RÂNDUIALA Schimei celei mari

RÂNDUIALA

Schimei celei mari, sau a marelui şi Îngerescului chip

De cu seara se aduc înlăuntrul bisericii veşmintele celui ce

voieşte a primi Sfântul Chip şi se pun în altar la poalele Sfintei

Mese. Iar la Utrenie se cântă canonul următor, făcându-se

începutul aşa: Binecuvântând Preotul zicem:

Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie, Împărate Ceresc…, şi

după Tatăl nostru…, că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte

(de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori).

Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule…, şi îndată începem:

Canonul

A căruia acrostih la greci este:

Dă-mi Hristoase, mie celui încercat, bun sfârşit

Cântarea I-a, glasul al 2-lea Irmos:

Veniţi popoare să cântăm cântarea lui Hristos Dumnezeu,

Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pre poporul pre care la

eliberat din robia Egiptenilor, că s-a prea mărit.

stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule miluieşte-mă

Primeşte, Mântuitorule Hristoase, pre cela ce a alergat la

a Ta iubire de oameni, carele acum vine către Sfântul Chip,

cu dor sufletesc şi cu cuget de fapte bune.

Învredniceşte-mă, Bunule Stăpâne, a ridica sarcina şi a

veni sub jugul Tău cel bun, nimicind sarcina greşalelor mele

celor multe, ca un mult-Milostiv.

Binevoieşte ca eu de acum să scap de alunecarea

păcatului, ştergând cu roua harului întinăciunea greşalelor

mele celor nenumărate.

Mărire…

Cela ce pentru noi ai purtat trup şi, ca un îndurat, ai

primit pentru noi moarte, curăţeşte, Îndurate, pre Cela ce se

apropie de Tine, de întinăciunile cele trupeşti.

Şi acum…

Scăpare şi solitoare şi acoperământ luminos te-am

câştigat pre Tine noi, care crezându-te pre Tine Născătoare

de Dumnezeu, Preasfântă, ne învrednicim dumnezeieştii

priviri.

Cântarea 3-a Irmos:

Întăreşte-ne pre noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn

ai omorât, păcatul şi înrădăcinează frica Ta în inimile

noastre ale celor ce Te lăudăm pre Tine.

Curăţeşte, Hristoase, pre servul Tău, carele aleargă la

Tine şi învredniceşte-l de viaţa cuvioşilor, ca să petreacă cu

bună credinţă şi dreptate.

Acest dumnezeiesc Chip dă-l credinciosului servului Tău,

care se apropie de Tine, ca schimbare de viaţă, prefacere şi

curăţire de greşale.

Unule Bunule, Carele nu voieşti moartea oamenilor,

numără, îndurate, în ceata Sfinţilor pre servul care cade la

Tine.

Mărire…

Primindu-mă pre mine cela ce acum voiesc a călători pre

a Ta cale, şi a alege viaţă purtătoare de Cruce, curăţeşte-mă

de greşalele de mai înainte, Iubitorule de oameni.

Şi acum…

Blestemul Evei l-ai dezlegat, Curată, născând pre Cela ce

a izvorât tuturor binecuvântarea necheltuită, pre

Mântuitorul lumii, Maică Fecioară.

Catismala, glasul al 4-lea

Prosomia: Degrabă ne întimpină...

Cei ce voiţi a veni în urma Mea, zice Domnul, lepădaţi-vă

din inimă de legăturile cele lumeşti: de părinţii ce v-au

născut, de copii şi de femei, de fraţi şi de prieteni, de averi şi

de case, de rudenii şi de servi, şi primiţi chemarea Apostolilor

Mei.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale, şi Te-am

preamărit, Unule Iubitorule de oameni.

Pre mine, cela ce mă întorc, primeşte-mă, Cuvinte a lui

Dumnezeu, ca pre desfrânatul de demult, şi ca pre vameşul,

Unule Iubitorule de oameni.

Răscumpărător al nostru Te-ai făcut răscumpărând lumea

prin Cruce; pentru aceasta cad la Tine scapă-mă Stăpâne.

Pre mine cela ce sunt însemnat cu harul, şi cu lumina

dumnezeieştii Tale cunoştinţe, arată-mă oaie turmei Tale

celei cuvântătoare.

Mărire…

Cela ce ai ridicat pre Lazăr din morţi; şi pre mine cel

omorât de boldul păcatului, înviază-mă Stăpâne.

Şi acum…

Binecuvântată Preacurată, Maica lui Dumnezeu, cu solirea

Ta şi cu dumnezeiescul acoperământ, păzeşte-mă pre mine,

Stăpână.

Cântarea a 5-a Irmos:

Dătătorule de lumină, şi făcătorul veacurilor, Doamne,

întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară

de Tine pre alt Dumnezeu nu ştim.

Prin ascultarea Ta Hristoase, neascultarea noastră ai

nimicit, ca un Dumnezeu, şi ai arătat nouă intrarea

Împărăţiei Tale prin pocăinţă şi credinţă.

Văzându-mă, Hristoase pre mine cela ce mi-am petrecut

viaţa în lenevire, statorniceşte-mă în luarea aminte de

îngrijirea mea, şi îmbracă-mă în zaua dreptăţii.

Cela ce prin credinţă şi prin baia renaşterii m-ai spălat de

blestemul strămoşesc, acum spală-mă în izvoarele lacrimilor

pre mine cel întinat cu greşale cumplite.

Mărire…

Pre mine cel plecat şi împilat la pământ de sarcina cea

grea şi omorâtoare a păcatelor, Stăpâne îndreptează-mă cu

mâna Ta cea purtătoare de viaţă.

Şi acum…

Întocmai fiind cu Tatăl după figura cea neîncepută, Te-ai

făcut asemenea nouă, născându-Te din Maică neispitită de

nuntă, cu ale căreia rugăciuni, Dumnezeu omule

mântuieşte-mă pre mine.

Cântarea a 6-a Irmos:

De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul

îndurării Tale cel neurmărit, scoate-mă din stricăciune,

Dumnezeule.

Să nu treci cu vederea plăsmuirea Ta, Stăpâne; ci

mântuieşte-mă cu harul crucii Tale şi cu preţiosul Tău

Sânge, care L-ai vărsat din dumnezeiască Costa Ta.

Precum la început din nefiinţă m-ai plăsmuit, aşa

mântuieşte-mă pre mine cel pierdut cu păcatele mele, iarăşi

căutându-mă ca un păstor Bun şi de oameni Iubitor.

Mărire…

Învredniceşte-mă, Iubitorule de oameni, a mă împărtăşi

de fericitele nădejdi, ce sunt gătite tuturor celor vrednici de

Tine, a cărora viaţă fă să o urmez.

Şi acum…

Cela ce m-a plăsmuit cu mâini nestricăcioase, iarăşi din

nou m-a închipuit pre mine cel foarte netrebnic, deplin

luându-mă din pântecele Tău Stăpână, ca un Îndurat.

Condac, glasul I-iu

Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie, că în

desfrânări mi-am cheltuit viaţa mea; spre bogăţia cea

necheltuită a îndurărilor Tale căutând acum, Mântuitorule,

inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; că Ţie

Doamne, întru umilinţă strig: Păcătuit-am, Părinte, la cer şi

înaintea Ta.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Chipul cel de aur fiind închinat în câmpia Deira, cei trei

tineri ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu; şi

aruncaţi în mijlocul focului fiind rouraţi cântau:

binecuvântat eşti Dumnezeule al părinţilor noştri.

Îndreptând la Tine căile mele şi inima mea, Bunule, prin

înnoirea dumnezeiescului Duh, din nou plăsmuieşte-mă pre

mine cela învechit, înfrumuseţându-mă cu frumuseţea

Sfinţirii Tale pre mine cela ce-ţi strig: binecuvântat eşti

Dumnezeul părinţilor noştri.

De mâna mea cea dreaptă ca un bun luându-mă, arată-mă

drept păzitor de viaţa cea plăcută Ţie spre a mă sui la

desăvârşirea vieţii, strigând: binecuvântat eşti Dumnezeul

părinţilor noştri.

În trândăvire mai înainte petrecându-mi viaţa eu ticălosul,

vin acum către Tine Stăpâne, încrezându-mă numai în

bunătatea şi îndurarea Ta, şi cad strigând Ţie: binecuvântat

eşti Dumnezeul Părinţilor noştri.

Mărire…

Cu suflarea Crucii şi cu adierile cinstitului şi

dumnezeiescului Tău Duh, povăţuieşte-mă la limanul

măritei Tale voi, şi învredniceşte-mă spre moştenirea

cerurilor, ca să-Ţi cânt Ţie: binecuvântat eşti Dumnezeul

părinţilor noştri.

Şi acum…

Pre Dumnezeu Mântuitorul şi Răscumpărătorul lumii L-ai

născut, prea Curată; pre Carele acum roagă-L să îmbrace cu

buna cuviinţă şi strălucire a virtuţilor şi cu harul ascezei pre

cei ce cântă: binecuvântată eşti ceea ce ai născut pre

Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrarea şi-a

împărţit cu dumnezeiasca poruncă: pre haldei arzându-i, iar

pre credincioşi rourându-i, care cântau: binecuvântaţi toate

lucrurile Domnului pre Domnul.

Învingere asupra diavolului ai dat nouă chipul Crucii Tale;

cu Carele surpăm uneltirile şi viclenele întărâtări ale

aceluia, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre

Domnul.

Dat-ai nouă putere a reînnoii harul Botezului, prin

mărturisire, prin curăţia vieţii, prin vărsarea lacrimilor şi

prin adevărata pocăinţă, Iubitorule de oameni.

Dă servului Tău a supune minţii patimile trupului, prin

înfrânare, prin postire, prin chipurile vieţii celei mai bune,

cu depărtarea de cea mai rea şi prin neîncetata păzire a

poruncitor Tale.

Mărire…,

De sus reînnoieşte în noi semnele înfierii cu lucrarea şi

harul dumnezeiescului Tău Duh, ca Cela ce eşti lesne de

împăcat prin măiestria iubirii de oameni şi a bunătăţii celei

neasemănate.

Şi acum…,

Rupe lanţurile greşalelor şi înscrisul păcatului acestuia

care cu linişte şi cu cucernicie vine la chipul cel

dumnezeiesc, Preacurată, păzindu-l întărit în credinţa

ortodoxă.

Cântarea a 9-a Irmos:

Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi

Domnul, întrupându-se din Fecioara s-a arătat nouă, ca să

lumineze cele întunecate, şi să adune cele împrăştiate.

Pentru aceasta pre Născătoarea de Dumnezeu cea în totul

cântată, să o mărim.

Dă-mi mie, Cuvinte al lui Dumnezeu, să vieţuiesc vrednic

de chemare şi Sfântul Chip, şi şterge întinăciunea păcatului

meu şi gândurile greşalelor, mult-Milostive, cu

dumnezeiescul Tău har.

Mântuitor numindu-Te, mântuieşte-mă, mă rog Ţie, pre

mine cela ce vin la Tine cu inimă curată, şi ridicându-mi

greutatea răutăţii mele, ca un singur Îndurat, cu

compătimire odihneşte-mă, precum Te-ai făgăduit,

Atotputernice.

Hristos, acum dăruieşte, fiind Bun şi Îndurat,

dumnezeieşti haruri celor ce vin la Dânsul şi se apropie cu

multă cucernicie de dumnezeiescul tron al harului, dându-le

dar de bunătate nestricăcioasă.

Mărire…

Cuvinte, Carele ai putere confăptuitoare, cu voirea Ta,

arată-ne servitori vrednici de Evanghelia Ta, şi

învredniceşte-ne, cu rugăciunile Sfinţilor Tăi, Dătătorule de

viaţă, a plini făgăduinţele ce Ţi le-am dat.

Şi acum…

Ceea ce eşti cu totul neprihănită, roagă pre Fiul Tău Cel

Îndurat, ca cela ce cu credinţă se apropie de dumnezeiescul

Chip, să ajungă cu cucernicie mult doritul scop al pusniciei;

că pre tine Preacurată, apărătoare te-am câştigat.

Apoi stihirile glasul al 2-lea

Prosomia: Când de pre lemn...

Pre mine, cela ce vin la Tine, cu credinţă povăţuieşte-mă

Stăpâne, punându-mă pre căile dreptăţii Tale, ca un singur-

Milostiv; şi mă ridică, Mântuitorule, pre mine cel cumplit

căzut şi pierdut de mulţimea greşalelor mele; căci

încrezându-mă în ajutorul Tău, vin la această viaţă

Îngerească, Iubitorule de oameni.

Fiind izvor de bunătăţi, Hristoase, Cela ce nu voieşti

moartea păcătoşilor, pentru negrăita milă, ci dăruieşti

pocăinţă credincioşilor, care cunosc, iconomia Ta cea

neajunsă, primeşte pre cela ce vine din inimă către

dumnezeiescul Chip, şi mântuieşte-l, fiindcă el cade la

iubirea Ta de oameni.

Mărire…

Peste zidul păcatului meu voi trece prin Tine

Mântuitorule, şi mă voi mântui; că Tu ai plătit datoria mea,

şi cu preţ m-ai răscumpărat pre mine cel robit, arătând

bogăţia bunătăţii Tale, şi voind a izvorî adânc de îndurare

tuturor celora ce Te laudă pre Tine, Iubitorule de oameni.

Şi acum…

Pentru toţi te rogi, ceea ce eşti Bună, care scapă cu

credinţă la mâna Ta cea puternică; că altă mijlocitoare de-a

pururea în nevoi şi întristări nu avem noi păcătoşii către

Dumnezeu, fiind însărcinaţi cu multe păcate, Maica

Dumnezeului celui Preaînalt; pentru aceea cădem către tine:

Mântuieşte de toată întâmplarea pre servii tăi.

NB. În timpul orei a treia, cela ce va să primească marele Chip,

aflându-se de la început în Biserică, merge împreună cu cela ce

are să-l ducă pre sub mantie, şi ia bine cuvântare de la Egumen,

sau în lipsă, de la strană, sărută sfintele icoane, precum s-a spus

mai pre larg la rânduiala Chipului celui mic. Apoi stă în tinda

bisericii până la intrarea cu Evanghelia.

Iar după intrare, se zic troparele zilei, apoi următoarele

Antifoane.

Antifonul I, glasul al 4-lea:

Voit-am cu lacrimi a şterge înscrisul greşalelor mele,

Doamne, şi prin pocăinţă a bineplăcea Ţie în celălalt timp al

vieţii mele; dar vrăjmaşul mă amăgeşte şi luptă asupra

sufletului meu. Doamne mai înainte de a pieri cu totul

mântuieşte-mă pre mine.

Cine înviforându-se şi alergând la limanul Acesta, nu se

mântuieşte? Sau cine, chinuindu-se şi căzând la Doctorul

Acesta, nu se vindecă? Făcătorule a toate şi Doctore al celor

bolnavi, Doamne, mai înainte de a pieri cu totul, mântuieştemă.

Oaie sunt din cuvântătoarea Ta turmă, şi alerg către Tine

Păstorul Cel Bun, caută-mă, Dumnezeule, pre mine cela

rătăcit şi mă miluieşte.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei

Din toate primejdiile scapă pre servii Tăi, binecuvântată

de Dumnezeu Născătoare, ca să te mărim pre Tine, nădejdea

sufletelor noastre.

Antifonul al 2-lea glasul al 4-lea.

În fântâna cea tainică a renaşterii luând înfiere şi

răscumpărare, prin neîngrijire şi greşale cheltuindu-mi

viaţa, Bunule, acum strig Ţie: Dăruieşte-mi izvor de lacrimi

de pocăinţă, şi spală întinăciunea păcatelor mele,

Atotputernice Mântuitorule, mult-Mmilostive.

Viforul păcatelor mă cuprinde, Mântuitorule şi ne mai

putând suferi viscolul, cad la Tine Unicul Cârmaci; întindemi

şi mie ca lui Petru mâna iubirii Tale de oameni şi mă

mântuieşte.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Scapă-ne din nevoile noastre, Maica lui Hristos

Dumnezeu, care ai născut pre Făcătorul tuturor; ca toţi să

strigăm Ţie: Bucură-te, singura protectoare a sufletelor

noastre.

Antifonul al 3-lea, glasul al 4-lea

Unde este împătimirea de lume? Unde este nălucirea

celor trecătoare? Au nu toate acestea le vedem pământ şi

cenuşă? Deci ce ne ostenim în deşert? Pentru ce nu părăsim

lumea şi să urmăm Celui ce strigă: Cela ce voieşte a merge

în urma dreptăţii, să ia Crucea Mea, şi va moşteni viaţa cea

veşnică.

stih: Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pre mine, frica Domnului vă voi

învăţa pre voi.

Veniţi toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu voi repausa pre

voi; ridicaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine,

că sunt Blând şi Umilit cu inima, şi veţi afla repaus sufletelor

voastre.

stih: Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută pre servul Tău, că

poruncile Tale n-am uitat.

Oaie sunt din turma Ta cea cuvântătoare, şi către Tine

alerg Păstorule cel Bun; caută-mă pre mine cel rătăcit,

Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Apoi: Veniţi să ne închinăm şi să cădem, şi să plângem înaintea

Domnului, celui ce ne-a făcut pre noi.

Doamne, Doamne caută din cer şi vezi, şi cercetează via

aceasta, şi o deplineşte pre dânsa, pre care a sădit-o dreapta

Ta.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Singură curată şi nevinovată Fecioară, care ai născut pre

Dumnezeu fără de sămânţă roagă-L pre Acela să mântuiască

sufletele noastre.

NB. În timp ce se cântă acestea, se dezbracă de haine cela ce

are a primi marele Chip, şi rămânând numai în cămaşa cea de

lână şi în călţuni, stă în mijlocul tindei Bisericii împreună cu cela

ce va să-l ducă pre sub mantie; şi terminându-se antifoanele

mergem în tindă cântând:

Tropar, glasul I-iu,

Prosomia: Mormântul Tău...

Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie; că în

desfrânări am cheltuit viaţa mea; spre bogăţia cea

necheltuită a îndurărilor Tale, căutând acum, Mântuitorule,

inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; că Ţie,

Doamne, cu umilinţă strig: păcătuit-am, Părinte, la cer şi

înaintea Ta. (numai odată)

Apoi îl întrebă Preotul zicând:

Întrebare: De ce ai venit frate căzând la Sfântul Altar şi la

această Sfântă societate.

Răspuns: Dorind viaţa ascetică, cinstite Părinte.

Întrebare: Doreşti a te învrednici de Îngerescul chip, şi a fi

rânduit în ceata Monahilor?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite părinte.

Preotul: Cu adevărat bun şi fericit lucru ai ales, numai de îl

vei şi îndeplini. Pentru ca lucrurile cele bune cu osteneală se

câştigă, şi cu durere se îndeplinesc.

Întrebare: De bună voia ta, te apropii de Domnul.

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Întrebare: Nu de vre-o nevoie, ori silă?

Răspuns: Nu, cinstite Părinte.

Întrebare: Vei petrece în monastire şi în ascetism până la

cea din urmă a ta răsuflare?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu cinstite părinte.

Întrebare: Te vei păzi pre sine-ţi în feciorie, în întreaga

înţelepciune şi în cucernicie?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Întrebare: Păzi-vei până la moarte ascultarea către

proiestos şi către toată frăţimea în Hristos?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte?

Întrebare: Răbda-vei toate supărările şi strâmtoririle vieţii

celei singuratice, pentru Împărăţia Cerurilor?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Vezi, fiule ce fel de făgăduinţe dai Stăpânului Hristos;

căci Îngerii sunt de faţă nevăzuţi, scriind mărturisirea ta

aceasta, de care vei fi şi întrebat la a doua venire a

Domnului nostru Iisus Hristos. Deci te povăţuiesc la viaţa

cea mai desăvârşită după cum s-a arătat a fi viaţa Domnului,

făcându-ţi cunoscut cele ce se cuvine ţie a le primi şi de ce

se cade a fugi. Deci, lepădarea de sine nu este altceva, după

Cela ce a zis, decât făgăduinţa Crucii şi a morţii. Cunoaşte

deci, că din ziua de astăzi te răstigneşti şi mori pentru lume

prin cea mai deplină lepădare de dânsa. Căci te lepezi de

născători, de fraţi, de femeie, de copii, de părinţi, de rudenii,

de societăţi, de prieteni, de cunoscuţi, de certurile din lume,

de griji, de proprietăţi, de averi, de deşarta şi zadarnica

dezmierdare şi mărire; şi te lepezi nu numai de cele acum

zise, ci încă şi de viaţa ta, după cuvântul Domnului care zice:

cela ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, şi săşi

ridice crucea sa şi să urmeze Mie. Deci de ai ales cu

adevărat a urma Lui şi doreşti fără minciună a te numi

ucenic al Lui, găteşte-te de acum nu spre repaus, nici spre

nepăsare, nu spre desfătări, nici spre altceva din cele pre

pământ înveselitoare şi îndulcitoare, ci spre lupte

duhovniceşti, spre înfrânarea trupului, spre curăţirea

sufletului, spre sărăcie deplină, spre plângere bună, spre

toate cele întristătoare şi dureroase ale vieţii celei

îmbucurătoare după Dumnezeu. Căci ai să fii şi flămând şi

însetat, şi gol, şi înjurat, şi batjocorit, şi defăimat, şi prigonit

şi înconjurat de multe alte întristări, prin care se

caracterizează viaţa cea după Dumnezeu; şi când vei pătimi

toate acestea, bucură-te, zice Domnul, că plata ta este multă

în ceruri. Deci cu bucurie bucură-te, şi cu veselie veseleştete,

că astăzi te-a ales şi te-a deosebit Domnul Dumnezeu de

viaţa cea lumească, şi te-a pus ca înaintea feţei Sale, în şirul

luptei monahiceşti, în ostăşirea vieţii îngereşti, în înălţimea

purtării ce duce la ceruri. Lui ai să serveşti Îngereşte, Lui ai

să te robeşti cu totul, cugetând la cele de sus, căutând pre

cele de sus; căci societatea noastră, după Apostol, este în

ceruri. O! chemare nouă! O! dar al tainei! Al doilea botez iei

astăzi, frate, prin prisosinţa darurilor Iubitorului de oameni

Dumnezeu, şi te curăţi de păcatele tale, şi fiu luminii te faci,

şi Însuşi Hristos Dumnezeul nostru se bucură cu Sfinţii Săi

Îngeri de a ta pocăinţă, junghiind viţelul cel mai îngrăşat. De

aceea portă-te vrednic de chemare, depărtează-te de

împătimirile deşarte, urăşte pofta ce te atrage la cele de jos;

strămută tot dorul tău către cele cereşti; nicicum să nu te

întorci înapoi ca să nu te faci stâlp de sare, ca femeia lui Lot,

sau ca un câine ce se întoarce la vărsătura sa; încât să se

împlinească pentru tine cuvântul Domnului: că nimeni,

punând mâna sa pre plug şi întorcându-se înapoi, este

îndreptat în Împărăţia Cerurilor. Pentru că nu este mică

primejdia pentru tine, făgăduindu-te acum a păzi toate cele

sus zise, apoi să negrijeşti făgăduinţa; şi sau să te reîntorci

la viaţa de mai înainte, sau să te depărtezi de la părintele

tău şi de la fraţii ce se pusnicesc împreună, sau rămânând

cu ei să vieţuieşti în defăimare zilele tale. Fiind-că vei avea

mai grea răspundere, decât mai înainte, la judeţul cel

înfricoşat şi nepărtinitor al lui Hristos, cu cât acum te

împărtăşeşti de mai mare har. Şi mai bine era ţie, după cum

zice vorba, a nu te făgădui, decât a te făgădui şi a nu

îndeplini, nici iarăşi să crezi, că în timpul trecut al petrecerii

tale aici, te-ai luptat îndeajuns cu puterile cele nevăzute ale

duşmanului; ci să ştii că mai vârtos de acum te vor

întâmpina mai mari lupte în războiul împotriva lui. Dar nu

va avea nicicum tărie asupra ta, aflându-te îngrădit cu credinţă

tare în Cela ce te povăţuieşte, şi cu dreptate în orice

ascultare şi umilinţă. Pentru aceasta, înlătură de la tine

neascultarea, contrazicerea, mândria, cearta, râvna, pizma,

mânia, strigarea, defăimarea, mâncarea pre ascuns,

cutezarea, prietenia parţială, măgulirea, sfada, cârtirea,

şoptirea, câştigarea numai pentru tine a vreunui lucru

deşert, şi toate celelalte feluri de răutate, pentru care vine

urgia lui Dumnezeu peste cei ce fac acestea, şi încep a se

înrădăcina într-înşii pierzătorul sufletelor. Dar mai vârtos în

locul acestora câştigă cele cuviincioase Sfinţilor: iubirea de

fraţi, liniştea, blândeţea, cucernicia, învăţarea cuvintelor

dumnezeieşti, citirea, păzirea inimii de la gândirile

spurcate, lucrarea după putere, înfrânarea, răbdarea până la

moarte, pentru care ai şi dat mai întâi făgăduinţele tale

Părintelui; şi în sfârşit, mărturisirea celor ascunse ale inimii

tale, după cum poruncesc dumnezeieştile învăţături. Căci

zice: Se botezau mărturisindu-şi păcatele lor.

Întrebare: Toate acestea le mărturiseşti aşa în nădejdea

puterii lui Dumnezeu, şi te îndatoreşti a stărui în aceste

făgăduinţe până la sfârşitul vieţii cu harul lui Hristos?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Apoi Preotul zice rugăciunea aceasta:

Deci, întru tot Înduratul şi mult-Milostivul Dumnezeu, care

deschide curatele îndurări ale neurmăritei Sale bunătăţi,

oricui vine la Dânsul cu dor şi cu dragoste fierbinte; cela ce a

zis: Că mai curând va uita femeia pre fiii săi decât Te voi uita

Eu pre tine; Acela ştiind şi dorinţa ta dând şi voinţei tale

puterea Sa spre plinirea poruncilor Lui, să te primească, să

te îmbrăţişeze, să te apere, şi să-ţi fie ţie zid tare despre faţa

duşmanului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere,

dătător de întărire, dăruitor de sufletească cutezare,

conajutător la îmbărbătare; însoţindu-te la culcare, la sculare,

îndulcindu-te şi veselindu-ţi inima ta cu mângâierea

Sfântului Său Duh, învrednicindu-te şi de partea Sfinţilor şi

Cuvioşilor noştri Părinţi: Antonie, Eftimie, Sava şi toţi cei

împreună cu dânşii, cu care vei şi moşteni Împărăţia

Cerurilor, în Iisus Hristos Domnul nostru; căruia este

mărirea, stăpânirea, Împărăţia şi puterea, împreună cu

Tatăl, şi Sfântul Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Apoi însemnând cruciş Preotul capul celui ce se catehizează,

după ce l-a însemnat de trei ori, întorcându-se spre răsărit, zice:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne cel Atotţiitor, Preaînalte Împărate al măririi,

Carele împreună cu Cuvântul Tău cel viu şi ipostatic, şi cu

Duhul Adevărului, Carele de la Tine purcede, stăpâneşti

toată făptura cea văzută şi nevăzută; Dumnezeule ce şezi

pre Heruvimi, şi neîncetat eşti lăudat de glasul întreit Sfânt

Serafimilor, Căruia stau înainte mii de mii şi nenumărate

mulţimi de oşti ale Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli; Tu eşti

lumina care luminează pre tot omul ce vine în lume, rugat

fiind de Sfânta Născătoarea de Dumnezeu şi pururea

Fecioara Măria, şi de toată Biserica Ta cea cerească, acelor

întâi născuţi în Ierusalim, caută cu ochi blând spre umilirea

servului Tău (N), care s-a făgăduit şi a mărturisit înaintea

multor martori că uneşte către harul înfierii cel dăruit lui de

la strămoşi şi către cel al împărăţiei Tale prin Sfântul Botez,

şi pre această chemare singuratică şi Îngerească; pentru

aceea, arată-l desăvârşit pre această piatră tare şi

duhovnicească a credinţei în Tine; întăreşte-l pre dânsul cu

tăria puterii Tale, îmbracă-l cu întrarmarea Sfântului Tău

Duh. Că lupta lui nu este contra sângelui şi trupului, ci

contra începătoriilor, contra stăpâniilor, contra domniilor

întunericului acestui veac, contra duhurilor vicleniei, încinge

coapsele lui cu puterea adevărului, îmbracă-l cu zaua

dreptăţii şi a bucuriei, şi încalţă picioarele lui spre gătirea

Evangheliei păcii. Înţelepţeşte-l pre dânsul să ia pavăza

credinţei cu care va putea stinge toate săgeţile vicleanului

cele înfocate, şi să primească coiful mântuirii, şi sabia

Duhului, care este cuvântul Tău, venind în ajutorul

negrăitelor suspinuri ale inimii lui. Numără-l pre dânsul cu

aleşii Tăi, ca să fie vas al alegerii Tale, fiu şi clironom al

împărăţiei Tale, fiu al luminii şi al zilei, al înţelepciunii, al

dreptăţii, al Sfinţirii şi răscumpărării. Fă-l pre el organ

armonios, psaltire înveselitoare a Sfântului Duh. Ca de aici,

cu folos dezbrăcându-se de omul cel vechi, cel stricat, de

amăgirea cea iubitoare de plăceri a şarpelui celui cu multe

chipuri, să se îmbrace în noul Adam cel plăsmuit după

Dumnezeu, în cuvioşie şi dreptate. Întăreşte-l pre dânsul ca

totdeauna să poarte pre trupul său rănile şi Crucea lui Iisus,

prin care lui lumea s-a răstignit, şi el lumii. Povăţuieşte-l să

meargă la adevărata virtute; iar nu după plăcerea

oamenilor, sau numai după plăcerea sa, având în răbdare

buna credinţă, iar în buna credinţă iubirea de fraţi şi

ascultarea. Dăruieşte-i lui priveghind, lucrând, dormind,

sculându-se în psalmi şi cântări duhovniceşti, să Te

privească Îngereşte cu inimă curată, şi să se închine Ţie

unicului Dumnezeu Celui viu şi Adevărat, spre nespusa lui

bucurie. Că a Ta este Împărăţia, stăpânirea şi puterea, şi Ţie

se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi

Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Altă rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Sfinte Doamne al puterilor, Tatăl Domnului nostru Iisus

Hristos, binecuvintează pre servul Tău (N), pre care L-ai

chemat la duhovniceasca cămară nuntală şi învredniceşte-l

a fi rob al Tău cuvios. Înţelepţeşte-l pre dânsul; varsă peste

dânsul harul şi priceperea Duhului Tău celui înţelepţitor;

întăreşte-l pre el în războiul cel împotriva nevăzutului

vrăjmaş; linişteşte cu puternică tăria Ta întărâtările trupului;

dă lui a bineplăcea Ţie în laudă şi doxologire necontenită în

cântări la timp, în rugăciuni bine primite, în voinţă dreaptă,

în inimă umilită, în fapta vieţii, a blândeţii şi a adevărului.

Învredniceşte-l a bine plăcea Ţie în blândeţe, în iubire, în

desăvârşire, în cunoştinţă, în bărbăţie, şi a-ţi aduce Ţie

cântări, doxologii şi rugăciuni spre miros de bună miresmă.

Îndeplineşte viaţa lui în cuvioşie şi dreptate, ca având unirea

cu Tine neîntreruptă şi nepătată, să se învrednicească de

Împărăţia Ta cea cerească. Cu harul, cu îndurările şi cu

iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Carele

binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul, Bunul şi deviaţă-

făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Apoi întinzând Preotul mâna spre Sfânta Evanghelie, care stă

pre Analog înaintea icoanei Mântuitorului, zice:

Iată Hristos stă aci de faţă nevăzut. Vezi că nimenea nu te

sileşte a veni la schima aceasta. Vezi că tu de bună voie

voieşti a primi logodirea acestui Chip mare şi Îngeresc?

Răspuns: Aşa, de bună voie, cinstite Părinte.

Şi după consimţirea lui zice:

Preotul: Ia foarfecele şi mi-l dă mie.

Pre carele luându-l de pre Sfânta Evanghelie, îl dă în mâna

Preotului odată, sărutându-i şi mâna şi foarfecele. Iar Preotul

luându-l zice:

Iată din mâna lui Hristos le iau. Vezi dar de cine te

apropii, cu cine te uneşti şi de cine te lepezi.

Apoi zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Carele voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să

vină; binecuvântat fie în vecii vecilor. Amin.

Deci Preotul îl tunde crucişi zicând:

Fratele nostru (N) îşi tunde părul capului său în numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru

dânsul: Doamne miluieşte.

CĂMAŞA

Apoi îmbrăcat fiind cu cămaşa apucând Preotul de mânecile cămăşii

şi binecuvântând zice:

Fratele nostru (N) se îmbracă în veşmântul dreptăţii şi al

veseliei marelui şi Îngerescului Chip; în numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne

miluieşte.

Şi la fiecare stih, cela ce se îmbracă sărută mâna Preotului şi a

Egumenului de este de faţă şi veşmântul ce se binecuvintează. Iar

fraţii cântă: Doamne miluieşte, de trei ori.

Apoi ia Preotul dulama şi binecuvântându-o zice: Să zicem

pentru dânsul: Doamne miluieşte.

SCHIMA

Luând Preotul schima zice:

Fratele nostru (N) se îmbracă cu Cuculiul nerăutăţii, coiful

nădejdii de mântuire; în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

ANALAVUL

Luând Preotul analavul zice:

Fratele nostru (N) ia Analavul; în numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh, luând crucea pre umerii săi şi

urmând Stăpânului Hristos. Să zicem pentru dânsul:

Doamne miluieşte.

BRÂUL

Fratele nostru (N) îşi încinge mijlocul său cu puterea

adevărului; în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

RASA

Luând rasa şi bine cuvântându-o zice:

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

SANDALELE

Binecuvântând sandalele zice:

Fratele nostru (N) se încalţă cu sandalele spre gătirea

Evangheliei păcii; în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

MANTIA

Luând Preotul mantia zice:

Fratele nostru (N) ia paliul marelui şi îngerescului Chip,

spre veşmânt de nestricăciune şi de curăţie; în numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru

dânsul: Doamne miluieşte.

POTCAPUL

Binecuvântând potcapul, zice:

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

CAMILAFCA

Preotul luând camilafca zice:

Fratele nostru (N) a luat marele şi Îngerescul Chip; în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem

pentru dânsul: Doamne miluieşte.

METANIILE

Apoi luând metaniile şi binecuvântându-le zice:

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

Deci îmbrăcat fiind, fraţii cântă troparele acestea, glasul al 4-

lea:

Îmbrăcaţi-vă în veşmântul mântuirii, încingeţi-vă cu

cingătoarea întregii înţelepciuni, primiţi semnul Crucii,

picioarele cele înţelegătoare întrarmaţi-le cu armele

înfrânării, şi veţi afla repaus sufletelor voastre.

Bucura-se-va sufletul meu de Domnul; că m-a îmbrăcat cu

veşmântul mântuirii şi haină de veselie a pus pre mine; ca

unui mire mi-a pus cunună, şi ca pre o mireasă cu frumuseţe

m-a înfrumuseţat.

Iar Preotul zice această rugăciune:

Doamne Dumnezeul nostru Cel credincios în făgăduinţele

Tale şi necăit în dăruirile Tale; negrăit în iubirea Ta de

oameni; Cela ce ai chemat făptura Ta cu chemare Sfântă şi

ai adus pre servul Tău (N) la viaţa Ta cea duhovnicească; dă

lui viaţă încuviinţată, purtare îmbunătăţită şi neosândită; ca

petrecând în Sfinţire să păzească neîntinată schima care a

îmbrăcat-o, cu puterea Ta. Prin cămaşă îmbrăcându-se în

dreptate, iar prin cingătoare împrejurându-se cu omorârea

trupului şi cu înfrânare; prin cuculiu şi-a pus coiful mântuirii;

iar prin analav s-a înfrumuseţat cu Crucea şi cu credinţa;

prin mantie se înarmează cu veşmântul nestricăciunii; iar

prin sandale ca să păşească în calea păcii şi a mântuirii,

spre a fi înfricoşat protivnicilor, neînvins de războinici,

străin de toată plăcerea şi pofta ruşinoasă; învăţându-se la

ascultare, petrecând în înfrânare, păşind după canonul

ascezei; ca în psalmi şi cântări duhovniceşti să laude

preacinstit şi Preaîncuviinţat numele Tău; şi urmând pre

urmele marelui proroc Ilie, şi a Sântului Ioan

Înaintemergătorului şi Botezătorului, să ajungă măsura

desăvârşirii, alergarea să împlinească, credinţa să o

păzească, şi să se îmbrace cu nestricăciunea Îngerilor, şi să

se numere împreună cu Sfânta Ta turmă, şi să câştige starea

cea de-a dreapta Ta, şi să audă fericitul glas: Veniţi

binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea

gătită vouă de la întemeierea lumii. De care învredniceşte-ne

cu bunătatea Ta, Dumnezeule, şi pre noi a fi părtaşi.

Că eşti Dumnezeu al milei, al îndurărilor şi al iubirii de

oameni, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele noastre Domnului să

le plecăm.

Doamne Dumnezeul nostru, introdu pre servul Tău (N) în

duhovniceasca, Ta curte şi numără-l împreună cu turma Ta

cea cuvântătoare. Curăţeşte cugetul lui de poftele trupeşti şi

de amăgirea cea deşartă a vieţii acesteia, şi dă lui

necontenit aşi aduce aminte de bunurile ce aşteptă pre cei

ce Te iubesc pre Tine, şi s-au răstignit pre sine-şi în această

viaţă pentru Împărăţia Ta. Căci Tu eşti Păstorul şi veghetorul

sufletelor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

CRUCEA

Apoi luând Crucea Preotul zice:

A zis Domnul: De voieşte cineva a veni pre urma Mea, să

se lepede de sine, şi să-şi ridice Crucea sa, şi să urmeze mie.

FĂCLIA

Luând Preotul făclia aprinsă

Zis-a Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea

oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să

mărească pre Tatăl vostru Cel din ceruri.

Apoi binecuvântând Preotul pre Schimonahul cel nou îl duce

de-l pune în strană şi de este Liturghie Preotul zice: Că Sfânt eşti

Dumnezeul nostru…, şi celelalte. Iar de nu este Liturghie, zice

ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm…

Pentru pacea de sus…

Pentru pacea a toată lumea…

Pentru Sfânta Biserică aceasta...

Pentru PreaSfinţitul Mitropolitul nostru…

Pentru fratele nostru (N), pentru acoperirea lui de la

Dumnezeu, şi pentru ajutorul lui Domnului să ne rugăm.

Pentru ca neprihănit, neosândit şi neîmpiedicat să

plinească scopul chipului monahicesc, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să se lumineze sufletul lui în înfrânare şi

asceză, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca el să fie scăpat de toată pofta lumească şi de

aplecarea către rudeniile cele după trup, Domnului să ne

rugăm.

Pentru lăsarea păcatelor şi iertarea greşalelor lui, şi să fie

el mai pre sus de cugetele lumii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să petreacă el în toată evlavia, cucernicia, şi

curăţia, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să lepede el pre omul cel vechi şi să se îmbrace

în cel nou, cel plăsmuit după Dumnezeu, Domnului să ne

rugăm.

Pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, mânia,

primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte...

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata...

Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

Şi îndată, Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat,

Aliluia.

Prochimen, glasul al 3-lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi

teme?

stih: Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi

înfricoşa?

Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel: 6,10-17

Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în tăria puterii Lui.

Înbrăcaţi-vă în toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi

voi sta împrotiva măiestriilor diavolului. Că lupta noastră nu

este contra sângelui şi trupului, ci contra începătoriilor,

contra stăpânirilor, contra domniilor lumii întunericului

veacului acestuia; contra duhurilor vicleniei, din cele

cereşti. Pentru aceasta luaţi asupra-vă întrarmarea lui

Dumnezeu ca să puteţi sta împrotivă în ziua cea rea, şi toate

îndeplinindu-le să staţi. Staţi deci încingând mijlocul vostru

cu adevărul, şi înbrăcându-vă în zaua dreptăţii şi încălţânduvă

picioarele voastre întru gătirea Evangheliei păcii; peste

toate luând pavăza credinţei, prin care veţi putea stinge

toate săgeţile vicleanului cele înfocate; şi coiful mântuirii

primiţi, şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 4-lea:

Săracul aceasta a strigat. Şi Domnul l-a auzit pre dânsul.

stih: Şi din toate supărările lui l-a scăpat pre dânsul.

Citire din Sfânta Evanghelie a lui Matei: 10;37-38,11;28-30

Zis-a Domnul: Cela ce iubeşte pre tată, sau pre mamă mai

mult de cât pre Mine, nu este vrednic de Mine; şi cela ce

iubeşte pre fiu, sau pre fiică mai mult decât pre Mine, nu

este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi ia Crucea sa, şi să urmeze

după Mine, nu este vrednic de Mine. Veniţi la Mine toţi cei

osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi

jugul Meu asupra voastră, şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt

Blând şi Umilit cu inima, şi veţi afla repaus sufletelor

voastre. Că jugul Meu este Bun, şi sarcina Mea uşoară este.

Şi după Evanghelie, ectenia aceasta:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta.

Încă ne rugăm pentru lăsarea, şi iertarea păcatelor

servului lui Dumnezeu (N).

Preotul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea zice Preotul, deasupra capului celui ce a primit

Sfântul şi marele Chip Îngeresc, rugăciunea aceasta, la scoaterea

sau dezbrăcarea Cuculiului.

Mult-Îndurate Doamne, Carele ai dăruit servului Tău (N)

prin luarea Îngerescului Chip, Cuculiul, ca coif de nădejde al

mântuirii, păzeşte nerăpit de pre capul lui acest har al Tău,

strângând şi împuternicind agerimea minţii lui, spre a fi

neclătită de lovirile protivnicilor; căci călcând capul

preavicleanului şarpe, căruia s-a îngăduit a pândi călcâiul

lui, să-şi ridice ochii săi cei înţelegători către Tine, Capul cel

Înfricoşat şi Unic al tuturor. Că Tu eşti luminarea şi Sfinţirea

sufletelor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să

le plecaţi.

Preotul:

Binecuvintează, Stăpâne, pre cela ce şi-a plecat capul Ţie,

Capului celui nevăzut şi singurului înţelept Dumnezeu,

sfinţeşte-l şi-l păzeşte de toată vătămarea, bântuirea văzută

şi nevăzută.

Că a Ta este Împărăţia, Stăpânirea şi puterea şi Ţie se

cuvine mărire, cinste şi închinăciune, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi terminându-se Liturghia, se dă în mâini Schimonahului

celui nou, Evanghelia, şi mergând toţi fraţii pre rând, sărută

crucea şi Evanghelia, întrebându-l cum îi este numele; iar el

spunându-l, fraţii zic:

Să te mântuieşti în Domnul, frate, rugându-te şi pentru noi.

Până însă se face sărutarea, se cântă această stihiră, glasul I-iu,

idiomelă.

Să cunoaştem, fraţilor, puterea Tainei; că pre fiul cel

desfrânat, carele de la păcate a alergat la casa părintească,

preabunul părinte preîntâmpinându-l îl sărută, şi iarăşi îi

dăruieşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte tainică veselie

cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat; ca noi să ne

purtăm în totul vrednici de Iubitorul de oameni Tată ce L-a

jertfit, şi de Preamărita jertfă, Mântuitorul sufletelor noastre.

Şi după aceea ieşind din Biserică, merge Schimonahul cel nou

la Egumen pentru binecuvântare. Când se fac şi cele ce s-au arătat

la Chipul cel mic.

Se cuvine ca Schimonahul cel nou să-şi schimbe cu totul

vieţuirea din putere în putere, după Apostolul, făcându-se ca un

mort pentru lume până la moartea sa, şi silindu-se a ajunge în

bărbat desăvârşit întru măsura vârstei plinirii lui Hristos. Iar mai

ales acum, în şapte zile să se lase de tot lucrul, afară de citire,

îndeletnicindu-se numai cu rânduiala Bisericii şi a chiliei sale. În

aceste şapte zile nu se dezbracă, nici de veşmintele marelui şi

Îngerescului Chip.