În zilele binecredinciosului şi marelui domn Vasile Dimitrievici, singurul stăpânitor al Rusiei, şi în vremea Sfântului mitropolit Ciprian, a fost năvălirea lui Temiraxac, împăratul agarenilor, asupra pământului Rusiei. Acela, sculându-se cu mare pautere de la Răsărit şi prădând multe împărăţii, a ajuns în părţile Rusiei. Deci, apropiindu-se de hotarele pământului Rezeanului, a luat cetatea Eleciul, a robit pe voievodul Eleciului şi a ucis o mulţime de creştini, căci era mare urător şi cumplit chinuitor al neamului creştinesc. Apoi se mai lăuda că tot pământul Rusiei are să-l pustiască, ca să dezrădăcineze credinţa creştinească, şi îşi pregătea drumul său spre cetatea Moscova, vrând să o risipească pe ea. Deci auzind marele domn Vasilie Dimitrievici acest lucru, şi-a adunat oastea sa şi s-a dus în cetatea Colomnei.
De acolo plecând, a stat la malul râului Ochi, făcând tabără împotriva vrăjmaşului, iar Temiraxac a stat într-un loc 15 zile. Şi înştiinţându-se marele domn şi toată oastea creştinească de marea putere a păgânului împărat, care venise cu oşti fără de număr, şi auzind despre scopul lui cel rău, şi-a ridicat mâinile spre cer împreună cu toţi ostaşii săi şi se ruga cu lacrimi Domnului şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru izbăvirea sa de acel agarean fără de Dumnezeu. Ei chemau în ajutor pe cei mai mari plăcuţi ai lui Dumnezeu, pe Sfinţii Ierarhi Petru şi Alexie, pe Cuviosul Serghie şi pe ceilalţi sfinţi făcători de minuni ai Rusiei.
Apoi a trimis în cetatea Moscova, la părintele său cel duhovnicesc, la preasfinţitul mitropolit Ciprian, ca să poruncească poporului să facă post şi rugăciune, şi să trimită în cetatea Vladimirului, ca să ia de acolo icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi să o aducă în Moscova, pentru apărarea cetăţii împărăteşti a Rusiei. Iar arhiereul lui Dumnezeu, Ciprian, mai înainte de porunca domnească, se gândea ca să aducă acea cinstită icoană, deci, când i-a venit poruncă de la voievod; atunci a mulţumit lui Dumnezeu că tot acelaşi gând a pus şi în inima marelui domn, căci avea acea împreună-glăsuire a lui cu al său gând, ca pe o adeverire de bunăvoirea lui Dumnezeu, ca minunata icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să se mute la dânşii în Moscova. Deci îndată a trimis la Vladimir bărbaţi aleşi din rânduiala duhovnicească, după acea cinstită icoană. Apoi mitropolitul Ciprian adunând toată duhovniceasca rânduială şi mulţime de popor, s-a rugat sobomiceşte pentru biruinţa asupra vrăjmaşului. Şi a poruncit tuturor să poftească la rugăciune şi nici el însuşi nu s-a depărtat de la biserică, făcând slujbă şi rugându-se ziua şi noaptea cu fierbinte vărsare de lacrimi pentru marele voievod, pentru oastea lui, şi pentru toţi pravoslavnicii creştini.
Iar când cinstita icoană a pornit de la Vladimir şi s-a apropiat de cetatea Moscovei, în 15 zile ale lunii august, la praznicul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a ieşit întru întâmpinarea ei preasfinţitul mitropolit cu tot soborul rânduielii duhovniceşti, împreună cu mult popor; şi, văzând acea sfântă icoană, au căzut la pământ şi s-au închinat ei ca însăşi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care venise la dânşii, şi primind-o cu negrăită bucurie, vărsau multe lacrimi privind spre dânsa şi rugându-se ca să se izbăvească de năvălirea agarenilor. Şi nu le-a fost în deşert rugăciunea lor, pentru că tocmai în aceeaşi zi în care preacinstita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost adusă în Moscova, Temiraxac, păgânul împărat al agarenilor, îngrozindu-se de o înfricoşată vedenie pe care a văzut-o în vis, s-a tulburat şi a fugit înapoi cu toată puterea sa, nefiind gonit de nimeni.
Iar vedenia aceea a lui a fost astfel: vedea înaintea sa un munte preaînalt, pe al cărui vârf mergeau împotriva lui arhiereii şi aceia, având toiege de aur în mână, îl îngrozeau pe el. Deasupra arhiereilor a văzut în văzduh o strălucire neobişnuită şi stând în mijloc o împărăteasă într-o slavă negrăită, îmbrăcată în haină de porfiră şi strălucită mai mult decât soarele, cu raze în chip de fulger. Împrejurul ei era mulţime nenumărată de ostaşi înarmaţi care îi slujeau ei şi se pregăteau ca de război. Iar împărăteasa avea mâinile sale întinse în sus, ca o rugătoare. Apoi a văzut-o pe ea ameninţându-l cu groază, ca să se ducă din hotarele pământului Rusiei, ca şi cum poruncea ostaşilor săi să pornească asupra lui. De acea înfricoşată vedenie s-a cutremurat Temiraxac şi, sărind înspăimântat din pat, a răcnit: „O, vai mie, ce este această vedenie înfricoşată?”. Şi tremurând, se temea suspinând şi era ca într-o nepricepere; iar după un ceas venindu-şi în fire, a chemat pe domni şi pe voievozi şi a început a le spune lor ceea ce văzuse, tremurând încă de frică.
Iar aceia, auzind cele ce li se spunea şi văzând pe împăratul lor tremurând, asemenea s-au înspăimântat şi nepricepându-se, ziceau: „Ce să fie aceasta?”. Şi unii ziceau: „Împărăteasa care s-a văzut este Maica Dumnezeului creştinilor, a lui Iisus Hristos, şi se cunoaşte că voieşte să apere pe creştini, pentru că dânsa le este lor ajutătoare şi purtătoare de griji”. Temiraxac a zis: „Dacă creştinii au o ajutătoare ca aceea, apoi în deşert ne-am pornit asupra lor şi fără de spor ne ostenim, căci măcar pe unul din cei ce stau dinaintea ei de l-ar trimite asupra noastră, pe toţi ne va birui şi nici loc nu vom putea afla încotro să fugim”. Astfel acel împărat păgân s-a întors înapoi cu toată puterea agarenească, fugind cu ruşine, căci li se părea agarenilor că multe cete de ostaşi din pământul Rusiei vin în urma lor şi pentru aceea fiind cuprinşi de frică mare, unul pe altul se călcau, aruncându-şi armele, prăzile şi dobânzile lor. Astfel le-a fost acelor dreptcredincioşi biruinţa asupra vrăjmaşilor, fără de război şi fără vărsare de sânge, cu rugăciunile Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu.
Acea năvălire a lui Temiraxac cu agarenii şi minunata lui gonire din pământul Rusiei s-a întâmplat în anul de la facerea lumii 6903 – 1395 de la naşterea lui Hristos – şi din vremea aceea, în împărăteasca cetate Moscova s-a aşezat praznicul întâmpinării icoanei Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, care se numeşte Vladimirsca, întru neuitata şi mulţumitoarea pomenire a minunatei izbăviri de agareni, care s-a făcut prin apărarea Maicii lui Dumnezeu, căreia cu Cel născut dintr-însa, Hristos Dumnezeu, totdeauna de la noi să-I fie cinste, mulţumire şi închinăciune, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nessun commento:
Posta un commento