RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE

LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE

Preotul începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iară

citeţul îndată zice, Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Că

a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), şi Psalmul 64;

Ţie se cuvine cântare în Sion Dumnezeule…, Mărire…, Şi acum…,

Aliluia (de trei ori), Mărire Ţie Dumnezeule.

Iară Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne

rugăm…, până la: Pentru cei ce plutesc pre mare…, apoi adaugă

acestea:

Pentru ca să nu pomenească păcatele şi nedreptăţile

poporului său, şi să întoarcă de la noi toată urgia, care cu

dreptate este pornită asupra noastră, şi să nu ne piardă pre

noi cu foamete şi secetă, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună prefacerea aerului, şi pentru ca cu îndurarea

Sa să trimită la timp ploaie aducătoare de roadă pământului

şi poporului Său, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca nu cu urgia Sa să piardă pre poporul Său şi

dobitoacele, ci să poruncească norilor de sus să plouă şi să

răcorească pământul, spre a produce roadă, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să poruncească pământului să răsară roade

spre veselia şi nutrirea poporului său, verdeaţă spre

trebuinţa oamenilor, şi iarbă dobitoacelor, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca cu milă să caute spre strigarea, plângerea,

suspinarea şi umilinţa rugăciunilor bătrânilor şi tinerilor,

pruncilor şi a tot poporului; şi să nu ne piardă cu foamete,

pentru păcatele noastre, ci să scape sufletele noastre de

moarte, şi să ne nutrească în foamete, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite, ca

oarecând ale lui Ilie, şi cu ploaie să ne asculte pre noi, şi cu

bună temperatură a aerului să ne miluiască, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca cu milă să asculte glasul rugăciunii noastre, şi

să ne scape de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de

foc, de grindină, de sabie, de încălcarea străinilor, de

războiul dintre noi şi de toate ranele cele aducătoare de

moarte, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne mântuim…, Apără, mântuieşte…, Pre Preasfânta

curata, preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine mărirea...,

Corul: Amin. Şi îndată cântă: Dumnezeu este Domnul..., glasul al

2-lea:

Doamne, Cela ce din porunca Ta faci a se schimba

temperatura aerului, dăruieşte peste noi revărsarea de

ploaie priitoare, trimiţând roade îndestule, ca să se sature

toată vietatea de bunătatea Ta, pentru rugăciunile

Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.

Mărire…

Creator şi făcător tuturor şi dătător de bunătăţi ştiindu-Te

pre Tine, Doamne, către Tine cădem şi cu deadinsul ne

rugăm; apără, Îndurate, şi iartă ca un Bun nelegiuirile

noastre, şi de dreapta mânie cea ameninţătoare fereşte pre

robii Tăi, şi dăruieşte ca un Bun ploaie bine roditoare

pământului celui însetat.

Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce eşti solitare creştinilor, şi rugătoare neîncetată

către Creatorul, nu trece rugăciunile noastre, ale robilor tăi

celor smeriţi, ci sârguieşte ca o bună spre a ajuta nouă,

celor care cu credinţă strigăm către tine: sârguieşte spre

rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeu, apărând pururi pre

cei ce te cheamă pre tine Născătoare de Dumnezu.

Apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule...

Canon de rugă către Domnul Iisus Hristos

Cântarea I-a glasul al 2-lea Irmos:

Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos

Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pre

poporul, ce L-a eliberat din robia Egiptenilor, că S-a

preamărit.

stih: Mult Îndurate Doamne, auzi-ne pre noi păcătoşii, rugămune

Ţie

Primeşte, Mântuitorule, rugăciuni din gurile noastre cele

nevrednice, şi trimite din cer pământului ploaie aducătoare

de roduri, ca un Iubitor de oameni şi mult-Milostiv.

Treci cu vederea, Doamne, păcatele noastre şi înlătură

mânia, care cu dreptate ai revărsat-o peste noi,

Mântuitorule, şi dă din cer ploi de ape pământului.

Mărire…

Veniţi, popoare, să plângem înaintea Dumnezeului

tuturor cu umilinţă strigând: Cruţă, Iubitorule de oameni,

greşalele noastre şi trimite din cer apă pământului celui

însetat.

Şi acum… a Născătoarei:

Prin tine, Născătoare de Dumnezeu, lumină am cunoscut;

pentru aceea te rugăm şi cerem: Roagă-te neîncetat

Făcătorului şi Fiului tău să trimită pământului ploaie.

Cântarea a 3-a Irmos:

Întăreşte-ne pre noi în Tine, Doamne, Carele prin lemn ai

omorât păcatul, şi frica Ta o înrădăcinează în inimile

noastre celor ce Te lăudăm pre Tine.

Doamne, Cela ce ţii toată făptura cu palma, ascultă ca un

Îndurat rugăciunile servilor Tăi şi trimite apă pre faţa a tot

pământul.

Fiind bun şi lesne iertător, ca unul ce ai adânc de

îndurare, Doamne, nu trece rugăciunile noastre, ci trimite

ploaie paşnică pre faţa a tot pământul.

Mărire…

Avuţia care ne-ai dat nouă am risipit-o în desfrânări; dar

Doamne, ca Unul ce ai adânc de milă, Părinte bun fiind,

îndură-Te şi dă ploi anuale pre faţa pământului.

Şi acum… a Născătoarei:

Curată, ceea ce ai îndrăznire bineprimită către Iubitorul

de oameni Fiul tău, roagă-L să dea ploaie aducătoare de

roade pământului, cu mijlocirea ta.

Catavasie:

Mântuieşte din nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu

umilinţă către Tine alergăm, ca spre Mântuitorul şi

Răscumpărătorul tuturor, Stăpânul Domnul Iisus Hristos.

Cântarea a 4-a Irmos:

Pre Tine Te cânt, Doamne, că auzire am auzit şi m-am

spăimântat: Venit-ai până la mine, căutându-mă pre mine

cel rătăcit. Pentru aceea măresc marea Ta pogorâre către

mine, mult-Milostive.

Caută din înălţime, Bunule, spre noi cei ce am păcătuit, şi

dăruieşte, Doamne, mila Ta peste tot pământul, şi trimite,

rugămu-ne Ţie, bogatele Tale mile poporului Tău; Iubitorule

de oameni.

Venit-a spre noi păcătoşii urgia Ta, Iubitorule de oameni;

încuiatu-s-au cerurile spre a nu da ploi pământului Tău;

pentru aceea noi robii Tăi ne rugăm Ţie: să nu ne cerţi pre

noi, Cuvinte, cu mânia Ta.

Mărire…

Doamne, Carele prefaci temperatura aerului cu porunca

Ta, dăruieşte peste noi revărsare de ploaie priitoare,

trimiţând roduri cu îndestulare, ca toată vietatea să se

sature de bunătatea Ta.

Şi acum… a Născătoarei:

Tu, Născătoare de Dumnezeu, Maică te-ai făcut

Dumnezeului nostru; pentru aceea cu credinţă toţi te rugăm

pre tine ca, ceea ce ai îndrăznire, pre Acela roagă-L pentru

noi toţi, să trimită apă peste tot pământul.

Cântarea 5-a, Irmos:

Dătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor Doamne,

întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară

de Tine pre alt Dumnezeu nu ştim.

Pentru rugăciunile celor fără de trupuri, Mântuitorule, cu

blândeţe auzi-ne pre noi toţi, cei ce Te rugăm pururea, şi dă

ploaie pământului Tău celui însetat, ca un Iubitor de

oameni.

Fii nouă, Doamne bun şi blând în timpul încercărilor, şi

ne fereşte pre noi de ameninţarea ce stă asupra noastră, şi

trimite pământului Tău ploaie priitoare, ca un Iubitor de

oameni.

Mărire…

Sfinţilor doisprezece Apostoli, cu purtătorii de lupte

Mucenici, faceţi rugăciune către Dumnezeu pentru noi, ca să

ne scape de toată nevoia, urgia şi întristarea.

Şi acum… a Născătoarei:

Toţi pământenii te avem acum cu adevărat, mijlocitoare

către Dumnezeu, Fecioară; pentru aceea te rugăm, Curată

mântuieşte cu acoperământul tău cetatea ta de toată

vătămarea.

Cântarea a 6-a, Irmos:

De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul cel

neurmat al îndurării Tale, Dumnezeul meu, din stricăciune

scoate-mă.

Mulţimea Mucenicilor rugaţi-vă, ca cei ce aveţi îndrăznire

multă către Domnul, ca să dăruiască acum ploaie şi roduri

de îndestulare la tot pământul, ca un Milostiv.

Te rugăm, Doamne, pentru rugile învăţăceilor Tăi

uşurează, lasă greşalele noastre, şi întoarce de la noi mânia

Ta, şi pământului Tău dă ploaie.

Mărire…

Cu dor sufletesc Te rugăm pre Tine, Stăpâne Doamne, ca

un bun şi Iubitor de oameni: Cruţă-ne şi dăruieşte

pământului celui însetat ploaie aducătoare de roade.

Şi acum… a Născătoarei:

Rugămu-ne nu înceta a ruga pre Fiul tău, Preacurată

Născătoare de Dumnezeu, pentru noi robii tăi să ne împace

şi să ne mântuiască de toată urgia, şi să dea pământului

ploaie binefăcătoare.

Cântarea 7, Irmos:

Chipul cel de aur fiind închinat în câmpul Deira, trei tineri

ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu; şi

aruncaţi în mijlocul focului, fiind rouraţi cântau:

Binecuvântat eşti, Dumnezeule al părinţilor noştri.

Domn tuturor sufletelor pre Tine ştiindu-Te, Bunule, Te

rugăm: Cruţă, iartă-ne ca un Bun şi de oameni Iubitor, şi ne

scapă de dreapta Ta ameninţare cea de acum, şi dă ca un

Bun ploaie pământului celui însetat.

Precum oarecând, Mântuitorule, ai scăpat din boul cel de

aramă pre Manasi care s-a căit, şi L-ai mântuit de

întâmplarea cea aducătoare de moarte, aşa Te îndură şi de

noi, Milostive, şi ne scapă de foamete, de cutremur şi de

toate relele.

Mărire…

Îndură-Te acum spre noi ca un Bun şi mult-Milostiv;

păcătuit-am, nelegiuire făcut-am, şi toţi am nedreptăţit;

pentru aceea cu frică Te rugăm, nu cu urgia Ta, Iubitorule de

oameni, să pedepseşti clerul şi poporul, ci trimite apă

pământului celui însetat.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine toţi muritorii scăpare tare şi armă neînvinsă,

Născătoare de Dumnezeu, te ştim, şi te rugăm noi servii Tăi:

scuteşte de ameninţarea altor limbi poporul şi cetatea ta, de

foamete, de cutremur, de ciumă de holeră şi de toată

vătămarea.

Cântarea a 8-a Irmos:

Dumnezeu, Carele s-a pogorât în cuptorul de foc la tinerii

evreieşti, şi văpaia în rouă a prefăcut, pre Domnul toate

făpturile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Prin cuvântul lui Ilie oarecând s-a oprit ploaia, şi iarăşi

prin cuvântul lui s-a pogorât ploaie din cer pre pământ;

pentru aceea cu rugăciunile aceluia cerem, Îndurate, să

trimiţi din cer ploi de ape peste pământul Tău.

Cu cetele Îngerilor, ale Apostolilor, prorocilor şi

Mucenicilor, adunarea preoţilor şi mulţimea cuvioşilor, ca

pre Făcătorul tuturor şi Domnul, Te roagă să mântuieşti pre

cei ce pururea pre Tine Te cântă.

Mărire…

Precum pre Iona de fiară şi de mare ca un Dumnezeu l-ai

mântuit, şi pre Daniil în groapa cu lei, Bunule, aşa auzi-ne

pre noi servii Tăi şi scapă de toată nevoia pre poporul Tău.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine ceea ce ai născut pre Iisus, Născătoare de

Dumnezeu, spre rugă acum te chemăm să te înduri şi să

mântuieşti pre poporul tău cel păcătos, carele iarăşi cu dor

aleargă la tine şi te preaînalţă în toţi vecii.

Cântarea a 9-a Irmos:

Pre Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu

negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pre Adam cel

căzut cumplit pentru mâncare în stricăciune, nespus din

Sfânta Fecioară întrupându-se pentru noi credincioşii, cu o

inimă întru cântări să-L mărim.

Pentru pământul cel însetat, Îndurate, cerând noi iubirea

Ta de oameni, Bunule, arată-Te blând, Stăpâne, ca un

Dumnezeu Atotputernic; şi dăruieşte ca un Bun ploi

aducătoare de roade şi mântuieşte sufletele noastre.

Miluieşte, Miluitorule, făptura mâinilor Tale, iertându-ne

pre noi ca un Bun; nu cu mânia Ta să cerţi pre poporul Tău,

ci pleacă urechea Ta şi ia aminte acum la rugăciunea

noastră, Doamne, şi dăruieşte pământului Tău râuri de ape.

Mărire…

Scuteşte de naţii vrăjmaşe, de barbari şi de tot duşmanul

ţara, cetatea Ta şi pre tot poporul, şi dăruieşte-ne nouă,

Îndurate, ploi roditoare spre îndestulare de toate roadele, şi

trimite nouă mântuire, Iubitorule de oameni.

Şi acum… a Născătoarei:

Văzându-ne neputincioşi la suflet şi la trup, şi loviţi de

patimi cumplite, vindecă-ne pre noi cu îndurarea ta,

Stăpână, şi ne slobozeşte de întristările ce ne apasă acum,

ca toţi cu cântări neîncetat să te mărim.

Deci: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este

Împărăţia…, troparele glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi

Doamne..., caută-le înapoi la faţa 78. După care Preotul zice

Ecfonis:

Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru Sfinţi odihneşti şi

Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi cântăm: Sfinte Dumnezeule…, iar Diaconul zice: Să luăm

aminte…, Preotul: Pace tuturor…, citeţul: Şi duhului Tău; Diaconul

Înţelepciune;

Citeţul: Prochimen glasul al 4-lea:

Brazdele pământului adapă-le, şi înmulţeşte roadele lui.

stih: Întru picăturile lui veselise-va răsărind...

După aceea Diaconul: Înţelepciune!

Citire din Soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacob:

5;79,17-18

Fraţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului;

iată, agricultorul primeşte roada cea preţioasă a pământului

mult aşteptând pentru dânsa, până ce va primi ploaie

timpurie şi târzie. Răbdaţi dar şi voi îndelung, întărind

inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat. Nu oftaţi

unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă osândiţi; iată

Judecătorul înaintea uşilor stă. Ilie om era asemenea nouă

pătimaş, şi cu rugăciune s-a rugat să nu plouă; şi n-a plouat

pre pământ trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat, şi cerul a

dat ploaie, şi pământul a produs roada sa.

Aliluia.

stih 1: Binecuvânta-vei cununa anului bunătăţii Tale, şi câmpii

Tăi se vor sătura de grăsime.

stih 2: Îngrăşase-vor cele frumoase ale deşertului şi cu bucurie

dealurile se vor încinge.

Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Citire din Sfânta Evanghelie de la Matei: 16;1-3; Lc. 4;24-26;

In.6;30-33

În timpul acela, apropiindu-se către Iisus fariseii şi

saducheii, şi cercându-L pre El cereau să le arate lor semn

din cer. Iar răspunzând a zis lor: Făcându-se seară, ziceţi:

Senin va fi, că se roşeşte cerul; şi dimineaţa: astăzi timp

turbure va fi, că se roşeşte cerul înnorându-se. Făţarnicilor,

faţa cerului ştiţi a cunoaşte, iar semnele timpurilor nu le

ştiţi? Adevăr zic vouă, că nici un profet nu este primit în

patria sa; adevăr încă grăiesc vouă, multe văduve erau în

zilele lui Ilie în Israil, când s-a închis cerul trei ani şi şase

luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul; şi către

nici una dintr-însele n-a fost trimis Ilie, fără numai la o

femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Zis-au lui iudeii: Ce

semn oare faci Tu, ca să vedem şi să credem Ţie, ce lucrezi?

Părinţii noştri mană au mâncat în pustie, precum este scris:

Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. Zis-a deci lor Iisus:

amin, amin zic vouă, nu Moisi a dat vouă pâine din cer, ci

Tatăl Meu dă vouă pâinea cea adevărată din cer; că pâinea

lui Dumnezeu este aceea ce se pogoară din cer şi dă viaţă

lumii.

Corul zice: Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie, Şi îndată

Diaconul zice cu toată umilinţa în auzul tuturor ectenia aceasta:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Doamne miluieşte (de 3 ori)

Cela ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi

întoarcerea şi pocăinţa lui auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm

Ţie şi ne miluieşte.

Cela ce ridici norii de la marginea pământului,

porunceşte lor să dea peste dânsul ploaie paşnică, auzi-ne

pre noi cei ce ne rugăm Ţie şi ne miluieşte.

Cela ce chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot

pământul, trimite binecuvântarea Ta spre noi, cei ce ne

rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Precum sunt ochii servitoarei în mâinile doamnei sale,

aşa ochii noştri către Tine Dumnezeule; caută spre noi, cu

ochii blânzi, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Ploaie priitoare, destulă şi paşnică, şi bună rodire dă

pământului celui însetat, şi mântuieşte toate făpturile şi pre

noi cei ce ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Cela ce îmbraci cerul cu nori şi găteşti pământului ploaie,

trimite nouă milele Tale, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Cela ce răsari pământului iarba şi verdeaţă spre trebuinţă

oamenilor, mântuieşte oamenii şi dobitoacele, rugămu-ne

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Trimite ploile Tale, Iubitorule de oameni, peste locurile

cele lipsite şi care simt trebuinţă, auzi-ne pre noi cei ce ne

rugăm Ţie şi ne miluieşte.

Cela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai

ploaie peste drepţi şi peste păcătoşi, caută spre noi cu milă

şi înmulţeşte seminţele pământului cu îndurarea Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Îndură-Te şi Te milostiveşte, miluieşte şi trimite peste noi

îndurările Tale, Iubitorule de oameni, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, caută spre

noi, Stăpâne, şi revarsă peste noi ploaie, cu mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Cela ce locuieşti întru cele înalte şi cauţi spre cele

umilite, priveşte cu blândeţe şi îndurare spre poporul Tău

cel ales ce Te-a mâniat, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie

auzi-ne şi ne miluieşte.

Să nu pomeneşti nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei

căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?

Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi cu milostivire ne miluieşte.

Auzi-ne pre noi, Doamne, că Blând şi Îndurat eşti, şi

trimite pământului Tău binecuvântarea Ta din cer, rugămune

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, că bună este mila Ta, şi ne

miluieşte pre noi cu îndurarea Ta, şi udă pământul cu ploaia

binecuvântării Tale rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Degrab să ne întâmpine pre noi îndurările Tale, Doamne,

că am sărăcit foarte, ajută nouă, Dumnezeule Mântuitorul

nostru, şi caută spre pământ cu ploaie aducătoare de roade,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeule Mântuitorul

nostru, să se scutească (de eşti în mânăstire, zi) sfânt

locaşul aceasta, (de eşti în oraş zi) oraşul acesta (iar de eşti

în comună zi) comuna aceasta, cetăţile, satele şi toate ţările,

şi cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, de foamete, de

potop, de cutremur, de ciumă, de holeră, de grindină, de foc,

de sabie, de încălcarea celor străini, de războiul cel dintre

noi şi de toate rănile cele aducătoare de moarte; şi Îndurat,

Blând şi lesne iertător să fie Bunul şi Iubitorul de oameni

Dumnezeul nostru, pentru păcatele poporului, şi să întoarcă

şi să împrăştie toată urgia cea pornită asupra noastră, şi să

ne ferească de dreapta Sa ameninţare asupra noastră; şi să

ne trimită nouă ploaie paşnică, şi să verse pre pământ râuri

de bunătate şi de roade aducătoare, şi să ne miluiască pre

noi; întru pocăinţă cu umilinţă ne rugăm Ţie, să zicem toţi:

Iubitorule de oameni curând auzi-ne cu milă şi ne miluieşte.

Preotul: Auzi-ne pre noi Dumnezeule..., apoi Arhiereul, sau

Preotul, zice: Pace tuturor, corul: Şi duhului Tău, Diaconul: Cu

umilinţă şi întru frângerea inimii, toţi plecând genunchii

sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului să ne rugăm.

Tot poporul pleacă capetele şi genunchii, şi însuşi Arhiereul,

sau Preotul plecându-şi genunchii cu pătrundere şi inimă umilită

citeşte rugăciunile acestea, Compunerea lui Calist Patriarhul

Constantinopolei.

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai ascultat

pre Ilie Tesviteanul pentru zelul cel către Tine, şi ploii ce se

trimitea pământului la timp I-ai poruncit să se oprească;

apoi iarăşi prin rugăciunea lui ai dăruit ploaie aducătoare

de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind plecat de singură îndurarea

Ta, trimite ploaie liniştită moştenirii Tale; şi trecând

cu vederea toate greşalele noastre, trimite ploile Tale peste

locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa

pământului pentru săracii poporului Tău şi pentru prunci,

pentru dobitoace şi pentru toate celelalte, că de la Tine

aşteaptă să le dai hrană la timp bun. Că Tu eşti Dumnezeul

nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti; şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA A 2-a a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce ridici norii de

la marginea pământului; Cela ce ai făcut fulgerele spre

ploaie; Cela ce scoţi vânturile din vistieriile Tale; Cela ce

chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot pământul; de la

Tine cerem şi Ţie ne rugăm, mărturisind păcatele noastre, şi

cerând de la Tine mila cea bogată; porunceşte norilor ca să

plouă ploaie. Miluieşte toate cele pământeşti ale Tale, ai

milă de bătrâni, de tineri şi de pruncii ce sug ţâţă, de servi şi

de serve, de fii şi de fiice şi de toate dobitoacele pământului,

şi fă să crească nouă pâine de mâncare şi iarbă dobitoacelor;

primeşte rugăciunile a tot poporul Tău şi nu respinge

suspinurile săracilor, nici cu mânia Ta să ne mustri pre noi,

nici cu urgia Ta să ne cerţi, nici să pierzi cu foame şi cu sete

pre poporul Tău; că ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca

să ia de la Tine hrană la timp; în Tine ne încredem şi afară

de Tine pre altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milele Tale

cele bogate. Că Dumnezeu eşti Bun şi de oameni Iubitor, şi

Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A 3-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici ne aflăm

de îndurările Tale şi nu suntem vrednici a ridica ochii noştri

şi a căuta la cer şi a sta înaintea Ta şi a spune Ţie cererile

noastre. Că ce bine am făcut ca să ne câştigăm cererile? Că

prin bunătatea Ta cea nemăsurată aducându-ne din nefiinţă

în fiinţă, cu chipul Tău ne-ai cinstit şi toată făptura o ai

supus nouă. Dar noi primind atâtea binefaceri, ca nişte

duşmani ne-am arătat, şi poruncile Tale ale Binefăcătorului

am călcat, şi viaţă prihănită şi cuget întinat şi necurat ne-am

agonisit. Şi nu numai că am lepădat iubirea Ta, ci şi ca

fiarele unii asupra altora ne purtăm, şi ne mâncăm carnea

unul altuia, prin porniri de lăcomie şi prin voinţa noastră

cea nedreaptă. Deci cum vom fi vrednici a ne bucura de

binefacerile Tale? Că Tu eşti drept, iar noi nedrepţi; Tu

iubeşti, noi duşmănim; Tu îndurat, noi neînduraţi; Tu

binefăcător, noi răpitori; ce împărtăşire avem cu Tine, ca să

ne împărtăşim de bunurile Tale? Mărturisim dreptatea Ta;

cunoaştem osânda noastră; vestim binefacerile Tale; de mii

de morţi suntem vinovaţi. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea

prea puternică şi a toate ţinătoare; lesne este mâinii Tale

celei atotputernice ca într-o clipă să ne piardă pre noi; şi

întrucât priveşte gândul şi purtarea noastră, cu dreptul este

ca noi să fim daţi pierzării, Preadrepte Judecătorule! Dar,

Stăpâne Preaiubitorule de oameni, acest lucru nu este în

totul vrednic de îndurarea Ta cea neînvinsă şi de bunătatea

Ta cea negrăită. Pentru aceea, îndrăznind spre milostivirea

Ta cea neurmată şi în îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne

apropiem la Tine, Binefăcătorule, noi cei nerecunoscători şi

nemulţumitori. Nu ne da pre noi pentru păcatele noastre în

mâinile uscăciunii, nici pentru nelegiuirile noastre să ne

striveşti pre noi cu legătura foametei; ci pentru bunătatea Ta

dă pământului care L-ai hotărât, ploaie îndestulă moştenirii

Tale şi umple sânurile pământului de apele Tale cele viu

făcătoare. Că iată stă acesta înainte ca o mamă cu sânii

uscaţi; căci precum sânii aceleia lipsiţi de lapte aduc moarte

pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale

neîmpărtăşite de umezeală, face veştejire ierbii şi aduce

stricăciune rodurilor lui, iar pre noi ne ameninţă cu foamete

îngrozitoare şi moarte; căci arşiţa din uscăciune ca o

fierbinţeală arzătoare veştejind semănăturile prevesteşte

pierderea roadelor lui. Dar cu mila Ta cercetează-L pre

dânsul şi bine întocmeşte aerul cu nori de ploaie, şi

rourează pământul cu ploaia Ta cea bogată şi înviază creşterile

lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă rodurile lui

întregi şi depline, şi înmulţeşte-le cu îndurarea Ta; că prin

acestea ai dispus a se întreţine viaţa cea trupească. Căci de

nu vei da Tu bunătatea cea din ploile Tale cele

îndestulătoare, pământul nostru nu-şi va da roadele sale. Ci

pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea

noastră a nevrednicilor servilor Tăi. Că Tu eşti izvorul milei

şi dătătorul bunătăţilor şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi

Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

RUGĂCIUNEA a 4-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Doamne, Doamne, Carele prin profetul Tău Ilie ai

dezlegat seceta şi cu curgeri de ploi ai plouat peste faţa

pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat îndestul pre

poporul Tău; Însuţi şi acum, plecat de fireasca Ta bunătate

dăruieşte pământului ploi paşnice spre producerea roadelor

anuale. Că Tu eşti Cela ce ai aşezat apele la locurile lor şi ai

făcut văzut pământul cel acoperit de dânsele. Tu eşti Cela ce

ai poruncit lui să răsară tot telul de roade spre îndulcirea

noastră. Tu eşti Cela ce pentru păcatul oamenilor celor din

timpul lui Noe, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis

cataractele cerului, şi ai făcut faţa pământului ca o mare,

spre pierderea a tot trupului. Tu eşti Cela ce acoperi cu ape

înălţimile sale. Tu eşti Cela ce ridici norii şi le porunceşti să

sloboadă picături de ploaie. Tu eşti Cela ce ridici apa mării

şi o reverşi pre faţa pământului. Tu eşti Cela ce ai pus hotar

ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare, şi râurile le umpli de

ape şi adapi pământul, şi saturi de apă brazdele lui, spre

înmulţirea roadelor lui celor frumoase. Tu eşti Cela ce ai

despărţit marea, şi râul umblat l-ai făcut, şi apă din piatră ai

izvorât, şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Ştie

firea apelor pre Făcătorul lor, cunoaşte pre Stăpânul său, nu

uită datoria servirii sale. De Te vede pre Tine Stăpânul mâniat

asupra noastră, atunci ea ori pornindu-se nemăsurat

aduce pierire, ori încetând se opreşte, şi locul ei îl ia seceta

şi aerul ca o văpaie se face, şi rodurile pământului se

veştejesc, şi noi cădem în mâinile restriştii. Şi iarăşi de Te

vede pre Tine, Iubitorule de oameni Dumnezeu, blând şi

lesne iertător, ploi găteşte şi râuri se pogoară pre pământ, şi

aerul se face bun de respirare, şi pământul, plecându-se

poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din copăile sale. Deci

pre Tine, Creatorul şi Ţiitorul tuturor, Te rugăm zicând:

Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi. Adu-Ţi

aminte că făptura mâinilor Tale suntem noi. Ia aminte la

neputinţa firii noastre, că Tu ne-ai făcut pre noi. Vezi

suspinul păsărilor, mugirea dobitoacelor, plânsul pruncilor,

strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor,

părăsirea văduvelor, trebuinţa săracilor şi glasul cel de

rugăciune a tot poporul Tău; cercetează pământul şi-L adapă

cu ploi îngrăşătoare; că lipsit de umezeală ameninţă rodurile

sale cu veştejire, iar pre oameni şi dobitoace cu

pierzare. Prin apă aducând oarecând pierzare, Ţi-ai adus

aminte de Noe, ce era purtat în corabie de acele ape

nemăsurate; Ţi-ai amintit de dânsul, de păsări, de vite, de

fiare şi de târâtoare, şi ai adus vânt pre pământ şi a contenit

apa; şi pre Noe şi pre vietăţile cele cu dânsul le-ai păstrat ca

o sămânţă pentru facerea lumii a doua. Şi acum, prin arşiţa

ce a cuprins aerul ne ameninţi cu foamete şi cu moarte! AduŢi

aminte Doamne, de poporul ce nădăjduieşte spre Tine;

aminteşte-Ţi de păsări; aminteşte-Ţi de vietăţi; şi dă suflare

de rouă şi să înceteze arşiţa; şi seminţele pământului fă-le

să crească spre hrana oamenilor şi a dobitoacelor, şi le

învredniceşte pre toate iarăşi de purtarea Ta de grijă. Că Tu

eşti Cela ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre

trebuinţa oamenilor; şi Tu eşti Cela ce scoţi pâine din

pământ şi produci vinul, şi cu untdelemn veseleşti feţele

oamenilor. Ca împărtăşindu-ne cu îndestulare de bunătăţile

cele de Tine dăruite, întru veselia inimii, să preamărim

bunătatea Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA a 5-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,

Carele cu cuvântul Tău toate le-ai produs din nefiinţă; Cela

ce ai luat ţărână din pământ şi ai format pre om şi L-ai

cinstit pre dânsul cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău, şi ai

zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cela ce dai

hrană vietăţilor şi puilor corbilor; Carele în marea şi

mântuitoarea petrecere a Ta în trup, ai săturat multe mii

când cu şapte, când cu cinci pâini; Însuţi, preabunule

Stăpâne, şi pre poporul Tău aceasta, Carele cheamă numele

Tău Cel Preasfânt, cu îndestulare nutreşte-l prin dreapta Ta

cea a toate făcătoare şi mult dăruitoare. Caută, Doamne

spre săracii poporului Tău, Tu Cela ce deschizi mâna Ta şi

umpli de bunătate toată vietatea. Îndură-Te cu milostivire de

noi toţi. Că Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti

Părintele nostru al tuturor, şi numai către Tine ridicăm ochii

ca cel înţărcat de maica sa. Al Tău este, Preabunule Stăpâne,

cuvântul aceasta: cereţi şi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla.

Dă deci acum, Stăpâne, împreună cu hrana cea sufletească

şi pre cea trebuitoare trupului, şi nutreşte pre poporul Tău

cel flămând. Ploi la timp, bună temperatură a aerului şi

îndestulare de roade de tot felul dăruieşte pământului;

cercetează pre cei ce se chinuiesc în neputinţe, în rea

patimă, în friguri şi în tot felul de boli; fereşte cetatea

aceasta numită cu numele Tău şi tot oraşul şi ţara de

foamete, de ciumă, de cutremur, de inundaţie, de foc, de

sabie şi de omorâre, dăruindu-ne nouă milele Tale. Cu harul

Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă, şi al

Preasfântului şi întocmai cinstit Duhului Tău, cu rugăciunile

şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu,

ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi Apostoli, şi ale tuturor

Sfinţilor Tăi. Amin.

RUGĂCIUNEA a 6-a

Domnului să ne rugăm

Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru Cela ce ai

binevoit pentru mântuirea noastră a purta trup, ca minunat

să măreşti firea cea cuvântătoare cu îndurarea Ta cea

negrăită şi cu bunătatea, şi Te-ai făgăduit a cerceta pre cei

ce cu adevărată cunoştinţă se întorc din adâncul păcatului.

Căci când vor căuta spre Tine cu chip umilit şi înfrânat prin

plinirea dumnezeieştilor Tale porunci, atunci şi ei cu

îndrăznire vor putea a Te avea Dumnezeu Blând şi Milostiv.

Deci acum lasă toate nelegiuirile noastre şi pleacă către noi

urechea Ta, şi ne auzi pre noi, umiliţii şi păcătoşii, precum

oarecând ai auzit pre Tesviteanul Ilie, încât numai cu

cuvântul a legat cerul spre înţelepţirea poporului celui

neascultător. După aceea iarăşi printr-însul cu ştiuta Ta

iubire de oameni poruncind norilor, tot pământul L-ai

adăpat cu apă bună. Aşa şi acum, precum de demult, pentru

rugăciunile acelui serv al Tău, şi pentru aceste rugăciuni

fierbinţi, treci nelegiuirile şi păcatele noastre, şi primeşte

rugăciunile noastre şi ne ascultă pre noi cei ce cu căldură ne

rugăm Ţie în ora aceasta; încetează arşiţa aceasta a

pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău,

şi trimite peste noi ploaie bună, ca să ne săturăm de apă şi

pământul nostru să-şi dea roadele la timpul cuvenit, spre

hrana noastră şi chiar a vietăţilor necuvântătoare. Aşa,

Doamne Dumnezeul nostru, auzi-ne pre noi păcătoşii şi

nevrednicii servii Tăi, şi să nu treci cererile noastre, nici să

învingă nelegiuirea noastră mila Ta, ci pleacă, Doamne,

urechea Ta şi ne auzi pre noi. Vezi umilinţa şi Te

milostiveşte; priveşte din sfântul Tău locaş şi vezi suspinul

săracilor; vezi vârsta cea fragedă a pruncilor ofilită de prea

mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor nevinovaţi; vezi

pântecele mamelor şi sâni secaţi de moartea pruncilor; vezi

pre cei în vârstă înaintaţi şi pre tineri, ca pre nişte

încătuşaţi, daţi în mâinile celor fără de lege. Deci treci

greşalele noastre cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele în minte

şi în cuget, şi nu ne respinge pre noi cu totul. Că ne topim nu

numai de setea apei, ci şi de multe nenumărate alte rele

pentru păcatele noastre. Dar la Tine căutăm ca să se reverse

peste noi ploaie, cât mai timpurie şi mai îndestulătoare, şi

să opreşti urgia Ta cea dreaptă şi să înlături această

cumplită nenorocire. Acestea amândouă le cerem, şi ne rugăm

Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli cu apă fântânile

şi ţarinile noastre, şi holdele noastre cele sufleteşti întru

săturare să le adapi, şi să umpli de bunătatea Ta şi fântânile

inimilor noastre, şi să le îmbeţi de veselie, de bucurie

negrăită şi de desfătare. Că Tu eşti slobozitorul sufletelor şi

al trupurilor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi

Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea aceluiaşi Calist Patriarhul Constantinopolei,

la neplouare şi schimbarea vânturilor

Domnului să ne rugăm

Bunule şi Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce ai creat

făptura numai cu cuvântul, şi din ea ai plăsmuit pre om; iar

mai în urmă, prin nespusa Ta iubire de oameni, căzând

acelaşi om dându-se la păcat, L-ai ridicat şi L-ai Sfinţit, ca

făptura mâinilor Tale să nu piară cu totul, şi i-ai dat lui şi poruncile

Tale spre aducere aminte de venirea Ta, şi de

învăţăturile Tale despre Dumnezeiasca Ta întrupare. Pentru

care Te-ai ostenit şi Te-ai nevoit, ai flămânzit şi ai însetat,

plinind toate cele omeneşti, precum se cuvenea, pentru noi;

intrând în corabie, umblând pre mare şi înfrânând valurile

cele sălbatice şi repejunea vânturilor, şi toate ai suferit a

pătimi, până şi crucea şi moartea; ca în ceea ce ai pătimit,

Însuţi fiind ispitit să ajuţi nouă celor neputincioşi. Însuţi şi

acum, Împărate Sfinte, Cela ce după iubirea de oameni, ai

luat neputinţa noastră, îndură-Te de noi cei foarte înviforaţi

şi apăsaţi de lipsa celor trebuitoare; dăruieşte-ne nouă

bunătatea Ta; adapă pământul nostru cu apă curată spre

producere de roade; dăruieşte-ne aer folositor; şi precum

oarecând pre ucenicii Tăi, ce se afundau, I-ai mântuit din

mare şi de repejunea vânturilor, aşa şi acum mântuieşte-ne

pre noi de restriştea ce ne-a cuprins. Opreşte şi acum

sălbăticirea mării, alină vânturile cele contrare, cu

dumnezeiasca Ta poruncă; dă-ne nouă linişte şi repaos de

întristări. Aşa, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru,

vezi şi caută din sfânt locaşul Tău spre via aceasta şi o

deplineşte pre ea, pre care o a sădit dreapta Ta; şi dă Duh

drept spre scăparea de nenorocirile ce ne ameninţă; pentru

rugăciunile Maicii Tale ce Te-a născut şi ale tuturor Sfinţilor

Tăi, Amin.