lunedì 5 novembre 2018

RUGĂCIUNEA la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui Dumnezeu

RUGĂCIUNEA

la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui

Dumnezeu

Domnului să ne rugăm

Doamne, Cel singur bogat în milă, Carele din îndurările

bunătăţii Te pleci spre rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi

nevrednicilor servi; Cela ce îndreptezi şi cârmuieşti toate

spre folosul nostru; Carele cu pronia Ta cea înţeleaptă

conduci viaţa noastră şi doreşti în tot chipul mântuirea

noastră; Cela ce din fire eşti îndelung-Îngăduitor şi mult-

Miluitor; Carele pedepseşti şi iarăşi vindeci, şi tinzi

pedeapsa cu bunătate de iubire de oameni; nu spre

pierderea făpturii mâinilor Tale, ci mai vârtos spre a o

readuce la frumuseţea cea veche şi nobleţea cea dintâi, pre

care am pierdut-o prin simplitatea minţii şi prin sfatul

duşmanului; şi voind Tu iarăşi a ne ridica, întrebuinţezi

toate chipurile ca să scapi ceea ce ne-a mai rămas din

căderea aceea. Însuţi, Stăpâne Atotţiitorule, caută spre noi

şi ia aminte la rugăciunile noastre ale păcătoşilor; că

mulţimea nelegiuirilor noastre ne-a făcut neîndrăzneţi, şi

nici chiar nu îndrăznim a cere iertare de păcate. Dar ştiind

iubirea Ta de oameni, îndurarea, mila cea mare, îndelunga

răbdare, îngăduirea răului şi prea marea bunătate,

îndrăznind spre adâncul acestora şi spre noianul bunătăţii

Tale, întindem mâinile şi cu stăruinţă strigăm Ţie: Păcătuitam,

nelegiuit-am, călcat-am credinţa, că am uitat poruncile

Tale, şi am umblat după cugetul nostru cel viclean; căci ne

purtăm nevrednic de chemarea şi de Evanghelia Hristosului

Tău, de Sfintele Lui patimi şi de înjosirea Sa pentru noi;

batjocură ne-am făcut pentru Iubitul Tău Fiu; noi, Preoţii şi

poporul, împreună ne-am îndepărtat: toţi ne-am abătut,

împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cine să facă

judecată şi dreptate, nu este până la unul; încuiat-am îndurările

Tale şi iubirea Ta de oameni, şi îndurările milei

Dumnezeului nostru, pentru răutatea noastră şi viclenia

întreprinderilor în care am petrecut. Tu eşti Bun, dar noi am

nelegiuit. Tu îndelung-Răbdător, dar noi vrednici de bătăi;

cunoaştem bunătatea Ta deşi suntem neînţelegători; puţin

am fost bătuţi, pentru cele ce am greşit. Tu eşti înfricoşat, şi

cine se va împotrivi Ţie? Cutremur de la Tine va cuprinde

munţii; şi cine va sta contra măririi braţului Tău? De vei

închide cerul, cine-l va deschide? De vei încuia izvoarele

Tale, cineva suferi? Uşor este în ochii Tăi a sărăci şi a

înavuţi, a învia şi a omorî, a lovi şi a vindeca, şi voinţa Ta

este faptă îndeplinită. Tu Te-ai mâniat şi noi am păcătuit,

zicea oarecine din cei vechi, îndreptăţindu-se. Dar nouă este

timp a zice din potrivă: Noi am păcătuit şi Tu Te-ai mâniat;

pentru aceasta ne-am făcut batjocura vecinilor noştri; întorsai

faţa şi ne-am umplut de necinste. Ci încetează, Doamne;

iartă, Doamne; îndură-Te, Doamne; să nu ne dai la moarte

pentru nelegiuirile noastre, nici să înveţi pre alţii prin

bătăile noastre. Dă nouă a ne înţelepţi prin certarea altora,

adică ale acelor naţii, ce nu Te cunosc, şi a împărăţiilor, ce

nu s-au supus puteri Tale. Iar noi suntem poporul Tău şi

toiagul moştenirii Tale; pentru aceea certă-ne pre noi, însă

cu blândeţe şi nu cu urgia Ta, ca să nu ne împuţinezi şi să ne

faci de dispreţ între popoarele ce locuiesc pământul. Că

mila Ta este nespusă, iubirea de oameni neîntrecută şi

avuţia bunătăţii Tale neurmărită; la care şi îndrăznind ne

rugăm şi ne cucerim plecând genunchii inimii noastre:

Încetează cu bătaia urgiei Tale, rugămu-ne, precum de

demult sub David ai încetat-o de la poporul Tău, de şi nu

arătăm pocăinţă asemenea; ci ca un Preabun opreşte mânia

Ta, îmblânzeşte-Ţi urgia Ta cea dreaptă. Şi dă celor bolnavi

sănătate, celor neputincioşi întărire, iar pre cei sănătoşi îi

păzeşte. Toată boala şi toată neputinţa respinge-o de la

poporul Tău; fereşte-i pre toţi de această ameninţare,

păzindu-i nesupăraţi de orice boală vătămătoare, şi

păstrându-i cu mâna Ta cea Atotputernică neatinşi de orice

răutate cumplită şi strivire pierzătoare. Că cu adevărat

aprinderea mâniei Tale pre toţi i-a uimit şi i-a cutremurat; şi

chiar de nu ne-am întoarce cu totul de la răutăţile noastre,

totuşi scapă pre toţi de conştiinţa cea rea, şi ne dă a-Ţi

mulţumi Ţie pentru toată binefacerea. Pentru rugăciunile

preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre Născătoarei

de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu solirile Sfinţilor

dumnezeieştilor Îngeri şi cu ale tuturor Sfinţilor. Că Tu eşti

izvorul milei şi adâncul cel neurmărit al îndurării, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui celui fără început şi Unuia-Născut

Fiului Tău şi Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în

vecii vecilor, Amin.

Nessun commento:

Posta un commento