ÎNVĂŢĂTURĂ pentru cela ce vrea, să primească schima sau chipul monahicesc

ÎNVĂŢĂTURĂ

pentru cela ce vrea, să primească schima sau chipul

monahicesc; adică să se îmbrace în Sfântul şi Îngerescul chip al

Mantiei, cum se cade a se pregăti de seara, spre a se învrednici a

doua zi de Sfântul chip Îngeresc.

Înştiinţând Egumenul înainte cu câteva zile, prin duhovnic ori

prin altcineva din părinţi, pre cela ce va să-l tundă, ca să păzească

mai cu deadinsul rânduiala Bisericii, face pregătire pentru

veşmintele trebuincioase, care sunt: Cămaşa de lână, Dulamă,

Crucea Paraman, Brâu de curea, Rasa, Călţuni noi, Papuci sau

bocanci, Potcap, Mantie, Camilafcă, şi metanii. Aceste toate fiind

pregătite în seara cea înainte de tundere, prin unul din duhovnici

sau părinţi, după rugăciunea dupăcinării trimite hainele arătate

de le pune înaintea icoanei Mântuitorului, afară de cămaşă şi de

călţuni, cu care cela ce va a se tunde trebuie să se îmbrace după

utrenie. Iar de vor fi mai mulţi fraţi spre tundere, pun veştmintele

pre la toate icoanele cele mari de rând. Şi după o oră sau două din

noapte, porunceşte Egumenul unuia dintre duhovnici să aducă

înaintea sa pre cel pregătit spre tundere, şi venind acesta, îl

învaţă Egumenul din Sfintele Scripturi: ce este călugăria, cum se

cade a petrece viaţa monahicească în înfrânare, supunere şi

adevărată ascultare, Şi câte îl va lumina Dumnezeu îl învaţă şi-i

descoperă. Şi eliberându-l îi zice a fi cu privighere în acea noapte,

îndeletnicindu-se cu citirea şi rugăciunea, şi să-şi spele capul spre

a fi curat şi cu sufletul şi cu trupul.

În acest chip petrecând acea noapte până la utrenie, îndată ce

vor lovi în tocă să se afle în Biserică, şi să asculte rânduiala până

la sfârşit cu mare luare aminte, Iar după sfârşitul utreniei, ieşind

din Biserică să se îmbrace cu cămaşa cea de lână şi cu călţuni,

mai luând şi vre-o haină pre de asupra, vre-o blăniţă ori răsuşoară.

Iar când vor toca de ore, îndată mergând în Biserică, să şadă în

tinda Bisericii unde şi orele se citesc. Şi în timpul orei a treia,

merge împreună cu duhovnicul cel rânduit de Egumen, înlăuntrul

Bisericii, şi luând binecuvântare de la Egumen, sau în lipsă, de la

strana Egumenească, merg înaintea uşilor împărăteşti, şi fac

acolo o metanie mare, apoi sărută toate Icoanele cele mari şi la

Proschinitar, făcând la fiecare Icoană mai înainte de a o săruta

două metanii, şi pre urmă una; apoi venind în mijlocul bisericii,

fac iarăşi trei metanii şi spre coruri câte una, cerând iertăciune,

tot aşa şi la stranele cele mai de jos.

Apoi mergând iarăşi în tinda Bisericii, se aşează într-o strană

până după intrarea cea mică (vohod) a Sfintei Liturghii. Iar după

intrare împărţind eclesiarhul lumânări la fraţi, merge duhovnicul

cel rânduit (luând binecuvântare de la Egumen, sau, de la strana

sa, în lipsă) în tindă; dezbracă de haine pre cela ce are a fi tuns,

lăsându-l numai în cămaşă şi în călţuni, cu capul gol; când încep

cântăreţii după troparele de, rând ale zilei, a cânta: Braţele

părinteşti. Apoi îl ia pre sub mantie, învelindu-l ca să nu se vadă,

numai capul lăsându-i afară, şi stă cu dânsul în mijlocul tindei

Bisericii. Şi în timp ce se cântă braţele părinteşti, vin cântăreţii

împreună cu toţi fraţii cu luminări aprinse în tinda bisericii. Deci

terminând corul întâi troparul, începe al doilea cor tot acelaşi

tropar, şi cântându-l jumătate începe a merge încet intrând în

Biserică, şi mai întârziind cu intrarea până va începe iarăşi corul

întâi acelaşi tropar a-l cânta. Şi aşa intrând în Biserică încet,

Duhovnicul urmează pre cântăreţi având pre sub mantie pre cela

ce are a se tunde, şi mergând puţin mai înainte de uşa Bisericii,

face cel rânduit spre tundere o închinăciune şi o metanie.

Ajungând la mijlocul bisericii face de asemenea o închinăciune şi

o metanie; apoi dinaintea uşilor împărăteşti, unde se cade a fi un

covor aşternut spre aceasta, făcând o închinăciune şi o metanie

lângă marginea covorului, cade cu faţa la pământ pre covor,

întinzând şi mâinile pre lângă cap înainte. Iar Egumenul sau

duhovnicul cel rânduit să-l tundă, îi face semn să se scoale,

atingând cu mâna sa capul lui. Apoi urmează întrebările şi

răspunsurile ce se văd mai departe.

Când însă nu este Liturghie, tunderea se face în acest chip:

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, corul:

Amin. Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru; Că a Ta este

Împărăţia.. Şi Troparul aceasta glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi

Doamne miluieşte-ne…, Mărire…, Doamne miluieşte-ne pre noi…,

Şi acum…, Uşa milostivirii deschide-o nouă…, şi după aceste

cântăm Troparul aceasta glasul I-iu de trei ori: Braţele 

părinteşti…, şi cele următoare.