Viața și Pătimirea Sfântului Mucenic Arhip

Acest sfânt nu trebuie confundat cu Sfântul Apostol Arhip (pomenit la 19 februarie și 22 noiembrie), unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli și ucenic al Sfântului Apostol Pavel.

Sfântul Mucenic Arhip serbat pe 6 iulie este un martir din primele secole creștine care a pătimit în cetatea Nicomidia, primind cununa muceniciei pentru refuzul neclintit de a aduce jertfe idolilor păgâni.
​Viața și Pătimirea Sfântului Mucenic Arhip
​Prigoana din Nicomidia

​Sfântul Arhip a trăit în perioada marilor persecuții declanșate de împărații romani împotriva creștinilor. El era originar din cetatea Nicomidia (în Asia Mică, Turcia de astăzi), un centru imperial important unde decretele împotriva creștinilor erau aplicate cu o asprime ieșită din comun.

​Fiind un creștin râvnitor, Arhip nu își ascundea credința în Hristos, ci o mărturisea deschis, ajutându-i și îmbărbătându-i și pe alți credincioși aflați în temnițe. Din acest motiv, a atras repede atenția dregătorului păgân al cetății, fiind denunțat ca „răzvrătit” împotriva zeilor imperiului.
​Mărturisirea curajoasă în fața dregătorului

​Adus în fața scaunului de judecată, dregătorul a încercat mai întâi să îl înduplece prin cuvinte amăgitoare, promițându-i onoruri, bogății și salvarea vieții dacă va accepta să aducă tămâie pe altarul idolilor.

​Sfântul Arhip a respins cu hotărâre aceste propuneri, răspunzând cu demnitate:

​„Zeii voștri nu sunt nimic altceva decât idoli surzi și orbi, făcuți de mâini omenești. Eu mă închin singurului Dumnezeu Adevărat, Făcătorul cerului și al pământului, și Lui Îi aduc jertfă de laudă. Chinurile voastre nu mă înfricoșează, ci mai degrabă mă apropie de Domnul meu.”

​Torturile și sfârșitul mucenicesc

​Mânios de refuzul și de cuvintele îndrăznețe ale sfântului, judecătorul a poruncit ca Arhip să fie supus unor chinuri groaznice. A fost bătut fără milă cu vergi, strâns în cătușe grele și schingiuit pe tot corpul. Cu toate acestea, prin harul lui Dumnezeu, sfântul a îndurat toate suferințele în tăcere și rugăciune, rămânând nevătămat în credința sa.

​Văzând că nicio tortură nu îl poate îndoi și temându-se ca statornicia lui să nu îi determine și pe alți cetățeni să treacă la creștinism, dregătorul a dat sentința finală: condamnarea la moarte prin tăierea capului.

​Sfântul Arhip a primit sentința cu bucurie, mulțumindu-I lui Dumnezeu că l-a învrednicit de cununa muceniciei. Dus la locul de osândă în afara cetății, după ce s-a rugat pentru mântuirea sufletului său și pentru prigonitorii săi, călăul i-a retezat capul cu sabia. Astfel, Sfântul Mucenic Arhip a trecut la cele veșnice, mutându-se în cetele sfinților care stau înaintea Tronului Preasfintei Treimi.