În calendarul Bisericii Ortodoxe, la data de 27 iulie, alături de Marele Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, este pomenită Sfânta Cuvioasă Muceniță Antuza (împreună cu cele 90 de monahii din obștea sa).
În Sinaxare, sub numele de „Antuza” la data de 27 iulie, tradiția bisericească face referire în principal la două sfinte cu acest nume care au impresionat prin nevoințele și mucenicia lor (în funcție de zona geografică și de tipicul sinaxarului, detaliile se pot întrepătrunde, însă cea prăznuită direct în legătură cu perioada iconoclastă sau ca pustnică este bine delimitată). Mai jos este viața detaliată a Sfintei Cuvioase Antuza din perioada prigoanelor iconoclaste, dar și mențiunea celebrei sale omoloage din secolul al III-lea, ambele mărturisitoare ale credinței.
Viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Antuza (Stareța din Paflagonia)
Această sfântă a trăit în secolul al VIII-lea, în timpul domniei împăratului iconoclast Constantin al V-lea Copronim (741–775), o perioadă de tristă amintire pentru Biserică, marcată de prigonirea cinstitelor icoane, distrugerea lăcașurilor de cult și uciderea sau surghiunirea monahilor.
Stareța mănăstirii: Antuza era stareța unei mănăstiri de maici din regiunea Paflagoniei (sau Asia Mică), având sub îndrumarea sa duhovnicească o obștină de 90 de monahii. Ele duceau o viață curată de rugăciune, post și ascultare, păstrând cu tărie calea dreptei credințe și cinstirea sfintelor icoane.
Prigoana și martiriul: Din porunca împăratului eretic Constantin Copronim, care a declanșat un val crunt de terorism de stat împotriva cinstitorilor de icoane, mănăstirile au fost luate cu asalt. Ostașii imperiali au profanat sfintele altare, au prădat odoarele, au aruncat sfintele moaște și au scos călugării și călugărițele în afara mănăstirilor.
Stareța Antuza și cele 90 de surori ale sale au refuzat cu desăvârșire să se lepede de dreapta credință și să se supună edictelor iconoclaste. Din acest motiv, ele au fost supuse la umiliri, bătăi cumplite și la chinuri grele, primind în cele din urmă cununia muceniciei prin moarte violentă din mâinile prigonitorilor, în jurul anului 759. Sfintele lor trupuri au fost trecute în rândul mucenicilor pentru că au apărat cu preţul vieţii chipul Mântuitorului și al sfinților Săi.
Notă istorică (Tradiţia Sfintei Antuza din Seleucia - secolul al III-lea)
În unele ediții ale Vieților Sfinților (Proloage), ziua de 27 iulie amintește tangențial sau prin confluență de o altă sfântă cu același nume — Sfânta Muceniță Antuza din Seleucia, care a trăit mai devreme, în timpul împăratului Valerian (253–260).
Aceasta din urmă era fiica unor părinți bogați și păgâni (Antonie și Maria).
Creștinedă în taină, a fugit pentru a primi Sfântul Botez de la episcopul Atanasie al Tarsului Ciciliei.
După ce a fost botezată printr-o minune (în pustie, unde Dumnezeu a izvorât apă și trimiși îngerești i-au adus veșminte albe), ea a refuzat căsătoriile lumești și a trăit timp de 23 de ani în pustie, alături de fiarele sălbatice, suferind ispite cumplite de la diavol, până când a trecut la cele veșnice pe piatra pe care se ruga.
Semnificație spirituală
Biserica o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Antuza la 27 iulie ca pe un pilon al statorniciei monahale și al curajului mărturisitor. Chiar dacă a trăit vremuri de tulburare și prigoană fie din partea păgânilor, fie din partea împăraților iconoclaști, ea a lăsat mărturie că dragostea față de Hristos este mai prețioasă decât însăși viața pământească.
Viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Antuza (Stareța din Paflagonia)
Această sfântă a trăit în secolul al VIII-lea, în timpul domniei împăratului iconoclast Constantin al V-lea Copronim (741–775), o perioadă de tristă amintire pentru Biserică, marcată de prigonirea cinstitelor icoane, distrugerea lăcașurilor de cult și uciderea sau surghiunirea monahilor.
Stareța mănăstirii: Antuza era stareța unei mănăstiri de maici din regiunea Paflagoniei (sau Asia Mică), având sub îndrumarea sa duhovnicească o obștină de 90 de monahii. Ele duceau o viață curată de rugăciune, post și ascultare, păstrând cu tărie calea dreptei credințe și cinstirea sfintelor icoane.
Prigoana și martiriul: Din porunca împăratului eretic Constantin Copronim, care a declanșat un val crunt de terorism de stat împotriva cinstitorilor de icoane, mănăstirile au fost luate cu asalt. Ostașii imperiali au profanat sfintele altare, au prădat odoarele, au aruncat sfintele moaște și au scos călugării și călugărițele în afara mănăstirilor.
Stareța Antuza și cele 90 de surori ale sale au refuzat cu desăvârșire să se lepede de dreapta credință și să se supună edictelor iconoclaste. Din acest motiv, ele au fost supuse la umiliri, bătăi cumplite și la chinuri grele, primind în cele din urmă cununia muceniciei prin moarte violentă din mâinile prigonitorilor, în jurul anului 759. Sfintele lor trupuri au fost trecute în rândul mucenicilor pentru că au apărat cu preţul vieţii chipul Mântuitorului și al sfinților Săi.
Notă istorică (Tradiţia Sfintei Antuza din Seleucia - secolul al III-lea)
În unele ediții ale Vieților Sfinților (Proloage), ziua de 27 iulie amintește tangențial sau prin confluență de o altă sfântă cu același nume — Sfânta Muceniță Antuza din Seleucia, care a trăit mai devreme, în timpul împăratului Valerian (253–260).
Aceasta din urmă era fiica unor părinți bogați și păgâni (Antonie și Maria).
Creștinedă în taină, a fugit pentru a primi Sfântul Botez de la episcopul Atanasie al Tarsului Ciciliei.
După ce a fost botezată printr-o minune (în pustie, unde Dumnezeu a izvorât apă și trimiși îngerești i-au adus veșminte albe), ea a refuzat căsătoriile lumești și a trăit timp de 23 de ani în pustie, alături de fiarele sălbatice, suferind ispite cumplite de la diavol, până când a trecut la cele veșnice pe piatra pe care se ruga.
Semnificație spirituală
Biserica o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Antuza la 27 iulie ca pe un pilon al statorniciei monahale și al curajului mărturisitor. Chiar dacă a trăit vremuri de tulburare și prigoană fie din partea păgânilor, fie din partea împăraților iconoclaști, ea a lăsat mărturie că dragostea față de Hristos este mai prețioasă decât însăși viața pământească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu și spune-ne părerea ta! Te rugăm să păstrezi un ton politicos