. sabato 1 novembre 2014
Sinaxar 1 Noiembrie
În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor si facatorilor de minuni fara de arginti Cosma si Damian, fiii Teodotei celei din Asia.
.
. 
venerdì 31 ottobre 2014
Viața Sfântului Mucenic Epimah
Sfântul Mucenic Epimah era de neam din Egipt și din părinți creștini. El încă din tinerețe L-a iubit pe Dumnezeu, și Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie, urmând Sfântului Ioan Botezătorul, și a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului. Neavând pe cineva din sfinții părinți povățuitor la viața cea pustnicească, se povățuia cu Duhul lui Dumnezeu și dragostea cea către Dumnezeu îi era lui dascăl, învățîndu-l spre toată viața cea îmbunătățită. Pentru că cine poate învăța pe om fapta cea bună mai bine ca dragostea lui Dumnezeu? Aceea i-a învățat pe sfinții apostoli ca, lăsând toate, să meargă în urma Domnului Celui ce a sărăcit, aceea a învățat pe cuvioșii părinți să umble în cojoace și în piei de capră, lipsiți, scârbiți și de rău supărați, aceea a învățat pe sfinții mucenici și mucenițe să pătimească pentru Hristos cu osârdie, în timp ce grăia acestea: „Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine, căutând, mă chinuiesc”. Acea dragoste l-a învățat și pe Sfântul Epimah a suferi nevoințele și ostenelile cele pustnicești, a răbda toate supărările de la vrăjmașii cei nevăzuți, a viețui cu sfințenie după Dumnezeu și pentru Dânsul a fi gata la moarte.
Viețuind Sfântul Epimah în pustnicească singurătate ani îndelungați, a auzit că în Alexandria creștinii sunt chinuiți de păgâni și că, mulți temându-se de chinurile cele cumplite, unii fug prin munți și se ascund prin pustietăți, iar alții cad din credință. De aceea, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, a lăsat pustia și s-a dus în Alexandria, vrând să pătimească până la sânge pentru mărturisirea lui Hristos. Văzând în cetate fărădelegea păgânilor închinători la idoli și că diavoleasca păgânătate s-a înmulțit foarte mult, iar cinstea lui Hristos s-a împuținat și sfințenia Domnului s-a necinstit cu jertfe, a intrat în capiștea idolească cu îndrăzneală, înaintea tuturor, și în vremea praznicului celui diavolesc a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ și i-a sfărâmat. Pentru aceasta a fost prins și a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, văzând pe ighemon șezând la judecată și pe creștini chinuindu-i, cu inima bărbătească s-a pornit asupra lui, vrând să-l ucidă. Și l-ar fi ucis de nu ar fi fost oprit de cei ce stăteau înaintea lui. Așa a râvnit după Domnul Dumnezeul său. Iar ighemonul s-a mirat de o îndrăzneală ca aceea a unui om prost și a poruncit să fie aruncat în temniță până ce va hotărî cu ce fel de chinuri să-l piardă. În temniță erau o mulțime de credincioși închiși pentru mărturisirea lui Hristos, pe care Sfântul Epimah îi întărea spre nevoință, cu gura cea plină de Sfîntul Duh.
Atât de mult s-au întărit credincioșii spre pătimire prin cuvintele lui, încât nici unul dintre ei nu s-a mai înfricoșat, nici n-a căzut din credință, ci toți cu sârguință și-au vărsat sângele pentru adevăratul Dumnezeu și și-au dat sufletele după multe chinuri. La sfârșit l-au scos la chinurile cele cumplite și pe Sfântul Epimah, nu numai pentru că crede în Hristos, ci și pentru că a făcut din praznicul lor tulburare și mai cu seamă pentru că a îndrăznit să se ridice asupra ighemonului, ca să-l ucidă. Mai întâi l-au spânzurat și l-au strujit cu bare de fier, apoi l-au bătut cu pietre, sfărâmându-i oasele. Iar el, în chinuri, zicea: „Dacă Domnul meu Iisus Hristos a fost răstignit pentru mine, împuns cu sulița și adăpat cu oțet, oare să nu mă fac și eu părtaș patimilor Lui? Doresc mai mari chinuri decât acestea pe care mi le dați. Dați-mi palme, scuipați asupra mea, puneți cunună de spini pe capul meu, dați-mi trestii în mâini și cu fiere să mă adăpați; tot trupul meu o rană să-l faceți, pe cruce să mă pironiți și cu sulițe să mă împungeți. Acestea toate le-a răbdat Domnul meu, pe acestea și eu voiesc ca să le rabd”. În timp ce sfântul era chinuit, mult popor stătea adunat împrejur lui și privea la chinurile lui. În acel popor era o femeie care stătea aproape de el și avea un ochi bolnav de albeață. Ea, văzând pătimirea Sfântului Epimah, plângea și neclintită privea la dânsul. În acele chinuri cumplite, vărsându-se sângele simțului, a sărit o picătură în ochiul cel bolnav al femeii și îndată i s-a tămăduit ochiul și s-a făcut luminos, căpătându-și vederea ca și celălalt. Iar femeia câștigând tămăduire din picătura sângelui celui căzut în ochi, a strigat: „Mare este Dumnezeul pe Care pătimitorul acesta îl mărturisește”. După aceea i-au tăiat capul și astfel și-a dat sfântul lui suflet în mâinile Domnului, pentru Care a pătimit
giovedì 30 ottobre 2014
mercoledì 29 ottobre 2014
Sinaxar 29 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, Sfânta Preacuvioasa Mare Mucenita Anastasia Romana.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Avramie
Troparul Sfântului Cuvios Avramie, glasul al 8-lea:
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Avramie, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminat cu Dumnezeieştile fulgere, miluieşte, Sfinte Avramie, cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârşesc praznicul tău cel purtător de lumină, de patimile întunericului, preafericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzând în sufletul tău, Preacuvioase Avramie, pofta cea Dumnezeiască, a stins dragostea trupului, părinte şi aceasta te-a făcut să vieţuieşti pe pământ fără de materie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Omorându-ţi mădularele cele de pe pământ, cu postul şi cu toate pătimirile cele aspre, părinte înţelepte, te-ai învrednicit de Viaţa Cea mai Bună în ceruri, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Avramie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din sfinţite sângiurile tale S-a Întrupat mai presus de fire Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Preacurată Fecioară Marie; pe Care roagă-L să omoare cugetele trupului meu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În tot chipul dorind de Dragostea Cea mai Desăvârşită, purtătorule de Dumnezeu, ai ieşit afară din lume şi din trup. Pentru aceasta, ai primit Mărirea cea mai presus de gând şi Veşnica Desfătare, Sfinte Părinte Avramie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaş viu te-ai arătat al Duhului Celui Ce lucrează toate, părinte, închizându-ţi, cuvioase, trupul în colibă; pentru aceasta, ai strălucit şi cu lumina virtuţilor împodobindu-te, Sfinţite Părinte Avramie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu plugăria ostenelilor tale, ai crescut spic copt însutit de virtuţi, cuvioase; cu care se hrănesc urmându-ţi cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta adormire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Întru tine, Preasfântă, S-a Sălăşluit voind, Cel Ce este Cauza tuturor pentru multa milostivire şi a sfinţit fiinţa omenească, care a alunecat mai înainte prin călcarea Poruncii.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că tu eşti Vârful celor dorite şi Sprijinul credincioşilor, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu curgerile lacrimilor tale, părinte, spălând întinăciunile sufleteşti, te-ai făcut locaş Dumnezeiesc şi cinstit al Duhului, preafericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu priveghere de toată noaptea, cu rugăciune neîncetată, cu nezbuciumare, cu dragoste nefăţarnică şi cu credinţă desăvârşită te-ai nevoit, părinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luat-ai har, Sfinte Avramie, a vindeca boli şi a goni duhuri, ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, cuvioase.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind biruit de lenevie şi cufundat în păcate, izbăveşte-mă cu rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o viţă foarte roditoare, ai crescut, Sfinte Părinte Avramie, struguri de virtuţi Dumnezeieşti, care izvorăsc vinul cel de umilinţă şi izgonesc din suflet beţia patimilor şi veselesc inimile credincioşilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Multe feluri de încercări a ridicat asupra ta şarpele cel prea viclean, părinte, dar tu cu Arma Crucii l-ai omorât, purtătorule de Dumnezeu; şi ai luat de la Dumnezeu cununa biruinţei cu dreaptă judecată, de Dumnezeu Înţelepţite Avramie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcându-te prin credinţă casă Preasfântă Dumnezeiescului Duh, părinte, ai zidit casă sfântă; şi cu învăţăturile tale, prefăcând ceata cea nesfinţită a rătăcirii celei fără sfinţenie, ai închinat-o Dumnezeului tuturor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminându-se cu Dumnezeiescul Duh Sfinţii Prooroci, Preacurată, cu glasuri sfinţite te-au vestit mai înainte, Fecioară Maică; din care S-a Întrupat Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, pentru mila cea nemăsurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aflându-te pe tine cei din întunericul rătăcirii, luminător care povăţuieşti drept către căile vieţii, purtătorule de Dumnezeu, au părăsit întunericul necunoştinţei, făcându-se luminoşi prin Dumnezeiasca credinţă, Sfinte Părinte Avramie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu privegherea înduplecând pe Dumnezeu şi trimiţând luminare de mântuire celor cuprinşi de noaptea nebuniei idoleşti, gânditorule de Dumnezeu, i-ai arătat pe toţi fii ai Luminii şi Zilei cu harul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu linişte săvârşindu-ţi viaţa, ai trecut furtunile cele din viaţă, cu nădejdea cea către Dumnezeu, fericite şi ai apucat la Limanurile cele Line ale Împărăţiei Cerurilor şi ale Dumnezeieştii Luminări, Sfinte Preacuvioase Avramie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe mine cel ce sunt îngreuiat de somnul lenevirii, ridică-mă cu mijlocirea ta, Maica lui Dumnezeu şi nu mă lăsa a dormi spre moarte cu păcat, Fecioară; că pe tine te ştiu Folositoare şi Îndreptătoare vieţii mele.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule scoate-mă din stricăciune.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
În trup ca un înger pe pământ te-ai arătat şi pustnicind, ai fost ca un pom răsădit, bine crescând lângă apa înfrânării şi cu curgerile lacrimilor tale spălând întinăciunea. Pentru aceasta te-ai arătat locaş Dumnezeiesc al Duhului, Sfinte Părinte Avramie.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Ca să dobândeşti Împărăţia cea de sus şi Mărirea Cea Negrăită, înţelepţeşte ai defăimat mărirea cea trecătoare şi care se strică, înţelepte; ca unul ce ai fost cuminte şi cu pricepere.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Când a răpit cu vicleşug lupul cel viclean pe mieluşeaua ta, atunci i-ai sfărâmat fălcile, înţelepte, iar pe dânsa ca un păstor preabun ai adus-o la viaţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Plecându-te Legilor Stăpânului, ai căutat oaia cea rătăcită şi ai aflat-o şi ridicând-o pe umerii tăi, preafericite, ca un păstor ai adus-o la staulul pocăinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai tu ai născut pe Unul din Treime în două firi şi într-un Ipostas, Fecioară; Căruia cântăm: Binecuvânat eşti, Doamne Dumnezeule în veci!
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În prăpastia pierzaniei, a împins pe porumbiţa ta cea curată, şarpele cel făcător de rele; dar ai scos-o pe ea, Sfinte Preacuvioase Părinte Avramie, cu minte întreagă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Şi în viaţă fiind, Părinte Avramie şi după moarte te-ai arătat doctor bolilor, cu harul cel Dumnezeiesc al Duhului, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu nerăutate şi cu dreptate, cu curăţie şi cu credinţă strălucind, părinte, te-ai numărat împreună cu îngerii, cuvioase, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai locaş Preasfânt Râului Celui Viu, din care bând noi, cei omorâţi, moştenim viaţa, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicitu-te-ai a vedea, părinte, purtătorule de Dumnezeu, cele de care de demult doreai prin nădejde; ceea ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frumos te-ai arătat, strălucind cu Dumnezeieştile Raze ale virtuţilor, Sfinte Avramie şi bucurându-te stai înaintea Stăpânului tuturor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreunatu-te-ai cu cetele tuturor cuvioşilor şi cu ei câştigând îndumnezeirea, cuvioase, te rogi să ne mântuim noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Zi de veselie face bucurându-se Biserica, prăznuind adormirea ta cea sfântă, Părinte Avramie şi cinstindu-ţi vieţuirea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi mă fă părtaş bunătăţilor cereşti.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine; cu Cetele cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Urmând Sfântului Patriarh Avraam celui de demult, părinte, te-ai îndepărtat de rudeniile cele după trup, plecându-te Dumnezeului nostru, Celui Ce te-a chemat, Sfinte Preacuvioase Avramie; pentru aceea te-ai nevoit şi ţi-ai arătat sufletul mai luminat decât razele soarelui, gânditorule de Dumnezeu, preafericite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Pe Rugul pe care Moise l-a văzut nears, pe Muntele lui Dumnezeu, pe Norul cel Preasfânt, pe Cortul cel Neîntinat, pe Masa cea Primitoare de Dumnezeu, pe Palatul Împăratului Celui Preaînalt, pe Uşa cea cu totul Luminoasă şi Neumblată, pe tine Fecioară te lăudăm.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Crucea Ta o laud şi Patimilor Tale mă închin şi bunătatea Ta o slăvesc, Fiule; că de bună voie ai răbdat moarte de ocară. Ce adâncime străină şi înfricoşătoare este aceasta a rânduielii Tale celei negrăite, Mântuitorule grăia către Tine Maica Ta!
Sfântul Cuvios Avramie
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Avramie, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminat cu Dumnezeieştile fulgere, miluieşte, Sfinte Avramie, cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârşesc praznicul tău cel purtător de lumină, de patimile întunericului, preafericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzând în sufletul tău, Preacuvioase Avramie, pofta cea Dumnezeiască, a stins dragostea trupului, părinte şi aceasta te-a făcut să vieţuieşti pe pământ fără de materie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Omorându-ţi mădularele cele de pe pământ, cu postul şi cu toate pătimirile cele aspre, părinte înţelepte, te-ai învrednicit de Viaţa Cea mai Bună în ceruri, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Avramie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din sfinţite sângiurile tale S-a Întrupat mai presus de fire Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Preacurată Fecioară Marie; pe Care roagă-L să omoare cugetele trupului meu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În tot chipul dorind de Dragostea Cea mai Desăvârşită, purtătorule de Dumnezeu, ai ieşit afară din lume şi din trup. Pentru aceasta, ai primit Mărirea cea mai presus de gând şi Veşnica Desfătare, Sfinte Părinte Avramie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaş viu te-ai arătat al Duhului Celui Ce lucrează toate, părinte, închizându-ţi, cuvioase, trupul în colibă; pentru aceasta, ai strălucit şi cu lumina virtuţilor împodobindu-te, Sfinţite Părinte Avramie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu plugăria ostenelilor tale, ai crescut spic copt însutit de virtuţi, cuvioase; cu care se hrănesc urmându-ţi cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta adormire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Întru tine, Preasfântă, S-a Sălăşluit voind, Cel Ce este Cauza tuturor pentru multa milostivire şi a sfinţit fiinţa omenească, care a alunecat mai înainte prin călcarea Poruncii.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că tu eşti Vârful celor dorite şi Sprijinul credincioşilor, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu curgerile lacrimilor tale, părinte, spălând întinăciunile sufleteşti, te-ai făcut locaş Dumnezeiesc şi cinstit al Duhului, preafericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu priveghere de toată noaptea, cu rugăciune neîncetată, cu nezbuciumare, cu dragoste nefăţarnică şi cu credinţă desăvârşită te-ai nevoit, părinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luat-ai har, Sfinte Avramie, a vindeca boli şi a goni duhuri, ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, cuvioase.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind biruit de lenevie şi cufundat în păcate, izbăveşte-mă cu rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o viţă foarte roditoare, ai crescut, Sfinte Părinte Avramie, struguri de virtuţi Dumnezeieşti, care izvorăsc vinul cel de umilinţă şi izgonesc din suflet beţia patimilor şi veselesc inimile credincioşilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Multe feluri de încercări a ridicat asupra ta şarpele cel prea viclean, părinte, dar tu cu Arma Crucii l-ai omorât, purtătorule de Dumnezeu; şi ai luat de la Dumnezeu cununa biruinţei cu dreaptă judecată, de Dumnezeu Înţelepţite Avramie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcându-te prin credinţă casă Preasfântă Dumnezeiescului Duh, părinte, ai zidit casă sfântă; şi cu învăţăturile tale, prefăcând ceata cea nesfinţită a rătăcirii celei fără sfinţenie, ai închinat-o Dumnezeului tuturor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminându-se cu Dumnezeiescul Duh Sfinţii Prooroci, Preacurată, cu glasuri sfinţite te-au vestit mai înainte, Fecioară Maică; din care S-a Întrupat Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, pentru mila cea nemăsurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aflându-te pe tine cei din întunericul rătăcirii, luminător care povăţuieşti drept către căile vieţii, purtătorule de Dumnezeu, au părăsit întunericul necunoştinţei, făcându-se luminoşi prin Dumnezeiasca credinţă, Sfinte Părinte Avramie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu privegherea înduplecând pe Dumnezeu şi trimiţând luminare de mântuire celor cuprinşi de noaptea nebuniei idoleşti, gânditorule de Dumnezeu, i-ai arătat pe toţi fii ai Luminii şi Zilei cu harul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu linişte săvârşindu-ţi viaţa, ai trecut furtunile cele din viaţă, cu nădejdea cea către Dumnezeu, fericite şi ai apucat la Limanurile cele Line ale Împărăţiei Cerurilor şi ale Dumnezeieştii Luminări, Sfinte Preacuvioase Avramie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe mine cel ce sunt îngreuiat de somnul lenevirii, ridică-mă cu mijlocirea ta, Maica lui Dumnezeu şi nu mă lăsa a dormi spre moarte cu păcat, Fecioară; că pe tine te ştiu Folositoare şi Îndreptătoare vieţii mele.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule scoate-mă din stricăciune.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
În trup ca un înger pe pământ te-ai arătat şi pustnicind, ai fost ca un pom răsădit, bine crescând lângă apa înfrânării şi cu curgerile lacrimilor tale spălând întinăciunea. Pentru aceasta te-ai arătat locaş Dumnezeiesc al Duhului, Sfinte Părinte Avramie.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Ca să dobândeşti Împărăţia cea de sus şi Mărirea Cea Negrăită, înţelepţeşte ai defăimat mărirea cea trecătoare şi care se strică, înţelepte; ca unul ce ai fost cuminte şi cu pricepere.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Când a răpit cu vicleşug lupul cel viclean pe mieluşeaua ta, atunci i-ai sfărâmat fălcile, înţelepte, iar pe dânsa ca un păstor preabun ai adus-o la viaţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Plecându-te Legilor Stăpânului, ai căutat oaia cea rătăcită şi ai aflat-o şi ridicând-o pe umerii tăi, preafericite, ca un păstor ai adus-o la staulul pocăinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai tu ai născut pe Unul din Treime în două firi şi într-un Ipostas, Fecioară; Căruia cântăm: Binecuvânat eşti, Doamne Dumnezeule în veci!
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În prăpastia pierzaniei, a împins pe porumbiţa ta cea curată, şarpele cel făcător de rele; dar ai scos-o pe ea, Sfinte Preacuvioase Părinte Avramie, cu minte întreagă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Şi în viaţă fiind, Părinte Avramie şi după moarte te-ai arătat doctor bolilor, cu harul cel Dumnezeiesc al Duhului, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu nerăutate şi cu dreptate, cu curăţie şi cu credinţă strălucind, părinte, te-ai numărat împreună cu îngerii, cuvioase, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai locaş Preasfânt Râului Celui Viu, din care bând noi, cei omorâţi, moştenim viaţa, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicitu-te-ai a vedea, părinte, purtătorule de Dumnezeu, cele de care de demult doreai prin nădejde; ceea ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frumos te-ai arătat, strălucind cu Dumnezeieştile Raze ale virtuţilor, Sfinte Avramie şi bucurându-te stai înaintea Stăpânului tuturor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreunatu-te-ai cu cetele tuturor cuvioşilor şi cu ei câştigând îndumnezeirea, cuvioase, te rogi să ne mântuim noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Zi de veselie face bucurându-se Biserica, prăznuind adormirea ta cea sfântă, Părinte Avramie şi cinstindu-ţi vieţuirea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi mă fă părtaş bunătăţilor cereşti.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine; cu Cetele cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Urmând Sfântului Patriarh Avraam celui de demult, părinte, te-ai îndepărtat de rudeniile cele după trup, plecându-te Dumnezeului nostru, Celui Ce te-a chemat, Sfinte Preacuvioase Avramie; pentru aceea te-ai nevoit şi ţi-ai arătat sufletul mai luminat decât razele soarelui, gânditorule de Dumnezeu, preafericite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Pe Rugul pe care Moise l-a văzut nears, pe Muntele lui Dumnezeu, pe Norul cel Preasfânt, pe Cortul cel Neîntinat, pe Masa cea Primitoare de Dumnezeu, pe Palatul Împăratului Celui Preaînalt, pe Uşa cea cu totul Luminoasă şi Neumblată, pe tine Fecioară te lăudăm.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Crucea Ta o laud şi Patimilor Tale mă închin şi bunătatea Ta o slăvesc, Fiule; că de bună voie ai răbdat moarte de ocară. Ce adâncime străină şi înfricoşătoare este aceasta a rânduielii Tale celei negrăite, Mântuitorule grăia către Tine Maica Ta!
Sfântul Cuvios Avramie
martedì 28 ottobre 2014
lunedì 27 ottobre 2014
Sinaxar 27 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor.
domenica 26 ottobre 2014
Sinaxar 26 Octombrie
În această lună, în ziua a douăzeci și șasea, pomenirea Sfântului slăvitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si făcătorul de minuni, din Tesalonic.
sabato 25 ottobre 2014
venerdì 24 ottobre 2014
Sinaxar 24 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Areta si cu cei care îl însoteau.
giovedì 23 ottobre 2014
Sinaxar 23 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic si Apostol Iacov, fratele Domnului.
Acest sfânt Iacov, fratele Domnului, a fost cel întâi episcop la Ierusalim, hirotonit de însusi Domnul si întâi el a izvodit si a scris dumnezeiasca Liturghie, învatata de la însusi Hristos. Pe care Liturghie în urma o a facut mai pe scurt marele Vasile si dupa dânsul dumnezeiescul Ioan Gura de Aur pentru neputinta omeneasca. Pastorind sfânta Biserica din Ierusalim si învatând pe multi din iudei si din elini si întorcându-i spre Domnul, a pornit pe iudei asupra-si cu urgie, care, prinzându-l, l-au aruncat jos de pe aripa templului si fiind înca viu l-au omorât cu un lemn. Iar cuvântul, fratele Domnului se trage din predanie. Ca Iosif logodnicul împartindu-si pamântul fiilor ce-i avea cu femeia sa cea dintâi si vrând sa faca parte si celui din sfânta Fecioara, Fiu si Dumnezeu, ceilalti nu-l primira; iar Iacov luându-l partas de mostenire pe partea sa, s-a chemat nu numai frate al Domnului, ci si drept.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.
Acest între sfinti Parintele nostru Ignatie a fost fecior al împaratului Mihail Rangave si al împaratesei Procopia, frate lui Teofil si nepot împaratului Nichifor. Si fiind eunuc, s-a facut calugar si a ajuns egumen la Mânastirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. Dupa aceea a fost patriarh al Constantinopolului si a îndreptat Biserica unsprezece ani si cinci luni. Apoi a fost scos de împaratul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh în locul lui pe Fotie protospatarul si protasicritul, dupa ce fusese facut mai întâi monah. Dupa aceea si pe el l-a scos împaratul Vasilie Machedon si a pus iarasi pe Ignatie si l-a tinut zece ani, si iarasi a fost scos; si în locul lui a facut patriarh pe cel între sfinti Stefan, fiul împaratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie, mergând la Mânastirea Satirului, cu pace s-a savârsit; vietuind de toti anii vietii sale saptezeci si noua.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Macarie Romanul.
Trei oarecare sfinti batrâni: Serghie, Ighin si Teofil, din Mânastirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu buna socoteala, se vorbira într-una din zile, si pusera gând pâna în sfârsit sa umble, sa înconjure pamântul; si plecând întru acea cale, aveau adesea groaza si din pricina oamenilor si din pricina fiarelor cu scârba si cu patima rea; câte odata lipsiti chiar si de hrana buruienilor salbatice. Deci calatorind multe zile, au ajuns la un loc, unde se vedeau urme de om; dupa care s-au si îndreptat de au mers la o pestera, în care se vedea ca locuieste om, ca era îngrijita binisor. Si intrând într-însa au asteptat ca sa vada pe cel ce locuia acolo. Si peste putin simtind un miros frumos, au vazut o asemanare de om împodobit cu parul sau. Si acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre pestera, l-a simtit de departe, si aruncându-se batrânul jos la pamânt, a facut rugaciune, si strigând cu glas mare, a zis: "De sunteti de la Dumnezeu, iviti-va la mine, iar de sunteti de la diavolul, va departati de la mine smeritul si pacatosul". Iar ei raspunsera, zicând: "Binecuvânteaza-ne robul lui Dumnezeu, ca suntem crestini si ne-am lepadat de diavolul". Atunci sculându-se staretul, a venit catre dânsii si desfacându-si parul de pe obraz, i-a binecuvântat; parul îi era alb ca zapada, iar pielea trupului sau era ca tesut de broasca, si de multa batrânete îi erau lasate sprâncenele pe ochi si unghiile mâinilor si ale picioarelor sale mai lungi decât o palma erau, iar barba ajungea pâna la picioare. Si a început a-i întreba: "De unde sunteti, fiii mei, si pentru ce ati venit aici?" Iar ei îi spusera toata întâmplarea si gândul lor. Si el zise: "Fiii mei, nu se va afla om ca sa poata pricepe puterea lui Dumnezeu; ca eu nevrednicul m-am nevoit sa fac aceasta, si mi s-a aratat unul noaptea si mi-a zis: "Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, ca nu vei putea trece mai departe din locul acesta". Deci auzind ei acestea foarte se înfricosara. Si fiind îndeseara, le zise: "Fiii mei, stati putintel înlaturi, caci am doi copii aicea, care vin în toata seara la mine, ca nu cumva vazându-va straini sa va vatame". Si iata doi lei veneau din pustie repede si cazura la picioarele lui racnind; iar aceia de frica cazura cu fata la pamânt. Punând batrânul mâinile peste fiare, le zise: "Fiii mei, din pamântul omenesc au venit oarecare la mine, dar sa nu le faceti vreun rau". Si îndata batrânul întorcându-se catre monahi, le zise: "Veniti, fratilor, sa facem Vecernia; si daca se sculara aceia înfricosati, se repezira leii la dânsii si le lingeau picioarele. Iar când fu a doua zi, zisera sfântului: "Spune-ne cinstite parinte, cum ai venit aici"; si el raspunzând, zise: "Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul si m-au logodit parintii mei ca sa ma însoare fara voia mea, si s-a facut nunta, si când au vrut sa ma închida la asternut, jucând oamenii si umblând ei încoace si încolo eu am iesit singur afara si m-am ascuns într-o casa a unei femei vaduve, sapte zile.
Iar parintii mei plângând si cautându-ma, eu la miezul noptii am iesit la drum si am aflat un batrân si l-am întrebat: "Unde mergi, parinte?" Iar el îmi raspunse: "Unde gândesti tu, acolo merg si eu"; si ma luai dupa dânsul, si peste trei ani am ajuns aici împreuna cu dânsuL Iar mai înainte cu putine zile pâna a nu veni aici, dormind noi, cum ma desteptai, n-am mai vazut pe împreuna-calatorul meu si am început a plânge si a ma întrista si numaidecât mi se arata, zicând: "Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci da slava lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul si ai venit la lumina". Zicându-mi acestea, iarasi s-a facut nevazut de la ochii mei. Iar eu am plecat si dupa cinci zile am ajuns aici si am aflat în aceasta pestera o leoaica moarta si puii amândoi tipau neavând ce suge si luându-i i-am hranit cu mugur de prin copaci, ca pe niste fii ai mei; iar pe leoaica am îngropat-o în pamânt. Si daca s-au împlinit doi ani am iesit în al saptelea ceas si am sezut cu acesti leisori, si iata vazui o basma jos, foarte subtire si frumoasa si eu ma miram în cugetul meu si ziceam: de unde sa fie aceasta; iar a doua zi am gasit niste papuci de matase si m-am mirat si de acelea. Si cautând împrejur am vazut o femeie sezând deasupra unei pietre, si era împodobita cu haine de aur de mult pret si frumoasa. Si i-am zis: "De unde ai venit si ce este acest chip diavolesc?" Iar ea plângea cu amar zicând: "Eu, ticaloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, si m-au silit parintii de m-au maritat fara voia mea. Si fugind eu de la împreunare nestiind nimeni dintr-însii fuga mea, ma ratacesc prin munti, prin pesteri si pustietati; si am nimerit aici nestiind unde merg; dar nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce si eu sunt zidirea lui Dumnezeu". Si ea era ispita diavoleasca, si-mi graia cu mestesug, si eu nu stiam. Deci zisei catre dânsa: "Unde vrei sa mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lasa sa te afli aici cu mine?" Iar ea zise: "Venit-am sa locuiesc aici în pustiul acesta". Si luând-o de mâna am dus-a în pestera si i-am dat sa manânce mugur, de care mâncam si eu.
Si lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura si mie sufletul; si daca s-a înserat si-mi facui ruga Vecerniei, m-am culcat pe pamânt sa ma odihnesc putin, si a început a ma tulbura satana. Si eu cel ce niciodata n-am poftit vreun pacat trupesc, am îndragit femeia; si când am vrut sa ma împreun cu dânsa, îndata a pierit dinainea mea. Si cunoscând ca am gresit înaintea lui Dumnezeu, am zis: "Gresit-am înaintea Ta, Doamne, miluieste-ma!" Si în sfârsit venindu-mi în sine mi-am cunoscut pacatul, ca nici leii acestia nu mai veneau la mine de zece zile, cum faceau mai înainte. Si am pus gând sa ma mut de aici, ca nu cândva sa ma amageasca iarasi si sa fiu lepadat de la fata Domnului. Si sculându-ma am iesit din aceasta pestera si umblând cale de doua zile mi s-a aratat îngerul Domnului, si-mi zise: "Unde mergi, Macarie?" Iar eu i-am zis: "Fug de fata pacatelor mele!" Si-mi zise îngerul: "O ispita nu ai putut rabda? întoarce-te la chilie-ti"; si eu i-am zis: "Dar cine esti tu, Doamne?" Si zise: "Eu sunt Rafail, care te-am povatuit la calea aceasta". Si acestea zicând s-a facut nevazut de la mine, si întorcându-ma la chilia aceasta am îngenunchiat catre Domnul, petrecând patruzeci de zile si patruzeci de nopti nemâncat.
Si sculându-ma am vazut ca erau lumini în pestera la câte patru unghiuri, si un om îmbracat în porfira, si cu cununa de aur în cap de pietre scumpe, si cânta o cântare minunata si glasul lui era ca de popor mult cântând. Si daca a sfârsit cântarea s-a facut miros prea minunat si îndata s-a facut nevazut dinaintea mea cel ce se aratase. Eram atunci de 48 de ani. Iata acestea le-ati auzit, fratilor; de veti putea sa suferiti, ramâneti cu noi; iar de nu, Domnul sa va îndrepteze. Si slobozindu-i, le zise: "Mântuiti-va cu pace, duhovnicestii mei fii, si rugati-va si pentru mine". Si i-au petrecut leii trei zile; care sarutând urmele picioarelor lor, se întoarsera catre staretul; iar monahii calatorind câteva zile au sosit la un râu si culcându-se sa doarma putintel au fost rapiti de dumnezeiestii îngeri si au fost dusi în Ierusalim.
Deci desteptându-se si cugetând câta cale ca prin vis trecusera, au slavit pe Dumnezeu, si facând ruga si închinându-se la sfintele locuri, s-au întors la mânastirea lor, povestind afara din celelalte ce vazusera si patimisera ei si cele ale Sfântului Macarie.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Parintele nostru Nichifor, cel ce a asezat Manastirea cea din Harsian, care în pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Petronie (Petroniu) cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfintii doi tineri, fiind siliti a alerga peste foc asternut pe pamânt, s-au savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.
Acest între sfinti Parintele nostru Ignatie a fost fecior al împaratului Mihail Rangave si al împaratesei Procopia, frate lui Teofil si nepot împaratului Nichifor. Si fiind eunuc, s-a facut calugar si a ajuns egumen la Mânastirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. Dupa aceea a fost patriarh al Constantinopolului si a îndreptat Biserica unsprezece ani si cinci luni. Apoi a fost scos de împaratul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh în locul lui pe Fotie protospatarul si protasicritul, dupa ce fusese facut mai întâi monah. Dupa aceea si pe el l-a scos împaratul Vasilie Machedon si a pus iarasi pe Ignatie si l-a tinut zece ani, si iarasi a fost scos; si în locul lui a facut patriarh pe cel între sfinti Stefan, fiul împaratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie, mergând la Mânastirea Satirului, cu pace s-a savârsit; vietuind de toti anii vietii sale saptezeci si noua.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Macarie Romanul.
Trei oarecare sfinti batrâni: Serghie, Ighin si Teofil, din Mânastirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu buna socoteala, se vorbira într-una din zile, si pusera gând pâna în sfârsit sa umble, sa înconjure pamântul; si plecând întru acea cale, aveau adesea groaza si din pricina oamenilor si din pricina fiarelor cu scârba si cu patima rea; câte odata lipsiti chiar si de hrana buruienilor salbatice. Deci calatorind multe zile, au ajuns la un loc, unde se vedeau urme de om; dupa care s-au si îndreptat de au mers la o pestera, în care se vedea ca locuieste om, ca era îngrijita binisor. Si intrând într-însa au asteptat ca sa vada pe cel ce locuia acolo. Si peste putin simtind un miros frumos, au vazut o asemanare de om împodobit cu parul sau. Si acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre pestera, l-a simtit de departe, si aruncându-se batrânul jos la pamânt, a facut rugaciune, si strigând cu glas mare, a zis: "De sunteti de la Dumnezeu, iviti-va la mine, iar de sunteti de la diavolul, va departati de la mine smeritul si pacatosul". Iar ei raspunsera, zicând: "Binecuvânteaza-ne robul lui Dumnezeu, ca suntem crestini si ne-am lepadat de diavolul". Atunci sculându-se staretul, a venit catre dânsii si desfacându-si parul de pe obraz, i-a binecuvântat; parul îi era alb ca zapada, iar pielea trupului sau era ca tesut de broasca, si de multa batrânete îi erau lasate sprâncenele pe ochi si unghiile mâinilor si ale picioarelor sale mai lungi decât o palma erau, iar barba ajungea pâna la picioare. Si a început a-i întreba: "De unde sunteti, fiii mei, si pentru ce ati venit aici?" Iar ei îi spusera toata întâmplarea si gândul lor. Si el zise: "Fiii mei, nu se va afla om ca sa poata pricepe puterea lui Dumnezeu; ca eu nevrednicul m-am nevoit sa fac aceasta, si mi s-a aratat unul noaptea si mi-a zis: "Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, ca nu vei putea trece mai departe din locul acesta". Deci auzind ei acestea foarte se înfricosara. Si fiind îndeseara, le zise: "Fiii mei, stati putintel înlaturi, caci am doi copii aicea, care vin în toata seara la mine, ca nu cumva vazându-va straini sa va vatame". Si iata doi lei veneau din pustie repede si cazura la picioarele lui racnind; iar aceia de frica cazura cu fata la pamânt. Punând batrânul mâinile peste fiare, le zise: "Fiii mei, din pamântul omenesc au venit oarecare la mine, dar sa nu le faceti vreun rau". Si îndata batrânul întorcându-se catre monahi, le zise: "Veniti, fratilor, sa facem Vecernia; si daca se sculara aceia înfricosati, se repezira leii la dânsii si le lingeau picioarele. Iar când fu a doua zi, zisera sfântului: "Spune-ne cinstite parinte, cum ai venit aici"; si el raspunzând, zise: "Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul si m-au logodit parintii mei ca sa ma însoare fara voia mea, si s-a facut nunta, si când au vrut sa ma închida la asternut, jucând oamenii si umblând ei încoace si încolo eu am iesit singur afara si m-am ascuns într-o casa a unei femei vaduve, sapte zile.
Iar parintii mei plângând si cautându-ma, eu la miezul noptii am iesit la drum si am aflat un batrân si l-am întrebat: "Unde mergi, parinte?" Iar el îmi raspunse: "Unde gândesti tu, acolo merg si eu"; si ma luai dupa dânsul, si peste trei ani am ajuns aici împreuna cu dânsuL Iar mai înainte cu putine zile pâna a nu veni aici, dormind noi, cum ma desteptai, n-am mai vazut pe împreuna-calatorul meu si am început a plânge si a ma întrista si numaidecât mi se arata, zicând: "Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci da slava lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul si ai venit la lumina". Zicându-mi acestea, iarasi s-a facut nevazut de la ochii mei. Iar eu am plecat si dupa cinci zile am ajuns aici si am aflat în aceasta pestera o leoaica moarta si puii amândoi tipau neavând ce suge si luându-i i-am hranit cu mugur de prin copaci, ca pe niste fii ai mei; iar pe leoaica am îngropat-o în pamânt. Si daca s-au împlinit doi ani am iesit în al saptelea ceas si am sezut cu acesti leisori, si iata vazui o basma jos, foarte subtire si frumoasa si eu ma miram în cugetul meu si ziceam: de unde sa fie aceasta; iar a doua zi am gasit niste papuci de matase si m-am mirat si de acelea. Si cautând împrejur am vazut o femeie sezând deasupra unei pietre, si era împodobita cu haine de aur de mult pret si frumoasa. Si i-am zis: "De unde ai venit si ce este acest chip diavolesc?" Iar ea plângea cu amar zicând: "Eu, ticaloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, si m-au silit parintii de m-au maritat fara voia mea. Si fugind eu de la împreunare nestiind nimeni dintr-însii fuga mea, ma ratacesc prin munti, prin pesteri si pustietati; si am nimerit aici nestiind unde merg; dar nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce si eu sunt zidirea lui Dumnezeu". Si ea era ispita diavoleasca, si-mi graia cu mestesug, si eu nu stiam. Deci zisei catre dânsa: "Unde vrei sa mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lasa sa te afli aici cu mine?" Iar ea zise: "Venit-am sa locuiesc aici în pustiul acesta". Si luând-o de mâna am dus-a în pestera si i-am dat sa manânce mugur, de care mâncam si eu.
Si lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura si mie sufletul; si daca s-a înserat si-mi facui ruga Vecerniei, m-am culcat pe pamânt sa ma odihnesc putin, si a început a ma tulbura satana. Si eu cel ce niciodata n-am poftit vreun pacat trupesc, am îndragit femeia; si când am vrut sa ma împreun cu dânsa, îndata a pierit dinainea mea. Si cunoscând ca am gresit înaintea lui Dumnezeu, am zis: "Gresit-am înaintea Ta, Doamne, miluieste-ma!" Si în sfârsit venindu-mi în sine mi-am cunoscut pacatul, ca nici leii acestia nu mai veneau la mine de zece zile, cum faceau mai înainte. Si am pus gând sa ma mut de aici, ca nu cândva sa ma amageasca iarasi si sa fiu lepadat de la fata Domnului. Si sculându-ma am iesit din aceasta pestera si umblând cale de doua zile mi s-a aratat îngerul Domnului, si-mi zise: "Unde mergi, Macarie?" Iar eu i-am zis: "Fug de fata pacatelor mele!" Si-mi zise îngerul: "O ispita nu ai putut rabda? întoarce-te la chilie-ti"; si eu i-am zis: "Dar cine esti tu, Doamne?" Si zise: "Eu sunt Rafail, care te-am povatuit la calea aceasta". Si acestea zicând s-a facut nevazut de la mine, si întorcându-ma la chilia aceasta am îngenunchiat catre Domnul, petrecând patruzeci de zile si patruzeci de nopti nemâncat.
Si sculându-ma am vazut ca erau lumini în pestera la câte patru unghiuri, si un om îmbracat în porfira, si cu cununa de aur în cap de pietre scumpe, si cânta o cântare minunata si glasul lui era ca de popor mult cântând. Si daca a sfârsit cântarea s-a facut miros prea minunat si îndata s-a facut nevazut dinaintea mea cel ce se aratase. Eram atunci de 48 de ani. Iata acestea le-ati auzit, fratilor; de veti putea sa suferiti, ramâneti cu noi; iar de nu, Domnul sa va îndrepteze. Si slobozindu-i, le zise: "Mântuiti-va cu pace, duhovnicestii mei fii, si rugati-va si pentru mine". Si i-au petrecut leii trei zile; care sarutând urmele picioarelor lor, se întoarsera catre staretul; iar monahii calatorind câteva zile au sosit la un râu si culcându-se sa doarma putintel au fost rapiti de dumnezeiestii îngeri si au fost dusi în Ierusalim.
Deci desteptându-se si cugetând câta cale ca prin vis trecusera, au slavit pe Dumnezeu, si facând ruga si închinându-se la sfintele locuri, s-au întors la mânastirea lor, povestind afara din celelalte ce vazusera si patimisera ei si cele ale Sfântului Macarie.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Parintele nostru Nichifor, cel ce a asezat Manastirea cea din Harsian, care în pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Petronie (Petroniu) cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfintii doi tineri, fiind siliti a alerga peste foc asternut pe pamânt, s-au savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
mercoledì 22 ottobre 2014
Sinaxar 22 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea celui întru sfinti parintelui nostru si întocmai cu apostolii Averchie, episcopul Ierapolei, facatorul de minuni.
martedì 21 ottobre 2014
Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi către Sfântul Mucenic Oprea (2)
(2)Troparul Sfinţilor Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi al Sfântului Mucenic Oprea, glasul 1:
Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credinţe şi ca nişte înţelepţi propovăduitori, pe popor l-aţi hrănit cu dreaptă şi luminată învăţătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre; mare şi osârdia propovăduirii; mare a fost şi rodul luptei voastre drepte, pururea pomeniţilor ostaşi ai lui Hristos.
Iscriviti a:
Post (Atom)