UNII SOCOTESC CA SPOVEDANIA TREBUIE SĂ O FACEM LA BĂTRÂNEŢE

UNII SOCOTESC CA SPOVEDANIA TREBUIE SĂ
O FACEM LA BĂTRÂNEŢE

O mare ispită diavolească îi paşte pe unii oameni
care, în necunoştinţă de cauză, comentează
zicând că Spovedania trebuie să o facă la
bătrâneţe. Este atâta vicleşug al diavolului în
această amânare care ne ţine departe de harul iertării, încât
răspunsul trebuie dat fără întârziere:
I. În primul rând, nu putem şti dacă fiecare dintre noi
oamenii ajungem la o vârstă înaintată. Câte morţi premature nu se
întâmplă?!
II. Chiar dacă ajungem la bătrâneţe, nu putem ştii dacă
vom reuşi să ne şi spovedim. Pe de o parte din cauza mândriei, pe
de altă parte, datorită obişnuinţei rele, nu se ştie dacă omul ajuns
la o vârstă înaintată se poate roti la asemenea grade mari, aşa
încât să facă o spovedanie curată, având în vedere că nu a mai
făcut-o niciodată. Cam ce semănăm la tinereţe, aceea culegem
la bătrâneţe! In cele mai multe cazuri oamenii ajunşi în
asemenea situaţii sunt iremediabili. Foarte greu este să îndrepţi un
bătrân care a trăit toată viaţa lui departe de Dumnezeu şi de
poruncile Lui, departe de Biserică şi de tot ceea ce este sfânt.
Numai mila lui Dumnezeu mai poate face minuni!
III. Cei căsătoriţi, cu familii, cu copii şi nepoţi, trebuie să
se gândească foarte serios la transmiterea păcatelor lor peste
urmaşi. De ce să sufere un copil pentru păcatele părinţilor? Nu
poţi să ştii cât trăieşti, dacă mai ai timp de Spovedanie şi canon
pentru păcate.
IV. A te spovedi înseamnă a te curaţi de păcate şi a te
apropia de Dumnezeu. Ori, dacă stai toată viaţa nespovedit şi
necurăţit de păcate, de unde mai poţi avea garanţia curăţirii de
păcate, a iertării şi a apropierii de Dumnezeu? Cunoaştem cum
foarte mulţi sfinţi din tinereţe au trăit aproape de Dumnezeu şi,
ajunşi la bătrâneţe, le era frică să nu piardă pe Dumnezeu şi
mântuirea lor.
V. Păcatele le facem continuu. Chiar dacă ne spovedim la
tinereţe, nu înseamnă că nu mai facem păcate. Dar ce să mai
vorbim de cei ce nu s-au spovedit niciodată în viaţă?! Este greu să
întreţii o haină curată permanent, să o speli de fiecare dată de cea
mai mică murdărie. Dar, ce să mai spunem dacă nu ţi-ai spălat
haina toată viaţa?! Se mai poate spăla? Sau, dacă reuşeşti s-o
speli, se mai poate garanta portul ei pe mai departe? Se riscă o
degradare totală. Ideal este curăţarea ei periodică, fapt care-i
garantează viaţă lungă. Aşa este şi cu Spovedania periodică, adică
curăţarea periodică a sufletului; acest lucru îţi poate garanta titlul de
cetăţean al raiului, casnic al lui Dumnezeu şi prieten al sfinţilor.
VI. Atunci când un părinte într-o familie nu se spovedeşte,
nu merge la biserică, nu are habar de Tainele bisericii, cum poate
da el o educaţie sănătoasă copilului său? Ce exemplu poate lua
copilul de la el, decât numai rău. Nu trebuie să ne mirăm de
apucăturile rele ale copiilor ce nu au primit o educaţie religioasă
în casă.
VII. Pentru a avea o căsnicie cât mai sănătoasă, cei doi tineri
care se căsătoresc, dacă nu se vor spovedi continuu, nu vor avea
decât de pierdut. Fidelitatea conjugală se păstrează, cel mai
bine şi sigur în viaţă, atunci când ambii soţi se spovedesc periodic.
Ignorarea Spovedaniei în căsnicie aduce certuri, beţii, desfrânări,
bătăi, despărţiri, crime, avorturi etc.
VIII. Tot timpul în viaţă, indiferent de vârstă, tânăr sau
bătrân, atunci când se spovedeşte, pe lângă iertarea de păcate,
primeşte noi forţe de la Duhul Sfânt pentru înfruntarea răului.
IX. Indiferent de vârstă, atunci când ne spovedim trebuie să
cerem sfaturi pentru viaţă: „înţelepciunea stă întru sfat mult”
spune Sfânta Scriptură sau „Cine vrea să se mântuiască, cu
întrebarea să călătorească" spun Sfinţii Părinţi în Paternic. Tot
timpul în viaţă să nu facem nimic fără sfatul duhovnicului. Dacă
întrebăm întru smerenie avem protecţia Duhului Sfânt.
Cu alte cuvinte, a te spovedi tot timpul în viaţă înseamnă
smerenie, înseamnă conştientizarea nimicniciei noastre
omeneşti, înseamnă creştere în virtuţi, înseamnă apropiere de
Dumnezeu, înseamnă mântuirea sufletului.