Pomenirea Sfintei Cuvioase Filotimia de la Râmeț se face la data de 6 iulie, fiind așezată în calendar alături de fiul său, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv. Canonizarea sa a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iulie 2025 și proclamată solemn la începutul anului 2026, ca model desăvârșit de mamă creștină, soție devotată și, în final, trăitoare în asceza monahală.
Copilăria și o viață de familie binecuvântată
Sfânta Filotimia s-a născut la 30 aprilie 1896 în satul Bălănești, județul Buzău, primind la botez numele de Filofteia (cunoscută popular și ca Filița).
La vârsta de 20 de ani, s-a căsătorit cu Ion (Ioan) Manolache, un om profund credincios. Împreună au avut o căsnicie binecuvântată ce a durat 43 de ani. Dumnezeu i-a dăruit cu 12 copii, pe care Filofteia i-a crescut cu o jertfelnicie rară, insuflându-le de mici frica de Dumnezeu, dragostea de rugăciune, simțul datoriei și respectul.
Munca de zi cu zi și datoria de mamă au fost pentru ea un spațiu de sfințire. Rodul acestei educații creștine s-a văzut clar în destinele copiilor săi:
Cel de-al patrulea copil, Stelian, a devenit renumitul duhovnic Dometie cel Milostiv de la Râmeț (canonizat și el).
Fratele cel mai mic, Mihai, a devenit preot la Sibiu.
Gheorghe, fratele cel mare, a slujit ca destoinic cântăreț bisericesc.
Una dintre fiice, Eugenia, a îmbrățișat și ea haina călugărească la Mănăstirea Râmeț, sub numele de Eudoxia.
Retragerea la mănăstire și tunderea în monahism
În anul 1959, după trecerea la cele veșnice a soțului ei, Filofteia a simțit chemarea de a-și dedica pe deplin restul zilelor lui Dumnezeu. S-a retras la Mănăstirea Râmeț din județul Alba, unde se aflau deja doi dintre copiii săi (părintele Dometie și maica Eudoxia).
La vârsta de 78 de ani, chiar în ziua în care împlinea anii de naștere pe 30 aprilie 1974, a fost tunsă în monahism. Cel care i-a tăiat periile capului și a primit-o în rândul călugărițelor a fost chiar fiul ei, părintele Dometie. Ea a primit atunci numele de Filotimia (care înseamnă „iubitoare de cinste/virtute”). Astfel, cel pe care îl născuse trupește devenise acum tatăl ei duhovnicesc.
Despre sfințenia vieții ei ascunse, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul i-a mărturisit mai târziu maicii starețe Ierusalima Ghibu că, după moarte, sufletul maicii Filotimia „s-a înălțat ca un heruvim la cer”.
Mutarea la cele veșnice
Maica Filotimia a trăit la Râmeț în multă smerenie, tăcere și rugăciune curată, supraviețuind fiului ei, părintele Dometie, care murise prematur în 1975.
A trecut la Domnul la vârsta venerabilă de 93 de ani, în ziua de 22 iulie 1989. Sfârșitul i-a fost luminat și plin de semne duhovnicești. Cu puțin timp înainte de a muri, i-a destăinuit ucenicei sale de chilie că fiul ei, Sfântul Dometie, i s-a arătat în chip minunat pentru a o înștiința că pleacă la ceruri și pentru a-i mulțumi pentru grija pe care i-o purtase pe pământ. După ce s-a spovedit și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul în deplină pace.
Mormântul ei se află în cimitirul Mănăstirii Râmeț, fiind loc de pelerinaj și mângâiere pentru credincioși.
Deși Sfânta Filotimia a adormit pe 22 iulie, Sfântul Sinod a rânduit prăznuirea ei pe 6 iulie din două motive profund teologice și simbolice:
6 iulie este ziua în care fiul ei, Sfântul Dometie cel Milostiv, a intrat în monahism (la Mănăstirea Prislop, în 1949) și tot pe 6 iulie (în 1975) acesta a trecut la cele veșnice.
Prin această prăznuire comună se evidențiază legătura sfântă dincolo de mormânt dintre mamă și fiu, care s-au sfințit unul prin celălalt ea crescându-l în sfințenie, el născând-o spiritual în haina monahală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu și spune-ne părerea ta! Te rugăm să păstrezi un ton politicos