzut pe tine, Preacurată, carte întru care s-a scris Cuvântul cu puterea Tatălui; pentru aceea roagă-te să mă scrie în cartea vieţii, rupând zapisul cel rău al păcatelor mele.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, acum având îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, pe cei ce te laudă cu dragoste, izbăveşte-i de greşeli şi de boli şi de primejdii, ca toţi pururea să te slăvim.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Doamne, şi de lauda Ta toate le-ai umplut; slavă puterii Tale, Iubitoru-le de oameni.
Preacurată Fecioară, deşertându-se dintru tine, Mi-rul, Ziditorul zidirii, toate le-a umplut de bună mireas-mă, cu dumnezeieştile cunoştinţe ale preaslăvite-i voii Lui.
Cela ce a răsărit din pântecele tău, Fecioară Prea-
350
curată, pe toate le-a luminat cu dumnezeieşti străluciri de soare; pentru aceea luminează-mă pe mine cel întune-cat cu patimile.
Slavă ...
Umbrele Legii şi dumnezeieştile grăiri ale prooro-cilor cu taină te-au arătat pe tine, Fecioară, că vei naşte pe Dătătorul de Lege; pentru aceasta îndreptează-mă pe mine cel ce te laud, Maică dumnezeiască.
Şi acum ...
Pentru proorocii Tăi, Cuvinte, pentru dumnezeieş-tii şi cinstiţii Tăi mucenici, pentru cuvioşii şi drepţii Tăi, şi pentru ceea ce Te-a născut, Iubitorule de oameni, mân-tuieşte poporul Tău.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pe mine cel întunecat cu noaptea patimilor, lumi-nează-mă, Lumina cea neapropiată, ca mânecând să strig Ţie: Lumină şi pace sunt poruncile Tale.
Vicleanul veliar m-a lovit cu bube şi tot rănit fă-cându-mă, m-a lăsat abia viu; ci tu, Stăpână, cu doctoria ta, vindecă-le şi mă înviază.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti tare îndrep-tare celor căzuţi, cu rugăciunile tale cele de Maică, ri-dică-mă pe mine cel ce zac, mântuieşte-mă pe mine cel pierit şi luminează mintea mea, rogu-mă.
Slavă ...
Semnele Naşterii tale, adunarea proorocilor cu tai-nă le învăţau pentru că munte umbrit, munte netăiat, munte gras şi închegat, în multe feluri, pe tine te-a arătat.
Şi acum ...
Omoară-mi cugetul cel pământesc al trupului meu,
351
de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Viaţa, Care cu moartea pe moarte, prin dumnezeiasca putere de tot a pierdut-o, Preasfântă Curată.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Din pântecele chitului striga proorocul: Scoate din stricăciune viaţa mea. Iară noi strigăm Ţie, Atotputernice Mântuitorule: Miluieşte-ne pe noi.
Iona, înghiţit fiind de fiara cea din mare, preaslăvit închipuia îngroparea şi învierea Celui Născut dintru tine, Fecioară; pentru aceasta, te rog, Preacurată, răpeşte-mă de la fiara dezmierdărilor celor purtătoare de moarte.
Acum, cuprins fiind de dormitarea răutăţii, am că-zut în somnul păcatului, ceea ce eşti cu totul fără priha-nă, şi zac pe patul deznădăjduirii; ci cu neadormită rugă-ciunea ta, Preacurată Fecioară, luminează-mă, ridică-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Nu mă pricep şi mă cutremur când Te iau în minte, Doamne, şezând pe scaunul slavei Tale, că sunt înconju-rat de adâncul păcatelor; ci având noianul milostivirii, miluieşte-mă şi pe mine, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Nici un folos nu-ţi va fi, o, suflete al meu, din ma-teria pentru care te sârguieşti şi pentru care în deşert te topeşti cu grijile vieţii, ci toată grija arunc-o spre Dom-nul, Cela ce te va judeca şi cu lacrimi strigă: Stăpâne, Iubitorule de oameni, mântuieşte-mă cu solirile celeia ce Te-a născut.
352
Sedealna:
Fecioară, punându-mi eu pe dinafară nume de evla-vie, înlăuntru sunt batjocura curviei şi râs al trufiei mă văd. Pentru că de două fiare potrivnice una alteia sunt cuprins din neluarea aminte a mea. Drept aceea, izbă-veşte-mă, că tu eşti bucuria şi nădejdea sufletului meu.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De tinerii Tăi cei din cuptor nu s-a atins focul, nici i-a supărat; atunci acei trei ca dintr-o gură cântau şi bi-necuvântau, zicând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părin-ţilor noştri.
Cei trei tineri din mijlocul cuptorului mai înainte au închipuit Naşterea ta, că născând Focul nu te-ai ars. Pentru aceea, Preacurată, arde patimile inimii mele celei materialnice.
Fecioară, ceea ce ai născut Focul dumnezeirii, arde uscăciunile patimilor mele şi cu lumina pocăinţei strălu-ceşte-mă pe mine, rogu-mă, Preacurată.
Slavă ...
Izvoare de tămăduiri tuturor izvorăşti, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut Izvorul vieţii; ci cu rugăciu-nea ta cea caldă curăţeşte-mă de întinăciuni, dumneze-iască Mireasă.
Şi acum ...
Toate semnele dumnezeieştii tale Naşteri văzân-du-le dumnezeieştii prooroci, cu bucurie lăudau, strigând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel înfricoşător heruvimilor ...
353
Cel mai mare dintre prooroci, cu dumnezeiască a-rătare, mai înainte uşă te-a văzut, Preacurată, prin care a intrat şi a ieşit Dumnezeu, lăsându-te pe tine pecetluită şi uşile cerului a le deschide celor ce strigă: Toate lucru-rile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.
Preacurată, ai născut mai presus de pricină Fiu Sfânt, pe Cel ce dăruieşte sfinţenie celor ce-L sfinţesc pe Dânsul; pentru aceea umple de sfinţenie cugetul şi sufletul meu care strigă: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Acum rupe lanţul răutăţilor mele cu dumnezeiasca suliţă a Fiului tău, Cel ce a rupt legăturile iadului, şi lu-minează-mă cu podoabele nepătimirii, de Dumnezeu dă-ruită, ca să strig: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum ...
Soborul dumnezeieştilor prooroci, adunarea apos-tolilor şi ceata mucenicilor, Te roagă pe Tine, Hristoase, ca să izbăveşti de toată nevoia, pentru solirile Maicii Tale, pe cei ce cu credinţă strigă: Toate lucrurile Dom-nului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cel înfricoşat heruvimilor şi minunat serafimi-lor, şi Făcător al lumii, preoţi şi slugi, şi duhurile drep-ţilor lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bucură-te, Mireasă luminoasă, Maică primitoare
354
355
de Lumină; bucură-te, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput; bucură-te, cea mai cinstită decât înşişi heruvimii, care ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.
Întru lenevire am cheltuit viaţa mea şi am ajuns către sfârşit fără de roadă, eu ticălosul; ci tu, Maică ne-ispitită de bărbat, dă-mi pocăinţă şi iertare greşelilor, ro-gu-mă, cu rugăciunile tale cele către Stăpânul.
Cetele cinstitelor puteri cele de sus, sfinţilor tăinu-itori prooroci, slăviţilor mucenici, dumnezeieştilor apos-toli, cu Născătoare de Dumnezeu, stând lângă Dumne-zeu, rugaţi-vă neîncetat ca să ne izbăvim de toată vătă-marea.
Slavă ...
Din toate părţile acum spre cele mai rele mă în-tind, că pe suflet defăimându-l, trupului m-am făcut rob. Vai mie! Ce voi face? Cum voi fugi de munci? Cum voi dobândi mântuire? Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, fii mie ajutătoare şi mă mântuieşte.
Şi acum ...
Singură ai născut, de Dumnezeu fericită, pe Fiul cel fericit, Cel ce arată fericiţi pe toţi cei ce te slăvesc pe tine, Fecioară. Pentru aceasta mă rog ţie: Învredniceş-te-mă părţii celor fericiţi.
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a cufundat to-iagul lui Moisi, cel ce a făcut minuni dedemult, în chi-pul Crucii lovind şi despărţind marea, şi pe Israil fugă-torul, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cân-ta cântare lui Dumnezeu.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Bucură-te, izbăvirea blestemului celui dedemult şi izvorul binecuvântării; bucură-te, Maica vieţii, surparea iadului şi omorârea morţii; bucură-te, dezlegătoarea în-tristării şi încăperea cea desfătată a bucuriei; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată.
Bucură-te, cea cu totul fără prihană, căruţa Cuvân-tului cea cuvântătoare şi însufleţită; bucură-te, căruţa cea davidicească cu multe nume numită, căruţa lui Dum-nezeu cea cu miile înmulţită; bucură-te, ceea ce cu ne-asemănare covârşeşti pe heruvimi şi mai presus te porţi decât serafimii.
Slavă ...
Bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai sfinţită decât puterile cele gândite; bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât toată firea cea zidită; bucură-te, palatul lui Dumnezeu; bucură-te, scaun de foc; bucură-te, sfeşnic mult luminos; bucură-te, ceea ce eşti cu mii de nume numită, Stăpână.
Şi acum ...
Bucură-te, neîntinată, ceea ce ai odrăslit toiag din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce prin odrăslirea to-iagului lui Aaron, ai fost închipuită mai înainte cu taină şi cu adâncime; că precum acela nucile, aşa şi tu pe Hristos L-ai înflorit.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cel ce ai întărit cerurile cu pricepere şi ai înteme-iat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubito-rule de oameni.
Bucură-te, Stăpână, arma cea prea puternică a cre-dincioşilor; bucură-te, părtinitoarea cea tare; bucură-te, sprijinire; bucură-te, ajutătoarea păcătoşilor; bucură-te, zidul celor ce te cheamă pe tine; bucură-te, bucuria lumii.
Bucură-te, întemeiată proptea a mântuirii oameni-lor; bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei, prin care au luat iarăşi buna moştenire cea dedemult; bucură-te, ceea ce iarăşi ne-ai deschis raiul.
Slavă ...
Bucură-te, rugule nears; bucură-te, căruţa Luminii; bucură-te, norul Soarelui; bucură-te, preavestită şi mult propovăduită, scaunul Împăratului; bucură-te, cetate în-sufleţită a lui Hristos, Dumnezeului celui viu.
Şi acum ...
Bucură-te, Curată Stăpână, Maică neispitită de nun-tă; bucură-te, holdă nearată şi nelucrată, care ai lucrat pe Lucrătorul tuturor; bucură-te, pământule care ai răsărit Adevărul.
357
Cântarea a 4-a, Irmos:
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce n-ai lăsat sâ-nurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă pu-terii Tale, Iubitorule de oameni.
Ceea ce eşti răsărit al razei Părinteşti şi al Soarelui Care a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl; bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, norul cel uşor şi însufleţit; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, ceea ce eşti bine-cuvântată; bucură-te, cea proslăvită şi cu totul fără pri-hană.
Stăpână, tu eşti cădelniţa de aur a Cărbunelui celui nesuferit şi nematerialnic întru care s-a ars zapisul cel rupt al neascultării lui Adam; pentru aceasta strig ţie «bucură-te», prin care s-a dat tuturor bucuria şi desfăta-rea şi îndulcirea.
Slavă ...
Tu eşti slava oamenilor, şi lauda şi fala şi cununa şi coroana îngerilor; pentru aceasta pământul şi cerul o Biserică prea alcătuită şi prea tocmită alcătuind, strigăm ţie: Bucură-te, Stăpâna lumii; bucură-te, ajutorarea tutu-ror oamenilor.
Şi acum …
Ceea ce eşti pat cinstit, înconjurat de şaizeci de puternici, pe care Solomon mai înainte l-a închipuit; bu-cură-te, Fecioară, sicriul cel aurit al sfinţeniei celei gân-dite; bucură-te, cleştele cel dumnezeiesc; bucură-te, rug de foc purtător; bucură-te, uşă şi scară şi pod.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti
358
Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
În vremea ieşirii mele dă-mi mie să trec fără de întristare stăpânirea cea gândită şi mulţimea cea tiranică din văzduh, ca să strig ţie, Stăpână, cu bucurie «bucu-ră-te»; bucură-te, nădejdea cea neruşinată a tuturor.
Ca ceea ce ai zămislit Bucuria, bucură-te, cea cu totul fără prihană; bucură-te, Preacurată; bucură-te, floa-rea curăţiei cea dulce mirositoare, cu roşu vopsită; bucu-ră-te, trandafirul fecioriei cel cu roşeală roşu vopsit şi grădina cea bine mirositoare a lui Dumnezeu.
Slavă ...
Bucură-te, clondirul cel tainic, care izvorăşte mirul cel bine mirositor; bucură-te, dumnezeiască fântână care ai izvorât Apa cea vie; bucură-te, Stăpână, via cea nelu-crată care ai rodit Strugurul vieţii.
Şi acum …
Bucură-te, uşă neumblată, prin care a trecut Însuşi Hristos Domnul; bucură-te, ceea ce ai deschis uşile raiu-lui cu Naşterea ta; bucură-te, prin care se bucură cerul şi pământul dănţuieşte, ceea ce ai împreunat cele de sus cu cele de jos.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărăde-legile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, ro-gu-mă, căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Bucură-te, Stăpână, scoică însufleţită şi cochilie care, din sângiurile tale cele preacurate, ai roşit haina Împăratului tuturor, cea roşie în chipul porfirii; bucură-te, 359
Prealăudată, ceea ce ai acoperit goliciunea lui Adam.
Pâinea cea simţită întăreşte inimile oamenilor, Fe-cioară, fireşte, iar pe sufletele creştinilor le împuterniceş-te sfânt numele tău cel lăudat; pentru aceasta toată limba cu bucurie îţi strigă ţie «bucură-te».
Slavă ...
Bucură-te, sfeşnicul cel cu strălucire de aur; bucu-ră-te, sicriu de Dumnezeu încăpător; bucură-te, cort; bu-cură-te, munte sfânt; bucură-te, cetatea cea însufleţită a Dumnezeului celui viu; bucură-te, palatul lui Hristos; bucură-te, dumnezeiască Biserică mult luminoasă.
Şi acum …
Bucură-te, Preacurată şi cu totul fără prihană, floa-rea cea prea aleasă a firii; bucură-te, ceea ce eşti de obşte iubirea de cinste a neamului omenesc şi dar de Dumne-zeu dat; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta firea cea necinstită a oamenilor.
Sedealna:
Bucură-te, scaunul lui Dumnezeu cel în chipul fo-cului; bucură-te, Fecioară, ceea ce eşti jilţ împărătesc, pat cu porfiră aşternut, cămară cu porfiră aurită, hlamidă cu roşu vopsită, sălaşul cel preacinstit, căruţa cea purtă-toare de fulgere, sfeşnicul cel mult luminos; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, cetatea cea cu douăsprezece zidiri şi uşa cea cu aur ferecată, şi casa cea în chipul lu-minii, masa cea cu strălucire de aur, locaşul cel împodo-bit de Dumnezeu; bucură-te, Mireasă slăvită, cu picături de soare împodobită; bucură-te, singura buna cuviinţă a sufletului meu.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bu-
360
curos picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ceea ce eşti singură neispitită de bărbat; bucură-te, cea singură nestricată, Stăpână, Fecioara şi Maica, Năs-cătoarea de Prunc şi cea neispitită de nuntă; bucură-te, taina cea străină şi înfricoşată; bucură-te, desfătarea în-gerilor; bucură-te, bucuria oamenilor.
Sioane, cetate însufleţită a lui Hristos, Împăratul împăraţilor, pentru care preaslăvite s-au grăit; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu; bucură-te, scară prin care ne mutăm de pe pământ la cer şi din stricăciune la viaţă.
Slavă ...
Rai de Dumnezeu sădit, grădină bine mirositoare de Dumnezeu odrăslită, te-ai arătat, Fecioară, care ai în-florit Floarea nemuririi; pentru aceasta cu un glas «bu-cură-te» strigăm ţie; bucură-te, dătătoarea bucuriei; bu-cură-te, izvorule al dulceţii.
Şi acum …
Preacinstită Stăpână, izbăveşte-mă din necinstea patimilor, ca să-ţi strig ţie cu bucurie «bucură-te»; bucu-ră-te, izvorul curăţiei; bucură-te, cămară a toată curăţia; bucură-te, lăcaşul lui Dumnezeu; bucură-te, încăperea lui Hristos.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De şapte ori cuptorul ...
Bucură-te, toiag care ai odrăslit din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce neudat ai înflorit pe Hristos, Floarea cea frumoasă; bucură-te, munte gras; bucură-te, cortule umbrit; bucură-te, muntele lui Dumnezeu întru care a binevoit a locui Cuvântul Cel mai înainte de toţi
361
vecii.
Cu toiagul cel de fier al sprijinirii tale celei tari, ca pe nişte câini ce latră şi ca pe nişte fiare ce răcnesc, care înconjoară smeritul meu suflet, goneşte patimile care cum-plit mă înconjoară, ca să strig ţie, Fecioară, bucură-te.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Toată te-ai înfrumuseţat, născând pe Hristos Cel frumos cu frumuseţile mai mult decât fiii oamenilor, ceea ce eşti frumoasă între femei; pentru aceasta, bucurân-du-ne, strigăm ţie «bucură-te»; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Curată, cea cu dar dăruită; bucură-te, ceea ce eşti mai slăvită decât toată făptura.
Şi acum …
Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, muntele cel netăiat pe care mai înainte l-a văzut Daniil, din care s-a tăiat Piatra cea din capul unghiului; bucură-te, cleşte de Dumnezeu primitor şi de Cărbune purtător; bucură-te, ceea ce eşti mai sfântă decât îngerii cei fără de materie; bucură-te, cea mai cinstită decât toată zidirea.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iară văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Iz-băvitorului a strigat: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lău-daţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, şi marginile pă-mântului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oameni-lor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoa-re, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
362
Iată toate neamurile te fericesc pe tine, cea de-a pururea fericită, precum mai înainte ai proorocit, de Dumnezeu Născătoare, din Duhul cel Dumnezeiesc, şi ţie, ca ceea ce ai născut Bucuria, îţi strigăm «bucură-te»; bucură-te, vistieria vieţii; bucură-te, fântână care izvo-răşti miere sufletească.
Stăpână Curată, tu ai îndreptat alunecarea strămo-şului Adam şi întristarea strămoaşei Eva ai întors-o întru bucurie. Deci, ca ceea ce eşti pricina bucuriei, strigăm ţie «bucură-te»; bucură-te, bucuria credincioşilor; bucu-ră-te, veselia creştinilor.
Slavă ...
Vrednic lucru este a striga ţie «bucură-te», că întru tine fiinţeşte Bucuria cea pururea vecuitoare, Fecioară Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, S-a sălăşluit; bucu-ră-te, raiule al desfătării; bucură-te, izvorul nemuririi cel cu curgere de aur; bucură-te, ceea ce reverşi frumuseţea cea adevărată.
Şi acum …
Pătrunde inima mea cu săgeata cea dulce a dorului tău, Prealăudată, şi mă sileşte să strig ţie «bucură-te» şi totdeauna să cânt: Bucură-te, limanul cel liniştit; bucu-ră-te, marea cea preadulce şi neumblată, care a înecat pe faraonul cel gândit.
363
DUMINICĂ SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Apa trecând-o ca pe uscat israiliteanul şi din răuta-tea Egiptului scăpând, striga: Izbăvitorului şi Dumneze-ului nostru să-I cântăm.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, auzi gla-sul meu când mă rog eu către tine şi când ridic mâinile mele către icoana ta, ceea ce eşti cu totul binecuvântată.
Fii-mi mie, Fecioară, scăpare şi ajutătoare către lu-crarea bunătăţilor, şi a întregii vieţi povăţuire şi îndrep-tare către dumnezeiasca aşezare.
Slavă ...
Izbăveşte-mă de gheena, pe care însumi mie prin lucruri necuvioase mi-am pricinuit-o, Izbăvitorule, şi cu rugăciunile Maicii Tale, desfătării celei veşnice învred-niceşte-mă.
Şi acum …
Tu eşti tăria neputinţei mele, a minţii mele celei deznădăjduite nădejdea, a inimii mele celei întunecate tu eşti lumina, viaţa şi mângâierea.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugu-lui ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor şi
364
credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.
Dă-mi mie a te vedea cu mintea totdeauna şi împre-jur a mă străluci cu prea dulce lumina ta, Stăpână, spre veselia şi bucuria cea negrăită a smeritei inimii mele.
Plâns neîncetat, lacrimi necontenite, dumnezeiască frică în inimă aşezată, umilinţă fierbinte, smerenie cura-tă şi zdrobire inimii, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, dă-mi mie şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Pe pământ păcătuind, de cer mă tem, că acesta îmi va fi mie pârâş la judecata acestora, ci aici, miluieşte-mă, Mântuitorule Milostive, şi atunci iartă-mi greşelile mele, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Sârguinţă a minţii, dor arzând de-a pururea, dragos-te fierbinte de pocăinţă, osârdie înnoită dă-mi mie, Prea-lăudată, ca aici plângând, să dobândesc acolo mângâiere veşnică.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cuvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiasca vedere proorocul mai înainte a cunoscut că Te vei întrupa şi, cutremurându-se, mărea puterea Ta.
Fecioară curată, ceea ce eşti nor al Soarelui Celui cu aur strălucitor şi cu totul luminos, Care a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl, luminează-mi întunericul şi cu lumina ta cea dulce mângâie durerea sufletului meu şi necazul inimii mele.
Niciodată să nu încetezi a mă acoperi, că pe tine singură te am scăpare, întru ispite sprijinitoare, întru pri-
365
mejdii izbăvitoare, întru împresurări mângâietoare, întru nevoi părtinitoare, întru întristări veselie şi întru neca-zuri bucurie, Stăpână.
Slavă ...
Pe Manase, Milostive, mai înainte l-ai miluit şi vieţii pildă l-ai pus, de neasemănată îngăduinţa, de înde-lunga-răbdare şi de multa bunătate a Ta. Şi pe mine a-cum, cu solirile Maicii Tale, dacă cu milostivire mă vei mântui, Îndurate, pilda cea dintâi o covârşeşti.
Şi acum …
Ceea ce ai izvorât Curăţirea vieţii, Izvorul cel ne-muritor, Care se deşartă cu deşertare nedeşertată, şi nu se deşertează nicidecum, ci când se deşartă, poezit şi ne-deşertat şi plin se arată, Fecioară neispitită de nuntă, vi-eţii celei fără de moarte învredniceşte-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt pacea Ta ne-o dă nouă, Iubito-rule de oameni.
Arată ochii mei nori de ape izvorâtori, de Dumne-zeu Născătoare, de lacrimi calde şi de ape fierbinţi, care plouă picăturile cele dese, şi cu strâmtorarea şi cu tescu-irea inimii mele deschizându-se, Curată.
Ca cela ce viaţă cu multe lacrimi şi ca cela ce drum mult suspinător săvârşesc, te rog pe tine, Fecioară, dă-mi mie spre mângâiere şi spre răsuflare, a mult pătimaşei şi mult chinuitei mele inimi, luminată pomenirea ta.
Slavă ...
Din inimă suspin şi nu am, Stăpâne, pe cel ce mă miluieşte, şi cu amar lăcrimez şi nimenea nu mă milu-
366
ieşte, Iubitorule de bine. Deci, Tu singur, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut, mă mântuieşte, ca un Bun şi Milostiv şi Care pe toate le poţi cu stăpânirea Ta.
Şi acum …
Cu luminosul veşmânt al veseliei celei gândite şi al bucuriei celei mântuitoare şi cu haină curată îmbra-că-mă, ca din cămară să nu fiu lepădat afară, neavând îmbrăcăminte vrednică de nuntă, Născătoare de Dumne-zeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Doamne, Cela ce pe Iona singur în chit l-ai sălăş-luit, şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din stricăciune mântuieşte-mă.
Mă tânguiesc şi suspin, şi plâng şi mă jelesc, tân-guindu-mă, când îmi aduc aminte de înfricoşata venire a Fiului tău şi văd lucrurile mele, şi mă tem şi mă înfrico-şez de neamăgita judecată, Mireasă a lui Dumnezeu.
Neîntinată, neispitită de nuntă, Fecioară, sufletul meu cel întinat cu dezmierdările, prin baia dumnezeieş-tii umilinţe şi a lacrimilor celor curgătoare, spală-mă, şi de înfricoşata muncă a focului celui nestins, izbăveşte-mă.
Slavă ...
Nu am îndrăzneală, Îndurate, după ce am păcătuit, să caut şi să văd la nemăsurata înălţime a cerului, nici să mă numesc fiu al Tău, eu desfrânatul; ci Tu, Cela ce ai nemăsurată milă, pentru rugăciunile Maicii Tale în dar mă miluieşte.
Şi acum …
De Dumnezeu Născătoare roagă pe Dumnezeu Cu-
367
vântul, pe Care din coapsele tale cele curate L-ai născut, să-mi de-a dezlegare de păcate şi împărtăşirii Lui celei prea dulci şi stării aleşilor să mă învrednicească în cea-sul judecăţii.
Sedealna:
De văpaia gheenei şi de ardere, de scrâşnirea din-ţilor şi de plângerea cea prea jalnică, şi de despărţirea cea prea amară, de moştenirea şi de adunarea sfinţilor, aducându-ţi aminte suflete al meu, îngrozeşte-te, şi sus-pină şi sârguieşte-te a şterge zapisele nenumăratelor tale datorii, cu lacrimi de umilinţă, ajutătoare neruşinată a-vând pe Maica lui Dumnezeu cea Curată; că prin ea se dă iertare celor ce cu dreaptă credinţă o slăvesc pe dânsa ca pe Născătoarea de Dumnezeu.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii cei ce au mers din Iudea în Babilon dede-mult, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântare din buze necurate, aduc ţie celei Preacura-te, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te să mă izbăvesc de gânduri necurate şi de întinăciunile trupului, o, Doam-nă, neîntinată.
Deschis-ai uşile raiului, pe care le-a încuiat oame-nilor strămoaşa; pentru aceea, Maica lui Dumnezeu, des-chide-mi şi mie uşile pocăinţei, uşa raiului deschizându-mi-o mie.
Slavă ...
Pe mine cela ce sunt cu covârşire mai necurat decât toate neamurile şi diavolii, Milostive Hristoase, miluin-du-mă, pentru mulţimea milei Tale, curăţeşte-mă şi de
368
gheena izbăveşte-mă cu solirile Maicii Tale celei Prea-curate.
Şi acum …
Arată iubirea ta de oameni, ceea ce ai născut pe Stăpânul Cel iubitor de oameni, pentru mine săracul şi cel cu adevărat fără de omenie, şi cu iubire de oameni miluieşte urâciunea de oameni a mea.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a proslăvit …
Fecioară, ceea ce eşti scăparea păcătoşilor, curăţi-toarea smeriţilor, sufletul meu cel chinuit şi necăjit, şi totdeauna cu întunecarea tescuit, cu lumina ta cea prea dulce, cu gândită mângâiere, alină-l şi cu totul liniştit arată-l.
Pe mine cel omorât înviază-mă, cel îngropat scoa-lă-mă, pe mintea mea cea căzută la pământ ridică-o, ceea ce ai înviat pe cei morţi cu Naşterea ta cea de viaţă purtă-toare, ca ceea ce pe Însăşi Viaţa întru adevăr o ai născut, Marie, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti prea bine-cuvântată şi prea proslăvită şi cu dar dăruită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ştim, Stăpâne, bogăţia nemăsuratei şi multei milos-tivirii Tale, noi cei ce credem întru Tine, pentru aceea cădem la Tine împreună cu desfrânatul, toţi cu fierbin-ţeală; primeşte-ne pe noi cei ce am păcătuit şi năzuim la tine, pentru rugăciunile Maicii Tale; că nu este, cu ade-vărat nu este, Milostive, păcat care poate să biruiască iu-birea Ta de oameni.
Şi acum …
Pe cei ce în noianuri, Stăpână, cumplit se primej-
369
duiesc, adăpostiri şi limanuri mântuitoare îi primesc, şi pe mine cel ce mă primejduiesc în valurile cele gândite, primeşte-mă şi mă mântuieşte, ceea ce eşti limanul celor ce în furtună se trudesc cu asuprelile diavolilor, că tu eşti sprijinire şi acoperământ şi străină părtinire.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Domnul, Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moisi taina Naşterii Pururea Fecioare, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântecele cel fecioresc făcându-Se Om; pen-tru aceasta, pe Preacurata de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim.
Ceea ce eşti sfeşnic cu totul luminos, cu aur strălu-citor, Fecioară preadulce, cea în chipul soarelui, ca ceea ce eşti strălucitoare de lumină, luminează-mă; sfinţeş-te-mă cu milostivirea şi cu umilinţa curăţeşte-mă, spă-lându-mă de întinăciunea patimilor ca, făcându-mă cură-ţit, să văd sfântă icoana ta şi să mă închin şi să o sărut.
Ceea ce eşti nor cu raze de aur şi de strălucire pur-tător, ceea ce pe Raza slavei Tatălui, ceea ce pe Lumina cea dulce, cea din Lumina cea de viaţă începătoare, ceea ce pe Soarele cel mai înainte de soare L-ai răsărit tru-peşte, negura sufletului meu, întunericul minţii mele, cu lumina ta cea dulce străluceşte-le.
Slavă ...
Oştile îngerilor se vor minuna şi oamenii cei de pe pământ, Doamne, dacă cu milostivire vei mântui sufletul meu, ca un Bun, şi pe mine cel deznădăjduit dinspre toa-
370
te părţile, îndurărilor Tale mă vei învrednici, pentru ru-găciunile Preacuratei Maicii Tale, şi cu mare glas, în toată lumea, înalt voi propovădui milele Tale.
Şi acum …
Lucru preaslăvit ai lucrat, Preacinstită, născând pe Ziditorul tău şi Domnul. Lucrează şi acum altă minune întru mine, păcătosul şi osânditul; îndură-te, miluieşte-mă cu milostivire şi mântuieşte-mă cu iubire de oameni, ca o Maică a Iubitorului de oameni, pe mine cel nevrednic de iubire de oameni.
371
LUNI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul Său şi a trecut pe Israil prin Marea Roşie, să-I cântăm Lui ca Iz-băvitorului nostru, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Putrejunea sufletului meu usucă-o şi bubele răni-lor, cu doctoria cea iute a Fiului tău, întru tot Curată, pentru că spre tine mi-am pus toată nădejdea mea şi pe tine te pun înainte mijlocitoare către Fiul tău şi Dumne-zeul nostru.
Cu lenevire şi cu trândăvire, Stăpână, toată viaţa mea cheltuind-o, eu desfrânatul, la al tău acoperământ alerg şi cu credinţă strig ţie: Mântuieşte-mă cu solirile tale, Preacurată.
Slavă ...
Cu adevărat, mai mult decât nisipul s-au numărat acum nelegiuirile mele şi păcatele care fără de ruşine le-am făcut şi pe mine m-am întinat, ascunzând, ticălosul, pe cea după chip şi m-am făcut dugheană a nelegiuirilor.
Şi acum …
Cu lacrimi şi întru mult suspin şi necaz al inimii, năzuind acum la tine, nu mă trece cu vederea, rogu-mă, ci cu mijlocirea ta, în ziua judecăţii, pe Fiul tău roagă-L ca să mă izbăvesc de muncă.
Cântarea a 3-a, Irmos:
372
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea ta.
Picăturile lacrimilor mele şi suspinele inimii şi ri-dicarea mâinilor celor întinse văzându-le, cu milostivire îndură-te spre robul tău; pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
Firea mea cea umezicioasă cunoscând-o Născătoa-rea de Dumnezeu, în fiecare zi alunecând fără oprire că-tre cele rele, vai mie! Sprijineşte-mă şi mă mântuieşte, pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
Slavă ...
Întinat sunt cu sufletul şi de toate bunătăţile lipsit, de care m-am prăpădit, eu ticălosul, prin prea reaua sfă-tuire; drept aceea, către tine năzuiesc, pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
Şi acum …
Cercetându-mă pe mine însumi, mă aflu pe toţi oa-menii covârşindu-i cu nelegiuirile, eu ticălosul, şi unde voi fugi, eu ticăitul, fără numai la tine cea prea milos-tivă; pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, că Dumnezeu prea vecuitor fiind, cu negrăit sfat întrupân-du-Te, ai ieşit din Fecioară; slavă pogorârii Tale, Hris-toase; slavă puterii Tale.
Ninivitenii cei ce odată cu cenuşă şi cu sac au lă-crimat, proorociei proorocului plecându-se, mila Fiului tău, întru tot Curată, asupra lor au tras-o; pentru aceea, pe tine te rog, milostiveşte-L pe Acesta să treacă cu ve-derea şi greşelile mele.
373
O, de a mea vătămare de minte, întru tot Lăudată! Că voind, cu cele rele împreună m-am amestecat, fără simţire făcându-mă, cu totul nepăsându-mi, şi desfrânân-du-mă cu poftele cele fără fiinţă. Pentru aceea, povăţu-ieşte-mă către calea pocăinţei, întorcându-mă şi înţelep-ţindu-mă.
Slavă ...
Sănătate a sufletului, sănătate a trupului dăruieş-te-mi mie, ca să lucrez şi să fac voia Fiului tău, cu frică şi cu bucurie; pentru că poţi, ca ceea ce eşti Maică a Zi-ditorului tău, şi faci câte voieşti celor ce cu credinţă şi cu dor aleargă la Biserica ta, Fecioară.
Şi acum …
Cu multă cucernicie stau înaintea icoanei tale celei preacurate, întru tot fără prihană, cerând şi rugându-te: Să nu mă lepezi de la faţa ta pe mine, ticălosul, ci îndu-ră-te şi din toată vătămarea şi primejdia şi din toată rău-tatea mântuieşte-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Întunericul sufletului meu, risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai alungat în-tunericul cel mai dinainte al adâncului, şi-mi dăruieşte lumina poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând să Te slă-vesc pe Tine.
Vai mie, cu adevărat, cu totul m-am făcut, cu nele-giuitele fapte şi cu nelegiuirile, înnoroit tot şi urât sălaş, urât de îngeri şi de oameni! Ci cu lacrimile mele mă spa-lă, Preacurată.
Înghesuit fiind de prea multe ispite, Preacurată, şi de primejdii de pretutindenea, vai mie! Şi clătindu-mă de furtuni şi de necazuri, păzeşte-mă sub acoperământul
374
tău cel dumnezeiesc, izbăvindu-mă şi mântuindu-mă tot-deauna.
Slavă ...
Fierbinte solirea ta cea către Fiul tău uneltind-o, întru tot Curată, pentru netrebnica şi mult greşita slugă a ta, ca să aflu dezlegare de păcatele mele, pe Mântuitorul roagă-L, mai înainte de cercetare.
Şi acum …
Să nu încetezi a mă izbăvi pe mine, mărturisin-du-mi păcatele mele şi nelegiuirile care, ticălosul, întru cunoştinţă le-am făcut; pentru aceasta strig, întru suspi-nuri rugându-te: Să nu lepezi pe robul tău, Stăpână.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum ai izbăvit pe proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt, Hristoase Dumnezeule, şi pe mine mă iz-băveşte de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni, şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă.
După psalmistul, Stăpână, nelegiuirile mele s-au făcut ca o sarcină grea peste mine, îngreuindu-mă, şi pentru nebunia mea, rănile sufletului s-au împuţit şi au putrezit.
Cu datorie la Biserica ta cea sfinţită am alergat, şi ca o slugă ticăită stau înainte, Stăpână; primeşte-mi ru-găciunea, precum atunci Stăpânul banii văduvei.
Slavă ...
O, cum mă ţine pământul şi nu mă înghite pe mi-ne, cel de mine însumi osândit, care decât toţi oamenii mai desfrânat am vieţuit, nu mă dumiresc, ticălosul! Ci tu eşti ceea ce mântuieşti.
375
Şi acum …
Stinge, Buno, cu rourarea milei tale, săgeţile cele ce asupra mea cu vicleşug se pornesc noaptea şi ziua, cele înfocate ale vrăjmaşului celui ce-mi dă mie război.
Sedealna:
Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, de răspunsul Judecătorului mă înspăimânt şi mă îngrozesc de muncă şi de durerea fo-cului, de întunericul tartarului, de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie! Ce voi face când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi? Atunci, Stăpână, să-mi fii mie ajutătoare şi folosi-toare prea fierbinte, că pe tine te am nădejde, eu netreb-nicul robul tău.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc şi cuptorul cel ce ca tunetul suna l-ai prefăcut în rouă, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Întind ochii ticălosului meu suflet, întru tot Sfântă, către tine şi strig din dor Fiului tău, Mântuitorului şi Zi-ditorului meu: Cu solirile Maicii Tale, Hristoase, îndu-ră-Te spre mine.
Noianuri de vindecări având, Fecioară, ca una ce ai născut pe Hristos, varsă cu îmbelşugare şi mie slugii tale, celui neputincios, celui cumplit rănit peste tot, o picătură a ta.
Slavă ...
Întru tot Sfântă Fecioară, de umilinţă dumnezeias-că umple smeritul meu suflet, ca să ud cu evlavie, cu prea multe lacrimi, dumnezeiasca ta Biserică şi să spăl înti-năciunea patimilor.
376
Şi acum …
Mireasă neispitită de nuntă, păzeşte pe toţi cei ce năzuiesc la tine, pentru că de nu vei păzi pe robii tăi, Fe-cioară, pierim toţi şi ne vom face mâncare diavolilor.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cela ce acoperi cu ape …
Fecioară de Dumnezeu Născătoare, izbăveşte pe robii tăi atunci când va voi Fiul tău să judece tot neamul omenesc şi să despartă pe unii de alţii, vai mie, pe drepţi şi pe nedrepţi!
Minune mare, cum ai hrănit cu lapte, Fecioară, şi Fecioară te-ai arătat după naştere! Cu adevărat, tainele tale sunt preaslăvite; pentru aceea ne închinăm şi prea înălţăm Naşterea ta cea negrăită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
M-am depărtat de la tine şi m-am făcut urât cu ră-utăţile mele. Vai! Pentru care şi m-am făcut batjocoră celor din jurul meu, ticălosul; ci nu trece cu vederea pâ-nă în sfârşit, rogu-mă, Fecioară, pe sluga ta.
Şi acum …
Cu muşcările amăgitorului fiind mort, înviază-mă, ceea ce ai născut Viaţa tuturor, şi să nu-l mai laşi încă pe acesta asupra noastră, a nedumeriţilor şi a smeriţilor, să ne silnicească.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul şi toate le ţii, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie a-duce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor, în veci.
377
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a înălţat fruntea mântuirii noastre în casa lui Da-vid, slugii Sale, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe noi pe calea păcii.
Ca un mare corn al binecuvântărilor înălţându-Se pe lemn Fiul tău şi Dumnezeu, S-a sculat, întru care a rupt zapisul şi s-a surpat vrăjmaşul până în sfârşit şi a căzut. Pentru aceea, pe tine Preacurată, împreună cu Fiul tău şi Dumnezeu, te mărim.
Curgerea lacrimilor mele văzând-o, cu milostivire milostiveşte-te spre mine, Stăpână; cu a ta milă smeritul meu suflet curăţindu-l de-a pururea, păzindu-l, acoperin-du-l şi din mâna diavolilor răpindu-l.
Slavă ...
Doamnă, Stăpână Curată, lauda proorocilor şi a a-postolilor, frumuseţea ierarhilor, podoaba tuturor muce-nicilor şi veselia cuvioşilor, desfătarea drepţilor şi bucu-ria necăjiţilor, nu trece cu vederea rugile robilor tăi.
Şi acum …
Popoare şi limbi şi seminţii, tinerii împreună cu fecioarele, să ne apropiem cu minte curată şi toţi cei hră-niţi cu dreapta credinţă, Fecioarei şi Curatei Maicii Dum-nezeului nostru, cu fierbinţeală să-i strigăm: Întru tot Sfântă, mântuieşte pe toţi cu solirile tale.
378
MARȚI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Marea ai închegat-o, cufundând pe mândrul Fara-on cu căruţele şi ai mântuit pe popor neudat, Doamne, şi i-ai adus pe dânşii în muntele sfinţeniei, care au strigat: Cântăm Ţie, Dumnezeul nostru, Celui tare în războaie, cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Să lăudăm cu sfinţite cuvântări de cântări pe cea mult lăudată, care pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de cuvânt L-a născut, pe Cel Unul mult lăudat, pe Care Îl laudă toată firea, pe Care oştile cereşti cu dumnezeieşti cântări de laude Îl cinstesc.
Pe lăcaşul cel curat al fecioriei, pe Biserica cură-ţiei, pe casa cea sfântă, pe cămara cea binemirositoare, pe saraiul cel cu lumină strălucitor, pe sălaşul darurilor, pe palatul lui Iisus, pe cea binecuvântată, să o lăudăm.
Slavă ...
Iubitorule de oameni, Cela ce iubeşti pe cei drepţi şi cu milostivire miluieşti pe toţi păcătoşii, pe mine cela ce mai presus decât toţi oamenii sunt mai păcătos, şi cu lucrul şi cu cuvântul mult Te-am amărât pe Tine, îndu-ră-Te şi mă mântuieşte, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte în ceruri, te-a gătit pe tine, Fecioară, alt cer cuvântător pe pământ, mai 379
înalt decât cerurile, şi tăinuindu-Se de puterile cele ce-reşti, S-a sălăşluit întru tine, Cela ce în ceruri nu este încăput.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cuvinte, cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul, întă-reşte mintea noastră şi inima, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
Eu cel ce mai înainte de omorâre sunt mort, cel ce mai înainte de îngropare sunt îngropat; cel ce mai înain-te de mormânt petrec în mormântul nesimţirii celei îm-pietrite şi vârtoase, Stăpână, pe tine, Maica Vieţii, te rog să mă înviezi pe mine.
Ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, cea aleasă mai înainte de veci, cea bună între femei şi frumoasă, Fecioa-ra împreună şi Maica cea neispitită de nuntă, de Dumne-zeu Născătoare, Doamnă, mântuirea mea, mântuieşte-mă.
Slavă ...
Izvorul cel nedeşertat, fântâna cea necheltuită, pâ-râul cel de-a pururea curgător şi îndestulat, paharule al milei, adâncule al îndurărilor, noianule al iubirii de oa-meni, Doamnă, mântuieşte-mă.
Şi acum …
Pe mine cel rău, ceea ce eşti bună; pe mine cel ce sunt întru multă nemilostivire, izvorule cel nedeşertat al milei, pe cel pângărit, pe cel întinat, ceea ce eşti curată şi fără prihană, Fecioară, mântuieşte-mă şi de toate aces-tea izbăveşte-mă.
Cântarea a 4-a, Irmos:
380
Proorocul Avacum cu ochii minţii mai înainte a văzut venirea Ta, Doamne. Pentru aceasta a şi strigat: De la miazăzi va veni Dumnezeu; slavă puterii Tale, Hristoase; slavă smereniei Tale.
A putut mai înainte zavistia să mă izgonească de la Dumnezeu, să mă lipsească de desfătarea raiului şi să mă dea stricăciunii. Ci tu, Fecioară, născând fără de stri-căciune pe Hristos Făcătorul meu, făcându-mă fără de stricăciune, iarăşi m-ai arătat cetăţean al raiului.
Mursă de milostivire ne-ai izvorât nouă, ca o fân-tână ce izvorăşte curgere dulce şi ca un izvor limpede curgând ape de viaţă purtătoare şi apă de băut izvorând; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ars de setea patimilor celor înfocate cu totul mă răcoreşte.
Slavă ...
Lepădându-mă de părinteştile Tale porunci şi chel-tuind întru dezmierdări bogăţia pe care mi-ai încredinţa-t-o, m-am făcut sărac de dumnezeieştile daruri, eu tică-losul; pentru aceasta, pe mine cel ce mă pocăiesc cu măr-turisire, să nu mă urgiseşti, Milostive Doamne, pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare.
Şi acum …
Fecioară neîntinată, nimeni nu s-a întinat pe pă-mânt, precum m-am întinat eu pângăritul şi m-am spur-cat cu dezmierdările; pentru aceasta cad la tine, ceea ce eşti neîntinată; primeşte-mă şi mă mântuieşte cu rugă-ciunile tale cele preacurate, ca ceea ce toate cu lesnire le săvârşeşti, ca o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă; Doamne Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi; Doamne,
381
afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
Nedumerirea acoperă, Stăpână, Naşterea ta cea ne-înţeleasă; cum şi Prunc naşti şi Fecioară curată eşti; cu adevărat şi firea întru tine cu înnoire se înnoieşte şi le-gile ei se dezleagă.
Având, Fecioară, îndrăzneală prea mare către Dom-nul, Cel ce S-a născut din coapsele tale, câte voieşti tot-deauna le săvârşeşti, şi pe toate le poţi, Maica Dumne-zeului celui Atotputernic; pentru aceasta voieşte numai şi mă vei mântui.
Slavă ...
Suflete al meu, să nu întârzii rămânând în străină-tatea cea depărtată, ci aleargă degrab, vestind şi mărturi-sindu-te lui Dumnezeu şi Tatălui, ca să iei dezlegare, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu, de acelea pe care rău le-ai lucrat, în desfrâu viaţa săvârşindu-ţi.
Şi acum …
Ca o corabie în furtună, eu mă cufund în valurile patimilor; ceea ce eşti limanul nepătimirii, dezleagă-mi primejdia viscolului, dându-mi cercetarea ta, ca o sfinţi-tă anghiră, Maică Preaneîntinată a lui Dumnezeu Ocâr-muitorului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Ca apele mării, Iubitorule de oameni, valurile vie-ţii mă înviforează; pentru aceasta ca şi Iona strig către Tine, Cuvinte: Scoate din stricăciune viaţa mea, Milosti-ve Doamne.
Ceea ce eşti sălaş desfătat al Stăpânului, şi palat bine mirositor al Cuvântului şi încăpere cuvântătoare a lui Hristos, Care pe toate le-a făcut cu cuvântul, Preală-udată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte ticălosul meu
382
suflet.
Marea greşelilor mă ţine şi mă cuprinde pe mine şi întreitele învăluiri ale păcatelor mă viscolesc, iar sufla-rea cea potrivnică a patimilor celor unele peste altele mă trage în fundul pieirii; ci tu, ceea ce ai născut Adâncul îndurărilor, încetează-mi viscolul.
Slavă ...
Mai tânăr fiind, Iubitorule de oameni, ca un fiu al Tău, am cheltuit bogăţia întru fapte întinate ale desfrâ-nării, şi flămânzind de bunătăţile Tale, eu ticălosul, vin acum la Tine cu jale, cerându-mi iertare ca de la un Mi-lostiv, prin mijlocirile Preacuratei Fecioare.
Şi acum …
Preacurată, haina mea este întinată şi făclia sufle-tului meu s-a stins, şi legat fiind de mâini şi de picioare cu lanţurile greşelilor mele cele multe, sunt aruncat afa-ră; ci tu, cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu, du-mă în cămara cea dumnezeiască.
Sedealna:
Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păs-torul spânzurat pe Cruce, a strigat: Fiul meu, ce este a-cum această străină vedere şi fără de nădejde? Cum Tu, fiind Viaţa tuturor, Te osândeşti asemenea ca şi oame-nii? Ci scoală-Te, Cuvinte, a treia zi din morţi, precum ai zis.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar tinerii au strigat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
A te lăuda pe tine, Prealăudată, şi a te binecuvânta pe tine cea binecuvântată, Curată, nici firea îngerilor,
383
nici a oamenilor nu poate precum se cuvine, că pe Zidi-torul amândorura şi pe Făcătorul tuturor L-ai născut, ră-mânând Fecioară.
Nu am lacrimi, nu am plâns, nici pocăinţă, Prea-sfântă Fecioară; ci tu, ceea ce ai şters toată lacrima de pe faţa pământului, dă-mi mie umilinţă, ca lăcrimând cu amar să spăl sufletul meu.
Slavă ...
Eu sunt pomul cel neroditor, cel vrednic de bles-tem, şi viţa cea cu totul uscată, care nicidecum nu aduc rod de umilinţă, şi vinovat sunt tăierii şi arderii; ci să nu mă trimiţi în focul cel nestins, Hristoase, pentru rugă-ciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum …
Fecioară, avându-te pe tine mare sprijinire şi păr-tinitoare neruşinată, mă voi izbăvi de focul cel vecuitor, şi de nevoia şi necazul ce va să fie, şi de scrâşnirea din-ţilor şi de întunericul cel întristător.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Îngerii şi cerurile ...
Bucură-te, izvorule care izvorăşti bucuria sufleteas-că; bucură-te, dătătoarea dumnezeieştii bunătăţi; bucu-ră-te, sălaşul bucuriei; bucură-te, încăpere sfântă, căruţă cinstită a Soarelui Celui neînserat, Născătoare de Dum-nezeu Marie, ceea ce eşti binecuvântată şi prea proslăvi-tă şi cu dar dăruită.
Străine şi mai presus de minte şi de gând sunt po-vestirile cele înfricoşate ale străinei şi preaslăvitei Naş-terii tale, Marie Prealăudată, că ai născut fără amesteca-re şi fără schimbare şi fără sămânţă pe Domnul slavei, pe Unul din Treime, pe Cel ce şade peste heruvimi şi
384
peste serafimi, Care din tine S-a întrupat.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Iubitorule de oameni, izbăveşte-mă de darea de seamă cea înfricoşată, că nici un răspuns nu am nicide-cum pentru răutăţile pe care le-am lucrat, Stăpâne. Că lucrurile cele dobitoceşti am făcut, dobitoceşte, cu necu-vântare trăind, ci Tu, Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă cu milostivire pe mine, netrebnicul robul Tău.
Şi acum …
Ajutorul tău cel fierbinte şi sprijinul tău cel grab-nic care s-a făcut spre mine, ceea ce eşti cu totul fără pri-hană, mă înspăimântă, Stăpână; pentru aceasta cu bucu-rie strig ţie: Bucură-te, mântuirea sufletului meu şi aco-perământul; bucură-te, bucuria lumii şi nădejdea mea cea tare; bucură-te, ceea ce-mi eşti mie pricinuitoare de via-ţa cea veşnică.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Îngerii şi cerurile, pe Cel ce şade pe scaunul slavei şi neîncetat Se slăveşte ca un Dumnezeu, binecuvânta-ţi-L, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Străin lucru este maicilor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii, iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.
Vindecă rănile inimii mele celei ticăloase şi tămă-duieşte bubele cele multe şi greu de vindecat ale sufletu-lui şi trupului meu, Stăpână; durerile cele cumplite vin-decă-le cu dumnezeiască cercetarea ta, iar bolile cele su-fleteşti şi trupeşti dezleagă-le.
385
Nu am alt mijlocitor şi părtinitor către Dumnezeu, nici sprijinitor după Dumnezeu, pe pământ, altul afară de tine, Preasfântă Stăpână; pentru aceasta cad la tine cu lacrimi fierbinţi şi cu durere a inimii, rugându-te: spriji-neşte neputinţa mea.
Slavă ...
Sufletelor care v-aţi înstrăinat de la Dumnezeu şi v-aţi lipsit de dumnezeieştile daruri, veniţi cu fierbinţea-lă luând asupră-ne întoarcerea desfrânatului şi să stri-găm: Părinte Bunule, Care eşti în ceruri, toţi Ţi-am gre-şit Ţie, curăţeşte şi mântuieşte pe cei ce aleargă la mila Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
Ce mă voi face? Ce voi lucra eu smeritul? Pe cine voi avea acolo ajutor, cu mulţime de cumplite păcate fi-ind înfăşurat şi cu noian de trândăvie şi cu covârşire de nesimţire? Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, nădej-dea celor deznădăjduiţi, să nu mă ruşinezi pe mine robul tău.
386
MIERCURI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare să înălţăm popoare minunatului nostru Dumnezeu, Celui ce a izbăvit pe Israil din robie, cântare de biruinţă cântând şi strigând: Să-Ţi cântăm Ţie, Celui ce eşti Însuţi Stăpân.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cuvinte cel împreună fără de început cu Tatăl şi împreună de un scaun, dă-mi mie cuvânt ca de-a pururea cu cuvinte să cânt pe Fecioara, Doamna cea neispitită de nuntă, care prin cuvânt Te-a născut pe Tine, Cuvântul cel ipostatic şi de-a pururea vecuitor şi mai presus de minte şi de cuvânt şi de cuget.
Dăruieşte sufletului meu loc de bucurie şi plâns fă-cător de bucurie şi de patimi curăţitor; întorcându-mi în bucurie jalea mea; rupe-mi sacul cel prea aspru al păcate-lor mele şi încinge-mă, Fecioară, cu dumnezeiasca vese-lie.
Slavă ...
Hristoase Împărate, ca cela ce am păcătuit mai mult decât toată firea omenească cu gândurile, vai mie, cu cuvintele, cu aducerile aminte şi cu faptele, eu tică-losul, vin la Tine, Mântuitorule, şi strig Ţie «greşit-am»; mântuieşte-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Suflete al meu smerite, vino şi strigă către Maica
387
lui Dumnezeu, sprijinul celor deznădăjduiţi: Ceea ce eşti acoperământul creştinilor, să nu mă părăseşti pe mine, ci mă apară şi mă mântuieşte şi din munca cea veşnică mă slobozeşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cuvinte al lui Dumnezeu, Cela ce ai întărit cerurile cu mâna Ta, întăreşte şi inimile noastre, a celor ce nă-dăjduim spre Tine, întru lumina cunoştinţei Tale celei adevărate.
Mai mult decât mierea ce îndulceşte gâtlejul cel simţit şi mai mult decât fagurul ce îndulceşte limba şi gâtlejul şi decât însăşi dulceaţa, mai mult, cu adevărat, este dumnezeiescul tău nume, Fecioară, întru inima mea.
Stăpână, cheltuindu-mi vremea nemerniciei mele cu lenevire şi cu trândăvie, mă tem şi mă înfricoşez, în-chipuind întru sinemi înfricoşatul şi groaznicul şi necău-tătorul în faţă divanul Naşterii tale.
Slavă ...
Doamne, primeşte-mi plânsul cel neîncetat, suspi-nul cel necontenit şi inima cea zdrobită şi ca un Iubitor de oameni, cu mila Ta cea nemăsurată, dă-mi iertare greşelilor care am greşit, pentru rugăciunile Preacuratei Fecioare.
Şi acum …
Nori de ploaie slobozitori arată ochii mei, Stăpână, ceea ce eşti nor însufleţit al Apei celei dătătoare de via-ţă, şi cu picături fierbinţi de lacrimi învredniceşte-mă a mă uda totdeauna şi a mă adăpa.
Cântarea a 4-a, Irmos:
388
Cu taină mai înainte văzându-Te proorocul pe Ti-ne, Cuvinte, din Fecioară întrupându-Te, cu cântare stri-ga: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ceea ce ai plouat lumii Apa cea săltătoare, Care adapă pe cei ce s-au topit de arşiţa păcatelor, învredni-ceşte-mă a plânge cu amar, a mă uda cu lacrimile, a sus-pina dintru adâncul inimii mele şi ziua şi noaptea a-mi spăla patul meu şi a-l uda.
Faptele cele rele stau ca nişte muncitori, cu stator-nicie, ridicate acum asupra mea şi cu asprime îngrozind sufletul meu cel omorât cu greşelile; de aceea deznădăj-duindu-mă, cad la tine, Fecioară, în dar miluieşte-mă pe mine ticălosul.
Slavă ...
Tu pe mine, Hristoase, din pământ închipuindu-mă, m-ai înviat; Tu pe mine, cu dumnezeiesc cuvânt m-ai împodobit; Tu mi-ai dat suflet şi minte. Deci, să nu mă dobândească vrăjmaşul pe mine, zidirea Ta, nu iadul, nu întunericul, nu focul gheenei, ci Tu, ca Cela ce eşti din fire iubitor de oameni, mântuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum …
Afară de tine, Curată, altă ajutătoare nu am, şi afa-ră de tine alt acoperământ nu ştiu; tu eşti nădejdea mea, tu scăparea mea, tu făcătoarea mea de bine, tu gata spri-jinitoarea mea. Pentru aceea te chem pe tine: Scoate-mă din toată nevoia şi mă mântuieşte pe mine, robul tău.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile venirii Tale. Deci, întru acelea luminează mintea noastră, Stăpâne, şi ne povăţuieşte pe calea vieţii.
389
Pe mine însumi mă osândesc, ceea ce eşti de Dum-nezeu dăruită, şi mai înainte de cercare lucruri de ruşine purtând împrejur, eu cel singur osândit. Ci tu să-mi stai înainte, ca ceea ce eşti părtinitoarea tuturor, şi din osân-da cea cumplită mă izbăveşte.
Spre tine toate nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Maica lui Dumnezeu Fecioară, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce cumplit mă cufund în noianurile primej-diilor, ci dă-mi mâna ta, precum Hristos lui Petru, şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Şi întunericul mă acoperă şi focul lucrurilor mele mă arde pe mine şi scrâşnirea dinţilor şi gerul tartarului mă tulbură, dar feţele cele posomorâte ale dracilor mai mult mă înfricoşează, Mântuitorule, de care mă izbăveş-te, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum …
Uşa morţii îmi încuie mie, ceea ce eşti cu totul fă-ră prihană; zăvoarele iadului ca pe un osândit acum mă apucă; ci tu fii mie uşă către Viaţă, Fecioară, şi încuieto-rile iadului le rupe.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă împing, ci tinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca lui Petru, o, În-dreptătorule, şi mă mântuieşte.
Omorât fiind, Fecioară, cu multe călcări de porun-că, ceea ce negrăit ai născut oamenilor Viaţa, Născătoa-re de Dumnezeu, înviază-mă, şi a face voile Domnului 390
întăreşte-mă.
Pe tine toţi credincioşii te avem părtinitoare şi zid, noi cei ce ne aflăm întru adâncul răutăţilor şi care în va-lul necazurilor de-a pururea ne primejduim, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce singură eşti scăparea credincioşi-lor.
Slavă ...
Manase este stâlp şi icoană a bunătăţii Tale pe pă-mânt, iară eu mai mare povestire a iubirii Tale de oa-meni, Hristoase, voi fi, că minune mare este că pe mine cel mort m-ai înviat, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Fără de mamă mai înainte de trup, fără de tată după întrupare, a fost Fiul Tatălui şi al Maicii, că acestea a-mândouă sunt mai presus de minte; că lui Dumnezeu se cuvin minunile cele preaslăvite.
Sedealna:
Râul cel înfricoşat al focului celui nestins luându-l în minte, suflete al meu, înfiorează-te şi strânge-te şi de la răutate depărtează-te şi întru plângere şi întru tânguire cu amar tânguindu-te, întru zdrobirea inimii, cu smere-nie aleargă mai înainte de sfârşit la Maica Domnului tău şi acesteia roagă-te ca dintru dânsul să te izbăvească, strigând: Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, lăsare de greşeli să mi se dea mie, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce ai întemeiat pământul întru început, şi ce-rurile cu cuvântul le-ai întărit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Îndură-te, mântuieşte-mă, Fecioară, ceea ce ai năs-
391
cut pe Dumnezeu Cuvântul cel Milostiv, şi cu lumina cea dintru tine luminează sufletul meu, şi din cumplita lucrare, cea cu măiestrie a diavolilor, izbăveşte-mă.
Izbăveşte-mă, Maica Mântuitorului, pe mine cel ţi-nut de cumplita robie a gândurilor celor rele şi a patimi-lor celor de suflet stricătoare, ca, mântuindu-mă, de-a pururea după datorie să te slăvesc.
Slavă ...
Încetează durerea sufletului meu şi negrăita chinu-ire, şi plângerea întru bucurie adevărată prefă-o, Îndura-te, ca un Milostiv şi Mântuitor, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum …
Mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, Născătoare de Dum-nezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel Milostiv, şi din cumplite nevoi şi din vătămare şi din primejdii, cu puterea ta cea tare, scoate-mă, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul cel fără de început …
Cuvinte, Cela ce ai făcut marea, cerul şi pământul, Cela ce schimbi firile şi prefaci stihiile şi din nou zideşti totul, Domnul vieţii, Cela ce stăpâneşti peste moarte, Cela ce pe toate le porţi numai cu singur cuvântul, din Fecioară Doamnă ai ieşit purtător de trup.
Mă împinge către laudă dulceaţa cea dinlăuntru a preacuratului tău dor, Născătoare de Dumnezeu, şi focul cel dimprejurul inimii, şi a îndrăzni mă pleacă ca din neroditoare buze să-ţi aduc ţie laude şi rugi, şi rugăciuni mulţumitoare şi cereri.
392
Binecuvântăm pe Tatăl …
Nepărăsind pe Născătorul, nedespărţindu-Te cu to-tul, ci întru cele înalte împreună şezând, ca un Fiu, îm-preună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, ai încăput în pântecele Fecioarei, Cuvinte, mai presus de cuvânt, ră-mânând desăvârşit Dumnezeu, măcar de şi Te-ai întru-pat cu adevărat.
Şi acum …
Cel Care de toată zidirea şi de toată suflarea cea cuvântătoare şi cea necuvântătoare, cea stricăcioasă şi cea nestricăcioasă, cea simţită şi cea gândită, se laudă, o, înfricoşată minune! O, auzire străină şi negrăită! Ca un Dumnezeu, se vede Prunc al Maicii Fecioare.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Împăratul cel fără de început al slavei, de Care se înfricoşează puterile cerurilor, lăudaţi-L preoţi, popoa-re preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Naşterea Pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai îna-inte legiuitorului în munte prin foc şi prin rug, spre mân-tuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate să o mărim.
Vino dar, ticăloase suflete, plânge-te pe sineţi mai înainte de ieşirea ta, tânguieşte-te, suspină dintru adân-curile inimii tale, şi cu jale şi cu bocet cazi şi strigă că-tre Maica Ziditorului tău: La judecată, Stăpână, tu mă sprijineşte.
Toată nădejdea mântuirii mele, după Dumnezeu, spre tine am pus-o, eu robul tău; cu tine, scăparea cea nebiruită şi folositoare, întru multe împrejurări ale vieţii
393
îmbogăţindu-mă, de Dumnezeu Născătoare; pentru aceea izbăveşte-mă de tot felul de muncă.
Slavă ...
Scrâşnirea dinţilor mă roade şi viermele cel fără de sfârşit de tot mănâncă sufletul meu şi cheltuieşte ştiinţa mea mai înainte de vreme, iară râul cel de foc şi de de-parte mă arde; pentru aceea, Iubitorule de oameni, de a-cestea izbăveşte-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum …
Tipăreşte pe fruntea sufletului meu pecete însem-nătoare a sprijinirii tale ca, văzându-mă potrivnicul, să fugă ca de o oaie a păstoriei tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să te slăvesc ca pe o pricină a bucuriei şi a mântuirii mele.
394
JOI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Crucea însemnând Moisi îndrept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit lui Israil, celui ce pedestru a trecut-o; iar de-a curmeziş lovind-o, a unit-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos, Dumnezeului nostru, să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Luminează sufletul meu, ceea ce eşti sfeşnic însu-fleţit cu aur strălucind al Luminii celei nematerialnice, şi îmi goneşte negura patimilor mele.
Vrăjmaşul m-a împins în prăpastia cea mai de pe urmă a păcatului şi în fundul răutăţii şi în grătarul cel mai dedesubt al iadului.
Slavă ...
Mireasă a Tatălui Celui fără de început, Maică a Unuia-Născut Fiului Lui, Biserica Dumnezeiescului Duh, miluieşte ticălosul meu suflet.
Şi acum …
Tâmpit-ai, Fecioară, amărăciunea morţii, picurând băutura nemuririi şi izvorând dulceaţa vieţii.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că a ales cu odrăslirea preot; iară Bisericii celei mai înainte
395
neroditoare, acum i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
Îndestulare nu se face celor ce te laudă pe tine, Stă-până, că tu eşti lumina şi mângâierea şi viaţa şi sprijini-rea noastră.
Cu cântări te lăudăm pe tine, Prealăudată, ca pe ceea ce ai născut pe Domnul cel Prealăudat, pe Care Îl laudă rânduielile îngerilor.
Slavă ...
Hristoase, izbăveşte-mă de întunericul cel mai di-nafară, de amarul vierme cel cu foc arzător şi de tot alt necaz, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Ceea ce ai omorât iadul cu Dumnezeiască Naşterea ta, izbăveşte-mă de lăcaşurile cele întunecate ale iadului şi de focul cel veşnic.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţele-s-am lucrurile Tale şi am proslăvit dumnezeirea Ta.
La tânguirea cea prea amară şi la suspinul cel ne-mângâiat şi prea greu, gândeşte, o, suflete, şi cu amar de aici tânguieşte-te pe tine.
Omorât fiind mai înainte de moarte şi mai înainte de îngropare îngropat, eu cel mort de viu, de rea putoare sunt plin şi de putrejunea cea din mormânt.
Slavă ...
Pe înfricoşata dare de seamă şi pe înfricoşatul Tău divan, Judecătorule, în minte luându-le, mă tem şi cu a-
396
mar lăcrimez, ca un osândit; pentru aceea cad la Preacu-rata Maica Ta.
Şi acum …
Minunea ta covârşeşte toată mintea, că pe Domnul cel nevăzut şi fără de ani, văzut sub ani L-ai născut.
Cântarea a 5-a, Irmos:
O, de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu Trupul, de Dumnezeu Care dă pace sufletelor noastre.
Tânguieşte-te pe tine, o, suflete, mai înainte de ie-şirea ta, ia asupră-ţi plâns şi jeleşte-te cu amar, mai înainte până nu te apucă plânsul cel nemângâiat, căzând la Maica lui Dumnezeu.
Stropeşte-mă, Curată, cu apa umilinţei şi cu pică-turile milei tale dă-mi mie să vărs picături de lacrimi curăţitoare de păcate.
Slavă ...
Când îmi aduc aminte, cu frică şi cutremur, de în-fricoşata tăiere a morţii şi de înfricoşatul Tău divan, Hristoase, mă împung cu amar la inimă; ci prin solirile Maicii Tale, fii mie milostiv.
Şi acum …
Carte te-a văzut pe tine, Curată, mai înainte proo-rocul, întru care S-a scris Cuvântul Tatălui, Care ne-a iz-băvit pe noi, Născătoare de Dumnezeu, de necuvântare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele în-tinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai 397
înainte a închipuit-o arătat; de unde a treia zi ieşind, În-vierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit cu trupul, şi cu Învierea cea de a treia zi, lumea a luminat.
Maica lui Dumnezeu, roagă pe Judecătorul să-mi fie mie blând şi lesne împăcat la judecată, şi cu ochi mi-lostiv să caute spre mine când va şedea să cerceteze cu-vintele şi faptele şi gândurile.
Păcătuit-am ca tâlharul, dar plâng ca desfrânata şi strig ca hananeanca. Sufletul meu, care se îndrăceşte cu patimile ca o fiică tânără, vindecă-l, Născătoare de Dum-nezeu, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor.
Slavă ...
Împărate a toate, mă înfiorez de a doua venire a Ta pe pământ, şi de înfricoşata şi nemitarnica judecată mă tem, căci dumnezeieştile şi cinstitele Tale porunci nu le-am păzit şi de cele rele nu m-am depărtat; pentru ace-ea alerg la Preacurata Fecioară şi Maica Ta.
Şi acum …
Cu norii păcatelor, cu dulceaţa greşelilor, fiind ţi-nut, şi cu negura patimilor acoperit la minte aflându-mă, noaptea, lucrurile nopţii şi ale întunericului le-am săvâr-şit; ci tu, Fecioară, mântuieşte-mă.
Sedealna:
O, minune nouă! O, taină înfricoşată! Strigat-a Mieluşeaua, văzând pe Fiul pironit pe lemnul Crucii. Ce este aceasta, Nemuritorule Cuvinte al lui Dumnezeu? Cum Te vezi mort, Cela ce pământul îl clăteşti ca un Atotputernic? Însă laud a Ta înfricoşată şi dumnezeiască pogorâre.
398
Cântarea a 7-a, Irmos:
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoa-re le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu. Însă pe cei trei tineri nu i-au îngrozit mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvăietor, ci cu duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Ceea ce ai născut adâncul milei, mântuieşte-mă pe mine cel nemilostiv şi preadesfrânat, ca o împreună pă-timitoare şi milostivă şi îndurată, şi mă izbăveşte de gheena, pe mine ticălosul, ca să te laud pe tine, cea de-a pururea mult lăudată.
Poţi câte voieşti, Fecioară, ceea ce ai născut pe Domnul Cel puternic întru tărie, şi ai mulţimi de tămă-duiri. Pentru aceea alerg la acoperământul tău, strigând ţie: Vindecă smeritul meu suflet cel bolnav.
Slavă ...
Pe mine cela ce suspin, primeşte-mă ca pe vame-şul, şi să nu mă lepezi, Cuvinte, ci, ca un mult Milostiv, cu rugăciunile Maicii Tale celei nestricate, miluieşte-mă pe mine, cela ce cu sârguinţă cânt: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum …
Cu picăturile milostivirii tale adapă pământul cel înţelenit al minţii mele şi pe cel mărăcinos şi spinos, prin lipsa dumnezeieştii ploi şi prin mulţimea patimilor, cu plugul pocăinţei ară-l.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Binecuvântaţi tinerii …
399
Ceea ce eşti casă cerească, bucuria drepţilor, că-mara slavei, îmbrăcându-mă în haină vrednică de nuntă, bagă-mă şi pe mine în cămara Fiului tău, ca nu cumva, ca pe un netrebnic, legat de mâini şi de picioare, să mă apuce focul.
Zdrobirea inimii mele şi suspinurile cele din suflet, picăturile lacrimilor celor din ochii mei, primindu-le, Curată, prin lacrimile cele bune slobozeşte-mă şi mă iz-băveşte de lacrimile cele nefolositoare, cele din gheena, că tu ai ridicat toată lacrima de pe faţa pământului.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Mi se pare că stau cu mintea înaintea divanului Tău, Judecătorule şi Dumnezeul meu, gol ca un osândit, înfricoşat, cutremurat, îngrijorat şi împilat. Deci, strig: Mântuieşte-mă, Unule Milostive, pe mine cel osândit, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
O, prea nouă auzire şi vedere înfricoşată şi înfoca-tă şi străină, care întru tine, Fecioară, s-a săvârşit! Dum-nezeu S-a născut din nestricat pântecele tău şi în braţele tale S-a ţinut, Cela ce ţine toate cu dumnezeiasca putere.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Tre-imii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cu-vântul Cel ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Moartea ce a venit neamului omenesc prin mânca-rea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că bles-
400
temul strămoaşei, cel a tot neamul, s-a dezlegat prin Pruncul Curatei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate pu-terile cereşti o măresc.
A vedea podoaba lui Hristos, cea cu adevărat fru-moasă, şi de raza şi strălucirea Lui cea dulce a mă des-făta, învredniceşte-mă Stăpână.
Înotând în noianul păcatului şi viscolindu-mă cu întreitele valuri ale patimilor, alerg la limanul tău cel lin, Stăpână.
Slavă ...
Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, mân-tuieşte-mă Milostive şi Preaîndurate, pe mine cel prea pătimaş, şi care întru răutăţi am cheltuit bogăţia Ta.
Şi acum …
Cântare mai de pe urmă, şi întâi şi în mijloc, a ar-hanghelului «bucură-te» îţi aduc, Curată, că alta potrivi-tă ţie nu pot afla.
401
VINERI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe popo-rul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a pro-slăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preaslăvite s-au grăit pentru tine, Fecioară Preaslă-vită, ceea ce singură eşti slava creştinilor. Pentru aceea, pe mine care te slăvesc pe tine, fă-mă părtaş al slavei ce va să fie, prin rugăciunile tale, Preacurată, cu totul fără prihană.
Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, cea cu totul fără prihană, prin care toţi oamenii ne-am dezlegat din blestem, binecuvântată, Preacurată, nespusă minune, nepricepută vedere, mântuirea tuturor oamenilor.
Slavă ...
Pe Tine, Doamne, totdeauna Te roagă mulţimea îngerilor, ceata ucenicilor, adunarea proorocilor, a mu-cenicilor, a cuvioşilor Tăi, ca să ne dăruieşti nouă, pen-tru Născătoarea de Dumnezeu, iertare de păcate, ca un Iubitor de oameni.
Şi acum …
Preacurată, ceea ce ai primit în pântece Focul cel nesuferit, te rog cu credinţă, izbăveşte-mă de gheena şi de munca aceea care pentru mulţimea greşelilor îmi este mie gătită; slobozeşte-mă cu rugăciunile tale cele bine primite.
402
Cântarea a 3-a, Irmos:
Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Din sfinţita petrecere căzând, Curată, m-am alătu-rat cu dobitoacele şi tot osândit m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă dintru toată osândi-rea şi mă mântuieşte.
Suspin neîncetat, şi lacrimă sufletească şi neconte-nită umilinţă, dăruieşte-mi mie, Fecioară, ca să-mi plâng patimile mele, care din nebăgarea mea de seamă odrăs-lesc întru mine, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Slavă ...
Cetele cereşti, duhurile cele slujitoare, soborul pro-orocilor, al apostolilor şi al mucenicilor Tăi, împreună cu ceea ce Te-a născut pe Tine, Te roagă, Îndurate, ca să dăruieşti poporului Tău iertare de greşeli.
Şi acum …
Preacurată, ca ceea ce eşti Milostivă, roagă acum pe Cel Milosârd, pentru mine care am năravuri nemilos-tive, fără de îndurare, ca prin chipurile pocăinţei, iarăşi să mă cheme şi să mă învrednicească milostivirii celei dumnezeieşti.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Pe a Ta înomenire, pe care mai înainte de veci ai hotărât-o şi mai pe urmă ai binevoit a o săvârşi, Doam-ne, am auzit-o şi cu frică am lăudat-o.
Zapisul cel viclean al păcatelor mele rupe-l, Prea-curată, cu dumnezeiasca suliţă, care a împuns coasta cea dumnezeiască a Celui ce de voie S-a făcut Om dintru 403
tine, Fecioară, şi te roagă Lui ca să mă scrie în cartea celor mântuiţi pe mine, care nebuneşte m-am depărtat de la Dumnezeu.
Ca să te slăvesc cu glasuri mulţumitoare, ca să te măresc cu dragoste dumnezeiască pe tine, ceea ce prin Naşterea ta cea prea mare pe toţi cei micşoraţi i-ai mărit, pe mine cel ce mult am greşit şi cumplit am căzut, ier-tării învredniceşte-mă, Fecioară cu totul fără prihană.
Slavă ...
Legile firii s-au înnoit întru tine, că mai presus de fire ai născut pe Cuvântul. Drept aceea, cu credinţă mă rog: Pe mine care mult am păcătuit, mai presus de firea omenească, şi m-am depărtat de la Dumnezeu, întorcân-du-mă, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum …
Vrăjmaşul, cu săgeţile păcatului, tot a rănit sufle-tul meu şi inima mea a întinat-o cu dezmierdările şi din calea cea dreaptă m-a rătăcit. Pentru aceasta, strig ţie, Fecioară: Pe mine care mă întorc, primeşte-mă şi mă mântuieşte.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Din negura patimilor, ca dintr-o noapte prea adân-că mântuindu-mă, învredniceşte-mă, rogu-mă, ca duhul meu să se scoale dis-de-dimineaţă la lumina zilei porun-cilor Tale, Hristoase.
Neamurile neamurilor, pe tine cea pururea fericită, te fericesc acum şi puterile cerurilor te laudă pe tine sin-gură, ca pe ceea ce ai împreunat cele de jos cu cele de sus, ceea ce eşti binecuvântată între femei, chemarea lui Adam celui căzut.
404
Ca să rămân eu întreg, neabătându-mă din starea cea bună, ci drept călătorind şi cele bine plăcute lui Dumnezeu lucrând, împuterniceşte-mă, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Bun, Care ne-a izbăvit pe noi de necu-vântare.
Slavă ...
Cuvinte, Cela ce pentru adâncul milei cel covârşi-tor Sângele Tău pe Cruce L-ai deşertat, usucă adâncul patimilor mele şi mă învredniceşte ca întru umilinţă să-Ţi plac Ţie, Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
Înfrumuseţatu-te-ai, Fecioară, cu frumuseţile prea-curatei fecioriei tale, şi ai acoperit grozăvia cea cu chip urât a Evei celei dintâi, născând pe Hristos, Care dăru-ieşte haina nemuririi celor ce te cinstesc pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele; că sufletul meu s-a umplut de ră-utăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune, scoate-mă.
Miluitu-s-a prin tine firea omenirii, că pe Domnul cel Milostiv L-ai născut, Milostivo, Preacurată. Pentru aceasta te rog pe tine, miluieşte-mi sufletul meu.
Cetele celor fără de trupuri şi ale mucenicilor, ale proorocilor şi ale apostolilor Tăi, Hristoase, pe Tine Te roagă, ca să mântuieşti poporul Tău de toată îmbulzeala, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine.
405
Slavă ...
Ceea ce eşti pământ nelucrat, care ai născut pe Lu-crătorul de pământ şi Ziditorul a toate, sufletul meu cel plin de mărăcinii patimilor, arată-l aducător de roade prin cunoştinţă dumnezeiască.
Şi acum …
Călcat-am poruncile cele ce mă povăţuiesc către Dumnezeu şi voind m-am făcut rob relelor patimi. Pen-tru aceasta, te rog pe tine, izbăveşte-mă de stăpânirea lor, Pururea Fecioară.
Sedealna:
Amărăciunea muncilor şi durerea şi usturimea şi asprimea bătăilor, întunericul cel neluminat, tartarul cel fără de sfârşit, viermele cel veninat cu adevărat şi de foc, gura lui cea mult mâncătoare, gâtlejul cel nesăţios şi muncile cele nenumite şi necunoscute, suflete al meu, mai înainte văzându-le, cu suspine şi cu lacrimi roagă pe Maica Judecătorului tău, strigând: De Dumnezeu Născă-toare Fecioară, dă-mi iertare de răutăţile mele, mie celui ce alerg cu credinţă la acoperământul tău.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii cei cinstitori de Dumnezeu, în Babilon, chi-pului celui de aur nu s-au închinat, ci în mijlocul cupto-rului celui cu foc, fiind rouraţi, cântare au cântat grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Prin negrăită Naşterea ta, Născătoare de Dumne-zeu, ne-ai învrednicit pe noi înfricoşatelor şi negrăitelor lucruri; pentru aceasta, din munca cea înfricoşată izbă-veşte-mă pe mine şi bucuriei celei negrăite învredniceş-te-mă, ca de-a pururea să te laud pe tine, cea mult lău-dată.
406
Cu lenevire viaţa mea cheltuind-o, am rămas ne-roditor şi mă tem de judecată şi de focul cel nestins la gheenei; ci tu, Fecioară, ceea ce ai născut Focul cel ne-suferit, grăbeşte cu solirea ta de mă izbăveşte de focul muncii.
Slavă ...
Mai presus decât minunile este minunea cea mare a Naşterii tale. Pentru aceasta strig către tine: Curată, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, minunează milele tale întru mine şi de urgia cea viitoare izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum …
Pe mine care am vieţuit în lume şi am trecut cu vederea legile Tale cele sfinte şi cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă mântuieşte, pentru ce-ea ce Te-a născut pe Tine, ca un Dumnezeu Făcător de bine şi mult Milostiv.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu …
Sufletul meu cel omorât înviază-l, căzut fiind ridi-că-l, împacă mintea mea, potoleşte valurile ispitelor, Fe-cioară, şi mă mântuieşte pe mine care strig: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Ca tâlharul strig Ţie, Iubitorule de oameni, «pome-neşte-mă»; plâng ca desfrânata şi strig Ţie «greşit-am», precum dedemult desfrânatul; primeşte-mă pe mine dez-nădăjduitul, cel ce mă pocăiesc, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca să-Ţi cânt cu osârdie: Preoţi binecuvân-taţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
407
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cu rugăciune strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, împreună cu nenumăratele puteri cele gân-dite, cu mucenicii şi cu cuvioşii şi cu apostolii şi cu pro-orocii: Fii solitoare pentru toţi care cu credinţă cântă dumnezeieşte: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum …
Preacurată, ceea ce mai presus de fire, fără ispită de nuntă, ai născut pe Dumnezeu, Care este puternic să facă pe toţi cu viaţă, sufletul meu cel omorât cu greşelile şi stricat cu muşcările cele otrăvitoare, înviază-l, ca să strige: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor, călcând împreună cu focul şi văpaia, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neis-pitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu Cel Adevărat, pe tine cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu slavoslovii, fără de tăcere, te mărim.
O, dumnezeiescule pat al lui Solomon, pe care îl înconjoară acum şaizeci de puternici, după Dumnezeias-ca Scriptură, întru care S-a odihnit Cuvântul, pe mine, care de mulţime de diavoli pururea mă clătesc, păzeşte-mă nerănit, cu puterea ta, Curată Pururea Fecioară.
Picurând dulceaţă dumnezeiască, ceea ce ai născut 408
409
pe Dulceaţa tuturor, îndulceşte-mi sufletul meu cel otră-vit de veninul şarpelui şi totdeauna, cu mijlocirea ta, mă fă străin de păcatul cel amar, ceea ce eşti neruşinată păr-tinitoare a credincioşilor.
Slavă ...
Iisuse, Soare al slavei, luminează-mi ticălosul meu suflet, cu rugăciunile Dumnezeieştii şi Preacuratei Fiice a lui Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, şi cu ale slujitorilor celor fără de trupuri, ale cinstiţilor Tăi apos-toli, ale ierarhilor, ale proorocilor, ale preaslăviţilor mu-cenici şi ale cuvioşilor Tăi.
Şi acum …
Mă cutremur, Unule Îndurate, de a doua venire a Ta, şi mă tem, tot vinovat şi nedumerit fiind, Doamne. Pentru aceasta, mai înainte de sfârşit, strig Ţie: Milosti-veşte-Te şi mă mântuieşte, pentru ceea ce Te-a născut, Milostive Bunule şi Iubitorule de oameni.
CUPRINS
Către dreptcredincioşii cititori ........................ 7
GLASUL 1
Sâmbătă seara ....................................... 11
Duminică seara ...................................... 19
Luni seara ........................................... 27
Marţi seara .......................................... 34
Miercuri seara ....................................... 42
Joi seara ............................................ 48
Vineri seara ......................................... 55
GLASUL 2
Sâmbătă seara ....................................... 62
Duminică seara ...................................... 69
Luni seara ........................................... 76
Marţi seara .......................................... 83
Miercuri seara ....................................... 90
Joi seara ............................................ 97
Vineri seara ....................................... 104
GLASUL 3
Sâmbătă seara ..................................... 111
Duminică seara .................................... 118
Luni seara ......................................... 125
Marţi seara ........................................ 132
Miercuri seara ..................................... 139
Joi seara .......................................... 146
Vineri seara ....................................... 153
GLASUL 4
Sâmbătă seara ..................................... 160
Duminică seara .................................... 167
Luni seara ......................................... 174
Marţi seara ........................................ 181
Miercuri seara ..................................... 188
Joi seara .......................................... 195
Vineri seara ....................................... 202
GLASUL 5
Sâmbătă seara ..................................... 209
Duminică seara .................................... 216
Luni seara ......................................... 223
Marţi seara ........................................ 229
Miercuri seara ..................................... 236
Joi seara .......................................... 242
Vineri seara ....................................... 249
GLASUL 6
Sâmbătă seara ..................................... 256
Duminică seara .................................... 263
Luni seara ......................................... 270
Marţi seara ........................................ 277
Miercuri seara ..................................... 285
Joi seara .......................................... 292
Vineri seara ....................................... 299
412
413
GLASUL 7
Sâmbătă seara ..................................... 306
Duminică seara .................................... 313
Luni seara ......................................... 320
Marţi seara ........................................ 328
Miercuri seara ..................................... 335
Joi seara .......................................... 342
Vineri seara ....................................... 349
GLASUL 8
Sâmbătă seara ..................................... 356
Duminică seara .................................... 364
Luni seara ......................................... 372
Marţi seara ........................................ 379
Miercuri seara ..................................... 387
Joi seara .......................................... 395
Vineri seara ....................................... 402