CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI PENTRU SFÂNTUL BOTEZ

CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI

şi ale SFINŢILOR PĂRINŢI, pentru SFÂNTUL BOTEZ

Canonul 47 al Sfinţilor Apostoli zice:

Oricare Episcop sau Preot va boteza a doua oară pre cela

ce are botez adevărat, sau nu va boteza pre cel botezat de

eretici, care nu botează în numele Sfintei Treimi, să se

caterisească (să i se ia darul), ca unul ce-şi bate joc de

Crucea şi de moartea Domnului, nefăcând deosebire între

Preoţi şi popii mincinoşi.

Asemenea porunceşte şi Canonul 48 al Sinodului de la

Cartagina:

Canonul 49 al Sfinţilor Apostoli, porunceşte a boteza în

Tatăl, şi în Fiul, şi în Sfântul Duh, după cuvântul Domnului,

iară nu în trei fără început, sau în trei Fii sau în trei

Mângâietori; că unul este fără început, Tatăl, pentru că n-are

începătură; şi unul este Fiul, pentru naşterea cea negrăită; şi

unul mângâietorul, Duhul Sfânt, pentru purcederea din Cel

nenăscut. Iară cei ce nu fac aşa, fie Episcopi, fie preoţi, să se

caterisească.

Iar Canonul 50 al Sfinţilor Apostoli zice:

Episcopul sau Preotul, carele nu va face trei afundări ale

tainei într-un botez, rostind la fiecare afundare câte un

nume al Sfintei Treimi, ci va afunda pruncul numai odată

spre închipuirea morţii Domnului, cum făceau ereticii

eunomieni, să se caterisească. Că Domnul n-a zis, să

botezaţi în moartea Mea, ci mergând învăţaţi toate

neamurile, botezându-i pre ei în numele Tatălui şi al Fiului şi

al Sfântului Duh.

Canonul al 7-lea al Sinodului al II-lea ecumenic:

Legiuieşte cum trebuie a primi la ortodoxie pre cei ce se

întorc dintre eretici. Aşa împărţindu-i în două, a rânduit pre

unii numai a-i unge cu Sfântul Mir, iară pre alţii a-i boteza

din nou. Deci: arianii, macedonianii, savatianii, novaţianii,

ce se zic şi cathari, aristerii, tetradiţii şi apolinariştii, ca unii

ce se botează asemenea cu noi, nu se cade a fi rebotezaţi, ci

după lepădarea (anatematizarea) în scris de erezia lor, se

porunceşte a-i unge cu Mir Sfânt la frunte, la ochi, la nări, la

gură şi la urechi, şi însemnându-i, trebuie a zice: Pecetea

darului Sfântului Duh, Amin. Iar eunomienii, ce se botează

cu o singură afundare, montaniştii, zişi şi frigi, şi savelianii,

ce învaţă că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt o singură

persoană, precum şi cei asemenea acestora, venind la

Biserica Ortodoxă, trebuie a fi botezaţi din nou, ca nişte

adevăraţi păgâni; căci, sau de loc nu s-au botezat, sau s-au

botezat, însă nu după regulile Bisericii Ortodoxe. Şi Părinţii

Bisericeşti îi consideră, ca pre nişte neluminaţi în credinţa

creştină. De aceia în ziua întâia îi primim între creştini, a

doua zi îi facem catehumeni, adică îi învăţăm legea, a treia

zi îi punem să jure, adică să se lepede de eresurile lor, şi

după ce le suflăm de trei ori în faţă şi în urechi, atunci îi

învăţăm articolele credinţei, şi-i punem să umble mult timp

la Biserică spre a asculta Sfânta Scriptură; şi numai aşa,

convingându-ne de credinţa lor, îi botezăm.

Canonul 48 al Sinodului din Laodiceea zice:

Se cuvine, ca cei botezaţi să se ungă şi cu cereasca

Ungere (Sfântul mir); că aceasta fiind Sfinţit prin rugăciuni şi

chemarea Sfântului Duh, sfinţeşte şi pre cei ce se ung cu el,

şi-i face părtaşi cereştii Împărăţii a lui Hristos, dacă nu-l vor

şterge de la dânşii prin viaţă pângărită şi fapte rele.

Canonul 6 al Sinodului din Neocezareea zice:

Femeile îngrecate, de vor vrea a se boteza, să nu fie

oprite de la botez, dar să se boteze în urmă şi pruncul, ce se

va naşte dintr-însele; căci pruncul nu comunică din botezul

maicii sale, ca unul, ce mai înainte de naştere încă n-a

primit voinţa binelui şi a răului, şi nici se poate şti ce

dispoziţie ar avea. De aceea trebuie a-l lumina prin botez.

Canonul 6 al lui Timotei Alexandrinul zice:

Femeia catehumenă (încă nebotezată) de se va întâmpla

să aibă la lună în ziua, în care voieşte a se boteza, să nu se

boteze ci să se amâne pre altă zi.

Canonul 1 tot al aceluiaşi zice:

Pruncul sau bărbatul catehumen încă de va merge fără

viclenie, când se face Liturghie, şi se va cumineca cu

dumnezeieştile daruri, fără să ştie Preotul, că este

catehumen, unul ca aceasta îndată să se boteze; că de

Domnul s-a chemat.

Canonul 4 al Sfântului Chiril zice:

Unii dintre catehumeni, deşi sunt îndepărtaţi şi amânaţi,

suferind pedeapsă pentru păcate, de se va întâmpla să fie

aproape de moarte, să se boteze, ca nu, ieşind din cele

lumeşti, să fie neîmpărtăşiţi cu harul luminării.

Canonul 2 al lui Timotei Alexandrinul zice:

Omul catehumen încă, de se îndrăceşte, până nu se va

curăţi de diavolul cel necurat, să nu fie botezat; că nu este

cuviincios, ca cela ce s-a dat pre sine spre locuire diavolului,

prin aplecarea la fapte rele, să primească în sine lumina

Sfântului Duh, mai înainte de ar fi scăpat deplin de spiritul

cel rău şi întunecat. Iar de i-ar sosi moartea, atunci trebuie

a-l boteza, spre a nu ieşi din viaţă lipsit şi neîmpărtăşit de

harul dumnezeiesc.

Canonul 4 al aceluiaşi zice:

Dacă catehumenul nu s-ar supăra de demon, ci din cauză

de boală rea şi ar ieşi din minţi şi din fire, cât nici să poată

grăi, deoarece de bună voie făcându-se catehumen a arătat

dorinţă a îmbrăţişa credinţa, fără nici o îndoire, să se

boteze.

Canonul 122 (116) al Sinodului din Cartagina zice:

Harul dat nouă prin botez, ne aduce nu numai iertarea de

păcate, ci şi putere de a nu mai păcătui, de nu, de voie prin

lenevire, ne vom deda iarăşi păcatelor. Iar pre cei ce n-ar

cugeta aşa, acest canon îi dă anatemei (vede-se şi canoanele

123-127).