sabato 9 maggio 2015

SINAXAR 9 MAI

 
POMENIREA SFÂNTULUI SLĂVITULUI PROOROC ISAIA


Sfântul prooroc Isaia, marele glăsuitor, a trăit în Ierusalim, pe vremea regelui Manase, fiul lui Iezechia, de către care a şi fost tăiat cu ferăstrăul, şi cu sfârşit mucenicesc şi-a săvârşit viaţa, fiind îngropat la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. Şi Dumnezeu a făcut spre semn de a izvorât iarăşi acest izvor al Siloamnlui pentru acest prooroc. Pentru că mai înainte de a nu muri, leşinând de sete, se ruga lui Dumnezeu, Care l-a ascultat şi îndată a trimis Dumnezeu apă vie din izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se tâlcuieşte trimis. Şi în vremea lui Iezechia până a nu fi făcut puţurile şi fântânile, prin rugăciunea Isaiei a ieşit puţină apă, când era cetatea încercuită de vrăjmaşi, ca să nu piară cetatea din lipsa de apă, fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau vrăjmaşii, de unde aveau iudeii apă să bea. Şi fiind înştiinţaţi că din izvorul Siloamului, au îngrădit cetatea de au încercuit-o şi au străjuit Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa. Drept aceea şi până astăzi fără de veste izvorăşte. Şi de vreme ce s-a făcut aceasta prin rugăciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre pomenirea lui, şi poporul l-a îngropat cu osârdie şi cu cinste aproape de Siloam, ca să aibă şi după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor sale îndulcirea apei.

Mormântul acestui prooroc se află aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoţilor, spre partea cea dinspre miazăzi a Ierusalimului. Căci regele Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său, însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Şi a făcut cale ocolită într-o parte şi într-alta, care are intrare neştiută de mulţi. Şi până astăzi este neştiută de cei mai mulţi dintre preoti, ca şi de tot poporul, căci acolo îşi ţinea regele aurul ce-i venea din Etiopia şi aromatele, adică miresmele cele scumpe. Şi de vreme ce regele Iezechia a arătat taina lui David şi a lui Solomon preoţilor babilonieni, care văzând minunea ce s-a făcut în trupul bolii lui, că s-a întors soarele înapoi cu zece ceasuri, şi minunându-se pentru aceasta, au mers ca să vadă, de vreme ce Iezechia a făcut aceasta de a spurcat oasele părinţilor săi, a blestemat Dumnezeu să fie neamul lui spre robie vrăjmaşilor săi. Şi l-a făcut fără de rod din ziua aceea.

Proorocul Isaia era la arătarea trupului astfel: avea barba lungă şi ascuţită, şi se apropia a ajunge cu vârsta la bătrâneţe. Şi se face pomenirea lui în biserica sfântului mucenic Lavrentie, unde au fost aşezate mai pe urmă şi moaştele lui, după ce mai întâi au fost aduse în Constantinopol.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Hristofor


Sfântul Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute cincizeci. Acesta era un tânăr mercenar barbar, ajuns împreună cu alţi ostaşi într-un oraş din Răsărit unde au supus la chinuri pe toţi creştinii ce i-au găsit. Deşi mare cât un uriaş la statură şi foarte urât la faţă, lui Reprove (căci aşa îi era numele înainte) i s-a făcut milă de aceşti oameni. Dar neputând să grăiască pe limba lor, s-a rugat lui Dumnezeu, şi a fost trimis la el îngerul Domnului, zicându-i: „Reprove, îmbărbătează-te!” Şi cum a atins îngerul buzele lui, a grăit el slobod. Şi intrând în cetate, a înfruntat pe cei ce prigoneau pe creştini, şi erau rătăciţi pentru cele deşarte, de socoteau că cele fără de suflet sunt zei. Pentru aceasta a fost bătut de un oarecare Vachie, către care răspunzând zicea că este oprit de porunca lui Hristos; dar de şi-ar da pornire mâniei, nu i-ar sta înainte nici Vachie, nici puterea împăratului lui, ca o nimica şi putredă fiind. Deci a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, din pricina chipului lui îngrozitor şi înfricoşător, şi din pricina puterii lui nestăpânite şi nebiruite. Aceşti slujitori îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune dumnezeiască a odrăslit; şi mergând la împăratul, pe cale împuţinându-se pâinile slujitorilor, rugându-se el lui Dumnezeu le-a adăugat şi altele, de hrană, de care minune mare slujitorii spăimântându-se au crezut în Mântuitorul Hristos, şi mergând la Antiohia au fost botezaţi împreună cu sfântul Hristofor, de către sfântul sfinţitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, care în loc de Reprove, l-a numit Hristofor..

Deci stând înaintea judecăţii împăratului, şi văzându-l împăratul şi îngrozindu-se, a căzut pe spate cu faţa în sus. Şi iarăşi venindu-şi în fire, socoti să-l amăgească cu vicleşug şi să-l îmblânzească cu momelile, şi cu încetul să-l facă să se despartă de Mântuitorul Hristos, însă nu pe faţă. Pentru aceea îi adusese înainte două femei frumoase la faţă, însă desfrânate şi gata spre stricăciune şi foarte ştiutoare în a înfierbânta şi a întărâta la porniri şi la pofte nestăpânite şi turbate pe bărbaţii tineri; dintre acestea una se chema Calinica şi cealaltă Achilina. Şi le-a poruncit să intre la dânsul, şi să se meşteşugească în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul şi el să le îndrăgească încât să-l despartă de credinţa Mântuitorului Hristos, şi să aducă jertfă la idoli. Însă sfântul învăţându-le, le-a îndepărtat de slujirea idolească. Şi stând ele înaintea împăratului şi mărturisind că sunt creştine, au fost date la cumplite chinuri, pe care răbdându-le au luat cununa muceniciei.

După aceea, aprinzându-se împăratul cu mânie mare a ocărât pe sfântul pentru chipul feţei lui cel ciudat; iar el răspunzând a numit pe împăratul vas primitor de lucrările diavolului, pentru că aceasta însemna numele lui Deciu. Deci împăratul a dat hotărârea ca celor două sute de slujitori ce au fost trimişi să prindă pe sfântul şi s-au botezat împreună cu dânsul, iar acum se închinau înaintea sfântului, să li se taie capetele. Iar pe sfântul Hristofor a poruncit să fie ţintuit cu piroane, pe un instrument de chinuire făcut din aramă, iar dedesubtul lui a fost aprins foc mare; dar sfântul şedea liniştit ca şi cum s-ar fi aflat în odihnă şi povestea nişte lucruri minunate, de mulţi necrezute, dar de cei credincioşi crezute şi bineprimite, zicând că vedea un om foarte mare şi preaînfrumuseţat, îmbrăcat în veşminte albe, încât întuneca şi soarele cu strălucirea sa, pe al cărui cap se afla o cunună foarte strălucitoare şi că împrejurul lui erau ostaşi purtători de foc, care se luptau cu nişte negri grozavi pe care-i biruiau. Iar stăpânul acela înfricoşat cu mânie întorcându-se, a biruit şi a călcat toată puterea vrăjmaşului. Atunci popoarele auzind acestea şi văzând şi pe sfântul, că era păzit nevătămat de focul ce ardea sub dânsul, au crezut şi au trecut la credinţa în Mântuitorul Hristos, şi au scos pe sfântul din foc. Dar şi aceştia au fost tăiaţi de slugile împăratului, iar sfântul Hristofor a fost chinuit în alte multe chipuri, iar la sfârşit i-au tăiat capul.

Şi se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfântul mucenic Polieuct, şi la sfântul marele mucenic Gheorghe ce se află la locul numit Chiparisio.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor două femei muceniţe, Calinica şi Achilina, ce au crezut prin sfântul mucenic Hristofor, care străpunse fiind cu frigări de la picioare până la umere, s-au săvârşit

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Epimah şi Gordian

Sfinţii aceştia mai sus arătaţi, Epimah şi Gordian, erau cu neamul din Roma. Dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinşi şi siliţi de către stăpânitorul cetăţii să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor, dar ei nu s-au înduplecat; de aceea au fost chinuiţi cu felurite chinuri, iar la sfârşit li s-au tăiat capetele, şi aşa au luat cununile nevoinţei. Soborul lor se săvârşeşte în biserica sfântului mucenic Stratonic.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Nicolae cel nou din Vunena, care prin sabie s-a săvârşit.


Tot în această zi, pomenirea mutării moaştelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Viața Sfântului Mucenic Hristofor


Sfântul Iosif de la Optina



Aducerea la Bari a moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae



mercoledì 6 maggio 2015

SINAXAR – 7 MAI



Viața Sfântului Nil Sorski



Viața Sfântului Mucenic Codrat



Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Acachie 7 Mai


Viața Sfântului Mucenic Acachie



Viața Sfântului Cuvios Ioan Zedazneli și cei 12 ucenici



Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim



Canon de rugăciune către Sfânta Cruce, în cinstea arătării ei la Ierusalim, în zilele împăratului Constanţiu, fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare



venerdì 1 maggio 2015

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată".





Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi în faţa icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare, din care curgea sânge. Privind mai atent, el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu.



Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: „O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?”. Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: „Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată”.

Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: „O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!”.

Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: „Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-Mi sărute rănile”.

Păcătosul iertat, în faţa căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii Domnului, în chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viaţă curată şi cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.

Această minune a fost consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa Lâna rourată. Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”, în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos...”.

Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca fiind vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești


Icoana Maicii Domnului „Andronic” („Monemvasia”) Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Andronic” 22 octombrie, 1 mai



Sinaxar 1 Mai





Rugăciune către Sfintele Cuvioase Xenia, Matroana și Maria pentru vindecarea de depresie și boli psihice 24 Ianuarie


Viața Sfintei Matrona din Moscova



Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Atanasie cel Mare


Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare în Constantinopol


giovedì 30 aprile 2015

Acatistul Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov 30 Aprilie

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”




Viața Sfântului Ignatie Briancianinov




Viața Sfântului Ierarh Donat, Episcopul Evriei



Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu 30 Aprilie


Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Ieremia 1 Mai


Viața Sfântului Apostol Iacob, fratele Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul



Viața Sfintei Mucenițe Arghira



Viața Sfântului Nou Mucenic Ignatie


Icoana Maicii Domnului „a Pătimirilor” (Strastnaia)



Viața Sfântului Cuvios Pafnutie, Egumenul Mănăstirii Borov


Viața Sfântului Cuvios Mucenic Acachie Pantofarul


Viața Sfintei Tamara, regina Georgiei




Numele Tamara este de origine ebraică și înseamnă „palmier”. Sfânta Tamara s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea și a reginei Burdukhan a Georgiei. După decesul regelui, Tamara a fost încoronată ca regină la vârsta de 18 ani.

– „Trebuie să vă căsătoriți, Maiestate, pentru a asigura continuarea dinastiei!”, îi spuneau, în repetate rânduri, dregătorii de la curte.

Dar căsătoria cu Yuri, fiul prințului Andrei Bogoliubsky de Vladimir-Suzdal, nu i-a adus fericire, căci noul rege avea un caracter nestatornic și era lipsit de credință. În cele din urmă, Yuri a fost alungat la Constantinopol.

În anul 1195, când regatul Georgiei a fost invadat de armata turcă, regina Tamara s-a rugat neîncetat pe unul dintre dealurile Mănăstirii Metekhi, până ce a aflat că armata ortodoxă georgiană a învins armata musulmană. În decurs de câțiva ani, armata georgiană a ajuns să fie cunoscută drept protectoarea transcaucazilor datorită credinței Tamarei și a poporului ortodox.

Mulți ani mai târziu, unul dintre sultanii Curții Otomane i-a trimis reginei Tamara propunerea de a se converti la islam. Regina Georgiei a refuzat, spunând:

– „Propunerea domniei tale, sultane, ia în considerare doar bogăția și imensitatea armatei otomane, dar nu și judecata divină. Eu cred nu în armata georgiană, ci în mâna dreaptă a Atotputernicului Dumnezeu și în ajutorul infinit al Sfintei Cruci, pe care tu nu o recunoști. Doar dorința lui Dumnezeu se va îndeplini și nicidecum dorința ta personală, sultane, și numai judecata lui Dumnezeu, și nicidecum judecata ta va domni!”.

În perioada imediat următoare, armata georgiană i-a învins pe turci la Basini, fapt important pentru întreaga lume creștină.

Odată, extenuată de intensele rugăciuni și de lucrul de mână, Tamara a ațipit și a avut o viziune. A văzut un tron aurit împodoit de bijuterii, iar când s-a apropiat de el, un bătrân a oprit-o.

– „Cine este îndreptățit să primească acest glorios tron?”, l-a întrebat Tamara pe bătrân.

– „Acest tron este pentru Domnia ta, regină a Georgiei, care vei coase doisprezece veșminte preoțești.”

După ce s-a trezit din vis, Tamara a înțeles imediat semnificația visului și a cusut cu mâinile ei veșmintele pentru doisprezece preoți.

Altă dată, în timp ce se pregătea să ia parte la Liturghie, și-a atașat la cureaua din jurul mijlocului rubine strălucitoare. În timp ce se îmbrăca, unul dintre slujitori a venit la ea și i-a spus:

– „Stăpână, un cerșetor stă la porțile mănăstirii și așteaptă pomană”.

– „Îi voi da imediat ce voi termina cu veșmintele”, a spus regina.

După ce s-a îmbrăcat, a mers afară, la porțile mănăstirii, dar nu a mai găsit pe nimeni acolo. Foarte supărată, și-a dat seama că numai acea curea cu rubine a ispitit-o. Și-a dat-o jos imediat și a dăruit pietrele prețioase mănăstirii din Gelati.

Cu multă generozitate, regina Tamara a înzestrat mănăstiri nu numai din Georgia, dar și din Palestina, Cipru, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, România, Constantinopol. Au fost construite și multe mănăstiri în Georgia. Regina Tamara a abolit condamnarea la moarte și toate formele de tortură corporală.

Viața ascetică dusă de regină: posturi, rugăciuni îndelungate, metanii, un pat de piatră pe care dormea câteva ore pe noapte, a dus la șubrezirea sănătății. Mult timp, regina Tamara a refuzat să vorbească despre starea sănătății ei. În cele din urmă, din cauza durerilor, a acceptat ajutorul doctorilor, dar aceștia nu i-au putut da un diagnostic exact.

Locul unde a fost înmormântată regina Tamara rămâne până astăzi un mister. Există păreri care spun că mormântul ei este în orașul Gelati din Georgia, alții spun că moaștele sale se află în Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Ierusalim.

Sfânta Tamara este pomenită în calendarul ortodox pe data de 1 mai. Ea este și protectoarea poeților și a scriitorilor



Poporul georgian – binecuvântat sub domnia Sfintei Împărătese Tamara

DOCUMENTAR



„Fraţilor! Nu îngăduiţi ca inima să vă tremure dinaintea mulţimii vrăjmaşilor, căci Dumnezeu este cu noi! Aveţi încredere numai în Dumnezeu, îndreptaţi-vă inima întru dreptate către El, iar toată nădejdea să o aveţi în Crucea lui Hristos şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu!”
Traducere și adaptare: Tamara Hotnog
Sursa:
Parlons d'orthodoxie

Sfânta Tamara este pomenită și în Duminica Mironosiţelor, afară de pomenirea obişnuită din 1 mai.

În 1160 (din alte surse,1166), o fiică, Tamara, i s-a născut regelui Gheorghe al III-lea (1155-1184) şi reginei Burduchan a Georgiei. Regele a proclamat că avea să împartă tronul cu fiica lui începând cu ziua în care aceasta va împlini doisprezece ani. Curtea regală, în unanimitate, a făgăduit vasalitatea şi slujirea Tamarei, iar tatăl şi fiica au condus ţara vreme de cinci ani. După moartea regelui Gheorghe, în 1184, nobilimea a recunoscut-o pe tânăra Tamara drept singur stăpân al întregii Georgii.

Regina Tamara a urcat la tron ca suverană a toată Georgia la vârsta de optsprezece ani. I se spune „Rege” în limba georgiană, întrucât tatăl său nu avea moştenitor de parte bărbătească şi, prin urmare, ea avea să judece precum un Monarh – iar nu ca o soţie de monarh.

La începutul domniei, Tamara a convocat un sinod bisericesc, adresându-se Clerului cu înţelepciune şi smerenie: „Judecătorul, potrivit dreptăţii, a confirmat binele, condamnând răul”, a specificat ea „Începând cu mine, să tăiem păcatul de la rădăcină, pentru coroana regală trimisă de Sus ca semn al dumnezeieştii slujiri, neîngăduind nici bogăţiei celor nobili, nici sărăciei mulţimii să vă împiedice lucrarea. Sfinţiile voastre, prin cuvânt, prin faptă şi prin predici, iar eu prin lege, prin educaţia cu care Sfinţiile voastre şi cu mine ne vom îngriji de aceste suflete pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu, astfel că împreună vom respecta legea lui Dumnezeu, pentru a ne izbăvi de veşnica osândă... Sfinţiile voastre, în calitate de preoţi, iar eu, în calitate de domnitor, Sfinţiile voastre ca păzitori ai binelui, iar eu, păzitorul acestui bine.”

Biserica şi Curtea regală au ales un pretendent pentru Tamara: Yuri, fiul Prinţului Andrei Bogoliubsky de Vladimir-Suzdal (în Georgia, Yuri a fost cunoscut cu numele de „Gheorghe al Rusiei”). Frumosul Gheorghe Rusul a fost un soldat curajos şi, sub comandamentul lui, georgienii s-au întors biruitori din multe bătălii. Căsătoria lui cu Tamara, însă, a scos la iveală multe dintre laturile caracterului său grosolan. De multe ori era beat şi înclinat spre acte imorale. În cele din urmă, Curtea Tamarei l-a trimis din Georgia în Constantinopol, oferindu-i-se o recompensă generoasă. Mulţi domnitori din Orientul Mijlociu au fost atraşi de frumuseţea reginei Tamara şi au dorit să se căsătorească cu ea, însă aceasta i-a respins pe toţi. În sfârşit, la insistenţele Curţii, a acceptat să se căsătorească a doua oară, pentru a asigura continuitatea dinastiei. Totuşi, de data aceasta, i-a cerut mătuşii şi asistentei ei, Rusudan (sora regelui Gheorghe al III-lea) să-i găsească un pretendent. Bărbatul pe care l-a ales, Davit-Soslan Bagrationi, era fiul domnitorului Oset şi un urmaş al regelui Gheorghe I (1014-1027).

În 1195, s-a format o campanie militară musulmană, în scopul de a lupta împotriva Georgiei, sub conducerea atabegului (comandant militar) Abu Bakr din persanul Azerbaijan. La ordinul Reginei Tamara, a fost emis un apel la arme. Credincioşii au fost însărcinaţi de către Mitropolitul Antonie de Şqondidi să participe toată noaptea la privegheri şi liturghii şi să împartă milostenii cu mărinimie, pentru ca sărmanii să se poată odihni după muncă şi, astfel, să se poată ruga. În zece zile armata a fost pregătită, iar regina Tamara s-a adresat soldaţilor georgieni pentru ultima oară, înainte ca bătălia să înceapă. „Fraţilor! Nu îngăduiţi ca inima să vă tremure dinaintea mulţimii vrăjmaşilor, căci Dumnezeu este cu noi! Aveţi încredere numai în Dumnezeu, îndreptaţi-vă inima întru dreptate către El, iar toată nădejdea să o aveţi în Crucea lui Hristos şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu!”, îi îndemna ea.

După ce şi-a scos încălţările din picioare, Regina Tamara a urcat dealul pe care se afla Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Metekhi (la Tbilisi), unde s-a aşezat în genunchi dinaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. S-a rugat neîntrerupt, până ce a primit veştile cele bune: bătălia de la Şamkori s-a încheiat cu biruinţa incontestabilă a armatei georgiene ortodoxe.

După această victorie, armata georgiană i-a biruit de mai multe ori pe turci, iar ţările vecine au început să considere Georgia drept protectoare a Transcaucaziei. La începutul secolului al XIII-lea, Georgia a deţinut supremaţia unei autorităţi politice recunoscute de Apusul creştin şi Orientul musulman. Izbânzile militare ale Georgiei au alarmat lumea islamică. Sultanul Rukn al-Din era sigur că o forţă unită musulmană ar putea înlătura definitiv problematica puterii din regiune, astfel că s-a îndreptat spre Georgia în jurul anului 1203, conducând o armată enormă.

Campând în apropiere de Basiani, Rukn al-Din a trimis un mesager către regina Tamara, cu o cerere îndrăzneaţă: să se predea fără luptă. Drept recompensă pentru supunere, sultanul i-a făgăduit că o va lua de soţie, cu condiţia de a îmbrăţişa Islamul; iar dacă Tamara nu va avea de gând să renunţe la creştinism, atunci avea să fie una dintre celelalte concubine nenorocite din haremul lui. Când mesagerul a înmânat cererea sultanului, un bărbat de origine nobilă, Zaharia Mkhargrdzelidze, a fost atât de şocat, încât l-a pălmuit pe acela.

La ordinul Reginei Tamara, tribunalul a oferit daruri cu generozitate ambasadorului şi i-a dat ca însoţitor un trimis al Georgiei, dimpreună cu o scrisoare de răspuns. „Propunerea Voastră ţine cont de bogăţia şi imensitatea armatelor Voastre, însă nu ţine seama de dumnezeiasca judecată”, a scris Tamara, „în timp ce eu nu mă încred în nicio armată sau ceva lumesc, ci în mâna dreaptă a Atotputernicului Dumnezeu şi în ajutorul atotbiruitoarei Cruci care vă blestemă. Voia lui Dumnezeu, iar nu a Voastră, trebuie împlinită! Va stăpâni judecata lui Dumnezeu, iar nu judecata Voastră!”.

Ostaşii georgieni au fost convocaţi imediat. Regina Tamara s-a rugat pentru victorie dinaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu Vardzia după care, desculţă, şi-a condus armata la porţile cetăţii. Având nădejde doar în Domnul şi în rugăciunea fierbinte a reginei Tamara, armata georgiană se îndrepta către Basiani. Duşmanul era în derută. Victoria de la Basiani a fost un eveniment de enormă importanţă nu doar pentru Georgia, ci şi pentru întreaga lume creştină.

Biruinţele militare au sporit credinţa reginei Tamara.

În timpul zilei strălucea prin toate veşmintele ei regale şi prin administrarea înţeleaptă a afacerilor guvernamentale, însă noaptea, în genunchi, Îi cerea cu lacrimi Domnului să întărească Biserica georgiană. Se îndeletnicea cu brodatul și cusutul hainelor pe care le împărţea săracilor.

Odată, istovită de rugăciune şi de lucrul cu acul, Tamara a aţipit și a avut o vedenie. Intrând într-o casă luxoasă, a văzut un tron din aur presărat cu nestemate şi, încercând să se apropie de el, a fost oprită deodată de un bătrân cu o cunună. „Cine este mai vrednic decât mine să primească un asemenea tron de slavă?”, l-a întrebat pe acela regina Tamara. Iar el i-a răspuns, zicând: „Acest tron este destinat slujitoarei ce va coase, cu mâna ei, veşminte pentru doisprezece preoţi. Sunteţi deja deţinătoarea unor mari comori în lumea aceasta”. După care s-a îndreptat spre o altă direcţie.

Trezindu-se, regina Tamara s-a apucat de îndată de lucrul ei şi, cu propria-i mână, a cusut veşminte pentru doisprezece preoţi.

Istoria a păstrat un alt episod însemnat din viaţa reginei Tamara: pe când se pregătea să asiste la Sfânta Liturghie a unei sărbători, la Ghelati, şi-a pus o nestemată la centură. Ceva mai târziu, i s-a spus că un cerşetor dinafara zidurilor mănăstirii i-a cerut de pomană, iar ea a poruncit alaiului să-i spună să aştepte. Sfârşind cu înveşmântatul, a ieşit din turn, însă nu a găsit pe nimeni. Mâhnită foarte, îşi reproşa că a refuzat sărmanii lipsindu-se, astfel, de Hristos Însuşi. Şi îndată şi-a scos centura, pricina ispitei şi a oferit-o ca ofrandă icoanei Născătoarei de Dumnezeu Ghelati.

În timpul domniei Reginei Tamara, o adevărată cetate monahală a fost săpată în stâncile de la Vardzia, iar prinţul georgian temător de Dumnezeu a săvârşit aceasta în timpul Postului Mare. Bisericile Pitareti, Kvabtahevi, Betania şi multe altele au fost, de asemenea, construite în vremea aceea. Sfânta Regină Tamara a înzestrat cu generozitate bisericile şi mănăstirile nu numai pe teritoriu georgian, ci şi în afara graniţelor lui: în Palestina, Cipru, Muntele Sinai, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, Tracia, România, Isauria şi Constantinopol. Dumnezeiasca călăuzire a Reginei Tamara a abolit pedeapsa cu moartea şi toate formele de tortură corporală.

Pravila, păzirea în taină a unei desăvârşite asceze prin postire, dormitul pe pat din piatră şi psalmodierea în picioarele desculţe, toate acestea au afectat, în cele din urmă, sănătatea Reginei Tamara. Multă vreme s-a abţinut să vorbească cuiva despre starea ei însă, când durerea a devenit insuportabilă, a cerut, în sfârşit, ajutor. Cei mai buni medici ai vremii au fost incapabili de a-i diagnostica boala, astfel că întreaga Georgie a fost cuprinsă de teama unei catastrofe. Toată lumea, de la mic la mare, s-a rugat fierbinte pentru suveranul şi apărătorul Georgiei. Oamenii erau gata să-şi dea nu numai propria lor viaţă, ci chiar și viaţa odraslelor lor, pentru cauza mult iubitului lor conducător.

Dumnezeu i-a dat un semn Tamarei când a sosit ceasul să o primească în Împărăţia Lui. Astfel că evlavioasa suverană şi-a luat rămas-bun de la Curtea ei, s-a îndreptat, rugându-se, către icoana Mântuitorului şi către dătătoarea de Viaţă Cruce, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase! Atotputernice Stăpâne al cerului şi al pământului! Ţie Îţi încredinţez naţiunea şi poporul ce mi-au fost date în grijă, răscumpărate fiind prin preascump Sângele Tău, şi pruncii pe care mi i-ai dat mie, iar eu Ţie Îţi dau al meu suflet, Doamne!”.

Mormântul reginei Tamara a rămas o taină până în zilele noastre

Unele surse afirmă că mormântul ei se află la Ghelati, într-o latură a cavourilor ce aparţin dinastiei Bagratidilor, în timp ce altele insistă asupra faptului că sfintele ei moaşte sunt păstrate într-un cavou din Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim.

Mormântul legendarei regine georgiene Tamara a fost descoperit, se pare, în munţii Inguşetiei. Peştera-criptă găsită în Inguşetia cu rămăşiţele ei datează, după cum spun specialiştii, din secolele V-VIII. Se ştie că, la vremea aceea, toată populaţia din Inguşetia era nevoită, din cauza invaziilor tătaro-mongole, să fugă din cetăţi şi să se mute în munţi sau în împrejurimi. Zona muntoasă a Inguşetiei este pomenită pentru frumoasele ei privelişti naturale, precum valea Targimsky, strâmtorile râurilor Armkhi şi Assa. Aici există o mulţime de monumente istorice şi culturale, printre care Khamkhi, Targim, Egikal, Biserica ortodoxă unică de la Tkhaba-Erdy, construită de către regina Tamara, după opinia istoricilor. Criptele sau „morminte solare” au făcut dintotdeauna parte din toate tipurile de turnuri din Inguşetia. Atunci când le ridicau, înţelepţii strămoşi ai inguşilor construiau, în acelaşi timp, şi cripte.

În timpul construirii unui drum în aceste ţinuturi, aproape de Biserica Tkhaba-Erdy, a avut loc o alunecare de teren. Când se făcea debleiajul, a apărut o intrare într-o peşteră din stâncă. În Inguşetia această descoperire nu era prima, spune directorul-adjunct al Centrului Arheologic Inguş, Krupnov Umalat Gadiev. „Astfel de cripte datează aici, în Inguşetia, din secolele al XIII-lea, al XIV-lea şi al IX-lea. Pornind de la aceasta, se construieşte ipoteza potrivit căreia, probabil, în cazul de faţă este vorba despre mormântul Reginei georgiene Tamara. Astăzi, în mod oficial, în istoriografia georgiană modernă, locul exact în care se odihneşte este necunoscut, crezându-se că mormântul ei se află în oraşul Ghilati. Însă, la vremea aceea, la începutul secolului al XIII-lea, când regina a trecut la cele veşnice, au făcut un mormânt fals pentru ca nimeni să nu-i poată profana pomenirea”.

Potrivit versiunilor arheologilor inguşi, Regina Tamara ar fi fost îngropată lângă biserica din Tkhaba-Erdy, spune Umalat Gadiev. „Celebra biserică din Tkhaba-Erdy este situată nu departe de cripta găsită. Se crede că biserica a fost zidită chiar de către Regina Tamara, cu a ei participare şi finanţare. Există o legendă potrivit căreia inguşii ar fi fost cei care ar fi păstrat-o pe regină, întrucât în venele ei curgea sânge inguş. Aceste legende există de un secol şi jumătate. Însă fără studii arheologice, antropologice şi chiar genetice (devenite posibile acum), nu putem să afirmăm aceasta în mod sigur”.

Potrivit unei alte ipoteze, putem presupune că într-o cavernă asemănătoare se află comorile capitalei vechiului Stat alan, anume, oraşul Magas, care acum este capitala Inguşetiei. Conducătorul Inguşetiei, Junus-Bek Evkurov a ordonat să se cerceteze peştera şi să fie protejată pentru a se evita invazia arheologilor „clandestini”.


Viața Sfintei Cuvioase Isidora



Viața Sfântului Proroc Ieremia




Sinaxar 30 Aprilie


mercoledì 29 aprile 2015

Viața Sfântului Cuvios Memnon, făcătorul de minuni



Canon de rugăciune către Sfinţii 9 Mucenici din Cizic 29 Aprilie




Viața Sfinților 9 Mucenici din Cizic



Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Memnon, făcătorul de minuni 29 Aprilie




Sinaxar 29 Aprilie

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor nouă mucenici cei din Cizic: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon.
Aceşti dumnezeieşti mucenici fiind adunaţi de prin multe locuri şi duşi la Cizic, cu gândul lor cel viteaz au dispreţuit şi au ruşinat pe guvernator şi rătăcirea idolilor. După aceea fiind supuşi la felurite chinuri, nu s-au înduplecat ca să jertfească idolilor, ci mai vârtos s-au adus pe sine jertfă vie lui Dumnezeu, fiind omorâţi cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Memnon mărturisitorul, făcătorul de minuni.

Acest între sfinţi părintele nostru Memnon, lepădându-se de lume pentru Dumnezeu şi petrecând cu dreptate şi cu plăcere dumnezeiască, cu ascultare şi cu plecăciune s-a făcut conducător monahilor. Fiind blând şi smerit şi plin de dragoste, s-a făcut şi făcător de minuni; căci odinioară venind lăcuste pe semănăturile mănăstirii, a ieşit sfântul şi prin rugăciune le-a gonit cu foc, şi s-au înecat în râu. Şi într-un loc fără de apă, a făcut prin rugăciune de a izvorât apă, care şi până în ziua de astăzi izvorăşte pururea întru slava lui Hristos. Altă dată iarăşi lovind furtuna pe nişte călători ce călătoreau pe mare cu corabia, şi rugându-se sfântului să le fie în ajutor, s-a arătat între dânşii cârmuind corabia şi îmbărbătându-i să nu se teamă, i-a scos curând cu linişte la liman. Aşa strălucind mulţi ani, şi făcând minuni, da mântuire celor ce-l chemau în ajutor. Şi făcându-se plăcut până la sfârşit, s-a dus către Domnul plin de merindea faptelor bune.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Avxivie, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.



lunedì 27 aprile 2015

Sinaxar 28 Aprilie



Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia 28 Aprilie



Viața Sfinților Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia





Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru 28 Aprilie



Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului 27 Aprilie



Viața Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului



Viața Sfântului Apostol Zinon


Viața Sfântului Apostol Marcu


Viața Sfântului Apostol Aristarh