CUM TREBUIE SĂ NE PREGĂTIM PENTRU A MERGE LA SFÂNTA SPOVEDANIE?

CUM TREBUIE SĂ NE PREGĂTIM PENTRU A
MERGE LA SFÂNTA SPOVEDANIE?

Atunci când facem o Spovedanie generală la un
preot, trebuie să ţinem 5-6 zile de post. În acele
zile să nu mâncăm carne, lapte, brânză şi ouă. Să
facem cât mai multe metanii. Să ne rugăm cât mai mult şi să citim
dacă avem timp şi din Psaltire. Să ne împăcăm cu cei pe care i-am
supărat sau ne-au supărat. Cu câteva zile înainte de Sfânta
Spovedanie să ne facem un examen al conştiinţei, să citim dintrun
ghid de Spovedanie păcatele şi cele pe care ştim că le-am făcut
să le notăm pe o hârtie pentru a nu le uita (putem foarte bine
folosi ghidul din această carte).
În ziua în care mergem la Spovedanie să citim rugăciunile
înainte de Sfânta Spovedanie. Să citim păcatele din ghidul de
Spovedanie şi să le notăm pe cele care le-am făcut pe o hârtie
pentru a nu le uita.
Când nu ne împărtăşim şi nu facem o Spovedanie generală,
atunci putem să ne spovedim fără post, numai să avem păcatele
notate pe hârtie.

SPOVEDANIA NU TREBUIE FĂCUTĂ FORMAL

Există o mulţime de oameni care nu sunt conştienţi
de actul spovedaniei sau nu sunt sinceri şi merg şi
ei de ochii lumii sau dintr-un reflex condiţionat la
preot să se spovedească. Ajungând la preot nu spun mai nimic, nu
au nici o căinţă pentru greşelile pe care le-au făcut, nu realizează
că sunt în faţa lui Dumnezeu şi că se petrece o Taină mare în acel
moment. Acei oameni merg la Spovedanie dintr-un formalism şi
se spovedesc formal. Efectul este acelaşi, deoarece se cunoaşte că
atunci când te osteneşti primeşti un rezultat, pe loc sau mai târziu.
Iar dacă nu te osteneşti real, ci te faci doar
că te osteneşti, cazi în păcatul vicleniei, şireteniei. Pe om poţi să-1
înşeli, însă pe Dumnezeu niciodată.
De aceea, pentru cei care nu sunt sinceri şi nu sunt dispuşi
pentru o Spovedanie cu căinţă şi cu sinceritate, este
recomandabil, deci mai bine, să nu se spovedească în acel moment.
Spovedindu-se în acest fel, nu primesc nici iertare de la
Dumnezeu şi în plus păcătuiesc pentru acel formalism de ochii
lumii. În asemenea situaţie se găsesc chiar şi acei creştini care
merg la biserică regulat, însă fără nici o simţire duhovnicească.
Esenţa Spovedaniei şi efectul ei nu constau într-o Spovedanie
regulată şi stereotipă, ci dimpotrivă într-o Spovedanie spontană
ieşită din adâncul inimii, cu multă durere şi părere de rău.

TREBUIE SĂ NE SPOVEDIM CU
MULTĂ SINCERITATE

Este de preferat ca sinceritate şi transparenţă
totală să avem faţă de orice preot. Însă
vremurile tulburi de azi au adus o mulţime de
preoţi fără vocaţie şi aceasta ne face să-i ocolim şi să căutăm pe cei
cu vocaţie pentru a ne destăinui. Niciodată nu trebuie să disperăm
sau să ne pierdem nădejdea datorită lipsei de duhovnic. Trebuie
doar să ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru a ni-1 descoperi. Cel
ce se roagă lui Dumnezeu, cu toată sinceritatea, pentru a-i scoate
un duhovnic în faţă, cu siguranţă va fi miluit. Ne trebuie nouă,
în primul rând, sinceritate pentru ca Dumnezeu să ne descopere
un preot sincer. Cel ce nu luptă toată viaţa pentru a fi sincer în toate
împrejurările cotidiene se înşeală şi înşeală la rândul lui pe alţii.
Sinceritatea este una din marile virtuţi aducătoare de
curăţenie şi dobândire a Duhului Sfânt. Dacă nu ne spovedim
sincer înaintea duhovnicului păcătuim foarte mult. De nu avem
încredere în duhovnic, mai bine să nu ne spovedim, să nu-1
amăgim şi să nu ne amăgim şi pe noi înşine.
Spovedania, dacă nu o facem din toată inima, mai bine să nu o
facem. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a nu cădea într-o
asemenea cursă satanică. Am observat în experienţa de duhovnic
un lucru foarte grav. Diferiţi oameni în vârstă au venit formal la
Spovedanie şi nu s-au spovedit deloc sincer. Am simţit acest lucru
mincinos. Unora le-am spus; altora, mai grosieri, nici măcar nu leam
atras atenţia deoarece am observat că ar fi fost inutil. Urât lucru
înaintea lui Dumnezeu! Să ajungi om bătrân plin de viclenie şi să
minţi chiar la Scaunul Spovedaniei?! Dumnezeu vrea să ne mai
întindă o mână chiar în ultimele clipe ale vieţii prin Taina
Spovedaniei, însă unii oameni, aşa cum am amintit, nu numai că
nu-i întind mâna lui Dumnezeu pentru a-L prinde, ci mai grav,
chiar refuză mâinile care i se întind pentru a-1 salva.

PREOTUL CARE DIVULGĂ SECRETUL
SPOVEDANIEI MAI BINE NU S-AR FI NĂSCUT

Responsabilitatea preoţiei înaintea lui Dumnezeu
este maximă. Vocaţia preoţiei este vocaţia
sacerdotală; misiunea este de ordin divin; de asemenea,
responsabilitatea depăşeşte umanul.
Preotul va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru orice
greşeală în săvârşirea vreunei Taine. Tot astfel va răspunde în
privinţa secretului Tainei Sfintei Spovedanii.
Spun Sfinţii Părinţi că acel preot care va divulga altor
persoane un păcat şi pe cel care 1-a săvârşit, este vrednic ca limba
cu care a vorbit să i se scoată prin ceafa. Nu mai vorbim de
răspunsul pe care-1 va da la Judecata de Apoi! Cei care nu cunosc
sunt vinovaţi de această necunoaştere. Trebuie să fie conştienţi de
misiunea la care s-au înrolat.
Penitentul, persoana care s-a spovedit, şi într-un nefericit
caz, întâmpină o asemenea ispită, nu trebuie să deznădăjduiască.
In momentul în care a aflat poate părăsi pe
Judecata de Apoi va fi locul unde fiecare va primi
pe măsura faptelor sale.
acel duhovnic ducându-se la altul. Chiar dacă va suferi o
asemenea ruşine, să o primească ca de la Dumnezeu.
Nu trebuie judecat un asemenea preot, ci trebuie compătimit
şi evitat. Mai mult, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru el, ca să-1
îndrepte şi să-1 lumineze.