Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian, Nicostrat (și ucenicul lor, Simpliciu) au trăit și au pătimit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul ultimei și celei mai aspre mari persecuții împotriva creștinilor, declanșată de împăratul roman Dioclețian (în jurul anului 306).
1. Meșteșugul și viața lor
Acești sfinți erau bărbați iscusiți, neîntrecuți meșteri în arta cioplirii și a sculpturii în piatră și marmură. Ei conduceau un faimos șantier de sculptură și prelucrare a marmurei în zona cetății Sirmium (astăzi în Serbia, pe teritoriul cultural și istoric al provinciei romane Pannonia, spațiul dunărean).
Deși erau înconjurați de artă păgână și de comenzi pentru statuile zeilor romani, ei înșiși trecuseră la creștinism, primind botezul în secret și lucrând cu frica lui Dumnezeu.
Acești sfinți erau bărbați iscusiți, neîntrecuți meșteri în arta cioplirii și a sculpturii în piatră și marmură. Ei conduceau un faimos șantier de sculptură și prelucrare a marmurei în zona cetății Sirmium (astăzi în Serbia, pe teritoriul cultural și istoric al provinciei romane Pannonia, spațiul dunărean).
Deși erau înconjurați de artă păgână și de comenzi pentru statuile zeilor romani, ei înșiși trecuseră la creștinism, primind botezul în secret și lucrând cu frica lui Dumnezeu.
Pe lângă cei patru meșteri principali, din grup mai făcea parte și un ucenic numit Simpliciu.
2. Momentul prigoanei și refuzul idolatriei
Din porunca împăratului Dioclețian, autoritățile romane au cerut meșterilor din cetate să sculpteze o statuie a zeului păgân Esculap (zeul medicinei) din marmură deosebită, pentru a fi așezată într-un templu mândru.
Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat, împreună cu Simpliciu, au realizat lucrarea cerută datorită talentului lor tehnic, însă au refuzat cu desăvârșire să se închine sau să aducă jertfă idolului pe care îl ciopliseră, mărturisind cu tărie că ei sunt creștini și că se închină unui singur Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului.
3. Pătimirile și Mucenicia
Auzind despre refuzul lor de a cinsti zeii Romei și împăratului, dregătorul regiunii (Lichie) i-a supus la interogatorii aspre și la chinuri înfricoșătoare pentru a-i determina să renunțe la credință:
Au fost bătuți fără milă și aruncați în temnițe întunecate.
Văzând că nu pot fi clintiți din credința lor și că mărturisesc numele lui Hristos cu curaj, autoritățile au pronunțat sentința capitală.
4. Sfârșitul mucenicesc
Pentru a-i face să piară și a nu lăsa loc de pelerinaj creștinilor, chinuitorii au poruncit ca cei patru sfinți meșteri (Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat) să fie băgați în lăzi de fier sau de lemn și aruncați în apele râului Sava, la Sirmium. Astfel, ei și-au primit sfârșitul muceniciei prin înec, mărturisindu-L pe Hristos până în ultima clipă a vieții, în timp ce ucenicul lor, Simpliciu, a suferit și el moartea martirică la scurt timp după aceea.
Trupurile lor au fost recuperate în taină de către creștinii din acele locuri și îngropate cu cinste. Prăznuirea lor comună în Biserica Ortodoxă este așezată în calendar la data de 9 noiembrie.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu și spune-ne părerea ta! Te rugăm să păstrezi un ton politicos