OAMENI SI DEMONI

Părintele Rodion

OAMENI SI DEMONI

Carte tipărită cu binecuvântarea
Prea Sfințitului Părinte GALACTION,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Editura Cartea Ortodoxă
EDITURA EGUMENITA
2
Editura Egumenița
I.S.B.N. 973-7952-87-1
Editura Cartea Ortodoxă
I.S.B.N. 973-7891-57-0
PrefaŃa editorului1:
Marii iniŃiaŃi ai Indiei si Părintele Paisie
- sau războiul dintre rugăciune si meditaŃiile orientale
„Mă aflam la Majestic o cafenea pe malul mării unde obișnuiau să să se adune studenții de când m-a
întâlnit un oarecare cunoscut si mi-a spus că merge să participe la prima lecție a seminarului despre Mind Control. Am hotărât să-l însoțesc.
Seminarul se desfăsura într-o sală de conferințe de la Electra Palace, unul dintre cele mai luxoase
hoteluri din Tesalonic, în piața Aristotel. Urma să dureze patru-cinci zile, iar participarea costa jumătate
din bursa lunară a unui student. M-am întâlnit cu profesorul si i-am spus că nu dispun de banii necesari.
M-a primit gratuit
În ziua a doua a seminarului mă aflam în salonul hotelului, asteptând reluarea discuŃiilor. Din
această zi urma să adevărata instruire-iniŃiere. «Oare e bine ce fac?», m-am întrebat, gândindu înceapă-mă

la toate cele pe care mi le spusese părintele Paisie.
«Părinte, dacă ceea ce fac e un lucru rău, împiedică-l! Nu îngădui să se întâmple», l-am rugat lăuntric.
Au sosit apoi cunoscuŃii, câteva domnisoare, si am uitat cu desăvârsire de rugăciunea pe care o
făcusem.
Seminarul a demarat. Am început rostind cu putere OM, sunetul «sfânt», conform învăŃăturii
hinduse, pentru a se «purifica» atmosfera de influenŃe spirituale nedorite.
Seminarul continua, dar elevii mai vechi au început să devină indispusi. În pauze, murmurele si
agitaŃia cresteau. Eu nu puteam înŃelege ce se petrecea. Îl simpatizasem pe Paul si îmi displăcea să aud
cuvinte împotriva sa.
Paul însă, precum s-a dovedit mai târziu, începuse să mă suspecteze a fi cauza dificultăŃilor. După
pauză, a redeschis seminarul cu câteva anecdote, pentru a destinde atmosfera. În timp ce spunea
anecdotele, plimbându-se prin mulŃime, mă supunea diferitor teste psihosomatice. Spre exemplu, îmi
întindea brusc mâna, ca să vadă cum voi reacŃiona. Absolut spontan, fără să mă gândesc, am răspuns
pozitiv; l-am prins strâns de mână. Mi-a făcut trei-patru astfel de teste si, în final, mi-a făcut unul despre
1 Am considerat că este potrivit aici să facem o prezentare a lucrării lui Dionysios Farasiotis întrucât oferă foarte multe
argumente practice care întăresc punctul de vedere dogmatic exprimat de părintele Rodion în „Oameni si demoni”. A fost o
mare bucurie pentru editura noastră să ofere cititorilor români traducerea acestei extraordinare mărturii contemporane…
3
care citisem într-o carte de psihologie. Atunci mi-am dat seama că se îndoieste de mine, că verifică
raportarea mea emoŃională faŃă de seminar si faŃă de persoana sa.
M-am mirat, căci eram realmente într-o stare pozitivă. De altfel, am reacŃionat la toate testele
pozitiv.
S-a hotărât să continue iniŃierea. Atmosfera devenise caldă si amicală. Era un bun profesor. Procesul
de instrucŃie progresa gradat, cu exerciŃii tot mai complexe. După o jumătate de oră de exerciŃii, elevii mai
vechi au început din nou să se agite. Murmurau între ei.
Această tensiune n-a întârziat să erupă. S-au ridicat doi-trei dintre ei si au început să protesteze
deschis:
- Există sau nu există protecŃie spirituală la acest seminar? întrebau ei provocator.
Pentru elevii mai noi, sensul acestei întrebări era greu de reperat. Ce să însemne «protecŃie
spirituală»? Să ne protejeze de ce anume? Există vreun pericol de care trebuie să ne protejăm? Cine ne
ameninŃă si cine ne protejează? La toate aceste întrebări, veteranii răspundeau cu jumătăŃi de cuvinte.
Subliniau însă faptul că de această dată existau intruziuni de ordin spiritual si că situaŃia devenise astfel
critică, spre deosebire de sedinŃele precedente.
Seminariile s-au întrerupt pentru o zi. Paul a anunŃat că vom continua seminariile cu Maria, o veche
elevă a sa, întrucât el personal nu mai poate continua.
Atunci mi-a străfulgerat în minte acest gând: «Ce am cerut eu de la părintele Paisie? Nu l-am rugat
să împiedice iniŃierea, dacă este un lucru rău? Să fi intervenit bătrânul?...». Nu eram sigur. La mijloc
puteau fi nenumărate alte cauze.
Am hotărât să continui, rugându-mă în acelasi timp lui Hristos si cerându-i bătrânului ca, dacă acest
seminar este un lucru rău, să mi-o arate încă si mai limpede.
După întreruperea de o zi, Maria, care urma să continue seminariile în locul lui Paul, a sosit din
Atena. Era o tânără în jur de 30 de ani, simpatică, blond-castanie. IniŃierea s-a derulat fără impedimente
pentru ceilalŃi. Mie, însă, au continuat să mi se întâmple evenimente neasteptate.
Spre exemplu, la un oarecare exerciŃiu, în timp ce Ńineam cu toŃii ochii închisi si ne aflam cufundaŃi
în nivelul alfa, sau, mai exact, în stare de autohipnoză, schiŃam în mintea noastră imaginile pe care ni le
sugera Maria.
Ea alesese dinainte aceste imagini si le prezenta una după alta, fără întrerupere, exact ca la
cinematograf. Astfel, fiecare dintre noi avea în minte o succesiune permanentă de imagini controlate.
Brusc, în timp ce executam linistit indicaŃiile, s-a petrecut ceva asemănător unei întreruperi a
«filmului», ca o intervenŃie din exterior.
În loc să văd ceea ce dicta Maria, am văzut un demon. Avea un chip urât si viclean, codiŃă si coarne.
Afisa un aer glumeŃ. Inspira mai curând o dispoziŃie prietenoasă faŃă de mine. Nu era ameninŃător, nici
dusmănos.
Am fost surprins de întâmplare. Ce putea fi creatura aceea? Ce voia de la mine? Imaginea a durat
câteva secunde, după care am continuat exerciŃiul. Nimeni n-a bănuit nimic. Pe parcursul exerciŃiilor,
demonul mi-a reapărut în mai multe rânduri, de fiecare dată în alt chip.
La sfârsit am hotărât să-i cer lămuriri Mariei. După terminarea cursului, ne-am asezat amândoi întrun
capăt al salonului si i-am descris cele întâmplate.
- Despre ce poate fi vorba, care este părerea ta? am întrebat.
M-a ascultat cu atenŃie, fără nedumeriri sau obiecŃii. A admis întocmai evenimentele, spunându-mi
că asemenea lucruri se întâmplă frecvent în plan spiritual. A început apoi să-mi vorbească despre maestrul
ei care trăia în FranŃa. Mi-a spus că o ajutase mult, dar că-l plăteste atât de scump încât este nevoită să
muncească 12 ore pe zi, fără a mai socoti si seminariile de Mind Control. Îsi întâlneste maestrul de patrucinci
ori pe an, si îi dă aproape toŃi banii pe care-i are. Atât de costisitoare îi este relaŃia cu el…
Din câte mi-am dat seama, maestrul ei urma asa-numita «cale a omului siret», era discipol al lui
Gurdjieff.
Tânăra se arăta a fi inteligentă, terminase Dreptul, călătorise mult. N-am putut înŃelege relaŃia ei cu
profesorul francez. Practic, ea îi dăruia toŃi banii pe care-i câstiga într-un an. Foarte comercial vedea
lucrurile acest maestru! Părintele Paisie era exact contrariul. Căuta mereu să dea, nu să primească.
4
ÎmpărŃea toate darurile sale duhovnicesti copiilor săi. În dar aŃi luat, în dar să daŃi, le-a spus Hristos
ucenicilor Lui (Matei 10, 8). (…)
Dacă cineva dorea să progreseze, trebuia să-si găsească un maestru propriu. Cam acestea erau
concepŃiile ei.
I-am pus din nou aceeasi întrebare:
- De ce mi-a apărut demonul?
A zâmbit cu simpatie si mi-a spus:
- Se pare că celulele tale au o astfel de polarizare încât îl atrag.
Cu alte cuvinte, susŃinea că eu as avea o oarecare «înrudire organică» cu Diavolul. Am deschis gura
plin de uimire:
- Bine, zic, atunci lui Hristos de ce I s-a arătat?
A rămas încremenită.
- Pui întrebări dificile, mi-a spus si s-a îndepărtat.
Am simŃit că urmărise două lucruri: primul, să mă pună în contact cu maestrul ei; al doilea, să-mi
inducă ideea că as avea o oarecare rezonanŃă cu demonii, si să mă determine să privesc pozitiv acest lucru.
Seminariile erau foarte aproape de sfârsit. Începusem să mă frământ. PoziŃia Mariei, apariŃia
demonului, nu erau oare tocmai împlinirea rugăminŃii pe care i-o adresasem părintelui Paisie? Nu-i
cerusem ca «dacă acest seminar este un lucru rău, să mi-o arate încă si mai limpede»?
După un timp, l-am întrebat pe bătrân dacă auzise rugăciunea mea si dacă îmi dăduse «mână de
ajutor».
A zâmbit si m-a mângâiat cu multă dragoste:
- Te-as fi lăsat fără ajutor, bre? a răspuns…”2
*
„Swami Vivekananda a devenit celebru în Occident, cu precădere în Anglia si America, la începutul
secolului XX. Si-a petrecut viaŃa conferenŃiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a străduit să
întemeieze si câteva centre hinduse, bucurându-se de ceva mai mult succes în America. Această misiune
i-a fost încredinŃată ca si datorie a vieŃii sale de către maestrul său, gurul Rama Krishna, un mare «sfânt»
al hinduismului. A murit în jurul anului 1930.
Citisem câteva din cărŃile sale, fapt pentru care mi-a stârnit un viu interes testamentul lui, pe care lam
găsit într-unul din rafturile bibliotecii. O carte cu puŃine pagini, pe care însă n-o mai văzusem, si nici
nu mai auzisem vreodată despre ea. De altfel, n-am mai întâlnit-o până astăzi nicăieri altundeva. Am
început deci să o citesc. Foarte curând, am rămas stupefiat de conŃinutul ei! Era mărturisirea existenŃei
unui efort sistematic, concertat cu precizie de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbării politice si,
în cele din urmă, a cotropirii lumii occidentale crestine de către concepŃiile orientale. Punctul terminus al
acestui plan era distrugerea definitivă a crestinismului.
Vivekananda vorbea de o riguroasă strategie care fusese iniŃiată cu câteva generaŃii înainte de el si
care se afla deja în curs de aplicare. În stadiul actual, se urmărea pregătirea mentalităŃii occidentale pentru
asumarea concepŃiilor orientale despre lume si Dumnezeu. Planul în sine era conceput de niste fiinŃe
spirituale superioare, în orice caz nu de către oameni, din câte lăsa să se înŃeleagă textul. Vivekananda se
socotea un umil slujitor al acestui plan, si se plasa pe sine într-o serie de nume aparŃinând altor oameni
care îsi puseseră în trecut viaŃa în slujba aceluiasi scop. Era satisfăcut de felul în care se achitase de partea
sa de datorie, si părăsea această viaŃă «împlinit».”3
*
„Pe maica Gavrilia, în lume Avrilia Papayanni (1897-1992), am întâlnit-o în Atena, la ani de zile
după călătoria mea în India. Auzisem că trăise mult timp în India, că era înzestrată cu daruri duhovnicesti
si că avea un mod simplu si delicat de a si-i apropia mai ales pe tineri. … «ceea ce a uimit-o din primele
zile era faptul că în filosofia indiană gurul este socotit de către discipolii si fidelii săi drept încarnare a lui
Dumnezeu. Îl tratează ca pe un idol în carne si oase, cad jos si i se închină, întocmind slujbe sfinte în
cinstea lui, asa cum procedează si cu ceilalŃi zei ai lor». (…) Maica Gavrilia l-a cunoscut si pe gurul Sai
2 Dionysios Farasiotis, Marii iniŃiaŃi ai Indiei si Părintele Paisie, Editura EgumeniŃa, 2005, pp. 123-129.
3 Idem, pp. 261-262.
5
Baba, care se declara pe sine Dumnezeu, superior tuturor «zeilor» cunoscuŃi, inclusiv lui Hristos. Despre
acest episod îsi aminteste doamna Bachon, o veche prietenă a sa franŃuzoaică:
«Îmi povestea că pe vremea când se afla în India si lucra la un spital, s-a întâmplat să treacă pe acolo
Sai Baba, însoŃit de niste americani care se minunau de trucurile lui magice… Producea diverse
materializări si transmutări ale unor bijuterii din aur si argint. Când a văzut-o pe maica Gavrilia, a încercat
să-i facă o demonstraŃie asemănătoare, cu câteva pietricele de râu. Împiedicat de rugăciunea ei, n-a putut
face însă absolut nimic…»”.4
Cele trei fragmente de mai sus sunt extrase din cartea Marii iniŃiaŃi ai Indiei si Părintele Paisie,
scrisă de Dionysios Farasiotis. Acest volum vine în întâmpinarea celor care s-au lăsat atrasi de filosofiile
orientale, de yoga sau de diferitele tehnici de meditaŃie.
Trebuie să fim constienŃi de faptul că unul dintre motivele pentru care unii oameni părăsesc Biserica
este si o anumită neputinŃă a noastră de a ne mărturisi credinŃa asa cum se cuvine. Există persoane care,
sătule de o anumită făŃărnicie, de o anumită trăire pur exterioară a credinŃei, de unele slăbiciuni pe care le
observă la crestini, pleacă să caute răspunsul la problemele lor spirituale în alte spaŃii religioase, în secte,
asociaŃii parapsihologice, în grupări radiesteziste sau yoghine.
Să observăm faptul că unele dintre ele sunt persoane cu un fond sufletesc bun, sincere în căutările
lor, dornice de a sluji lui Dumnezeu si aproapelui lor. Părăsirea Bisericii nu este un act de apostazie
constientă (mai ales că legătura cu Biserica este păstrată si după intrarea în noile grupări - si asta pentru că
diavolul nu vrea ca ruperea de Hristos să fie evidentă, cel puŃin nu în primele etape). Este un act de curaj,
sau mai bine zis asa vrea să pară, si un act de căutare a Adevărului.
4 Idem, pp. 256, 260.
6
Este lesne de înŃeles faptul că cei care au cunoscut frumuseŃea si adevărul Ortodoxiei nu o vor
lepăda pentru a căuta ceva mai bun în sanŃurile celorlalte căi spirituale. Numai că cei care părăsesc
Biserica o fac pentru că nu au fost ajutaŃi să înŃeleagă trăirea crestină. O părăsesc, respingând ceva ce de
fapt nu au cunoscut cum trebuie.
Trăirea în Hristos nu este spectaculoasă la nivel grosier, cum este o sedinŃă de magie neagră sau o
iniŃiere yoghină. Este mai usor să te apuci de yoga si să simŃi anumite energii decât să stai la Sfânta
Liturghie…
Ei bine, Dionyisios Farasiotis reuseste să ne aducă în faŃa minŃii o sumedenie de argumente în
favoarea credinŃei ortodoxe. Si nu numai argumente teoretice, ci mai ales practice… De multe ori, în
polemicile dintre un crestin si un pasionat practicant de yoga, cel din urmă spune: „Argumentele tale, cum
că maestrii de yoga sunt sarlatani, desfrânaŃi si iubitori de bani, sunt valabile pentru profesorii de aici…
Dar în India e altfel, nu poŃi combate ce nu cunosti. Eu am citit din cărŃi si am găsit acolo oameni cu mult
mai sfinŃi decât preoŃii Bisericii…”
Numai că Dionysios Farasiotis s-a dus si i-a cunoscut în India pe cei mai faimosi guru. Asa că
mărturia lui este cu atât mai preŃioasă…
Să ne dăm seama totusi de faptul că e usor să facem comparaŃii când nu cunoastem unul dintre cei
doi termeni ai comparaŃiei… Se pot face comparaŃii riscante între mari guru, renumiŃi în toată lumea, ale
căror vieŃi le „stim” din cărŃi, si preoŃii de parohie, cărora uneori li se observă mai usor neputinŃele decât
virtuŃile. Nu vom spune acum că, dacă am compara un preot obisnuit cu un guru obisnuit, unul va fi mai
bun decât celălalt. Ci vom compara vârfurile… adică pe marii guru cu părinŃii duhovnicesti, cum sunt
avva Paisie, avva Porfirie, avva Filothei Zervakos, avva Sofronie Saharov, sau chiar mai tânărul „avvă”
Serafim Rose.
ComparaŃia îi va arăta pe marii guru ca fiind iubitori de slavă, iar pe părinŃii duhovnicesti, iubitori
de smerenie. Pe unii îi va vădi iubitori de daruri, iar pe ceilalŃi, iubitori ai sărăciei si ai nevoinŃei. Pe unii,
prezentându-se drept supraoameni, învăŃători ai omenirii, când de fapt sunt plini de patimi, iar pe ceilalŃi
trăind ca robi ai lui Hristos, dar robi în inimile cărora sălăsluieste Însusi Stăpânul lor si al întregii lumi…
Nu este usor însă să ai reperele pentru a face o astfel de comparaŃie. Numai oamenii duhovnicesti
pot înŃelege că înălŃimea spirituală nu se calculează după numărul de nopŃi nedormite sau de zile de post
negru. Pentru că asceza în sine nu are valoare. Ea capătă valoare atunci când se încadrează într-un mod de
viaŃă binecuvântat de Dumnezeu.
Este usor să citim despre mari yoghini care au trăit hrănindu-se cu foarte puŃină mâncare si să
afirmăm: „Ia uite, acestia sunt mari sfinŃi…” Numai că sfinŃenia trebuie să aibă ca bază nu asceza, ci
asezarea în adevăr…
Crestinii stiu că Adevărul este Hristos, si că cei care părăsesc Biserica pentru adevăruri amăgitoare
merg pe calea pierzării… CeilalŃi însă au nevoie de argumente pentru a părăsi înselările care i-au rupt –
într-o măsură mai mică sau mai mare – de Hristos.
Dionysios Farasiotis a încercat să afle unde este adevărul ultim, la maestrii yoghini sau în Ortodoxie.
Drumul său a fost foarte sinuos, foarte periculos, si numai mila lui Dumnezeu l-a ajutat să nu ajungă pe
fundul prăpastiei. În unele ezitări ale lui, în unele greseli ale lui, se vor regăsi cu siguranŃă mulŃi dintre
căutători. Dar acestia vor avea putinŃa să evite celelalte greseli si celelalte capcane în care a căzut tânărul
grec5…
Întâmplarea de la Hotelul Majestic, când o întreagă serie de iniŃieri în tehnicile de Mind Control – o
tehnică atât de în vogă astăzi – a esuat numai datorită rugăciunilor părintelui Paisie (acest nou sfânt al
vremurilor noastre), ar trebui să îi pună pe gânduri pe diferiŃii practicanŃi ai diferitelor forme de meditaŃie
de tip oriental. Confruntarea dintre Maica Gavrilia si Sai Baba, care s-a autoproclamat – ca mulŃi alŃi
5 Trebuie făcută o precizare: poate că unii cititori, învăŃaŃi din cărŃile de yoga sau de ocultism să facă imediat cele despre care
au citit, vor fi tentaŃi să Îl ispitească pe Dumnezeu mergând si ei la diferite adunări eretice pentru a vedea dacă invocarea lui
Dumnezeu funcŃionează de fiecare dată, asa cum a funcŃionat în cazul lui Dionysios Farasiotis. Numai că o astfel de încercare
are mari sanse de esec. Si acela ar fi fost poate biruit de puterile profesorului de Mind Control dacă nu l-ar fi apărat rugăciunile
părintelui Paisie. Cei care vor să Îl ispitească pe Dumnezeu să Îsi arate puterea se îndepărtează de calea supunerii smerite faŃă
de voia lui Dumnezeu, de calea pe care ne-a arătat-o Hristos. Si vor culege roadele pe care nu le-au asteptat.
7
paranoici – noul Mesia al omenirii, ar trebui să îi pună pe gânduri pe cei care sunt sedusi de „minunile”
marilor maestri ai Orientului.
Putem citi si în VieŃile SfinŃilor cum atâŃia slujitori idolatri si atâŃia vrăjitori făceau minuni prin care
amăgeau poporul, dar în faŃa slujitorilor Adevăratului Dumnezeu nu aveau nici o putere…
Cât despre referirea la testamentul lui Vivekananda, ea răstoarnă puŃin perspectiva pe care o au
europenii asupra spiritualităŃii indiene: această spiritualitate nu este o comoară greu de găsit, ci este o
otravă pe care „producătorii” vor să o răspândească în întreaga lume, pentru a o supune duhurilor
întunericului. Chiar dacă această otravă este ambalată frumos, chiar dacă are o culoare atrăgătoare sau un
parfum deosebit, si chiar dacă are un gust extraordinar, tot otravă rămâne…
Să spunem însă si faptul că Marii iniŃiaŃi ai Indiei si Părintele Paisie nu este o carte adresată
exclusiv celor care s-au îndepărtat de Biserică sau celor care au de gând să facă acest pas necugetat. Ne
este de mare folos si nouă, crestinilor, pentru că ne ajută să cunoastem mai bine comorile Ortodoxiei.
De multe ori ne lăudăm că suntem deŃinători ai adevărului, dar în realitate ne cunoastem mult mai
puŃin credinŃa decât îsi cunosc ereticii rătăcirile lor6. Ar trebui să nu ne mulŃumim cu starea făŃarnică de
martori ai adevărului cu inimile reci si pline de mândrie, ci ar trebui să devenim noi însine candele aprinse
pentru Hristos.
Si, arzând pentru Hristos, ne va durea inima pentru cei care stau departe de El. Ne vom da seama că
trebuie să părăsim atitudinea noastră triumfalistă de superioritate, si să încercăm să le dăm o mână de
ajutor. Dacă ne pricepem, prin sfaturile noastre. Dacă găsim teren prielnic, să îi îndrumăm spre duhovnici
iscusiŃi7. Iar dacă nu ni se dă prilejul, să încercăm să îi ajutăm dându-le să citească texte care i-ar putea
ajuta. Si, cum puteŃi constata singuri, cartea lui Dionysios Farasiotis face parte din hrana cea mai potrivită
pentru acestia…8
6 Unii cititori ai cărŃii, aflând despre mulŃimea minunilor săvârsite de Dumnezeu prin părintele Paisie, s-au gândit: „Dar
duhovnicul meu nu este la fel de sfânt. Trebuie să îmi caut un alt duhovnic…” O astfel de atitudine este pripită. PovăŃuitori ca
părintele Paisie sunt foarte puŃini în întreaga lume. Crestinii nu trebuie să alerge după minuni. Trebuie să meargă pe calea
Evangheliei, stând sub îndrumarea duhovnicilor lor. Si, dacă merg totusi să ceară cuvânt de folos de la părinŃii mai sporiŃi în
viaŃa duhovnicească, să nu uite că e mai bine să ai un duhovnic aproape, la care să te spovedesti des, decât să te mândresti că
esti ucenicul unui avvă si să ajungi la spovedanie o dată pe an…
7 Este posibil ca ei să spună că nu se vor mulŃumi decât cu duhovnici de talia părintelui Paisie. Părintele Serafim Rose însă
spunea că nu trebuie să căutăm astăzi duhovnici la înălŃimea duhovnicească a marilor stareŃi… Trebuie să avem iscusinŃa de a-i
ajuta pe ceilalŃi să înŃeleagă că, ajungând la un duhovnic obisnuit, fără harisme, vor ajunge de fapt la Hristos. Că important este
să mergi pe calea mântuirii arătată de Biserică, având chiar si cel mai nepriceput îndrumător. Pentru că, pentru credinŃa ta,
Dumnezeu te poate ajuta mai mult decât i-a ajutat pe unii dintre cei care, lipsiŃi de credinŃă, au ajuns la marii duhovnici, poate
chiar la părintele Paisie…
8 Această prefaŃă s-a constituit în prezentarea cărŃii Marii iniŃiaŃi ai Indiei si Părintele Paisie tocmai deoarece cartea părintelui
Rodion - ca si Ortodoxia si religia viitorului a părintelui Serafim Rose, sau ca orice lucrare care prezintă mai mult teoretic
diferenŃa dintre dreapta-credinŃă si varietatea de rătăciri contemporane - este întregită de faptele descrise de Dionyisios
Farasiotis. Încercăm, astfel, să îi ajutăm pe cititori să găsească răspunsurile potrivite pentru întrebările lor. Si îndrăznim să
8
Danion Vasile
credem că un astfel de demers nu l-ar deranja pe părintele Rodion. Dimpotrivă. Mai ales că lucrarea sa, precum veŃi putea
constata, este atât de clară încât nu mai avea nevoie de o prezentare specială…
9
CUVÂNT ÎNAINTE
Fiecare veac asează în faŃa crestinului noi probleme, îl face să-si pună noi întrebări, pe care trebuie
să le pătrundă cu mintea si cărora să le găsească dezlegarea în duhul TradiŃiei patristice. RaŃiunea omului
este creată astfel încât nu suportă spaŃii goale, si dacă nu ai un răspuns clar, deslusit la întrebările apărute,
golul ce se formează se umple oricum cu ceva, fie chiar si cu niste idei neverificate, adesea false.
Acceptarea unui punct de vedere eclectic necrestin asupra unui fenomen necunoscut poate duce la
denaturarea vieŃii spirituale a crestinului, abătându-l pe o cale gresită, primejdioasă.
Secolul nostru, al XX-lea, a pus în faŃa credinciosilor multe probleme, dintre care unele nu fuseseră
cercetate de către SfinŃii PărinŃi ai veacurilor trecute pentru simplul motiv că ei nu s-au confruntat cu ele.
În prezenta lucrare ne-am propus ca, pe baza Sfintei Scripturi si a TradiŃiei patristice, să lămurim
unele dintre problemele apărute. În acelasi timp problemele particulare la care vom încerca să dăm
răspuns în această carte, sunt consacrate modurilor de ispitire a omului contemporan de către duhurile
necurate.
Pentru a înŃelege mai bine natura fenomenelor demonice care se produc în lumea contemporană e
necesar să cunoastem istoria apariŃiei, caracterul si structura, capacităŃile si posibilităŃile, de asemenea,
scopurile si finalităŃile pe care le urmăresc duhurile necurate în lumea materială. Răspunsurile la aceste
întrebări sunt redate în primul capitol – „ÎnvăŃătura despre duhurile necurate potrivit cu Sfânta Scriptură si
TradiŃia patristică”. Respectivul capitol nu pretinde o reflectare exhaustivă a subiectului demonologiei,
căci pentru aceasta ar fi nevoie de numeroase volume. Aici este prezentat, în formă concisă, materialul
necesar pentru înŃelegerea mai bună a capitolelor ulterioare.
În cel de al doilea capitol al cărŃii este examinată astrologia, o pseudostiinŃă propagată cu
impertinenŃă si atât de populară în timpul nostru si, împreună cu ea, magia, ca având origine comună si
finalitate comună. O particularitate caracteristică a acestui curent al ocultismului este, la etapa actuală,
expunerea lui pseudostiinŃifică, adică oferirea sub forma în care ea este mai bine asimilată de omul
contemporan. Aici însă trebuie să înŃelegem că astrologia nu are nimic comun cu stiinŃa, deoarece ea este
întru totul bazată pe misticism.
În capitolul al treilea este cercetată problema senzitivilor, a originii si esenŃei lor, este demonstrat
caracterul demonic al sursei capacităŃilor extrasenzoriale, este arătat tragismul destinului celor care au
pornit pe această cale sau se bucură de serviciile senzitivilor.
Majoritatea oamenilor zilelor noastre cred sincer în existenŃa unor civilizaŃii extraterestre, a unor
„fraŃi mai mari de raŃiune”, caută contact cu ei si asteaptă ajutor de la ei. În mare parte, contribuie la
aceasta „cazurile” tot mai frecvente de apariŃie a OZN-urilor, cazurile de contacte ale asa-numiŃilor OZNauŃi
cu pământenii. Caracterul demonic al unor fenomene de acest gen a fost remarcat încă de SfinŃii
PărinŃi ai antichităŃii, iar anumite schimbări în formele de acŃiune ale asa-ziselor duhuri rele sunt cauzate
de tendinŃa acestora de a se adapta la psihicul omului timpurilor noastre. Capitolul al patrulea este adresat
tocmai dezvăluirii unor astfel de situaŃii.
În paginile presei contemporane apar adesea relatări despre anumite fenomene anormale care au loc
într-o locuinŃă sau alta. Curge din senin apă din pereŃi, mobila zboară prin aer, locatarii sunt bătuŃi de
mâini nevăzute. Astăzi acestor fenomene li s-a dat frumoasa denumire germană - poltergeist. La crestinii
dreptcredinciosi acest lucru se numea demonism sau pOZNe ale necuratului, care a căpătat o putere atât
de mare în lumea noastră datorită patimilor si necredinŃei oamenilor. Tocmai dezvăluirii esenŃei acestui
fenomen îi este consacrat capitolul cinci al cărŃii.
Societatea noastră se cutremură de groaza unor crime sângeroase, stupide, pe care le săvârsesc
oameni în aparenŃă destul de cumsecade, de la care nimeni nu s-ar fi asteptat la asemenea fărădelegi. Care
10
sunt rădăcinile unei astfel de monstruozităŃi, cauza lor? Cauza se află în planul mistic, de dincolo de
mormânt al existenŃei umane - ne spune cel de-al saselea capitol al cărŃii.
Autorul cere iertare cititorului pentru carenŃele, lipsurile acestei lucrări, de a cărei imperfecŃiune este
constient. Numai necesitatea stringentă a momentului curent, când forŃele dezlănŃuite ale întunericului
tulbură nestingherite minŃile a milioane de oameni, l-a determinat să publice această lucrare. În procesul
scrierii ei, autorul a avut de îndurat multe necazuri din partea duhurilor necurate, dar cu ajutorul haric al
Domnului a reusit s-o ducă la bun sfârsit. Ceea ce l-a asigurat si mai mult pe autor de necesitatea reală a
acestei lucrări si de adevărul conŃinutului ei.
11
I.
ÎnvăŃătura despre duhurile necurate
după Sfânta Scriptură si TradiŃia patristică
1.
Îngerii - crearea si menirea lor
Îngerii căzuŃi, sau altfel spus, duhurile căzute, demonii, dracii fac parte din seminŃia îngerilor si au
toate calităŃile esenŃei îngeresti. De aceea înainte de a vorbi despre duhurile căzute, natura si însusirile lor,
ar trebui să vorbim despre esenŃa originară a naturii îngeresti, motivele pentru care au fost creaŃi si
menirea lor.
Potrivit definiŃiei date de Sfântul Atanasie cel Mare, „îngerii sunt fiinŃe vii, raŃionale, imateriale,
capabile să cânte imnuri, nemuritori”.
Sfântul Ierarh Dimitrie al Rostovului spune că „îngerii sunt făcuŃi după chipul si asemănarea lui
Dumnezeu, asa cum mai târziu a fost creat si omul”. Potrivit Sfântului Ignatie Brianceaninov, chipul
dumnezeiesc la îngeri, ca si la om, constă în inteligenŃa din care se naste si în care este conŃinut gândul, si
din care emană duhul ce ajută gândul si îl însufleŃeste. Acest chip, asemenea prototipului, este nevăzut,
cum nevăzut este si la oameni. El conduce întreaga făptură a îngerului, ca si a omului. Îngerii sunt făpturi
limitate în timp si spaŃiu si, prin urmare, au o înfăŃisare exterioară proprie.
Sfântul Grigorie Teologul, în cuvântul la Sfintele Pasti, spune despre motivele creării îngerilor:
„Bunătatea dumnezeiască nu s-a mulŃumit să se contemple pe Sine Însăsi. Trebuia ca ea să reverse si să
răspândească binele, ca mai mulŃi să aibă parte de el, si asta este propriu celei mai mari bunătăŃi. El, mai
întâi, i-a zămislit pe îngeri si duhurile ceresti. Gândul era o faptă săvârsită de Cuvânt, desăvârsită de Duh.
În felul acesta au fost create luminile secunde, care slujeau pe cea dintâi lumină... Aidoma unei lumi
nesfârsite de cântăreŃi de imnuri, ei înconjoară Cauza primară, sau fac mai mult, după a lor aptitudine,
decât să cânte osanale, iradiind o lumină curată, de cele mai diferite culori, potrivit cu esenŃa sau cu cinul
lor”.
Potrivit TradiŃiei bisericesti, exprimată mai deslusit în lucrarea Sfântului Dionisie Areopagitul
Despre ierarhia cerească, cetele îngeresti se împart în trei grupuri triadice. Prima grupare (ordin) este
alcătuită din: serafimi, heruvimi si tronuri. A doua triadă este formată din: domnii, stăpânii si puteri. În
sfârsit, a treia si cea din urmă dintre ierarhiile ceresti este aceea a îngerilor, arhanghelilor si începătoriilor.
Toate cetele puterilor ceresti poartă numele comun de îngeri - potrivit cu esenŃa slujirii lor. Dumnezeu îsi
dezvăluie voinŃa în faŃa îngerilor superiori, iar acestia, la rândul lor, consacră pe ceilalŃi. În felul acesta,
tainele Domnului urmează în ordine descendentă de la serafimi la îngeri, si fiecare ierarhie ulterioară este
consacrată numai în acele cunostinŃe pe care este capabilă să le cuprindă la nivelul respectiv al dezvoltării
sale spirituale.
Însusi cuvântul înger, în traducere din greacă înseamnă trimis, sol. Îngerii au căpătat acest nume
generic datorită caracterului slujirii lor, îndreptată de Atotmilostivul Dumnezeu către mântuirea neamului
omenesc. Tocmai acest lucru ni-l mărturiseste Apostolul Pavel, zicând: Îngerii nu sunt, oare, toŃi duhuri
slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce vor mosteni mântuirea? (Evr. 1, 14). După părerea Sfântului
Grigorie Teologul, „... fiind slujitori ai voinŃei lui Dumnezeu, ei, nu numai prin facultatea firească, dar si
în virtutea harului lor îmbelsugat, zboară ca gândul peste tot, si pretutindeni sunt alături de fiecare - atât
datorită iuŃimii cu care îsi îndeplinesc slujirea, cât si datorită subtilităŃii esenŃei lor.”
De altfel, după cum arată Sfântul Ignatie Brianceaninov, slujirea îngerilor nu constă numai în unica
lucrare de a ajuta la mântuirea neamului omenesc, dar tocmai datorită acestei slujbe ei si-au căpătat
12
numele printre oameni, si acest nume le-a fost dat, în Sfânta Scriptură, de Sfântul Duh. În Sfânta Scriptură
nu este arătat exact timpul creării îngerilor, potrivit însă învăŃăturii primite de Sfânta Biserică, crearea
îngerilor a precedat crearea lumii materiale si a omului.
2.
Diavolul, duhurile necurate si
cauzele căderii lor
Atât timp cât diavolul era înger luminos si sfânt, el îsi avea sălasul în cer. În cer însă, s-a întâmplat o
schimbare nefericită, si un grup numeros de îngeri s-a depărtat de ceata sfântă a ostilor ceresti,
transformându-se într-o haită de demoni odiosi, avându-l în frunte pe heruvimul căzut. MulŃi dintre îngerii
superiori, începătorii, stăpânii, stăpânitori (cf. Efes. 6, 12) au fost atrasi în această cădere. Iată ce spune în
această privinŃă Sfântul Chiril din Ierusalim: „Asadar, întâiul vinovat de păcat si întemeietor al răutăŃilor
este diavolul. Nu eu sunt cel care vorbeste asta, ci Dumnezeu a zis: ...pentru că de la început diavolul
păcătuieste (Ioan, 3, 8). Mai înaintea lui nimeni nu păcătuise. A păcătuit el, însă, nu pentru că asa i-ar fi
fost firea, sau că ar fi primit înclinaŃia spre păcat; în felul acesta vina păcatului ar fi căzut asupra Celui
Care l-a făcut astfel. Dimpotrivă, fiind creat desăvârsit si bun, el însusi, din propria voinŃă, s-a făcut
diavol (diavol în traducere înseamnă amăgitor). Fiind arhanghel, după aceea a fost supranumit, pentru
clevetire, diavol; fiind un bun slujitor a lui Dumnezeu, a devenit satana în tot sensul acestui cuvânt, pentru
că satana înseamnă vrăjmas. Si aceasta nu e învăŃătura mea, ci e a proorocului Iezechiel, purtătorul de
duh. El, compunând o cântare de jale despre satana zice: Tu erai pecetea desăvârsirii, deplinătatea
înŃelepciunii si cununa frumuseŃii. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu (Iez. 28, 12-13). Si peste
câteva cuvinte adaugă: Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale si până s-a încuibat în tine
nelegiuirea (Iez. 28, 15). E foarte bine spus: „s-a încuibat în tine nelegiuirea”, răul nu Ńi-a fost dat
dinafară, ci tu însuŃi l-ai zămislit. În cuvintele următoare proorocul a arătat si motivul: Din pricina
frumuseŃii tale s-a îngâmfat inima ta, si pentru trufia ta Ńi-ai pierdut înŃelepciunea. De aceea te-am
aruncat la pământ (Iez. 28, 17). Asemeni acestora spune si Domnul Iisus Hristos în Evanghelie: Am văzut
pe satana ca un fulger căzând din cer (Lc. 10, 18). Astfel, este de faŃă acordul dintre Vechiul si Noul
Testament. Diavolul a căzut, atrăgând pe mulŃi cu el în căderea sa. El îi umple de păcate pe cei care i se
supun. De la el se trag preacurvia, desfrânarea si tot ce este rău. Prin el protopărintele nostru Adam a fost
alungat, schimbând raiul, care de la sine dădea roade minunate, pe pământul care rodea spini”.
După căderea duhurilor necurate din cer pe pământ sau în văzduh, pentru ei a devenit inaccesibilă
lumea locuitorilor cerului, din care pricină toată rea-voinŃa lor a fost îndreptată în chip deosebit asupra
pământului ce le era la îndemână, pentru a semăna între oameni răul. În acest fel, răul este o necesitate
vitală a demonilor, care nu se gândesc la nimic altceva decât la rău, nu-si găsesc astâmpărul sau plăcerea
decât în lucrarea lor păgubitoare. Ei dispreŃuiesc sentimentul binelui, ca si ÎmpărăŃia lui Dumnezeu.
Potrivit învăŃăturii Sfântului Ignatie Brianceaninov, „...duhurile necurate au căzut de la înălŃimea
demnităŃii spirituale; ele au căzut în plăcerea trupească mai mult decât oamenii. Oamenii au posibilitatea
să treacă de la plăcerea trupească la cea sufletească; duhurile necurate sunt lipsite de această posibilitate.
Oamenii nu cad pradă unei ispite atât de puternice a plăcerii senzuale, pentru că la ei binele firesc nu a
fost nimicit, ca la duhuri, prin cădere.
La oameni, binele este amestecat cu răul si de aceea devine netrebuincios; la duhurile necurate
precumpăneste si acŃionează doar răul. Plăcerea senzitivă în tagma duhurilor rele si-a găsit o dezvoltare
absolută, deplină, cum alta nu mai poate fi. Păcatul lor cel mai mare este ura neînfrânată faŃă de
Dumnezeu, exprimată printr-o strasnică si neîncetată hulire a Lui. Ei s-au trufit în faŃa lui Dumnezeu
Însusi; ei au transformat ascultarea faŃă de Dumnezeu, firească făpturilor vii, într-o împotrivire neîncetată,
într-o vrajbă de neîmpăcat. De aceea căderea lor este atât de adâncă, si plaga morŃii vesnice, de care sunt
atacaŃi, este incurabilă. O patimă esenŃială a lor este trufia; ei sunt preaplini de o nemaipomenită si
neroadă vanitate; îsi găsesc plăcerea în toate felurile de păcat, se complac mereu în rele, trecând de la un
păcat la altul. Ei se complac în iubirea de arginŃi, si în ghiftuire, si în desfrâu. Neavând posibilitatea de a
săvârsi păcatele trupesti cu trupul, ei le săvârsesc cu închipuirea si cu simŃurile; ei au obisnuit esenŃa lor
13
imaterială cu viciile firesti ale cărnii; ei si-au dezvoltat viciile nefiresti lor mult mai mult decât acestea pot
fi dezvoltate la oameni.
Duhurile necurate, conŃinând în sine principiul tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni în toate
păcatele cu scopul si dorinŃa de a-i duce la pierzanie. Ei ne atrag pe noi în felurite plăceri ale trupului,
lăcomie, goană după slavă, înfăŃisându-ne cu farmec ispititor obiectele acestor patimi”.
Demonii nu îi pot face nimic Creatorului, Carele, fiind Dumnezeul Atotputernic, este inaccesibil
oricărei influenŃe din partea făpturii. De aceea ei si-au îndreptat toată răutatea asupra omului, care
reprezintă chipul lui Dumnezeu, si, stiind că Dumnezeu Îsi iubeste creatura, caută să facă rău cât mai mult
obiectului iubirii Sale.
3.
Aspectul exterior, structura corporală
si însusirile duhurilor necurate
Sfântul Macarie cel Mare spune că îngerii au chip si înfăŃisare, la fel cum sufletul are chip si
înfăŃisare proprie, si că acest chip, aspect exterior - sunt chipul si înfăŃisarea omului exterior în trupul său.
Acelasi preacuvios observă că îngerii si sufletele, desi foarte fine în esenŃa lor, cu toată această fineŃe a
lor, sunt totusi trupuri. Potrivit Sfântului Ignatie Brianceaninov, „...acestea sunt niste corpuri subtile,
eterice, pe când, dimpotrivă, corpurile noastre pământesti sunt foarte materiale si grosiere... Îngerii,
aidoma sufletului, au: membre, cap, ochi, gură, degete, mâini, picioare, păr - într-un cuvânt, o asemănare
deplină a omului vizibil în trupul său. FrumuseŃea virtuŃii si harul dumnezeiesc străluceste pe figurile
sfinŃilor îngeri; o răutate disperată constituie caracterul îngerilor căzuŃi; feŃele lor seamănă cu feŃele
hidoase ale celor mai ticălosi si mai criminali dintre oameni”. Demonii s-au desfigurat prin distrugerea în
ei însisi a binelui, prin zămislirea si dezvoltarea în ei a răutăŃii. Aceasta a lăsat amprente si asupra
aspectului lor exterior. De aceea, Scriptura îi supranumeste fiare, iar pe principalul dintre ei - balaurul cel
mare (cf. Apoc. 12, 9). Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine (Ps. 73, 20). Chipul lor firesc este
cumplit si urâcios, asa l-a văzut Iov pe diavol ca un monstru hidos, descriindu-l prin forŃa cuvântului
artistic. Sfânta Scriptură arată că demonii au aceleasi simŃuri pe care le are omul: văz, auz, miros, simŃul
tactil; ea le atribuie capacitatea de a vorbi; duhurilor necurate le atribuie metehnele oamenilor răi, muŃenia
si surzenia. Însusi Iisus Hristos l-a numit pe unul din demoni surd si mut. Duh mut si surd, îŃi poruncesc!
Iesi din el si să nu mai intri în el! (Marcu 9, 25), si duhul surd care nu auzea glasul SfinŃilor Apostoli si nu
se supunea poruncii lor, a auzit glasul Domnului, si tot atunci, Ńipând si scuturând cu mare putere copilul,
a îndeplinit voia Domnului. Cu ocazia tămăduirii altui bolnav stăpânit de drac, Evanghelia spune că acest
drac era mut (cf. Luca 11, 14).
Materialitatea din care sunt plăsmuite duhurile este mult mai subŃire decât materialitatea trupului
omenesc, si tocmai din această pricină, după părerea Sfântului Ignatie Brianceaninov, duhurile, în
acŃiunile lor, sunt mult mai nestingherite, mult mai dezvoltate în capacităŃile lor, decât oamenii.” În
Faptele SfinŃilor Apostoli se arată că Duhul Domnului a răpit pe Filip si l-a dus în Azot (Fapte 8, 39-40).
În Cartea proorocului Daniel citim cum îngerul l-a adus pe proorocul Avacum dintr-un loc îndepărtat, ca
acesta să îi dea hrană proorocului Daniel, aruncat în groapa cu lei (cf. Dan. 4).
Nu numai îngerii, ci si demonii au capacitatea de a se deplasa rapid în spaŃiu. Demonii au si
posibilitatea de a teleporta atât materia pământească brută, cât si oamenii. În Evanghelia după Matei citim
că diavolul, ispitindu-L pe Domnul Iisus Hristos, L-a dus în sfânta cetate si L-a pus pe aripa templului,
după aceea L-a dus pe un munte foarte înalt (cf. Mt. 4, 1-11).
În ViaŃa Sfântului Ioan, arhiepiscopul Novgorodului, se descrie călătoria pe care el a făcut-o călare
pe un drac de la Novgorod la Ierusalim si înapoi. Si toată această călătorie a fost făcută după miezul
nopŃii, durând două-trei ore. E o dovadă că viteza de miscare a duhurilor necurate, desi mare, nu e
nicidecum nemărginită.
Demonii, asemenea îngerilor, au asijderea capacitatea să facă schimbări uimitoare în natura vizibilă.
În cartea lui Iov citim cum, sub acŃiunea diavolului, focul, ivit privirii oamenilor, ca dezlănŃuit din cer, a
aprins si a ars turmele de oi ce-i aparŃineau lui Iov, împreună cu păstorii. Tot aici aflăm că în urma unor
14
manipulări ale duhului necurat a venit un vânt mare, si s-a prăbusit casa în care se adunaseră fiii si fiicele
lui Iov, si ei au murit (cf. Iov 1, 13-19). În Cartea lui Tobit se scrie despre un demon pe nume Asmodeu,
care i-a ucis pe cei sapte bărbaŃi cu care fusese măritată rând pe rând Sara, fiica lui Raguel (cf. Tob. 3, 8).
AcŃiunea duhurilor asupra materiei prin intermediul unei substanŃe necunoscută nouă, ca si multe alte
însusiri ale îngerilor, sunt descrise în următoarea istorisire a Sfintei Scripturi. Îngerul s-a arătat viitorului
judecător izraelit, Ghedeon si, când acesta i-a pregătit darul, Îngerul Domnului, întinzându-si vârful
toiagului ce-l avea în mână, s-a atins de carne si de azime; si a iesit foc din piatră si a mistuit carnea si
azimile; si îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochiul lui (Jud. 6, 21).
După cum vedem în toate cele descrise mai sus, duhurile imateriale, create dintr-o substanŃă mai
subtilă decât omul, au fost înzestrate de la început cu forŃe care le îngăduie să exercite o influenŃă
puternică asupra lumii materiale; în afară de aceasta, ele au cunostinŃe incomparabil mai mari despre
organizarea si legile universului, stăpânesc mijloace care le fac în stare să înfrunte legile lumii vizibile.
4.
Unde sălăsluiesc duhurile necurate?
Potrivit învăŃăturii Bisericii Ortodoxe, duhurile au locurile lor de sedere, sălasurile lor,
corespunzătoare esenŃei lor si calităŃilor însusite în mod samavolnic.
Locul de sălăsluire al demonilor este spaŃiul de sub cer, adică văzduhul, suprafaŃa pământului, si
genunea sau iadul. Potrivit Sfântului Ignatie Brianceaninov, „... întinderea dintre cer si pământ, tot abisul
pe care îl vedem cu ochiul, văzduhul, pământul, servesc drept sălas pentru duhurile necurate, alungate din
cer. În cartea lui Iov satana este înfăŃisat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a pământului; el cutreiera
pământul, dând târcoale pe el, chinuit de o ură neîncetată faŃă de neamul omenesc (Iov 1, 7). Sfântul
Apostolul Pavel îi numeste pe demoni duhurile răutăŃii care sunt în văzduhuri (Efes. 6, 12), iar pe
căpetenia lor - stăpânitorul văzduhului (cf. Efes. 2, 2). Astfel, îngerii izgoniŃi din cer sunt răspândiŃi în
mare număr în văzduhurile pământului”.
PrezenŃa demonilor pe pământ este arătată clar în istorisirile evanghelice, în care sunt descrise
diferitele lor fapte si nelegiuiri. Ei reprezintă sursa diferitelor boli si suferinŃe, pot intra în oameni si
animale pentru a-i chinui (cf. Lc. 8, 33; Lc. 13, 16 s.a.). Demonii trăiesc si în apă, asta vădindu-se din
învăŃătura Bisericii Ortodoxe care, în rugăciunile sale de sfinŃire a apei, Îl roagă pe Dumnezeu să cureŃe
apa de posibila prezenŃă acolo a duhurilor necurate.
Vorbind despre locurile propriu-zise ale raiului si iadului, socotim potrivit să facem cunoscut
punctul de vedere al ascetului american Serafim Roze. După părerea lui, „aceste locuri se găsesc în afara
coordonatelor sistemului nostru spaŃio-temporal; aeronava nu zboară nevăzută prin rai, iar un satelit al
pământului prin al treilea cer, si cu ajutorul forajului nu poŃi ajunge până la sufletele care asteaptă în iad
Judecata de Apoi. Ele nu sunt acolo, ci într-un spaŃiu de altă natură, care începe nemijlocit aici, dar se
întinde ca si cum în altă dimensiune”. Această teză corespunde întocmai răspunsului Sfântului Ioan Gură
de Aur privitor la locul de aflare a raiului si iadului: „După părerea mea, el este undeva în afara acestei
lumi”, spune Sfântul în discuŃiile pe marginea Epistolei Sfântului Apostolul Pavel către Romani (31, 3-4).
În timpurile noastre resedinŃa diavolului, căpetenia demonilor, este iadul sau, altfel zis, genunea,
tartarul, infernul, viscerele pământului. Sfântul prooroc Isaia a prevestit acest sălas duhului necurat: Si
acum, tu te cobori în iad, în cele mai de jos ale adâncului (Isaia 4, 15). S-au împlinit cele prezise
stăpânitorului văzduhului, prin autoritatea si puterea lui Iisus Hristos. Domnul l-a legat pe satana pentru
toată întinderea timpului dintre cele două veniri ale Sale si, cum e spus în Apocalipsă, l-a aruncat în
adânc si l-a închis si a pecetluit deasupra lui (Apoc. 20, 3). Înainte de cea de a doua venire a Domnului,
satana va fi dezlegat din închisoarea lui; si va iesi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru
unghiuri ale Pământului (Apoc. 20, 7). Din VieŃile sfinŃilor se vădeste, de asemenea, că mai-marele
duhurilor întunericului, satana, se găseste în iad, iar la suprafaŃa pământului si în văzduh uneltesc dracii
diriguiŃi de stăpânii lor, adică de duhurile necurate din clanurile superioare. Demonii coboară în iad pentru
a primi noi porunci si instrucŃiuni de la satana, îl informează asupra celor săvârsite de ei si asupra a tot ce
se face la suprafaŃa pământului. Tot în iad, potrivit învăŃăturii Bisericii, se află sufletele păcătosilor, pe
15
care demonii le supun unor chinuri îngrozitoare. Ceea ce e în deplin acord cu spusele lui Hristos: DuceŃivă
de la Mine, blestemaŃilor, în focul cel vesnic, care este pregătit diavolului si îngerilor lui (Mt. 25, 41).
5.
ModalităŃile de influenŃă a
duhurilor necurate asupra oamenilor
După cum s-a arătat mai sus, demonii si-au dezlănŃuit toată mânia asupra omului, care este chipul
lui Dumnezeu. Toate eforturile lor sunt îndreptate spre a duce la pierzanie cât mai multe suflete omenesti.
„Diavolul te încearcă de peste tot - spune Sfântul Grigorie Teologul - te pândeste unde să-Ńi facă vreo
pacoste, unde să-Ńi găsească partea slabă, neapărată si expusă pentru lovitură; cu cât e mai mare
neprihănirea pe care o vede, cu atât mai mult caută s-o pângărească. Duhul necurat se poate înfăŃisa sub
chip prefăcut, întinzând ba o cursă, ba alta; el reprezintă fie adâncul întunericului (răul evident), fie că se
transformă într-un înger luminos (se maschează sub chipul binelui si cucereste minŃile zâmbind prefăcut),
din care pricină trebuie să fim deosebit de atenŃi, pentru ca în loc de lumină să nu ne întâlnim cu
moartea”. Sfântul Apostolul Pavel ne previne, de asemenea, că e nevoie de o mare atenŃie si vigilenŃă:
...deoarece însusi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă si slujitorii lui iau
chip de slujitori ai dreptăŃii al căror sfârsit va fi după faptele lor (II Cor. 11, 14-15).
În lupta cu omul, duhurile necurate încearcă să influenŃeze trupul, sau sfera imaginară, senzitivă si
volitivă. Despre caracterul influenŃei asupra trupului omului am vorbit deja în secŃiunea a treia a
prezentului capitol, în care am arătat limpede că demonii pot să ucidă pe oameni, să abată asupra lor boli
si să intre în ei (adică să le stăpânească trupul). Acest din urmă aspect îl vom examina aici mai pe larg.
Demonii intră înăuntrul corpului omenesc cu toată esenŃa lor volatilă, asa cum ar intra aerul. O
descriere amănunŃită a acestui fapt o găsim la Motovilov, într-o mărturie din care aflăm cum duhul
necurat a pus stăpânire pe trupul lui, chinuindu-l timp de mulŃi ani.
Demonul, intrând în om, nu se amestecă cu sufletul, ci trăieste în trup, posedându-i în chip forŃat
sufletul si trupul. Potrivit Sfântului Ignatie Brianceaninov, „gazele au o însusire de elasticitate deosebit de
dezvoltată, adică însusirea de a cuprinde un volum de diferite proporŃii; este evident că si demonii au
această calitate, datorită căreia pot încăpea în număr mare într-un singur om (cf. Luca 8, 30). Intrând în
om, potrivit mărturisirii Sfântului Ioan Casian, „dracii întunecă rău simŃurile raŃionale ale sufletului; (asta
se întâmplă) asemeni simptomelor pe care omul le suferă din pricina vinului, a febrei sau a unui frig peste
măsură de mare”. Demonul însă nu-si poate face adăpost în sufletul nostru. „Duhurile necurate, spune
acelasi sfânt, nu pătrund în trupurile celor posedaŃi de ele altfel decât punând mai întâi stăpânire pe mintea
si gândurile lor. Despuindu-le mintea de vesmântul temerii de Dumnezeu, aducerii aminte de Dumnezeu,
duhurile necurate se năpustesc asupra oamenilor, ca asupra unor neapăraŃi si lipsiŃi de ajutorul lui
Dumnezeu si de aceea usor de cucerit, si, în cele din urmă, se încuibează în ei, ca si cum acestia li s-ar da
în posesie”. Despre aceleasi lucruri vorbeste si Sfântul Grigorie Teologul: „Diavolul nu poate pune
stăpânire pe noi în întregime prin nici un fel de mijloace; dacă stăpâneste puternic pe unii, este pentru că
acestia s-au lăsat stăpâniŃi de bună voie, fără să se împotrivească (cf. Iac. 4, 7)”. În felul acesta se poate
trage concluzia că instalarea directă a duhului necurat în om se produce numai cu slobozenie specială de
la Dumnezeu, constituind adesea o urmare a vieŃii desfrânate si usuratice a celui păcătos.
De remarcat însă, că mai des se întâlneste nu instalarea diavolului în om, nu îndrăcirea, ci posedarea
omului prin subordonarea sufletului său voinŃei demonice. Drept un exemplu caracteristic în acest sens ne
poate servi Iuda. Cuvintele din Evanghelie „a intrat satana în Iuda” nu vor fi înŃelese asa că Iuda s-ar fi
îndrăcit în sensul deplin al acestui cuvânt. Sfântul Apostolul Ioan Teologul spune că satana a pătruns mai
întâi în sufletul ucenicului datorită lăcomiei de bani a acestuia (cf. Ioan 12, 6), după aceea a pus stăpânire
pe inima lui (cf. Ioan 13, 2) si, în cele din urmă, a intrat cu desăvârsire în el (cf. Ioan 13, 27). Avem de
faŃă un exemplu grăitor de posedare treptată de către demon a sufletului celui păcătos datorită poftei
mereu crescânde pentru înavuŃire a acestuia din urmă.
Una din principalele modalităŃi de influenŃă a duhurilor necurate asupra oamenilor este înrâurirea
minŃii lor prin sugerarea diferitelor gânduri păcătoase. Fiind inaccesibili pentru simŃurile fizice ale
16
omului, demonii, acŃionând asupra minŃii lui, îi insuflă diferite idei, pe care individul, netrăind o viaŃă
neprihănită, le ia drept idei proprii. Si dacă le primeste, le acceptă, devine astfel un promotor al releivoinŃe
străine, care încetul cu încetul îl domină în întregime. „Nu arareori, spune Sfântul Antonie cel
Mare, duhurile necurate, fiind ele însele invizibile, se înfăŃisează drept interlocutori evlaviosi, pentru a-i
însela prin asemănarea chipului si a-i atrage pe cei ademeniŃi după voia lor”. Demonii, stiind că oamenii
iubesc adevărul, îmbracă masca dreptăŃii si, în felul acesta, toarnă otravă în discipolii lor. Asa cândva
diavolul a înselat-o pe Eva, vorbindu-i cuvinte ce nu erau ale lui, ci ca si cum ar fi repetat cuvintele lui
Dumnezeu, însă denaturându-le sensul (cf. Facerea 3, 1).
Asa a ademenit el pe soŃia lui Iov, învăŃând-o să-si iubească fără măsură bărbatul, respectiv să
hulească pe Dumnezeu: Blesteamă pe Dumnezeu si mori! (Iov 2, 9), i-a spus ea, încredinŃată că pentru
hulirea lui Dumnezeu omul este de îndată predat morŃii, sfârsindu-i-se astfel grelele chinuri pământesti.
Asa a ispitit diavolul si i-a înselat pe toŃi oamenii, denaturând esenŃa lucrurilor si împingându-i pe toŃi în
prăpastia răului.
Ar trebui remarcat însă că, în lupta pe care o duc împotriva omului, demonii nu cunosc asezarea
inimii noastre, nu ne pot citi gândurile, dar că ei intuiesc - după cuvintele pe care le rostim în discuŃie,
după gesturile omului în timpul convorbirilor, după felul cum „se ridică, sade, merge, priveste - potrivit
părerii lui Evagrie monahul, starea noastră lăuntrică, pentru ca în timpul rugăciunii să ne întunece mintea
cu gânduri necurate, corespunzătoare înclinaŃiei slăbiciunii noastre”. Iată însă ce ne spune despre aceasta
Sfântul Isidor Pelusiotul: „Diavolul nu stie care ne sunt gândurile, pentru că asta Ńine exclusiv de puterea
lui Dumnezeu; însă ne ghiceste gândurile după miscările corpului. Vede el, de pildă, că cineva priveste
pătimas, savurând frumuseŃea cuiva? Profitând de înclinaŃia lui, de îndată îi face acestui om poftă de
preacurvie. Vede pe cineva stăpânit de slăbiciunea ghiftuirii? Tot atunci îl face să-si închipuie plăcerile pe
care i le-ar aduce plinul pântecului si îl împinge să-si facă pofta. Alteori îl încurajează spre tâlhărie si
nedreaptă căpătuială”.
Hristos Dumnezeul nostru, Carele este întemeietorul virtuŃii, egalează puterile celor ce se bat si
îmblânzeste mânia înversunată a duhurilor necurate, care, fără îngăduinŃa Domnului, nu pot ispiti
oamenii, asa cum se vede asta în viaŃa lui Iov. De unii singuri dracii nu sunt în putere nici măcar să intre
într-o turmă de porci, dar Dumnezeu nu le îngăduie să-l încerce pe om până peste puterile sale. Ci în
această luptă îi dă credinciosului forŃe care îl ajută să biruie.
Duhurile necurate mai pot ataca, în afara gândurilor, partea senzorială si volitivă a sufletului
omului. Iată ce scrie despre acestea preacuviosul Nil Sinaitul: „Când demonul cel zavistnic nu izbuteste să
pună în miscare mintea, el acŃionează atunci asupra sângelui si umorilor, pentru ca prin ele să aprindă în
minte imaginaŃia si să o umple cu închipuiri”. AcŃionând asupra trupului, demonul răscoleste în om
senzualitatea, furia, mânia s.a.m.d. Aceasta se vede bine din exemplul Sfintei Iustina, căreia necuratul,
trimis de un vrăjitor, îi dezlănŃuie simŃul senzualităŃii si voluptăŃii, dar este alungat prin rugăciunea sfintei.
AcŃionând asupra sferei volitive a sufletului omenesc, demonul încearcă să-l lipsească pe om de
puteri, energie, de capacitatea pentru acŃiuni ferme si pentru orice activitate în genere, dar iarăsi, datorită
rugăciunii, se retrage, învins de puterea lui Hristos.
Evagrie monahul scrie că dracii diferă unii de alŃii după gradul de răutate si putere, îndeplinind
diferite slujbe. O confirmă si Sfântul Ioan Casian, spunând că „unii din ei se desfată în vicii murdare si
obscene, unora le place să Îl hulească pe Dumnezeu, unii se dedau mâniei si furiei, unii se consolează cu
tristeŃea, alŃii cu trufia si orgoliul - si fiecare atacă inimile oamenilor cu răutatea cu care se desfată ei însisi
- însă nu toŃi deodată aŃâŃă slăbiciunea omului, ci rând pe rând, după cum se potrivesc vremea, locul si
accesibilitatea celui supus ispitei”. Acelasi cuvios mărturiseste despre „războiul” nevăzut pentru suflete:
„cele mai bicisnice duhuri se năpustesc asupra celor neîncercaŃi si neputinciosi, iar când aceste duhuri
pierd, în locul lor sunt trimise altele mai puternice”, asta însă se întâmplă pe măsura cresterii puterilor
duhovnicesti ale ostasului lui Hristos.
Asadar, după cum vedem, demonii sunt într-un anumit fel „specializaŃi”: trăind în rele, au o anumită
libertate, pentru că pot, din mai multe rele, să-si aleagă unul, cel mai plăcut lor. Aceasta e patima cu care
trăiesc, încercând s-o aprindă omului, căpătând acces astfel la sufletul si trupul lui. În afară de aceasta,
este posibil să se presupună că dracii se pot alimenta si îsi pot reface vigoarea pe seama energiei omului,
energie eliminată de el în procesul desfătării vicioase. Dacă, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, îngerii
17
„contemplă pe Dumnezeu, atât cât e posibil pentru ei, si asta este hrana lor”, demonii, pentru care
contemplarea este imposibilă, pesemne că pot căpăta energia în mod indirect, prin intermediul omului,
adaptând energetica acestuia pentru alimentarea lor. În acest scop ei trebuie mai întâi să-l facă pe om
asemenea lor, astfel căpătând acces la sufletul lui. Un om pătimas si desfrânat reprezintă o sursă nutritivă
excelentă pentru duhurile necurate. Aprinzând în om energia patimilor, care îi devorează forŃele vitale,
demonul se alimentează si se fortifică în acest domeniu. În afară de aceasta, stăpânind un păcătos, duhul
necurat îi foloseste trupul ca instrument pentru o mai mare realizare a patimii sale. Iată, deci, încă o
pricină pentru care dracii se lipesc de omul lasciv si desfrânat literalmente din toate părŃile.
Se cuvine de remarcat, totodată, că duhurile necurate îi pot înzestra pe oamenii care îi slujesc cu un
fel de energie demonică deosebită, care le dă posibilitatea executanŃilor supusi voinŃei forŃei răului să
trudească neostenit pe tărâmul înmulŃirii păcatului. În virtutea însă a esenŃei lor destructive, demonii,
lipsiŃi de capacitatea de a crea, îsi nimicesc în cele din urmă si proprii discipoli.
6.
De ce demonii au nevoie de jertfe,
esenŃa idolatriei
Un alt fel de sursă de hrană a demonilor sunt jertfirile. Iată ce spune în legătură cu aceasta Sfântul
Vasile cel Mare: „Demonii, ca fiind căzuŃi pradă voluptăŃii si patimilor, se delectează si se hrănesc cu
ofrande. În timp ce jertfele ard în foc, sângele lor se transformă, prin ardere, în vapori, si,
descompunându-se în felul acesta în particule fine, se preface într-o stare ce corespunde esenŃei
demonilor. Ei se hrănesc cu emanaŃii, desigur nu asa, ca si cum le-ar mânca, sau si-ar umple cu ele
pântecele, ci asemeni unor animale, stridii si altor făpturi de acest gen, care primesc hrana cu întreaga lor
fiinŃă. Din această pricină demonii devorează cu lăcomie gazele ce se produc în urma arderii jertfelor, si
inhalează fumul aromatelor aprinse, ca substanŃe pe care si le-au adaptat pentru hrană”.
Prin aceasta se explică, de altfel, cultul jertfirilor în faŃa statuilor idolilor la popoarele păgâne, după
cum consideră acelasi cuvios al lui Dumnezeu”. „...ToŃi idolii, la care se închină păgânii, sunt înconjuraŃi
si însoŃiŃi de prezenŃa unor demoni, care îsi găsesc plăcerea în jertfele necurate. Pe lângă măcelării, acolo
unde este aruncat sângele alterat si închegat, se aciuează câinii, lacomi după astfel de hrană: la fel si
demonii, robi ai lăcomiei, căutând plăcere în miasmele si putrefacŃia sângelui jertfelor arse, dau târcoale
jerfelnicelor si statuilor consacrate lor însile. Se prea poate să se alimenteze din asta chiar corpurile lor,
alcătuite din aer si foc, sau din amestecul acestor stihii”.
ConŃinutul istorisirii pe care o găsim în Cartea Regilor vădeste clar puterea demonilor asupra
statuilor închinate lor (cf. I Reg. 5, 2-3). Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu si l-au pus în templul
dumnezeului lor Dagon. A doua zi dimineaŃă, au găsit pe Dagon întins cu faŃa la pământ. Sculptura
vizibilă pentru toată lumea era Dagon; cel răsturnat cu faŃa la pământ era demonul, aruncat jos de slava lui
Dumnezeu. Tocmai el a căzut cu faŃa la Pământ, doborând si răsturnând obiectul vizibil.
18
De aceea, cei care întrebuinŃează ca hrană jertfele pregătite idolilor sunt consideraŃi participanŃi la
masa demonilor (cf. I Cor. 10, 21). Când se aduce jertfă unui idol, o parte a acesteia este destinată
demonului prezent aici, deoarece demonii îsi însusesc o anumită parte si din sângele prefăcut în aer
(gaze), si din fumul grăsimii, si din alte prinoase. Si de aceea, cel care bea din paharul umplut pentru
jertfire bea din paharul demonului (cf. I Cor. 10, 21).
După cum vedem din cele expuse mai sus, prinŃul veacului acestuia a cucerit oamenii nu numai în
mod nevăzut, prin îmboldirile sale, ci a si intrat în contact evident cu ei, transmiŃând preziceri prin idoli.
În aceasta l-au ajutat răufăcătorii înveteraŃi, cum au fost cunoscuŃi în istorie Ianie si Zamurie si alŃi magi,
preoŃi păgâni, astrologi si vrăjitori. Rătăcirea oamenilor era menŃinută datorită vrăjilor si prezicerilor
demonice. Stăpâniile răzvrătite si dusmănoase fac cu plăcere si grabă asemenea slujbe, pentru a înmulŃi
numărul părtasilor pieirii lor. Mai mult, pentru minunile false, pe care le creau ele, oamenii le aduceau
jertfe, atât de plăcute demonilor, si le ofereau onoruri dumnezeiesti, măgulind astfel orgoliul satanic.
7.
De ce majoritatea oamenilor nu văd duhurile
si nu simt influenŃa acestora asupra lor
Adam si Eva, până a fi fost alungaŃi din cer, se aflau în comuniune cu îngerii luminii. Căderea pe
pământ ne-a făcut incapabili să-i vedem pe îngeri; lumea duhurilor s-a deschis însă în faŃa acelor sfinŃi
care au atins cea mai mare desăvârsire si pe care demonii nu-i puteau amăgi (Sfântul Antonie cel Mare,
Sfântul Macarie cel Mare s.a). Asadar, pentru ca oamenii să-i poată vedea pe îngeri, trebuie să se schimbe
ei însisi.
Cu îngăduinŃa deosebită a lui Dumnezeu au văzut îngeri si oameni, care au trăit o viaŃă destul de
ordinară si chiar vicioasă, ca de pildă, falsul prooroc Valaam. Cât priveste regula generală, SfinŃii PărinŃi
sunt unanimi în părerea că, pentru un om nepregătit este foarte primejdios si păgubitor să vadă draci. Iată
ce scrie în acest sens, tălmăcind Psalmul 41, Sfântul Ioan Gură de Aur: „CâŃi demoni umblă prin acest
văzduh? Dacă Dumnezeu n-ar face decât să le îngăduie să ne arate chipul lor cumplit si respingător, neam
iesi din minŃi”. Corpul nostru material grosolan ne serveste drept un fel de paravan salvator, păzindune
de vederea directă a demonilor, care i-ar aduce la nebunie pe toŃi cei care îi văd. În acelasi timp trebuie
să spunem că prezicătorii, vrăjitorii, magii, intrând în mod constient în contact cu necuratul, îsi scoteau de
pe ei acest văl salvator si îi vedeau aievea pe demoni. Practicarea sistemului yoga si a altor religii
orientale, care au o orientare demonică, te face de asemenea să vezi duhurile necurate.
Vlădica Inochentie, arhiepiscopul Chersonului, dă un răspuns foarte bun la întrebarea: „De ce mulŃi
oameni nu simt influenŃa demonilor?” Iată cum ne învaŃă el: „Pentru a simŃi asupra ta atingerea duhului
întunericului trebuie să fii tu însuŃi luminos, iar păcătosul înseamnă întuneric. Pe o haină albă, curată, si o
mică pată se aruncă în ochi, iar pe o haină neagră nu vei observa nici cele mai mari pete negre. Într-un
suflet luminos si neprihănit, un singur gând oarecare, trimis de diavol, de îndată produce jenă, greutate si
durere sufletească, pe când în sufletul păcătosului, întunecat si pângărit, chiar prezenŃa lui este
imperceptibilă. Însusi duhul răului caută, prin toate chipurile, să se facă cât mai puŃin perceptibil: căci ce
câstig ar avea să bată la ochi? Să se facă simŃit direct? Asta ar însemna să facă oamenii să fugă de el. Si
iată că demonul, dominând tiranic asupra păcătosului, caută, totodată, să-l Ńină în iluzia că acesta ar
acŃiona el însusi si că ar fi absolut liber în toate”.
8.
ModalităŃile de influenŃă a oamenilor
asupra duhurilor necurate
Comuniunea cu Hristos îi izbăveste pe cei credinciosi de robia diavolului, numai în cazul, însă, în
care credinŃa lor este desăvârsită; dar fiindcă nu toată lumea atinge desăvârsirea, puterea diavolului în
lume continuă să-i domine pe cei nedesăvârsiŃi pe măsura patimilor lor, ca si pe cei fără de credinŃă în
19
Hristos. În felul acesta numai credinciosilor le este hărăzită posibilitatea de a se izbăvi de puterea
diavolului, ca urmare a pătimirii pe cruce a Mântuitorului. Această posibilitate se realizează pe măsura
credinŃei si perfecŃiunii morale a omului. Iată de ce, desi biruinŃa lui Hristos asupra prinŃului lumii s-a
săvârsit de fapt prin moartea si Învierea lui Hristos, Biserica lui Hristos, în dezvoltarea ei treptată de-a
lungul timpului în lume, continuă să fie o Biserică Luptătoare si va continua să fie astfel până la sfârsitul
lumii si Judecata de Apoi.
Prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, noi îl putem birui pe diavol. InfluenŃa lui asupra
oamenilor este slăbită, mai ales asupra celor care se răstignesc în Hristos „cu patimile si păcatele lor”.
Numai prin intermediul păcatului si slăbiciunilor dracii se lipesc de suflet, si atâta timp cât el este în
păcat, este orbit de ei. Sfântul Grigorie de Nissa spune: „...când fiinŃa noastră a căzut în păcat, Dumnezeu
n-a lăsat căderea noastră fără ProvidenŃa Sa, ci în ajutorul vieŃii fiecăruia pune un înger, din cei care au
primit formă nematerială, iar, pe de altă parte, corupătorul firii încearcă să facă acelasi lucru prin
mijlocirea unui oarecare demon viclean si păgubitor, care ar dăuna vieŃii omenesti. Omul însă, aflându-se
între înger si demon, prin el însusi îl face pe unul mai puternic decât celălalt, alegându-si prin liberă
voinŃă un învăŃător din doi. Îngerul cel bun îŃi îndreaptă gândurile către fapte virtuoase, iar celălalt îŃi arată
plăcerile materiale, din care nu există nici o nădejde de mai bine”.
După cum vedem din afirmaŃiile acestui Sfânt Părinte, întotdeauna însusi omul este acela care, în
cele din urmă, face alegerea binelui si răului. Si atunci când crestinul trece de partea îngerului luminii, cu
harul Domnului îl înfruntă usor pe duhul necurat. SfinŃii PărinŃi si învăŃători ai Bisericii ne arată
următoarele mijloace de luptă împotriva diavolului: credinŃa, Cuvântul lui Dumnezeu, smerenia,
privegherea, rugăciunea, semnul Crucii. Fiecare crestin poate folosi aceste mijloace în lupta cu demonii;
există însă si altele, la care se poate apela prin mijlocirea slujitorilor altarului: e vorba de spovedanie si de
împărtăsirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos si de moliftele rostite asupra celor care suferă din pricina
duhurilor necurate. „Când crestinii, rugându-se, rezistă cu bărbăŃie ispitelor, se căiesc pentru păcatele
făcute, rabdă cu blândeŃe jignirile, stăruie în rugăciuni, mărturiseste Cuviosul Ioan din Carnaf, dracii se
chinuiesc, se frământă si plâng, oamenilor însă, nu le este dat să vadă asta, ca să nu se semeŃească.
Rugăciunea, care face ca harul Sfântului Duh să se reverse asupra omului, unindu-l cu Dumnezeu, îi arde
pe draci si acestia, nesuferind focul haric, fug cu vaiete, îndepărtându-se de cei ce se roagă. Iată de ce, ori
de câte ori necuratul încearcă să ne ispitească, trebuie să îngenunchem pentru rugăciune, care ne aduce
ajutorul lui Dumnezeu si cu care suntem de nebiruit”.
Asa cum duhurile au influenŃă asupra materiei, la fel si materia are influenŃă asupra duhurilor.
Astfel, duhurile necurate se vor chinui vesnic în focul iadului, în foc material. În Cartea lui Tobit găsim o
redare clară a influenŃei chiar a materiei pământesti asupra duhurilor. Iar acesta, mergând, si-a adus
aminte de cuvintele lui Rafael, si a luat căŃuia si a pus inima si ficatul pestelui si a afumat. Si simŃind
demonul mirosul acesta, a fugit în părŃile de sus ale Egiptului, si îngerul l-a legat (Tob. 8, 2-3). În
practica bisericească este cunoscut efectul tămâii de a îndepărta duhurile rele. Este remarcat de asemeni
efectul similar al sfintelor moaste, icoanelor făcătoare de minuni si chiar al vesmintelor sfinŃilor, a căror
prezenŃă n-o suportă duhurile necurate. Toate acestea datorită puterii binefăcătoare pe care o emană
obiectele amintite si care frige pe demoni.
E cunoscut faptul că sfinŃii pustnici căpătau putere asupra duhurilor necurate încă din viaŃa
pământească. Astfel, în descrierile VieŃilor Sfântului Andrei, Sfinte MuceniŃe Iuliana si Sfântului Antonie
cel Mare, citim cum ei ar fi bătut chiar pe demoni. În istoria VieŃii Cuviosului Ioan, arhiepiscopul
Novgorodului, se relatează cum el l-a silit pe demon să-l ducă până la Ierusalim pentru a se închina
Sfântului Mormânt si înapoi. VieŃile sfinŃilor abundă în mărturii despre biruinŃa omului înduhovnicit
asupra duhurilor necurate.
9.
De ce Dumnezeu îngăduie existenŃa
duhurilor necurate
20
Diavolul a rămas, după cum a si fost, o făptură aflată sub deplina putere a Creatorului Care, datorită
necunoscutelor sale rânduieli, nu l-a nimicit, laolaltă cu toată gloata lui, răbdându-l de atâta vreme si până
în zilele noastre. Diavolul, cu slugile lui, a devenit o unealtă a Creatorului, împotriva Căruia el în orbirea
sa, intenŃionase să se înarmeze si să lupte - altfel-zis, „răul ajută binele prin rea-voinŃa sa”. Pentru oameni,
diavolul a devenit o unealtă a încercării, o unealtă cu care sunt ispitiŃi si cu care sunt alesi cei credinciosi
lui Hristos de cei iubitori de păcat. Căci Dumnezeu nu-l sileste pe om să se mântuiască, ci le dă tuturor fie
posibilitatea să lupte împotriva diavolului, fie să facă alianŃă cu el. După cum învaŃă Sfântul Ignatie
Brianceaninov, „porunca dată de Dumnezeu în rai”, poruncă ce interzice omului să guste din rodul
pomului cunoasterii binelui si răului, nu a fost anulată. Ea stă nestrămutată, ca o poruncă a Domnului. Ea
îl încearcă mereu pe om până astăzi. Mereu este prezent alături de noi diavolul si ne îndeamnă să gustăm
din rodul oprit, ne împinge forŃat să-l gustăm, ca unul care a câstigat acest drept - prin ascultarea noastră
primară de diavol. El nu încetează să ne ademenească prin cugetări păcătoase si lumesti, dezlănŃuindu-ne
nemăsurat patimile. Heruvimii alungaŃi din cer îsi rotesc în mâini săbiile de flacără vâlvâitoare, si pomul
vieŃii - binele, neamestecat cu răul, se face pentru noi inaccesibil, după dreapta judecată a lui Dumnezeu”.
Ispitele si gândurile dau în vileag samavolnicia sau neprihănirea noastră sufletească. Sfântul Isaac
Sirul ne povăŃuieste că, harul dumnezeiesc permite să fim dusi în ispită, pentru a ne învăŃa înŃelepciunea
si capacitatea de a dispreŃui duhurile răutăŃii: „Harul îngăduie să i se trimită omului ispite, pe potriva
măsurii lui, pentru ca omul să reziste puterii lor”. În alt loc el continuă: „Să stii că măsura în care sufletul
nu are forŃe îndeajuns pentru a înfrunta ispitele mari, în aceeasi măsură el nu este îndeajuns pentru dăruiri
măreŃe... Dumnezeu nu dă un dar fără o ispită mare”. Sfântul Grigorie Teologul vorbeste, de asemenea,
despre necesitatea unor astfel de ispite în opera de formare a omului nou, spunând că lupta crâncenă este
necesară pentru ca, „...diavolul să fie supus aici rusinii celei mari, luptându-se cu cei care sunt mai
neputinciosi decât el, ca si cu cei care trăiesc în virtute, totdeauna aflându-se în slavă, curăŃindu-se ca
aurul în forjă”.
Făcând un bilanŃ al celor spuse în acest paragraf, să cităm cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care
a formulat cu maximă exactitate motivele pentru care Dumnezeu îngăduie existenŃa diavolului si nu-l
împiedică să ne atace cu ispitele sale:
„În primul rând, ca tu să cunosti că te-ai făcut mult mai puternic decât diavolul, însemnându-te, în
numele lui Hristos, cu crucea dătătoare de viaŃă;
în al doilea, pentru a trăi în smerenie si a nu te preamări prin bogăŃia darurilor, neuitând de neputinŃa
ta si de puterea Celui Care te ajută;
în al treilea, pentru ca acest duh necurat, până acum neîncredinŃat că te-ai îndepărtat de el, văzânduŃi
răbdarea cu care rezisti ispitelor, să se convingă că l-ai părăsit cu desăvârsire si te-ai îndepărtat de el;
în al patrulea, pentru ca prin aceasta să te faci mai tare si mai puternic;
în al cincilea, pentru a avea o cunostinŃă clară asupra comorilor ce-Ńi sunt încredinŃate, căci diavolul
nici nu ar încerca să te atace, dacă te-ar vedea pe treapta cea mai de sus a neprihănirii.”
10.
Despre atitudinea pe care se cuvine s-o avem
faŃă de demoni
Însusi Domnul Iisus Hristos ne-a arătat cum se cuvine să ne purtăm cu duhurile necurate, atunci
când, cu îngăduinŃa lui Dumnezeu, satana a încercat să-L ispitească, oferindu-I toate bunurile lumesti dacă
i se va închina lui. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te
închini si Lui singur să-I slujesti» (Mt. 4, 10). În al doilea rând, El le-a poruncit demonilor să tacă, atunci
când ei începuseră să strige din oamenii posedaŃi de ei. Prin strigătele lor ei spuneau adevărul; ei nu
minŃeau când ziceau: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu si Sfântul lui Dumnezeu (Mt. 8, 29; Mc. 1, 24). Domnul
însă nu dorea ca adevărul să fie propovăduit de guri necurate, mai ales de gurile demonilor, ca ei,
profitând de acest prilej, să nu adauge din rea-voinŃă ceva de la ei si să nu arunce sămânŃa răului, pe când
oamenii dormeau (Mt. 13, 25). Din această pricină Iisus Hristos nu a îngăduit demonilor să vorbească, si
pe noi ne-a povăŃuit să nu le îngăduim să facă asta, prevenindu-ne prin următoarele cuvinte:
21
FeriŃi-vă de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori
(Mt. 7, 15), si prin Apostoli ne-a preîntâmpinat: Nu daŃi crezare oricărui duh (Ioan, 4, 1).
Având o asemenea poruncă de la Domnul nostru Iisus Hristos, trebuie să ne păzim de orice contact
cu duhurile necurate. Să nu îi ascultăm pe magi, vrăjitori, astrologi, senzitivi, contactori ai OZN-urilor,
diferiŃi prezicători si ghicitoare. Căci, chiar dacă demonul se preface a spune prin ei adevărul, noi,
necunoscând scopurile pe care le urmăreste el prin această acŃiune, pe drept cuvânt trebuie să-l respingem
cu cuvintele Sfintei Scripturi: Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: «Pentru ce tu istorisesti dreptăŃile
Mele?» (Ps. 49, 17) si Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului (Iisus Sirah 15, 9).
Găsim potrivit să încheiem capitolul de faŃă cu un citat foarte actual pentru timpurile noastre, extras
din opera Sfântului Ignatie Brianceaninov: „Si astăzi sfinŃii îngeri ni se înfăŃisează sub chip de tineri
frumosi cu aripi; si astăzi sufletele oamenilor sfinŃi ni se înfăŃisează sub chip de om întrupat, în slava
cerească; si astăzi demonii ni se arată sub chip hidos, cumplit si dezgustător de monstri, dar monstri având
chip de om. Asa ni se arată ei când vin sub chipul lor. Ei îmbracă, cum îmbrăcau si altădată, chip de fiare
si târâtoare, iar chipul lor cel mai îndrăgit este sarpele”.
22
II.
Astrologia si magia
în lumina
învăŃăturii ortodoxe
1.
Introducere
Când dispare credinŃa, locul ei îl ocupă superstiŃia. Sufletul omenesc nu suportă golul în această
privinŃă. Omul, creat după chipul lui Dumnezeu (cf. Fac. 1, 27), este de la originea sa îndreptat spre
Creator. Când el pierde pe Dumnezeu din inima sa, vacuumul care se formează cere să fie umplut, si omul
îsi însuseste acele surogate pe care i le oferă lumea înconjurătoare.
Iată de ce în epoca noastră ateistă, eclectică, si-au găsit o largă răspândire curentele aparent de mult
uitate ale stiinŃelor oculte. Astrologia, chiromanŃia, magia, fenomenul OZN (vizitatorii extraterestri),
senzitivii (bioenergeticienii), cultul religiilor orientale - toate acestea pasionează minŃile a milioane de
oameni. Lipsa unei credinŃe crestine ferme, necunoasterea si neînŃelegerea esenŃei ocultismului si
religiilor orientale, ca si propagarea lor activă si pe scară largă de către anumite forŃe asigură succesul
ocultismului în societatea contemporană.
Astăzi un interes deosebit de mare le este stârnit oamenilor de o varietate de stiinŃe oculte, între care
se află si astrologia. Învăluită de aureola misterului, a fantasticului, ea îl tentează pe om prin posibilitatea
de a-si afla destinul, de a se cunoaste pe sine însusi, de a arunca o privire în viitor. PuŃini sunt cei care
meditează asupra originii si esenŃei ei, acestea fiind împinse în umbră de marea înŃelepciune antică,
aparent susceptibilă că anticipă viitorul. După cum se stie, însă, pentru a identifica un fruct trebuie să
cunoastem pomul care îl rodeste, căci o poamă atrăgătoare după aspectul exterior este adesea otrăvitoare.
Să ne adresăm si noi istoriei originii astrologiei.
2.
Ce afirmă stiinŃa oficială
despre astrologie?
În dicŃionarul lui Brockgauz si Efron citim: „Astrologia - stiinŃă fictivă care încearcă să prezică
viitorul unor persoane aparte si a omenirii pe baza observărilor făcute asupra poziŃiei astrelor pe cer.9 Sunt
evidenŃiate astrologia naturală si cea judiciară. Astrologia naturală se ocupă de influenŃa astrelor asupra
lumii animale si vegetale... cea judiciară încearcă să prezică, după asezarea reciprocă a corpurilor ceresti,
destinele atât ale popoarelor, cât si ale indivizilor... Diversele culte existente în vechime, de venerare a
corpurilor ceresti, care erau privite ca puternice fiinŃe personale, credinŃa în determinarea irevocabilă a
destinului, a fatumului, în fatalitate, care dominau în curentele religioase ale epocii respective, trebuiau să
susŃină astrologia judiciară.”
9
Si de cele mai multe ori nu reuseste (n.a.).
23
După cum citim în continuare în dicŃionar, „în antichitate astrologia, alchimia si magia erau strâns
legate reciproc”. În lumea antică magul, sacerdotul, ghicitorul în stele cumula de obicei în persoana sa
îndeletnicirile de astrolog, vrăjitor, tălmăcitor de vise. Astfel, potrivit lui Herodot, magul Ostan, care îl
însoŃea pe Xerxes în expediŃiile sale în Elada, a făcut publice între elini unele cunostinŃe de astrologie.
Preotul lui Baal, Berozos, se bucura de o popularitate atât de mare în Atena, încât i s-a înălŃat un
monument care îl înfăŃisa cu limbă de aur ca fiind un inestimabil profet. La Daniel (cf. Dan. 2, 27), dar si
în multe alte surse, găsim de asemenea confirmarea unităŃii magiei si astrologiei. Prin urmare, putem trage
o concluzie prealabilă că astrologia, magia si alte genuri de ocultism au avut între ele o legătură strânsă,
si, probabil, una si aceeasi sursă de provenienŃă. În cele ce urmează vom încerca să confirmăm prin fapte
această concluzie.
3.
Vechimea magiei si astrologiei
Omul păcătos încearcă să pătrundă tainele universului, independent de voinŃa Creatorului, să devină
un dumnezeu fără de Dumnezeu. Adică se repetă ispitirea Evei din Eden, când satana, arătându-se Evei
sub chip de sarpe, a ademenit-o să guste din rodul oprit, făgăduindu-i că, după aceasta, ea si Adam vor fi
ca Dumnezeu, cunoscând binele si răul (cf. Fac. 3-5).
Însă, în loc să fie „ca Dumnezeu”, ei au cunoscut că erau goi si au fost supusi la mari suferinŃe
pentru trădarea lui Dumnezeu si legătura cu satana. Asa si în cazul acesta: căpătând cunostinŃa interzisă,
adusă de diavol din sferele superioare, ei s-au pomenit sub o si mai mare influenŃă a lui si s-au îndepărtat
si mai mult de Dumnezeu.
Căci tainele dumnezeiesti se dezvăluie oamenilor pe măsura desăvârsirii lor duhovnicesti sau, altfel
spus, pe măsura dobândirii Sfântului Duh. Cu cât omul se deschide si se încrede lui Dumnezeu, cu atât
mai mult începe a trăi viaŃa lui Hristos, a gândi, a simŃi si a lucra asemenea lui Hristos. După cum se
spune în Evanghelia după Ioan, Dacă Mă iubeste cineva, va păzi cuvântul Meu, si Tatăl Meu îl va iubi, si
vom veni la el, si vom face locas la el... ca toŃi să fie una, cum Tu, Părinte, întru Mine, si Eu întru Tine,
asa si acestia în noi să fie una (Ioan 14-23; 17-21). Omul, unindu-se cu Sfântul Duh, prin acest Duh
cunoaste si tainele lui Dumnezeu, dobândeste putere si har, pe care le foloseste numai pentru fapte bune,
potrivit cu voinŃa lui Dumnezeu.
Or, demonii, pentru că au aparŃinut în trecut diferitelor ordine ale ierarhiei îngeresti sunt iniŃiaŃi întro
măsură sau alta în tainele existenŃei. Aceste cunostinŃe ei le-au păstrat si după izgonirea lor din cer. Asa
stând lucrurile, demonii încearcă să-si supună omul, atrăgându-i atenŃia si interesul pentru ei prin
dezvăluirea unor „taine” ale cunoasterii si înzestrându-si discipolii cu capacităŃi supranaturale. Omul,
posedând aceste cunostinŃe magice tainice, ajunge în stare să influenŃeze oamenii si stihiile naturii,
devenind însă, astfel, un rob absolut al duhurilor necurate care l-au înzestrat cu această putere. ForŃele
demonice, în virtutea îndepărtării lor de Dumnezeu, nu pot crea nimic, putând doar distruge. Tocmai de
aceea discipolii lor aduc pe pământ elementul destructiv, pricinuind rău oamenilor care îi înconjoară,
ducând la pierzanie lumea materială. Iată cum ne mărturiseste acest lucru Cartea Facerii: Văzând însă
Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ si că toate cugetele si dorinŃele inimii lor
sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău si S-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Si a
zis Domnul: Pierde-voi de pe faŃa pământului pe omul pe care l-am făcut (Fac. 6, 5-7).
Asta s-a întâmplat pentru că omul, comunicând cu duhurile necurate si folosind „darurile” lor,
precum magia, vrăjitoria, astrologia, s.a., s-a pervertit definitiv, adică s-a îndepărtat de Dumnezeu si a
ajuns a nu fi în stare să împlinească acea misiune pentru care a fost creat, n-a putut să se realizeze în bine,
în iubire si adevăr, urcând scara dezvoltării spirituale spre asemuirea cu Dumnezeu. ExistenŃa lui în
continuare devenise fără rost.
De aceea, Domnul mai întâi scade zilele vieŃii omului până la 120 de ani (cf. Fac. 6, 3), iar mai apoi,
văzând că silnicia continuă să se înmulŃească, distruge întreaga omenire „stricată”, lăsând numai pe cei
mai buni reprezentanŃi ai ei în persoana neprihănitului Noe si a fiilor săi, împreună cu nevestele lor (cf.
Fac. 6, 9-10).
24
După cum se vede din cele expuse mai sus, magia, astrologia si alte „daruri” ale demonilor nu
numai că n-au făcut să prospere omenirea, si să instaureze fericirea pe pământ, ci dimpotrivă, au înmulŃit
răutatea, necinstea, desfrâul, ducând la pierderea practic a întregii lumi vechi.
După marele potop însă, cunostinŃele tainice de magie si astrologie nu dispar. Potrivit numeroaselor
mărturisiri ale anticilor, aceste cunostinŃe au fost bine ascunse, iar după potop din nou propuse omenirii.
Dacă vom urmări istoria umanităŃii de după Noe, vom vedea că acele civilizaŃii vechi, în care magia,
astrologia si alte „cunostinŃe” îsi găsesc o răspândire covârsitoare si intră în structura societăŃii, pier si
dispar de pe faŃa pământului de îndată ce înflorirea ocultismului îsi atinge apogeul. Drept exemplu în
acest sens servesc regatele babilonian, asirian si persan.
Să ne referim mai pe larg la istoria vechiului Babilon. În scrierile cuneiforme ce ne-au parvenit de
pe timpurile de atunci, scrieri numărate în muzeele lumii la vreo jumătate de milion, sunt conŃinute
informaŃii cum că preoŃii Babilonului ar fi mostenit stiinŃele (mai cu seamă în domeniul astrologiei si
structurii Universului) de la niste uriasi care ar fi scăpat de cataclism. Istoricul mărturiseste, de asemenea,
că stiinŃele magice s-au păstrat după potop. În fine, memoria popoarelor evocă date despre creatorii
primari ai tradiŃiei babiloniene - neamul caldeilor - deŃinători ai unei culturi de provenienŃă
nepământească, care au devenit cei dintâi matematicieni, astrologi, alchimisti, teologi ai lumii pământesti,
si care slujeau ca vrăjitori, ghicitori, si tălmăcitori de vise pe lângă curŃile suveranilor antici. Or, vechea
tradiŃie caldeică afirmă cu perseverenŃă că cei dintâi zece regi ai lor au venit din cer.
E cunoscut de asemenea că regii Ninivei nu întreprindeau nici un fel de acŃiuni importante fără a
consulta astrele. Ei Ńineau în preajma lor astrologi care cercetau cerul si explicau miscarea planetelor,
după cum evocă adesea inscripŃiile. Dintr-un manuscris aflăm că Senaherib a renunŃat la o expediŃie
numai pentru că poziŃia stelelor a fost neprielnică. Cercetarea astrologiei în Babilon era atât de populară,
încât însăsi denumirea „caldeu” avea, pentru mulŃi scriitori ai antichităŃii, sensul de astrolog. Toată lumea
cunoaste soarta regatului babilonian, care a suferit o tragică prăbusire, pierind. Aceeasi soartă au avut-o
regatul asirian si cel persan.
4.
Biserica si astrologia
Acum să încercăm să vedem care a fost poziŃia Bisericii Vechiului Testament si cea a Noului
Testament faŃă de astrologie. În măreŃele legiuiri ale lui Moise găsim oprită sub ameninŃarea morŃii
practicarea oricăror feluri de vrăjitorie. Să nu alergaŃi la cei ce cheamă morŃii, pe la vrăjitori, să nu
umblaŃi si să nu vă întinaŃi cu ei. Eu voi întoarce faŃa Mea împotriva sufletului aceluia si-l voi pierde din
poporul lui (Levit. 19-31, 20-6).
În Deuteronom citim, de asemenea, că Domnul ne previne aspru să nu ne dedăm nici unui fel de
vrăjitorie si să nu apelăm la cei care practică acest lucru, căci tocmai pentru această îndeletnicire cu
vrăjitoria (care este de fapt alianŃa cu demonii), Dumnezeu alungă popoarele de pe pământul lor, le
sorteste pieirii, iar pământul îl dă Israelului, care Îi este credincios. Când vei intra tu în pământul ce Ńi-l dă
Domnul Dumnezeul tău, să nu te deprinzi a face urâciunile pe care le fac popoarele acestea. Să nu se
găsească la tine (...) nici prezicător sau ghicitor, vrăjitor sau fermecător, nici descântător, nici chemător
de duhuri, nici mag, nici din cei ce grăiesc cu morŃii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face
acestea, si pentru această urâciune îi izgoneste Domnul Dumnezeul tău de la faŃa Sa. Iar tu fii fără
prihană înaintea Domnului Dumnezeului tău. Căci popoarele acestea, pe care le izgonesti tu, ascultă de
ghicitori si de povestitori, iar Ńie nu-Ńi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeu tău. Prooroc din mijlocul tău
si din fraŃii tăi, ca si mine, îŃi va ridica Domnul Dumnezeu tău: pe acela să-l ascultaŃi (Deut. 18, 9-15).
Proorocul Isaia, prevestind pieirea Babilonului pentru păcatele si păgubitoarea lui îndeletnicire cu
magia si astrologia zice, în numele Domnului, cu ironie: Păstrează pentru tine fermecătoriile tale si
vrăjitoriile cu care te-ai trudit din tinereŃe, poate îŃi vor sluji, poate vei insufla temere! Tu te-ai obosit
întrebând pe atâŃia sfătuitori! Să iasă la iveală si să te izbăvească acei care măsoară cerul si iscodesc
25
stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla. Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul,
asa vor ajunge ei, si de puterea flăcărilor viaŃa lor nu vor putea s-o scape (Isaia 47, 12-14).
Avem, aici, o mărturie directă a neputinŃei tuturor felurilor de vrăjitorie în faŃa voinŃei si puterii
dumnezeiesti si a pedepsirii inevitabile a celor care practică magia si astrologia sau recurg la ajutorul
ocultistilor. Atunci când se ciocnesc magii si vrăjitorii cu proorocii si alŃi purtători de duh, fiii
întunericului numaidecât suferă pierdere.
Bunăoară, în Cartea Iesirii (7-9) citim cum numerosi magi si astrologi, împotrivindu-se lui Moise,
făceau minuni în faŃa faraonului cu ajutorul farmecelor vrăjitoresti, dar n-au putut rezista în faŃa puterii
dumnezeiesti si, în cele din urmă, s-au văzut nevoiŃi să se recunoască învinsi de Moise.
În Cartea Facerii (41) se istoriseste despre triumful neprihănitului Iosif asupra magilor si înŃelepŃilor
egipteni care, cu toată arta lor magică, n-au stiut să tălmăcească visul faraonului. Nedreptul prooroc
Valaam, chemat cu daruri de păgâni pentru a „blestema” si izgoni poporul lui Israel, sub acŃiunea puterii
lui Dumnezeu a fost nevoit să slujească poporul iudeu (cf. Numeri 22, 24). Proorocul Daniel, de
asemenea, îi face de rusine, în repetate rânduri, pe înŃelepŃii si astrologii caldeilor (cf. Dan. 2, 5).
Toate acestea se explică prin faptul că fiii luminii întotdeauna săvârsesc minunile si proorocirile
prin puterea lui Dumnezeu, prin Sfântul Duh, pe când vrăjitorii, magii, astrologii, folosind arta vrăjitoriei,
acŃionează prin puterea demonică si, fireste, suferă înfrângere, în încercarea lor de a I Se opune lui
Dumnezeu.
În Noul Testament noi vedem aceeasi atitudine de neîmpăcat faŃă de toate felurile de vrăjitorie, ca si
în cel Vechi, si acelasi triumf permanent al forŃelor dumnezeiesti asupra vrăjitorilor. Astfel, Apostolul
Pavel alungă duhul pitonicesc dintr-o slujnică care vestea viitorul (cf. Fapte 16, 18), desi, s-ar fi putut
părea că ea prezicea adevărul, umblând din urma apostolilor si zicând că acesti oameni sunt „robi ai
Dumnezeului Celui Prea Înalt, si care vă vestesc calea mântuirii”. Apostolul însă nu dorea ca adevărul să
fie spus cu gura necurată a demonului, arătând în felul acesta un exemplu de tratare a demonilor, chiar si
dacă acestia prevesteau uneori corect. Căci toate acestea ascundeau numai o singură dorinŃă - să atragă pe
cineva în discuŃie pentru a intra în comunicare, ca după aceea să-l ducă la pierzanie.
Acelasi Apostol Pavel a pedepsit, făcându-l orb pe Elima - un vrăjitor care era împotriva predicii
evanghelice, căutând să abată oamenii de la credinŃa cea adevărată (cf. Fapte 13, 8-11). Si, în cele din
urmă, din Faptele Apostolilor aflăm că, influenŃaŃi de predicile Apostolilor, mulŃi dintre cei care făcuseră
vrăjitorie, aducând cărŃile, le ardeau în faŃa tuturor (Fapte 19, 19). În felul acesta, ei au renunŃat la
legătura cu demonii si au demonstrat incompatibilitatea credinŃei în Hristos si vrăjitorie.
În Nomocanon (culegere de legi si hotărâri canonice) e spus destul de clar: „Cei care umblă la
vrăjitori sau vrăjesc sau ghicesc în stele (adică practică astrologia – n.a.), sase ani să nu se împărtăsească
după canonul 1 al Sinodului Trulan si după canonul 80 al Sfântului Vasile cel Mare, iar preotul care face
asta să se transforme în scrum” .
Aici vedem că cunostinŃa bisericească atribuie o provenienŃă demonică tuturor felurilor de vrăjitorie,
inclusiv astrologiei, neîngăduind nici o comunicare a crestinilor credinciosi cu vrăjitorii si pedepsind
aspru pe cei care, sub oarecare motive, se hotărăsc să fie în legătură cu ei.
SfinŃii PărinŃi ai Bisericii, de-a lungul întregii istorii a ei, au acordat de asemenea o mare atenŃie
luptei cu vrăjitoria si astrologia. Din lipsă de spaŃiu mi-as permite să mă refer doar la unele lucrări ale
SfinŃilor PărinŃi si învăŃători ai Bisericii. Astfel, Tertulian, în lucrarea sa „Despre idoli”, scrie: „În
diferitele îndeletniciri ale oamenilor nu se poate să nu observăm unele arte sau profesii care înlesnesc
închinarea la idoli. De astrologi nici nu face să mai vorbim, întrucât însă unul din ei a cutezat să se
justifice de faptul că continuă să practice această profesie, am de gând să spun câteva cuvinte în legătură
cu aceasta. Nu voi spune că a aseza nume de dumnezei falsi în cer, a le atribui un fel de atotputernicie si
a-i abate pe oameni de la înălŃarea rugăciunilor către Dumnezeu, insuflându-le credinŃa că destinul lor este
invariabil predeterminat de astre - nu voi spune că toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei
falsi. Eu afirm însă că, astrologia, în acest caz, se asemuieste îngerilor decăzuŃi, care s-au îndepărtat de la
Dumnezeu pentru a însela neamul omenesc... Dacă magia este pasibilă de pedeapsă, iar astrologia
reprezintă o varietate a ei, atunci împreună cu genul este condamnabilă si specia. Astfel, din timpul
apariŃiei Evangheliei, tot soiul de sofisti, astrologi, vrăjitori, magi, ghicitori trebuie să fie obligatoriu
pedepsiŃi”.
Tatian, în „Discurs împotriva elinilor”, scrie: „Demonii i-au făcut pe oameni victime ale decăderii
lor. Ei, arătând oamenilor ordinea plasării astrelor, ca niste jucători de zaruri, au inventat soarta care este
26
străină de adevăr. Drept temei pentru aceasta le-a servit asezarea animalelor pe cer. Căci ei au conferit
onoruri ceresti animalelor cu care au locuit după alungarea din cer, târâtoarelor, înotătoarelor în ape,
patrupedelor, vieŃuitoarelor munŃilor, pentru a-si închipui că si ei se află în ceruri si pentru ca, prin
asezarea astrelor, să convingă oamenii că viaŃa pe pământ, cea străină de raŃiune, armonizează cu raŃiunea;
în felul acesta, dacă cineva este plin de mânie sau răbdător, cumpătat sau necumpătat, dacă cineva este
bogat sau sărac, asa au rânduit cei ce stăpânesc nasterea; căci distribuirea Zodiacului este treaba zeilor.
Dacă lumina unuia dintre ei este, cum se zice, mai puternică, el răpeste slava celorlalŃi, si cel care astăzi
este învins, poate redeveni învingător. Demonii se îndeletnicesc cu manevrarea celor sapte planete, ca
niste aruncători de zaruri. Noi însă suntem mai presus de soartă, si, în locul demonilor ce rătăcesc, Îl
cunoastem pe Unul Domnul Dumnezeu Cel neschimbător si, nesupunându-ne soartei, respingem si pe
întemeietorul legilor ei”. Sfântul Ioan Damaschin, în cunoscuta sa lucrare „Expunerea credinŃei crestine”,
citându-l pe Sfântul Vasile cel Mare, caracterizează în felul următor astrologia: „Elinii spun că toate
acŃiunile noastre sunt condiŃionate de răsăritul, apusul si apropierea stelelor si că astrologia se ocupă
tocmai de asta. Noi, dimpotrivă, susŃinem că aceste fenomene prevestesc ploaie, cer acoperit si cer senin,
asijderea vânturi si ape; nicidecum însă nu sunt semne prevestitoare ale acŃiunilor noastre. Cu adevărat,
noi, făpturi libere ale Creatorului, suntem stăpâni pe ceea ce facem. Iar dacă le facem pe toate în virtutea
miscării stelelor, atunci le facem din necesitate. Or, ceea ce se produce din necesitate, nu este nici virtute,
nici viciu. Si dacă nu avem nici virtute, nici viciu, nu suntem vrednici nici de laudă, nici de pedeapsă, asa
cum nici Dumnezeu n-ar fi cu dreptate dacă ar da unora bune, altora rele. Mai mult ca atât: dacă toate îsi
urmează cursul fiind condiŃionate de necesitate, Dumnezeu nu mai are pentru ce să conducă lumea, nici să
se îngrijească de creaturile sale. Mai mult chiar, noi n-am avea nevoie de raŃiune, de vreme ce nu avem
putere asupra lucrurilor pe care le facem, si n-am avea nevoie nici să gândim la ceea ce facem. Or,
raŃiunea ne este dată fără îndoială pentru a ne gândi acŃiunile, drept care orice făptură raŃională este
totodată o făptură liberă.
De aceea noi susŃinem că stelele nu condiŃionează nimic din cele ce se întâmplă pe lume - nici
apariŃia a ceea ce apare, nici moartea a ceea ce moare, mai curând însă servesc drept semne prevestitoare
ale ploilor si ale schimbărilor atmosferice. Cineva, poate, vrea să spună că stelele, chiar dacă nu constituie
cauzele, reprezintă totusi semnul prevestitor de război, si că diferenŃierea calităŃii aerului, care depinde de
soare, lună si stele, produce respectiv temperamente, obisnuinŃe, si stări de spirit diferenŃiale; dar
obisnuinŃe faŃă de ceea ce se află în voinŃa noastră, căci ele se supun raŃiunii si se schimbă sub conducerea
ei”.
Minucius Felix, în „Octavia” sa, vorbind despre practica ghicitului si prezicerii la Roma, scrie că
rarele cazuri în care aceste preziceri se împlineau pot fi explicate prin faptul, că „din mulŃimea de
presupuneri false una din ele ar fi putut nimeri întâmplător adevărul” si că vrăjitorii si astrologii care se
îndeletnicesc cu proorociri „nu doar îi cunosc pe demoni, dar tocmai cu ajutorul lor produc năluciri,
asemănătoare cu miracolul: prin sugestia sau influenŃa acestora ei fac vrăji, făcându-te să vezi ceea ce de
fapt nu este, sau dimpotrivă, să nu vezi ceea ce este.” Primul dintre acesti magi, prin cuvântul si isprăvile
sale, a fost Sosten (Ostan)..., adică tocmai acel care, după cum am mai arătat, a fost unul dintre cei dintâi
promotori ai astrologiei în Elada.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în omilia sa „Despre cei care se vindecă de boli prin vrăjitorie”, ne
previne cu asprime că nu trebuie să apelăm la vrăjmasii Domnului - magi si vrăjitori, căci e mai bine să
mori decât să mergi la vrăjmasii lui Dumnezeu. Iar cei care se folosesc de serviciile lor, mor înainte de
vreme si se duc la chinuri vesnice. Căci, cel care apelează la astrologie, „el singur s-a lepădat de ajutorul lui
Dumnezeu, (de aceea) diavolul îi conduce viaŃa si dispune de acŃiunile lor cum îi place lui”.
Sfântul Maxim Grecul, care a consacrat o seamă de lucrări demascării astrologiei, în una din ele
scrie în special: „ÎnvăŃătura falsă, nelegiuită a cititorilor în stele si prezicătorilor de soartă după zilele de
nastere, n-a fost descoperită caldeilor, elinilor si egiptenilor de sus din harul Sfântului Mângâietor, ci de
însisi demonii necuraŃi si vrăjmasi ai omului, spre pierzania celor care li se încred”.
În continuare, vorbind depre cauzele coincidenŃei unor proorociri ale astrologilor cu realitatea,
Sfântul Maxim Grecul citează cuvintele lui Augustin din Hippona: „...aceasta se întâmplă nu atât din
pricina semnelor ceresti, cât din pricină că asta le-o insuflă în ascuns satana, acŃionând pe neobservate
asupra minŃilor oamenilor, si astfel aceste preziceri se fac în comun cu diavolul, cu acordul acestuia”.
27
După părerea Sfântului Maxim Grecul, „astfel acest cuvios părinte a arătat clar de unde provine această
învăŃătură demonică, si că diavolul le dezvăluie discipolilor astrologiei ceea ce li se va întâmpla cândva să
ghicească cu adevărat, ajutaŃi de demoni. Dar ce crestin, care crede cu adevărat si nu făŃarnic, va fi
vreodată de acord să fie iniŃiat în învăŃătura unei asemenea înselăciuni satanice si să se facă complice cu
dracii? Doar numai cel ce preferă vieŃii vesnice cârdăsia cu demonii.
Demonii prevestesc, prevăzând uneori cu mult înainte ce are să se întâmple, si alteori ghicesc; de
cele mai multe ori însă mint, de aceea nu trebuie crezuŃi, desi deseori li se si împlinesc prezicerile”.
Acelasi sfânt spune, referindu-se la motivele care îi determină pe demoni să intre în contact cu oamenii
prin mijlocirea astrologiei: „...stie necuratul că, cu ajutorul minciunii prezicerilor, el ne poate usor abate de
la Dumnezeu către dânsul, făcându-ne să credem că stelele stăpânesc acŃiunile si cugetele noastre, si că de
vreme ce vom crede astfel nu ne vom mai îngriji deloc sau foarte puŃin de păcatele noastre, dezvinovăŃândune
prin inevitabilitatea influenŃei astrelor. Iar când asupra noastră vin să se abată împrejurări nefaste,
învinuim de acestea pe Dumnezeu, ca fiind creator al răului. Procedând în felul acesta, noi în mod necesar
va trebui să pierdem protecŃia lui Dumnezeu si atunci vrăjmasului îi va veni la îndemână să ne răpească si
să ne ducă la fundul iadului”.
Asadar, vedem că SfinŃii PărinŃi ai Bisericii se pronunŃă unanim împotriva astrologiei, demascând-o
ca fiind o varietate a magiei, un mijloc de comunicare cu demonii, iar pe astrologi îi compară cu îngerii
izgoniŃi din cer, „care ademenesc de partea lor neamul omenesc”, si ne interzic categoric contactul cu
acesti „vrăjmasi ai lui Dumnezeu”. De o atenŃie deosebită este vrednică învăŃătura lui TaŃian, care a arătat
absurditatea astrologilor - cei ce au dat constelaŃiilor nume de animale, planetelor - nume de dumnezei
falsi, iar după aceea, pornind de la caracterul acestora din urmă, au început a deduce destinul omului sau
al statului în funcŃie de poziŃia acestor „creaturi” ceresti. Par foarte convingătoare dovezile lui Minucius
Felix, care a demonstrat că unele preziceri se împlinesc din două motive:1) din coincidenŃă întâmplătoare;
2) datorită vrăjilor ghicitorilor, care în numeroase cazuri pot afla despre evenimentele că vor urma de la
demoni, care fie că au văzut sau stiau de aceste evenimente, fie că ei însisi au participat direct la
pregătirea lor. Sfântul Ioan Damaschin arată foarte clar că poziŃia corpurilor ceresti nu condiŃionează
decât fenomenele meteorologice, pentru om, însă, care este dotat cu voinŃă si liberă raŃiune, stelele si
planetele nu pot juca un rol de factor predestinator.
Si, în cele din urmă, lucrările Sfântului Maxim Grecul, în care este generalizată experienŃa luptei
SfinŃilor PărinŃi cu astrologia, fac un bilanŃ convingător al tuturor celor expuse mai sus, demonstrând
totodată cum vicleanul demon încearcă, cu ajutorul astrologiei, să ne abată „de la Dumnezeu către
dânsul”, pentru a-i veni mai usor să ne cucerească si „să ne ducă la fundul iadului”.
28
5.
Cauzele coincidenŃei unor
preziceri astrologice cu realitatea
În afară de argumentele expuse mai sus cu care au operat SfinŃii PărinŃi si învăŃători ai Bisericii,
căutând cauzele coincidenŃei unor poziŃii ale horoscoapelor astrologice cu realitatea, am vrea să arătăm
încă un factor ce explică esenŃa unor astfel de coincidenŃe.
Potrivit legilor date de Dumnezeu, obiectele materiale se găsesc în interacŃiune. În special soarele,
luna si alŃi astri si planete influenŃează natura materială organică si neorganică a Pământului. Omul, fiind
în felul său un microcosmos care întruneste în sine principiile spirituale si materiale, resimte în mod firesc
această influenŃă. De pildă, prof. Cijevski a arătat în lucrările sale dependenŃa epidemiilor de holeră si a
altor câteva maladii de nivelul activităŃii solare (explozii pe Soare). Este cunoscută influenŃa fazelor lunii
asupra stării psihice a unui anumit contingent de oameni (asa-numitele fenomene de lunatism în nopŃile cu
lună plină). Evident, prin analogie se poate vorbi si despre influenŃa altor corpuri ceresti asupra stării
fizice si psihice a omului, iar în oarecare măsură chiar asupra formării caracterului său, particularităŃilor
fizice si psihice individuale.
Posibil că si cunostinŃele amintite mai sus au fost date astrologilor de duhurile necurate. Cunoscând
anumite caracteristici fizice si psihice ale omului, ca si eventualele efecte ale influenŃei asupra lui a
radiaŃiilor cosmice într-un moment concret, se poate presupune un comportament sau altul al individului,
cutare sau cutare stare fizică sau psihică. În afară de aceasta, după cum recunosc însisi astrologii,
alcătuirea reusită a unui horoscop depinde în mare măsură de intuiŃia astrologului, de informaŃia pe care o
recepŃionează de la un oarecare agent cosmic. Bunăoară, una din colegele apropiate ale cunoscutului
astrolog Pavel Globa, Svetlana, a declarat că ea „alcătuieste horoscoapele ca nimeni altul în lume” tocmai
datorită contactului cu „ÎnvăŃătorul mondial” ceresc Ashtar, datorită informaŃiei lui, adică în cazul
Svetlanei este evident contactul direct cu un demon care o ajută să compună horoscoapele. Căci diavolul
cunoaste bine situaŃia universului, la momentul curent. Acest lucru transpare evident din conŃinutul CărŃii
lui Iov. Duhul necurat, cutreierând pământul si urmărind ce fac oamenii, a spus asta lui Dumnezeu, si
Dumnezeu nu l-a combătut că ar minŃi (cf. Iov 2, 2). Satana cunoaste câte ceva si din viitor, aceasta
datorită cauzalităŃii în mare parte invariabile a multor fenomene. Viitorul este cunoscut de asemenea si
din revelaŃia dumnezeiască (cf. III Regi 22, 22) si din observările făcute asupra caracterului oamenilor.
Duhurile necurate încearcă să organizeze multe din cele ce se produc în lume si, fireste, îsi cunosc Ńinta pe
care o urmăresc. De aici unele coincidenŃe între prezicerile horoscopului si realitate.
Este caracteristic însă faptul că majoritatea previziunilor astrologilor nu se împlinesc. Aceasta se
explică prin aceea că, în afară de factorul astronomic, particularităŃile psihofizice individuale ale omului
sunt determinate de ereditate, locul geografic al nasterii, educaŃie, alimentaŃie si o mulŃime de alte cauze
secundare.
Cât priveste însă destinul omului, viaŃa sau moartea lui, la toŃi factorii enumeraŃi mai sus se adaugă
încă unul, care este esenŃialul si cel hotărâtor - grija lui Dumnezeu faŃă de om. Mai cu seamă faŃă de omul
credincios, de crestinul care se predă voinŃei Domnului, căutând-o mereu. Un asemenea om se află tot
timpul sub îndrumarea Domnului. Asa cum se spune în Evanghelia după Matei: au nu se vând două vrăbii
pe un ban? Si nici una nu va cădea pe pământ fără stirea Tatălui vostru. La voi însă si perii capului, toŃi
sunt număraŃi (Mt. 10, 29-30).
Necrestinii însă, în cazul când se îndepărtează de Dumnezeul Cel adevărat, sunt lăsaŃi, în anumită
măsură, la voia întâmplării, calea vieŃii lor se alcătuieste din numeroase componente, în care
predispoziŃiile fizice si psihice naturale, ca si influenŃa cosmică a corpurilor ceresti, joacă un mare rol.
6.
Magii si Nasterea lui Hristos
29
Pe unii îi pune în încurcătură întrebarea: dacă astrologia poartă un caracter demonic si practicarea ei
este un păcat, cum se explică dar, că magii au aflat, cu ajutorul astrologiei, momentul Nasterii lui Hristos?
Există, la această întrebare, două răspunsuri care nu se contrazic, ci mai curând se completează
reciproc.
Primul răspuns. Motivul pentru care această stea era asteptată la Răsărit, urmărindu-i-se apariŃia,
este pus în legătură cu proorocirile făcute în Vechiul Testament. În Cartea Numeri citim: Îl văd, dar acum
încă nu este; îl zăresc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel (Num. 24,
17).
La proorocul Isaia (Is. 60, 1-6) se spune: Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, si
slava Domnului peste tine a răsărit! (...) si vor umbla regi întru lumina ta si neamuri întru strălucirea
ta... Toate sosesc din Saba, încărcate cu aur si cu tămâie, cântând laudele Domnului.
În Psalmul 71 citim: ÎmpăraŃii Tarsisului si insulelor daruri vor aduce; împăraŃii arabilor si regina
Saba prinoase vor aduce (Ps. 71, 10).
Proorocul Daniel, care a fost pus în prizonieratul babilonean cea mai mare căpetenie a înŃelepŃilor
(cf. Dan. 2, 48), cunostea, desigur, aceste proorociri si nu le tăgăduia. Mai mult decât atât, lui însusi îi
aparŃin proorocirile despre vremea Nasterii Fiului lui Dumnezeu (cf. Dan. 9, 25).
Al doilea răspuns. ÎnŃelepciunea dumnezeiască a prefăcut răutatea oamenilor într-un mijloc de a-l
aduce pe Iosif în Egipt si a îngăduit ca împăratul babilonean - în urma unor vrăji păgânesti si a tragerii la
sorŃi - să se hotărască la război cu Ierusalimul (cf. Iez. 21, 22); tot asa, le-ar fi putut da magilor
posibilitatea să ajungă la Hristos. S-ar putea, de asemenea, ca Dumnezeu să Se fi arătat magilor înainte de
a fi văzut ei steaua, după cum El a făcut aceasta si mai târziu (cf. Mt. 2, 12). E stiut doar că Dumnezeu
voieste ca toŃi oamenii să se mântuiască si la cunostinŃa adevărului să vină (I Tim. 2, 4), toŃi fără
excepŃie, si El caută să salveze pe fiecare, pe căi optime pentru acest om, numai de El Singur cunoscute.
Din toate cele spuse mai sus despre magii care au sosit să se închine lui Hristos, se poate trage
concluzia că ei au aflat vremea si locul Nasterii lui Hristos nu datorită magiei si astrologiei, ci fiindcă
Însusi Domnul Dumnezeu le-a dezvăluit acest lucru în felul pe care L-a socotit cel mai bun pentru ei si
mântuirea lor. Asa încât, astrologii nu au nici un merit în sosirea magilor, după stea, la locul Nasterii lui
Hristos.
Cerul si stelele sunt o astfel de creaŃie a lui Dumnezeu, creaŃie care se află la vederea tuturor. De
aceea, în anumite cazuri, Domnul dă prin mijlocirea lor semne prevestitoare de evenimente însemnate în
soarta viitoare a omenirii.
Bunăoară, în timpul patimilor pe care le îndura răstignit pe cruce, Mântuitorul, chiar înainte de
moartea Lui, ...întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea, când soarele s-a
întunecat (Lc. 23, 44-45). Astfel se vestea lumii că de mâinile oamenilor a fost ucis Acela Care venise să
mântuiască neamul omenesc, să vestească si să arate calea către mântuire, către ÎmpărăŃia Cerească. S-a
produs o biruinŃă temporară a întunericului, s-a săvârsit o fărădelege, si ca un semnal al acestora,
pământul s-a acoperit de întuneric. A murit Iisus Hristos - Soarele dreptăŃii, izvorul dătător de viaŃă
vesnică oamenilor, s-a întunecat soarele strălucitor - izvorul vieŃii materiale.
Citim în Evanghelie că, la apropierea sfârsitului lumii, înainte de a doua venire a lui Hristos vor fi
semne în soare, în lună si în stele... si spaime si semne mari din cer vor fi (Lc. 21, 25-11), care, laolaltă cu
alte evenimente si fenomene proorocite nu vor lăsa nici o îndoială că se apropie ora celei de a doua veniri
a lui Hristos si a sfârsitului lumii existente. În felul acesta, pentru a înŃelege semnele ceresti trimise de
Dumnezeu, nu e nevoie de cunoasterea astrologiei sau tălmăcirile astrologilor; oricine cercetează Sfânta
Scriptură nu se va îndoi de cele ce se vor întâmpla.
30
7.
Astrologia si contemporaneitatea
Acum când, având în vedere toate cele expuse mai sus, putem deduce provenienŃa demonică a
magiei si astrologiei, influenŃa lor păgubitoare asupra civilizaŃiilor care le adoptă, poziŃia categoric
negativă a Bisericii crestine faŃă de orice gen de ocultism, să cercetăm situaŃia actuală a dezvoltării
astrologiei în Rusia.
În acest sens, se cuvine să ne adresăm înainte de toate unor cunoscuŃi si populari astrologi cum sunt
soŃii Globa. Ei Ńin sistematic la televiziune si radio conferinŃe de astrologie, reflectă pe larg aceeasi temă
în presă, au împânzit aproape întreaga Ńară cu o reŃea de scoli de astrologie. Cine, deci, sunt acesti oameni
si care sunt scopurile lor? Mai întâi să le dăm cuvântul lor însisi.
În revista „RabotniŃa” (în articolul „Cu cine comunică stelele”) citim: „Străbunii lui Pavel pe linie
maternă - persani din neamul hebrilor din Iran - din cele mai vechi timpuri îsi consacrau viaŃa astrologiei,
bunicul de asemenea l-a învăŃat pe Pavel astrologie, iar murind, i-a transmis nepotului parola, care îi
deschide ucenicului acces la «învăŃători», la marii astrologi. Si i-a lăsat cuvânt să-i caute în India”. Când
Pavel a crescut mare, a plecat în India, si iată ce spune el despre această călătorie: „I-am găsit... învăŃătorii
m-au recunoscut - parola mostenită m-a ajutat. Mi-au permis accesul la învăŃătură - cea mai sacră
învăŃătură, ce se transmite de milenii din gură în gură, mi-au dat cărŃi... m-au învăŃat cum să-mi găsesc
soŃie, si mi-au spus că «atunci când vieŃile voastre se vor uni, s-o iniŃiezi în ceea ce cunosti tu însuŃi», si că
ne este hărăzită o mare misiune.”
După cum se vede din cele spuse de Pavel Globa, el a parcurs succesiv toate treptele iniŃierii magice
rituale în „stiinŃele oculte”.
În primul rând: strămosii sunt persani, astrologi din tată în fiu, pentru care stiinŃele oculte s-au
transmis din generaŃie în generaŃie prin studiere si iniŃiere10. Bunicul, murind, îi transmite formulele
magice, ca si, probabil, un demon care îi deschide calea spre „învăŃători”, adică spre magii treptelor
superioare de iniŃiere, sub a căror îndrumare astrologul începător trebuie să facă un stagiu corespunzător.
În al doilea rând: Pavel pleacă în India, pronunŃă cuvintele magice, i se înfăŃisează „învăŃătorii”, si
Globa urmează un nou curs al scolii de magie, este avansat la un grad superior de iniŃiere, este
aprovizionat cu literatura necesară si trimis cu o „misiune specială într-o Ńară în care astrologia încă nu
este dezvoltată”. Pentru a i se înlesni sarcina, i se caută cu ajutorul unor anumite puteri o soŃie, pe care el
trebuie „s-o iniŃieze în ceea ce cunoaste el însusi”.
Iar mai departe se întâmplă un lucru îngrozitor. În faŃa lui se deschid larg paginile revistelor si
ziarelor. La televiziune, la rubrica permanentă „Scoala astrologiei”, cuplul Globa promovează o
propagandă la scară mare a noŃiunilor de astrologie; Ńara este împânzită de o reŃea de scoli în care oamenii
ascultă cu entuziasm „revelaŃii” imprimate pe bandă magnetică ale astrologului Globa, după care ei îsi
antrenează în studiul astrologiei rudele si cunostinŃele. Acea molimă magică, din pricina căreia a si pierit
în mare măsură lumea de până la potop, cuprinde tot mai mult si mai mult minŃile si inimile a milioane de
oameni, formându-le constiinŃa si stilul de comportare în societate.
În 1991 a văzut lumina tiparului prima culegere postrevoluŃionară de astrologie, intitulată „Tamara”,
cu un tiraj de 500 000 de exemplare. Tamara este numele soŃiei lui Pavel Globa, tot ea fiind si autorul
acestei culegeri. Să cercetăm un articol din această carte, numit „Scoala avestică de astrologie”. Tamara
mărturiseste că scoala ei de astrologie se bazează pe tradiŃia astrologică avestică, al cărei promotor a fost
zoroastrismul. De-a lungul articolului, însă, Tamara citează de câteva ori Evanghelia, face trimiteri la
militantul Bisericii din secolul XVII, Simeon PoloŃki, asa încât cititorul neiniŃiat si-ar putea crea iluzia că
învăŃătura Tamarei corespunde învăŃăturii lui Hristos. La mijloc, însă, nu e decât un procedeu ideologic
menit, datorită autorităŃii crestinismului, să elimine atitudinea de neîncredere a cititorului faŃă de
învăŃătura astrologică. În realitate, conŃinutul articolului Tamarei Globa - dintr-un capăt în altul - nu
numai că nu corespunde învăŃăturii evanghelice, ci o contrazice flagrant.
10 Pentru o mai bună înŃelegere, în calitate de analogie se poate aduce vrăjitoria mostenită, când descântecele, farmecele si
împreună cu acestea dracii care ajutau la facerea vrăjii, se transmit prin succesiune.
31
Astfel, Tamara, după propriile afirmaŃii porneste de la legea fundamentală a învăŃăturii avestice,
„...legea Karmei, a cercului încarnărilor, adică a nasterii repetate a fiinŃelor umane... Stă pe poziŃia
reîncarnării - reîntrupării în evoluŃie - de la mineral, plantă, animal, om - la fiinŃe superioare”. Toate cele
expuse mai sus nu sunt decât o evidentă erezie, condamnată de Sinoadele Ecumenice crestine.
Crestinismul ne învaŃă că viaŃa se dă omului doar o singură dată si că de felul cum o trăiesti depinde
destinaŃia lui în vesnicie. Până la Judecata de Apoi starea sufletelor se poate schimba datorită rugăciunilor
Bisericii si a celor apropiaŃi, după aceea ea rămâne neschimbată: sau raiul, sau iadul, stări intermediare nu
există.
Mai departe Tamara spune, în articolul său, că „smerenia este echivalentă cu stagnarea în evoluŃie”,
altfel spus - este dăunătoare. Or, în crestinism smerenia reprezintă temelia vieŃii duhovnicesti; astfel, cea
dintâi poruncă a fericirilor spune: fericiŃi cei săraci cu duhul (adică plini de smerenie - n.a.), că a lor este
ÎmpărăŃia Cerurilor (Mt. 5, 3). Si Domnul Însusi ne-a dat exemplu de smerenie prin viaŃa si moartea Sa,
smerit fiind „chiar până la moarte si până la moarte pe cruce”.
Tamara Globa mai susŃine în lucrarea sa că „învăŃătura Avestei este învăŃătura noastră tradiŃională.
În Rusia, ea vreme îndelungată a fost transmisă de sacerdoŃii păgâni, din tată în fiu; magii au purtat-o cu
grijă de-a lungul veacurilor”. Aici nu mă voi opri la lipsa de autenticitate istorică a celor afirmate; altceva
prezintă interes - apelul de a se reveni la păgânism, „la religia strămosilor nostri”. În fapt, aceasta
înseamnă: jos crestinismul, jos Hristos, înapoi la idoli, la magi, vrăjitori, adică la convieŃuirea cu demonii.
Si, în finalul acestei „nobile” propuneri, Tamara Globa zice: „...dacă e să urmăm neclintit această
cale, încep transformările psihicului, duhului si trupului, pentru care nu are explicaŃie nici un specialist al
lumii savante contemporane. Se produce o totală alchimie a corpului, se schimbă concepŃia despre lume si
realitate”.
Aici Tamara are perfectă dreptate. Contactul cu demonii îl schimbă pe om cu desăvârsire. Duhurile
necurate înrobesc totalmente sufletul ce li s-a vândut. În schimb, scrie T. Globa, „oamenii vor fi egali cu
zeii” - spune Avesta... Toate aptitudinile, astăzi de unicat - clarviziunea, telepatia, teleportarea, vrăciuirea
- vor ajunge să fie în firea tuturor oamenilor. Ei vor comunica la nivelul subconstientului, iar cuvântul va
deveni un semnal magic, asa cum era la magi în timpurile străvechi”. Tocmai cu aceste daruri, după cum
s-a arătat mai sus, demonii îi răsplăteau pe necromanŃii, magii, astrologii si vrăjitorii vânduŃi lor în
schimbul sufletului nemuritor si facerii de rău pe lume.
T. Globa e convinsă că misiunea ei constă în a-i ajuta pe oameni „să-si pregătească constiinŃa pentru
viitor, pentru ca un număr cât mai mare de oameni să atingă nivelul cuvenit pentru primirea noului mesia,
care îsi va face apariŃia în Rusia”.
Această afirmaŃie o preia si Timur Sviridov, unul din reprezentanŃii marcanŃi ai scolii Globa. În
articolul „Ce ne pregăteste Vărsătorul” el prevesteste: „Astăzi pe planetă se formează un nou tip de
făpturi, o nouă rasă, care va poseda capacităŃi improprii nouă - capacităŃi oculte... De aceea trebuie să
cultivăm oamenilor o puternică mentalitate astrologică”. Si, în continuare: „Pavel Globa vesteste că în
1999 va veni Mesia, care se va naste în Rusia si va da noii epoci a Vărsătorului o concepŃie specifică
despre viaŃă, un alt tip de religie”.
Din cele expuse mai sus vedem că propaganda astrologiei si magiei joacă în Rusia un rol strict
definit, urmărind un scop anume - astrologia si magia sunt chemate să devină încă un mijloc de formare a
oamenilor în spirit necrestinesc, demonic. Se desfăsoară o ofensivă a ocultismului asupra lumii
contemporane, o luptă înversunată pentru cucerirea minŃilor si inimilor oamenilor, care se produc pe
fundalul dinainte pregătit al ateismului. Mai întâi, din sufletele oamenilor a fost smuls Hristos, apoi ei au
fost persecutaŃi, exilaŃi si executaŃi pentru credinŃă. CredinŃa era luată în derâdere, lăcasurile sfinte erau
distruse, cărŃile religioase erau arse. Se făcea încercarea ca vacuumul format în suflet să fie umplut cu
aiureală ateistă, cu absurdităŃi materialiste. Si mulŃi, în urma educaŃiei primite, s-au conformat si au
început a trăi astfel. Acum demenŃialitatea acestor idei a devenit evidentă. Omul contemporan n-a apucat
să aspire spre o viaŃă duhovnicească, că de îndată i s-a si propus o nouă hrană pentru suflet - ocultismul.
Omul zilelor noastre, deposedat de credinŃa crestină, de cunoasterea Sfintei Scripturi si a profeŃiilor
despre viitorul lumii si venirea antihristului, nu este în măsură să aprecieze corect învăŃăturile oculte ce i
se propun. Înfometat după o hrană sufletească, el devorează ca un omnivor tot felul de otrăvuri mistice pe
care i le oferă anumite forŃe. De acest lucru profită vânătorii de suflete care, asemeni lui T. Sviridov,
32
adesea nici nu-si ascund intenŃiile. Ei vor să educe un nou tip de oameni, „cu capacităŃi oculte”. Vor să
educe oamenii în acel spirit ce va face posibilă venirea falsului mesia, a antihristului care va încerca, după
cum a si fost prevestit în Apocalipsă, să nimicească crestinismul si să introducă „un alt tip de religie”, ce
constă în a se închina lui, antihristului.
33
III.
Senzitivii:
provenienŃa si natura lor
după concepŃia ortodoxă
În ultimul timp mulŃi oameni au început să manifeste aptitudini neobisnuite: tratamente cu ajutorul
câmpului energetic, telepatie si telechinezie, clarviziune. Toate acestea fac parte din viaŃa contemporană si
de aceea este necesară o interpretare religioasă si o atitudine clară si convingătoare asupra acestor
fenomene.
Oare acest lucru e bun sau e rău? Cum ar trebui să procedeze un crestin ortodox întâlnind asemenea
persoane, si poate el oare să recurgă la ajutorul lor? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări. Dar
mai întâi să încercăm să apelăm la tradiŃie, la experienŃa SfinŃilor PărinŃi purtători de duh.
În Faptele Apostolilor, care evocă activitatea de propovăduire a apostolilor după ÎnălŃarea lui Iisus
Hristos, citim despre un anume Simon, vrăjind si uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare,
la care luau aminte toŃi, de la mic până la mare, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu, numită cea
mare. Si luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui îi uimise (Fapte 8, 9-11).
Sfântul Iustin Martirul, comentând acest text, scrie că Simon era un vrăjitor care prin vrăjile sale
atrăgea poporul nestiutor, „care vedea în el o mare putere de la Dumnezeu”. Cu ce minuni îi cucerea
Simon magul pe oameni? Cu aceleasi pe care le fac si senzitivii de astăzi - tămăduiri, telepatie,
telechinezie, clarviziune, levitaŃie. În afară de aceasta, Simon, după cum afirmă Sfântul Teofilact, „îi
îmblânzea pe cei îndrăciŃi”, adică, făcând uz de mijloace magice, îl convingea pe demon să-l lase în pace
pentru un timp pe cel posedat, ceea ce crea iluzia vindecării. Mai târziu însă necuratul intra din nou în
bolnav. (Martori ai unei asemenea „minuni” au fost nu demult si numerosi telespectatori, când în una din
emisiunile televizate din 1990 au putut urmări cum un vrăjitor „a izgonit dracul” dintr-o femeie).
Magul Simon credea sincer că si apostolii, asemenea lui, posedă aceeasi artă. S-a întâlnit însă cu
apostolul Filip. Puterea predicii acestui cuvios si minunile lui erau atât de extraordinare încât au surprins
nu numai norodul adunat, ci si pe Simon însusi. CredinŃa oamenilor în Simon a cedat locul credinŃei în
Hristos, se boteza norodul, s-a botezat si Simon însusi. Magul a suferit înfrângere în faŃa apostolului care
lucra cu Duhul Sfânt (asa cum s-a întâmplat pe timpuri cu magii egipteni, care s-au opus lui Moise prin
fermecătoriile lor, însă au fost înfrânŃi de puterea lui Dumnezeu (cf. Iesirea 7-8).
În aceeasi Carte a Faptelor Apostolilor citim: ...ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc
si care aducea mult câstig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, Ńinându-se după Pavel si după noi, striga,
zicând: Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Prea Înalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Si
aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se si întorcându-se, a zis duhului: În numele lui
Iisus Hristos îŃi poruncesc să iesi din ea. Si în acelasi ceas a iesit (Fapte 16, 16-18).
Iată deci care este poziŃia Apostolului Pavel faŃă de acest duh: desi acesta spunea adevărul,
Apostolul nu dorea ca adevărul să fie rostit de gura necurată a demonului, dând astfel exemplu de
atitudine faŃă de duhurile rele, chiar dacă ele vestesc uneori cu dreptate. Căci toate acestea nu ascund
decât o singură dorinŃă - de a-l atrage pe om în contact pentru a-i câstiga încrederea si pentru a-l duce mai
târziu la pierzanie.
În Patericul de la Pecerska citim despre un călugăr Nichita, viitor ierarh si făcător de minuni, care
din pricina mândriei si a îngâmfării sale, făcându-se de timpuriu sihastru, a fost cucerit de necurat, care l-a
înzestrat cu darul clarviziunii si cunoasterii pe de rost a întregului Vechi Testament. Asa încât „...stătea
îndelung de vorbă cu cei care veneau la el, citind din Scriptură despre folosul pentru suflet, a început să
proorocească, si o mare slavă a ajuns să se răspândească despre el, ... toată lumea se minuna de împlinirea
cu adevărat a proorocirilor lui”. Atunci însă, când prin rugăciunile sfinŃilor părinŃi de la Lavra Kievo-
Pecerska demonul a fost izgonit din el, s-a dovedit că nu Ńine minte nimic pe de rost, ba s-a dezvăŃat si să
citească.
34
În acelasi Pateric de la Pecerska aflăm, din ViaŃa preacuviosului Lavrentie schimnicul, despre un om
îndrăcit, care vorbea - ajutat de necurat - evreieste, latineste, greceste si în alte limbi ale lumii, despre care
posedatul niciodată nu auzise, proorocea si vorbea despre lucruri si oameni de care nu avusese stiinŃă mai
înainte.
În ViaŃa Sfântului Mucenic Ciprian citim cum, pe timpul când era mag, el „îsi însusise toate
siretlicurile diavolesti, diferitele metamorfoze proprii necuratului (învăŃase să zboare prin văzduh, să
meargă pe ape), să schimbe însusirile văzduhului, să pornească vânturile, să facă cerul să tune si să plouă,
să salte marea în valuri, să pricinuiască pagube livezilor, viilor si culturilor câmpului, să trimită boli si
molime asupra oamenilor - cu alte cuvinte, a învăŃat înŃelepciunea păgubitoare si mestesugul aducător de
rele al diavolului”.
Am putea invoca o mulŃime de exemple de acest fel, credem însă că si fără ele concluzia este clară:
forŃele demonice sunt în măsură să doteze si dotează pe unii oameni cu facultăŃi suprasenzoriale
neordinare.
Acum să cercetăm cum SfinŃii PărinŃi tratează concret aceste capacităŃi extrasenzoriale. Să apelăm
la stareŃul Siluan.
În capitolul despre clarviziune citim că se întâlnesc trei feluri ale acesteia: „...unul se datorează
intuiŃiei firesti a unor oameni, sporită prin postire, altul este cel dat prin lucrarea demonică; al treilea - cel
dat de la Dumnezeu.”
La ce fel de clarviziune am raporta clarviziunea unui senzitiv?
Numai la primele două, căci al treilea este un har al Domnului ce se dă doar celor alesi după mulŃi
ani de viaŃă ascetică întru Hristos, „iar celui trufas el nu i se dă deloc”.
Să cercetăm mai atent primele două feluri de clarviziune.
„Primul fel, după părerea stareŃului Siluan, pentru omul smerit si cu gânduri curate poate fi folositor
si îndreptat spre bine, deoarece ajută la cinstirea fără stirbire a poruncilor lui Hristos faŃă de aproapele său.
Celui trufas si plin de patimă el îi va dăuna, căci îi înmulŃeste prilejurile pentru patimi si îi deschide mai
multe posibilităŃi pentru satisfacerea lor”.
Al doilea fel este extrem de păgubitor pentru cei care îl acceptă, fiindcă mai devreme sau mai târziu
va duce la dezechilibrarea tuturor forŃelor sufletesti si duhovnicesti ale omului, denaturându-i chiar si
înfăŃisarea... În cazul acestui fel de clarviziune, chiar dacă îŃi apare uneori capacitatea de a „citi” gândurile
cuiva, totusi omul adânc dinlăuntru îŃi rămâne inaccesibil. Această capacitate se manifestă uneori cu o
autenticitate întrucâtva mai mare faŃă de niste evenimente de natură exterioară. Celor care nu i se opun ea
le dă prilejuri de a se complace în îngâmfare... si datorită naturii îndeobste destructive, demoralizatoare a
acŃiunilor demonice, pricinuieste suferinŃe celor care o posedă, lucru care devine evident abia după un
timp îndelungat.
La mulŃi oameni calităŃile de senzitiv apar ca urmare a practicării yoga sau altor religii orientale. Un
exemplu elocvent în acest sens este activitatea cunoscutului senzitiv cehoslovac Frantisek Fierd. La una
din sedinŃele societăŃii „Popov” din Moscova, în timpul căreia Frantisek stabilea diagnostice bolnavilor la
distanŃă, reproducându-le viaŃa si istoricul bolii, la întrebarea academicianului A. J. Spirkin, cum a
realizat asemenea performanŃe, senzitivul a răspuns: „Este rezultatul unui intens antrenament yoghin, în
procesul căruia omul învaŃă să se destindă, deconectându-si raŃiunea si intelectul. Cu alte cuvinte, fluxul de
informaŃie trece la nivelul subconstientului”.
Aici sursa „talentului” este absolut clară. SubŃiind corpul cu ajutorul unei diete speciale, făcând
anumite exerciŃii din hatha-yoga, pătrunzând doctrina filozofică a acesteia, meditând adesea, repetând
mantrele, omul se expune acŃiunii directe a unor forŃe cosmice, se racordează la „ierarhia” lor, dobândind
iniŃierea si „aptitudinile” respective. În yoga este pusă la punct o metodică riguroasă: dacă faci asta si asta
vei dobândi aptitudini paranormale. Si într-adevăr le dobândesti. De unde însă si cu ce preŃ? În această
privinŃă învăŃătorii orientali preferă să nu vorbească mult, si de regulă, invocă o energie cosmică
impersonală si potenŃialul lăuntric al omului. (Eu pot face totul de unul singur, cu propriile forŃe, altfel
spus - eu sunt Însusi Dumnezeu). Este tocmai gândul pentru care Lucifer, cel ce se încrezuse în sine, a
căzut din cer si a devenit satana (cf. Isaia, 14, 12).
Un alt mijloc de a dobândi facultăŃi paranormale este iniŃierea cu ajutorul direct al unui învăŃător,
inclus deja în ierarhia demonică. Asemenea unei molime, ce se transmite omului sănătos în urma
35
contactului cu cel bolnav, se produce si posedarea, dacă omul a crezut si s-a deschis unui yoghin, vrăjitor
sau senzitiv. În funcŃie de puterea ultimului si de împătimirea primului cresc si se dezvoltă si aceste
„aptitudini”. Mai cu seamă că iniŃierea se poate face si în afara voinŃei subiectului, fiind suficiente doar
atenŃia sporită si încrederea lui.
Ca exemplu putem da meditaŃia transcendentală (M.T.), care căpătase o foarte largă răspândire în
SUA pe la mijlocul deceniului opt al secolului nostru. Datorită exerciŃiilor de M.T., omul, potrivit
reclamei fondatorilor ei, este înzestrat cu uriase forŃe vitale, cu o veselie permanentă, cu tihnă si sănătate.
Cei ce doresc să se înscrie la acest curs trebuie să îi aducă gurului (învăŃătorului), într-o odaie specială
pentru iniŃiere, un cosuleŃ cu fructe si flori. Acest dar se asează în faŃa portretului altui guru, defunct, de la
care primise iniŃierea învăŃătorul. Tot aici arde o lumânare si se aprind substanŃe aromate. Ceremonia în
faŃa portretului durează o jumătate de oră, cuprinzând intonarea unei cântări în sanscrită (al cărei sens nu
este cunoscut celui care se iniŃiază) si intonarea numelui învăŃătorilor de yoga anteriori. În finalul
ceremoniei iniŃiatului i se transmite mantra (un cuvânt secret în sanscrită), pe care el trebuie să-l repete
încontinuu în timpul meditaŃiei. IniŃiatului niciodată nu i se dezvăluie interpretarea acestei ceremonii,
semnificaŃia ei fiind accesibilă numai învăŃătorilor.
Între altele, această ceremonie nu este altceva decât o închinare zeilor „puja”, incluzând si
divinizarea învăŃătorului-guru Maharishi. În asa fel, omul ateu al zilelor noastre, fără a bănui ceva, se
trezeste iniŃiat în practicarea unui ritual religios si, pe neobservate, el este silit să facă lucruri faŃă de care
străbunii lor crestini ar fi preferat, probabil, să fie supusi torturilor sau unei morŃi chinuitoare: el aduce
jertfe zeilor păgâni. Pe plan spiritual poate că tocmai acest păcat ne dă, mai mult decât metoda psihică,
explicaŃia succesului nemaipomenit al M.T. Repetarea continuă a mantrei plasează întreaga fiinŃă a
omului pe o anume undă (vibraŃie), legându-l, parcă, de generatorul acestei vibraŃii. Foarte curând însă
contactul cu forŃa demonică se face resimŃit. Demonii, în virtutea căderii lor, nu sunt apŃi pentru creaŃie.
Ei acŃionează destructiv si asupra celor care li s-au consacrat. În cartea ascetului american Serafim Rose
sunt evocate exemple când si învăŃătorii, si ucenicii, care se dedau ocultismului, ajung să manifeste
tulburări mintale si emoŃionale, să se sinucidă, să ucidă sau să fie posedaŃi de demoni.
MulŃi vraci proaspăt apăruŃi propun pacienŃilor să-i trateze cu ajutorul câmpului bilogic, asigurândui
că le dau propria lor energie. Potrivit datelor reflexoterapiei orientale, fiecare om posedă o anumită
rezervă de energie vitală care, aidoma sângelui care pulsează necontenit în vene, circulă pe anumite canale
energetice, unite si ele unul cu altul. Dacă într-un anumit loc se formează un blocaj energetic sau o
insuficienŃă energetică, atunci un organ asezat pe canalul respectiv se îmbolnăveste. Acupunctura, masajul
unor puncte au drept scop restabilirea cursului normal al acestei energii si redistribuirea ei corectă. Dar, în
realitate, potrivit datelor cercetătorului A.I. Spirkin, „senzitivul pare a contribui la pomparea energiei de la
organele sănătoase la cel bolnav. Si, dacă e nevoie, el poate să dea o parte din propria energie bolnavului”.
Această energie însă nu e depersonalizată, ea poartă toată informaŃia posesorului ei. Cercetările au
demonstrat că aceasta se referă si la apa „descântată” de babe, si la obiectele „încărcate” cu energie de
către senzitiv sau cele manipulate de vrăjitor. Iată concluziile aceluiasi cercetător: „Un bolnav, de pildă,
un schizofrenic, nu are nici un drept să vindece pe cineva, căci informaŃia lui bolnavă se poate transmite
omului sănătos”. În felul acesta, o părticică din „Eu”-ul senzitivului intră în cel care percepe, cu toate
consecinŃele inerente. Bunăoară, dacă senzitivul este un om vicios, viciile lui se transmit într-o măsură sau
alta bolnavului, asa cum trece asupra lui si informaŃia despre bolile de care suferă senzitivul. Are loc, de
asemenea, si procesul invers. Toate bolile pe care le tratează senzitivul i se transmit, în stare atenuată, si
lui, si dacă este receptiv la ele se îmbolnăveste si el însusi. În cele din urmă, oamenii care tratează cu
propria energie se îmbolnăvesc, de obicei, foarte grav, si mulŃi cunoscuŃi ai autorului articolului, au fost
atacaŃi chiar din tinereŃe de o paralizie incurabilă. Iar omul pe care l-au tratat, dacă nu au fost înlăturate
cauzele bolii, se îmbolnăveste, de regulă, din nou.
Alt canal de recepŃionare a energiei este când senzitivul, potrivit afirmaŃiilor sale, „o primeste din
cosmos”.
Cosmosul este o noŃiune abstractă, asa încât, dacă doresti, e foarte usor să ascunzi în infinitul lui
adevăratele surse ale „forŃelor făcătoare de minuni”. Să încercăm totusi să ne dumirim. Din numeroasele
discuŃii avute cu senzitivi, am înŃeles că, atunci când lucrează, asupra lor coboară o coloană de energie
36
dirijată, si ei o folosesc. De unde vine, ei nu stiu, sau, posibil, nu vor să spună
11. Dacă energia este
canalizată, înseamnă că există si cel care o canalizează. Cine este acela?
După cum este scris în Evanghelia de la Matei, după roadă se cunoaste pomul (Matei 12, 33) si, asa
cum mărturiseste Apostolul Iacov, izvorul sărat nu poate da apă dulce... iar dacă aveŃi râvnire amară si
zavistie (as mai adăuga si trufie - n.a.) în inimile voastre, nu vă lăudaŃi, nici nu minŃiŃi împotriva
adevărului. ÎnŃelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică (Iac. 3, 11-
14-15).
Cu acestea se potrivesc bine cuvintele Sfântului Ignatie Brianceaninov, care scrie că „SfinŃii PărinŃi
condamnă cu asprime dorinŃa de a săvârsi minuni; o asemenea tendinŃă dă în vileag că în sufletul omului
sălăsluieste amăgirea de sine, care provine din îngâmfare si înfumurare... Cei care doresc să săvârsească
minuni, închipuite de ei, o doresc din înfierbântarea lor trupească, prin sporirea patimilor neînŃelese de ei,
desi poate li se pare că sunt călăuziŃi de mare râvnă în lucrarea Domnului. În aceeasi stare de autoamăgire
si înfierbântare se află si cei care vor să vadă aceste semne”. Deci, dacă omul care a dobândit capacităŃi de
senzitiv este îngâmfat, trufas, plin de iubire de sine, de zavistie, este înclinat spre desfrâu, e lacom după
avuŃii, cu alte cuvinte este un om pătimas, e clar: aceste capacităŃi poartă un caracter demonic. Puterea cu
care acŃionează el este de la diavol, având o influenŃă distrugătoare atât asupra lui, cât si asupra
primitorului.
De pildă, potrivit datelor cercetătoarei stiinŃifice kievlene T.P. Resetnikova, care a cercetat
rezultatele acŃiunii unor senzitivi asupra unor eprubete cu sânge omenesc, conŃinutul de magneziu din
sânge sub influenŃa operatorului, fie că crestea, fie că scădea de aproape două ori. Resetnikova luase drept
reper o lucrare a francezului Louis Kerverand, care a demonstrat existenŃa procesului fizic denumit
transmutaŃie (transformarea elementelor). Sub influenŃa senzitivilor, în organismul percipientului se
produce, ca urmare a transmutaŃiei elementelor, un dezechilibru chimic, în special în sânge, ceea ce, după
părerea specialistilor, poate provoca îmbolnăvirea de cancer si, posibil, de SIDA.
În afară de aceasta, oamenii, odată trataŃi de senzitivi si usor refăcuŃi pentru o vreme, caută iar si iar
posibilitatea de a se mai „alimenta” puŃin, de a căpăta o nouă rezervă similară de energie, devin adesea
telepatomani (adică asteaptă cu nerăbdare apariŃia senzitivilor la televiziune si nu mai pot trăi fără aceasta,
îsi pierd cu desăvârsire voinŃa), căci este distrusă bariera psihologică lăuntrică care îi apără de influenŃa
din exterior; ei se lasă usor pradă oricărei influenŃe, si chiar celei demonice, când aceasta parvine prin
oameni cu o puternică rea-voinŃă. Sufletul lor se deschide pentru imixtiuni de acest gen, ei încep a căuta
alŃi senzitivi, informaŃia respectivă nu se lasă întârziată, si omul începe a se dezvolta pe o cale strict
determinată. Evident, nu pe calea lui Hristos. În afară de aceasta, senzitivii demonizaŃi aplică - pentru a
obŃine cât mai mulŃi bani si faimă - metode de-a dreptul barbare de redistribuire a energiei în organism,
după care organul bolnav capătă un aflux de energie de la cel sănătos si se reface, pe când celălalt se
îmbolnăveste. De pildă, omul se tratează de ulcer, iar curând după aceea moare de infarct. În timpul
sedinŃei, senzitivii practică, de asemenea, stoarcerea energiei din pacient; stabilizând o relaŃie energetică
de lungă durată, ei continuă să „pompeze”, pe acest canal, energie.
Se vehiculează mult ideea de nobleŃe a senzitivilor care, chipurile, ar lua bolile altora asupra lor,
dându-si sănătatea în numele însănătosirii altora. Departe însă de asa ceva. O pornire nobilă poŃi întâlni la
senzitivii începători, neîncercaŃi, care curând fie că ei însisi se îmbolnăvesc si încetează să mai trateze, fie
că apelează la mijlocul verificat de dobândire a energiei (de la forŃele demonice). În procesul sedinŃelor de
tratament, însă, senzitivul îsi îndreaptă cea mai mare parte a eforturilor spre a-si crea o protecŃie împotriva
bolii. Si devreme ce ei nu pot neutraliza cauzele ontologice ale bolii (lucru care este doar în puterea
11 Unii senzitivi, sau bioenergoterapeuŃi au, totusi, curajul si bunăcuviinŃa să dezvăluie sursa din care provine „bioenergia” lor.
De exemplu, profesoara Nina G. din Republica Moldova a povestit cum a fost contactată de către „extraterestri” si dusă într-un
laborator, unde mai erau câteva persoane ce stăteau la rând pentru a li se transmite energie. Întrebată dacă doreste să lucreze
pentru ei, Nina a răspuns că vrea să lucreze pentru Hristos. (Înainte de această întâmplare, Nina era crestină numai cu numele:
nu se ducea la biserică, si nu se împărtăsea cu Sfintele Taine). Fără să i se dea vreo importanŃă acestui răspuns, i-au introdus
energia prin crestetul capului, interzicându-i a vorbi cuiva despre cele întâmplate. Apoi, Nina s-a trezit la ea acasă, simŃind în
spate o presiune permanentă care o silea să caute pacienŃi pentru a se elibera de energia apăsătoare. Între timp, a simŃit că este
urmărită de un demon („spirit-director”), ce apărea mai ales noaptea. Înfricosată, ea s-a dus la un preot, care a îndrumat-o să
meargă la biserică, să se roage si să nu mai practice astfel de tratamente. Din mila lui Dumnezeu si ca pildă pentru alŃii, Nina a
scăpat de „musafirul” nedorit si de energia malefică (n. red.)
37
Domnului), senzitivii transferă boala ori asupra altui organ ori chiar asupra altui om. Fireste că e dificil să
zici că e un act nobil.
Asadar, în unele cazuri senzitivul donează energie, în altele fură. E o contradicŃie? Nicidecum. Să
admitem că se extrage 70% din energie, dar se întoarce numai 10%. Asa procedează Djuna, Kaspirovski,
RuŃko si mulŃi alŃii.
Iată ce mărturiseste despre Djuna A.I.Spirkin, membru corespondent al Academiei de StiinŃe a
Rusiei: „Ce mă nedumereste, din punctul de vedere al unui om de stiinŃă? - Măcar si faptul că ea primeste
seara, în 3-4 ore, până la 120 de bolnavi. Când locuia la Moscova, la hotel, dacă o vizitam dimineaŃa, o
surprindeam molesită (din păcate, mai si fumează), palidă. Mergem la apartamentul unde ea primeste pe
cei ce asteaptă cu înfrigurare... După al 10-lea pacient, al 20-lea, după al 70-lea ea devine vioaie, chiar
zburdalnică, cochetează, adică se află deja în ascensiune emoŃională. Seara, la restaurant, dansează mult, e
surescitată, plină de energie si se întoarce la hotel noaptea târziu”. O completare potrivită a acestei
istorisiri este un articol publicat în revista „Ogni Bolgarii” în 1987. Autorul, un ziarist care o cunoscuse pe
Djuna, scrie că nu stie nici un om la care, după tratamentele făcute de ea, boala să nu revină.
Nu este oare un vampirism energetic evident? BeŃia, fumatul, petrecerile nocturne istovesc
organismul, lucru pe care îl dă în vileag chipul ofilit si apatia Djunei. Însă, în timp ce îsi primeste
pacienŃii, de la care e foarte usor să stoarcă energie, vigoarea si prospeŃimea îi revin. Mecanismul e clar.
Fireste că si bolile se reîntorc curând la cei „trataŃi”. Si e bine dacă acest stress nu se termină pentru
bolnav cu un final letal, după cum s-a întâmplat, nu o dată, de pildă, în timpul teletratamentelor lui
Kaspirovski.
38
Ultimul, potrivit afirmaŃiilor altor senzitivi, acŃionează în felul următor. Dacă omul priveste sau
ascultă cu atenŃie o sedinŃă televizată a lui Kaspirovski, între el si acest spectator se stabileste momentan
un contact energetic invizibil.
Asa este concepută natura noastră, fixându-si atenŃia asupra unui obiect, omul îsi extinde câmpul
său biologic asupra acestuia si intră în contact cu el. Citind, de exemplu, o carte, noi stabilim o legătură
invizibilă cu autorul ei (chiar dacă acesta nu mai este în viaŃă) si cu acea stare a sufletului în care se afla
scriitorul în momentul creării operei sale. Cititorul este cuprins de aceleasi gânduri si sentimente, iar unul
deosebit de sensibil poate chiar retrăi aceleasi senzaŃii.
Tocmai această însusire a naturii umane este, de asemenea, una din cauzele pentru care PărinŃii
Bisericii recomandă să citim în permanenŃă Evanghelia si scrierile patristice. Căci în felul acesta cititorul
comunică cu Dumnezeu si sfinŃii Săi, si acesta, înălŃându-se până la gândurile si sentimentele lor, el însusi
se îmbogăŃeste, creste spiritual. Mai mult decât atât, sfinŃii, simŃind că cineva le citeste operele, se roagă
pentru el.
Si iată de ce e atât de dăunător să citesti literatură scrisă de oameni pătimasi, viciosi, de la care omul
poate să se molipsească de pasiunile lor, si cu atât mai mult - literatură demonică (a învăŃătorilor de yoga,
de pildă). Prin mijlocirea unor texte de acest gen cititorul se deschide influenŃei lor si intră în comunicare
cu duhurile necurate. Iată ce spune în acest sens Sfântul Ignatie Brianceaninov: „Toate fenomenele
demonice au însusirea de a fi periculoase dacă sunt luate în seamă; nedându-le decât o simplă atenŃie, fără
pic de simpatie, poŃi rămâne cu cea mai dăunătoare impresie, expunându-te unei grele ispite”. Oamenii
care au participat la sedinŃele lui Kaspirovski (fie si numai în calitate de telespectatori), în mod inevitabil
se pomeneau în interacŃiune cu el.
Senzitivii, de regulă, nu tratează prin energia lor. În al doilea rând, în timpul asa-zisului tratament,
practică vampirism energetic în dauna pacientului. Si, în cele din urmă, ei fac uz de energie demonică,
aceasta, de asemenea, pricinuind bolnavului numai rău.
Am să dau un exemplu caracteristic, istorisirea unui crestin specialist în restaurarea antichităŃilor.
„Într-o zi am intrat la un colecŃionar de antichităŃi, o bună cunostinŃă a mea, pentru care executasem
altădată mai multe comenzi, dar de care mă înstrăinasem mai târziu, căutând să lucrez numai pentru
biserică. Mă simŃeam rău, aveam slăbiciune, si i-am spus despre asta gazdei, care s-a dovedit a fi senzitiv.
M-a pus să mă întind pe o canapea si preŃ de zece minute a făcut pase magnetice cu mâinile. Durerea de
cap mi-a trecut, dar nu mă simŃeam, parcă, în apele mele. Luându-mi curând rămas bun de la el, am plecat
în grabă. Ajungând acasă, am simŃit coplesindu-mă o energie violentă, am restaurat până la orele trei
noaptea fel de fel de antichităŃi ce nu aveau legătură cu biserica. După aceea, timp de câteva săptămâni,
am lucrat încontinuu, nu însă pentru biserică. Obiectele bisericesti, pur si simplu, nu le puteam lua în
mâini. Încetasem să mă duc la biserică si să mă rog. Mi s-a ivit dorinŃa să fac bani, să reiau legăturile
abandonate cu anticarii. Nu mă simŃeam niciodată în elementul meu. Doar făcând un mare efort de voinŃă
mi-am impus să merg la mănăstire. Acolo, după o spovedanie sinceră, împărtăsanie si o săptămână de
viaŃă printre călugări, în timpul căreia acestia s-au rugat pentru mine, am putut, în cele din urmă, să-mi
reiau munca pentru biserică.”
Iată cum acŃionează energia demonică intrată în om prin intervenŃia unui senzitiv! Ea l-a îndepărtat
de Biserică si a început a orienta dezvoltarea lui N. după un plan de al său. Si numai intervenŃia puterii
dumnezeiesti a salvat acest om.
Nenumărate articole si cărŃi s-au scris despre cei mai cunoscuŃi senzitivi de la noi, acesti oameni
făcând confidenŃe la radio si televiziune. Reporterii, însă, cuprinsi de admiraŃie, nu pătrund, de regulă,
natura acestor forŃe, mijloacele si rezultatele tratamentului. O ignoranŃă periculoasă!
Să continuăm discuŃia despre Djuna. După cum mărturiseste A. I. Spirkin, „Djuna este de origine
asiriană, s-a născut prin părŃile Armavirului. Tatăl, mama, bunica ei au practicat vrăciuirea, asa încât acest
dar - forŃa diabolică a biocâmpului - este mostenită de ea. Senzitivii nostri, care percep vizual câmpul
bioenergetic, spun că frecvenŃa câmpului ei este alta decât a unui om obisnuit”. După cum vedem, Djuna
este o vrăjitoare provenită din neam de vrăjitori care si-a căpătat talentul (altfel zis, demonii
„binefăcători” sau demonii-ajutători cu ajutorul cărora vrăjitorul îsi săvârseste acŃiunile magice) prin
mostenire. Nu demult, la congresul vrăjitoarelor care a avut loc în 1990 în S.U.A., ea a stârnit senzaŃie
39
prin minunile sale. Acum ea practică pe larg, inoculând bacilul demonismului în sufletele oamenilor
creduli.
A. Martînov, care a editat un manual pentru senzitivii începători, susŃine că nu crede într-un
Dumnezeu Hristos personal, în schimb susŃine existenŃa unor „anumite forŃe cosmice”, dătătoare de
energie. Într-o confesiune publică făcută nu demult la radio, el îsi revendica rolul lui mesia, propunând în
locul Evangheliei noua sa carte „Vestea cea bună”. Aici satanismul este exprimat sub o formă evidentă si
nedisimulată: Martînov respinge Dumnezeirea lui Hristos si vine ca un „pseudo-mesia” cu „noua” sa
învăŃătură. Se împlinesc cuvintele profetice ale Evangheliei după Matei (Mt. 24, 24): ...se vor ridica
hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca să amăgească, de va fi
cu putinŃă, si pe cei alesi. Căci omul se mântuieste numai prin Hristos, prin suferinŃele la care a fost supus
pe cruce si prin moartea Lui întru ispăsirea si mântuirea omenirii. Tocmai datorită faptului că Iisus Hristos
este Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat pentru mântuirea noastră a si fost învins satana, luându-i-se
puterea asupra acelei părŃi a neamului omenesc care a crezut si s-a botezat. De aceea, când unui om i se
răpeste credinŃa în Hristos, el devine din nou o slugă docilă a forŃelor demonice. Si A. Martînov, după
cum se vede, râvneste tocmai acest lucru.
Odată mi s-a adresat un tânăr, B., care a avut de suferit după frecventarea sedinŃelor lui RuŃko,
sedinŃe prin care a dorit să-si refacă vederea. Ochii însă nu i s-au vindecat, în schimb s-a ales cu următorul
„dar”: la anumite ore de zi si noapte, independent de voinŃa sa, începea să facă niste miscări involuntare
cu braŃele, picioarele si întreg corpul, asemănătoare cu loviturile de kung-fu, pe deasupra mai având si
accese de tip epileptic. A trebuit să-l trimit pe sărmanul crestin să se purifice (adică să i se citească
rugăciuni de dezlegare de către un preot având harul să izgonească duhurile necurate).
Dar ce spun „tămăduitorii” însisi despre propria lor persoană? Să urmărim un interviu dat de Iuri
Tarasov – „Sunt vrăjitor în generaŃia a patra”. La întrebarea corespondentului: „Mi-am dat seama că
făceaŃi vrăji asupra unui bolnav de osteohondroză cu ajutorul câmpului dvs. biologic, terapiei manuale si
psihoterapiei. Toate acestea sunt pe larg cunoscute, îi stim bine pe unii reprezentanŃi ai medicinii
netradiŃionale - Djuna, Kaspirovski... Dvs. sunteŃi unul în trei ipostaze? În ce constă vrăjitoria?” Tarasov
răspunde: „Întrebarea dvs. conŃine răspunsul. De ce nu-mi zic senzitiv? Doar pentru că senzitivul stie să
facă aproximativ a zecea parte din ceea ce face orice vrăjitor de mâna a doua. Acelasi lucru se poate spune
si despre hipnotizori, fitoterapeuŃi, psihoterapeuŃi... Fiecare din aceste domenii nu este decât vârful
aisbergului”.
E spus extrem de sincer – „vârful aisbergului” - a cărui bază se află în iad.
La întrebarea privind existenŃa magiei negre si albe Tarasov a răspuns: „...la ultimul congres din
Spania la magia neagră si cea albă s-au mai adăugat două culori - rosu si verde. Dar de ce oamenii să
cunoască aceste lucruri? Sunt, cum s-ar spune, culorile noastre de lucru, de uz pur profesional...
«Cunoasterea» este neutră prin ea însăsi... Problema e cine o posedă”.
Cu alte cuvinte, „cunoasterea” (adică, după Tarasov, capacitatea de a influenŃa magic lumea
înconjurătoare), are una si aceeasi sursă atât în magia neagră, cât si în cea albă. Dar în ce sens (în bine sau
rău) îsi va aplica vrăjitorul forŃa pe care o posedă, nu depinde decât de dorinŃa lui. Or, e lucru stiut că nu
se poate pricinui rău cu Duhul Sfânt. Un om fără prihană, înzestrat cu putere dumnezeiască, pur si simplu
nu poate face nici un rău. Căci el nu împlineste decât voinŃa lui Dumnezeu, care de la origine a fost
îndreptată către mântuirea omenirii.
Iată însă că „unele forŃe cosmice”, adică demonii, îl ajută cu plăcere pe omul care li s-a vândut. Iată
ce citim în Nomocanon (cod de legi si hotărâri ale SfinŃilor Apostoli si Sinoadelor Ecumenice): „Magii -
acei care îi cheamă si pe demonii binefăcători, ca să facă si spre bine unele lucruri, totuna cu toŃii sunt
niste ucigasi spurcaŃi si înselători după bunul lor plac”.
Tarasov nu este unic în opinia sa. Alt vrăjitor, un oarecare I., într-o discuŃie privată cu o cunostinŃă
de-a mea, ajungând să facă destăinuiri, a spus: „Aptitudinile senzitive nu sunt decât prima treaptă pe calea
ce duce spre magia neagră”.
Bioenergoterapeutul Kaspirovski, apărând la televiziune în data de 24 noiembrie 1989, după miezul
nopŃii, a citat propriu-zis extrase din cartea de magie neagră, referindu-se la ea ca la o sursă pe deplin
acceptabilă si pozitivă. Caracterul demonic al acŃiunilor lui Kaspirovski se manifestă chiar în timpul
sedinŃelor sale, lucru pe care îl demonstrează, de exemplu, datele doctorului în psihologie V. Lebedev.
Vom cita doar unele din ele: „Am examinat 2015 elevi de scoală, 93 % din ei sunt antrenaŃi în sedinŃele
40
lui Kaspirovski. În timpul sedinŃelor se remarcă ticuri obsedante, reacŃii isterice, fenomene de halucinaŃie
si alte tulburări psihice” - dovadă evidentă că sunt stăpâniŃi de duhul necurat. Miscări involuntare, Ńipete si
emoŃii, istericale independente de voinŃa omului - toate acestea reprezintă semne vădite de demonizare.
42% cad în somn hipnotic. După sedinŃe, la un număr de 7% s-au constatat diferite forme de dezadaptare
psihică. S-a conturat clar tendinŃa cresterii sugestibilităŃii si reacŃiei isterice. La elevii scolii medii nr. 49
din Taskent s-a dezvoltat, în timpul sedinŃelor, o reacŃie isterică în grup, care a durat timp de două
săptămâni si a dezorganizat activitatea scolii. În urma sedinŃelor televizate, unii copii se prăbuseau în stare
de catalepsie doar văzând imaginea lui Kaspirovski. Ceea ce înseamnă că li s-a distrus mecanismul de
protecŃie psihologică si ei au devenit mai sugestibili, usor influenŃabili de comportamentul criminal al
adulŃilor si adolescenŃilor. Mai mult decât atât, după sedinŃe a fost nevoie ca mulŃi copii să fie spitalizaŃi
cu diferite tulburări neuro-psihice”. V. Lebedev a cercetat 6228 de scrisori ale unor persoane care au
vizionat sedinŃele unui senzitiv practicant al magiei negre, rezultatele fiind că „63% au sesizat o agravare
acută a bolilor. InvestigaŃiile ulterioare au arătat că la 13-14 din 15 bolnavi, aparent însănătosiŃi după
sedinŃe, afecŃiunile li s-au agravat. În afară de aceasta, la un număr de bolnavi agravările au apărut imediat
după sedinŃe. Vorbind despre calităŃile morale ale acestui senzitiv, e suficient să cităm telegrama Lesei
Iursova trimisă Procurorului general al U.R.S.S.: „Kaspirovski, în scopuri de reclamă, m-a antrenat într-o
operaŃie chirurgicală fără anestezie, difuzată la televiziune fără stirea mea. În timpul operaŃiei am suportat
o durere atroce, fapt care ulterior mi-a înrăutăŃit si mai mult starea sănătăŃii. Kaspirovski difuzează un
film de reclamă, montat în variantă convenabilă lui, prezentându-mă dezgolită; în presă mi-a lezat
demnitatea... Pe motivul că acum mă aflu la spital si de 18 luni nu mai am mijloace de existenŃă, rog să
mă ajutaŃi să fac formele de trimitere în judecată a lui Kaspirovski”.
Asadar, unii senzitivi, profitând de dorinŃa oamenilor de a se însănătosi cu orice preŃ, adesea îi aduc
la o stare si mai gravă, conducându-i la demonizare si la pierderea sufletelor.
Dar există, aŃi putea reprosa dvs., si magi-senzitivi albi, care si la biserică merg, si pe oameni îi
tratează, chipurile, cu puterea lui Dumnezeu. Se vede însă că puterea nu e de la Dumnezeu. Adesea, fără
să bănuiască, ei se află în stăpânirea forŃelor demonice care, dându-le aparenŃa succesului, dezlănŃuie în ei
o tot mai mare înfumurare si orgolii, nimicindu-le sufletele, făcându-i unelte docile în mâinile lor.
Pe unii credinciosi îi interesează: dacă senzitivii sunt în legătură cu forŃele demonice, de ce atunci ei
însisi frecventează uneori biserica, îndemnându-i pe oamenii nebotezaŃi să se boteze, iar alteori chiar si să
se împărtăsească cu Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă?
Da, e adevărat. Senzitivii merg uneori ei însisi la biserică, si pe alŃii îi îndeamnă s-o facă pentru a se
alimenta, cum le place să se exprime, „cu energii luminoase”. MulŃi credinciosi au avut ocazia să observe
cum senzitivii stau îndelung în faŃa icoanelor, cu mâinile răschirate si căscând larg ochii, străduindu-se să
se alimenteze cu energia pe care o emană icoana. După expresia lui Pavel Florenski, „icoana reprezintă
fereastra către altă lume”. Mi-as permite să adaug că o icoană înaintea căreia sunt înălŃate rugăciuni - este
o fereastră larg deschisă către altă lume. Căci apropiindu-se de o asemenea icoană, mai cu seamă făcătoare
de minuni, simŃim realmente prezenŃa celui care este înfăŃisat pe ea. Privind chipul, ne înălŃăm cu tot
sufletul către prototip, si rugăciunea noastră se înalŃă către tronul Celui de Sus pe drumul străbătut de
rugăciunile a mii de alŃi credinciosi. Noi primim răspuns - rugăciunea noastră este auzită si se împlineste.
Ei stau în faŃa icoanei străduindu-se să absoarbă energia concentrată în preajmă datorită rugii
statornice în faŃa ei a mii de crestini12. Icoana nu va avea de pierdut din această cauză si nici rugăciunii
credinciosilor nu-i va dăuna. GândiŃi-vă, însă, cât de smintit trebuie să fii ca, fiind poftit la „ospăŃul
nupŃial” (simbolul Tainei Sfintei Împărtăsanii, comunicării prin rugăciune cu Dumnezeu), să te târăsti pe
sub masă, strângând de pe jos fărâmiturile scăpate de oaspeŃi si să nu fii în stare să-Ńi ridici capul pentru a
te bucura de măreŃia sărbătorii.13
O altă parte, mai puŃin numeroasă, de senzitivi merge personal la biserică pentru a se împărtăsi,
îndemnând si pe alŃii s-o facă. Acestia sunt senzitivii începători - cei care nu au ajuns deocamdată să
pătrundă în abisurile satanice si se află în etapa autoamăgirii de a fi alesii lui Dumnezeu. De astă dată ei se
împărtăsesc, ca în primul caz, pentru alimentare suplimentară nemijlocită cu energie pozitivă. Acest act
12 Numai că harul dumnezeiesc nu se poate fura. Energia de care se umplu senzitivii nu este a icoanelor, ci a diavolului, căruia
si-au deschis sufletele când au primit învăŃăturile străine Bisericii (n. red.)
13
Si cu atât mai grav este când, în loc să strângi firimiturile, te duci si mănânci din gunoaie. Tocmai asta fac, fără să îsi dea
seama, senzitivii (n. red.)
41
întăreste convingerea că ei ar avea legătură cu Dumnezeu si că sunt pe calea cea dreaptă. De obicei, ei
niciodată nu se spovedesc; îsi aleg acele biserici în care se fac spovedanii comune14 (adică în care e
suficient, nemărturisind nimic, să-si plece capul sub patrafir si, cu sentimentul datoriei împlinite, să se
apropie de Sfântul Potir)15.
14 Astfel de spovedanii nu sunt normale. Sfântul Ioan din Kronstadt făcea spovedanii comune având o binecuvântare specială
din partea ierarhiei datorită harismelor pe care le primise de la Dumnezeu. AnumiŃi preoŃi însă fac spovedanii colective călcând
rânduielile bisericesti, imaginându-si că sunt harismatici, dar de fapt sunt înselaŃi de diavolul care nu vrea ca oamenii să
primească dezlegare de păcate prin spovedanie. Si vrea să îi Ńină departe atât de sfaturile directe ale duhovnicului cât si de
canonul pe care l-ar putea primi de la acesta (n. red.).
15 Numai că o astfel de împărtăsanie, furată, nu aduce folos duhovnicesc. Este spre osândă. Pentru că pe Dumnezeu nu Îl poate
însela nimeni… (n. red.)
42
Cât de departe sunt ei de Hristos, de calea Sa, a răstignirii, smereniei, răbdării, blândeŃii! În acest
sens primirea Sfintelor Taine încă nu înseamnă o garanŃie a mântuirii. Totul depinde de profunzimea
pocăinŃei si de acel simŃământ cu care vă apropiaŃi de Sfântul Potir.
Apostolul Pavel spune: De câte ori veŃi mânca această pâine si veŃi bea acest pahar, moartea
Domnului vestiŃi până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta si va bea paharul Domnului
cu nevrednicie, va fi vinovat faŃă de trupul si sângele Domnului. (...) Căci cel ce mănâncă si bea cu
nevrednicie, osândă îsi mănâncă si bea, nesocotind trupul Domnului (I Cor. 11-26, 27, 29). Din practica
duhovnicească se cunoaste că mulŃi oameni căzuŃi în rătăcire (oameni cuprinsi de înfumurare, orgoliu) se
împărtăsesc deseori, aceasta însă nu-i va mântui.
Să subliniem încă o dată că, măsura mântuirii pe care o dă Taina Împărtăsaniei, puterea harului
căpătată prin această Taină depind de sinceritatea sufletească, de sentimentul de pocăinŃă al constiinŃei
propriei nevrednicii, de dorinŃa de viaŃă vesnică si de iubirea de Hristos cu care omul se apropie de
Sfântul Potir.
Senzitivii nu au astfel de sentimente. Ei nu au nevoie de Hristos Mântuitorul, nu au nevoie ca ViaŃa
Lui să devină viaŃa lor, ei au nevoie de energie.
Din cele spuse mai sus, vedem că, adesea demonul este acela care îi îndeamnă pe senzitivi să vină în
sfântul lăcas pentru a-l pângări, ceea ce îi produce o mare satisfacŃie. Nefiind în stare el însusi să se
apropie de Sfintele Taine si de icoane, îi trimite la biserică pe oamenii care i s-au vândut si, pentru
acŃiunile lor profanatoare (săvârsite fie si în mod inconstient) îi dăruieste cu o nouă porŃie de energie
demonică si le amplifică aptitudinile senzitive.
Uneori ni se pune întrebarea: de ce senzitivii îi trimit pe oameni să se boteze, iar cu cei nebotezaŃi
refuză, în unele cazuri, să lucreze?
Trebuie remarcat însă faptul că numai senzitivii neavansaŃi îsi trimit „pacienŃii” să se boteze.
CeilalŃi, alde Kaspirovski, nici ei însisi nu sunt botezaŃi si nici nu întreabă pe nimeni de botez.
Dimpotrivă, în timpul sedinŃelor lor, ei cer să se scoată de pe corp, mai ales de pe piept, toate obiectele de
metal, adică crucea.
În Ńara noastră se bucură de o largă popularitate asa-numitele secŃii de autoreglare, unde, după
afirmaŃiile liderilor lor, omul poate învăŃa să se autodirijeze, să-si pună în ordine psihicul, să-si întreŃină în
condiŃii superioare sănătatea. Si mulŃi oameni se înscriu în aceste secŃii, dorind să realizeze cele promise.
Ce se întâmplă însă, de fapt, acolo?
Să examinăm, de exemplu, grupele de autoreglare de la Sankt-Petersburg aflate sub conducerea
generală a lui Antonov. Din mărturisirile unor fosti discipoli de-ai săi si a unor oameni care au condus
grupe similare, dar ulterior s-au căit si au renunŃat la aceste cursuri, s-a constatat că metodica respectivă
de autoreglare cuprinde o serie de etape.
În prima etapă oamenii învaŃă să-si domine trupul, emoŃiile, practicând exerciŃii fizice si psihice
speciale bazate pe yoga.
În a doua etapă ei se ocupă de subŃierea simŃurilor, a emoŃiilor, încearcă să-si adapteze psihicul
pentru sfera extra-corporală, invizibilă, potrivit afirmaŃiilor lor, aflată în astral.
În cea de-a treia etapă, cu ajutorul învăŃătorului intră în contact cu oarecare „forŃe cosmice” si, prin
intermediul acestora, primesc acele capacităŃi extrasenzoriale despre care am vorbit mai sus. După
aceasta, discipolul îsi părăseste învăŃătorul si organizează o grupă proprie, fiind ajutat si îndrumat de forŃe
din cealaltă lume.
Din cele expuse mai sus, se vede că, pregătindu-si corpul la prima etapă, ucenicii îsi subŃiază
psihicul si simŃurile si devin capabili de a contacta demonii în a doua etapă, iar în a treia, cu ajutorul
învăŃătorului lor, intră în contact direct cu duhurile decăzute, de unde ulterior capătă forŃe si capacităŃi de
a face asa-numitele „minuni”.
În etapele a patra si a cincea acesti nefericiŃi încearcă să-si însusească deprinderi de a trăi în cealaltă
lume, de a se contopi cu lumea demonilor, ca după moarte să se simtă bine, ajungând în mediul deja
familiar lor. O trudă inutilă. Nimeni nu va putea scăpa de judecata lui Dumnezeu. Căci, după cum se
spune în Evanghelie, trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăŃia Lui toate smintelile
si pe cei ce fac fărădelegea, si-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea si scrâsnirea
dinŃilor (Mt. 13, 41-42). Cât priveste speranŃa că-i va ajuta diavolul, în acest sens avem cuvântul adevărat
43
al Apocalipsei: ...si diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc si de pucioasă, unde este si
fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiŃi acolo, zi si noapte, în vecii vecilor (Apoc. 20, 10).
Revenind la discuŃia despre secŃiile de autoreglare, vedem că aici strălucitoarea momeală de
sănătate, de dominare a forŃelor propriului organism ascunde în spatele ei un sinistru cârlig - contactul si
comunicarea cu forŃele demonice. De remarcat însă că în primele două etape nimeni nu îi spune
ucenicului adevăratul scop final al instruirii (pentru a nu-l speria). Abia pe măsura transformării elevului,
potrivit cu interesul satanei, i se deschid noi si noi obiective. Transformarea se realizează însă în modul
următor. În procesul instruirii, învăŃătorul încearcă să implanteze în sufletul discipolului o parte din
propriul „Eu”, să canalizeze dezvoltarea lui potrivit unui plan dinainte întocmit. Omul este modelat pentru
o anumită undă, i se organizează un mod special de viaŃă, în care predomină exerciŃiile, meditaŃia; si dacă
cineva ar încerca mai târziu să revină la credinŃa crestină si să frecventeze biserica, i-ar fi foarte greu să-si
organizeze viaŃa după învăŃătura lui Hristos, căci ar trebui să se lepede de toate, să pună o nouă temelie
crestină, deoarece o transformare pozitivă în acest sens este aproape imposibilă: orientarea spirituală a
celui convertit de satana este diametral opusă. Oamenii care exersează într-o astfel de secŃie pot merge la
biserică, însă ei vor căuta acolo energii luminoase, si nu pe Hristos; privind la icoane, vor vedea în ele o
sursă de alimentare energetică, si nu pe Dumnezeu. În felul acesta se împlinesc, referitor la ei, cuvintele
lui Hristos: Au orbit ochii lor si a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii si să nu înŃeleagă cu inima si
ca nu cumva să se întoarcă si Eu să-i vindec (Ioan 12, 40).
În Bulgaria, si departe de hotarele ei, sunt cunoscute capacităŃile fenomenale ale bătrânei Vanga - o
prezicătoare oarbă în vârstă de peste 80 de ani. Oameni de diferite vârste si formaŃii o vizitează
necontenit, pentru a-si afla viitorul, soarta si, absolut toŃi pleacă de la ea profund impresionaŃi de profeŃiile
vrăjitoarei.
Căror forŃe le datorează ea capacitatea de a prezice? Care este sursa clarviziunii ei?
44
Mai întâi să ascultăm ce spune ea însăsi despre darul ei. La întrebarea nepoatei sale, filologul
Krasimira Stoianova: „Ai cumva senzaŃia că darul tău este programat de niste forŃe superioare?”
Vanga a răspuns: „Da”. „Cum le percepi?” „De cele mai multe ori aud un glas.” „I-ai văzut?” „Da.
Niste siluete transparente asemănătoare reflectării omului în apă.” „La dorinŃa cui, a lor ori a ta, se
realizează contactul?” „De obicei, la dorinŃa lor, desi pot să-i chem si eu.”
Mai jos vom cita mărturisirea interesantă a nepoatei bătrânei Vanga despre sursele inspiraŃiei
clarvăzătoarei sale mătusi. „Aveam 16 ani, când odată, în casa noastră din Petrici, Vanga mi-a vorbit...
numai că nu era vocea ei. Aveam impresia că altcineva, nu ea, vorbeste cu gura ei. Cuvintele, pe care leam
auzit nu aveau nimic comun cu ce vorbiserăm până atunci, ca si cum o persoană necunoscută s-a
amestecat în discuŃia noastră. Am auzit spunându-mi-se: «Iată, noi te vedem»... apoi a urmat o descriere
amănunŃită a ceea ce făcusem în ziua aceea până la acest moment. Încremenisem pur si simplu de groază.
Nu eram decât amândouă în casă. După o mică pauză Vanga a răsuflat usurată si mi-a spus: «Of, m-au
lăsat în pace»... si imediat a revenit la discuŃia noastră anterioară. Am întrebat-o, de ce, dintr-o dată, a
început să-mi descrie ziua, dar mi-a răspuns că ea n-a vorbit nimic, ci repeta doar ce auzea. Linistindu-se
puŃin, a continuat: «Of, acestea sunt niste puteri mici, care se găsesc mereu alături. Dar sunt si altele mai
mari, ce le conduc pe acestea. Când se hotărăsc să vorbească cu buzele mele, mi se face rău, si după asta
toată ziua nu-mi pot veni în fire»”.
Dar iată ce spun rudele bătrânei Vanga despre localitatea în care locuieste prezicătoarea: „Vanga nu
părăsea cu anii acest loc. Nu pot înŃelege ce o reŃine aici. Dar ea stie si iubeste aceste locuri! În ce mă
priveste, totul mă deprimă aici”. Ceva asemănător vorbesc si alte persoane. Vanga însă susŃine că „numai
aici” aude glasurile care au iniŃiat-o în multe lucruri. Chipurile, tocmai în locul unde stă casa ei se află
centrul care leagă sanctuarele sacre vechi situate în împrejurimi. Dimitri, fiul surorii Vangăi, Liubov,
evocă o credinŃă veche de prin partea locului. „Oamenii bătrâni povestesc că aici este îngropată statuia
unui cavaler de dimensiuni naturale, bănuind că este statuia Sfântului Constantin. Ea ar fi fost îngropată în
pământ când au venit turcii. Dar mi se pare că ar fi putut fi statuia zeului tracilor, Hors, deoarece tocmai
în această regiune au fost descoperite plăci de marmură cu chipul acestui zeu... Primele revelaŃii ale
mătusii mele sunt legate de un călăreŃ cu care ea ar fi stat de vorbă la fântână. După aceea, călăreŃul si-a
mai făcut o dată apariŃia, comunicându-i că începe războiul. I-a mai spus, de asemenea, că va fi profetă si
că va prevesti despre „vii si morŃi”. Profesorul Y. Lozanov, care se ocupă de fenomenul Vangăi, scrie:
„Din anul 1964 colectivul aflat sub conducerea mea a chestionat zeci de mii de vizitatori. Ne-am propus
să stabilim, cu ajutorul statisticii, în ce măsură se împlinesc previziunile ei peste cinci, zece, cincisprezece
ani”. Potrivit datelor lui Lozanov, aproximativ 70% din profeŃii se împlinesc.
Asadar, din cele expuse mai sus rezultă că toate mesajele profetice sunt dictate Vangăi de niste
anumite „forŃe” care, fie că ele însele o vizitează, fie că vin la chemarea ei. Din spusele ei reiese că există
niste „puteri mici”, a căror prezenŃă o resimte permanent. Periodic profeta este vizitată si de „puteri mai
mari”, după care ea se simte „rău”. Vanga vede aceste „forŃe” în chip de stafii, vedenii ceŃoase. Cel mai
bine aude glasurile în casa sa, în locul în care, după cum susŃine, se află „centrul care leagă templele sacre
vechi situate în împrejurimi”. După părerea nepotului vrăjitoarei, aici s-a aflat capistea zeului păgân Hors,
a cărui statuie este îngropată în acest loc. Sederea în această regiune asupra tuturor celorlalŃi oameni
„acŃionează deprimant”.
De pe poziŃii ortodoxe, fenomenul Vangăi poate fi explicat în felul următor. Încă pe când avea
vederea bună, de câteva ori i s-a arătat un demon în chip de călăreŃ, intrând în contact cu ea. Fata a
acceptat cu plăcere această legătură, apropiindu-se curioasă de fenomenul nou, misterios pentru ea. După
aceea, fiind smulsă si rostogolită pe câmp de o furtună enigmatică, a orbit si i-a apărut capacitatea de a
prezice. Vrăjitoarea oarbă este mereu înconjurată de demoni, adunaŃi pe locul vechiului templu păgân,
unde li se aduceau jertfe. Periodic îsi fac apariŃia aici stăpânitorii demonilor, după cum spune
prezicătoarea „mai marii peste puterile mici”, intră în ea si încep a prezice. După aceea, i se face rău.
Concentrarea excesivă a forŃelor răului în aceste locuri acŃionează deprimant asupra celor care vin
încoace, lucru pe care îl si mărturisesc. Aceasta se explică prin înfiorarea firească a sufletului atunci când
vine în atingere cu forŃele răului.
Faptul că, potrivit cercetătorilor, se împlinesc numai 70% din prezicerile bătrânei oarbe, confirmă
justeŃea cu care am apreciat fenomenul Vanga. Este evident caracterul demonic al prevestirilor ei, căci
45
proorocirea dumnezeiască nu poate să nu se împlinească, iar demonii, asa cum am arătat mai sus, nu pot
decât să calculeze si să încerce să ghicească anumite probabilităŃi. Aceasta e cauza erorilor.
Revenind la problema forŃelor cu care se fac tămăduirile bolilor, să examinăm încă un gen de
tămăduire - prin harul dumnezeiesc, care, ca si clarviziunea, se dă omului cu inimă neprihănită, devotat
până la capăt lui Hristos, de cele mai multe ori ascet sau pustnic, cum sunt Sfântul mare mucenic si
tămăduitor Pantelimon, SfinŃii Cozma si Damian, Sfântul mucenic Ciprian, Sfântul Ioan din Kronstadt si
mulŃi alŃii. CercetaŃi vieŃile lor mai întâi. Ei tămăduiau mai întâi sufletul, abia după aceea trupul. Căci
sufletul este vesnic, mult mai preŃios decât trupul trecător. Oamenilor vindecaŃi li se schimba întreaga
viaŃă, li se întărea credinŃa, sufletul li se curăŃa de patimi. Dacă vom cerceta tămăduirile săvârsite cu
puterea lui Dumnezeu, vom vedea că sfinŃii lucrau prin harul Sfântului Duh, si nu cu câmpul biologic, nu
cu donarea propriei energii. Astfel, mai întâi se înlăturau cauzele mortale ale bolii, dacă acestea existau. În
Evanghelia după Matei (Mt. 9, 5), în cazul vindecării de către Domnul nostru Iisus Hristos a unui
slăbănog, vedem că la început El i-a spus: Iertate sunt păcatele tale, si abia după aceea: Scoală-te si
umblă!
De asemenea, din Evanghelie aflăm cum mulŃi oameni se vindecau atingându-se cu credinŃă si cu
pocăinŃă de vesmintele lui Hristos (cf. Luca 8, 44). În Faptele Apostolilor citim despre ucenicii lui
Hristos: Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite. Astfel peste cei bolnavi se
puneau stergare sau sorŃuri purtate de Pavel si bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din
ei (Fapte 19, 11-12). Adică Domnul, proslăvindu-i pe cuviosii Săi, chiar prin vesmintele lor făcea minuni.
În acest sens pot fi evocate o mulŃime de cazuri de vindecare ale bolnavilor prin atingerea de
moastele sau chiar odăjdiile sfinŃilor. Mă voi referi doar la un singur caz din practica mea. După o slujbă
oficiată de mine, am pus pe mâna bolnavei paralizate V. o mănusă care a aparŃinut Sfântului Ioan din
Kronstadt. Imediat după aceea bolnava a început să miste din degetele mâinii paralizate si curând a putut
să si meargă. Medicii care o tratau au rămas adânc impresionaŃi de o însănătosire atât de rapidă.
Or, sfinŃii îi vindecau pe cei mai mulŃi dintre bolnavi nemijlocit prin rugăciune, adică însănătosirea
o săvârsea Domnul prin Duhul Sfânt datorită rugăciunii sfântului. Bunăoară, în Patericul de la Pecerska
citim despre preacuviosul Agapit, care tămăduia pe toŃi bolnavii prin rugăciunea sa si niciodată nu lua
nimic de la nimeni pentru însănătosire, căci spunea el, nu tămăduia cu puterea sa, ci cu a lui Hristos.
Revenind la timpurile noastre, să evocăm numele Sfântului Ioan din Kronstadt. Există o mulŃime de cărŃi
în care sunt atestate mii de cazuri de tămăduiri săvârsite, uneori chiar la depărtare considerabilă de
bolnavi, prin rugăciunile acestui mare sfânt.
Acum să încercăm să înŃelegem de ce oamenilor li se dau boli si dureri. Si cum trebuie să-si trateze
bolile un crestin. Mai întâi să dăm cuvântul SfinŃilor PărinŃi ai Bisericii. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură
de Aur în cuvântul său „Despre cei care tămăduiesc bolile prin vrăji”: „Când vei fi cuprins de o suferinŃă
cumplită, mulŃi vor încerca să te înduplece să te duci la vrăjitori sau magi, tu însă, nădăjduind în
Dumnezeu, rabdă, stiind că aceste chinuri îŃi aduc cunună si te izbăvesc de chinuri viitoare dacă vei răbda
boala, mulŃumind lui Dumnezeu. Dacă suntem crestini, să ne supunem lui Hristos si să nu mergem la
vrăjmasii Domnului - magi, vrăjitori (adică senzitivi), căci ei sunt vrăjmasii lui Dumnezeu. Mai bine să
murim, decât să mergem la vrăjmasii lui Dumnezeu. Ce folos ai dacă îŃi vindeci trupul, iar sufletul Ńi-l
pierzi? Ce vei câstiga, dacă aici vei găsi o mică alinare, iar acolo vei fi trimis cu demonii la chin si în
focul vesnic? Iată ce se spune în Biblie (cf. IV Regi 1, 1-12): S-a îmbolnăvit regele Iohozia si, necrezând
în ajutorul lui Dumnezeu, a trimis soli la magi. Dumnezeu îl pedepsise cu o boală pentru a-si aduce
aminte de păcatele sale. Pe când el, uitând de Dumnezeu, a trimis soli la idolul Baal si la preoŃii lui, ca să
afle dacă va trăi. Vai tu, înrăitule, vai minte nesăbuită! Să-L lasi pe Dumnezeu si să trimiŃi după vrăjitori
să-i întrebi de viaŃă! Proorocul Ilie a întâmpinat slugile lui Iohozia si le-a spus: «MergeŃi si spuneŃi regelui
vostru că, de vreme ce L-a părăsit pe Dumnezeu si legea Lui si a trimis soli la demoni să-i întrebe dacă va
mai trăi, asa îi răspunde Domnul: va trebui să moară înainte de vreme, pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu
si vrea să-si cunoască viaŃa de la slugile diavolului». Astfel, fraŃilor, cei care se adresează magilor (adică
senzitivilor - n.a.) mor înainte de vreme”.
SfinŃii Apostoli au blestemat magia, SfinŃii PărinŃi, la sinoade, au respins-o si ei, pentru mulŃi ani iau
afurisit pe cei care au umblat la vrăjitori, si i-au supus la epitimii grele pentru a se curăŃi de păcat.
46
„FugiŃi, iubiŃii mei fraŃi, de vrăjitoria cea blestemată, căci murind la timpul sorocit, veŃi fi lăsaŃi
pradă chinului vesnic.
Tu zici că te chinuie rău boala ta grea. Dar tu încă n-ai suferit dureri ca fericitul Iov; el si-a pierdut
turmele si boii si toată averea, si nici pierzându-si toŃi copiii, nu L-a hulit pe Dumnezeu. Dar a spus mult
răbdător: „Domnul a dat, Domnul a luat”. Si a zăcut în suferinŃă cumplită sapte ani, si n-a încercat să se
vindece prin vrăjitorie, ci zicea: „Mai bine mor, decât să Îl hulesc pe Dumnezeu”. La fel si Lazăr, flămând
si bolnav, toŃi anii cât a fost bolnav a zăcut la poarta casei bogatului, uitat si batjocorit, asa a murit, dar n-a
chemat vracii.
Ei au răbdat suferinŃe atât de mari, iar noi, e suficient să ne îmbolnăvim un pic, că de îndată aducem
în casa noastră pe vraci si vrăjitori. O, fraŃilor, asa cum aurul în foc se încearcă, la fel si omul prin
suferinŃă se curăŃă de păcate. Să ne amintim, fraŃilor, de apostoli, de prooroci, de mucenici, care au luat
asupra lor chinuri grele. Cei care rabdă nevoi si suferinŃe grele în viaŃa aceasta vor fi răsplătiŃi cu
prisosinŃă în ÎmpărăŃia Cerească.
Gândeste-te, omule, că vrăjitorii nu te vor izbăvi de suferinŃe, ci doar vei comite un mare si greu
păcat. Dacă te duci la demoni, părăsindu-L pe Domnul, cum vei primi mila Lui si cum vei apela la El în
rugăciuni? De ce să-Ńi prăpădesti sufletul, si ce vei răspunde lui Dumnezeu dacă, din pricina unei mici
suferinŃe, lăsându-L pe Dumnezeu, mergi la vrăjitori? Cum vei sta în biserică, cum vei primi Sfânta
Împărtăsanie, cum vei asculta povăŃuirile? O, omule, dacă vei răbda cu recunostinŃă suferinŃa sau alte
nenorociri, vei fi încununat cu mucenicii în ziua cea mare, căci ei au răbdat chinuri, iar tu rabdă cu
recunostinŃă suferinŃele si nevoile”. Prin urmare, din toate cele expuse mai sus pot fi trase următoarele
concluzii: Dumnezeu îngăduie ca oamenii să fie supusi la suferinŃe si dureri:
1) pentru păcate, spre a si le ispăsi, a-si schimba modul vicios de viaŃă, spre înŃelegerea acestei
imoralităŃi si a faptului că viaŃa pământească nu este decât o scurtă clipă, dincolo de care se află vesnicia,
si cum va fi ea pentru tine, depinde de viaŃa ta de aici;
2) deseori pentru păcatele părinŃilor suferă copiii (pentru ca durerea să le răstoarne viaŃa lor
bezmetică, să-i facă să cadă pe gânduri si să se schimbe). În asemenea cazuri, oricât de crudă ar părea
această pedeapsă omului contemporan secularizat (adică indiferent faŃă de religie), educat în spiritul
umanismului (spirit care venerează trupul, punând mai presus de toate trebuinŃele si dorinŃele sale), totusi
sunt pline de adevăr cuvintele: suferinŃa este necesară acestor oameni pentru mântuirea sufletului! Căci
Domnul Se îngrijeste înainte de toate de mântuirea sufletului vesnic al omului, iar pentru aceasta omul
trebuie să devină o fiinŃă nouă, asa cum l-a conceput Dumnezeu, si în acest scop el trebuie să se schimbe,
să se cureŃe de patimi si vicii. Dumnezeu si poruncile lui Hristos trebuie să fie pe primul plan al vieŃii, si
nu sănătatea temporară, trecătoare, bunăstarea, abundenŃa de hrană si îmbrăcăminte. Toate acestea
reprezintă acel viŃel de aur pentru care vechii iudei Îl schimbau pe Dumnezeul lor Preavesnic; iar crestinii
zilelor noastre Îl vând pentru acelasi viŃel de aur;
3) adesea pentru smerenia noastră si oprirea de la fapte nevrednice si păgubitoare.
4) deseori pentru ca datorită unei mici neplăceri să fim feriŃi de una mai mare. (Căci, dacă în situaŃia
respectivă am fi fost sănătosi si am fi acŃionat ca de obicei, ni s-ar fi întâmplat o mare nenorocire; asa însă,
abătându-ne datorită bolii de la cursul obisnuit al vieŃii, Domnul ne fereste de acea nenorocire).
Asadar, atitudinea crestină faŃă de boli constă:
1) în acceptarea cu smerenie a voinŃei lui Dumnezeu;
2) în înŃelegerea imoralităŃii si a păcatelor pentru care este îngăduită suferinŃa;
3) în pocăinŃă si schimbarea modului de viaŃă. Rugăciunea, postirea, milostenia si alte virtuŃi Îl
îmbunează pe Dumnezeu, si El ne trimite vindecarea de boli. Dacă cerem si ajutorul doctorilor, cerem
binecuvântarea Domnului pentru vindecare; si le cerem doctorilor să ne tămăduiască doar trupul, si nu
sufletul. Sufletul, în afară de Dumnezeu, nu îl încredinŃăm nimănui.
Iată cum scrie despre aceleasi lucruri Sfântul Ignatie Brianceaninov: „Cugetarea lumească consideră
suferinŃele drept o nenorocire, iar tămăduirea lor, mai cu seamă printr-o minune, drept o mare fericire,
îngrijindu-se prea puŃin dacă însănătosirea e îmbinată cu folos pentru suflet sau cu pagubă pentru el...
Scăpând ca prin minune de suferinŃă, mulŃi nu au Ńinut seama de binefacerea Domnului si de datoria lor de
a fi recunoscători pentru binefacere, ci si-au reluat viaŃa în păcat, întorcând darul lui Dumnezeu împotriva
lor, s-au înstrăinat de Dumnezeu, au pierdut mântuirea. Din această pricină tămăduirile minunate se
47
întâmplă rar, desi celui care trăieste cu trupul îi sunt plăcute si foarte dorite. CereŃi si nu primiŃi, pentru că
cereŃi rău, ca voi să risipiŃi în plăceri (Iac. 4, 3). ÎnŃelepciunea duhovnicească ne învaŃă că suferinŃele si
alte dureri pe care Dumnezeu le trimite omului, sunt trimise din mila deosebită a Domnului ca leacuri
tămăduitoare amare pentru bolnavi. Ele ajută mântuirii noastre, fericirii noastre vesnice, mult mai sigur
decât vindecările prin minuni”.
În afară de aceasta, multe boli, după cum am arătat în capitolul întâi, se datorează acŃiunii duhurilor
necurate. Mai ales că urmările acestor atacuri demonice se întâmplă să fie foarte asemănătoare cu bolile
firesti. Astfel, din istorisirea Evangheliei aflăm că o femeie gârbovă avea duh de neputinŃă (cf. Luca 13,
11). Ea nu era îndrăcită, însă boala îi provenea din acŃiunea duhului necurat. În asemenea cazuri orice artă
medicală este neputincioasă. Tocmai de aceea Sfântul Vasile cel Mare spune: „Asa cum nu trebuie să
ocolim cu totul iscusinŃa doctoricească, la fel nu e bine să ne punem toată nădejdea în ea”. Căci astfel de
boli se tămăduiesc numai cu puterea lui Dumnezeu, prin izgonirea duhului răutăŃii.
Răspuns la întrebarea dacă un crestin poate să se trateze la senzitivi, a căror natură am clasificat-o
ca fiind demonică, vom evoca un extras din Nomocanon: „...dacă cineva umblă la vrăjitori si ghiceste sau
se ocupă de astrologie, cei care îsi ghicesc la Ńigancă si care aduc vrăjitori pentru tămăduirea unui bolnav,
sau altceva, cinci ani să nu se împărtăsească potrivit canonului 24 al Sinodului de la Ancira. Iar canonul
61 al Sinodului Trulan pe acestia îi opreste pe 6 ani, iar pe preoŃi îi cateriseste”. De asemenea, pe 6 ani
sunt opriŃi cei care „de duh ispitiŃi, cred celor ce, de necuratul învăŃaŃi, prezic viitorul, care, atunci când au
dureri de cap sau alte boli aduc babele, cheamă pe vracii binefăcători în ajutor pentru vindecarea lor”.
E spus destul de clar. Rămâne doar de adăugat că crestinul care se tratează la un senzitiv sau
încearcă să afle de la el viitorul, Îl trădează pe Hristos. Căci pentru sănătatea promisă, pentru vindecarea
îndoielnică, pentru curiozitatea nesănătoasă de a afla viitorul, el intră în contact cu necuratul diavol.
Încheiere
Dacă un om plin de patimi, cu puŃină credinŃă, neexperimentat duhovniceste sau chiar nebotezat este
înzestrat cu un dar supranatural, acesta este primejdios pentru el. Pentru că acest dar îl poate conduce la
trufie, îngâmfare, înfumurare, adică la moarte spirituală.
După părerea Sfântului Ignatie Brianceaninov, „adevăraŃii cuviosi nu numai că nu doresc să fie
făcători de minuni, ci chiar si atunci când li se dă darul de a face minuni îl refuză. Ei nu vor acest lucru nu
numai în faŃa ochilor lumii, ci nici în propria constiinŃă, în adâncul inimii lor. Unul dintre sfinŃii părinŃi,
datorită neprihănirii lui, a căpătat prin harul dumnezeiesc darul de a prezice celor care veneau la el; el însă
ruga pe Dumnezeu, îndemnându-i si pe prietenii lui să se roage pentru acelasi lucru, pentru a i se lua acest
dar. Dacă unii dintre sfinŃi au primit darul, l-au primit pentru că asa trebuinŃa le cerea s-o facă sau datorită
simplităŃii lor; alŃii l-au primit la îndemnul Duhului dumnezeiesc, care lucra în ei, si deloc întâmplător,
fără pricină...”
De aceea nu vă grăbiŃi să vă bucuraŃi, dacă v-aŃi pomenit având o capacitate sau alta paranormală.
Nu vă repeziŃi mâncând pământul să vindecaŃi oameni, să le preziceŃi viitorul. Dacă aceste capacităŃi au si
apărut la dvs. nu vă pasionaŃi de ele, ci fiŃi treji, privegheaŃi, căci potrivnicul vostru, diavolul, umblă,
răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8). Orice acŃiune energetică supranaturală nu
rămâne neobservată în lumea duhurilor, ci atrage asupra autorului ei atenŃia duhurilor necurate, care din
acest moment încearcă în fel si chip să-l supună influenŃei lor.
Si pentru un om care nu are cunostinŃă de lumea duhurilor, plin de patimi si lipsit de acoperământul
credinŃei, postirii si rugăciunii, acest lucru e păgubitor. De aceea e mai bine să mergi pe calea cunoscută a
SfinŃilor PărinŃi, pe calea smereniei, a răbdării, iubirii, postirii, rugăciunii. Căci numai acela poate căpăta
darul capacităŃilor pline de duh pentru a le pune în slujba oamenilor, care va renunŃa de dragul lui Hristos
la sine, la puterile demonice, si Îl va căuta pe Hristos pe calea bisericească a pocăinŃei si rugăciunii. Îmi
dau seama că e puŃin probabil ca această carte îi va face pe senzitivi să-si părăsească îndeletnicirea lor si
să înceteze a urma această cale fatală care duce la pierzanie sigură. E prea mare ispita. „Tu esti ales, tu nu
esti ca toŃi, Ńie îŃi este încredinŃată misiunea de a ajuta si a salva omenirea suferindă. Mergi, trudeste,
aceasta e datoria ta supremă” - ne sopteste necuratul, măgulindu-ne orgoliul. Si uităm că strâmtă este
48
poarta si îngustă este calea care duce la viaŃă (Mt. 7, 14), că această cale este smerenia si crucea luptei cu
patimile. Calea pe care cei care merg nu asteaptă talente supranaturale si nici nu le voiesc, ci nu fac decât
să caute pe Dumnezeu si voia Lui.
49
50
IV.
Fenomenul OZN
- conform învăŃăturii ortodoxe -
1.
Introducere
În lumea noastră atee si materialistă pătrund tot mai evident si activ forŃele demonice, căutând să-l
ducă definitiv în rătăcire si să-l supună astfel influenŃei sale pe omul contemporan. Această lucrare
obscură se petrece după un scenariu întocmit si regizat dinainte.
Pentru a răpi omului credinŃa si nădejdea în Hristos, totul s-a făcut în mod metodic. Erau divinizate
însusi omul, progresul, stiinŃa. Ateii batjocoreau credinŃa, calificând-o drept o preocupare a celor ignoranŃi
si prosti.
O dată cu sfârsitul secolului XIX apare literatura stiinŃifico-fantastică sau de anticipaŃie, care
născoceste existenŃa altor civilizaŃii, superior dezvoltate si dă frâu liber fanteziei - cam cum ar fi ele,
căutând să coplesească cu asta minŃile oamenilor si, trebuie spus, nu fără rezultate. De remarcat că un
fantast în prima accepŃie a acestui cuvânt este însusi diavolul care si-a închipuit despre sine ceea ce nu
este. Adică fantezia este o născocire falsă si adesea primejdioasă a ceea ce nu există. Aceasta o
mărturiseste si Sfântul Nicodim Aghioritul în cartea sa „Războiul nevăzut”.
Majoritatea oamenilor zilelor noastre cred sincer în existenŃa unor civilizaŃii extraterestre, „fraŃi mai
mari de raŃiune”, caută să stabilească contactul cu ei si asteaptă ajutor de la ei. „Ei sunt înŃelepŃi, aproape
atotputernici, vor veni si ne vor ajuta neapărat” - visează omul secolului XX. De aceea recepŃionează cu
un interes si o atenŃie deosebită toate comunicările despre OZN si extraterestri.
Dar cum tratează aceste probleme Biserica crestină, cum sunt reflectate ele în cărŃile sfinte? Să ne
adresăm Sfintei Scripturi, Bibliei, acestei cărŃi inspirate de Dumnezeu, care cuprinde întreaga istorie a
creării lumii si a omenirii de către Dumnezeu si conŃine proorociri despre sfârsitul lor.
În „Facere” (cap. I, vers. 1) citim: La început a făcut Dumnezeu cerul si pământul, după aceea este
descrisă originea a toate câte fiinŃează potrivit cu zilele creării lor (aici e bine să stim că o zi pentru
Dumnezeu nu înseamnă cele 24 de ore pământesti, pe care ne-am obisnuit a le socoti o zi si o noapte, ci
absolut altă dimensiune a timpului, necunoscută nouă) si în ziua a sasea, ca o cunună a tuturor fiinŃelor,
este creat omul – „...si a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut...”
După aceasta procesul creării ca atare a fost încheiat si nu s-a creat nimic mai mult. Căci se spune mai
departe: Si a sfârsit Dumnezeu în ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a saptea S-a
odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut si le-a pus în rânduială (Facerea 2, 2-3).
Prin urmare, în Biblie se arată că la început a fost făcut „cerul” prin care SfinŃii PărinŃi (cum ar fi
Sfântul Vasile cel Mare, Teodorit, Ioan Damaschin s.a.) înŃeleg crearea lumii îngeresti invizibile, a
duhurilor imateriale, si abia după aceea a pământului, a lumii materiale - lumina si întinderea (adică cerul
în accepŃia noastră). De nici un fel de alte civilizaŃii nu se vorbeste. Există numai omul ca un
microcosmos (căci în el este concentrat atât universul material - corpul, cât si universul spiritual - spiritul,
sufletul) si lumea invizibilă a duhurilor îngeresti, alcătuită din îngerii luminii, sufletele celor morŃi si
duhurile necurate - demonii.
După cum vedem, în Biblie nu există nici o aluzie la existenŃa altor civilizaŃii extraterestre. Poate
însă existenŃa lor este atestată în alte surse scrise ale antichităŃii? Să încercăm, pe măsura posibilităŃilor, să
le cercetăm.
2.
51
Istoria provenienŃei OZN-urilor
OZN-urile erau cunoscute încă din antichitate. Astfel, în sanscrită (limba Indiei vechi, care a circulat
în jurul mileniului II î.e.n.) cuvântul „bhash”, care înseamnă „demon”, avea totodată sensul de „cel care
licăreste”, „lucitor”, adică, probabil, demonii deseori îsi făceau apariŃia sub formă de obiecte luminoase,
(în interpretare contemporană - OZN).
În vechiul manuscris sanscrit „Sanaranghana Sutadhara” citim următoarea descriere a OZN-urilor:
„Luându-si zborul, carul se prefăcea de îndată într-un mărgăritar pe cer”.
Cu ajutorul unor asemenea care „locuitorii pământului se pot ridica în văzduh, iar trăitorii cerului
coboară pe pământ”.
52
În eposul indian vechi „Mahabharata” putem citi chiar despre unele amănunte tehnice ale OZN:
„Masinile zburătoare aveau forma unei sfere si se miscau prin văzduh...”
În cronicile Chinei antice se scrie despre un împărat pe nume Huang-dy, care a cârmuit în sec.
XXVI î.e.n. în bazinul fluviului Huanhe. Potrivit legendei, Huang-dy si ajutorii săi au venit din cer,
„împăratul avea un car care, ca un dragon, putea să zboare prin văzduh, să devină greu sau usor; să stea pe
loc sau să se miste”.
Descrierea expediŃiilor lui Alexandru Macedon (marele cuceritor macedonean din secolul IV î.e.n.)
conŃine mărturii despre prezenŃa unor OZN-uri care însoŃeau ostirile. Astfel, în timpul trecerii armatelor
lui peste Tigru si Eufrat s-a făcut un înscris despre observarea unui obiect zburător, a unuia din acelea
cărora Aristotel le-a dat denumirea de „discuri zburătoare”.
În vremurile înfloririi crestinismului mărturiile despre fenomenele OZN dispar. Si doar o aluzie
disparată la existenŃa lor putem găsi într-o cronică a cnezatului de Vologda-Perm, aparŃinând sec. al XVIlea:
„În vara aceea a fost un semn mare: pe cer trei sori la răsărit, al patrulea pe cer la apus, iar în mijlocul
cerului un semn cât luna de mare, asemănător cu un arc, a stat de dimineaŃă până la amiază”. Unii autori
tratează acest pasaj drept un fenomen OZN din sec. XVI.
Mai târziu comunicări despre OZN-uri, de astă dată în mare număr, apar la mijlocul sec. XIX. În
anii celui de-al doilea război mondial apar numeroase mărturii despre o adevărată invazie a OZN-urilor
pe pământ. Să cercetăm doar unele din ele.
3.
Mărturii contemporane despre
fenomenul OZN
Într-un scurt memorandum adresat presedintelui T. Roosvelt în 26 februarie 1942, seful statului
major, generalul D. Marshall îi comunica despre o mare panică aeriană produsă în regiunea orasului Los
Angeles, în timpul căreia bateriile de apărare antiaeriană au tras aproximativ 1430 focuri de tun asupra a
15 Ńinte neidentificate care zburau asupra orasului.
În timpul cunoscutei lupte de la Kursk atât trupele sovietice cât si cele germane au fixat prezenŃa
unor OZN-uri. Si unii si alŃii bănuiau, de fapt, că ar fi o armă secretă a inamicului.
Ceva mai târziu, în februarie 1953, reprezentantul apărării antiaeriene a S.U.A. a declarat: „Avem o
mulŃime de comunicări despre farfurii zburătoare. Interpretăm acest lucru la modul cel mai serios,
deoarece am pierdut deja mulŃi oameni si avioane care încercau să atace OZN-urile”.
Într-adevăr, potrivit analizei datelor de care dispunem, contactul de aproape al oamenilor cu OZNuri
s-a soldat în numeroase cazuri, cu un rezultat tragic. Iată doar câteva exemple.
La 16 iunie 1948 pilotul Apraxin si-a ridicat în aer aparatul. Peste o jumătate de oră, la altitudinea
de 1.500 metri, el a observat „un obiect în formă de castravete”, urmând cu viteză descrescândă un curs
transversal. El arunca în urma sa fascicule de raze luminoase. De pe pământ se comunica pilotului că
obiectul este văzut si pe ecranul radarelor. Apraxin si-a îndreptat avionul în întâmpinarea obiectului. Când
distanŃa dintre aparate s-a redus la 10 Km, razele provenite de la obiect „s-au desfăsurat în evantai” si au
„străpuns” avionul, orbind pentru o clipă aviatorul. S-a dereglat partea electrică a pilotării aparatului si
acŃionării motorului. Planând, Apraxin a izbutit totusi să aterizeze, raportând după aceea în detaliu cele
întâmplate.
La 7 ianuarie 1948, la baza ForŃelor armate aeriene din apropierea orasului Fort Nox (S.U.A.)
comandantul echipei unui avion, căpitanul Mentela, încercând să se apropie de un OZN „pentru a-l vedea
mai bine”, a fost răpus de acesta, iar cadavrul său a fost găsit printre resturile avionului.
La 2 iulie 1956 două aparate „Starfire” din escadrila 27, înzestrate cu rachete, au fost trimise să
intercepteze un OZN în împrejurimile Atticii (S.U.A). „Farfuria zburătoare” a reacŃionat la apropiere
printr-un impuls de raze asupra primului aparat de interceptare. Avionul a izbucnit în flăcări, pilotul si
operatorul s-au parasutat.
53
4 iulie 1969, orasul Columbia, Anolayma. Ancesio Bermudes a semnalat cu o lanternă de buzunar
un obiect argintiu, ce survola la mică altitudine ferma lui. Aparatul a răspuns la semnal printr-un flash. La
6 iulie Bermudes, în stare gravă, a fost spitalizat la Bogota, unde a decedat contaminat de radiaŃii gamma.
Potrivit afirmaŃiilor cercetătorilor în domeniul OZN, oamenii care se nimeresc sub OZN-uri zburând
la mică altitudine, pot suferi arsuri, s-au întâmplat cazuri de orbire temporară, s-au înregistrat cazuri de
electrocutare a celor care s-au atins de carcasa vreunei „farfurii”. Aflarea pe locul aterizării unui OZN
provoacă schimbarea tensiunii arteriale, a compoziŃiei sângelui, se înregistrează modificări senzoriale
pronunŃate. După cum au recunoscut martori oculari, în momentul urmăririi de aproape a acestui
fenomen, ei au avut „un sentiment de groază si disconfort interior”.
4.
Contactele pământenilor
cu „extraterestrii”
Acum să trecem la cercetarea contactelor nemijlocite ale fiinŃelor din OZN-uri cu oamenii. Din
considerente de economie de spaŃiu să examinăm doar câteva cazuri mai caracteristice.
Iată istorisirea unui observator de OZN-uri care, la 6 iulie 1968, a luat contact cu fiinŃele din
aparatul enigmatic aflat în câmp, lângă satul Hustosârt, raionul Cimkent, din republica Kabardino-
Balkară.
„Pe la orele trei noaptea am văzut un meteorit căzând vertical, neobisnuit de strălucitor. După aceea,
strălucirea s-a redus si obiectul a aterizat lin dincolo de povârnisul dealului, nu departe de mine. La vreo
100-500 de metri a apărut un om. Mi se părea ori că arde, ori că străluceste... Atunci... am luat-o la fugă,
imediat am simŃit cum mi s-au imobilizat picioarele si braŃele, încât nici nu le mai puteam misca. M-a
năpădit o sudoare rece, groaza însă mi-a trecut curând si am resimŃit în corp o senzaŃie de usurare. Am
fost chemat să mă apropii. La adăpostul colinei, pe un teren drept se afla un aparat enorm în formă de
disc. M-a întâmpinat o fiinŃă aparent asemănătoare cu omul. Capul si palmele emanau o luminiscenŃă. Ei
«citeau» toate gândurile mele. Drept răspuns auzeam o voce în cea mai curată limbă rusă. Ei mi-au luat
braŃul stâng si au apropiat de el un aparat. În aceeasi clipă pe instrument a rămas o bucăŃică din pielea
mea. Iar pe braŃul meu - un triunghi rosu... «De unde sunteŃi?» - i-am întrebat. Răspunsul lor mi s-a
întipărit fragmentar. Mi s-a părut că-i aud spunând: dintr-o mare «Ńară» stelară populată, învecinată cu
galaxia noastră. Ei controlează planeta noastră. Multe îi deranjează aici si ... îi atrag”.
Asadar, să notăm principalele caracteristici ale acestei întâlniri:
1) sentimentul de frică si de groază al contactorului;
2) violenŃa din partea „extraterestrilor” asupra voinŃei si corpului său;
3) luarea stupidă a probei de piele (nefiind clar pentru ce, în ce scop);
4) răspunsul absurd, prost memorizabil la întrebarea: de unde si de ce au venit?
Acum să trecem la descrierea altui caz, care a avut loc în S.U.A., în Eflanda, la 3 decembrie 1967,
ora 3 si 50 de minute noaptea.
Un poliŃist local a văzut în drum un obiect cu lumini licărinde, care s-a ridicat în aer la apropierea
lui. El a raportat superiorului său despre „farfuria zburătoare” si a plecat acasă, cu o pronunŃată durere de
cap; îi vuiau urechile, iar sub urechea dreaptă avea o cicatrice. Mai târziu s-a constatat că noaptea a avut o
pauză de 10 minute, despre care nu-si amintea nimic; în stare de hipnoză
16, a mărturisit că se apucase să
urmărească un OZN care aterizase. OZN-auŃii l-au învăluit cu o lumină puternică, după care l-au luat la
bordul „navei” lor. „Umanoizii”, îmbrăcaŃi în haine de protecŃie cu emblemele prezentând un balaur cu
aripi, i-au spus poliŃistului că au sosit din galaxia vecină, că au baze pe teritoriul S.U.A., contactează
ocazional cu oamenii si „vor să-i intrige pe oameni”. I-au dat drumul poliŃistului, ordonându-i să nu
discute cu nimeni despre ceea ce s-a întâmplat noaptea trecută.
După cum vedem, în cazul acestui contact sunt prezente caracteristicile principale ale întâlnirii
descrise mai sus, adăugându-se în plus influenŃa prin hipnoză, adică violarea psihicului omului. Prezintă
interes următorul detaliu din aspectul vestimentar al „vizitatorilor din altă lume” - emblema cu imaginea
16 Astfel de mărturisiri nu au relevanŃă, hipnoza fiind un alt domeniu de graniŃă în care diavolul îsi bagă foarte usor coada (n.
red.).
54
balaurului cu aripi, simbolul cunoscut din vechime al satanei, ucigătorul de oameni si dusmanul lui
Dumnezeu (Apoc. 12, 9; 20, 2).
Acum să ascultăm istorisirea unui fermier de 23 de ani din Brazilia despre contactul său cu
„extraterestrii”, care s-a întâmplat la 15 octombrie 1957.
„Noaptea aram de unul singur câmpul... La un moment dat, am văzut un obiect luminos de formă
ovală, care venea înspre mine cu o viteză neobisnuit de mare. S-a oprit la o înălŃime de 50 de metri
deasupra capului meu. Tractorul si câmpul erau luminate atât de viu, ca într-o amiază senină. M-am
speriat grozav. Am sărit din tractor si am luat-o la fugă. Era însă târziu... Cineva m-a apucat de mână. Se
dovedi o fiinŃă ciudat îmbrăcată, care-mi ajungea până la umăr... Tot atunci m-au înclestat încă trei fiinŃe
similare. M-au smuls de la pământ, Ńinându-mă strâns de braŃe si picioare... Încercam să scap, dar
zadarnic. M-au băgat în masină (OZN). ToŃi cinci au început să mă dezbrace. M-au dezbrăcat gol-goluŃ si
mi-au uns corpul cu un fel de lichid. Cu ajutorul unui aparat mi-au luat sânge dintr-o parte si alta a
bărbiei...După aceea au plecat, si am rămas singur. Am cuprins cu privirea salonul si am văzut
apropiindu-se de mine, încet, o femeie. Era absolut goală, ca si mine. Era foarte frumoasă, dar de o cu
totul altă frumuseŃe decât femeile pe care le cunosteam... Ea s-a apropiat în tăcere si m-a privit. Pe
neasteptate m-a îmbrăŃisat si a început a-si freca faŃa de a mea. În doi cu această femeie eram grozav de
excitat. Ea scotea niste sunete grohăite ce mă derutau complet. Eram furios... După aceea a venit unul din
echipa navei cu îmbrăcămintea mea si m-am îmbrăcat. M-au condus până la scara cu trepte si mi-au dat
de înŃeles că pot pleca...”
După cum vedem, si pentru acest contact sunt evidente punctele 1-3 expuse mai sus ale
caracteristicilor întâlnirilor cu OZN-uri, adăugându-se al 6-lea - lezarea demnităŃii umane a brazilianului,
dezbrăcarea, ungerea cu un lichid excitant, si în sfârsit contactul intim prin violenŃă, real sau mai curând
sugestionat, imaginar, cu „extraterestra”. Toate acestea nu denotă o întâlnire cu o raŃiune benefică
superioară.
Si, în cele din urmă, să cercetăm ultimul caz de contact - istorisirea lui Anatol M., de 18 ani,
muncitor-agricol, pictor-amator.
„La 21 iulie 1975 Anatol a plecat în pădurea din apropiere să facă schiŃe într-o poiană. Pe la opt
seara a simŃit pe neasteptate o neliniste si, privind înapoi, a văzut un aparat în formă de disc, din care au
iesit trei siluete omenesti în costume de scafandru argintii. L-au invitat pe Anatol să intre în «farfurie», si
l-au dus pe planeta lor. După spusele lui M., zborul a durat vreo 40 de minute, după care întunericul
spaŃial s-a dispersat si în faŃă s-a arătat o planetă învăluită într-o pâclă luminoasă. PopulaŃia de acolo era
eterogenă. Anatol a întâlnit si oameni înalŃi de 3 metri, si pitici, si ... pe un vecin, care murise cu trei ani în
urmă...
Anatol a fost cercetat de psihologi, psihiatri. De două ori a discutat cu el un hipnolog, fiind supus
unor sedinŃe de hipnoză. Rezultatele examenului fac credibile mărturisirile tânărului”.
55
În cazul acestui contact prezintă un interes deosebit faptul că Anatol si-a văzut vecinul, mort cu ani
în urmă, ceea ce nu poate fi explicat prin nici un fel de concepŃii materialiste. Atât cercetătorii străini, cât
si ai nostri subliniază că contactele cu OZN-urile sunt adesea legate de fenomele paranormale si oculte.
Jacques Valee, în cartea sa „Colegiul invizibil”, scrie că nemijlocit înainte de întâlnirea cu OZN oamenii
au uneori cosmaruri în vis, ori sunt vizitaŃi de niste vizitatori străini, ori că aud lovituri în usă, când
dincolo de ea nu se găseste nimeni. I. łariov, într-un articol, invocă de asemenea fenomenul „omului
negru”, pe care „contactorii” nu rareori îl visează înainte de apariŃia fenomenelor paranormale.
Potrivit datelor părintelui Serafim Rose, unii cercetători consacraŃi au căzut de acord că OZN-urile,
desi au unele caracteristici „fizice”, totusi nu pot fi nave spaŃiale ale cuiva, ci evident, Ńin de domeniul
fenomenelor paranormale, oculte. Într-adevăr, de ce atât de multe OZN-uri „aterizează” direct în mijlocul
drumului? De ce niste aparate atât de perfecte au nevoie de „depanări” atât de dese? De ce posesorii lor au
nevoie să strângă atâtea pietre si beŃe (iar si iar, de peste 25 de ani) sau să „testeze” atâta mulŃime de
oameni?
Toate scenele contactelor sunt profund absurde, uimitor de banale, fără nici un scop sau obiectiv. Se
presupune că absurditatea, caracteristică aproape pentru toate contactele de aproape cu OZN-uri,
reprezintă de fapt un proces hipnotizant. „Când oamenii sunt scosi din echilibru psihic prin stupidităŃi si
contradicŃii si fac eforturi mintale în căutarea vreunui sens, ei se deschid extrem de larg pentru
transmiterea gândurilor, pentru percepŃia sugestiei psihice”. Cercetătorul american dr. Vallee compară
aceste procedee cu canoanele iraŃionale ale învăŃătorilor zen-budismului si relevă asemănarea contactelor
OZN cu ritualurile oculte ale iniŃierii care deschid constiinŃa pentru comunicarea mistică cu duhurile
necurate. De aceea e firesc să ne întrebăm: nu cumva ideea „oaspeŃilor din cosmos” serveste pentru
camuflarea si mascarea unui fenomen realmente infinit mai complex, care îsi tăinuieste adevărata sa
esenŃă si scopurile sale?
Rezumând datele expuse mai sus ale observatorilor OZN-urilor si contactelor cu „umanoizii”,
putem trage următoarele concluzii prealabile.
În numeroase cazuri OZN-urile se comportă agresiv, si fără nici o necesitate pentru ele deteriorează
si distrug avioane, masini, ceea ce deseori duce la pierderi de vieŃi omenesti.
S-au înregistrat cazuri când, în timpul încercărilor de contact, OZN-urile îi lichidează pur si simplu
pe oameni (cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Ancesio Bermudes); e adevărat, sunt si cazuri de vindecare
fizică după astfel de contacte.
Sunt numeroase cazurile de violenŃă fizică si psihică a OZN-auŃilor asupra pământenilor, de folosire
a hipnozei, de lezare a demnităŃii umane.
De regulă, în timpul contactelor, oamenii sunt coplesiŃi iniŃial de un sentiment de mare frică, de
groază, suportând un puternic soc nervos.
Aspectul exterior al „vizitatorilor din cosmos” este variat. Pot fi uriasi si pitici, femei si bărbaŃi,
frumosi la chip si monstruosi. Deseori ei sunt aureolaŃi, comunicarea se produce prin intermediul
telepatiei.
Despre ei însisi vorbesc la un mod extrem de vag si neconcludent, drept motiv al vizitelor invocă
grija pentru oameni, dragostea pentru omenire, desi acŃiunile lor sunt extrem de absurde, dovedind adesea
contrariul. OZN-urile aproape întotdeauna sunt prezente acolo unde se varsă sânge (să ne amintim de
însoŃirea ostilor lui Alexandru Macedon, de prezenŃa lor în lupta de la Kursk etc, ) deseori sunt implicate
în îmbolnăvirile si moartea oamenilor. Cine sunt ei totusi? Avea stire, oare, Biserica primară de asemenea
fiinŃe? Să ne adresăm TradiŃiei patristice.
5.
Modurile de ispitire a asceŃilor crestini
de către duhurile necurate
(din VieŃile sfinŃilor)
56
În ViaŃa Prea Cuviosului Isaachie citim că, odată, după o lungă rugăciune, Isaachie a stins
lumânarea si s-a asezat la locul său; pe neasteptate pestera a fost inundată de lumină, după cum se spune
în cronică, si au intrat la el doi demoni în chip de tineri extraordinar de frumosi.
FeŃele lor radiau ca soarele, si i-au spus: „Isaachie, noi suntem îngeri, dar iată vine la tine Hristos cu
alŃi îngeri”. Ridicându-se, Isaachie a văzut o mulŃime de demoni strălucitori... După ce pustnicul s-a
închinat falsului Hristos, l-a cuprins o boală psihică gravă, si numai prin rugăciunile Sfântului Teodosie
de la Pecerska, după trei ani de nebunie, si-a recăpătat sănătatea.
Iată însă ce ne mărturiseste marele ascet al sec. al IV-lea, Sfântul Antonie: „Când demonii nu
izbutesc să cucerească schimnicul prin ispitiri vădit necurate, îl atacă din nou, dar în alt chip, si anume:
pun la cale fel de fel de vedenii, pentru a băga frica în el, luând ei însisi diferite chipuri - de femei, fiare,
târâtoare, uriasi si mulŃimi de osteni...”. Ei îsi iau de asemenea chip de prooroci si prezic ce o să se
întâmple peste câteva zile.
În ViaŃa Sfântului Antonie citim cum demonii, încercând să-l înfricoseze „îi apăreau în chip de lei,
lupi, balauri, scorpioni, râsi, ursi” si cu îngăduinŃa lui Dumnezeu, chiar îl băteau si „îi pricinuiau răni
adânci”, dar în cele din urmă întotdeauna erau învinsi prin rugăciune si semnul crucii. Odată, citim în
ViaŃa Sfântului, i s-a arătat un demon în mare strălucire si i-a spus: „Am venit, Antonie, lumina noastră
să-Ńi dăm”, Sfântul însă si-a închis ochii, nedorind să vadă lumina demonică, si s-a rugat până când
infama lumină a dispărut. Altădată demonul i s-a arătat sub chipul unui urias urâcios, încercând să-l
înspăimânte pe preacuvios, însă Antonie cel Mare i-a dat necuratului o palmă si acela a dispărut
numaidecât.
În Patericonul Sfântului Ignatie Brianceaninov citim istorisirea unui stareŃ care timp îndelungat era
ispitit de necuratul. „...Vrăjmasul, văzându-mă tulburat, s-a transformat într-o anume fecioară, pe care o
văzusem odată la seceris, strângând spice, si venind lângă mine, mi s-a asezat pe genunchi, si, asa de mult
m-a întunecat la minte, încât mi s-a părut că m-am împreunat cu ea. Mâhnit si înfuriat peste măsură, am
lovit-o peste faŃă, si tot atunci dispăru; de la acea lovitură, timp de doi ani nu mi-am putut duce mâna la
gură, din pricina duhorii”.
Iată însă ce citim în ViaŃa Prea Cuviosului Serafim de Sarov: „În timp ce se ruga în chilia sa din
pădure, Sfântul Serafim auzi un urlet îngrozitor de fiară, după care o gloată nevăzută a sfărâmat cu
zgomot usa chiliei si la picioarele pustnicului a căzut un trunchi urias de copac, pe care, mai târziu, cu
mare greu au putut să-l scoată afară opt oameni. Uneori, chiar în timpul rugăciunii, fiare care urlau,
deschideau usa chiliei si dădeau buzna în ea, după care apărea un cosciug, din care se ridica un mort.
Uneori forŃele răului, căci ele erau acelea care îl atacau, îl ridicau pe Sfântul Serafim în aer, si-l izbeau de
pământ cu mare putere”. „E îngrozitor să vezi draci, pentru că sunt peste măsură de urâŃi” - spunea mai
târziu Sfântul. Atacurile forŃelor întunericului erau periculoase pentru viaŃa însăsi a sihastrului, si, dacă nar
fi fost harul dumnezeiesc care îl ocrotea, ar fi pierit cu duhul sau cu sufletul.
Să cercetăm acum cazuri de răpire a oamenilor de către demoni care, de altfel, sunt foarte
asemănătoare răpirilor săvârsite de OZN-uri. Iată ce citim în ViaŃa Sfântului Nil Sorski, care a trăit în
Rusia în secolul XV.
„La puŃin timp după moartea sfântului, în mănăstirea lui trăia un preot cu băiatul său. Odată, când
băiatul fusese trimis cu o anumită însărcinare, pe neasteptate se năpusti asupra lui un necunoscut, care îl
înhăŃă si îl duse, ca si cum pe aripile vântului, într-o pădure de nestrăbătut, îl băgă într-o căsoaie, în
sălasul său si îl puse jos în mijlocul casei, în dreptul unei ferestre. Când preotul împreună cu fraŃii se
rugară de Sfântul Nil ca el să-i ajute să găsească pe băiat, sfântul veni în ajutorul tânărului, apărând în faŃa
casei în care se afla cel răpit; si când lovi în fereastră cu toiagul, toată hardughia se cutremură si toŃi
necuraŃii căzură la pământ”. Sfântul porunci ca băiatul să fie dus la locul de unde fusese răpit, si se făcu
nevăzut. Mai târziu, după ce dracii mai urlară un timp, acelasi necunoscut îl însfăcă pe tânăr si îl aduse în
schit, ca vântul ... si, aruncându-l într-o căpiŃă de fân, dispăru. Când l-au găsit călugării, băiatul le-a
povestit tot ce se întâmplase cu el, ce văzuse si auzise. Si de atunci deveni tăcut si umil, de parcă se
prostise. Preotul, îngrozit, si-a luat fiul si au părăsit schitul”.
57
Un caz asemănător de răpire demonică descrie si Serghei Nilus: „Un băiat, după ce mama lui îl
blestemase pentru păcate si purtare necuviincioasă, fu răpit de un demon si deveni slugă a spiritului
«bunicului» pe 12 ani; el putea să apară nevăzut printre oameni, pentru a-l ajuta pe demon să le tulbure
sufletele”.
Încheind descrierea pildelor din VieŃile sfinŃilor, ce caracterizează lupta demonilor cu oamenii, să
facem cunoscute si părerile Sfântului Grigorie Sinaitul si Sfântului Simeon Noul Teolog, care ne previn
de pericolul ispitelor demonice: „Când tu, făcându-Ńi pravila ta, vei vedea o lumină sau un foc în afară sau
înlăuntru, sau un chip oarecare, respinge-le, pentru a nu-Ńi face daună”. Aceeasi temă o dezvoltă si Prea
Cuviosul Simeon: „Se lasă ademeniŃi cei care văd lumina cu ochii trupului lor, simt miresmele cu mirosul
lor, aud glasuri cu urechile lor si asa mai departe. Unii s-au lăsat ispitiŃi, primindu-l pe diavol prefăcut în
chip de înger al luminii, si ei nu l-au descoperit si au rămas cu neputinŃă de îndreptat până la capăt,
nevrând să asculte de sfatul nici unui frate. Unii dintre acestia singuri si-au curmat viaŃa, împinsi de diavol
s-o facă, unii s-au aruncat în prăpastie, unii s-au spânzurat. Si cine ar putea socoti feluritele ispite cu care
te încearcă diavolul, când ele sunt nenumărate”.
58
6.
Analiza comparativă a contactelor
si acŃiunilor OZN-urilor si demonilor
asupra oamenilor
Făcând un bilanŃ al tuturor celor expuse mai sus, propunem atenŃiei cititorului nostru un tabel
coordonator, în care sunt prezentate, în partea stângă, rezultatele analizei contactelor oamenilor cu OZNuri
si OZN-auŃi, însumând 10 caracteristici principale, si - în partea dreaptă - rezultatele felurilor de ispite
la care demonii i-au supus pe pustnici, însumând, de asemenea 10 caracteristici.
Compartimentele stâng si drept urmează să fie citite paralel, adică mai întâi p. 1 din partea stângă,
după care imediat p. 1 din dreapta.
Tabel coordonator
Caracteristicile acŃiunilor
OZN-auŃilor asupra
oamenilor, formele si
particularităŃile apariŃiilor
lor:
Caracteristicile acŃiunilor
duhurilor necurate asupra
oamenilor, formele si
particularităŃile apariŃiilor
lor:
I. OZN-urile, în
numeroase cazuri, se
comportă agresiv.
I. Demonii sunt dusmanii
neamului omenesc,
sarcinile lor sunt acelea de
a-l duce pe om la pieire pe
veci. Ei:
a) distrug si accidentează
mijloacele tehnice;
a) dărâmă chiliile, strică
lucrurile oamenilor;
b) rănesc si chiar omoară
oamenii (vezi capitolul
Apraxin; pieirea
căpitanului Mentela,
moartea lui Ancensio
Bermudes).
b) îi bat pe pustnici, pe unii
torturându-i până la moarte
(vezi viaŃa Prea Cuviosului
Serafim, mărturisirile
Sfântului Simeon Noul
Teolog).
II. Au fost fixate cazuri de
răpire violentă a oamenilor
(v. cazul cu poliŃistul din
Etland, întâmplarea cu
fermierul brazilian).
II. Există cazuri de răpire
violentă, mai cu seamă a
păcătosilor, neapăraŃi de
harul divin (viaŃa Sfântului
Nil Sorski, mărturisirile lui
S. Nilus).
59
III. În cazurile de răpire
violentă deseori este lezată
demnitatea omului: OZNauŃii
iau în mod forŃat
probe de sânge, de piele
etc., dezbracă oamenii si
chiar ar fi intrând în
„relaŃii intime” (cum s-a
întâmplat cu fermierul din
Brazilia).
III. Îsi bat joc în fel si chip
de oamenii ademeniŃi de ei;
îsi pot face apariŃia în chip
de femeie, creând iluzii că
s-ar fi produs un contact
intim (vezi exemplul din
Patericonul Sfântului
Ignatie Brianceaninov).
IV. A fost fixată
influenŃarea prin hipnoză,
sugestia diferitelor imagini
si reprezentări; deseori
comunicarea se realizează
prin intermediul telepatiei
(vezi cazul cu poliŃistul,
contactul cu fermierul din
Republica Kabardino-
Balkară).
IV. Caută să sugereze
pustnicului propriile lor
gânduri, determinându-l să
primească, chipurile,
viziunile lor; în timpul
comunicării adeseori glasul
se aude ca si cum
„dinăuntru” (telepatie)
(ViaŃa Sfântului Isaachie si
a Prea Cuviosului
Antonie).
V. Deseori încearcă să
intre în contact cu
oamenii, invitându-i pe
nava lor; dacă sunt trataŃi
cu un refuz categoric, în
numeroase cazuri se retrag
fără să facă uz de violenŃă.
V. Încearcă în fel si chip să
intre în contact cu oamenii
si să le trezească interesul
si consimŃământul pentru
comunicare cu scopul de
a-i supune influenŃei lor. În
cazul unui refuz ferm si
rugăciunii, dispar,
neputând face nimic în
mod forŃat (ViaŃa Prea
Cuviosului Antonie,
mărturisirea Sfântului
Ignatie Brianceaninov).
VI. În unele cazuri, după
contactarea OZN-urilor,
este vindecată o boală sau
alta a contactorilor.
VI. În povestirile din
VieŃile SfinŃilor si în
lucrările SfinŃilor PărinŃi
citim despre capacitatea
vrăjitorilor de a vindeca
prin putere demonică,
aceste însănătosiri însă nu
sunt durabile si duc de
regulă la pierzania
sufletelor celor care
apelează la ajutorul lor
(ViaŃa Sfântului Mucenic
Ciprian, cuvintele Sfântului
Ioan Gură de Aur despre
cei care se vindecă de boli
prin magie).
60
VII. În timpul contactului,
mai ales la început, omul
este cuprins de sentimente
de frică si groază (în toate
cazurile evocate mai sus).
VII. În momentul apariŃiei
duhurilor necurate, omul
resimte tulburare,
disconfort, groază (ViaŃa
Prea Cuviosului Antonie si
povestirile din vieŃile altor
sfinŃi).
VIII. Aspectul exterior al
OZN-auŃilor este diferit:
uriasi si pitici, indivizi
frumosi si urâciosi, bărbaŃi
si femei (vezi exemplele
de contacte expuse mai
sus).
VIII. Îsi fac apariŃia sub
diferite chipuri: de uriasi si
pitici, tineri frumosi si
fiinŃe oribile, femei si
bărbaŃi, târâtoare si fiare
(vezi povestirile din VieŃile
SfinŃilor expuse mai sus).
IX. ApariŃia lor este de
cele mai multe ori însoŃită
de iradiere si alte efecte
luminoase (vezi cazul din
Republica Kabardino-
Balkară, întâmplarea cu
fermierul brazilian).
IX. Deseori apar în lumină
sau după apariŃia luminii
(ViaŃa Sfântului Isaachie, a
Prea Cuviosului Antonie
etc.).
X. Deseori apar prin
surprindere si la fel de
repede se
dematerializează, dispar.
X. Apar prin surprindere si
dispar imediat după ce
omul începe a se ruga si
a-si face cruce (ViaŃa Prea
Cuviosului Antonie, cazul
din Patericonul Sfântului
Ignatie Brianceaninov).
Asadar, după cum vedem, caracterul si esenŃa faimoaselor OZN-uri si ale „extraterestrilor” –
„salvatorii si marii prieteni ai omenirii”, coincide întocmai cu metoda demonică a ispitirii crestinilor din
toate timpurile si a tuturor popoarelor. Omenirea antică era foarte religioasă si predispusă spre misticism,
ateismul fiind un fenomen extrem de rar. De aceea demonilor le era convenabil să-si facă apariŃia din cer
învăluiŃi de foc si lumină, surprinzând oamenii prin măreŃia venirii lor. Ei preferau să se supranumească
zei si să fie trataŃi cu onoruri si jertfe.
După cum arată Sfântul Ignatie Brianceaninov, când „...în cele din urmă desfătarea în patimi li s-a
părut oamenilor că este fericirea supremă, ei au divinizat păcatul si pe patronul acestuia - diavolul. A
apărut idolatria, când fiecare păcat era reprezentat printr-un chip cioplit căruia omenirea pierdută i se
închina. Stăpânitorul veacului cucerea oamenii nu numai în mod nevăzut, prin sugestii, ci intra si în
legătură deschisă cu ei, făcându-i pe idoli să proorocească si făcând posibilă relaŃia făŃisă cu răufăcători
înveteraŃi cum au fost Iannes si Iambres si alŃi magi si vrăjitori. Rătăcirea era alimentată prin false minuni
si proorociri demonice”.
După venirea lui Iisus Hristos, în slăvita epocă a crestinismului primar, când crestinii erau prigoniŃi
de păgâni si când mucenicia crestină strălucea cu o lumină nevăzută - când lupta cu răul se înteŃise la cel
mai înalt grad, această epocă a fost remarcabilă prin faptul că crestinii îsi dădeau bine seama de existenŃa
forŃei mistice întunecate.
Lupta împotriva demonilor în primele veacuri ale crestinismului a fost un adevărat război. Iată cum
Sfântul Atanasie cel Mare caracterizează în acest sens timpul în care a trăit: „Din cele mai vechi timpuri,
demonii - spune el - au semănat vrajbă si războaie între oameni, pentru ca acestia, ocupaŃi de lupta dintre
ei, să nu-si întoarcă ura împotriva lor. Acum temerile lor (ale demonilor) s-au adeverit, ucenicii lui Hristos
trăiesc în pace unii cu alŃii, în schimb învrăjbirea lor s-a întors împotriva diavolului. Astăzi crestinii, prin
moravurile si viaŃa lor virtuoasă, se ridică împotriva demonilor si îi urmăresc si râd de căpetenia lor
61
diavolul, pentru că în tinereŃe ei sunt neprihăniŃi, cumpătaŃi în faŃa ispitelor, la trudă sunt răbdători, cei
jigniŃi îsi uită supărarea, cei care trăiesc în lipsuri nu le iau în seamă si, lucrul cel mai uimitor, dispreŃuiesc
moartea si se fac mucenici întru Hristos”.
În acele timpuri demonii apăreau în faŃa urmasilor lui Hristos atât sub propria lor înfăŃisare
dezgustătoare, cât si în chip de târâtoare, fiare, oameni de diferite sexe si tipuri, si foarte rar sub formă de
farfurii zburătoare. Cel puŃin până la noi n-au ajuns practic asemenea mărturii.
Pe când în epoca noastră ateistă, în veacul filozofiei eclectice, când însăsi existenŃa lui Dumnezeu si
a îngerilor căzuŃi este pusă la îndoială, demonilor le convine mai mult să-si facă apariŃia în chip de
extraterestri – „fraŃi de raŃiune mai mari”, „salvatori ai omenirii”.
Literatura stiinŃifico-fantastică, ideile existenŃei unor civilizaŃii extraterestre, a unei raŃiuni
planetare, au alimentat generaŃia contemporană, au pregătit-o pentru contactul cu lumea demonică. Dacă
până în secolul XX în faŃa crestinilor îsi făceau apariŃia fiinŃe umanoide, adesea iradiind lumină, de statură
uriasă, sau pitici, cu ochi arzători sau rosii, la apariŃia cărora te cuprindea frica sau groaza, credinciosul nu
se îndoia de identitatea acelor fiinŃe, alungând demonul prin rugăciune si semnul crucii. Acum însă, dacă
în faŃa unui ateu îsi face apariŃia un astfel de monstru, el îl ia drept extraterestru si este dispus să intre cu
el în contact.
62
Unii îsi pun întrebarea: dacă OZN-auŃii sunt într-adevăr duhuri necurate, cum se face că după acŃiunea
lor asupra naturii si oamenilor se descoperă urme materiale reale sub formă de aliaje necunoscute de
metale, etc?
După cum am arătat în primul capitol al lucrării noastre, demonii - în virtutea structurii lor - sunt
capabili să provoace schimbări de acest gen în lumea materială. În VieŃile sfinŃilor, de pildă, a Prea
Cuviosului Martirie, citim despre un anume călugăr Anatolie, amăgit de demoni, căruia acestia, apărândui
în chip de îngeri ai luminii, i-au oferit un vesmânt luminos dintr-un material neobisnuit. PărinŃii
mănăstirii au cercetat cu atenŃie îmbrăcămintea si s-au convins de realitatea ei, si numai când au adus
darul demonic spre cercetare Cuviosului Martirie, aceasta - sub acŃiunea harului dumnezeiesc, provenind
de la el - a dispărut.
În vremurile din urmă, după cum se arată în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, datorită
necredinŃei oamenilor si lipsei faptelor de nevoinŃă si rugăciunilor, forŃele întunericului vor căpăta o mare
putere în ispitirea neamului omenesc. Astfel „încât si foc vor face să se pogoare din cer, pe pământ”
(Apoc. 13, 13). Tocmai manifestarea unor astfel de semne începem a vedea în lumea contemporană,
dovadă fiind de altfel numeroasele, dar în mod evident absurdele minuni ale OZN-urilor.
63
7. Contactorii OZN-urilor
La ora actuală s-a constituit deja un clan întreg de contactori care au contacte periodice sau
permanente cu extraterestrii, acŃionează la indicaŃiile lor, transmiŃând voinŃa „raŃiunii universale” omenirii
rătăcite.
De fapt acesti oameni sunt mediumi sau posedaŃi, prin intermediul cărora duhurile necurate încearcă
să influenŃeze omenirea. Pentru a confirma această teză vom da câteva exemple dintre cele mai
reprezentative.
În articolul „Vizionara Svetlana” o tânără femeie mărturiseste cum a devenit contactor. Iată
istorisirea ei. Svetlana era artistă, făcea balet pe gheaŃă, era departe de credinŃă si „orice mistică”. Odată se
întorcea acasă din turneu, cu trenul. O durea piciorul, nu demult traumatizat. Privind prin geam în
întunericul nopŃii, văzu pe neasteptate „o lumină având o configuraŃie nedefinită”. Curând după aceea au
început să i se întâmple „lucruri ciudate”. De pildă, putea să intre asa, linistită, fără bilet, la orice
spectacole, i s-a trezit interesul pentru „învăŃăturile Orientului”, astrologie, si, „studiindu-le”, s-a făcut
astrolog. Apoi a început să primească informaŃii „de dincolo”.
Iată cum explică ea acest fenomen: „Pavel Globa crede că eu sunt un retransmiŃător de informaŃie
cosmică: recepŃionez energie si informaŃie de la civilizaŃiile extraterestre care controlează planeta
noastră... ei văd că planeta piere, că trebuie salvată, si ne iau sub control”, „selecŃionează pe cei dintre noi
cărora li se poate transmite informaŃia”. În continuare, Svetlana spune că „extraterestrii” sunt preocupaŃi
în special de „evoluŃia noastră spirituală”, de dezvoltarea acelei părŃi a creierului, care controlează
facultăŃile „neobisnuite”, oculte, de pildă, „telepatia”. Si că acestea si multe alte informaŃii ea le-ar fi
primit de la oaspetele cosmic Ashtar Sheran. Potrivit afirmaŃiilor ei, „acest nume este cunoscut astăzi în
multe Ńări, el garantează adevărul si cunoasterea supremă”. Este învăŃătorul mondial universal, care
trebuie să realizeze misiunea lui mesia... „MulŃumită lui si informaŃiei pe care mi-o furnizează, eu
alcătuiesc horoscoapele ca nimeni în lume...”
Să analizăm această mărturisire. Artista Svetlana, străină de credinŃa crestină, este supusă noaptea în
tren primei influenŃe din partea demonilor. Sufletul ei se deschide în întregime acestui fenomen
(manifestă interes, atenŃie, nu opune rezistenŃă prin rugăciune). Contactul s-a produs, legătura s-a stabilit.
Potrivit învăŃăturii Sfântului Ignatie Brianceaninov, „tot ce propun demonii se cuvine respins fără nici un
fel de abateri. Ascultarea de bunăvoie a demonilor, chiar dacă s-a săvârsit din îndemnul si stăruinŃa lor, îl
supune pe om demonilor, îl lipseste pe om de libertatea spirituală, îl face o unealtă a lor”.
După aceasta, influenŃa demonilor asupra celei ademenite creste permanent, la ea încep a se
manifesta tot mai mult capacităŃile oculte. Studierea religiilor orientale si astrologiei le dezvoltă si mai
mult. În consecinŃă, Svetlana devine o armă docilă în mâinile duhurilor necurate, „primeste de la aceastia
informaŃie si energie cosmică” si, la porunca lor începe a-i ajuta pe alŃii să-si procure un „talent” similar.
De remarcat că „extraterestrii” (demonii), vorbind despre ei însisi, nu fac nici un secret din
scopurile lor. Ei sunt preocupaŃi în special de „evoluŃia noastră spirituală în sens ocult”. Ei impulsionează
această „evoluŃie” cu ajutorul unor contactori deja pregătiŃi, promotori ai gândurilor, ideilor si energiei
lor. Sarcina lor constă în a-i pregăti pe oameni pentru primirea noului „mesia”, a „învăŃătorului mondial
universal” (altfel spus, crestineste, a antihristului), chiar si numele lui este deja cunoscut - Ashtar Sheran.
Cât de bine se acordă toate acestea cu proorocirea despre vremurile din urmă din Evanghelia după
Matei: ...se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca să
amăgească, de va fi cu putinŃă, si pe cei alesi (Mt. 24, 24).
De altfel, este semnificativ chiar însusi numele noului „învăŃător mondial”. Ashtar, în ebraică
Ashtarot, în vechiul Babilon si Asiria-Ishtar, este numele aceleiasi zeiŃe eline Astarta, zeiŃa războiului si
vânătorii, a cerului si stelelor, care era reprezentată învesmântată în flacără (să ne reamintim de fenomenul
OZN-urilor), deseori cu coarne pe cap, cu tolba cu săgeŃi si arcul (arme ale morŃii), stând pe un leopard
(simbolul setei de sânge). Pe lângă templul ei, în afară de sacerdoŃi, se aflau tineri si tinere desfrânate,
care-i slujeau prin desfrâu. Închinarea la această zeiŃă era însoŃită de fel de fel de fapte spurcate.
Unui asemenea fermecător învăŃător antic, încornorat, care „garantează adevărul si cunoasterea
supremă”, îi face reclamă „vizionara Svetlana”, Ńinând conferinŃe în faŃa unui enorm auditoriu, publicând
64
materiale în ziare cu tiraje de milioane de exemplare. Si ea nu este singură în acŃiunile ei, acum apar mulŃi
contactori si „profeŃi” de acest soi, senzitivi si astrologi, yoghini si magi, pentru care mijloacele de
informare în masă au deschis servil usile, ca la un semn al baghetei magice.
Să ne referim la încă un contactor - Nicolai Potapov. Într-un articol el scrie: „IniŃiativa contactelor
nu vine de la noi ... După mai multe mărturii, «ei» selecŃionează meticulos contactorii. VeŃi întreba, de ce
atunci participanŃii la «dialog», pământenii, de obicei nu excelează prin intelect? Pur si simplu, pentru că
noi nu cunoastem scopurile acestor contacte. Eu cred că ei exercită o mare influenŃă asupra evoluŃiei
noastre, si ne «sugerează» calea...”
Aici Nicolai, involuntar, spune adevărul. Demonii îi selecŃionează oamenii predispusi spre contact.
În primul rând, pe cei neapăraŃi din punct de vedere mistic (adică pe cei ce nu sunt crestini ortodocsi). În
al doilea rând, îi aleg adesea pe cei care „nu excelează prin intelect”, ca nu cumva să bănuiască ceva, ci să
fie unelte oarbe. În al treilea rând, pe asa-numiŃii mediumi, care prin constituŃia lor nervoasă sunt mai
potriviŃi pentru aceste scopuri.
Scopurile contactelor sunt, de asemenea, destul de clare: „să exercite influenŃă asupra evoluŃiei
noastre si să ne sugereze calea”. Din „confidenŃele” Svetlanei am aflat deja că evoluŃia trebuie să aibă un
caracter ocult, iar calea constă în acceptarea falsului mesia.
Altceva prezintă interes. Potrivit destăinuirii lui Nicolai, el a încercat - un timp - să se îndepărteze
de acest subiect si să se ocupe de altă activitate, însă „resimŃea un disconfort lăuntric”. Revenind, îsi
dădea seama că disconfortul îl părăseste. Această confidenŃă confirmă o dată în plus învăŃătura Sfântului
Ignatie Brianceaninov potrivit căreia omul care, cel puŃin o dată a intrat în contact cu demonii, nu mai
poate scăpa de ei prin propriile forŃe! El este încătusat spiritual, sufletul său se află în întregime sub
influenŃa demonică. Numai o căinŃă adevărată la biserică, rugăciunea, spovedania si Sfânta Împărtăsanie
pot să-l salveze pe acest om.
65
În secolele primare crestinii erau foarte prudenŃi faŃă de fenomenele noi si neobisnuite, mai ales cu
caracter mistic, Ńinând minte uneltirile diavolului, însă după venirea „noii ere a iluminismului” majoritatea
oamenilor au început a-si manifesta faŃă de ele curiozitatea, uneori chiar să le caute dinadins, plasându-l
pe diavol într-un spaŃiu semi-imaginar.
Între timp, lupta de secole nu numai că nu s-a potolit, ci s-a înteŃit si mai mult. Se împlinesc
proorocirile Sfintei Scripturi despre sfârsitul vremurilor si venirea antihristului. Fenomenul OZN-urilor,
„umanoizii” cu prezicerile si „ajutorul” lor, fenomenul poltergeist, spiridusii casei, magii si astrologii,
senzitivii, cultul prosper al religiilor orientale - toate acestea sunt variante ale uneia si aceleiasi forŃe,
pornită să cucerească sufletul omului. Aici ar fi cazul să cităm textul corespunzător din Evanghelia după
Luca (21, 10-11-26). Când ucenicii L-au întrebat pe Domnul despre sfârsitul lumii, El le-a spus
următoarele semne: Se va ridica neam peste neam si împărăŃie peste împărăŃie; si vor fi cutremure mari
si, pe alocuri, foamete si ciumă, si spaime si semne mari din cer vor fi, (...) iar oamenii vor muri de frică
si de asteptarea celor ce au să vină peste lume. Înainte de sfârsitul lumii, datorită necredinŃei oamenilor,
satanei si hoardelor lui li se va da o mare putere. Puterea de a-i duce la pierzanie pe oamenii care i se
vând. Si iată că acum se face despărŃirea, căci după cum se spune în Evanghelia după Matei (24, 40),
atunci din doi care vor fi în Ńarină, unul se va lua si altul se va lăsa, mai înainte de asta însă se va
propovădui această Evanghelie a împărăŃiei în toată lumea (Mt. 24, 14).
66
În perioada în care trăim, Evanghelia e propovăduită în toată lumea, si mai cu seamă în Ńara noastră
ateistă. ToŃi vor sti despre Hristos Mântuitorul. Si toŃi sunt liberi ori să-L primească, ori să-L respingă. În
acelasi timp si demonii si-au înteŃit acŃiunea asupra neamului omenesc, căutând să-l supună influenŃei lor
si să nu-i îngăduie să-L primească pe Hristos.17
Toate acestea cer crestinilor ortodocsi de astăzi o deosebită vigilenŃă a duhului, o atenŃie sporită,
respectarea canoanelor bisericesti si îndrumătorilor SfinŃilor PărinŃi, Ńinând minte cuvintele Apostolului
Petru: FiŃi treji, privegheaŃi. Potrivnicul nostru diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să
înghită. Căruia staŃi împotrivă tare în credinŃă (I Petru 5, 8-9).
8.
Are vreo legătură
fenomenul OZN cu satanismul?
Comisia de studiu Uranus, care observă fenomenul din 1951, spune că da. Dosarul publicat de J.M.
Lesage la începutul anului 1944 se intitulează: „Secretul diabolic al OZN-urilor”. După părerea autorului,
apariŃiile de nave si micile scenarii care se derulează în cadrul „întâlnirilor de gradul 4” sunt niste momeli,
care utilizează imagini împrumutate din subconstientul martorului (cam tot asa cum visul foloseste un
stoc de imagini înregistrate de-a lungul vieŃii, imagini uneori uitate, ca să construiască istorii pe jumătate
coerente, pe jumătate absurde, la fel ca cele trăite de acest martor). După spusele lui Lesage, acesta
„pierde brusc legătura cu realitatea prezentă, pentru a se pomeni instantaneu în altă «realitate» care nu
există, fiind de domeniul iluziei magice”.
Procesul e declansat de un impuls exterior ivit din necunoscut si acŃionând asupra creierului.
Martorul e victima unui scenariu convingător, si totusi fals, comparabil cu halucinaŃiile provocate de
LSD, „un fel de cinema paranormal, o adevărată acŃiune magică prin manipularea unor imagini mentale”.
Magia si satanismul se înŃeleg foarte bine.
Lesage găseste cea mai bună dovadă a afirmaŃiilor sale în faptul că scenariul contactelor evoluează o
dată cu cunostinŃele momentului si cu moda. În anii treizeci, martorii nu vedeau farfurii zburătoare, ci
dirijabile, baloane cu nacelă si avioane fantomă. Si mai înainte, pe la sfârsitul secolului al XIX-lea, era
vorba de „aeroplane” si de „vapoare aeriene”, masini ca cele concepute de Leonardo da Vinci si Jules
Verne (să ne amintim de acele flote de vase de război care au fost văzute pe cer în secolul al XVI-lea).
Recent, omuleŃii verzi au început să însămânŃeze artificial femeile si să le fure fetusul, după două
luni. Decorul se schimbă deci după starea cunostinŃelor si a mediului cultural.
Urmărindu-l mai departe pe autor, aflăm că avem de-a face cu o putere exterioară care acŃionează
asupra mecanismelor creierului ca să impună o altă realitate si să însele. Dar care e această putere? E clar
că nu este vorba de Dumnezeu, care nu ar putea însela, si nici de oameni, aceste practici depăsind
posibilităŃile omenesti.
Lesage se gândeste la Sfântul Pavel: „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului si a sângelui, ci
împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor răutăŃii, care sunt în văzduh”. El vorbeste despre un „plan stabilit si metodic”, de un
mare complot ocult si afirmă că „OZN-urile, zei ai viitorului, îsi recrutează adepŃii religiilor de mâine”.
17 Următoarea stire apărută recent în presă arată cât de iresponsabili sunt oamenii în goana lor după fenomene paranormale:
„Circa 800 de «experŃi» în materie de extraterestri veniŃi din zece Ńări, dintre care mulŃi afirmă că sunt în contact cu «fraŃii» lor
din alte galaxii, s-au reunit în Costa Rica pentru o serie de conferinŃe si exerciŃii de comunicare interplanetară”, relatează
France Presse. ParticipanŃii, care afirmă că au fost avertizaŃi de extraterestri asupra intrării într-o nouă perioadă de evoluŃie
majoră, care nu survine decât o dată la 26 miliarde de ani, intenŃionează să alerteze omenirea asupra necesităŃii transformării
fiinŃei umane, pentru a evita dezastrul care o ameninŃă. «ExistenŃa extraterestrilor nu este o posibilitate, ci o realitate. Ei sunt
fraŃii nostri mai mari, veniŃi din alte civilizaŃii mai avansate», a declarat peruanul Sixto Paz. FiinŃe din peste 70 de civilizaŃii
extraterestre vizitează Pământul, a afirmat Carlo Paz, care, ca si fratele său, pretinde că a vizitat alte galaxii. FraŃii Paz afirmă
că extraterestrii trăiesc în «sistemul anarho-socialist», unde nu există nici ierarhie, nici sefi de stat, ci doar consilii colegiale
care iau decizii fără a trebui să impună legea, întrucât toŃi îsi cunosc datoriile si răspunderile. Si îi invită pe oameni să evolueze
spre acest sistem. La rândul său, hawaianul Tara Siva, care se prezintă drept «ambasador extraterestru», dă asigurări că a venit
din ConstelaŃia Pleiadelor, afirmând că aproape 3% din populaŃia Terrei vine de pe alte planete”.
67
Se remarcă o paralelă frapantă între cei care s-au crezut investiŃi cu o misiune de către extraterestri
si satanisti.
Astfel Michael Noonan a înfiinŃat pe această bază o religie în California după ce a acceptat să fie
„salvatorul lumii”. El afirmă că datorită extraterestrilor, secta va pune în curând mâna pe putere în Statele
Unite si la ONU, „dar numai după ce susŃinătorii credinŃei crestine vor fi fost eliminaŃi”.
La fel e si cazul lui Claude Vorilhon - pe care l-am văzut personal producându-se în public în sala
Pleyel pe la sfârsitul anilor saptezeci, timid si anonim, si care azi conduce miscarea raeliană - precum si
cel al lui Jean Migueres, asasinat în 1992. Să-l mai amintim si pe Zola Levitt, pentru care „Mesia” a sosit
deja, adus de extraterestri, care vor declansă raze electromagnetice pentru a-i elimina pe crestini si pe
ceilalŃi opozanŃi ai Noii Ordini Mondiale, executând un fel de purificare etnică faŃă de cei care „întârzie
procesul evolutiv al restului lumii”.
„Toate acŃiunile acestor «misionari ai extraterestrilor», scrie Lesage, urmăresc acelasi scop: o
transformare a societăŃii prin distrugerea crestinismului, prevestind o eră nouă în care omul va fi «eliberat
de piedicile terestre», de conformism, de ideile preconcepute, iar această eliberare îl va diviniza”.
Nici o diferenŃă de idei sau de vederi faŃă de Alice Bailey, Benjamin Creme si atâŃia alŃii.
Aceste „religii de mâine” vor renasterea păgânismului precrestin, bizuindu-se pe înflorirea unei
Biserici a Vărsătorului sau Contrabiserică.
„Se naste nouă mistică, cea a «cultelor OZN» în cadrul cărora invocarea «popoarelor sau fraŃilor
spaŃiului» ia locul rugăciunilor”. Totul e imitaŃie, ceasul din urmă fiind înlocuit cu „planul de evacuare al
Pământului de către Legiunea Luminii” - din cartea „Antihristul”, de Marc Dem.
68
V.
Fenomenul poltergeist
în lumina învăŃăturii patristice
Din când în când, în paginile presei noastre apar relatări despre asa-numitele fenomene paranormale
care au loc în locuinŃele oamenilor. Se aud zgomote, fosnete, răsună voci stranii, obiectele zboară singure
prin aer: din pereŃi, din plafonul casei curge fără motiv apă, uneori si stăpânii sunt pălmuiŃi de mâini
nevăzute. Ce să fie? - încearcă să ghicească oamenii de stiinŃă ateisti - pătrunderea unei civilizaŃii
extraterestre în lumea noastră? Sau niste fenomene deocamdată necunoscute?
„Există peste douăzeci de ipoteze care încearcă să explice fenomenul poltergeist - spune profesorul
Gurtovoi. - În ce ne priveste, remarcăm o anumită analogie între activitatea de tip poltergeist si fulgerul
globular”. Ce anume l-a determinat pe respectabilul profesor să încline în favoarea unei ipoteze atât de
„profunde”? Probabil, aceeasi neputinŃă pentru stiinŃă de a înŃelege si un fenomen, si altul. Potrivit datelor
lui A.A. Gorboski, „de fenomenul poltergeist se ocupă de mai mulŃi ani cercetători din diverse laboratoare
si institute stiinŃifice ale Ńării, pe un teritoriu ce se întinde de la Republicile Baltice la Novosibirsk si de la
Sankt-Petersburg până în Transcaucazia”. În consecinŃă au apărut peste 20 de scoli.
69
Asadar, după cum vedem, stiinŃa materialistă oficială a intrat în impas cercetând acest fenomen. Ca,
de altfel, ori de câte ori se ciocneste de vreo manifestare a lumii invizibile în realitatea pământească.
Între timp, dezlegarea enigmei poltergeistului se ascunde în însăsi denumirea lui, care în traducere
din germană înseamnă „duh zgomotos”. Duh care, prin zgomotul si acŃiunile sale, provoacă daune
oamenilor. Pentru crestini nu reprezintă nici o enigmă cine este acesta: este acelasi duh viclean care caută
neostenit pieirea omului. În primul capitol al cărŃii noastre, consacrat esenŃei si particularităŃilor îngerilor
căzuŃi, am arătat că duhul necurat este capabil să producă toate acele „acŃiuni miraculoase” care îi duc în
impas pe savanŃii sovietici. Dar pentru ca cititorul să nu aibă nici o îndoială în acest sens, să analizăm
câteva cazuri dintre cele mai caracteristice ale fenomenului poltergeist.
Mai întâi să revenim în adâncul secolelor, când credinŃa oamenilor era încă fermă si când demonii
erau întâmpinaŃi si trataŃi asa cum se cuvine.
În iarna anului 1666 i s-a adus la cunostinŃă Ńarului Alexei, al doilea din dinastia Romanov, că întrun
azil de bătrâni din Moscova, în apropierea mănăstirii Ivanov, s-a instalat necuratul. Cineva nevăzut
bate în pereŃi zi si noapte, Ńipă urât, dar cel mai rău e că nu îi lasă să doarmă în pace pe cei adăpostiŃi în
azil, aruncându-i din pat. Atunci, după sfatul boierilor, Ńarul porunci să fie găsit si adus la el preacuviosul
Ilarion, despre care se spunea că are putere asupra duhurilor. Trimis de Ńar, preacuviosul venind la azil, a
slujit acolo vecernia, cu lacrimi si râvnă, si le-a poruncit tuturor să-si facă cruce înainte de somn, să nu le
fie teamă de nimic si să se culce la locurile lor. „În ceea ce mă priveste, de groază m-am acoperit cu blana
si m-am ghemuit sub ea” - scria martorul si cronicarul evenimentului.
„S-a luptat, deci, preacuviosul cu acel diavol vreo sapte săptămâni, înălŃându-si cu smerenie
rugăciunea către Dumnezeu, sfinŃind si peste tot locul stropind cu aghiazmă; asa încât, acel demon încetul
cu încetul a fugit de acolo singur, si de atunci încoace nimenea nu l-a mai auzit niciodată”.
După cum vedem, evlaviosul Ńar al Rusiei împreună cu boierii, chiar fără ajutorul multor institute de
cercetări stiinŃifice, a stabilit sursa din care provenea răul si a prescris corect tratamentul, trimiŃându-l la
locul întâmplării pe preacuviosul Ilarion. Iar acela, prin rugăciune, cu ajutorul harului dumnezeiesc, a
alungat duhul necurat.
Cum se reacŃionează însă la apariŃia poltergeistului în timpurile noastre? Dăm următorul exemplu
caracteristic: „Vladimir I. era ferm convins că minuni nu există în viaŃă. Era ateu. După a doua căsătorie,
la vârsta de patruzeci de ani, au început să se întâmple minuni în toate cele trei locuinŃe pe care le-a
schimbat cu soŃia în răstimp de patru ani. În toiul nopŃii, se auzea brusc o bătaie în noptieră. După ce o
scotea în altă odaie, amuŃea. Timp de zece minute era liniste, după care zgomotul reapărea de la altă
noptieră. Vladimir era neputincios să facă ceva, soŃia râdea, pentru că ea cunostea aceste lucruri, încă de la
cincisprezece ani. Zdrăngăneau geamurile. De sub podea răzbătea un scârŃâit si Ńiuit sfâsietor, ca si cum
cineva deschidea din răsputeri o usă grea cu balamalele ruginite sau un sipet vechi.
SoŃia spune că «el» îi alungă. În tot răstimpul vieŃii în comun - ce a durat ani - «el» nu-i lăsa în pace
pe cei doi soŃi.
70
O dată Vladimir l-a văzut pe «el» cu proprii săi ochi si socoate că a rămas în viaŃă ca prin minune.
S-au privit vreo 30 de secunde. Privirea «lui» te paralizează. E cu neputinŃă să respiri, să te misti. Îi
rămânea o singură apărare: ochii cui vor rezista mai mult. Privirea «lui» e pătrunzătoare, înversunată,
arzătoare. «El» s-a topit, retrăgându-se în grabă si intrând în perete, iar ochii îi dispărură în ultimul rând.
Vladimir a reusit să-l examineze bine - până la brâu. ÎnălŃimea să fi fost de vreun metru si jumătate. FaŃa
alungită, uscăŃivă, ochii mici, nasul subŃire, alungit, lung, probabil, de vreo opt-nouă centimetri. Urechile
rotunde, obisnuite, lăŃimea spetelor de aproximativ 30 de centimetri. În întregime acoperit cu o lână
brună.
În ultimul an al vieŃii în comun «el» ciocănea cu furie. SoŃia îi spunea lui Vladimir că nu-i asteaptă
nimic bun. Curând s-au despărŃit, dusmănindu-se reciproc. După aceea, când Vladimir trăia deja singur,
«el» a mai venit o dată (si a dispărut). Cu soŃia s-au dus si miracolele.”
Relatarea de mai sus ne arată clar că oamenii neocrotiŃi de credinŃă si harul dumnezeiesc sunt lipsiŃi
de apărare în faŃa necuratului. Cine n-a auzit, mai ales la Ńară, vorbindu-se de spiridusi ai casei si de
festele pe care le fac ei oamenilor si animalelor? Dar cine este el, acest spiridus, dacă nu chiar acel demon
al casei cu care s-a ales drept „zestre” Vladimir împreună cu soŃia? Cum să nu-Ńi aduci aminte de Sara din
Cartea lui Tobit (cf. Tob. 3, 8), pe care o îndrăgise demonul Asmodeu si care îi omora pe toŃi soŃii ei chiar
în prima noapte după căsătorie. Datorită unei asemenea „iubiri” a demonului pentru soŃia lui Vladimir
familia n-a avut o viaŃă normală, soŃii au trebuit să se despartă, urându-se unul pe altul. A fost, de
asemenea, o urmare a educaŃiei ateiste, care i-a permis necuratului să se dezlănŃuie, făcându-i pe cei doi
soŃi neputinciosi în faŃa lumii mistice nevăzute.
Să examinăm încă un caz. În seara de 13 noiembrie 1988, în familia Belousov (or. Gorki) au început
să se producă evenimente stranii. Cădea mobila, televizorul zbura prin cameră, ghivecele de flori săreau
de pe pervazuri. Când, după ce au pus în ordine lucrurile din apartament, soŃii au plecat la servici, puŃin
mai târziu, la ora 11, vecina a trebuit să cheme pompierii: de sub usa încuiată a familiei Belousov iesea
fum. După cum s-a văzut, se aprinsese consola pe care era pus televizorul. Expertiza a constatat mai târziu
că focul a izbucnit în interiorul consolei, usiŃa căreia era încuiată cu cheia. De acest caz s-au ocupat
experŃii. Când fiul lor de 13 ani a fost supus hipnozei si întrebat: „Cine misca din loc dulapul?”, el a
răspuns: „o fiinŃă asemănătoare cu un arici sau cu un porc cu corn, dar fără picioare”.
Fenomenul poltergeist poate fi provocat prin vrajă, atunci când cineva, dusmănindu-i pe apropiaŃii
săi si vrând să le facă rău, face vrăji el însusi si trimite asupra lor pe necuratul (poltergeistul), sau când se
cere ajutorul unui vrăjitor de meserie. Putem urmări în toate detaliile mecanismul unei astfel de acŃiuni
citind ViaŃa Sfântului Ciprian, în care sunt descrise relele pe care le pricinuia oamenilor pe când era încă
în legătură cu necuratul.
Însă, ca si în acele timpuri, când toate viclesugurile lui nu izbuteau ciocnindu-se de credinŃa, postul
si rugăciunea Sfintei Justina, la fel si acum toate acŃiunile vrăjitoresti se destramă când întâlnesc puterea
lui Dumnezeu. Pentru aceasta însă e nevoie, înainte de toate, de credinŃa crestinească a oamenilor, de post,
rugăciune, de vieŃuire în biserică cu spovedanie si împărtăsire. În cazuri deosebite Biserica face uz si de
rugăciuni speciale de exorcizare.
Chiar si eu personal am procedat la fel în timpul sfinŃirii caselor ale căror stăpâni se plângeau de
existenŃa unei forŃe demonice în locuinŃa lor. Ea se manifesta în îmbolnăvirea frecventă si pieirea
animalelor, în senzaŃia de disconfort în casă, de frică. După spovedirea si împărtăsirea gazdelor, când ei
însisi începeau a posti, a se ruga si a duce un mod de viaŃă evlavios, mergând la biserică, se făcea o slujbă
de exorcizare si, în mod normal, tot ce îi deranja pe stăpânii casei dispărea.
Există însă cazuri când nu reusesti din prima încercare să alungi necuratul din casă. Aceasta depinde
de puterea demonului (de gradul său ierarhic), de modul de viaŃă al stăpânilor si harisma individuală a
preotului, care e legată de viaŃa sa personală, de postire si rugăciuni, de tăria credinŃei, castitatea si
neprihănirea lui.
Au fost depistate cazuri când duhurile demonice nu dăunează mult oamenilor, ci fac doar mici
strengării, îi obisnuiesc pe locatari cu dânsii, devenind ca si cum o parte componentă a mediului ambiant.
Un exemplu caracteristic în acest sens este senzaŃionalul caz care a avut loc în unul din căminele de
constructori din Moscova.
În toamna anului 1988 trei fete - Fliuza, Tania si Firuza - au auzit o bătaie în usa camerei lor.
Deschizând, n-au văzut pe nimeni. Din această clipă au început niste ciocănituri inexplicabile, iar lucrurile
71
se miscau de la sine prin odaie. Fetele l-au botezat „spiridusul cel bun” pe autorul acestor fenomene si „sau
împrietenit” cu el.
La toate întrebările lor el răspundea ciocănind, pentru „da” - o singură dată, pentru „nu” - de două
ori. În plus, spiridusul părea uimitor de informat în toate domeniile vieŃii. Acest fel de comunicare le-a
pasionat pe tinerele muncitoare. Lumea a început a se interesa de ele, au venit specialisti - să studieze
fenomenul. După aceea spiridusul si-a dat consimŃământul, si fetele împreună cu el au fost duse undeva
pentru cercetări.
În această istorioară se poate vedea o alianŃă benevolă a omului cu duhul necurat, care s-a întâmplat
datorită ignoranŃei religioase a fetelor, necredinŃei lor si lipsei de reprezentare clară asupra lumii de
dincolo si a legilor ei. Demonul-spiridus a cucerit treptat minŃile tinerelor, ele au început a comunica cu el
si a-i urma sfaturile. Dar de ce îi trebuia aceasta duhului necurat? - veŃi putea întreba.
Următorul caz de manifestare a poltergeistului dă răspuns la această întrebare.
„De la 5 ianuarie încoace, într-una din camerele căminului universităŃii din Saratov, în care locuiau
trei fete, au început să-si facă apariŃia niste oameni stranii. Sosirea lor era anticipată, de obicei, de o stare
neplăcută a fetelor, din cauza căreia ele se si trezeau din somn. Dacă oaspetele îi acorda atenŃie uneia,
atunci celelalte se aflau într-o înŃepenire totală si dimineaŃa constatau o pierdere în greutate, si invers.
O dată, în cameră a intrat o femeie înaltă cu capot lung (usa, care fusese încuiată înainte de asta,
dimineaŃa s-a constatat că era deschisă), s-a asezat pe marginea patului si a început să privească în ochii
uneia din fete, pe care o cuprinsese deja un fel de ciudă si se gândea: „Ce le trebuie lor de la mine?”
Femeia a reacŃionat imediat: „Dă-mi învierea ta!” La care fata a răspuns: „Pentru nimic în lume!”
După cum vedem din această întâmplare, demonul apărând sub chipul unei femei înalte, nu-si
ascundea propriul interes. El dorea să capete putere asupra vieŃii vesnice de dincolo de mormânt a fetei, si
de aceea, i-a spus direct: „Dă-mi învierea ta”. Acelasi scop demonii îl urmăresc si în cazul contactelor lor
cu oamenii, orice înfăŃisare si-ar lua si în orice vestimentaŃie s-ar deghiza.
Făcând un bilanŃ al tuturor celor expuse mai sus, trebuie să menŃionăm că apariŃiile tot mai
frecvente ale poltergeistului în societatea noastră reprezintă o consecinŃă a imoralităŃii si depravării ei,
când demonii, neîntâmpinând nici o rezistenŃă, intră în mod deschis în viaŃa oamenilor si, aservindu-i, le
duc la pierzanie sufletul.
72
VI.
Rădăcinile mistice ale criminalităŃii
InfluenŃa tragică a ateismului, materialismului si ocultismului asupra societăŃii contemporane a făcut
să crească considerabil nivelul criminalităŃii si al sinuciderilor. Psihologii si sociologii instruiŃi, situânduse
pe poziŃii materialiste, s-au dovedit a nu fi în stare să explice natura acestui fenomen. Oameni în cea
mai mare parte asiguraŃi din punct de vedere material, din familii aparent îndestulate, săvârsesc - adesea în
mod surprinzător pentru cei din jur - crime sângeroase îngrozitoare. Care e cauza? Unde se găsesc
rădăcinile acestui rău? - se întreabă savanŃii care neagă existenŃa sufletului si a lumii nevăzute de noi. Or,
cauza se găseste tocmai în suflet si în influenŃele ce ne parvin din lumea nevăzută.
Locul cel sfânt nu este niciodată gol si izvorul sărat nu poate să dea apă dulce - spune Apostolul
Iacov (Iac. 3, 12), iar omul nu poate ocupa o poziŃie neutră în lumea spirituală. În virtutea formaŃiei sale
ontologice, el trebuie să se alăture binelui ori răului, lui Dumnezeu ori diavolului.
Omul care nu Îl cunoaste pe Dumnezeu si poruncile Lui trăieste în această lume, în mod obisnuit,
după logica pasiunilor sale. Tinde să facă ceea ce-si doreste, ceea ce-i produce plăcere. Cu alte cuvinte, îsi
satisface, în fond, propriile necesităŃi si patimi trupesti si sufletesti. Din acestea fac parte: a mânca si a
bea, a avea relaŃii amoroase, a câstiga mulŃi bani, a avea un serviciu prestigios, a se bucura de respect,
slavă etc. Toate aceste dorinŃe, neînfrânate de credinŃa si năzuinŃa spre Dumnezeu, nesubordonate
scopului principal comun al desăvârsirii duhovnicesti, ajung să fie hiperbolizate, devin un scop în sine si
se transformă în patimi. Orizontul intereselor vieŃii omenesti se îngustează practic până la satisfacerea
doar a pasiunii sau pasiunilor dominante: a bea, a duce o viaŃă desfrânată, a agonisi bani si obiecte, a
domina asupra altora s.a.m.d.
Demonii caută în fel si chip să adâncească pasiunile omenesti, căci prin ele, ca printr-un canal
propriu naturii lor, ei capătă acces la sufletul celui păcătos. După cum ne învaŃă SfinŃii PărinŃi, îndeosebi
Sfântul Grigorie Sinaitul, fiecare demon are o anumită „specializare”, preferă să se găsească într-un mediu
anumit de pasiuni, alimentându-se si întărindu-si puterile din energia pasiunilor. Senzualitatea excesivă
înfierbântă pe un soi de demoni, alt soi înclină spre beŃie, alŃii se hrănesc din mânie s.a.m.d.
Potrivit TradiŃiei patristice, demonii acaparează atât sfera gândurilor omului (sugerându-i diferite
idei si închipuiri), cât si pe cea senzitivă prin aprinderea în om a senzualităŃii excesive, a iritării, mâniei,
tristeŃii, descurajării s.a.m.d. De aceea orice crestin care doreste să ducă o viaŃă duhovnicească, trebuie să
fie treaz, adică să vegheze atent asupra gândurilor si simŃămintelor lui. Este inadmisibil să se urmeze
orbeste toate sentimentele si dorinŃele. Sfânta Scriptură, poruncile lui Hristos, experienŃa SfinŃilor PărinŃi
si poveŃele lor asupra problemelor care îi frământă pe oameni reprezintă piatra de încercare cu ajutorul
căreia se poate identifica calitatea si sursa din care îŃi vin gândurile si sentimentele, altele în afară de
glasul firesc al constiinŃei.
Necredinciosilor, necrestinilor nu le rămâne pentru a se orienta în viaŃă decât glasul propriei
constiinŃe, si e bine dacă acest glas nu este deformat si nu este înăbusit de educaŃia gresită, de viaŃa trăită
în păcat.
Etimologic, cuvântul „constiinŃă” ar putea să fie descifrat ca fiind stiinŃa în comun, dată în comun
cu cineva. Această constiinŃă a fost dată de la facerea lumii întregului neam omenesc, si fiecare individ
nou-născut întotdeauna este dotat cu ea.
Cu alte cuvinte, acesta este glasul lui Dumnezeu în sufletul omului, pivotul moral-spiritual,
protejându-l contra degradării si pieririi. Si dacă omul, nesocotind mustrările de constiinŃă, continuă să
facă rău, atunci glasul ei - sub influenŃa păcatului - slăbeste, iar după aceea dispare cu totul; persoana îsi
pierde orice orientare moral-spirituală.
Omul care nu duce un mod de viaŃă crestin, rămâne neajutorat în faŃa acŃiunilor duhurilor necurate,
care - prin canalele descrise mai sus - pătrund în suflet si pun stăpânire pe el. În consecinŃă omul devine
73
un posedat, adică unul care execută cu supunere voinŃa demonului, adesea într-un mod imperceptibil
pentru el însusi. Gradul de posedare a omului, adică măsura supuseniei lui în faŃa relei-voinŃe străine, este
direct proporŃional gradului său de senzualitate, care trece, în apogeul ei, în posedare, în acea stare în care
omul nu-si mai stăpâneste deloc trupul, cuvintele si acŃiunile. Legătura dintre suflet si trup se dereglează,
în om pătrunde rea-voinŃa străină, si duhul necurat începe a dicta trupului. Exemple numeroase de cazuri
de acest gen găsim în Evanghelie (cf. Mt. 8, 16; 15, 28; Lc. 6, 18; 13, 11).
Altă cauză a obsesiei rezidă în practicarea ocultismului în toate formele lui. Practicarea pasionată a
astrologiei, magiei, activităŃilor extrasenzoriale, interesul si contactul cu poltergeistul, cu OZN-urile si
OZN-auŃii îl fac pe om deschis pentru contactul mistic si influenŃa spiritelor rele, ceea ce conduce în
ultimă instanŃă la demonizarea „contactorilor”, la moartea lor spirituală. Există date sigure că numărul
contactorilor de OZN-uri creste cu adevărat în progresie geometrică. Ei se întrunesc în asociaŃii
numeroase, editează reviste de specialitate, Ńin conferinŃe. De pildă, potrivit datelor lui V. Davîdov, numai
la conferinŃa de la Kemerovo au luat cuvântul aproximativ 300 de „contactori”, toŃi reprezentanŃi ai unei
singure regiuni KuzneŃk.
Potrivit mărturiilor Sfântului Ioan Gură de Aur, demonul nu-l lasă în pace pe omul ce i s-a vândut
până nu-l face asemenea lui sau până nu-l aduce la sinucidere.
Această teză este bine confirmată de viaŃa din toate zilele noastre. În psihiatria judiciară se
utilizează termenul de „idee fixă”, care se mai interpretează ca „pasiuni violente”. Iată ce citim în acest
sens în manualul de psihiatrie judiciară: „La dereglările de voinŃă pot fi raportate stările impulsive ce se
caracterizează prin apariŃia unor porniri de neînvins sau greu de învins de a săvârsi cutare sau cutare
acŃiuni, fără nici o decizie preliminară. Se discern, de regulă, câteva stări impulsive: acŃiunile impulsive
catatonice poartă de cele mai multe ori caracterul unor acte lipsite de sens, nemotivate, agresive si
destructive. Adesea bolnavii trăiesc aceste stări ca si cum s-ar supune unei voinŃe străine (sindromul
Kandinski)”.
Dacă însă cineva comite o crimă împotriva voinŃei sale, sub influenŃa irezistibilă a ceva evident
străin de el, adică a unei voinŃe străine, atunci ne întrebăm a cui este această voinŃă nefastă? Nu a acelui
duh căruia noi îi zicem duhul răului?
În ultima vreme, în Ńara noastră a crescut considerabil numărul omuciderilor nemotivate. Un om
ucide pe altul în aparenŃă de la nimic, fără a avea un temei. V. Kalita, într-un articol intitulat „Cine mă va
ucide mâine”, descrie trei crime îngrozitoare. Primul caz: un tânăr de douăzeci de ani, pe nume
Skorobogatov, si-a bătut mama, a rănit grav cu cuŃitul pe tatăl său vitreg, iar peste cinci zile a omorât un
adolescent, care încerca să-si apere tatăl de care îsi bătea joc ucigasul.
Un anume Radopupov, fiind beat, i-a înjunghiat mortal pe cunoscuŃii săi Ana si Aleksandr, fără nici
un motiv. Un altul, Zavaruiev, a luat la o plimbare în pădure doi copii minori, si aici i-a venit ideea să-i
omoare pe copii, pentru a se răzbuna împotriva surorilor mai mari ai acestora care au refuzat să se
căsătorească cu el.
Autorul articolului, studiind cazul lui Zavaruiev, scrie: „El a trăit si a crescut ca mulŃi băieŃi de la
Ńară. A învăŃat la scoală, a făcut armata, după care a lucrat în colhoz. Niciodată si nicăieri el nu a petrecut
o zi cu ucigasi sau cu alŃi răufăcători. N-a stat nici o oră la închisoare, în colonie, în zonă... Si dintr-odată,
o asemenea cotitură în viaŃă: criminal, ucigas. Pentru mine, cel mai cumplit mi se pare caracterul ordinar
al persoanei criminalului, adică el este la fel ca o mulŃime de alŃi oameni. E îngrozitor să stii că această
mulŃime trăieste alături de noi: umblă pe pământ, privesc, vorbesc... Si pe neasteptate, ca din senin, „din
cauza unor neînŃelegeri” pun mâna pe cuŃit si îl înfig în pieptul cuiva dintre noi sau copii nostri”.
Mai departe, comentând cazurile expuse mai sus, V. Kalita scrie: „societatea arde în focul
criminalităŃii”, si e îngrozitor mai cu seamă faptul că această criminalitate „este oarecum spontană, luând
proporŃiile unui adevărat război civil (fiul îsi ucide tatăl, mama; fratele pe frate, pe prieteni), când fiecare
luptă împotriva fiecăruia”. Autorul evocă fapte îngrozitoare si face pe baza lor generalizări juste:
omorurile se săvârsesc fără motiv, a apărut un soi înfricosător de criminali, „care doar cu o oră în urmă
erau oameni ca toŃi oamenii, iar acum sunt ucigasi”.
V. Kalita însă nu poate explica cauzele acestui fenomen si e firesc. Căci e un fenomen social care
poate fi explicat numai dintr-un singur punct de vedere – si anume din cel mistic.
După cum s-a arătat mai sus, omul care nu este apărat de credinŃa crestină, de Sfintele Taine si
rugăciune, se pomeneste neajutorat în faŃa mrejelor ispitirilor ce i se întind. El nimereste într-o capcană
74
mistică si, trăind în această lume după legea pasiunilor sale, este condus cu abilitate de demonul cel
necurat.
Astfel, în articolul „Maniacul iese la vânătoare” sunt descrise o serie de omoruri dintre cele mai
crude, săvârsite fără nici un motiv serios. Potrivit datelor conducătorului unei echipe de la Institutul de
cercetări stiinŃifice al Ministerului de Interne Iuri Samoilov, în rândul maniacilor cei mai mulŃi sunt
„oameni cu un intelect superior: muncitori calificaŃi, slujbasi, medici, sportivi, studenŃi... Ei, de obicei,
sunt buni familisti, au doi sau mai mulŃi copii, niciodată nu au fost bănuiŃi de înclinaŃii criminale”.
Să examinăm ca exemplu persoana unui criminal.
„În Ńinutul Stavropol lucra, într-un club turistic, un oarecare Anatol Slivko. Un familist exemplar, cu
soŃie, copii. Un excelent pedagog. Metodica sa instructiv-educativă era propagată pe larg. Si iată că, din
senin, a început să se comporte într-un fel cu totul neobisnuit. Dând copiilor de la club câte 25 de ruble, le
ordona să îmbrace uniforma pionerească pentru a fi expusi unor experienŃe de supravieŃuire în condiŃii
extreme. După care îi sugruma, îi spânzura de picioare, îsi bătea joc în fel si chip de ei, în acelasi timp
filmând toate acestea. Sapte băieŃandri au decedat, alŃi vreo treizeci au reusit să scape cu viaŃă”.
După părerea lui I. Samoilov, motivul crimei este acela că „în adâncurile subconstientului unora
dintre ei se produc nu se stie ce schimbări. Rămânând aparent asa cum erau anterior, în taină ei încearcă a
comite acte sângeroase”. Totusi, ce fel de schimbări neasteptate se produc în subconstient, schimbări care
îl transformă pe un om, aparent cumsecade, într-o fiară crudă? Specialistul de la MAI nu poate răspunde,
lamentându-se doar că acum e foarte greu să prinzi un criminal, deoarece nu se stie din ce categorie de
indivizi face parte.
Oricât de îngrozitoare ar părea aceste cuvinte, majoritatea oamenilor din societatea noastră sunt
„zomby”. Adică oameni care execută docil voinŃa duhului necurat instalat în ei, duh care îi conduce
adesea la crime odioase sau sinucidere. De remarcat, în acest sens, că gradul de posedare este strict
proporŃional înclinaŃiei pentru păcat si necredinŃei omului.
LuaŃi aminte la exemplele de omucideri expuse mai sus după V. Kalita: oamenii, pierzând controlul
raŃiunii, pe neasteptate pentru ei însisi se hotărau la acte sălbatice, demente; creierul înfierbântat de alcool
un ordin, iar vocea care îl pronunŃa, demult îi devenise familiară, obisnuită, identificându-se cu propria-i
constiinŃă, ale cărei capricii de mult timp erau satisfăcute fără control si fără rezerve. Si iată consecinŃele -
ireparabilul s-a produs.
75
O dovadă elocventă a tezei mai sus expuse o găsim în articolul „Închinare la diavol”. Iată pe scurt
conŃinutul lui. Patru adolescenŃi de câte cincisprezece ani din orasul Cimkent au plecat să se plimbe cu o
colegă de clasă la râu. Acolo au înjunghiat-o cu un cuŃit de bucătărie, i-au stors sângele, si toŃi au gustat
din el. Cadavrul l-au îngropat, după care încă timp de o lună au mers la scoală, până când omorul a fost
descoperit. ToŃi ucigasii sunt din familii onorabile, nimeni dintre părinŃi nu e alcoolic sau criminal. Care
totusi sunt motivele crimei?
După cum s-a dovedit, toŃi cei patru practicau spiritismul. Si iată că unuia din ei i s-a arătat „un
bărbat în negru” si i-a ordonat s-o omoare pe colega de clasă, care mergea la biserică si la scoala
duminicală. Micii zombby s-au conformat si au adus necondiŃionat la îndeplinire aceste dispoziŃii.
După cum vedem, tinerele suflete, neapărate de credinŃa si constiinŃa crestină, ca urmare a
preocupărilor ocultiste au devenit obsedate si au îndeplinit odiosul ordin. Si nu este un caz de excepŃie.
Adeseori remarcăm o cruzime rece, absurdă, o răutate sălbatică, o indiferenŃă oarbă faŃă de suferinŃele
altora. Din păcate, acestea au devenit principala caracteristică a societăŃii noastre ateiste.
Dar cum stau lucrurile, în această privinŃă, în Ńările capitaliste? Poate că în societatea lor asigurată
din punct de vedere material valorile moral-spirituale sunt situate la un nivel net superior? Poate la ei totul
este altfel? N-ar trebui cumva să învăŃăm nu numai modul lor de viaŃă material, ci si cel moral-spiritual?
Iată ce citim în revista germană „Stern”: „Uciderea părinŃilor este o formă aparte de omucidere,
remarcă judecătorul Miller, deoarece criminalul si victimele se află în relaŃii foarte intime... asemenea
omucideri au la noi o tradiŃie veche”. Si într-adevăr, în Germania, cazuri de acest gen au loc destul de
frecvent. În articolul „De ce copiii îsi ucid părinŃii” sunt descrise cinci crime similare.
În primul caz, ucigasul este Ingo Gherket, fiul unui arhitect dintr-o familie bună si înstărită. PărinŃii,
încă din copilărie, îi făceau toate hatârurile. Într-un rând i-a cerut mamei o sumă mare de bani pentru a
cumpăra o discotecă. Mama a cutezat să se sfătuiască cu soŃul. A doua zi el a venit acasă si a încercat să
vorbească cu taică-său. DiscuŃia n-a prins. Atunci Ingo a luat o rangă, si-a ucis tatăl, a coborât în subsol si
si-a omorât mama... Înainte de a fugi în altă Ńară, a sunat unui amic si i-a spus: „Consideră 51% că am
cumpărat discoteca”. Peste trei zile a venit si s-a predat poliŃiei. După mărturisirea procurorului, despre
motivele crimei vorbea confuz, în doi peri.
„În Hamburg, în 1979, fiul unui măcelar l-a angajat pe un amic în calitate de asasin pentru 4 mii de
mărci, urmărind după aceea linistit cum acesta îi omoară părinŃii. «Vroiam libertate, a spus fiul de 18 ani,
de aceea trebuiau să dispară din calea mea». PărinŃii îl puneau... să-i ajute la treburile casei”.
Pentru a mosteni averea si a cumpăra o limuzină la modă, un elev de 19 ani din Bad-Dürkheim si-a
împuscat părinŃii cu arma, iar surorii i-a aplicat numeroase lovituri de cuŃit. În timpul interogării el a
întrebat fără jenă: „Dar ce va fi cu mostenirea mea?”
Alte două cazuri sunt asemănătoare celor descrise mai sus. După cum vedem, ca motive pentru
săvârsirea acestor odioase fărădelegi au servit niste capricii mici, neînsemnate. „Îmi împiedicau
libertatea..., punându-mă să lucrez pe lângă casă. Nu mi-au dat bani pentru discotecă, pentru masină”.
După cum se vede, viaŃa părinŃilor nu valorează nici cât niste lucruri de nimic. Glasul constiinŃei la acesti
oameni lipseste cu desăvârsire. CredinŃa crestină, care ar fi putut opri fărădelegea, lipseste. Omul nu
opune nici cea mai mică rezistenŃă lăuntrică nesăbuinŃei. Există numai supunerea absolută faŃă de acea
rea-voinŃă care te împinge la crima odioasă.
Toate acestea sunt dovada unei stări de totală posedare demonică a oamenilor. Si nu e de mirare.
America si Europa se sufocă de imoralitate. Crestini ortodocsi cu adevărat credinciosi sunt extrem de
puŃini. Slujirea idolului pasiunilor este pusă pe prim-planul întregii vieŃi. Ocultismul, magia, cultul
religiilor orientale au căpătat o neobisnuit de largă răspândire si popularitate.
În virtutea acestora, obsesiile de acest gen sunt o normă pentru mulŃi cetăŃeni ai Occidentului. Astfel
încât pe plan spiritual nu avem ce împrumuta de la ei.
E cunoscut că omul a fost creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, fiind menit pentru măreŃul
scop al iubirii si desăvârsirii nemărginite. Si când omul se izolează în cercul vicios al satisfacerii
propriilor patimi, devine egocentric - moartea lui duhovnicească si fizică devine inevitabilă, deoarece el,
renunŃând la Dumnezeu, alege nefiinŃa.
„...Chiar si un singur om care împlineste voinŃa Domnului, e mai bun decât o mie de nesocotitori ai
legii” - arată Sfântul Ioan Gură de Aur. „SfinŃii sunt sarea pământului, ei reprezintă rostul existenŃei lui; ei
76
sunt acel rod, de dragul căruia pământul mai există. Iar când pământul va înceta să mai nască sfinŃi, atunci
i se va lua puterea, care păzeste lumea de catastrofă” - afirmă Cuviosul Siluan Athonitul. Cu alte cuvinte,
atunci când măsura răului depăseste limita acceptabilului, societatea si poporul cu care s-a întâmplat asta,
piere inevitabil. Drept exemplu în acest sens ne slujeste pieirea omenirii primare prin potopul cel mare. Să
ne aducem aminte, de asemenea, de Sodoma si Gomora si de nimicirea lor pentru desfrâu. Să ne amintim
de Avraam, care implora Sfânta Treime să cruŃe cetatea pentru cel puŃin zece dreptcredinciosi, si i-a fost
făgăduit că, de se vor găsi în el zece, de dragul lor asezarea va fi iertată (cf. Fac. 18, 32). Dar nu s-au găsit
nici zece. A fost scos din cetate Lot cu familia, iar cetatea cu toŃi cei căzuŃi în desfrâu a pierit.
Nu stăm si noi oare, împreună cu dvs., în pragul aceluiasi dezastru? Nu se apropie oare de capăt
acea măsură a fărădelegilor, care va umple paharul răbdării Domnului si va abate asupra noastră mânia
inevitabilă a Creatorului lumii? Se vor găsi oare în mijlocul nostru zece dreptcredinciosi, în stare să
oprească osânda gata să se reverse asupra pământului nostru pentru fărădelegile oamenilor?
AruncaŃi-vă privirea în jur. Răutate, oameni fără căpătâi si state dezorganizate, foamete,
dezechilibru ecologic în natură, învrăjbirea între popoare etc - acestea nu sunt oare un produs al
imoralităŃii noastre, al vieŃii fără de Dumnezeu, nu sunt oare Semne dumnezeiesti, care trebuie să ne facă
să ne oprim, să ne pună pe gânduri si să ne schimbăm? Si dacă este asa, atunci nu reformele economice
fără renastere spirituală, nu un cârmuitor înŃelept, nu ocultistii cu extraterestrii ne vor ajuta. Ci credinŃa
noastră în Hristos - Mântuitorul, căinŃa noastră si schimbarea modului de viaŃă - iată ce poate scoate
Rusia18 din criza spirituală si materială si să dea viitorului nostru Lumina vieŃii.
18
Si nu doar Rusia, ci întreaga lume (n. red.).
77
78
VII.
Radiestezia.
Vindecarea si prevenirea bolilor
cu ajutorul pendulului
Una din marile nenorociri ale omenirii este cancerul. Potrivit statisticilor, o treime din occidentali
vor muri din cauza acestei boli.
În ciuda tuturor cercetărilor efectuate, încă nu se cunosc nici cauzele care determină la un moment
dat celulele unui anumit Ńesut să se înmulŃească în mod aberant, nici un tratament eficient al acestei plăgi
a secolului nostru. În ciuda tuturor programelor de cercetare, a tehnicilor chirurgicale moderne, a
tehnicilor de iradiere controlată a Ńesuturilor bolnave, mortalitatea provocată de această boală n-a scăzut
deloc, chiar dacă s-au înregistrat succese în cazul unor tumori.
1.
RadiaŃii ucigătoare?
ApariŃia oricărui fenomen inexplicabil este întotdeauna însoŃită de numeroase teorii si ipoteze.
Astăzi există o multitudine de speculaŃii referitoare la cauzele apariŃiei cancerului si a modului de a-l
vindeca. Practic este de-a dreptul imposibil să te orientezi în această junglă a teoriilor.
Încercarea de a găsi o explicaŃie a apariŃiei cancerului a încetat de mult să mai fie un domeniu
rezervat medicilor si oamenilor de stiinŃă. Există astăzi tot mai mulŃi autodidacŃi care îsi publică părerile
cu privire la modalităŃile de învingere a acestei boli. Uneori ele beneficiază de o publicitate imensă prin
intermediul mass-mediei. Direct legată de subiectul acestui capitol este teoria conform căreia, la fel ca
multe alte boli, cancerul este produs de anumite radiaŃii telurice (ale scoarŃei terestre - n.tr.) si hidrografice
(radiaŃii emise de cursurile de apă subterane - n.tr.).
Fântânarii19 pretind că pot localiza cursurile de apă subterane pe baza radiaŃiilor pe care acestea le
emit. Peste o jumătate de milion de fântâni din S.U.A. au fost descoperite de fântânari. Instrumentul de
care se folosesc este o ramură verde de salcie (în formă de Y si Ńinută de cele două capete superioare - n.
tr.), despre care se spune că este atrasă de apa subterană. În realitate intervin mai mulŃi factori, după cum
vom vedea mai târziu.
Potrivit radiestezistului canadian Stanley Krysiak, 90% din cazurile aparŃinând următoarelor boli
„sunt provocate de radiaŃii nocive ale scoarŃei terestre: bolile de circulaŃie, diferite forme de cancer,
sinuciderea, retardarea mintală a copiilor, bolile mintale, artrita si reumatismul, diabetul, boli ale
aparatului digestiv (inclusiv ale ficatului) si ale rinichilor, orbirea si erupŃiile cutanate.” El este atât de
convins de teoriile sale încât afirmă: „Medicina nu va putea face nici un progres substanŃial în vindecarea
acestor boli atâta vreme cât nu va recunoaste existenŃa radiaŃiilor ucigătoare de provenienŃă subterană.”20
Asemenea teorii sunt întărite de relatări de genul următor: „Dr. Birkelbach mi-a vorbit de o
servitoare care lucra la un conac din zona rurală a Germaniei. Părea fericită si iubită de toŃi ai casei, până
în ziua când a încercat să se sinucidă prin spânzurare. A fost salvată la timp si dusă la spital. Într-un
moment de neatenŃie a scăpat de sub observaŃie si s-a spânzurat din nou. De data aceasta a reusit.” Ca
19 Vom folosi termenul de „fântânar” atunci când contextul indică o utilizare de ordin geologic a acestei capacităŃi de percepŃie
extra-senzorială (descoperirea cursurilor de apă subterane, etc.) si, respectiv, pe cel de „radiestezist” atunci când aplicarea ei se
face în domeniul medical (n. ed.).
20 Originea interesului actual pentru „curenŃii telurici” care îl revigorează pe cel care îi percepe - sau dăunează, în alte cazuri - o
găsim în vechile concepŃii păgânesti despre pământ, considerat drept un organism viu. În antichitate pământul era numit zeiŃa
Gaia. Indiferent care este realitatea acestor „curenŃi telurici” uniŃi cu magnetismul terestru, care formează la suprafaŃa globului
o reŃea de energie numită Hartmann, se constată că el reprezintă în arsenalul ocultist un substitut al harului divin.
79
element deloc surprinzător atasat acestei relatări, un radiestezist a descoperit că sub patul victimei existau
radiaŃii telurice nocive. Alte cauze ale tendinŃelor sinucigase ale victimei nici n-au mai fost luate în calcul.
Conform unei alte relatări, rezultatele slabe la învăŃătură a două mii de copii din Salzburg, Austria,
au fost puse si ele pe seama radiaŃiilor de acest gen: „Profesoara Kathe Bachler a cercetat atât locul unde
stăteau în bancă sute de copii, cât si domiciliul a două mii de copii al căror randament intelectual scăzuse
în mod evident. Examinând cu ajutorul pendulului locul unde dormeau acesti copii si, fiind asistată de 70
de medici (!), a descoperit că elevii devin letargici dacă la scoală stau în bancă deasupra unor cursuri de
apă subterane sau dorm acasă în zone aflate sub influenŃa radiaŃiilor telurice.” Nici în acest caz n-au fost
luaŃi în considerare si alŃi factori, precum dificultăŃile de ordin social la domiciliu sau factorii de mediu, ca
să nu mai spunem că fiecare elev are perioade cu randament intelectual mai mic. SoluŃia prezentată a fost
cea mai simplă: Toate problemele se explică prin prezenŃa radiaŃiilor nefaste provocate de cursurile de apă
subterane. Ceea ce mi se pare extrem de îngrijorător nu e doar faptul că 2.000 de familii din districtul
Salzburg au ajuns în contact cu această practică ocultă, cât implicarea în realizarea „cercetărilor” a 70 de
medici si chiar a inspectoratului scolar al districtului, toŃi arătându-se complet încrezători în practicile
Bachler.
Afacerea cu teama de cancer este deosebit de profitabilă. Potrivit radiestezistilor, cancerul se
manifestă la 90% din oamenii care dorm deasupra unui curs de apă subteran. Încă si mai nocive ar fi
locurile unde se intersectează radiaŃiile telurice date de surse diferite. Aceste teorii sunt întărite de
numeroase relatări de la Ńară, unde s-a constatat că bolnavii care muriseră din cauza unui cancer îsi aveau
domiciliul într-o zonă de radiaŃii telurice puternice. În anul 1936, un medic elveŃian, dr. Jenny, a efectuat
experimente pe cobai cărora li s-a provocat cancer pe cale artificială, „demonstrând” că animalele care au
fost Ńinute apoi într-o zonă cu pretinse radiaŃii telurice au murit mai repede decât cele Ńinute într-o „zonă
neutră”. Modul în care a efectuat aceste experimente a arătat însă că datele erau relative si usor de
manipulat, fiind interpretate subiectiv si putând fi contestate la o nouă examinare. În ciuda acestui fapt,
mai există si astăzi radiestezisti care continuă studiile începute de către dr. Jenny.
ExplicaŃiile date dovedesc o fantezie bogată din partea practicanŃilor metodei. Spre exemplu, se
spune: „În realitate, bătălia dintre organismul uman si bacterii este o bătălie între undele care intră si cele
care ies din organism.” Se presupune că fiecare celulă îsi are propria lungime de undă de emisie, iar
radiaŃiile telurice nocive produse de cursurile de apă subterane deranjează echilibrul acestor microunde,
cauzând astfel bolile, în special cancerul. Unii radiestezisti sunt de părere că radiaŃiile nocive sunt de
origine cosmică, provenind „de dincolo de graniŃele cunoscute ale cosmosului, pe care-l penetrează
uniform”. AlŃii sunt de părere că sursa radiaŃiilor este de natură telurică. Nici măcar între radiestezisti nu
există un acord în această privinŃă. Alex Comb scrie în „East/West Journal”: „Par să existe tot atâtea teorii
asupra modului în care funcŃionează pendulul, pe câŃi radiestezisti le susŃin”.
Cea mai recentă încercare de a clădi o explicaŃie se bazează pe o noŃiune împrumutată din fizică:
„microundele”. Această noŃiune este larg utilizată astăzi, fiind legată de cuptoarele cu microunde pentru
gătit, turnurile de control ale aeroporturilor, frecvenŃele radio si TV, etc. Desi toate aceste unde sunt
măsurabile cu ajutorul instrumentelor speciale, microundele producătoare de cancer sunt diferite. Se
spune că ele sunt identificabile doar cu ajutorul instrumentului fântânarilor sau al pendulului radiestezic,
fiind prea slabe pentru a fi măsurate cu instrumente fizice.
În mod inerent, se pune însă următoarea întrebare: cum de poate un radiestezist, în mijlocul
multitudinii de unde care îl bombardează, să intercepteze tocmai acele unde care sunt prea slabe pentru a
fi măsurate pe altă cale? Întrebarea a rămas încă fără răspuns. Radiestezistii recunosc si ei că cercetările
stiinŃifice nu pot elucida acest mister.
80
2.
Afacerea cu teama de cancer
În anii 1920, dr. Albert Avram din S.U.A. a inventat un aparat în care se introducea o probă de
sânge uscat pentru ca, pe baza radiaŃiilor emise, să se poată stabili diagnosticul respectivului pacient.
Vindecătorii locali, în marea lor majoritate chiromanŃi, primeau apoi diagnosticul prin postă si totodată
erau sfătuiŃi ce fel de energie trebuie să folosească pentru a-si trata pacienŃii.
AgenŃii federali au investigat această reŃea si au trimis spre analiză o probă de sânge a unui cocos
bătrân de 11 ani. Diagnosticul dat a fost: infecŃie a sinusurilor si carii dentare. Cu toate acestea, un comitet
britanic condus de către Sir Thomas Horder „a admis că diagnosticele date de aparatul inventat de Avram
sunt valide”.
Mai târziu, o practicantă a chiromanŃiei din Los Angeles, Ruth Drown, a inventat aparate similare,
atribuindu-le calitatea de „a se acorda” cu diferite organe ale corpului. Cu ajutorul unei cutii negre si a
două pete uscate de sânge, ea pretindea că poate trata de la distanŃă un pacient aflat oriunde în lume. Una
din multele ei victime a fost o femeie „tratată” de cancer de sân, până ce tumoarea a devenit prea mare
pentru a mai putea fi îndepărtată pe cale chirurgicală.
Între practicanŃii contemporani ai medicinii holiste, un loc celebru este deŃinut de către un fost
discipol al psihiatrului Sigmund Freud, pe nume Wilhelm Reich. El pretindea că a descoperit o formă de
energie numită orgon, numind-o „cea mai puternică forŃă din univers”. Desi ea n-a fost niciodată
confirmată pe cale stiinŃifică, Reich a găsit modalitatea de a o înmagazina într-o cutie neagră de mărimea
unei cabine telefonice construită din lemn, metal si impregnată cu o anumită substanŃă. Pacientul care
stătea în această cutie avea fericirea să-i fie încărcat sângele cu energie vitală si astfel să-i fie vindecate
bolile, inclusiv cancerul. ChiromanŃi, medici si pacienŃi au cumpărat sute de asemenea cutii, închiriindu-le
cu 250 de dolari pe lună. În cele din urmă, sarlatania a fost interzisă de către Departamentul American al
SănătăŃii. Totusi, chiar si astăzi există diversi vindecători europeni care pun mare preŃ pe această
importantă descoperire. „Orgon”-ul este considerat o formă de energie biologică, „identică energiei vitale
pe care hindusii o numesc prana”.
„Cercetările” în domeniul instrumentelor radiestezice n-au încetat nici în ultimii ani. Spre exemplu,
o nouă invenŃie este «instrumentul radiestezic <bază 44>», dotat cu un număr impresionant de 44 de
butoane si comutatoare. Chiromantul David Tansley, care se auto-intitulează „versat în conceptele
orientale ale chakrelor si a anatomiei subtile a omului”, dă următoarea descriere a modului în care se
determină diagnosticul si tratamentul pe cale radiestezică:
Un principiu fundamental al radiesteziei arată că omul împărtăseste un câmp energetic comun cu
toate celelalte forme de viaŃă. Fiecare individ este înconjurat de un câmp energetic propriu, iar unele din
aspectele sale este de natură electromagnetică. Dacă în acest câmp intervine un dezechilibru suficient de
mare, la nivelul fizic al organismului îsi face apariŃia o boală.
Conform radiesteziei, toate bolile, organele si remediile au o frecvenŃă de vibraŃie specială. Ele pot
fi exprimate în valori numerice, cunoscute sub numele de „ritmuri”. Pe această bază, scalele gradate ale
instrumentelor radiestezice dau indicaŃii exacte referitoare la diagnosticul si metoda de tratament.
Atunci când un radiestezist examinează pacientul utilizând principiile radiesteziei, el îsi foloseste
capacitatea de percepŃie extrasenzorială în procesul de detectare a bolii...
Care sunt metodele folosite pentru a convinge oamenii să recurgă la „aparate de protecŃie împotriva
radiaŃiilor”, vom vedea din următoarele două exemple, semnalate de către prof. dr. Elbel, expert în
medicină legală:
Pacienta D., în vârstă de 70 de ani, s-a îmbolnăvit de stomac la începutul anului 1954. Rezultatul
investigaŃiilor prin irisdiagnoză si radiestezie: „Început de cancer la stomac, probabil datorat existenŃei
unui curs de apă subteran unde locuieste”. Se indică folosirea unui aparat de protecŃie împotriva radiaŃiilor
telurice. Nu urmează nici o îmbunătăŃire a stării de sănătate. În luna mai 1957, soŃul ei îi dă în judecată pe
„vindecătorii naturisti”. Între timp s-a constatat că femeia nu avea cancer. Trăieste si acum fără
probleme.
În cazul următor, afacerea cu teama de cancer a luat însă o întorsătură tragică: „Pacienta E., în vârstă
de 35 de ani, simte un nodul la sân. Medicul cere efectuarea unei biopsii (extragerea unei probe din Ńesutul
81
bolnav, urmată de examinarea ei la microscop). Pacienta consultă si un radiestezist, cerându-i părerea cu
privire la necesitatea exciziei nodulului, după cum o întrevedeau medicii. Radiestezistul nu examinează
sânul, folosindu-si doar pendulul pentru a da un diagnostic. Rezultatul: inflamaŃie a sânului (mastită -
n.tr.); operaŃia nu este necesară. Radiestezistul îsi ia angajamentul de a trata pacienta doar dacă îsi procură
un aparat de protecŃie împotriva radiaŃiilor telurice. După un timp femeia revine si îi spune radiestezistului
că nodulul sângerează si produce o secreŃie gălbuie. Răspuns: E normal să se întâmple asa. După sase
săptămâni vine la o nouă consultaŃie, de data aceasta după ce a constatat că i s-au mărit ganglionii axilari.
Diagnosticul radiestezistului: Mastopatie. După o săptămână pacienta merge la medic. Diagnostic:
Cancer; operaŃie urgentă. Ea a fost făcută însă mult prea târziu. Pacienta a decedat după patru luni din
cauza metastazelor”.
3.
Radiestezistii supusi testelor
Desi radiestezistii au cules o bază impresionantă de date pseudo-stiinŃifice, mecanismul metodei nu
le este clar nici lor. Un individ neavizat în domeniul fizicii ar putea crede că miscarea pendulului sau a
baghetei este într-adevăr influenŃată de anumite unde electrice sau de către o formă de energie magnetică.
Trebuie însă stiut faptul că nenumărate teste efectuate sub control stiinŃific n-au dat nici un argument în
favoarea acestei idei. Am menŃionat deja imposibilitatea dovedirii existenŃei microundelor si am văzut că
afirmaŃiile radiestezistilor nu pot fi verificate. Mai mult decât atât, câmpul magnetic nu poate fi simŃit de
organismul uman. În cursul unui test efectuat în anul 1954 în Olanda, numerosi radiestezisti au fost supusi
unor câmpuri magnetice mult mai intense decât cel al Pământului, însă nici unul dintre ei n-a putut sesiza
când câmpul magnetic era declansat si când nu. Conform unei alte teorii, la baza fenomenului ar sta o
„radiaŃie hidrografică”. Dacă ar fi asa, de ce se întâmplă ca doar apa subterană să emită o asemenea
radiaŃie si nu si cea de la suprafaŃă? Cum de este posibil, din punct de vedere fizic, ca o „vână de apă” să
emită o radiaŃie atât de puternică, încât ea să poată fi detectată de către un fântânar aflat la etajul 20 al
clădirii situate deasupra ei? Cum de nu se aplică si aici principiul dispersiei acelor radiaŃii?
Fântânarii n-au reusit să dea nici un răspuns credibil, preferând să se ascundă în spatele unor relatări
senzaŃionale de-a dreptul hilare, folosindu-si drept garanŃie titlurile academice si un sistem complicat de
termeni împrumutaŃi din fizică. Mai nou, ei nu se mai numesc fântânari, ci îsi asumă numele de
radiestezisti, un termen cu conotaŃii stiinŃifice care produce o impresie deosebită în rândul publicului
neavizat.
Mai puŃin impresionaŃi sunt cei care au testat si au comparat performanŃele diversilor fântânari. Iată
rezultatul unui experiment realizat sub control cu 75 de practicanŃi din Noua Zeelandă: „Nici o
concordanŃă între datele furnizate, aceleasi rezultate putând fi obŃinute pe cale strict aleatorie. În cele mai
multe cazuri trebuie să existe tot atâtea cursuri de apă subterane, pe cât de mulŃi fântânari le-au căutat. La
fel de descurajatoare sunt rezultatele unui studiu condus de către prof. Gassmann de la Institutul Tehnic
Federal din Zurich, ElveŃia. El dorea să investigheze asa-zisele radiaŃii interceptate de fântânari. 16
practicanŃi renumiŃi ai acestei practici s-au oferit voluntari pentru test. 11 dintre ei erau ingineri si
tehnicieni, iar unul era profesor universitar. Profesorul Gassmann i-a trimis în sapte zone, cerându-le să
localizeze în fiecare din ele conductele de apă subterane. Cea mai mare din ele avea un debit de 16 m3 pe
minut. Comparând schemele desenate de către cei 16 „specialisti”, rezultatul a fost catastrofal:
82
„Este evident faptul că nu există zone speciale de radiaŃii, separate în mod clar de un teren neutru
din acest punct de vedere, asupra cărora fântânarii să fi căzut de acord. Scopul testelor... nu a fost
împlinit...
În ciuda tuturor cercetărilor, nu am găsit nici un criteriu care să ne permită să acceptăm rezultatele
vreunui fântânar ca fiind mai veridice decât ale altuia. Conducta cea mai mare n-a fost identificată de nici
unul, câŃiva au indicat locul unde nu se găsea nici una (într-o zonă anumită au fost influenŃaŃi în mod vădit
de un capac de canalizare). Cu ajutorul metodelor descrise, n-am avut nici un succes în localizarea vreunei
surse obiective de radiaŃii, care să fi dus la investigaŃii viitoare.”21
4.
Cum funcŃionează
bagheta si pendulul?22
În ciuda tuturor experimentelor nereusite, misterul funcŃionării baghetei oscilante si a pendulului a
rămas nerezolvat. FuncŃionarea lor este o realitate ce nu poate fi ignorată.
Dacă energia care miscă bagheta si pendulul nu poate fi măsurată fizic, care să fie sursa miscării
lor? Care este puterea care îi influenŃează pe radiestezisti? De ce nu este fiecare om senzitiv la pendul? De
ce dobândeste un novice în mod subit acest „dar” atunci când este atins de un radiestezist experimentat?
Aceste întrebări necesită un răspuns. Oamenii de stiinŃă au propus următoarele ipoteze pentru a
explica funcŃionarea unui pendul radiestezic în mâna radiestezistului:
1. Desi radiestezistii pretind că îsi Ńin mâna perfect nemiscată atunci când pendulul începe să se
miste, ei au totusi unele contracŃii musculare insesizabile pe cale vizuală. Un cercetător a investigat
factorii care duc la o minimă contracŃie musculară, chiar si atunci când mâna este Ńinută perfect nemiscată.
Aceste contracŃii nu sunt cauzate numai de o activitate musculară normală si de pulsul la nivelul
degetelor, ci si de către gândire, la nivel cerebral.
2. Fântânarii sunt buni observatori ai terenului si se bazează pe indicii exterioare în producerea
rezultatelor. Vederea unui capac de canalizare a indus sesizarea unei conducte. ObservaŃia unui asemenea
indiciu a dus la eliberarea tensiunii mentale a fântânarului, determinând miscarea baghetei.
3. Sugestia si autosugestia: Cei mai mulŃi radiestezisti descoperă un curs de apă subteran producător
de radiaŃii nocive numai după ce li s-a spus că în locul respectiv a fost patul unui muribund sau staulul
unei vaci bolnave. Gândul acesta dă curs miscării pendulului. Dr. Reimann scrie: „Într-un fel, mâna este
doar degetul ceasornicului psihologic si emoŃional al radiestezistului.”
Sugestia si autosugestia stau probabil în mare măsură la baza „puterii de vindecare” a aparatelor
radiestezice si a acumulatorilor de energie de tip „orgon”. Factorii psihosomatici joacă si ei un rol major.
Aceasta se demonstrează prin faptul că atunci când dispare credinŃa în aparatul radiestezic, vechile dureri
reumatice reapar.
Toate aceste teorii ne indică un aspect esenŃial al radiesteziei: Ceea ce pune în miscare instrumentele
radiestezistilor nu este o putere măsurabilă fizic, ci puterea inconstientului, puterea spiritului.
5.
Pasivitatea spirituală absolută
Mai există încă un factor pe care teoriile stiinŃifice menŃionate mai sus nu-l includ: Posibilitatea ca
mintea umană să fie influenŃată de forŃe oculte si demonice. Într-un articol numit „Atitudinea spirituală a
radiestezistului”, un practicant dă următorul sfat: „Putem obŃine rezultate obiective doar atunci când
rămânem într-o stare de totală pasivitate a minŃii”. Un alt autor afirmă: „Doar o atitudine lipsită de orice
prejudecată poate sta la baza unor rezultate bune repetate”. Cu alte cuvinte, rugăciunea sinceră către
21 Esecul unor experimente este însă contrabalansat de rezultatul altora. Se va vedea mai jos că până si armata americană s-a
folosit cu brio de „harismele” unor radiestezisti (n.red.).
22 Unul dintre cele mai cunoscute instrumente radiestezice este ansa (n. ed.).
83
Dumnezeu face ineficientă utilizarea pendulului radiestezic, deoarece ea face ca atitudinea omului să nu
mai fie lipsită de orice prejudecată.
Pasivitatea spirituală este condiŃia oricărei forme de Yoga sau de meditaŃie orientală. Nu este de
mirare că deseori se ajunge de la folosirea pendulului radiestezic la adoptarea unei filosofii hinduse.
Definind radiestezia drept capacitatea unui om de „a-si aduce viaŃa în conformitate cu acele energii si
forŃe care sunt în univers si au un impact asupra omului si a mediului înconjurător”, se face aluzie la ideea
micro si macrocosmosului, întâlnită si în capitolele anterioare.
A. Comb arată că radiestezia „este legată de o anumită formă de energie psihică, fiind interconectată
cu forŃa vitală universală. Oamenii se arată deschisi faŃă de o asemenea experimentare practică si
nemijlocită a unei energii psihice sau a unui spirit. Radiestezia este o disciplină spirituală, desi nu implică
vreun set de dogme, teorii, iniŃieri sau ceremonii. Radiestezia necesită concentrare, iar cel mai bun mijloc
de a o atinge este fie repetarea continuă a întrebărilor pe care doresti să le pui baghetei, după modelul
repetării unei mantre de către un yoghin, fie punând întrebarea o singură dată si apoi permiŃând minŃii să
se golească de orice idee. Totul este foarte simplu”.
Din punct de vedere crestin însă, este cunoscut faptul că pasivitatea spirituală poartă cu sine riscul
ca anumite puteri situate în afara posibilităŃii de control a omului să preia controlul asupra minŃii.
MeditaŃia Transcendentală si alte forme de Yoga au indus schimbări semnificative de personalitate
adepŃilor lor. Cu ajutorul unei mantre, individul aflat în meditaŃie îsi creează o stare de vulnerabilitate
spirituală totală, care-l poate aduce sub influenŃa unei opresiuni demonice. Pericolul pasivităŃii spirituale
este demonstrat si în hipnoză: destui mediumi spiritisti si-au descoperit abilităŃile extrasenzoriale după ce
au fost adusi ei însisi într-o stare de transă hipnotică.
Sir John Eccles, laureat al premiului Nobel si un om de stiinŃă recunoscut pe plan internaŃional
datorită cercetărilor sale în domeniul elucidării mecanismelor creierului, a numit creierul uman „un
dispozitiv ce poate fi condus de către un spirit”. Dave Hunt, un cunoscut specialist în domeniul sectelor si
a fenomenelor paranormale, scrie:
„În mod normal, mintea mea este «spiritul» care îmi conduce creierul. Dacă însă intru într-o stare
alterată a constiinŃei si permit ca o forŃă cosmică, după cum este numită de parapsihologi, sau un spirit, în
accepŃiunea unui medium, să preia conducerea, în calea acestei «minŃi noi» nu mai stă nimic pentru a
deveni noul stăpân al creierului meu. Aceasta îmi va conferi anumite experienŃe ce vor părea foarte reale,
chiar dacă nu au loc în mod obiectiv.”
Pasivitatea spirituală este o cerinŃă si pentru „pregătirea unui medium spiritist”, după cum o descrie
parapsihologul Johannes Greber. Se începe cu o rugăciune scurtă, se citeste un fragment din Biblie si se
meditează asupra sa. Apoi se ia o foaie de hârtie si un creion în mână si se asteaptă complet eliberat de
orice fel de tensiune mentală. Atunci când se simte îndemnul de a scrie anumite idei, inspirate dintr-un
puternic simŃ al necesităŃii, trebuie să se dea curs acestei porniri. Dacă simŃi că mâna îŃi este miscată de
către o putere străină, trebuie să i te supui.
ObservaŃi cadrul religios al acestor instrucŃiuni menite a dezvolta abilităŃile psihice! De aceea
trebuie să fim constienŃi de faptul că nu oricine foloseste anumiŃi termeni crestini trebuie să-si fi primit
„darul” de la Dumnezeu. Acest lucru e adevărat si cu privire la radiestezisti, indiferent cât de sinceri sunt.
Watchmann Nee scrie: „O dată ce mintea unui om s-a scufundat în pasivitate, el va primi multe gânduri
din afara sa, gânduri murdare, blasfemiatoare si confuze”.
84
6.
Pendulul ca instrument de ghicire
Un fost radiestezist, care s-a convertit după ce si-a abandonat practica, scrie: „Este uimitor cât de
priceput este diavolul în a-si camufla activităŃile, pentru ca sub stindardul stiinŃei să-i însele chiar si pe
licenŃiaŃi23. Pendulul radiestezic nu este decât un instrument de ghicire.” Spiritul care preia controlul
asupra minŃii pasive a radiestezistului este un duh de ghicire, după cum este descris în Biblie.
O examinare mai atentă a tehnicii radiestezice demonstrează că, în realitate, practicanŃii nu măsoară
nici un fel de radiaŃie, ci pun întrebări pendulului pe care-l folosesc. Când un fântânar se află în căutarea
unui izvor subteran, pune următoarele întrebări:
1. Se află lucrul căutat (apa) în apropiere? Da sau nu?
2. La ce adâncime se află? (urmează un număr de oscilaŃii ce indică adâncimea)
3. În ce cantitate există? (se apreciază în funcŃie de timpul de pendulare)
Referindu-se la microundele pe care pretind să le identifice radiestezistii, Dave Hunt scrie:
„ConsideraŃii recente au demonstrat cât de ridicole sunt aceste explicaŃii. De exemplu, în timpul
războiului din Vietnam, soldaŃii americani au reusit să le localizeze tunelurile secrete si depozitele de
muniŃii ale vietnamezilor folosind baghete confecŃionate din fragmente de cuiere si din orice alt material
aveau la îndemână. Extrem de relevant este faptul că fântânarii experimentaŃi pot găsi apă si dacă au la
dispoziŃie doar o hartă a terenului respectiv. Cele mai importante surse de apă din Insulele Bermude au
fost localizate de fântânari folosindu-se doar de hartă, după ce geologii n-au reusit să o facă pe teren. Un
asemenea fântânar, fiind situat la o distanŃă de 1600 km de Bermude, a localizat pe hartă trei surse
importante de apă. Guvernul a început săpăturile în locurile indicate, iar resursele descoperite mai asigură
si astăzi necesarul de apă al insulei”.
În mod similar, în radiestezia medicală practicantul nu măsoară nici un fel de vibraŃie, ci pune
întrebări instrumentului său pentru aflarea unui diagnostic sau pentru stabilirea unui tratament. Renumitul
„stareŃ” Mermet punea următoarele întrebări atunci când examina un om sau un animal bolnav:
1. Este vreun organ afectat de boală?
2. Dacă da, care este acela?
3. Care parte a organului este locul exact al afecŃiunii?
4. Care este natura bolii? În ce măsură a evoluat?
În acelasi mod se foloseste radiestezia pentru a alege remediul homeopatic „eficient” pentru fiecare
pacient. Nu este nici o exagerare să afirmăm că modul de comunicare al radiestezistului cu pendulul său
nu este diferit cu nimic de modul de utilizare a tăbliŃei Ouija.24
Dr. Kurt Koch arată că sensibilitatea la baghetă si la pendul este bazată pe puteri paranormale care
sunt „deseori înrudite cu păcatul vrăjitoriei”. Cum este posibil să se dobândească aceste puteri? Acelasi
autor scrie: „Darul folosirii baghetei si al descoperirii unor cunostinŃe pe calea folosirii pendulului poate fi
dobândit pe trei căi: ereditar, prin transfer de la un ocultist puternic sau prin experimentarea unor formule
magice, după cum sunt descrise în cărŃile de magie”. Asadar, tratamentul efectuat de un radiestezist poate
duce la dobândirea de puteri paranormale si a capacităŃii de percepŃie extrasenzorială de către pacient.
Acest proces a fost descris de către fostul pastor luteran si actualul ocultist J. Bolte. El a început săsi
încerce capacitatea de a activa pendulul pe baza metodologiei descrise într-un ziar. Spre surpriza sa, a
descoperit că este senzitiv la miscările sale. Iată concluzia sa:
Se părea că sunt unul dintre asa-zisii psihici care posedă suficientă energie «orgon» în ei însisi. Abia
mai târziu mi-am dat seama că nu posedam această abilitate din nastere. Cu puŃin timp înainte de a o
descoperi, fusesem tratat de către un vindecător prin magnetism. Fără îndoială, am dobândit si eu
magnetismul său în urma tratamentului si acum sunt capabil de a folosi pendulul pe baza acestei puteri.
23 În România a fost bine cunoscut cazul inginerului Valeriu Popa - radiestezist, bioenergoterapeut, yoghin, pe scurt, ocultist si
vrăjitor. (n. red.).
24 Instrument folosit în spiritism ca mijloc de comunicare cu spiritele, care constă dintr-o măsuŃă marcată cu literele alfabetului
si însoŃită de un indicator. TăbliŃei Ouija i se pun întrebări de către participanŃi, iar răspunsurile sunt primite prin indicarea
succesivă a unor litere de către indicator (n. ed.).
85
Asadar, tratamentul prin magnetism îi poate da această capacitate celui ce doreste si este deschis către
această metodă, făcându-l capabil de a folosi el însusi pendulul radiestezic.
Ce ar trebuie să facă un crestin dacă îsi descoperă anumite puteri paranormale care i-ar da
posibilitatea, spre exemplu, de a folosi pendulul? Dr. Koch răspunde: „Dacă un crestin descoperă că
posedă puteri paranormale, ar trebui să se roage lui Dumnezeu să i le ia. Ideea unor teologi cu privire la
posibilitatea purificării unor asemenea puteri, spre a fi folosite în slujba lui Dumnezeu este contrazisă de
Biblie. Aceasta o ilustrează relatarea referitoare la ghicitoarea din Filipi, din Faptele Apostolilor 16, 16-
18. Dacă un crestin foloseste asemenea puteri paranormale, păcătuieste si are nevoie de iertarea lui
Dumnezeu”.
7.
„Un duh de desfrânare
i-a făcut să rătăcească”
Bagheta si pendulul sunt folosite de mult ca instrument de ghicire. Nu este atunci de mirare că
Sfânta Scriptură condamnă aceste practici. Profetul Osea scrie: Poporul Meu întreabă o bucată de lemn si
toiagul lui îi vesteste viitorul, că un duh de desfrânare i-a făcut să rătăcească si au săvârsit destrăbălări,
depărtându-se de Dumnezeul lor (Osea 4, 12). Cuvintele folosite în originalul ebraic pentru „o bucată de
lemn” si „toiag” corespund unor denumiri timpurii ale baghetelor folosite pentru ghicire.
Moise a îndemnat poporul evreu în Numele lui Dumnezeu: Să nu alergaŃi la cei ce cheamă morŃii,
să nu umblaŃi pe la vrăjitori si să nu vă întinaŃi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Leviticul 19,
31). Acelasi Moise porunceste poporului: Să nu se găsească la tine (...) nici prezicător, sau ghicitor, sau
vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei care grăiesc cu
morŃii. Căci urâciune este înaintea Domnului oricine face acestea (Deuteronomul 18, 9-12).
Aceste porunci sunt extrem de clare si nu pot fi ignorate, chiar dacă unii pretind că fac lucruri bune
cu ajutorul pendulului. Există si clerici crestini care încearcă să explice abilităŃile paranormale ca parte a
potenŃialului nostru ce trebuie dezvoltat. Ei întreabă: „Oare n-a fost găsit izvorul cutărui seminar teologic
cu ajutorul fântânarilor? Nu există chiar clerici care folosesc pendulul si comercializează dispozitive antiradiaŃii?”
Aceasta poate fi adevărat, însă dorinŃa sinceră a radiestezistilor de a face „bine” prin „darul” lor
nu se poate contrazice cu îndemnurile clare ce se dau în Biblie.
Mântuitorul si-a avertizat discipolii asupra vremurilor din urmă, când îsi vor face apariŃia mulŃi
profeŃi falsi, care vor face semne mari si minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinŃă, si pe cei alesi
(Matei 24, 24). Într-o altă situaŃie, El a vorbit despre ziua măreaŃă si înfricosătoare când se va revela
adevărul deplin: MulŃi Îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am
profeŃit? Si nu în numele Tău am scos demoni? Si nu în numele Tău am făcut multe minuni? Si atunci le
voi mărturisi: „Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. DepărtaŃi-vă de la Mine cei ce lucraŃi fărădelegea!
(Matei 7, 22-23).
Un alt indiciu al faptului că „darul” radiesteziei nu este de la Dumnezeu este faptul că rugăciunea
sinceră face imposibilă folosirea pendulului. Un fost radiestezist povesteste:
„Am avut întotdeauna rezultate foarte bune cu pendulul. Consideram că senzitivitatea mea deosebită
este un dar al lui Dumnezeu si am încercat să explic miscările pendulului ca un rezultat al interferenŃei
câmpurilor magnetice. M-am rugat mult pentru a afla adevărul în această privinŃă. Când am început să am
esecuri, am început să mă îndoiesc de adevărata sursă a miscărilor pendulului si m-am întrebat dacă nu
putea fi diavolul în spatele acestei practici?
Apoi m-am rugat foarte sincer, cerându-I Mântuitorului să-mi clarifice această chestiune. M-am
rugat: „Doamne, arată-mi dacă oscilaŃiile pendulului sunt de la Tine sau sunt conduse de lumea
întunericului. Dacă miscările sale nu sunt de la Tine, nu lăsa ca pendulul să se mai miste vreodată în mâna
mea...” Drept rezultat, pendulul n-a mai reacŃionat. Am încercat să-l folosesc în locuri din casă unde
reacŃiona întotdeauna cu putere, însă după ce m-am rugat atunci nu s-a mai miscat deloc.”
86
8.
Puteri înselătoare
Terafimii rostesc cuvinte desarte, vrăjitorii au vedenii mincinoase si spun visuri amăgitoare si
mângâieri desarte (Zaharia 10, 2). Dacă am înlocui aici cuvântul „terafimi” cu „dispozitivele
radiestezice” si pe „vrăjitori” cu „radiestezisti”, cuvintele profetului Zaharia ar descrie perfect situaŃia
noastră actuală. În antichitate, la fel ca si astăzi, numerosi oameni care îsi puneau încrederea în superstiŃii
erau înselaŃi. Profetul Miheea era si el la curent cu această situaŃie. El scrie: ...profeŃii profeŃesc pentru
bani si se sprijină pe Domnul zicând: «Domnul este în mijlocul nostru si prăpădul nu va veni peste noi!»
(Miheea 3, 11).
În multe cazuri, pendulul radiestezic nu se miscă sub acŃiunea unui câmp magnetic, cât sub influenŃa
onorariului cerut de radiestezist. Nu este aici nici o contradicŃie între lipsa de credibilitate a pendulului
menŃionată în prima parte a capitolului, demonstrată prin testele la care au fost supusi practicanŃii, si
puterile oculte despre care am vorbit în partea a doua. Relevante în acest sens sunt avertismentele adresate
Bisericii de către Sfântul Apostol Pavel, despre venirea „celui-fără-de-lege”, care va fi prin lucrarea lui
Satan, cu toată puterea si cu tot felul de semne si minuni mincinoase (II Tesaloniceni 2, 9).
PacienŃii care îsi deschid sufletul faŃă de aceste puteri prin apelul la radiestezie se aventurează în
domeniul periculos al ocultismului. Ei pot simŃi cu adevărat unele îmbunătăŃiri ale sănătăŃii lor, însă riscă
enorm pe plan sufletesc înainte de a intra în contact cu aceste practici.
Tensiunile sufletesti pot fi un semnal de alarmă, iar eliberarea de sub puterile oculte poate fi
obŃinută doar prin renunŃarea totală la asemenea practici. Pe oricine este în această situaŃie îl îndemn să se
adreseze unui îndrumător crestin experimentat. Dacă v-aŃi implicat în practicile descrise în acest capitol,
rugaŃi-vă Mântuitorului să vă ierte pentru faptul că v-aŃi încrezut mai mult în radiestezie si talismane decât
în atotputernicia Sa. RededicaŃi-vă viaŃa Lui si puteŃi fi siguri că vă va elibera din orice fel de legătură
ocultă. PuteŃi avea pace în El chiar dacă va trebui să trăiŃi cu anumite afecŃiuni fizice sau psihologice.
Dr. Samuel Pfeifer – din volumul „Vindecare cu orice preŃ?”
87
VIII.
Fitoterapie.
Preparate din plante împotriva bolilor
În ultimele decenii s-a remarcat un avânt deosebit al fitoterapiei. Doar în anul 1977 s-au vândut în
Germania 10.000 de tone de ceaiuri si alte preparate din plante, faŃă de numai 50 de tone, cu douăzeci de
ani înainte. Germanii cheltuiesc anual 155 de milioane de mărci pentru aceste remedii. „Unda verde”,
după cum este numită noua orientare, a atins si S.U.A., unde vânzările de remedii fitoterapeutice erau
neglijabile în anii '60, ajungând însă la peste 150 milioane de dolari în 1979.
Cea mai mare parte a produselor fitoterapeutice o constituie ceaiurile, cele mai des folosite fiind
cele împotriva bronsitei, a insomniei, a bolilor de rinichi sau de vezică biliară. Un număr crescând de
oameni preferă să nu mai recurgă la medicamentele produse pe cale sintetică. În schimb, atunci când se
îmbolnăvesc (spre exemplu, de bronsită), încearcă un ceai (bronsic), obŃinut direct din farmacia verde a
naturii create de Dumnezeu.
1.
Cele mai vechi remedii cunoscute
Fitoterapia este cea mai veche ramură a medicinii. Ea a fost folosită pentru tratarea bolilor în toate
culturile cunoscute, de la cele mai dezvoltate, până la cele mai primitive. Papirusul egiptean Ebers conŃine
900 de reŃete fitoterapeutice. Egiptenii erau familiarizaŃi cu aproximativ o treime din toate remediile de
acest gen pe care le cunoastem astăzi. Ei utilizau atât ienupărul, usturoiul, chimenul, cimbrul, uleiul de
ricin si altele, cât si macul, din care se extrage opiumul, pentru producerea unor analgezice precum
morfina si codeina.
Aztecii cunosteau si ei un număr impresionant de preparate din plante. Medicul spaniol dr.
Francisco Hernandez, reprezentatul coroanei spaniole pentru cercetări medicale în Indiile de Vest, a
descris în voluminosul său tratat „Istoria naturală a Lumii Noi” un număr de 1200 de remedii folosite de
azteci. Acest popor străvechi avea nu numai preoŃi, prezicători ai viitorului si vrăjitori, ci si farmacisti si
vraci, care îsi tratau pacienŃii cu remedii fitoterapeutice.
Chiar si în vestigiile Chinei antice au fost descoperite câteva tratate de fitoterapie, între ele fiind si
celebra lucrare Pen Tsao Kang Mu, cu ilustraŃii detaliate pentru fiecare plantă. Vracii chinezi foloseau
deja în urmă cu circa patru mii de ani planta Ephedra sinica pentru tuse si boli de plămâni. Multe din
siropurile contra tusei care se folosesc astăzi conŃin efedrină, adică tocmai substanŃa activă extrasă din
Ephedra sinica. Probabil că remediul tradiŃional chinezesc cel mai popular astăzi este rădăcina de
Ginseng, folosită împotriva impotenŃei si ca tonic general. Cercetările stiinŃifice au arătat că rădăcina
aceasta conŃine substanŃe cu acŃiune stimulantă moderată.
Am putea adăuga aici multe alte date despre folosirea fitoterapiei si în alte culturi ale antichităŃii,
cum ar fi Babilonul, Imperiul Incas, India, Grecia si Imperiul Roman. Istoria a consemnat nenumărate
tratate voluminoase despre preparate ciudate din plante (însoŃite de descântece si formule magice), al
căror efect biologic a fost astăzi redescoperit si demonstrat pe cale stiinŃifică.
88
Chiar si Biblia menŃionează această artă a vindecării. Spre exemplu, în Cartea Regilor 20, 7 ni se
spune care a fost remediul folosit pentru boala regelui Iezechia: „Si a zis Isaia: «LuaŃi o turtă de
smochine!» Si au luat o turtă de smochine si au pus-o pe rană si s-a însănătosit Iezechia.”
În evul mediu cunostinŃele despre fitoterapie s-au păstrat în mănăstiri. Unul din tratatele celebre din
această perioadă, scris în anul 820 si păstrat la mănăstirea St. Gall din ElveŃia, începe astfel: „În Numele
lui Hristos se găseste temelia artei vindecării”. Medicul cel mai celebru al evului mediu a fost fără
îndoială Theophrastus Bombastus von Hohenheim (1493-1541), cunoscut si sub pseudonimul Paracelsus,
în a cărui ideologie se combină mistica crestină, filosofia orientală si magia neagră. Pe de o parte el
predica generaŃiei sale: „Bolnavul care îsi pune nădejdea în medicamente nu este crestin. Crestin este
acela care îsi pune nădejdea în Dumnezeu.” Pe de altă parte, după cum a arătat celebrul psihanalist C.G.
Jung, „alături de acest gen de spiritualitate, Paracelsus a dat curs si altuia, într-o măsură aproape
înfricosătoare: nu a existat nici o formă de ghicire si magie pe care n-a practicat-o sau pe care n-a
recomandat-o altora”. Desi vorbeste mult despre Dumnezeu, „Care a dat puterea plantelor de a vindeca
omul de boli, astfel încât să nu fie îngenuncheat de moarte prematur”, adevăratul său Dumnezeu este
Natura, iar îndrumătorii săi sunt puterile demonice. El a făcut chiar reprosuri la adresa medicilor din
vremea sa, criticându-i pentru faptul că nu înŃeleg magia.
Lucrările lui Paracelsus au avut o mare influenŃă asupra generaŃiilor de vindecători naturisti care au
urmat, iar ideile sale mai sunt considerate si astăzi temelia practicii medicale holiste. Din acest motiv,
tensiunea dintre o religiozitate superficială si ocultismul propriu-zis a fost problema multor fitoterapeuŃi
de-a lungul secolelor si până astăzi.
2.
Plantele împotriva cancerului
în viziunea medicinii moderne
Fără aportul substanŃelor extrase din plante nici nu am putea concepe medicina modernă. Foarte
multe medicamente, la care nici nu ne-am fi gândit, sunt preparate pe baza unor extracte din plante.
Spre exemplu, stiaŃi că medicamentele cele mai importante folosite pentru tratamentul cancerului
sunt de origine vegetală? Alcaloizii vincristină si vinblastină sunt extrasi dintr-o plantă ce creste în
Madagascar. Cu ajutorul acestor substanŃe s-au obŃinut succese importante în tratarea bolii Hodgkin, a
leucemiei limfatice acute si a tumorii lui Wilms (o boală rară de natură tumorală ce se localizează la
nivelul rinichilor copiilor). Acolo unde nu existau speranŃe în urmă cu numai 20 de ani, astăzi mulŃumită
preparatelor din plante atenuarea bolii e posibilă în 80 - 90% din cazuri.
Multe asemenea substanŃe influenŃează sistemul nervos. Cele mai importante analgezice sunt
derivate din plante. În locul aspirinei, spre exemplu, se poate folosi un extract de coajă de salcie sau de
plop. Ambele conŃin aceeasi substanŃă activă, însă dozajul ei este mai usor de făcut folosind tablete. În
plus, tableta conŃine si o substanŃă neutralizantă a acidului acetilsalicilic, prevenind astfel afectarea
mucoasei gastrice. Am arătat deja câteva lucruri despre importanŃa substanŃelor extrase din mac (morfina
si derivatele ei). Aproape la fel de importantă precum bisturiul medicului este substanŃa numită curara,
utilizată astăzi în anestezie pentru a relaxa muschii, desi indienii o foloseau pentru a otrăvi vârful
săgeŃilor.
Plantele s-au dovedit de mare ajutor si în domeniul bolilor cardiovasculare, o mare plagă a omenirii
contemporane. Ce ne-am face astăzi fără digoxină, o substanŃă extrasă din degetariŃă? Mai mult de un
milion de americani folosesc zilnic această substanŃă pentru a rămâne în viaŃă. Fără digitalis si derivatele
ei, inima acestor oameni n-ar reusi să-si facă datoria si ar muri din cauza insuficienŃei cardiace congestive.
O altă boală răspândită a zilelor noastre este hipertensiunea arterială, care a fost iniŃial tratată tot cu
extrase din plante. Înainte de anul 1950, soarta hipertensivilor era pecetluită: urmau să sufere un atac de
cord si un blocaj renal. Descoperindu-se însă o anumită substanŃă activă în planta Rauwolfia, mulŃi dintre
ei au putut fi salvaŃi, ducând acum o viaŃă normală. Planta respectivă era cunoscută de mii de ani în
medicina ayurvedică indiană pentru efectul ei calmant.
89
Există multe alte boli care se tratează cu substanŃe extrase din plante. Glaucomul, spre exemplu, are
ca remediu o substanŃă extrasă dintr-o specie de fasole nigeriană. Astmul poate fi atenuat cu efedrină si
teofilină, iar secreŃia de mucus din bronhii este dizolvată folosind sirop produs din planta Ipecacuanha.
Nenumărate plante au un efect reglator asupra sistemului digestiv: unele produc efect vomitiv, altele sunt
antispastice, bananele produc constipaŃie, pe când uleiul de ricin are efect invers. Un nou accent se pune
pe cercetarea fibrelor celulozice, constatându-se că oamenii cu o dietă săracă în această componentă sunt
mai expusi îmbolnăvirii de cancer.
Aceste câteva exemple demonstrează că medicina modernă nu poate fi separată de fitoterapie.
Acolo unde se remarcă efecte benefice, medicina preia substanŃa activă a plantelor. Tehnologia actuală a
făcut posibil ca multe din substanŃele active din plante să fie sintetizate artificial pe cale chimică si
produse în formă pură. Acest fapt prezintă două avantaje:
1. Medicul poate determina mai exact dozele. De exemplu, este mult mai simplu să prescrie două
tablete de digoxină, al căror conŃinut de substanŃă activă îl cunoaste cu exactitate, decât două picături de
tinctură de degetariŃă, în care conŃinutul de substanŃă activă e mai greu de apreciat. Riscul de a trece limita
dintre producerea efectului benefic si intoxicaŃie este astfel evitat.
2. SubstanŃele toxice care se găsesc în aceeasi plantă sunt astfel îndepărtate. Ideea că „remediile
biologice” sunt întotdeauna lipsite de riscuri nu este deloc adevărată. Multe plante conŃin substanŃe extrem
de otrăvitoare, care pot fi folosite uneori doar în concentraŃii foarte mici.
3.
Ce este fitoterapia?
Fitoterapia (de la gr. phyton = plantă si therapeia = vindecare se bazează pe principiul că natura ne
asigură cele mai bune remedii pentru majoritatea bolilor cunoscute. Aceasta nu este departe de adevăr.
După părerea mea, unul din meritele fitoterapeuŃilor moderni este faptul că au semănat în rândul
publicului un scepticism sănătos faŃă de medicina chimică a zilelor noastre si au pus în valoare preparatele
naturale.
Abuzul de medicamente nu se datorează doar medicilor. MulŃi bolnavi refuză categoric să-si
schimbe stilul de viaŃă, preferând să ia zilnic câte un pumn de vitamine si alte medicamente. Ei ignoră
cauzele care îi împiedică să aibă un somn linistit noaptea, fiindu-le mai usor să-si ia doza zilnică de
somnifere si amfetamine. Având în vedere numărul mare al persoanelor dependente de tablete, este usor
de înŃeles atitudinea actuală de revoltă împotriva preparatelor chimice si tendinŃa de revenire la preparate
naturale mai puŃin periculoase, cum sunt ceaiurile si preparatele din plante ale bunicilor.
Totusi, oricât de bine intenŃionată se arată fitoterapia, trebuie să-i primim oferta cu atenŃie.
Răspândirea practicilor oculte din zilele noastre face să putem discerne tot mai greu limita la care se
sfârseste ajutorul dat trupului si începe afectarea negativă a sufletului. Aceasta nu înseamnă însă că
trebuie să dăm curs unor generalizări simpliste.
FitoterapeuŃii contemporani aparŃin uneia din următoarele categorii:
1. Cei care refuză categoric să-si combine metodele de vindecare cu ocultismul;
2. Grupările ale căror remedii sunt produse pe baza unei ideologii vădit oculte, cum ar fi
antropozofia (cazul firmei elveŃiene Weleda AG);
3. PracticanŃii care folosesc anumite puteri paranormale pentru a ajunge la un diagnostic sau
tratament.
4.
Fitoterapia tradiŃională
90
În cursul cercetărilor pe care le-am întreprins am cunoscut o mulŃime de fitoterapeuŃi a căror
motivaŃie sinceră este de a-si ajuta pacienŃii să dobândească un mod de viaŃă mai sănătos. Ei si-au dedicat
întreaga viaŃă acestui scop. Nu pot să-i acuz că ar dori să propage o nouă dietă vegetariană sau chiar un
cult al naturismului, căci ei se Ńin departe de ideologiile oculte, alegându-si remediile doar pe baza
observaŃiilor făcute în mod direct.
Unul dintre acesti practicanŃi este si dr. Vogel, răsplătit pentru cercetările sale asupra plantelor cu un
doctorat onorific din partea unui colegiu californian. Cartea sa „Der kleine Doktor” („Micul medic”) s-a
vândut în peste 500.000 de exemplare în lumea întreagă. Mii de familii, din Finlanda până în Australia,
consultă acest volum frumos ilustrat, de 860 de pagini, atunci când se îmbolnăvesc si au nevoie de un sfat.
Desi un om de stiinŃă ar găsi în ea multe lucruri îndoielnice, cartea a scutit multe familii de a merge la
medic pentru unele afecŃiuni minore. Cu siguranŃă că multor bolnavi le-ar fi de folos să urmeze sfaturile
lui Vogel privitoare la adoptarea unui stil de viaŃă mai sănătos.
Remediile recomandate de către dr. Vogel sunt produse la scară industrială de concernul elveŃian
„Bioforce Inc.” Am avut ocazia de a face o vizită la această fabrică, în compania directorului de
producŃie. În afara faptului că substanŃele de bază folosite sunt extrase din plante, liniile de producŃie si
ambalare nu diferă de cele din alte fabrici de medicamente. Ar fi absurd să credem că asemenea
întreprinderi nu sunt decât bucătării ale vrăjitoarelor unde se fierb diverse ierburi pentru prepararea de
leacuri magice.
Mai târziu, am avut posibilitatea de a sta personal de vorbă cu dr. Vogel, cu ocazia unei conferinŃe
pe care a Ńinut-o la Universitatea din Konstanz. În cursul conversaŃiei noastre i-am pus câteva întrebări:
Cum găsiŃi un nou remediu fitoterapeutic? Dr. Vogel a dedicat un întreg capitol în cartea sa acestei
chestiuni. Dacă i se pare că o plantă are un efect benefic, o încearcă mai întâi asupra sa (dacă nu e
otrăvitoare). Pentru a împiedica interferenŃa efectului noului remediu cu al altor alimente, el posteste
două-trei zile înaintea experimentului. Dr. Vogel scrie: „În funcŃie de planta pe care o încerc, simt o
activare a intestinelor sau a funcŃiei rinichilor. InfluenŃa se poate exercita asupra stomacului, crescând
pofta de mâncare, sau revitalizând alte funcŃii ale organismului. Când organismul îŃi este sănătos, poŃi
percepe cu usurinŃă anumite efecte. Această metodă este numită «încercarea remediului asupra unui
subiect sănătos»”.
Pentru un medic cu pregătire stiinŃifică asemenea explicaŃii nu sunt acceptabile, cunoscând faptul că
diferiŃi indivizi pot reacŃiona în mod diferit la acelasi remediu. Mai mult decât atât, unele extracte
vegetale, precum digoxina, nu exercită nici un efect asupra organismului sănătos, ci numai asupra inimii
bolnave. Cel puŃin dr. Vogel nu foloseste metode oculte în cercetările sale, ceea ce este un merit
considerabil.
Ajungem astfel la următoarea întrebare: Ce părere aveŃi despre metodele de origine ocultă pe care le
folosesc mulŃi dintre colegii dvs.? Dr. Vogel, care este un membru activ al sectei „Martorii lui Iehova”25,
a răspuns unui pacient care-i pusese aceeasi întrebare: „Sincer să fiu, mă opun folosirii radiesteziei... În
concernul «Bioforce Inc.» nu se întâmplă nimic care să aibă legătură cu practicile oculte. Eu mă
împotrivesc acestor masinaŃiuni oculte. Am văzut destul ocultism în rândul indienilor si al altor triburi
primitive si stiu că sunt inspirate de Satan, având scopul de a-i aduce pe oameni în robia sa.”
Într-o altă scrisoare a afirmat: „Există mulŃi vindecători care se aventurează în ocultism. Eu am
protestat împotriva acestei stări de lucruri în cadrul AsociaŃiei Vindecătorilor Naturisti, unde am spus că
nu voi tolera nici o discuŃie a metodelor oculte în sedinŃele noastre. PoŃi fi un vindecător naturist si totusi
să lucrezi pe o bază serioasă si corectă din punct de vedere stiinŃific”.
Este evident faptul că dr. Vogel si-a câstigat mulŃi dusmani prin acest mod direct de a respinge
practicile oculte. Totusi, în ciuda atitudinii ferme care se degajă din scrisorile sale, i se pot aduce două
critici deloc neglijabile:
1. El susŃine adesea conferinŃe la congrese unde sunt popularitate si alte metode de vindecare,
precum acupunctura, Yoga, meditaŃia orientală si antropozofia. Asadar, în ciuda afirmaŃiilor sale verbale,
se asociază unor vorbitori care promovează filosofiile si tehnicile orientale.
25 O altă sectă, nu mai puŃin periculoasă decât grupările yoghine sau radiesteziste. Martorii lui Iehova sunt arieni, negând
dumnezeirea lui Hristos (n. red).
91
2. Dr. Vogel prescrie remedii si dă sfaturi medicale unor pacienŃi pe care nu i-a examinat niciodată
în mod personal si a căror cazuistică n-o cunoaste suficient de bine. Cunosc cazul unei paciente în vârstă
de 78 de ani suferindă de cancer de piele, astm si insuficienŃă cardiacă. În plus, ea a contractat si un
Herpes Zoster dureros. Fără cunostinŃa ei, un vecin a luat legătura cu dr. Vogel, cerându-i sfatul cu privire
la durerile si astmul doamnei respective. Câteva zile mai târziu, vecinul a primit o scrisoare cu
recomandarea de a folosi o dietă usoară, picături pentru rinichi, pentru astm, tablete de calciu si trei
remedii homeopatice (unul dintre ele la potenŃa D12). Dr. Vogel n-a mai întrebat nimic despre starea
pacientei, adăugând doar o frază ambiguă despre semnificaŃia suferinŃei, căreia i se puteau atribui o
multitudine de semnificaŃii spirituale.
Asadar, dr. Vogel este un exemplu de fitoterapeut care în mod oficial respinge hotărât metodele
oculte, însă în practica cotidiană nu stabileste o limită clară între medicina fitoterapeutică pură si
activităŃile dubioase ale multora dintre colegii săi.
5.
Medicina antropozofică:
remedii încărcate cu putere cosmică
În continuare ne vom opri asupra remediilor care se bazează în mod intenŃionat si evident pe magie.
Lucrările unor autori precum Carlos Castaneda si Eileen Caddy de la comunitatea spiritistă scoŃiană
„Findhorn”, ambii pretinzând că au fost inspiraŃi de anumite „spirite îndrumătoare”, demonstrează că între
fitoterapie si vrăjitorie poate exista o legătură strânsă. În Europa, unele din cele mai cunoscute remedii
fitoterapeutice sunt produse pe baza principiilor medicinii antropozofice, o filosofie ocultă pe care o vom
analiza în continuarea acestei secŃiuni.
Fondatorul antropozofiei, Rudolf Steiner (1861 - 1925), a crescut într-o familie de condiŃie socială
modestă. Tatăl său i-a încurajat setea de cunoastere si i-a dat posibilitatea să urmeze învăŃământul
superior. Tatăl nu voia să aibă de a face cu Biserica, declarându-se un „liber cugetător”. În schimb, Rudolf
a început încă de tânăr să mediteze la rosturile profunde ale existenŃei. La vârsta de 17 ani studia opera lui
Kant, continuând cu Fichte, Hegel, Schelling si, în final, Darwin, ale cărui învăŃături l-au fascinat întreaga
viaŃă si i-au dat impulsul de a construi o teorie evoluŃionistă de natură spirituală.
Încă de la vârsta de opt ani a descoperit că are „darul” clarviziunii. Astfel a ajuns în contact cu
duhuri ale morŃilor care l-au ajutat să dobândească tot mai multe cunostinŃe despre lumea transcendentală.
Îi lipsea totusi cineva căruia să-i poată împărtăsi experienŃele avute. Mai târziu scria: „Pe atunci mă
simŃeam dator să caut adevărul prin filosofie... De aceea îi urmăream pe cei morŃi pe drumul lor în lumea
spirituală.”
Într-o zi, la vârsta de 18 ani, pe când era încă la studii în Viena, a cunoscut în tren un bătrân
culegător de plante, căruia a putut să-i destăinuie trăirile mistice. Acesta avea să-l conducă mai departe în
lumea misticismului si a ocultismului. O a doua persoană, al cărei nume nu l-a menŃionat niciodată, l-a
ajutat să-si definească marele Ńel al vieŃii: „A integra stiinŃa cu religia, a-l introduce pe Dumnezeu în
stiinŃă si natura în religie”. „Maestrul său spiritual”, după cum l-a numit, i-a arătat si calea pe care trebuie
să meargă, enunŃând un principiu cu nuanŃe ezoterice: „De vrei să-Ńi învingi dusmanul, fii tu cel care atacă
primul. Vei putea învinge dragonul doar dacă vei intra în pielea lui.”
De atunci înainte, Steiner s-a străduit să dobândească cât mai multe cunostinŃe stiinŃifice si
filosofice. După susŃinerea doctoratului a studiat timp de sapte ani lucrările lui Goethe, de care a fost
influenŃat într-o măsură atât de mare, încât i-a ridicat o statuie în localitatea Dornach din ElveŃia.
La sfârsitul secolului trecut, Steiner devenise secretarul general al SocietăŃii Teozofice, de la care
avea să preia elementele orientale ale învăŃăturilor sale, anume karma si reîncarnarea. Ulterior el a părăsit
miscarea spre a fonda antropozofia. Unul din produsele acestei miscări este sistemul de învăŃământ
Waldorf, practicat în sute de instituŃii din întreaga lume26. Principiul care stă la baza sa afirmă că
26 Să ia aminte părinŃii ortodocsi care vor să îsi trimită copiii la astfel de scoli neo-gnostice… Si să renunŃe la această iniŃiativă
cu efecte nocive…. (n. red.)
92
„destinul (sau karma) a făcut ca sufletele imature să intre în trupuri bolnave sau infirme”, obiectivul
urmărit fiind de a „permite copiilor să dobândească noi puteri pentru următoarea încarnare”.
Sub influenŃa ideologiei lui Steiner a fost fondată chiar si o nouă „biserică”, numită „Comunitatea
crestinilor”, având însă o doctrină complet deformată faŃă de cea biblică. La fel ca MeditaŃia
Transcendentală, antropozofia se doreste un mijloc de aprofundare a trăirilor religioase, indiferent dacă
adeptul ei este crestin, iudeu sau hindus. O. Frankl scrie: „StiinŃa spirituală poate fi un mare sprijin si în
privinŃa înŃelegerii misterului crestin, o temelie a vieŃii si a exerciŃiului religios”.
Cu toate că Steiner folosea multe concepte crestine, învăŃătura sa era foarte departe de perspectiva
biblică asupra realităŃii. Iisus Hristos nu era pentru el Fiul lui Dumnezeu, ci un om oarecare. „Divinul care
locuia până atunci în lumea astrală a coborât în omul Iisus din Nazaret abia o dată cu botezul său în râul
Iordan, locuind în el cei trei ani ai faptelor sale pământesti, până la momentul răstignirii pe Golgota”.
Potrivit doctrinei antropozofice, Mântuitorul ar fi murit pe cruce drept pedeapsă pentru trădarea misterelor
antichităŃii, pe care le-a făcut cunoscute neiniŃiaŃilor. Asadar, armonia cu Dumnezeu nu se realizează prin
pocăinŃă, în sensul ei tradiŃional, ci printr-o formă specială de meditaŃie, prin care se educă „facultatea de
percepŃie a realităŃii transcendentale”.
În marele său elan creator, Steiner a scris peste o sută de cărŃi si a Ńinut mai mult de o mie de
conferinŃe. Ideologia sa nu cuprinde numai orientări specifice pentru educaŃie, învăŃământ, artă, muzică,
agricultură, teologie si filosofie, ci si pentru medicină. Lucrarea fundamentală a medicinii antropozofice
este Geisteswissenschaft und Medizin (StiinŃă spirituală si medicină), în care Steiner introduce o
perspectivă complet nouă asupra omului.
Medicina antropozofică este atât de diferită de cea stiinŃifică, încât e extrem de dificil să o
înŃelegem. Perspectiva medicală a lui Steiner se bazează pe astrologie si pe propria „iluminare dobândită
pe calea stiinŃei spirituale”, pe care pretinde că ar fi primit-o în cursul meditaŃiei. ÎnvăŃăturile rezultate au
un caracter sincretic, combinând elemente din toate marile filosofii oculte. Un rol fundamental îl joacă
elementele preluate din hinduism, în special karma si reîncarnarea. Alt element de natură mistico-ocultă
este corespondenŃa dintre macrocosmos si microcosmos, pe care l-am întâlnit deja si în alte ramuri ale
medicinii alternative.
Într-un mod similar filosofiei chinezesti, Steiner postulează diverse corelaŃii între organism si
univers, precum si între metale si remedii. Modul cum au fost obŃinute aceste corelaŃii rămâne un element
misterios pentru neiniŃiaŃi. Următorul citat ilustrează foarte clar bogata fantezie a lui Steiner, cu care a
corelat plantele, forŃele vindecătoare, spiritele, mitologia greacă si cunostinŃele stiinŃifice de la începutul
secolului nostru. Cu siguranŃă că doar un iniŃiat poate înŃelege despre ce este vorba:
„SubstanŃele vitalizate prin procesul argintului trebuie să fie subordonate întregului organism si să
nu primească o viaŃă individuală. Ele trebuie să fie conduse de către o funcŃie superioară, printr-un proces
care e facilitat de Mercur. Încă din timpuri străvechi, Mercur a fost considerat sursa puterilor de negociere
si de legătură. Mercur, trimisul zeilor, mediază între cer si pământ, între fiinŃele spirituale superioare si
oameni, ca si între diferite domenii. Aici avem de-a face cu un prim principiu al medicinii: bolile sunt
rezultatul lipsei unui mediator, iar dacă este prea mult într-un loc - din punct de vedere substanŃial sau
procesual - în altul va fi prea puŃin. Aceasta duce la acumulări care sunt dizolvate de un proces
mercurian... Într-un sens mai profund, aceasta e acŃiunea vindecătoare si motivul pentru care Mercur a fost
ales zeul medicilor. Puterile lui Mercur sunt create în plămâni. Ei mediază, prin inspiraŃie si expiraŃie,
energiile vitalizante si mortificatoare. În acest proces respiratoriu tipic uman-animal avem temelia vieŃii
superioare a sufletului, care întrece cu mult planul biologic al vieŃii.”
Citatul ne arată că efectul remediilor antropozofice nu este de acelasi gen cu al medicamentelor
obisnuite. R. Steiner susŃine că remediile sale fitoterapeutice vor descătusa în microcosmosul
organismului uman aceleasi puteri creatoare precum cele ale „proceselor macrocosmice planetar - eterale
de la crearea lumii”.
Cel care recepŃionează aceste puteri este corpul eteric al omului. „Datorită faptului că trupul eteric
al omului este un microcosmos, o concentrare a vieŃii eteric-planetare a macrocosmosului, se oglindesc în
el nu numai procesele eterice Saturn, Jupiter, etc., ci si opusele lor”. ToŃi acesti termeni provin din
astrologie.
93
După cum afirmă însusi Steiner, remediile pregătite conform învăŃăturilor sale poartă în ele
„semnificaŃii mult superioare unui ceai obisnuit”. Nici măcar acupuncturistii nu se bazează atât de ferm pe
filosofia orientală si ocultă cum o fac antropozofii...
Antropozofia conŃine toate elementele medicinii taoiste. Spre exemplu, trupul eteric al antropozofiei
corespunde, în viziunea chineză, energiei Qi, care penetrează organismul uman. Pentru medicul
antropozof, „adevăratul vindecător intern” este corpul eteric. NoŃiunile Yin si Yang se regăsesc sub
expresia „polarităŃii”, iar boala este un „dezechilibru al proceselor polare ale organismului”.
Pe aceste considerente, discipolii lui Steiner au căutat să înglobeze puterile cosmice în remediile lor,
elaborând diverse procedeuri. Otto Wolff, doctor în medicină antropozofică, scrie: „În realitate este vorba
de procese alchimice, care sunt înŃelese doar o dată cu recunoasterea bazelor filosofice ale antropozofiei”.
94
AcŃiunea benefică a unei plante împotriva unei boli nu se datorează atât substanŃelor pe care le
conŃine, cât „esenŃelor sale spirituale”. O. Wolff scrie: „Cu siguranŃă că vindecătoarele din timpuri
străvechi nu posedau abilitatea de a consulta amănunŃit bolnavii. Cu atât mai mult trebuie să fi avut
posibilitatea de a intra într-o stare de constiinŃă specială. Luând contact cu anumite plante medicinale,
aveau senzaŃii asemănătoare celor produse în prezenŃa bolii. Ele experimentau în mod nemijlocit esenŃa
spirituală a plantei si, derivat de aici, acŃiunea ei terapeutică”.
Pentru a amplifica efectul binefăcător al plantelor, medicina antropozofică le supune acŃiunii
„puterilor cosmice” sau le tratează „bioritmic”. Steiner a dat următoarea indicaŃie: „Rolul stiinŃei bune si
aducătoare de vindecare este să găsească acele puteri cosmice care acŃionează prin efectul sinergic al celor
două polarităŃi cosmice... Marea descoperire a stiinŃei ar fi să aducă în slujba omenirii cele două puteri ale
cosmosului, cea a dimineŃii si a serii...”
Drept consecinŃă practică a acestor principii filosofice, plantele folosite pentru prepararea remediilor
antropozofice sunt semănate, culese si prelucrate la anumite ore favorabile, când zodiacul exercită asupra
lor o influenŃă specială. Se spune că remediile atrag puteri cosmice prin efectuarea anumitor miscări
rituale si schimbări ritmice de temperatură. Deseori ele sunt preparate potrivit principiilor homeopate, pe
care discipolii lui Steiner consideră că le pot folosi pentru a facilita transferul „energiei vitale” în
produsele lor.
ImplicaŃiile pentru crestini ar trebui să fie evidente. Chiar dacă apreciem dorinŃa sinceră a
antropozofilor de a ajunge la o înŃelegere mai profundă a realităŃilor spirituale, chiar dacă admirăm cu câtă
abnegaŃie se dedică ajutorării copiilor handicapaŃi si bolnavilor de cancer - purtând cu ei lungi discuŃii
pentru a le inspira nădejde si tratându-i cu injecŃii cu extract de vâsc - nu putem ignora faptul că
învăŃăturile lui Steiner sunt fundamental diferite faŃă de perspectiva crestină asupra realităŃii.
Antropozofia abundă în semnificaŃii oculte si în filosofie orientală, iar remediile sale sunt preparate în
mod constient si intenŃionat pe baza acestor premize.
6.
Prescrierea de remedii
cu ajutorul pendulului si al magiei
Celebrul fitoterapeut francez Maurice Messegue a fost chemat într-o zi să-l ajute pe presedintele
Partidului Socialist Radical Francez. Bătrânul politician suferea de mulŃi ani din cauza unei artrite si toate
tratamentele medicilor se dovediseră zadarnice. În disperarea sa a făcut apel la un vindecător naturist.
Messegue si-a scos pendulul din buzunar si l-a lăsat să se balanseze deasupra pacientului. Cu mâna
cealaltă scotea pe rând din buzunarul hainei diferite sticluŃe. Până să se dumirească cei din jur ce se
întâmplă, consultaŃia s-a sfârsit.
„Mâine vă voi aduce o sticluŃă cu esenŃa de care aveŃi nevoie”, i-a spus presedintelui.
„De ce nu-mi puteŃi da chiar acum miraculosul remediu?”
„Domnule presedinte, trebuie întâi să prepar unul special pentru dvs.”
„Nu daŃi tuturor bolnavilor de artrită acelasi remediu?”
„Nu, domnule. În timp ce pendulul se misca deasupra dvs., am testat mai multe remedii pentru a
vedea care este cel mai potrivit.”
ConversaŃia de mai sus ilustrează modul cum ajung mulŃi naturisti, chiromanŃi si vindecători psihici
la stabilirea unui diagnostic si a unei terapii. În loc de a efectua teste obiective, ei preferă mijloace
paranormale, în special pendulul si alte dispozitive radiestezice, palparea pulsurilor si aducerea
pacientului în stare de transă. Din această categorie face parte si cunoscutul fitoterapeut elveŃian J.
Kunzle, poreclit „stareŃul ierburilor”. Cartea sa „Chrut und Uchrut” („Plante de cultură si buruieni”) s-a
vândut deja în peste 1, 2 milioane de exemplare, fiind, după Biblie, cea mai răspândită carte din ElveŃia.
Discipolii vajnicului luptător pentru sănătate si pentru un mod de viaŃă naturist prelucrează anual peste 50
de tone de plante medicinale, producând tablete si ceaiuri „Kunzle”, ce se vând în circa 20 de Ńări din
lume.
95
MulŃi dintre vindecători se prezintă sub o mască religioasă crestină: Messegue afirmă că este un
catolic devotat. RenumiŃii „stareŃi” ai fitoterapiei Mermet si Kunzle au fost preoŃi catolici. AlŃi naturisti ce
lucrează cu mijloace oculte provin din mediul protestant, precum fostul pastor luteran Bolte. Nici în cazul
unor vindecători evanghelici nu este clară natura mijloacelor folosite. Dr. Kurt Koch scrie: „Am întâlnit
medici, pastori, misionari, chiar si evanghelisti care folosesc bagheta sau pendulul radiestezic, sub
pretextul că au primit acest dar de la Dumnezeu. Viclenia diavolului este evidentă din moment ce îi
înseală chiar si pe crestini”.
Asadar, folosirea unui vocabular crestin nu este nici o garanŃie a orientării spirituale a unui
vindecător.
După cum am văzut în capitolul anterior, radiestezia, ca si alte metode de vindecare înrudite, e o
metodă ce-si are temelia într-o ideologie ocultă. Premiza pe care funcŃionează este că fiecare persoană si
fiecare obiect îsi are propria vibraŃie caracteristică, măsurabilă doar pe calea senzitivităŃii psihice. În acest
context trebuie să subliniez câteva elemente legate de folosirea pendulului radiestezic de către
fitoterapeuŃi în vederea găsirii unui diagnostic si a unui tratament adecvat. Pe considerentul că pendulul
poate identifica si cele mai mici vibraŃii ale echilibrului energetic al organismului, simptomele
pacientului, consultaŃia si analizele de laborator nu mai sunt necesare. FitoterapeuŃii cu afinităŃi oculte,
precum „stareŃul” Kunzle, găsesc imediat diagnosticul prin simpla folosire a pendulului sau a altor
mijloace paranormale.
După câte aŃi citit până acum, puteŃi anticipa si în acest caz principiul pe care se bazează tratamentul
lor: necesitatea de a reface echilibrul energetic al organismului. Fizicianul austriac Maresch, de orientare
New Age, este de părere că fiecare plantă are „o vibraŃie energetică specifică”, iar pendulul arată care
dintre ele este cea mai potrivită pentru a reface deficitul de energie al pacientului. Pentru aceasta,
vindecătorul trebuie să rămână în contact fizic nemijlocit cu pacientul său. Un fitoterapeut ce foloseste
pendulul îi pune acestuia întrebări specifice, de genul: „Este potrivit remediul ammonium fosforicum?
Dacă răspunsul este negativ, arată vindecătorul, încerc următorul remediu, până ce îl găsesc pe cel
potrivit, la care pendulul va răspunde afirmativ.”
96
Acest ritual al conversaŃiei dintre vindecător si pendulul său demonstrează cât de absurde sunt
teoriile privitoare la interceptarea unei anumite radiaŃii cu ajutorul pendulului. Trebuie să repet si aici
faptul că radiestezia este o formă de ghicire mijlocită de spirite, iar încrederea pacientului în practicanŃii ei
îl poate aduce sub influenŃa unei opresiuni oculte. Nu rareori se întâmplă ca, după un asemenea tratament,
pacientul să descopere că a dobândit el însusi capacităŃi paranormale pe care nu le avea înainte.
Concomitent însă va scădea interesul pentru credinŃa crestină. În cazul în care un crestin devotat a ajuns în
contact cu puterile oculte folosite în asemenea cazuri, îsi fac apariŃia destul de des teama si încordarea. La
persoanele mai labile din punct de vedere nervos se pot declansa diferite tulburări psihice.
Biblia condamnă orice formă de ghicire, indiferent sub ce paravan religios se prezintă. În Cartea
Deuteronom, Dumnezeu spune poporului Său: Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau
fiica lor prin foc, nici prevăzător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici
chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morŃii. Căci urâciune este înaintea Domnului cel
ce face acestea (18, 10-12).
7.
Cum îi putem evita pe vindecătorii ocultisti?
Nu este nici o îndoială asupra faptului că multe plante au un efect terapeutic remarcabil. Dumnezeu
ni le-a dat ca să putem trata si vindeca o mulŃime de boli. Dacă am atras atenŃia asupra pericolului pe carel
prezintă anumiŃi fitoterapeuŃi, nu înseamnă că trebuie să cădem în extrema de a respinge toate plantele
medicinale, din simplul motiv că sunt folosite în anumite practici oculte. Aici trebuie să aplicăm îndemnul
dat de către Sfântul Apostol Pavel în Prima Epistolă către Corinteni (cf. cap. 8) cu privire la jertfele aduse
idolilor.
Cum am putea să discernem cazurile de folosire ocultă a remediilor fitoterapeutice? Iată câteva
principii îndrumătoare:
1. CumpăraŃi doar cărŃile care sunt neutre din punct de vedere spiritual în descrierea aplicaŃiilor
terapeutice ale plantelor, ceaiurilor si cataplasmelor. EvitaŃi cărŃile care fac referire la radiaŃii, energii si
vindecări psihice, sau recomandă - alături de sfaturi bune - folosirea unor rituale sau formule magice în
vederea vindecării. ÎntrebaŃi farmacistul si vă va indica bucuros ce fel de ceai să folosiŃi într-o anumită
afecŃiune.
2. Înainte de a începe un tratament fitoterapeutic îndelungat, consultaŃi un medic pentru a vă asigura
că boala dvs. nu necesită un tratament de altă natură. De foarte multe ori s-a întâmplat ca excluderea
oricărui alt tratament în favoarea fitoterapiei să permită extinderea unei tumori într-o măsură atât de mare,
încât nu mai putea fi îndepărtată cu succes pe cale chirurgicală.
3. EvitaŃi vindecătorii sau medicii care nu sunt împotriva unor practici oculte precum radiestezia,
formulele magice, chiromanŃia, magnetismul si vindecarea de la distanŃă prin „puterea minŃii”. La fel, nu-i
frecventaŃi pe cei care vă recomandă Yoga, Zen si alte forme de meditaŃie orientală pentru rezolvarea
problemelor dvs.
4. Atunci când cumpăraŃi remedii naturale, asiguraŃi-vă că nu sunt produse de firme care adoptă
principii oculte în prepararea lor.
5. Cel mai important sfat: ÎncredeŃi-vă în Dumnezeu pentru vindecare (fizică sau sufletească) si nu
în zeiŃa „Natură”. DaŃi-i Lui toată cinstea pentru remediile pe care le-a creat, iar atunci când le povestiŃi
prietenilor despre succesul terapiei folosite, nu uitaŃi să-I atribuiŃi lui Dumnezeu meritul de a vă fi
vindecat.
Dr. Samuel Pfeifer
Vindecare cu orice preŃ?
Brunnen Ferlag, Basel (ElveŃia)
Editura „Ariel”
97
98
IX.
Încheiere
De la întemeierea lumii, duhurile necurate duc împotriva neamului omenesc o luptă pe viaŃă si
moarte. Finalul acestei lupte este viaŃa vesnică si fericită întru Hristos a biruitorilor încununaŃi sau chinul
vesnic în iadul care a fost pregătit diavolului si îngerilor săi (Mt. 25, 34-41) învinsi.
După cum scrie Sfântul Ignatie Brianceaninov, „îngerii se ostenesc în grija pentru soarta noastră:
îngerii luminii îsi depun toate străduinŃele pentru ca noi, în timpul peregrinării noastre pe pământ, să ne
pregătim si să merităm fericirea vesnică; pe când îngerii întunericului se străduiesc din răsputeri să ne
atragă în bezna iadului. Pe pământ se dă un război înversunat si necontenit: pe de-o parte luptă sfinŃii
îngeri si crestinii evlaviosi, pe de alta - spiritele întunericului si oamenii care li s-au supus. Motivul
războiului - destinul vesnic al oamenilor în viaŃa de dincolo de moarte si adevăratul crestinism pe pământ,
acel unic mijloc cu ajutorul căruia omul îsi câstigă fericirea vesnică în cer”.
În acest sens trebuie de remarcat că diavolul si „legiunile” lui acŃionează în lumea modernă altfel
decât cu sute sau chiar mii de ani în urmă. Demonii în frunte cu diavolul se adaptează mereu la nivelul
dezvoltării spirituale si intelectuale al omenirii, la noile condiŃii istorice.
Bunăoară, dacă până la venirea lui Iisus Hristos ei se arătau omenirii păgâne sub chip de „zei din
cer”, ce coborau din care fastuoase, prevesteau prin idoli si animale sacre, cereau adulaŃie si jertfe, uneori
chiar omenesti, după Vestea cea bună a Evangheliei situaŃia s-a schimbat în mod radical.
LipsiŃi, prin răstignirea Mântuitorului, de posibilitatea de a stăpâni tiranic neamul omenesc, demonii
nu mai au putere asupra părŃii botezate a omenirii, ei n-o mai posedă, ci sunt învinsi de ea.
Asta a si provocat schimbarea modului lor de luptă. Acum ei încearcă să ademenească pe om,
apărând în faŃa lui sub chip de înger al luminii, de învăŃător si îndrumător înŃelept extraterestru, oferindu-i
diferite semne gnostice si filosofico-mistice, care poartă amprenta înŃelepciunii, dar nu a celei
Dumnezeiesti, ci lumesti, omenesti, si care în cele din urmă duc, iarăsi, la comunicarea cu diavolul.
Ispitele diavolesti care au dus la căderea primilor oameni din Rai continuă si astăzi în viaŃa fiecărui
om. Chemarea „FiŃi ca dumnezeii!”, dar fără Dumnezeu, continuă să răsune ca un falnic laitmotiv, ispitind
mulŃi oameni. Domnul nu vă dă daruri spirituale, nu vă înzestrează cu puterea tămăduirii, cu darul
previziunii (din pricina păcătoseniei si necurăŃeniei oamenilor), pe când vicleanul de îndată vă propune
serviciile sale sub formă de capacităŃi paranormale, magie, astrologie. „LuaŃi-le, însusiŃi-le si veŃi fi ca
Dumnezeu” - vă propune el. În urmă, ca si altădată, stau minciuna si înselăciunea, iar pe cei care le-au
crezut îi asteaptă o crudă dezamăgire si o grea înrobire a păcatului si satanei.
Din mândrie si ură faŃă de Dumnezeu, duhurile necurate întotdeauna au căutat ca omul păcătos să li
se închine asemenea lui Dumnezeu; prin natura lor falsă au făcut mereu uz, pentru a-si atinge scopurile,
de toate mijloacele de ademenire si înselăciune. În timpurile noastre ateiste si eclectice demonii preferă să
nu-si descopere adevărata faŃă, să menŃină în fel si chip opinia că ei nu ar exista în general, că credinŃa în
existenŃa demonilor ar fi o superstiŃie si ar fi demnă de orice batjocură si admonestare. În etapa actuală a
dezvoltării omenirii, duhurilor necurate le este mai avantajos să apară sub formă de OZN-uri si
„extraterestri”, „fraŃii mai mari de raŃiune” disponibili să ne ajute si să îndrepte dezvoltarea oamenilor pe
făgasul cuvenit.
Tocmai prin aceasta se explică o asemenea abundenŃă de contactori ai OZN-urilor, oameni care Ńin
permanent legătura cu lumile extraterestre din altă dimensiune, care primesc de acolo instrucŃiuni si
îndrumări. În acelasi timp desfrânarea si necredinŃa oamenilor îi fac neajutoraŃi din punct de vedere mistic
în faŃa ispitelor diavolului si ale hoardelor lui.
În afară de aceasta, epidemia ocultismului în Ńara noastră si interesul pentru el sunt în mare măsură
încurajate de autorităŃi. Astfel, la începutul anului 1985, ca si cum anticipând acest interes, apare cartea lui
Eremei Iudovici Parnov, „Tronul lui Lucifer”, care reprezintă, în fond, cartea de căpătâi a magului. Ea a
99
fost publicată de Editura Politică într-un tiraj enorm (100.000) cu „blagoslovenia” super-ideologului
acelui timp, A.N. Iakovlev.
O libertate nemaipomenită este dată astăzi vrăjitorilor, astrologilor si senzitivilor. Numeroase ziare
si reviste le oferă paginile, radioul si televiziunea le pun servil la dispoziŃie tribuna lor. Ei se organizează
în uniuni si societăŃi cu drept de persoană juridică, editează ghiduri de magie neagră în mai multe volume,
fără a-si tăinui cât de cât scopurile. Astfel, editura „Sobesednic” („Interlocutorul”), propunând cititorilor
„Biblioteca mediumului si senzitivului” în 10 volume – „cea mai complexă ediŃie de recomandări practice
vizând farmecele, vrăjitoria si descântecul”, anticipă reclama cu următoarea declaraŃie plină de laudă:
„Mediumi si senzitivi! Cu doar câteva secole în urmă aŃi fi fost arsi pe rug, învinuiŃi de a fi în legătură cu
diavolul. Timpul sfintei inchiziŃii a trecut: a sosit timpul vostru. Nu rataŃi momentul”. Si ei nu-l ratează.
Tot mai mulŃi si mai mulŃi oameni, datorită necredinŃei, vieŃii trăite în viciu si patimi, datorită
practicării ocultismului, devin obsedaŃi, un soi de promotori supusi voinŃei demonice - voinŃă îndreptată
spre pieirea omenirii, care pregăteste venirea antihristului, Si, se prea poate, nu e departe ceasul când
măsura fărădelegilor omenesti va umple paharul răbdării Domnului si va veni ziua JudecăŃii de Apoi.
Fiecare gând al nostru, faptă, dorinŃă fie că apropie acel ceas fatal (dacă comitem răul), fie că îl
îndepărtează si face lumea mai luminoasă si mai curată, dacă îl înălŃăm către Domnul Dumnezeu. De
aceea, fiecare om trăitor pe pământ trebuie să stie: de el depinde în mare măsură viitorul copiilor săi si
viitorul omenirii.
100
101
CUPRINS
PrefaŃa editorului ……………………………………………. 5
Cuvânt înainte.................................................................. 9
I. ÎnvăŃătura despre duhurile necurate
după Sfânta Scriptură si TradiŃia patristică............... 11
1. Îngerii - crearea si menirea lor ................................. 11
2. Diavolul, duhurile necurate si
cauzele căderii lor .................................................... 12
3. Aspectul exterior, structura corporală
si însusirile duhurilor necurate................................. 13
4. Unde sălăsluiesc duhurile necurate? ........................ 14
5. ModalităŃile de influenŃă a
duhurilor necurate asupra oamenilor ....................... 15
6. De ce demonii au nevoie de jertfe
esenŃa idolatriei ........................................................ 17
7. De ce majoritatea oamenilor nu văd duhurile
si nu simt influenŃa acestora asupra lor.................... 18
8. ModalităŃile de influenŃă a oamenilor
asupra duhurilor necurate......................................... 18
9. De ce Dumnezeu îngăduie existenŃa
duhurilor necurate.................................................... 19
10. Despre atitudinea pe care se cuvine s-o avem
faŃă de demoni........................................................ 20
II. Astrologia si magia în lumina
învăŃăturii ortodoxe .................................................. 22
1. Introducere ............................................................... 22
2. Ce afirmă stiinŃa oficială despre astrologie?............ 22
3. Vechimea magiei si astrologiei................................ 23
4. Biserica si astrologia................................................ 24
5. Cauzele coincidenŃei unor
preziceri astrologice cu realitatea............................. 28
6. Magii si Nasterea lui Hristos ................................... 28
7. Astrologia si contemporaneitatea............................. 30
III. Senzitivii: provenienŃa si natura lor
după concepŃia ortodoxă ........................................ 33
Încheiere....................................................................... 47
IV. Fenomenul OZN - conform învăŃăturii ortodoxe . 50
1. Introducere ............................................................... 50
2. Istoria provenienŃei OZN-urilor............................... 51
3. Mărturii contemporane despre fenomenul OZN...... 52
4. Contactele pământenilor cu „extraterestrii”............. 53
5. Modurile de ispitire a asceŃilor crestini
102
de către duhurile necurate (din VieŃile sfinŃilor)...... 55
6. Analiza comparativă a contactelor si acŃiunilor OZN-urilor si demonilor asupra oamenilor 58
7. Contactorii OZN-urilor ............................................ 63
8. Are vreo legătură fenomenul OZN cu satanismul?.. 66
V. Fenomenul poltergeist
în lumina învăŃăturii patristice............................. 68
VI. Rădăcinile mistice ale criminalităŃii ...................... 72
VII. Radiestezia.Vindecarea si prevenirea bolilor
cu ajutorul pendulului........................................... 78
1. RadiaŃii ucigătoare? ................................................ 78
2. Afacerea cu teama de cancer.................................... 80
3. Radiestezistii supusi testelor.................................. 81
4. Cum funcŃionează bagheta si pendulul? ................. 82
5. Pasivitatea spirituală absolută................................ 82
6. Pendulul ca instrument de ghicire............................ 84
7. „Un duh de desfrânare i-a făcut să rătăcească”........ 85
8. Puteri înselătoare .................................................... 86
VIII. Fitoterapie.
Preparate din plante împotriva bolilor.............. 87
1. Cele mai vechi remedii cunoscute ........................... 87
2. Plantele împotriva cancerului
în viziunea medicinii moderne.............................. 88
3. Ce este fitoterapia? .................................................. 89
4. Fitoterapia tradiŃională............................................. 89
5. Medicina antropozofică:
remedii încărcate cu putere cosmică........................ 91
6. Prescrierea de remedii
cu ajutorul pendulului si al magiei........................... 94
7. Cum îi putem evita pe vindecătorii ocultisti? .......... 96
IX. Încheiere............................................................... 98
103
DistribuŃie:
S.C. EgumeniŃa S.R.L.
O.P. 3
C.P. 301
800730 GalaŃi
tel./fax: 0236-326.730
e-mail: bunavestire@geniusnet.ro
www.egumenita.ro