Canoanele Sfântului Chiril al Alexandriei

Canoanele Sfântului Chiril al Alexandriei

1 Chiril JUDECATA CANONICĂ. (RÂNDUIALĂ PENTRU JUDECATĂ CANONICĂ ŞI PENTRU ACUZARE)

Orice acţiune a noastră, când se procedează potrivit unei rânduieli
canonice, nu ne produce nici o tulburare, ci ne scapă atât de clevetiri
din partea unora, cât şi mai vârtos ne procură reputaţie bună în faţa
celor care cugetă bine. Căci cine n-ar primi o hotărâre imparţială care sar
aduce de cineva? Şi cum nu va fi fără de reproş, ba chiar plină de
toată lauda, judecata cea dreaptă şi legală? Şi acestea le scriu acum
cucerniciei tale, fiindcă în scrisorile tale, ce mi le-ai trimis atât mie, cât şi
preasfniţitului şi de Dumnezeu iubitorului fratelui nostru şi împreună
episcopul Proclu, numind tu episcop pe preaevlaviosul şi pe
preacucernicul Petru, care s-a plâns şi a zis ca ilegal a fost înlăturat din
biserica păstorită de el. Logic era ca dânsul să aibă numele demnităţii
preoţeşti împreuna cu prerogativele cuvenite acelei demnităţi, ori,
dacă nu mai era vrednic sa stea la dumnezeiescul altar, să nu se mai fi
învrednicit de însăşi numirea demnităţii episcopesti. Dar poate s-ar
părea cucerniciei tale că cuvântul meu este oarecum aspru şi lipsit de
iubire reciprocă; dar aceasta nu este adevărat. Căci poate s-ar părea
cucerniciei tale că noi îl compătimim pe dânsul din cauză că este
bătrân, admiţându-i numirea singură. Mult mai bine ar fi însă a se ţine
seama şi de celelalte; căci el zice că şi-ar fi putut dovedi răspunsul său,
dar nu a avut timp pentru apărare şi nici nu i s-a oferit lui ascultare
canonică. Şi de s-ar fi făcut ceva de acest fel, însăşi situaţia actelor l-ar fi
dovedit, ori, fiind prins în acuze, ar fi fost osândit ca vinovat, şi atunci
nici n-ar mai fi avut a zice de aici înainte că este nedreptăţit, ori,
declarat fiind liberat de acuze, iarăşi i s-ar fi dat să stea în fruntea
bisericii pe care a avut-o sub conducerea sa. Dar deoarece nu s-a făcut
nimic de acest fel, el strigă împotriva procedurii şi zice că ar fi suferit
nedreptate insuportabilă şi că a fost scos din demnitate în chip ilegal,
adăugând şi că i s-au răpit toţi banii care i se cuveneau. Deci sfinţia ta,
cumpănind ceea ce se dispune prin dumnezeieştile canoane, cât şi ceea
ce se cuvine bisericii si celor rânduiţi la sfânta slujbă, iar pe langă
acestea rugat fiind şi prin scrisorile noastre, opreşte lacrimile
bătrânului. Iar de ar dori sa se judece cu cei ce i-au adus lui acuzele, să
se judece, potrivit obiceiului, înaintea cucerniciei tale, fireşte fiind de
faţă şi preacucernicii episcopi subordonaţi ţie, afară de cei pe care i-ar
recuza ca suspecţi. Dar nu credem că vreunul dintre preacucernicii
episcopi este cu gând vrăjmaş împotriva fratelui. Insă pentru ca să nu
ne prezinte acest pretext, care să slăbească judecata ce se va face în
privinţa lui, spre a nu i se părea că s-a făcut nedreptate, nu are nici o
importanţă absenţa din adunare a unora care sunt sub bănuială.
28, 74 ap.; 5
sin.I ec; 6 sin. II
ec; 9, 17 sin. IV
ec; 4, 12, 14, 15
Antioh.; 3, 4, 5
Sard.; 19
Cartag.
2 Chiril CHIVERNISIREA AVERII
BISERICEŞTI
Iar banii, care cu nedreptate s-au luat de la el, este cu dreptate a i se da
înapoi din două motive. întâi, fiindcă nicidecum nu trebuia să se facă
unii ca aceasta, şi că este preaîntristător şi la extremă mâhnire duce pe
de Dumnezeu cinstitorii episcopi din toate părţile pământului a li se
cere lor seama pentru chivernisirea cheltuielilor survenite, ori din
veniturile bisericeşti, ori şi din oarecare alte produse. Căci fiecare
dintre noi la timpul său va da seama în faţa judecătorului tuturor. Că
odoarele şi averile nemişcătoare trebuie să se păstreze neînstrăinate
bisericilor; iar chivernisirea cheltuielilor ce survin să se încredinţeze
celor ce după vremi ocărmuiesc dumnezeiasca preoţie.
38, 41 ap.; 26
sin. IV ec; 12
sin. VIl ec; 24,
25 Antioh.; 26,
33 Cartag.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
3 Chiril RETRAGEREA DIN
SCAUN. (DEMISIA DIN
IERARHIE)
Iar scrisoarea de demisie zice că n-a dat-o de a sa bunăvoie, ci din
constrângere şi de frică, şi în urma ameninţării unora; dar şi, de altfel,
nu este în conformitate cu legiuirile bisericeşti ca unii dintre preoţi să
dea scrisori de demisie. Că de sunt vrednici de a sluji, să rămână în
această slujbă, iar dacă nu sunt vrednici, să nu iasă prin demisie, ci mai
vârtos fiind osândiţi pentru fapte în privinţa cărora cineva i-ar fi acuzat
că sunt împotriva a toată rânduiala. Salută comunitatea fraţilor de la
tine. Cea de pe lângă noi te salută întru Domnul.
9 sin. III ec; 16
sin. I-II ; 10
Petru Alex.
4 Chiril ISPITIREA CU SÂRG A
CELOR CE INTRĂ ÎN
CLER
Trebuie să avem grijă de totul ce este de trebuinţă şi de nevoie pentru
zidirea popoarelor şi ceea ce contribuie spre slava sfintei Biserici. Căci
scris este: „Faceţi evlavioşi pe fiii lui Israel" (Lev. 15, 31). Deci Părinţii
mănăstirilor din eparhia Tebaida, bărbaţi evlavioşi şi având vieţuire
vrednică de admirat, venind în Alexandria şi întrebaţi fund de către
mine în privinţa stării mănăstirilor de acolo, mi-au spus că mulţi se
smintesc din cauza următoare. Unii care de curând s-au însurat şi,
întocmai ca şi cum ar fi venit din camerele nupţiale, amăgesc pe unii
dintre episcopii lui Dumnezeu iubitori, şi poate că nimeni nu s-a
pronunţat pentru dânşii, se hirotonesc clerici, adică presbiteri. Iar alţii
oarecare, scoşi fiind chiar din mănăstiri ca dezordonaţi, iarăşi aleargă
spre hirotonie şi, făcându-se clerici, intră în aceleaşi mănăstiri de unde
au fost scoşi; şi voiesc să aducă jertfa şi să săvârşească toate care sunt
obişnuite clericilor şi acestea cauzează că şi unii dintre cei ce-i cunosc
pe dânşii nu evită numai adunările bisericeşti, ci se reţin de a se
împărtăşi când liturghisesc aceia. Deci fiindcă precum am zis, totul
trebuie să se facă de către noi spre zidirea popoarelor, cucernicia
voastră să bage de seamă la acestea. Şi dacă cineva ar vrea să se
hirotonească cleric, să se cerceteze viaţa lui: şi ori de are soţie, sau nu;
şi cum şi când a luat-o; şi dacă s-a despărţit de ea; şi de este el vreunul
dintre cei lepădaţi, sau de către alt episcop de Dumnezeu cinstitor, sau
din mănăstire; şi atunci să se hirotonească, dacă se va găsi neprihănit.
Că aşa vom păzi atât conştiinţa noastră curată, cât şi sfânta şi cinstita
slujbă neprihănită.
50 ap.; 2 sin. I
ec; 2 sin. VII ec;
12 Neocez.; 3,
12 Laod.; 10
Sard.; 17 sin. l-II
5 Chiril BOTEZUL UNOR CATEHUMENI OSÂNDIŢI
Iar dacă oarecari sunt supuşi excluderii, epitimisându-se pentru greşeli,
apoi, fiind catehumeni, ar fi să se sfârşească, să se boteze şi să nu plece
din cele omeneşti neîmpărtăşiţi de har, adică nefiind în comuniune;
fiindcă se vede că şi aceasta trebuie să fíe după legiuirile bisericeşti.
Salutaţi comunitatea fraţilor de la voi. Cea de pe lângă noi vă salută
întru Domnul.
13, 14 sin. I ec;
47 Laod.; 45
Cartag.