Sfântul Cuvios Coprie 9 iulie

 Există două tradiții care fac referire la sfinți cu acest nume, ambele fiind marcate de o viață de o sfințenie deosebită.

​Iată detaliile despre viețile acestora:
​1. Sfântul Cuvios Coprie din Lavra Sfântului Teodosie (Palestina)

Această tradiție, des întâlnită în sinaxare, relatează o viață plină de minuni și fapte de smerenie:
​Originea numelui: Sfântul s-a născut într-un mod neobișnuit, lângă Mănăstirea Sfântului Teodosie Chinoviarhul, într-un loc cu gunoaie. Mama sa fugea împreună cu alți creștini din calea invaziei agarenilor (invadatori arabi/persani din acea vreme). Numele de „Coprie” provine din limba greacă și înseamnă, în mod simbolic, „gunoi”, amintind de locul nașterii sale.

​Copilăria: După plecarea păgânilor, călugării l-au găsit pe copil și, la îndemnul Sfântului Teodosie, l-au luat sub ocrotirea mănăstirii. Tradiția spune că a fost hrănit în mod miraculos cu lapte de capră, animalul coborând de pe munte special pentru a-l alăpta la orele potrivite.

​Viața duhovnicească: Crescând sub îndrumarea Sfântului Teodosie, Coprie a dobândit daruri duhovnicești înalte. Sfințenia sa era atât de mare încât fiarele sălbatice i se supuneau.

​Minuni celebre:
​Ursul ascultător: Odată, a găsit un urs care îi mânca legumele din grădină. L-a luat de urechi, l-a scos afară și i-a poruncit să nu mai intre. Ulterior, când avea nevoie să care lemne și măgarul era indisponibil, a pus povara pe spatele aceluiași urs, obligându-l să facă „slujba măgarului”.
​Ascetismul: Se spune că, lucrând la bucătărie, obișnuia să scoată mâncarea din căldarea clocotindă cu mâna goală, fără a se arde.

​Sfârșitul vieții: A trecut la cele veșnice la vârsta de 90 de ani, fiind împodobit cu darul preoției și al facerii de minuni, strălucind ca un soare între părinții lavrei.

​2. Sfântul Coprie Egipteanul (Ucenicul Sfântului Patermutie)

​O altă tradiție, regăsită în scrieri precum Istoria Lausiacă (a lui Paladie) sau lucrările preotului Rufin, prezintă un alt sfânt cu același nume:
​Rolul său: Acesta a fost un preot egiptean și ucenic al Sfântului Patermutie. A fost un martor direct al minunilor învățătorului său, devenind un cronicar al acestora.

​Darul facerii de minuni: Avea puterea de a tămădui boli și de a alunga duhurile viclene. Este cunoscut pentru episodul în care a biruit un eretic maniheu, intrând nevătămat într-un foc aprins pentru a dovedi adevărul credinței creștine.

​Învățătorul: Era cunoscut ca un stareț care îi învăța pe frați din viața sfinților. Într-o întâmplare notabilă, un frate care se îndoia de cele spuse de el a avut o vedenie în care Sfântul Coprie ținea în mâini o carte scrisă cu slove de aur, fiind însoțit de un bărbat luminos, ceea ce l-a convins pe frate de veridicitatea cuvintelor sale.

​Ambele figuri sunt cinstite ca modele de smerenie și ascultare, subliniind puterea harului divin care lucrează prin cei ce se leapădă de sine.