Troparul Sfântului Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântului Cuvios Ioan Pustnicul, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu împărtăşirea ta cea către Dumnezeu, cuvioase, te-ai făcut lumină şi mergând către însăşi dorirea cea desăvârşită, ai luat împlinirea nădejdilor tale celor bune, Părinte Simeon.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzându-te de dragostea cea către Dumnezeu, toate le-ai părăsit, părinte, aflând împreună călător pe Măritul Ioan; cu care împreună ai săvârşit călătoria mântuirii, veselindu-te.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Biserica te-a cunoscut pe tine, Înţelepte Părinte Simeon, sfeşnic luminat purtător de strălucirile Preasfântului Duh. Pentru aceasta, se veseleşte ca purtătoare de lumină pomenirea ta.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vă îmbogăţi de cele ce nicidecum nu se deşartă cu cuget viteaz, aţi lepădat bogăţia şi mărirea cea vremelnică şi desfătarea cea curgătoare şi vrednicia cea lumească, înţelepţilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Fiul lui Dumnezeu ştiindu-te pe tine, Preacurată, Frumoasă şi Aleasă şi Preacinstită, S-a făcut ţie Fiu, făcând fii lui Dumnezeu prin dar pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu osârdie te-ai dezbrăcat, Părinte Simeon, către luptele cele înţelegătoare, înfrângând taberele vrăjmaşului cu dumnezeiescul ajutor al Duhului.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Arătându-te nerobit de arsura dezmierdărilor, ai ars materia patimilor cu jăratecul dumnezeieştilor tale rugăciuni, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu biciul rugăciunilor şi cu bătăile înfrânării, Cuvioase Părinte Ioan, ai rănit Egiptul patimilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sihastrii Tăi, Iisuse, au omorât pe vrăjmaşul cu bucurie, dorind de moartea Ta cea purtătoare de viaţă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Născut-ai, Preacurată, Ceea ce eşti fără de prihană, pe Pricinuitorul a toată lumea, Care izbăveşte pe oameni de căderea cea cumplită a călcării de poruncă.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pornindu-vă către cărările dreptăţii, aţi sosit către dumnezeieştile ogrăzi ale purtătorului de Dumnezeu Nicon, cuvioşilor, îmbogăţindu-vă de învăţăturile lui, cu lumină de mântuire.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cuviosul purtător de Dumnezeu, văzându-vă pe voi că sunteţi deopotrivă la obiceiuri şi cugetaţi împreună cele de cinste, prin dumnezeieştile învăţături v-a împodobit pe voi cu dumnezeiasca îmbrăcăminte a călugărilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Darul Preasfântului Duh aflând inima ta, fericite, înfrumuseţată cu obiceiurile cele adevărate, mai presus a strălucit, Părinte Simeon, vrednicule de minune.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Darul Sfântului Duh aflând inima ta tablă curată, părinte, a scris pe ea nepătimire desăvârşită, credinţă şi dragoste curată.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Preaproslăvitul Dumnezeul nostru, Cel Ce sade pe Scaunul Cel Înalt, te-a avut pe tine, ca pe un Scaun de Heruvimi odihnindu-Se în braţele tale, Marie Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Primind lumină prealuminată, Sfinte Ioan, te-ai arătat ca soarele, micşorând întunericul demonilor, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Întraripându-se cuvioşii de dragostea lui Hristos, cu înţelepciune au lepădat dragostea trupurilor, ca pe nişte spumă de mare.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-vă la suflete cu putere dumnezeiască, aţi locuit în pustiu, pustiind patimile, părinţilor cugetători de cele cereşti.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Curgerea stricăciunii s-a contenit, că Fecioara fără stricăciune a născut pe Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, rămânând iarăşi Fecioară.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind mintea ta cu totul neîncetat întinsă prin cugetări către Dumnezeu, nu s-a supus dragostei celei trupeşti, pricinuindu-ţi ţie, Sfinte Părinte Simeon, câştigarea bunătăţilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelepţeşte se făţărnicea Sfântul Simeon, cu prefacerea de nebunie, înnebunind pe înţeleptul răutăţii prin lucrurile cele înţelepte ale Duhului, Celui Ce toate le înţelepţeşte.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Petrecând în lume, fericite, nu ai primit nicicum întinăciune sau prihană, ci mai vârtos, cu rugăciunile tale cele curate, ai curăţit întinăciunea sufletelor celor ce alergau la tine.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind mai înalt decât cugetele cele trupeşti nu te-ai rănit la cuget, dezbrăcându-te în mijlocul femeilor, Sfinte Părinte Simeon, căci erai îmbrăcat cu podoaba nepătimirii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu gura, cu cugetul şi cu inima te propovăduiesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine, Preacurată, m-am împăcat, fiind eu lepădat pentru călcarea poruncii celei dintâi a strămoşului.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Cei ce aţi săvârşit viaţa creştineşte cu dreapta credinţă, vase curate ale Treimii arătându-vă, Sfinţilor Părinţi Simeon şi Ioan, de Dumnezeu purtători prealăudaţi, acum cereţi să trimită din destul curăţire şi pace sufletelor noastre, părinţi preafericiţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins, părinte, de dumnezeiască dragoste, cu râvnă dumnezeiască te-ai dat pe tine cu totul bucuros, ca să mântuieşti pe alţii, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luat-ai, părinte, hrană dată ţie din cer şi cu aceasta ai hrănit pe toţi cei ce au primit porunca ta cu bună plecare şi ai părăsit păcatul cel râvnitor de cele de pe pământ, fericite.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând hotărârilor părinţilor, înţelepte, de greşeala lui Origen, cel ce s-a înşelat, ai învăţat ca să fugă, pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit Dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce cântă: Binecu vântată eşti tu cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stea cu totul luminoasă eşti, povăţuind către viaţă pe cei din noroiul patimilor; că ai făcut pe femei necuvioase a vieţui în curăţie şi goneşti bolile cumplite, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întreg la minte şi vrând să fii batjocorit şi hulit pentru Domnul, cu ascunsul minunilor celor înţelepte, pe mulţi ai vânat, cuvioase, cu suflet curat cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Când se împlinea trecerea a patruzeci de zile de post, erai hrănit de Duhul Sfânt, cuvioase, cu veselie cerească, Căruia cu duh vesel cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Strălucitu-ne-a nouă Domnul din tine, Fecioară Curată. Pe Acela roagă-L totdeauna să lumineze pe cei ce te laudă pe tine şi să ne mântuiască de primejdii pe noi, care cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind daţi Treimii, din toată inima cu osârdie şi luând de la Dânsa raze de lumini, cu bună dăruire v-aţi făcut luminoşi la chip şi dănţuiţi împreună cu îngerii.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împreunaţi cu dragoste dumnezeiască şi luminându-vă cu sihăstrie, aţi ajuns acum la împărtăşirea bunătăţilor celor nădăjduite şi aţi aflat desfătarea cea fericită, fericiţilor de Dumnezeu.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luminătorii pustnicilor, cei ce sihăstreşte au surpat măiestriile vrăjmaşului, luminându-se cu tot felul de bunătăţi, au mers către ceruri, îndulcindu-se de Dumnezeire.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru ostenelile şi sudorile voastre aţi moştenit veselia cea fără de sfârşit, în care, desfătându-vă, Sfinte Părinte Simeon Cuvioase şi Sfinte Ioan Mărite, aduceţi-vă neîncetat aminte de noi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Făcătorul de bine al tuturor, risipeşte norii sufletului meu, Doamna tuturor, Stăpână Preasfântă şi mă fă tare împotriva patimilor ce ridică război îm potriva mea.
SEDELNA, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...
Lăţindu-se cu credinţa, dumnezeieştii părinţi au umblat dimpreună pe calea cea cinstită, strâmtorând toate măiestriile balaurului. Pe toţi aceştia să-i cinstim cu cuget de bună credinţă, prăznuind sfinţita lor pomenire, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică, văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Preabune?
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, glasul al 5-lea:
Următori şi împlinitori ai Evangheliei lui Hristos, Cuvioşilor Părinţi Partenie şi Rafail, sihaştrii prealuminaţi ai munţilor Moldovei; ostenindu-vă cu postul şi cu rugăciunea, aţi dobândit de la Dumnezeu aripi ale sufletului vostru, pentru aceasta vă rugăm să ne trimiteţi de la Hristos milă şi har celor ce prăznuim cu dragoste pomenirea voastră!
Condacul 1
Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie!
Icosul 1
Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
Bucură-te, tinereţe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafail;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 2-lea
Despre petrecerea îngerească a cuvioşilor din Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail ai auzit şi, toate cele deşarte ale lumii lepădând, ucenic stareţului Eufrosin te-ai făcut. Cu postul, cu privegherea şi cu lacrimile, patimile trupului le-ai veştejit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Ca un dumnezeiesc lucrător ţi-ai sădit în inimă sfaturile pustnicilor, mintea având-o pavăză împotriva patimilor pierzătoare, şi bărbăteşte luptându-te, în curăţie ai vieţuit şi cu toată fapta bună te-ai îmbogăţit, Cuvioase Partenie. Pentru aceea, cinstire îţi aducem, zicând:
Bucură-te, aspru nevoitor;
Bucură-te, podoaba călugărilor;
Bucură-te, lauda pustnicilor;
Bucură-te, pildă celor iubitori de ascultare;
Bucură-te, dascăl al înfrânării;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, rugăciune întraripată;
Bucură-te, apostol al răbdării;
Bucură-te, chip îmbunătăţit;
Bucură-te, întărirea postitorilor;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 3-lea
Mult te-ai minunat, Cuvioase Rafail, de sfintele osteneli ale părinţilor. Că trupuri purtând, prin mari nevoinţe, celor fără de trupuri s-au asemănat. Iar tu cu osârdie, pilda vieţuirii lor urmând, lauzi pe Hristos, împreună cu ei cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Următor bătrânilor cuvioşi ai fost, căci de la rânduiala strămoşească nu te-ai depărtat şi, prin asprimea vieţii sihăstreşti, cămară împodobită a lui Hristos te-ai arătat. Aceasta dorind şi noi, cu evlavie te lăudăm zicând:
Bucură-te, următor al părinţilor pustiei;
Bucură-te, că dragoste curată ai dobândit;
Bucură-te, că nevoinţa ai învăţat;
Bucură-te, dor de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cel ce ţi-ai potolit setea din izvorul dreptei credinţe;
Bucură-te, cel ce cu înfrânarea te-ai întrarmat;
Bucură-te, cel ce dascălilor pustiei ai urmat;
Bucură-te, ucenic desăvârşit şi duhovnic iscusit;
Bucură-te, cel ce cu bunătatea te-ai împodobit;
Bucură-te, împlinitorule al pravilei călugăreşti;
Bucură-te, chip al sfinţeniei;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 4-lea
Sfinte Cuvioase Partenie, ai vieţuit pe pământ în vremuri de cumplită încercare pentru ţară, când, de frica hoardelor păgâne, creştinii din cetăţi şi din sate la sihaştrii din munţi aflau scăpare. Acelora, cu dragoste şi milostivire te-ai făcut alinare, iar lui Dumnezeu împreună cu ei ai cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
În adâncul codrilor, pentru iubirea de Dumnezeu, te-ai sălăşluit şi împreună cu sihaştrii ai petrecut, dorul de rugăciune în linişte pururi în suflet purtând, pentru aceea noi, cei care suntem în vâltoarea ispitelor, cu evlavie îţi cântăm:
Bucură-te, că de lume te-ai îndepărtat;
Bucură-te, că pentru Domnul te-ai însingurat;
Bucură-te, luminător al minţilor întunecate;
Bucură-te, risipitor al gândurilor necurate;
Bucură-te, că pe toţi oamenii i-ai iubit;
Bucură-te, liman al celor prigoniţi;
Bucură-te, mângâietor al celor întristaţi;
Bucură-te, grabnic ajutător;
Bucură-te, fierbinte rugător;
Bucură-te, blând povăţuitor;
Bucură-te, întărirea celor suferinzi;
Bucură-te, că tuturor te-ai arătat milostiv;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 5-lea
Mlădiţă aleasă a neamului tău cel iubitor de linişte, ai râvnit viaţa cea fericită a pustnicilor, care întraripaţi cu dumnezeiescul dor, prin rugăciune, milostivirea lui Dumnezeu din ceruri au pogorât pe pământ. Cu binecuvântarea părinţilor, din mănăstire în tainiţele codrilor te-ai îndepărtat, împreună cu ei cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Având dreptar rânduielile de odinioară, te-ai nevoit în privegheri neîncetate şi ai biruit desăvârşit patimile, căci trupul ai supus gândului nepătimaş, urcând treptele lăuntricului Tabor, pentru care cântăm:
Bucură-te, sfânt pământean;
Bucură-te, locuitor al sihăstriei;
Bucură-te, rod minunat al pustiei;
Bucură-te, ostenitor neobosit;
Bucură-te, rugător desăvârşit;
Bucură-te, curăţie întrupată;
Bucură-te, cugetare luminată;
Bucură-te, fire înnoită;
Bucură-te, vistierie de har;
Bucură-te, purtător al luminii lui Hristos;
Bucură-te, făclie de lumină nestinsă;
Bucură-te, pregustarea slavei ce va să vină;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 6-lea
Povăţuitor blând şi înţelept obştii te-ai arătat, Cuvioase Partenie, când egumen ai fost pus, dar nu ai aflat odihnă, dorind neîncetat să fii doar cu Hristos. Pentru aceasta în sihăstriile muntelui Scaunele, în linişte, în rugăciune şi în mari nevoinţe ai petrecut, iar acum nu ne uita în rugăciunile tale pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cu totul te-ai desprins de cele pământeşti, cugetând la cele veşnice, la Împărăţia ce va să vie, în care vor intra cei curaţi cu inima. Pentru aceea te lăudăm zicând:
Bucură-te, crin al pustiei;
Bucură-te, pom cu bună roadă;
Bucură-te, dor de veşnicie;
Bucură-te, cugetător la moarte;
Bucură-te, locuitor al patriei cereşti;
Bucură-te, jertfă curată adusă Tatălui Ceresc;
Bucură-te, că întru tine S-a odihnit Hristos;
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rug aprins în rugăciune;
Bucură-te, cel ce ai strălucit în lumina harului;
Bucură-te, părtaş al slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, lumină din Izvorul Luminii;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 7-lea
Precum oarecând în Colose, la rugăciunea Cuviosului Arhip, Sfântul Arhanghel Mihail a izbăvit biserica de la pieire, astfel şi prin rugile voastre către marele Arhistrateg, lavra lui Agapie, cea mult încercată, nu s-a risipit. Pentru aceasta, împreună cu cetele cuvioşilor, Îl slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
„Fericit stareţ” ai fost numit, căci sihaştrilor şi călugărilor făclie luminoasă te-ai arătat. Cu virtuţi alese fiind împodobit, mulţimi de peste Carpaţi şi din Moldova întreagă veneau, cerând cuvânt de folos şi ajutor de la Dumnezeu prin rugăciunile tale, pentru care te cinstim, zicând:
Bucură-te, păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, al Agapiei apărător;
Bucură-te, rugător pentru neamul românesc;
Bucură-te, purtător al Duhului Sfânt;
Bucură-te, cunună a celor iubitori de nevoinţă;
Bucură-te, cel ce ne întăreşti în credinţă;
Bucură-te, alinare a celor îndureraţi;
Bucură-te, împăciuitor al celor învrăjbiţi;
Bucură-te, al celor slabi întăritor;
Bucură-te, scăpare a celor în nevoi;
Bucură-te, sfătuitor al credincioşilor;
Bucură-te, vieţuire minunată;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 8-lea
Pururea în minte ai avut cuvântul Domnului: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”. Mâinile la rugăciune ridicând, cu lacrimi curate Celui Preaînalt ai cerut putere a împlini dumnezeiasca poruncă. Pentru aceea ne înveţi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Prin răbdare în ispite, dragoste statornică, nezdrobită nădejde şi credinţă tare, duhurile înşelăciunii le-ai surpat şi vas curat, sfinţit lui Hristos fiind, te-ai învrednicit să spui ca şi Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Pentru aceasta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ce-ţi cântăm:
Bucură-te, iubitor al Scripturii;
Bucură-te, cinstitor al dascălilor rugăciunii;
Bucură-te, că pe Hristos ai dorit;
Bucură-te, că în virtuţi te-ai împodobit;
Bucură-te, că toată pofta ai călcat;
Bucură-te, că grija lumească ai lepădat;
Bucură-te, că în sfinţenie te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Împărăţia lui Dumnezeu ai câştigat;
Bucură-te, că în tine patimile le-ai răstignit;
Bucură-te, că în tine Hristos a strălucit;
Bucură-te, lumina razei Duhului Sfânt;
Bucură-te, mireasmă de taină a pustiei;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 9-lea
Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi stâlp de foc a arătat din cer deasupra muntelui ce poartă în sânul său moaştele cuvioşilor. Pentru aceasta noi, cei neputincioşi sufleteşte, cerem, cu lacrimi de umilinţă, sfinţilor nevoitori să ne fie mijlocitori către Domnul, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cine ar putea spune minunile şi ostenelile tale, Cuvioase Părinte Rafail, care, împreună cu Partenie cel minunat, ai întregit ceata cuvioşilor care s-au ostenit în muntele cel binecuvântat. Cu buze nevrednice, îndrăznim a te lăuda zicând:
Bucură-te, ocrotitor al Mănăstirii Agapia;
Bucură-te, tainic păzitor al mănăstirilor, satelor şi oraşelor;
Bucură-te, slujitor al luminii;
Bucură-te, că ai văzut slava Treimii;
Bucură-te, purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al iubirii;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, mijlocitor al tuturor;
Bucură-te, străjer neadormit;
Bucură-te, cunoscător al tainelor negrăite;
Bucură-te, luminată cuvioşie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 10-lea
Sfinţilor, care, încă din lumea acesta, din dulceaţa raiului aţi gustat, calea vieţii pământeşti ne-o luminaţi nouă, celor rătăciţi în pustiul păcatului, spre a ne înălţa în lăcaşurile cereşti. De aceea, rugaţi-vă pentru noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Umbrit fiind de dumnezeiasca înţelepciune, ai lăsat cele stricăcioase şi Dumnezeului Celui veşnic ai slujit, dobândind pe cele nestricăcioase. Pentru aceasta acum stai aproape de tronul slavei veşnice. De aceea, nu ne uita nici pe noi, cei ce te lăudăm, zicând:
Bucură-te, rob credincios care voia Tatălui ai împlinit;
Bucură-te, că viaţa în evlavie ţi-ai săvârşit;
Bucură-te, că în slava cerească acum locuieşti;
Bucură-te, că te desfătezi întru fericirea cea negrăită;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii în ceruri petreci;
Bucură-te, că de frumuseţile raiului te îndulceşti;
Bucură-te, că îndrăznire la Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, povăţuitor spre patria cerească;
Bucură-te, că în lumina cea neapusă străluceşti;
Bucură-te, că ne luminezi cu înţelepciunea ta;
Bucură-te, făclie mult luminoasă celor dintru întuneric;
Bucură-te, că din viforul ispitelor ne izbăveşti;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 11-lea
Negrăita mireasmă a sfintelor voastre nevoinţe arătată s-a făcut lumii. Voi, în sihăstrie sălăşluindu-vă, patimile trupului aţi topit şi în lumina lină a sfintei slave aţi intrat. Acesteia, învredniciţi-ne prin rugăciunile voastre şi pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită pe sfinţii Săi îi încununează cu slavă încă de pe pământ. Pentru aceea, şi nevoinţele tale sihăstreşti au fost arătate Sfântului Mitropolit Dosoftei, cel care, luminat de Duhul Sfânt, a sărutat sfintele tale moaşte. Învredniceşte-ne şi pe noi de această duhovnicească bucurie, cei care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că, în liniştea inimii, pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, că Treimii Sfinte te-ai închinat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu Tatăl te-ai dăruit;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai slavoslovit;
Bucură-te, că în lumina Sfântului Duh te-ai sălăşluit;
Bucură-te, cel ce credinţa cu osteneli ai pecetluit-o;
Bucură-te, că îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că faptele tale bune le-ai tăinuit;
Bucură-te, că virtuţile tale întru smerenie le-ai ascuns;
Bucură-te, făclie ce luminezi noaptea necredinţei;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi;
Bucură-te, că prin rugăciune îi ridici pe cei căzuţi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 12-lea
Nevrednici suntem de voi, Sfinţilor, Fericite Rafail şi Preaminunate Partenie. De aceea, trupurile voastre pline de slavă dumnezeiască, nepreţuită comoară, odihnesc în pământ tăinuite, dar, cu evlavie şi cu umilinţă, noi nu încetăm a vă aduce laudă de mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Pomenirea ta cea strălucitoare ne veseleşte astăzi, că mare folositor şi mijlocitor în nevoi te-au dobândit cetele călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, şi cinstit ai fost de evlavioşii ierarhi, care şi sfintele tale moaşte le-au sărutat. Învredniceşte-ne de aceasta şi pe noi, care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce patimile ai biruit;
Bucură-te, că lui Dumnezeu te-ai dăruit;
Bucură-te, că pentru Hristos multe încercări ai răbdat;
Bucură-te, că îngereşte ai vieţuit;
Bucură-te, împreună locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că Hristos cu slavă te-a încununat;
Bucură-te, că prin ostenelile tale Dumnezeu S-a slăvit;
Bucură-te, cel ce străluceşti ca luminătorii pe cer;
Bucură-te, lauda călugărilor;
Bucură-te, făclie a sihaştrilor;
Bucură-te, cel cinstit de Mitropolitul Dosoftei;
Bucură-te, ocrotitor al Agapiei şi al celorlalte mănăstiri moldave;
Bucură-te, rugător pentru tot neamul românesc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 13-lea
O, Preafericiţilor Părinţi Rafail şi Partenie, care în munţii Moldovei cu sfinte nevoinţe aţi strălucit şi cetei sfinţilor români v-aţi adăugat, primiţi această smerită laudă de la noi nevrednicii, care vă chemăm în ajutor, rugându-vă ca prin mijlocirile voastre să ne ocrotiţi pe noi şi neamul nostru, întărindu-ne în credinţă şi evlavie, ca prin pocăinţă să facem fapte vrednice de mântuire şi neîncetat să cântăm cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Dumnezeiască râvnă…, Condacul 1: Cuvioşilor lui Hristos…,
Icosul 1
Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
Bucură-te, tinereţe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafail;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul 1
Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie!
şi se face otpustul.
In aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul.
Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).
Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.
Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.
Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.
Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând juramântul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : " Pâna când veti schiopata in genunchi ? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pâna in seara, dar in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in trei rânduri, apa din belsug peste victima, astfel incât sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamânt strigând : " Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mâini la râul Cison. El il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curând sa inceteze, apoi urca in vârful Carmelului si, plecându-se asupra pamântului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug, raspândind pe pamânt binecuvântarea cereasca.
Când regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamântul lui Iuda. Epuizat de cât mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pâine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pâna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adâncul stâncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : " Sânt plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamântului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l discipolul sau (cf. 14 iunie)
Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapânire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel , cerând - la sfatul lui Isabel - ca acesta sa fie omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : " Chiar pe locul in care câinii au lins sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar prostituatele se vor lafai in sângele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui Isabel pe zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei Sale decât sub domnia fiului sau.
Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua puterea. Cazând bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând ca regele nu se va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc coborî din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la câteva zile iar fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rândul poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrând el in orasul Yizreel, Isabel fu omorâta aruncata din inaltul unei ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar câinii ii mâncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata.
Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ".
Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Ilie I (întâiul), Patriarh de Ierusalim.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Flavian al II-lea, Patriarh de Antiohia.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Ilie Chavchavadze (cel Drept), in Georgia.
Sfântul Ilie, numit şi "Regele neîncoronat al Georgiei," sau "Părintele poporului" şi "cel Drept," aparţine nobilei familii Chavchavadze. Născut la 27 octombrie 1837 în satul Qvareli din Kakheti, a învăţat la început acasă, cu mama sa să scrie şi să citească, pe lângă rugăciunea şi legea lui Dumnezeu. La vârsta de opt ani a fost trimis să studieze cu Arhidiaconul Nikoloz Sepashvili din Qvareli, iar anii petrecuţi cu acesta aveau să lase urme de neşters în viaţa acestui sfânt.
Ilie şi-a continuat educaţia la un internat din Tbilisi, iar mai târziu la gimnaziul curţii, care a fost, de fapt, liceul. Părinţii săi au murit devreme, aşa încât fraţii rămaşi orfani au trecut în grija mătuşii lor, Macrina.
În 1857 Ilie s-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universităţii St. Petersburg, unde şi-a dat toată silinţa să se desăvârşească ca individ, studiind şi citind foarte mult. Era fascinat de istoria georgiană şi îşi petrecea majoritatea timpului în bibliotecă, studiind arhivele şi căutînd texte georgiene vechi. Chiar dacă rezultatele sale ca student erau remarcabile, Ilie nu era interesat să încununeze studiile sale cu o diplomă în drept, de aceea în anul IV a părăsit facultatea şi s-a întors în Georgia.
Ilie avea convingerea că o naţie care-şi uită istoria este ca un cerşetor "care nu ştie de unde vine şi încotro se-ndreaptă." De aceea a căutat să inspire concetăţenilor săi respectul pentru gloriile trecute ale naţiunii şi credinţa strămoşilor lor faţă de legea creştină şi faţă de poporul georgian.
Obiectivele principale ale vieţii sale au fost restaurarea independenţei naţionale şi autonomia Bisericii Georgiene, pentru care Sf. Ilie a luptat cu toată convingerea de-a lungul întregii sale vieţi. Astfel, a început o muncă laborioasă de istoric, cercetînd intens documente vechi şi demascînd pe cei care falsificaseră istoria şi denigraseră poporul georgian.
Acest mare filozof, scriitor şi istoric repeta adesea ideea că "o naţiune care şi-a pierdut limba nu mai poate exista ca naţiune," dovedind astfel pasiunea sa pentru limba georgiană şi explicînd eforturile sale ca această limbă să rămână limba principală de studiu în şcoli.
Zelul său patriotic nu a lăsat indiferenţi pe cei din jurul său, fondîndu-se astfel Societatea pentru propagarea alfabetizării poporului georgian. Ilie a înfiinţat un depozit al manuscriselor şi antichităţilor georgiene, iniţiind şi o mişcare de documentare a tradiţiilor populare orale. De asemenea, a fost şi unul din fondatorii Băncii Agrare Georgiene.
Ilie cel Drept era deseori auzit spunînd acestea: "Noi, georgienii, am moştenit trei daruri sfinte de la strămoşii noştri: pământul, limba şi credinţa. Dacă nu le vom proteja, cum ne vom mai putea numi oameni?"
Însă faptele patriotice şi duhovniceşti ale lui Ilie deranjau pe cei care aderaseră la noua ideologie ateistă, astfel încât aceştia complotau să-l piardă. În 30 august 1907, Ilia Chavchavadze şi soţia sa Olga (Guramishvili), erau în drum spre Saguramo când trăsura în care erau s-a oprit brusc dincolo de Mtskheta, aproape de pădurea Tsitsamuri. Acolo au fost atacaţi de o bandă de militanţi social-democraţi care l-au împuşcat pe Ilie.
Curtea Militară din Caucaz i-a condamnat pe ucigaşii lui Ilie Chavchavadze la moarte prin spânzurare dar Olga, văduva lui, l-a rugat pe guvernatorul general să-i graţieze pe criminali, deoarece aceasta ar fi fost şi dorinţa lui Ilie, care ar fi motivat că acei oameni erau şi ei "fraţi sărmani aflaţi în rătăcire".
Într-adevăr, Ilie şi-a iertat răufăcătorii cu mult timp înainte, după cum putem citi în poemul profetic "Rugăciune": Tatăl nostru Carele eşti în ceruri ! Cu blândeţe îngenunchiez acum în faţa Ta şi nu cer nici bogăţie şi nici slavă; nici rugăciunea mea nu o voi face goală cerînd cele lumeşti. Aş vrea doar ca sufletul meu să se odihnească în rai, inima să mi se umple de strălucirea iubirii pentru Tine, să pot cere iertare pentru duşmanii mei, chiar dacă aceştia îmi străpung inima: Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!
În 1987 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene a decis că Ilie Chavchavadze merită să fie în rând cu sfinţii şi a fost canonizat ca Sf. Ilie "cel Drept."
Tot în aceasta zi, se savârsesc înnoirile bisericii cinstitului Înaintemergator si Botezătorul Ioan din preasfânta manastire a Studionului, la Constantinopol.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Troparul Sfintei Cuvioase Macrina, glasul al 8-lea:
Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi luptând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii se bucură, Preacuvioasă Macrina, duhul tău.
Condacul 1
Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor spre a plini cununa cea împodobită a sfinţeniei, noi, cei ce suntem în necazuri şi întristări în lumea aceasta şi cerem şi aşteptăm mila lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin sfintele tale rugăciuni şi mijlociri, îţi aducem cântări de mulţumire şi de laudă, strigând aşa: Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Icosul 1
Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta aici pe pământ, Maică Preacuvioasă, că, în trup omenesc fiind, ai vieţuit ca un înger, biruind prin înfrânare patimile şi poftele trupului, intrând astfel curată şi neprihănită în patria cea cerească, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, a maicii tale pârgă cu multă rodire;
Bucură-te, tărie bărbătească în femeiască fire;
Bucură-te, înger ceresc în trup pământesc;
Bucură-te, că ţi-ai răstignit patimile trupului firesc;
Bucură-te, flacără aprinsă a dragostei vii pentru Domnul;
Bucură-te, că balaurul cu arma Sfintei Cruci l-ai răzbit;
Bucură-te, că prin puterea credinţei şi frica de moarte ai biruit;
Bucură-te, că ne luminezi mintea cu gândul cel bun;
Bucură-te, că prin pilda vieţii tale învăţătura sfântă ne dai;
Bucură-te, că ai pătruns adâncul tainelor învăţăturii şi trăirii creştine;
Bucură-te, către Domnul tămâie binemirositoare de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cădelniţă plină de untdelemnul înţelepciunii, veşnic aprinsă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 2-lea
Iubind tu pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, ai ales cuvintele cântărilor de psalmi ca însoţitoare nedespărţite în tot ceasul. Pentru aceasta te rugăm, întăreşte-ne şi pe noi să împletim cuvinte de laudă din roada faptelor bune, pe care să le aducem prinos Domnului, cântând împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Spic însutit roditor te-ai arătat a fi, răsărind din ţarina cea binecuvântată a strămoşilor tăi şi, cu înţelepciunea cea cerească fiind dăruită de Dumnezeu, ai ales viaţa cea curată aici pe pământ, pregătind pe cea veşnică prin neîncetate rugăciuni şi nevoinţe, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, mugur preafrumos, din vlăstarul dreptei credinţe ivit;
Bucură-te, că din rădăcina binecuvântată ai răsărit;
Bucură-te, că te-ai adăpat cu apele dulci ale Sfintei Scripturi ca un pământ însetoşat;
Bucură-te, că din leagăn cu faptele dreptei credinţe buna ta maică te-a alăptat;
Bucură-te, că vârsta prunciei ţi-a fost încununată cu desăvârşită înţelepciune;
Bucură-te, blândă mieluşea, că jugul lui Hristos cu bucurie ai luat;
Bucură-te, ceea ce cu bună cunoştinţă te-ai înveşmântat;
Bucură-te, că ai fost împodobită cu frumuseţea chipului;
Bucură-te, că ai câştigat curăţia duhului;
Bucură-te, că ai ales dragostea Mirelui Ceresc;
Bucură-te, că pentru mântuirea noastră rugăciunile tale fierbinte la Domnul mijlocesc;
Bucură-te, că Însuşi Hristos te-a hărăzit să-I fii mireasă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 3-lea
Încă înainte de naşterea ta un înger i-a vestit de trei ori maicii tale, Emilia, că Tecla te vei chema, proorocind prin aceasta că luptele şi ostenelile tale vor fi asemenea cu ale celei dintâi dintre muceniţe, dar ai primit numele bunicii tale Macrina, ca în vremea prigonirilor să mărturiseşti pe Hristos asemenea ei, cântând neîncetat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Fecioarelor celor înţelepte asemănându-te, ai păstrat aprinsă candela sufletului tău, ai împodobit-o cu lumina virtuţilor şi ai adăpat-o cu untdelemnul dragostei de Dumnezeu, gata fiind a intra în Cămara de nuntă a Cerescului Mire, Căruia roagă-te acum să ne dăruiască iertarea păcatelor şi mila în ziua Judecăţii nouă, celor ce-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, către Hristos neîncetat înălţată dulce cântare;
Bucură-te, inimă împodobită cu dumnezeiască cugetare;
Bucură-te, că ai păstrat vie în tine suflarea Duhului Sfânt şi ai făcut-o mult roditoare;
Bucură-te, că te-ai arătat în toate cumpătată;
Bucură-te, că alături de maica ta ai vieţuit până la sfârşitul vieţii ei pământeşti;
Bucură-te, că aţi ajuns împreună la mari măsuri duhovniceşti;
Bucură-te, că, asemenea strămoşilor tăi, ai lepădat averile cele pământeşti;
Bucură-te, că, astfel făcând, le-ai dobândit pe cele cereşti;
Bucură-te, că, de toate lepădându-te, casa în sihăstrie ţi-ai transformat;
Bucură-te, albină de miere adunătoare care de osteneli trupul nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, că adesea cu ochiul minţii pe Cerescul Mire L-ai contemplat;
Bucură-te, că împreună cu cetele fecioarelor înţelepte te afli acum în desfătare cerească;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 4-lea
Bunătăţile cereşti pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit acum ni le-ai câştigat şi te veseleşti în ceruri de vederea frumuseţii celei negrăite a dumnezeirii, sorbind dulceaţa Mirelui, împreună cu cetele cuvioşilor şi drepţilor, alături de care roagă-te pentru noi, ca să fim izbăviţi de dureri şi de necazuri, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Râvnă fără de margini având spre dobândirea virtuţilor celor sfinte, nu ai contenit ostenelile, întărindu-te în aspre nevoinţe, spre a supune trupul duhului, a te înstrăina de deşertăciunile lumeşti şi a plini prin contemplaţie sfinţenia. Astfel văzând vieţuirea ta, îndrăznim a te lăuda cu aceste cântări:
Bucură-te, că vas ales de înţelepciune cerească te-ai arătat;
Bucură-te, că în înfrânare te-ai desfătat;
Bucură-te, că în smerenie te-ai slăvit;
Bucură-te, că prin neagoniseală te-ai îmbogăţit;
Bucură-te, către Domnul rugătoare fierbinte;
Bucură-te, tărie şi sprijin celor înconjuraţi de ispite;
Bucură-te, revărsare de bucurie pentru cei întristaţi;
Bucură-te, grabnică mângâiere pentru cei îndureraţi;
Bucură-te, pentru cei din războaie liman de liniştire aflat;
Bucură-te, pahar preaplin de iubire către Domnul vărsat;
Bucură-te, crin cu mirosul faptelor bune înmiresmat;
Bucură-te, porumbiţă albă cu blândeţe încununată;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 5-lea
Întocmai ca un atlet încercat ţi-ai săvârşit buna alergare şi ai biruit prin sârguinţa bărbătească piedicile din cale, dobândind în ceruri, de la Domnul Hristos, cununa biruinţei; dă-ne şi nouă acum dragoste fierbinte şi căinţă, înmulţind osârdia în inimile noastre, spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Ne minunăm de mulţimea faptelor tale bune şi lăudăm necontenitele tale osteneli, pe care n-ai pregetat a le jertfi cu dragoste pentru Domnul Slavei, primind şi darul facerii de minuni, prin care cu milostivire ai cercetat pe cei din nevoi. Roagă-te acum şi pentru tămăduirea patimilor sufleteşti ale celor ce-ţi cântă ţie:
Bucură-te, dor către Domnul de-a pururea arzător;
Bucură-te, celor lipsiţi nelipsit ajutor;
Bucură-te, mijlocitoarea celor credincioşi către Dumnezeu;
Bucură-te, întărire în nădejde a celor păcătoşi;
Bucură-te, sfeşnic aprins de razele înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, călăuzitoare către lumina Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, blândă ocrotitoare a celor necăjiţi;
Bucură-te, mir dulce mirositor al curăţiei;
Bucură-te, foc mistuitor al patimilor;
Bucură-te, tămăduitoarea durerilor sufleteşti;
Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale liniştea sufletului o câştigăm;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 6-lea
Iubitoare de neagoniseală fiind, din tinereţe ai urmat viaţa monahicească, lepădând alături de averile pământeşti şi obiceiurile lumeşti, atrăgând şi pe maica ta, Emilia, spre viaţa cea nematerialnică, prin însăşi pilda vieţuirii tale. Atrage-ne şi pe noi din adâncul patimilor către lumina cea nestricăcioasă şi ne învaţă să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Casă ţi-a devenit sihăstria, iar slujnicele surori, şi averea ta a ajuns în sânurile Bisericii, ajutorând pe cei lipsiţi; desfătările lumeşti le-ai lepădat ca pe nişte gunoaie şi slava cea pământească defăimând-o, te-ai apropiat cu dragoste de cereasca filosofie, dorind a-ţi vedea numele scris în Cartea Vieţii. Mijloceşte aceasta şi pentru noi, cei care te lăudăm aşa:
Bucură-te, floare preafrumoasă a monahiilor;
Bucură-te, smirnă care ai bineînmiresmat calea nevoinţelor;
Bucură-te, bună călăuzitoare a turmei încredinţate ţie de Hristos;
Bucură-te, văpaie de rugăciune ce ai luminat calea celor ce ţi-au urmat;
Bucură-te, bună chivernisitoare, că dăruindu-ţi averile, avuţie în cer ţi-ai adunat;
Bucură-te, că, toate lepădând, calea virtuţii fără piedici ai urmat;
Bucură-te, adânc de înţelepciune care cu dragoste obştea ţi-ai îndrumat;
Bucură-te, piatră de smerenie din care florile monahismului au răsărit;
Bucură-te, că, peste toate virtuţile tale, smerenia a strălucit;
Bucură-te, a pustnicelor povăţuitoare;
Bucură-te, a patimilor sabie tăietoare;
Bucură-te, că faptele tale cele bune îţi sunt acum cunună cerească preafrumoasă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 7-lea
Cine va putea lăuda după vrednicie faptele tale bune sau cine nu se va minuna de vitejia ta, Maică Preacuvioasă! Că ţi-ai adăpat sufletul din raiul dumnezeieştii înţelepciuni şi ai ajuns în cortul cel minunat, unde auzi glasul cel plin de desfătare al cetelor îngereşti şi cânţi împreună cu ele lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Te-ai arătat pe pământ viţă mult roditoare, fiind înaintea tuturor în câştigarea virtuţilor, deşi în desăvârşită smerenie lucrai, necăutând slava cea trecătoare, ci mărirea cea veşnică în ceruri; îndrăzneşte deci şi pentru noi în faţa Sfintei Treimi a cere o picătură din dumnezeiasca smerenie, spre a topi împietrirea inimilor noastre, ale celor ce-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că ai avut către Domnul bună înclinare;
Bucură-te, că ai cinstit dumnezeirea prin bună lucrare;
Bucură-te, că întru neclintită nădejde te-ai ostenit;
Bucură-te, vultur ce către cereasca înălţime te-ai suit;
Bucură-te, că din izvorul raiului te-ai adăpat;
Bucură-te, că lăcaş Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că pe pământ cu faptele tale bune ai strălucit;
Bucură-te, că prin vredniciile tale îngerilor te-ai asemuit;
Bucură-te, vas ales al Domnului Iisus;
Bucură-te, privighetoare dulce glăsuitoare;
Bucură-te, a uşilor pocăinţei deschizătoare;
Bucură-te, părtaşă la strălucirea cea dumnezeiască;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 8-lea
Aşa cum aurul curat se lămureşte în focul cuptoarelor, şi tu te-ai călit în focul ispitelor şi al durerilor, pe care întăritorul celor din nevoinţe le-a rânduit asupra ta, iar la sfârşitul vieţii ţi-a dăruit faţă luminoasă şi chip dumnezeiesc, arătându-ne şi nouă chipul răbdării în focul ispitelor; pentru aceasta te cinstim strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Viaţa ta a fost pildă vie şi pentru Marele Vasile, căci aflându-l pe acesta întors de la înaltele şcoli plin de înţelepciune şi întrecând în aceasta pe cei mai străluciţi magistraţi, l-ai îndreptat către idealul dragostei dumnezeieşti, încât prin viaţa şi înfăptuirile de mai târziu i-a întrecut pe mulţi care străluciseră în virtute; pentru aceasta te fericim, zicând:
Bucură-te, a poruncilor Domnului împlinitoare;
Bucură-te, catarg luminos pe marea vieţii călăuzitoare;
Bucură-te, alăută cu dulce glăsuire;
Bucură-te, a adunărilor sihăstreşti strălucire;
Bucură-te, a cuvioaselor cinstită podoabă;
Bucură-te, că ai deschis calea nevoinţelor ca o torţă strălucitoare;
Bucură-te, că Marelui Vasile i-ai fost sfătuitoare;
Bucură-te, că ai limpezit cele dinlăuntru ale lui Grigorie prin tainica povăţuire;
Bucură-te, a lui Navcratie îndrumătoare;
Bucură-te, că lui Petru i-ai pregătit calea virtuţilor;
Bucură-te, stâlp de răbdare în casa părinţilor;
Bucură-te, că maicii tale i-ai fost bucurie şi odihnă bătrâneţilor;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 9-lea
Podoaba milosteniei dobândind-o, n-ai pregetat a ajuta pe cei slabi, iar acum, împreună cu fraţii tăi arhierei, roagă-te pentru noi, cei greşiţi şi lesne alunecători spre păcate, uşurează împresurările ispitelor şi îndepărtează săgetările diavolilor, ca izbăviţi fiind, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Frumos ţi-a răsplătit Domnul ostenelile cu darul tămăduirilor, ţie fiindu-ţi izbăvitoare de neputinţă. Tămăduieşte dar şi rănile conştiinţei noastre, scoate-ne din întunericul păcatelor şi dăruieşte-ne inimă curată şi voinţă neclintită, spre a purta şi noi cu bucurie jugul cel bun al lui Hristos şi a-ţi cânta:
Bucură-te, că ai rugat cu credinţă pe Domnul pentru tămăduire;
Bucură-te, că nu ai căutat la doctorii cei pământeşti alinare;
Bucură-te, că tina înmuiată de lacrimile rugăciunii ţi-a fost lecuire;
Bucură-te, că semnul Sfintei Cruci ţi-a dăruit vindecarea cu desăvârşire;
Bucură-te, că mâna drept-credincioasei tale mame pieptul bolnav ţi-a însemnat;
Bucură-te, că, prin rugăciune, copila cea neputincioasă ai vindecat;
Bucură-te, că, pe cei flămânzi săturând, grâul l-ai înmulţit;
Bucură-te, că proorociţă adevărată te-ai dovedit;
Bucură-te, toiag sprijinitor pentru cei păcătoşi;
Bucură-te, platoşă împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi;
Bucură-te, lacrimă a căinţei care ne deschizi uşa raiului;
Bucură-te, că ne izbăveşti de întristare cu lacrimile tale;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 10-lea
Deasupra firii fiind, ai murit lumii şi lucrurilor lumeşti şi te-ai îndreptat către dragostea cea dumnezeiască, având pe Hristos mângâiere tare şi nestrămutată în lupta împotriva patimilor, şi dobândind cununa darurilor, te-ai sălăşluit în cămările cereşti cu fecioarele cele înţelepte, pentru care te lăudăm, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Cu bucurie ţi-ai ridicat crucea pe umeri şi ai urmat Domnului, şi întărindu-ţi slăbiciunea trupului cu râvna duhului şi supunând minţii furtunile patimilor, ai mărturisit viaţa veşnică. Dă-ne aducere aminte de moarte şi răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Dumnezeu şi nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, că ai luat darul nepătimirii;
Bucură-te, că floarea desăvârşirii cu ardoare ai dorit;
Bucură-te, ceea ce cu dulceaţa desfătărilor nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că nu te-ai spăimântat de focul ispitelor;
Bucură-te, că ai adus credinţa, nădejdea şi dragostea jertfe bine primite pe altarul Domnului;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu putere cerească;
Bucură-te, vistierie adâncă de cugetare duhovnicească;
Bucură-te, dorire înflăcărată de Domnul Iisus Hristos;
Bucură-te, floare a curăţiei cu bun miros;
Bucură-te, prealăudată între fecioare;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de mărirea îngerească;
Bucură-te, bucuria celor ce se grăbesc să te cinstească;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 11-lea
Precum Moise a trecut poporul prin mare şi l-a călăuzit prin pustie, aşa şi tu ai trecut ispitele veacului acestuia şi ai dobândit înger călăuzitor prin vămile văzduhului, până ai ajuns la desfătarea cea din sânurile cereşti. Uşurează cu rugăciunile tale şi trecerea noastră prin marea patimilor şi ispitelor vieţii, ca să ajungem curaţi în Ierusalimul cel ceresc şi împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Două scânduri aşezate în chipul crucii ţi-au slujit drept pat al ultimelor tale nevoinţe în desăvârşită sărăcie; mantia fratelui tău Grigorie ţi-a fost podoabă de îngropare şi ai primit din cer, ca o ultimă răsplată, revărsarea de strălucire cerească cea întreit luminătoare, care ţi-a luminat minunat chipul în clipa morţii, când sufletul ţi-a alergat vesel în mâinile Domnului, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, ceea ce covârşeşti prin nădejde durerile noastre sufleteşti;
Bucură-te, ceea ce ne luminezi mintea spre împlinirea voii dumnezeieşti;
Bucură-te, ridicare a celor căzuţi;
Bucură-te, primitoare a celor izgoniţi;
Bucură-te, a celor suferinzi alinare;
Bucură-te, că celor din cursele durerii le eşti izbăvitoare;
Bucură-te, că ne curăţeşti de întinăciunea păcatelor cu plânsul tău cel curat;
Bucură-te, că îndelung priveghind cugetul ţi-ai luminat;
Bucură-te, că prin dese ajunări sufletul ţi-ai hrănit;
Bucură-te, că tămăduieşti orbirea celor ce s-au rătăcit;
Bucură-te, că izgoneşti cu rugăciunea mâhnirea sufletelor prigonite;
Bucură-te, că dezlegi împietrirea inimilor noastre nepocăite;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 12-lea
Trecerea ta din viaţa aceasta pământească la cea cerească părea a nu fi lucru omenesc, ci îngeresc, că ţi-ai păstrat gândul netulburat de suferinţele trupului şi cugetai la calea cea străbătută de la început până la sfârşit, aşteptând cu dumnezeiască şi curată iubire pe Mirele cel mult dorit, Căruia cu credinţă Îi cântai: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Nimic din cele pământeşti nu te mai putea împiedica de la contemplarea frumuseţii Dulcelui Iisus, către Care ţi-ai aţintit privirea şi gândul înălţând ultima rugăciune şi înger călăuzitor spre Împărăţia cerurilor cerând de la Dumnezeu. Fii călăuzitoare acum şi în ceasul morţii şi pentru noi, cei care slăvim pomenirea ta, că să-ţi cântăm:
Bucură-te, fierbinte râvnitoare de sfinţenie dumnezeiască;
Bucură-te, pom cu podoabă cerească;
Bucură-te, că ai fugit de înşelăciunea diavolească;
Bucură-te, prinos de jertfă nerăpită pentru Domnul;
Bucură-te, că ai oglindit mărirea Tatălui;
Bucură-te, că ai dorit dragostea Fiului;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să fii sălaş Duhului Sfânt;
Bucură-te, că frumos ţi-ai săvârşit călătoria vieţii pe pământ;
Bucură-te, cheie deschizătoare a porţilor Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, că de lumina cerească chipul ţi-a strălucit;
Bucură-te, că preaîmpodobită cunună ai primit;
Bucură-te, că acum dănţuieşti cu cetele cele cereşti;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul al 13-lea
O, preaînţeleaptă şi mult lăudată Sfântă Macrina, ni se îngreuiază limba spunând adâncul răutăţilor în care am căzut, ni se întunecă mintea gândind la neputinţele firii noastre; ci tu, ca o milostivă, primind această puţină rugăciune, mijloceşte pentru noi ca, dobândind inimă curată, credinţă neclintită şi dragoste fierbinte, să împlinim voia lui Dumnezeu şi, ridicaţi din robia păcatelor, mântuiţi fiind, să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta…, Condacul 1: Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor…,
Icosul 1
Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta aici pe pământ, Maică Preacuvioasă, că, în trup omenesc fiind, ai vieţuit ca un înger, biruind prin înfrânare patimile şi poftele trupului, intrând astfel curată şi neprihănită în patria cea cerească, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, a maicii tale pârgă cu multă rodire;
Bucură-te, tărie bărbătească în femeiască fire;
Bucură-te, înger ceresc în trup pământesc;
Bucură-te, că ţi-ai răstignit patimile trupului firesc;
Bucură-te, flacără aprinsă a dragostei vii pentru Domnul;
Bucură-te, că balaurul cu arma Sfintei Cruci l-ai răzbit;
Bucură-te, că prin puterea credinţei şi frica de moarte ai biruit;
Bucură-te, că ne luminezi mintea cu gândul cel bun;
Bucură-te, că prin pilda vieţii tale învăţătura sfântă ne dai;
Bucură-te, că ai pătruns adâncul tainelor învăţăturii şi trăirii creştine;
Bucură-te, către Domnul tămâie binemirositoare de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cădelniţă plină de untdelemnul înţelepciunii, veşnic aprinsă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Condacul 1
Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor spre a plini cununa cea împodobită a sfinţeniei, noi, cei ce suntem în necazuri şi întristări în lumea aceasta şi cerem şi aşteptăm mila lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin sfintele tale rugăciuni şi mijlociri, îţi aducem cântări de mulţumire şi de laudă, strigând aşa: Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
şi se face otpustul.
În aceasta luna, în ziua a nouasprezecea, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Macrina.
În aceasta luna, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Emilian de la Dorostorum.
În aceasta luna, în ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfintei Marei Mucenite Marina.
În aceasta luna, în ziua a saisprezecea, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Atinoghen, care a fost episcop Pidahtoei.
În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Chiric si Iulita.
Sfântul Mucenic Iust a fost ostaș roman în armata tribunului Claudiu pe vremea împăratului Magnențiu.
A fost ostaș roman în armata tribunului Claudiu pe vremea împăratului Magnențiu (350-353). Întorcându-se din război la Roma a primit sfântul botez. Claudiu îl aprecia și a insistat să renunțe la credința în Hristos. Iust nu a voit aceasta și a fost trimis înaintea împăratului spre a fi judecat. După multe chinuri tânărul mucenic a fost aruncat într-un cuptor înroșit.
.
În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului Arhanghelului Gabriel.
Condac 1:
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Icos 1:
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 2:
Nemaivoind tiranul nimic să mai asculte, a poruncit să fii legată pe roată cu dinții de fier. Fiind chinuită, te rugai lui Dumnezeu și deodată roata s-a oprit, călăii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2:
Atunci a venit îngerul Domnului și de pe roată te-a coborât, de răni te-a tămăduit și tu lui Hristos ai mulțumit, pentru care îți cântăm aceste laude:
Bucură-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;
Bucură-te, fiind întărită de al nostru Domn;
Bucură-te, ceea ce ai primit dureri cu multă bucurie;
Bucură-te, căci ai suferit grele munci pentru veșnicie;
Bucură-te,ceea ce de roată nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că în ceasul muncilor nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că în Domnul te-ai veselit;
Bucură-te, că un înger de pe roată te-a luat;
Bucură-te, că în vremea aceea pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 3:
Mânia tiranului s-a aprins asupra ta Sfântă Eufimia, că a poruncit la alți doi chinuitori și mai cumpliți și fără de milă, să te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 3:
În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon și îndată mare minune s-a arătat, căci asprimea focului a încetat, căzând o rouă cerească peste tine, ai ieșit sănătoasă și biruitoare. Iar noi văzând această minune, te lăudăm cu dragoste așa:
Bucură-te, căci de sunetul focului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în el fără de frică ai intrat;
Bucură-te, și Domnul îndată ți l-a rourat;
Bucură-te, cea cu mireasma lui Hristos învăluită;
Bucură-te, ce ești mult doritoare de patria cerească și de ea preaiubită;
Bucură-te, fecioară prealăudată care tăria iadului ai zdruncinată-o;
Bucură-te, ceea ce te veselești în ceata marilor martiri;
Bucură-te, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi;
Bucură-te, cea logodită fecioară mireasă la nunțile Mielului;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 4:
Nemaiștiind ighemonul ce să-ți facă, te-a aruncat în temniță și neputând a te pleca la închinarea idolească, te-a spânzurat pe un lemn și trupul cu unghii de fier ți l-a strujit. Iar tu, Sfântă Eufimia cu bucurie primeai suferințele, cântând: Aliluia!
Icos 4:
Văzând tiranul că te-ai arătat sănătoasă și după această muncire, te-a aruncat într-o groapă adâncă cu jivini otrăvitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau și-ți slujeau:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;
Bucură-te, căci lumina Domnului te-a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că pe tine ca și pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbăvit;
Bucură-te, atunci tu cu mare glas I-ai mulțumit;
Bucură-te, căci și ighemonul văzând aceasta, s-a spăimântat;
Bucură-te, dar altă muncă a căutat ca un turbat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia mare muceniță a lui Hristos!
Condac 5:
Cugetând sălbaticul ighemon cu mânie altă muncă, a poruncit ca o altă groapă să se sape într-un loc tăinuit, să se umple de țepușe, iar peste ea să aștearnă paie. Atunci te-a pus să treci pe acolo, dar tu ca o pasăre peste cursă ai trecut și pe Domnul ai slăvit în inima ta, zicând: Aliluia!
Icos 5:
Antipatul, văzând că nu poate să te ucidă, a poruncit să te bată cu toiege noduroase, cu fierăstrăul să te taie și-ntr-o mare tigaie să te ardă. Toate aceste munci le-ai suferit și biruit cu darul lui Hristos, pentru care îți aducem laudă:
Bucură-te, că ai trecut peste sulițe și țepușe, biruitoare;
Bucură-te, căci nu s-au atins de sfintele tale picioare;
Bucură-te, că a poruncit să te lege cu asprime;
Bucură-te, și cu fierăstrăul să te taie;
Bucură-te, cea pusă la foc într-o tigaie;
Bucură-te, care umpli de mireasmă Biserica creștinilor;
Bucură-te, ce cu dreaptă răbdare și blândețe sfântă ai suferit asprimea bătăilor;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 6:
Nemernicul tiran, neavând ce să-ți mai facă, s-a gândit să dea drumul la fiare sălbatice peste tine, ca să te rupă și să te strivească. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca să te cheme la El, și cântai cu mult dor: Aliluia!
Icos 6:
Și așa rugându-te lui Dumnezeu, păgânii au dat drumul asupra ta la lei și urși flămânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfială. Din rânduială dumnezeiască, o ursoaică s-a apropiat de tine și ți-a făcut o mică rană la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viața de veci, iar noi pentru al tău sfârșit mucenicesc te lăudăm:
Bucură-te, cea care răspândești dragostea lui Hristos și lumina păcii;
Bucură-te, ceea ce alungi negura păgânătății;
Bucură-te, că au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;
Bucură-te, că au pornit asupra ta cu furie mare;
Bucură-te, că la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;
Bucură-te, căci s-au îmblânzit și picioarele ți-au lins;
Bucură-te, că apoi a fost rânduit de Pronia cerească;
Bucură-te, că una dintre ursoaice să te rănească;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 7:
Viața ta feciorească și neprihănită ai adus-o jertfă curată Mirelui ceresc, căci dragostea ce nu cade niciodată, nu poate fi zdruncinată de șarpele cel iscusit în răutăți și ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia!
Icos 7:
Despărțindu-ți-se sufletul de trup, s-a dus către locașurile cerești, înconjurat de cete îngerești care-ți glăsuiau așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, mielușeaua Domnului cea prea frumoasă;
Bucură-te, împreună cu mucenițele care mai înainte de tine au pătimit;
Bucură-te, trandafir înrourat;
Bucură-te, iesle încărcată cu fân și flori mirositoare;
Bucură-te, heruvim și candelă plină cu uleiul credinței arzătoare;
Bucură-te, crin înveșmântat și porumbel cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 8:
Sfintele tale moaște au fost puse în biserica de la Bosfor, unde multe minuni făceau prin mirul ca de sânge ce curgea din ele. Iar noi văzând minunile tale Sfântă Eufimia, cântăm lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!
Icos 8:
Miruri aromate izvorăsc din sfintele tale moaște și bolile celor neputincioși tămăduiești, căci toți care aleargă prin rugăciune la tine se izbăvesc de multe rele. Pentru a ta grabnică ascultare te lăudăm așa:
Bucură-te, cea mult încercată prin foc și prin muncă;
Bucură-te, căci asemenea aurului prin foc ai fost curățată;
Bucură-te, piatră de mult preț strălucitoare;
Bucură-te, fecioară frumoasă plină de înduioșare;
Bucură-te, a prea frumoșilor îngeri veselie;
Bucură-te, că ne aduci nouă multă bucurie;
Bucură-te, ceea ce neputințele le vindeci cu sângele tău;
Bucură-te, că ne scapi de cursele celui rău;
Bucură-te, mucenița lui Hristos, cea binecuvântată;
Bucură-te, la cer de Dumnezeu încununată;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 9:
Mult era Biserica Domnului înviforată de vânturile eresurilor potrivnice. Pentru aceasta s-au adunat în Calcedon Sfinții Părinți, arătând adevărul de credință și aducând prin lupta cu ereticii pace și liniște sfintelor biserici, care cântau: Aliluia!
Icos 9:
Sfântul Anatolie a scris mărturisirea credinței într-o carte, asemenea și ereticii cei în număr foarte mare au scris într-o carte nebuniile lor. Le-au pus pe pieptul Sfintei Eufimia și s-au rugat trei zile cu post, apoi s-au dus la mormânt și au vazut scrisoarea dreptslăvitorilor creștini în dreapta Sfintei, iar pe a ereticilor aruncată la picioarele ei. Văzând această minune, slăvim pe mucenița Domnului cu mare glas așa:
Bucură-te, limanul creștinilor și a lor icoană de lumină;
Bucură-te, ceea ce aperi adunarea creștină;
Bucură-te, ceea ce mărturisirea cea adevărată o ai dovedit;
Bucură-te, ceea ce reaua credință a ereticilor ai izgonit;
Bucură-te, că ai întins mâna având în ea a ortodocșilor scrisoare;
Bucură-te, dându-i-o patriarhului de parcă nu erai moartă, ci vie;
Bucură-te, mărturisitoarea credinței creștine;
Bucură-te, căci ai arătat că numai ea duce la mântuire;
Bucură-te, că adunarea ereticilor rămași a intrat la închisoare jos;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 10:
Mavrichie, împăratul dreptcredincios, a ajuns la îndoială despre minunea cum că ar izvorî din sfintele tale moaște mir roșu. Le-a pecetluit și singur le-a deschis, umplându-se deodată biserica de bună mireasmă, atunci a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10:
În timpul cel rău al împăratului Eraclie a îngăduit Dumnezeu năvălirea perșilor, care au intrat în biserica Muceniței și au răpit vasele sfinte. Neputând deschide mormântul Sfintei, au strâns multe lemne, dându-le foc, dar marmura n-a crăpat și au plecat rușinați. Iar noi pe martira Domnului să o lăudăm cu cinste așa:
Bucură-te, că îndoiala lui Mavrichie ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce i-ai aratat al tău mir minunat;
Bucură-te, căci pe el la pocăință l-ai adus;
Bucură-te, căci nu l-ai lăsat de înșelăciune și îndoială răpus;
Bucură-te, că păgânii mormântul n-au putut să ți-l jefuiască;
Bucură-te, căci s-au întors zdrobiți de a ta tărie dumnezeiască;
Bucură-te, alungarea cu rușine a păgânătății;
Bucură-te, pecetea cea sfântă a creștinătății;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 11:
Răul și blestematul Leon Isaurul când a venit la împărăție, a îndrăznit a lua moaștele Sfintei Efimia și în locul lor a pus oasele puturoase ale unui om păcătos cu scopul de a se îndoi ortodocșii de sfințenia Eufimiei. Apoi a pustiit biserica, făcând în ea cuptoare de fierarie. Dar creștinii cu multă răbdare și tânguire ziceau: Aliluia!
Icos 11:
Și aruncându-se cinstitele moaște în mare, a dat peste dânsele o corabie. Văzându-le corăbierii se bucurau de această prețioasă comoară. Când au ajuns la un ostrov au văzut o fecioară venind pe apă și alta ieșindu-i în întâmpinare din corabie, salutându-se: „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Eufimia”, iar ea a zis, „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Glicheria”, pentru descoperirea numelui tău cu dragoste te lăudau așa:
Bucură-te, că asupra moaștelor tale vrăjmașul a început lupta;
Bucură-te, că nimeni nu a putut să-ți ia biruința;
Bucură-te, că lui Serghie și Serghon te-ai arătat;
Bucură-te, că ei o bisericuță mică ți-au ridicat;
Bucură-te, că moaștele tale în altar, sub pământ, spre ocrotire au stat;
Bucură-te, că ți-au slujit până la al vieții sfârșit;
Bucură-te, că și biserica aceea de un voievod s-a risipit;
Bucură-te, că Anastasie iarăși o a înnoit;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 12:
Venind la împărăție Sfânta Irina, a găsit în ostrovul Lemnos sfintele tale moaște și a slăvit pe Dumnezeu, cântând cu dor: Aliluia!
Icos 12:
Împreună cu Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, au pornit oșteni spre ostrovul Lemnos, au ridicat moaștele tale și le-au adus în sfântul locaș, unde au fost la început. Noi văzând biruința asupra vrăjmașilor, ce cu sunet au pierit, îți cântăm cu bucurie așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia purtătoare de biruință;
Bucură-te, și întărește a noastră credință;
Bucură-te, floare prea frumoasă ce umpli văzduhul de bună mireasmă;
Bucură-te, că tot omul cu lacrimi ți se roagă;
Bucură-te, căci minunată vei fi mereu;
Bucură-te, și mă învrednicește în Împărăția Cerului să ajung și eu;
Bucură-te, mijlocitoare a mea la Hristos pentru înțelepciune;
Bucură-te, biruitoarea eresurilor și-a patimilor nebune;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 13:
O, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia primește de la noi această cântare, apără Sfânta ta Biserică și ne răcorește inimile noastre de văpaia arzătoare a poftelor necurate, ca să putem cânta ție și Domnului Iisus Hristos din tine: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se repetă Condacul 1 și Icosul 1
Icos 1:
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 1:
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
