RÂNDUIALA ce se face la temelia Bisericii pe scurt

RÂNDUIALA

ce se face la temelia Bisericii pe scurt

Pregătindu-se locul de temelia Bisericii, ce are a se ridica, vine

acolo Arhiereul, iar în lipsă Preotul, şi făcând începutul, zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia...

Deci Arhiereul sau Preotul cădeşte temelia împrejur, iar

cântăreţii cântă troparul Sfântului în onoarea căruia se ridică

Biserica, şi alte tropare ce ar mai vrea Proestosul. Apoi stând

Arhiereul la locul unde are a se pune Sfântul jertfelnic, zice

această Rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai dorit a se zidi Ţie

Biserică pre aceasta piatră; Însuţi caută spre cei ce aduc Ţie

ale Tale dintru ale Tale, şi pentru că ridică aceasta casă spre

doxologirea Ta, răsplăteşte-i cu mulţimea cereştilor Tale

bunătăţi; iar pre lucrători întăreşte-i păzindu-i nevătămaţi;

păzeşte temeliile ei nestricate şi neclătite, şi arată-o casă a

Ta deplinită; ca şi într-însa cu cântări de laudă şi cu

doxologii să Te cântăm pre Tine adevăratul nostru

Dumnezeu.

Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor. Amin.

După rugăciune se face apolis. Apoi luând o piatră şi

însemnând pre ea semnul Crucii, şi data anului, o pune cu însuşi

mâinile sale în temelie, zicând:

Întemeiatu-o-a pre dânsa Cel Preaînalt, Dumnezeu în

mijlocul ei, şi nu se va clăti, ajuta-va ei Dumnezeu de

dimineaţă în dimineaţă.

Şi aşa încep meşterii zidirea.

Iar după Evhologiul P. S. Ep. Melchisedek rânduiala se face cum

urmează:

RÂNDUIALA

ce se face la întemelierea Bisericii,

şi la înfigerea Crucii

Ştiut să fie că nimeni nu poate întemelia Biserica, fie de piatră,

fie de lemn, decât numai Episcopul, sau cu o anume

binecuvântare a lui prin protoierei ori printr-un Iereu, pre care el

va voi a-l trimite. Iară dacă cineva ar cuteza a începe zidirea

Bisericii fără binecuvântarea Episcopului, va fi supus caterisirii,

ca un dispreţuitor de autoritatea episcopală.

Iar această întemeliere se face aşa; dacă are a se zidi Biserică

de piatră, se sapă şanţuri la locul unde are a fi temelia, şi se gătesc

pietre şi tencuială şi pre o piatră pătrată se întipuieşte or se

sapă o cruce, iară sub cruce, (dacă va voi Episcopul sau locţiitorul

lui) se găteşte un loc pentru punerea Sfintelor moaşte şi se pune

această inscripţie: În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului

Duh, s-a întemeliat Biserica aceasta întru cinstea şi pomenirea (se

numeşte numele sărbătorii sau al Sfântului cărui se dedică

Biserica) sub domnia prea evlaviosului şi de Hristos iubitorului

Regelui nostru (N) al României, sub arhipăstoria preaSfinţitului

(numele Episcopului şi al cetăţii lui) şi s-a pus moaştele Sfântului

(numele lui), în anul cutare de la crearea lumii, iară de la Naşterea

după trup a lui Dumnezeu Cuvântul (numărul anului, luna şi ziua).

Iar ştiut să fie că temelia Bisericii se poate pune şi fără moaşte

de Sfânt şi fără menţionata inscripţie, dar fără de amintita piatră

pătrată nu se face. Tot odată se pregăteşte o cruce mare de lemn,

şi locul în care să se înfigă acea cruce, adică: o groapă, unde are a

fi prestolul. Iară daca Biserica are a fi de lemn, atunci nu se fac

şanţuri, ci numai o groapă sub păretele altarului despre răsărit,

pentru punerea pietrei pătrate, şi alta pentru punerea crucii la

locul unde are a fi prestolul. Şi se pregătesc şi bârnele sau

lemnele, pre care are a sta Biserica.

După ce toate acestea s-au pregătit, Ierarhul sau locţiitorul său,

se îmbracă în toate veştmintele ierarhice, (iar dacă este Preot, în

cele preoţeşti), în Biserica cea mai aproape de locul unde are a fi

întemelierea, şi iese cu tot clerul, doi câte doi, Diaconii precedând

cu tămâitoarele, iară preoţii cu cruci, şi clericii cântă stihirile de

la litia sărbătorii, cărei are a se dedica viitoarea Biserică. Iar viind

la loc, pun Sfânta Evanghelie şi crucea pre o masă pregătită

acolo, şi luând proiestosul tămâietorul şi tămâind masa în chipul

crucii de trei ori, glăsuind Diaconul: Binecuvintează Stăpâne:

începe după obicei: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, corul

cântă: Împărate ceresc…, şi până se sfârşeşte cântarea proistosul

stă înaintea Sfintei Evanghelii tămâindu-o. Apoi tămâiază toate

gropile unde are a fi temelia, începând de la cei întâi pereţi ai

altarului, şi mergând de la dreapta spre stânga, până ce va veni

iarăşi de unde a început. După aceea tămâiază clerul şi poporul şi

iarăşi Sfânta Evanghelie. Iară cititorul citeşte: Sfinte

Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Veniţi să ne

închinăm: (de trei ori): şi Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea

mea…, Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori).

Iar Diaconul ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor

lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să

ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu

credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Arhiepiscopul, (sau Episcopul) nostru (N), pentru

cinstita preoţie, cea în Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi

poporul Domnului să ne rugăm.

Pentru preaevlaviosul şi iubitorul de Hristos Domnul

nostru Carol I Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi toată familia Regală, pentru tot palatul

şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-i ajute şi să supună sub picioarele lui pre tot

vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.

Pentru cetatea aceasta, pentru toate cetăţile şi satele, şi

pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să

ne rugăm.

Pentru bună temperatura aerului, pentru îmbelşugarea

roadelor pământului, şi pentru timpuri paşnice, Domnului să

ne rugăm.

Pentru navigatori, pentru călători, pentru bolnavi, pentru

pătimitori, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să privească cu milostivire asupra locului

acestuia ce s-a ales a se zidi pre el Biserică spre slava

Preasfântului Său nume, şi să-l binecuvinteze cu cereasca Sa

binecuvântare, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze acest bun scop şi lucrul robilor

săi (sau: ale robului său, cutare, şi pomeneşte pre ctitorii

bisericii), Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze începutul întemelierii acestei

zidiri, şi cu bun succes a se pune începutul ei întru slava

numelui Său, şi cu sporire să se aducă la săvârşire fără nici

o împiedicare, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul

Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea lucrătorilor ce se vor osteni bun succes

întru toate, şi să dirijeze lucrările mâinilor lor, şi cu sporire

să ducă la săvârşire, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul

Preasfântul Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea bun succes cu toată îndestularea acestei

bune sârguinţe a robilor Săi (sau a robului său N): cu

puterea, cu lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh, Domnului

să ne rugăm.

Pentru ca să trimită acestei lucrări şi lucrătorilor ei pre

Îngerul Său cel păzitor, carele nevăzut să respingă toate

cursele, cele protivnice ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi

nevăzuţi, şi să dea întru toate bun succes, şi înţelepciune

spre edificare, şi tărie spre săvârşire, cu puterea, cu lucrarea

şi cu harul Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, urgia,

primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule,

cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata slăvita Stăpâna

noastră Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara

Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o predăm.

Corul: Ţie Doamne. Iară proistosul eschiamă:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Iară după ecfonis (vozglas) se cântă: Dumnezeu este Domnul, şi

s-a arătat nouă…, Dacă Biserica are a fi a Domnului, pre glasul

troparului sărbătorii, iar după al sărbătorii, la Slavă…, cântăm al

întemelierii. Şi acum…, al sărbătorii iar dacă nu este a Domnului,

glasul al 2-lea acest tropar al întemelierii.

Făcătorule şi plăsmuitorule a toate Dumnezeule

îndreptează cu sporire prin binecuvântarea Ta lucrul

mâinilor noastre, ce s-a început spre slava Ta, şi cu puterea

Ta curând adu-l la săvârşire, că Unul eşti tot Puternic şi

Iubitor de oameni.

Iar dacă Biserica are a fi a Născătoarei de Dumnezeu, se cântă

de două ori troparul întemelierii, apoi al bisericii. Iar dacă

biserica se dedică altuia dintre Sfinţi, mai întâi cântăm troparul

întemelierii, la Slavă…, al Sfântului. Şi acum…, troparul

Născătoarei după glasul troparului Sfântului. Iar după tropare

îndată se citeşte Psalmi 50, Miluieşte-mă, Dumnezeule…, Şi se

aduc şi se pun pre masă două vase, unul cu apă curată, altul cu

eleu. După sfârşirea psalmului, se cântă de trei ori troparul

acesta, glasul al 6-lea;

Din cer trimite harul, Dătătorule de viaţă, şi sfinţeşte apa

aceasta, şi o arată a fi curăţire de toate întinăciunile.

Şi zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm: şi Corul: Doamne

miluieşte. Proistosul citeşte asupra apei rugăciunea aceasta:

Dumnezeule Cel cu nume mare, Părintele Domnului

nostru Iisus Hristos, Unul Carele faci minuni fără de număr,

al căruia glasul este peste ape multe, pre Carele văzându-Te

apele s-au temut, şi s-au tulburat abisurile, şi mulţimea

vuietelor apelor: al căruia umblet este în mare, şi cărările în

ape multe, şi paşii Tăi nu se cunosc: Carele prin botezul

Unuia-Născutului Tău Fiu Celui întrupat, şi prin supravenirea

Preasfântului Duh asupra Lui în chip de porumb, şi prin

glasul Tău Cel Părintesc ai Sfinţit curgerile Iordanului, pre

Tine acum cu umilinţă Te rugăm şi Te implorăm noi

nevrednicii robii Tăi, trimite harul Preasfântului Duh asupra

apei acesteia, şi cu cereasca Ta binecuvântare

binecuvintează-o, curăţeşte-o şi o sfinţeşte, şi îi dăruieşte

harul şi binecuvântarea Iordanului, şi puterea care curăţeşte

toată întinăciunea, şi care vindecă toată neputinţa, şi alungă

demonii şi toate învinuirile şi cursele lor. Şi cu puterea, cu

lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh arată-o a fi tuturor

robilor Tăi, care cu credinţă o vor bea, o vor lua şi se vor

stropi cu ea, iertare păcatelor, depărtarea patimilor,

alungare a tot răul, înmulţirea virtuţilor, vindecare bolilor,

Sfinţire şi binecuvântare caselor, şi a tot locului, alungare a

tuturor aerelor celor pierzătoare şi rău făcătoare, şi apropiere

a harului Tău. Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi

sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, cu

Unul-Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iereul: Pace tuturor. Corul: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele

voastre Domnului să le plecaţi. Corul: Ţie Doamne.

Iar Iereul citeşte rugăciunea aceasta:

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, Cela ce ai Sfinţit

apele Iordanului cu arătarea Hristosului Tău, şi ne

binecuvintează pre toţi, cei ce prin plecarea grumajilor

noştri însemnăm supunere Ţie, şi ne învredniceşte a ne

umple de Sfinţirea Ta prin primirea apei acesteia, şi să fie

nouă spre sănătate sufletelor şi trupurilor.

Şi eschiamă:

Că Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie slavă înălţăm, cu Unul-

Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iar proistosul luând Crucea, o afundă în apă cruciş, cântând

troparul, glasul I-iu.

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează

moştenirea Ta, biruinţă binecredinciosului domnitorului

nostru (N) asupra rebelilor dăruind, şi păzind cu Crucea Ta

pre poporul Tău (de trei ori).

Apoi binecuvintează eleul cu dreapta de trei ori, zicând: În

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Iar zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm. Corul Doamne

miluieşte. Iereul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, căruia a fost bine

primită şi plăcută vărsarea eleului, care a turnat Iacov pre

piatra, ce o a pus stâlp, şi a numit-o casă a lui Dumnezeu:

rugămu-Te, caută şi acum cu milă la eleul aceasta,

binecuvintează-l şi sfinţeşte-l cu cereasca Ta binecuvântare,

şi dă-i putere prin harul Preasfântului Tău Duh, ca toate câte

spre slava Ta se vor unge, Sfinţi şi binecuvânta cu dânsul, să

fie şi Ţie bine primite şi plăcute; cu îndurările Unuia-Născut

Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi

Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi îndată proistosul luând apa Sfinţită, stropeşte cu ea locul,

unde are a se înfige crucea. zicând:

Binevoieşte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul

nostru, cu semnul cel înfricoşător, şi cu puterea crucii Tale,

să se apere locul acesta spre slava Ta Dumnezeului nostru

celui răstignit, şi a Părintelui Tău celui fără început, şi a

Preasfântului Tău Duh; şi Îngerul cel atotpierzător, şi toate

puterile cele protivnice să se depărteze de la dânşii. Că a Ta

este Stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, şi puterea marelui

Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iară preoţii împreună cu proistosul, luând crucea, o înfig în

locul pregătit, cântând troparul aceasta, glasul; al 2-lea:

Crucea înfigându-se pre pământ a căzut şi cu totul s-a

sfârşit întărâtarea vrăşmaşilor: iar omul cel mai înainte

lepădat, iarăşi intră în rai: Slavă Ţie Unuia Dumnezeului

nostru, Carele aşa ai bine voit.

Apoi se cântă Condacul întemelierii, glasul al 6-lea.

Grabnice întru apărare, şi tare întru ajutor, presară acum

cu harul puterii Tale, şi binecuvântând, întăreşte, şi produ

buna săvârşire a lucrului robilor Tăi: că poţi face toate câte

voieşti, ca Dumnezeu Atotputernic.

Slavă…, Şi acum…, Solitoare a creştinilor neînfruntată…, iar

Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Proistosul citeşte

rugăciunea aceasta înaintea Crucii înfipte, privind spre răsărit;

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Carele prin toiagul lui

Moisi ai preînchipuit cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce a

Iubitului Tău Fiu Domnului nostru Iisus Hristos, Însuţi

binecuvintează şi sfinţeşte locul acesta cu puterea şi cu

lucrarea cinstitului şi de-viaţă-făcătorului lemnului aceluia,

al Crucii (pre care le-a dobândit prin stropirea preţiosului

sânge al Fiului Tău), spre alungarea demonilor, şi a toată

contrarietatea, păzind locul aceasta, şi pre cei ce servesc Ţie

în el nevătămaţi de tot răul, cu rugăciunile preaslăvitei

Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea

Fecioarei Maria, (aici pomeneşte şi pre Sfântul al căruia are

a fi biserica). Că s-a binecuvântat şi s-a proslăvit Împărăţia

Ta a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea,

şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea proistosul merge la groapa, unde are să se pună

temelia: iară piatra pătrată fiind pregătită se pune înaintea lui pre

masă, şi se cântă de cler Psalmul 83.

Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor;

doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu de curţile Domnului,

inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeu cel viu.

Căci pasărea a aflat sieşi locuinţă, şi turtureaua cuib sieşi,

unde să-şi pună puii săi: altarele Tale, Doamne al puterilor,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi cei ce vieţuiesc în

casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit bărbatul al cărui

ajutor este la Tine, suişuri în inima sa a pus? Valea plângerii

pentru el se preface în izvor şi teroarea se îmbracă cu

binecuvântare. Merge-vor din putere în putere, a se arăta

Dumnezeului Dumnezeilor în Sion. Doamne Dumnezeul

puterilor auzi rugăciunea mea, ia aminte Dumnezeule al lui

Iacov. Scutitorule al nostru, vezi Dumnezeule, şi caută la

faţa unsului Tău. Că mai bună este o zi în curţile Tale, decât

mii altele. Ales-am a sta la pragul casei Tale mai mult decât

a vieţui în locuinţele necucernicilor. Că mila şi adevărul

iubeşte Domnul Dumnezeu, El dă har şi slavă, Domnul nu

lipseşte de bunătăţi pre cela ce umblă cu nerăutate. Doamne

Dumnezeul puterilor, fericit este carele nădăjduieşte întru

Tine.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori). Diaconul zicând:

Domnului să ne rugăm; Corul: Doamne miluieşte. Citeşte

proistosul asupra pietrei rugăciunea aceasta:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui viu,

Adevăratule Dumnezeu, strălucire şi chip al Părintelui celui

fără început şi viaţa cea veşnică. Carele fiind piatra cea din

capul unghiului, Te-ai tăiat din muntele cel curat şi fecioresc

fără de mâinile seminţei bărbăteşti, şi eşti temelie neclătită

a Bisericii Tale, Carele cu vărsarea preţiosului Tău Sânge ai

întemeiat Biserica Ta, iar cu moartea o ai ridicat, cu învierea

o ai săvârşit, cu înălţarea o ai binecuvântat, şi cu pogorârea

Sfântului Tău Duh o ai Sfinţit şi o ai lăţit; Ţie acum cu

umilinţă ne rugăm, trimite harul Sfântului Duh, şi

binecuvintează punerea pietrei acesteia şi toată temelia

zidirii ce se începe întru slava Preasfântului Tău nume (dacă

este sărbătoare domnească, zice: şi întru cinstea şi

pomenirea sfintei Naşterii Tale sau a alteia, sau a Adormirii

Preacuratei Maicii Tale, sau a altei sărbători a Ei, sau a

Sfântului numind numele lui). Şi Tu Carele eşti Alpha şi

Omega, începutul şi sfârşitul, Carele dintru început ai

plăsmuit totul, fii începutul, înmulţirea şi săvârşirea lucrării

acesteia, binecuvintează pre ctitori şi pre lucrători, şi lucrul

mâinilor lor sporeşte-l, şi cu pronia Ta cea dumnezeiască

înmulţeşte cu îndestulare toate cele trebuincioase spre

ridicarea şi săvârşirea bisericii acesteia, ca să fie biserică

desăvârşită şi plină de slava Ta şi întru ea să se proslăvească

numele Tău cel Preasfânt şi mare, cu Tatăl şi cu Preasfântul

Duh, binecuvântat fiind totdeauna, acum şi pururea şi în

vecii vecilor. Amin.

Iară proistosul, luând apă Sfinţită, stropeşte cu ea piatra,

zicând:

Binecuvintează-se piatra aceasta prin stropirea Sfinţitei

ape acesteia întru neclătita temelie a bisericii, ce se zideşte

în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi îndată dacă voieşte a pune Sfintele moaşte în piatră, citind

unul din Ierei inscripţiunea, pune moaştele în locul pregătit în

piatra aceia, zicând:

Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii lui, lăudaţi-L întru

tăria puterii Lui, că se vor lăuda cuvioşii întru slavă, se vor

bucura întru aşternuturile sale.

Şi aceste zicând le acoperă, iar dacă nu sunt moaşte, nu face

nimic de acestea, ci luând proistosul piatra cu mâinile sale, o

pune pre varul pregătit în groapă, zicând:

Întemeiează-se Biserica aceasta întru slava marelui

Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întru cinstea

şi pomenirea (numele sărbătorii lui sau a Născătoarei de

Dumnezeu, sau a Sfântului căruia se dedică biserica) în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi luând eleul, zice;

Cel Preaînalt a întemeiat aceasta Biserică, Dumnezeu în

mijlocul ei, şi nu se va clăti, ajuta-va ei Dumnezeu dis-dedimineaţă.

Şi toarnă eleul pre piatra pusă, zicând;

Binecuvântat şi însemnat să fie locul acesta întru casă de

rugăciune, în cinstea şi slava lui Dumnezeu Celui slăvit în

Sfânta Treime, a Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Amin.

După aceea cu tot clerul cântă aceasta, glasul al 6-lea

Sculându-se Iacov dimineaţa, şi luând piatra, pre care o

pusese sieşi căpătâi, o a ridicat stâlp, şi a turnat deasupra ei

eleu şi a zis: Că Domnul este în locul aceasta, iar eu nu am

ştiut: înfricoşat este locul aceasta: nu este aceasta alta, ci

casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta cerului. Aliluia,

Aliluia, Aliluia.

Ştiut să fie, că dacă se face întemeliere la Biserică de lemn,

săvârşindu-se toate cele mai sus zise, proistosul luând securea,

loveşte, cu ea de trei ori în bârna cea din mijloc a altarului,

zicând:

Începe-se lucrarea aceasta, în numele Tatălui, şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh, întru cinstea şi pomenirea (cutăruia;

sărbătorii ori Sfântului), Amin.

După aceasta îndată începe a stropi toate temeliile împrejur

mergând de la latura dinspre miază-noapte spre stânga, şi zicând:

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin Clerul

citind psalmul 86.

Temeliile Lui în, munţii cei Sfinţi: iubeşte Domnul porţile

Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.

Preaslăvite s-au grăit de Tine, cetate a lui Dumnezeu.

Amintesc de Raav şi de Vavilon, care sunt cunoscuţii mei.

Iată cei de alt neam, şi Tirul, şi Ethiopienii se vor renaşte

acolo. Maică va zice Sionului fiecare, căci fiecare se va

renaşte acolo, căci Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat. Domnul

când va înscrie popoarele, îi va număra la dânsul, că

locuinţa tuturor celor ce se veselesc este la Tine.

Şi, lucrătorii îndată se grăbesc la lucru întru numele Domnului.

Iar proistosul trecând partea întâia a fundamentelor din latura

despre miază-noapte, îndată se întoarce cu faţa la nord, şi

sfârşindu-se psalmul, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm: şi

Corul: Doamne miluieşte, proistosul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plăsmuit miazănoaptea

şi marea şi toate, pre Carele nu Te pot încăpea

cerul şi pământul, şi ai voit a avea Ţie biserică pre pământ

spre pururelnica laudă a Preasfântului Tău nume, cu

umilinţă căzând rugăm filantropia Ta, binecuvintează

temeliile Bisericii acesteia şi toată zidirea ei, şi cu puterea

Ta întăreşte-o şi fă-o neclătibilă şi nesurpabilă, întru slava

Ta Unuia Dumnezeului celui slăvit în Sfânta Treime, a

Tatălui, şi a Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Iar după rugăciune, dacă Biserica are a fi de lemn, iarăşi luând

securea, loveşte în bârna din mijloc, aceiaşi zicând ca şi la lovirea

întâia, şi merge stropind a doua parte a temeliei, şi zicând. În numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul

citeşte psalmul 126:

De nu va zidi Domnul casa, în deşert se ostenesc ziditorii;

de nu va păzi Domnul cetatea, în deşert privighează

străjuitorul. În deşert vă mânecaţi, vă culcaţi târziu, mâncaţi

pâinea durerii. El va da iubiţilor săi somn. Iată fiii sunt

moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplătire.

Ca săgeţile în mâna puternicului, aşa sunt fiii tinereţilor.

Fericit cela ce-şi va umplea tolba sa cu ele; nu se vor ruşina

când vor grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

Şi ajungând la latura dinspre apus, şi stând cu faţa spre apus,

după sfârşitul psalmului, şi după ce Diaconul zice: Domnului să

ne rugăm: Şi Corul: Doamne miluieşte. Proistosul citeşte

rugăciunea aceasta.

Doamne Dumnezeul nostru, al căruia nume este lăudat de

la răsăritul soarelui până la apus, Carele cu pronia Ta cea

dumnezeiască ai ales Ţie spre locuinţă locul acesta; cu

umilinţă Te rugăm, trimite acum cereasca Ta binecuvântare

asupra lui, şi binecuvintează începutul zidirii acesteia, şi o

întăreşte, şi o fortifică, şi cu bună sporire adu-o la săvârşire:

Că Tu eşti Cela ce lucrezi toate spre folosul sufletelor

noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iar după rugăciune, iarăşi loveşte cu securea de trei ori. Şi

merge spre a treia parte a temeliei stropind, şi zicând: În numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte

psalmul 121.

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului vom

merge. Picioarele noastre stau în curţile tale Ierusalime.

Ierusalimul este zidit ca o cetate care împreunează întru

sine totul. Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului,

după aşezământul lui Israil, de a celebra numele Domnului.

Căci acolo sunt aşezate tronurile pentru judecată, tronurile

casei lui David. Cereţi pace Ierusalimului, şi prosperitate fie

celor ce te iubesc. Fie pace înlăuntru zidurilor Tale, şi

prosperitate în palaturile Tale. Pentru fraţii mei şi pentru

amicii mei grăiesc eu acum: pace fie Ţie. Pentru casa

Domnului Dumnezeului nostru mă voi îngriji de binele Tău.

Şi mergând la latura de miază-zi, proistosul, şi stând cu faţa

spre miază-zi, după, sfârşitul psalmului Diaconul zicând:

Domnului să ne rugăm. Şi Corul. Doamne miluieşte, citeşte

rugăciunea aceasta:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Carele ai

venit de la amiază-zi spre mântuirea noastră, şi ca Sfânt Teai

arătat din muntele cel umbros al Fecioarei, şi cu oamenii

ai vieţuit, rugămu-Te, priveşte cu milă asupra ctitorilor

bisericii ce a început a se zidi întru numele Tău, şi îi

binecuvintează întru toate, şi le dăruieşte putere şi tărie,

vârtoşie şi îndestulare cu sănătate, şi întru toate sporire

spre săvârşirea lucrului început spre slava Ta: Că Tu eşti

Dumnezeul milei şi al îndurărilor, şi al iubirii de oameni, şi

Ţie slavă înălţăm, cu Părintele Tău Cel fără de început, şi cu

Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Iară după rugăciune iarăşi face ca şi mai înainte. Şi merge la a

patra parte a temeliei stropind şi zicând: În numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte psalmul 131.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate suferinţele

lui. Carele s-a jurat Domnului, a făgăduit Dumnezeului lui

Iacov. Nu voi intra în locaşul casei mele, nici mă voi sui pre

patul aşternutului meu, nu voi da somn ochilor mei, nici

genelor mele dormitare, nici repaus tâmplelor mele, până ce

voi afla un loc Domnului, o sălăşluire Dumnezeului lui Iacov.

Iată noi am auzit că ea a fost în Eufrata, aflatu-o-am în

câmpii dumbrăvii. Intra-vom în locaşurile lui, închina-nevom

la locul unde au stătut picioarele lui. Scoală-te,

Doamne, spre a veni la repausul Tău, Tu şi chivotul sfinţirii

Tale. Preoţii Tăi se vor învesti cu dreptatea şi cuvioşii Tăi vor

serba. Pentru David servitorul Tău să nu întorci faţa despre

unsul Tău. Juratu-S-a Domnul lui David întru adevăr, nu se

va lepăda de aceasta: din rodul pântecelui tău voi pune pre

tronul tău. De vor păzi fii tăi aşezământul Meu şi ordinele

Mele, care îi voi învăţa, şi fii lor până în veac vor şedea pre

tronul tău. Că a ales Domnul Sionul, voit-a a locui întru el.

Acesta este repausul Meu în veacul veacului; aici voi să

locuiesc, pentru că l-am voit. Vânatul lui îl voi binecuvânta;

pre săracii lui îi voi sătura de pâine. Preoţii lui voi învesti cu

mântuire, şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura. Acolo voi

face să crească cornul lui David, gătit-am făclia unsului Meu.

Pre vrăjmaşii lui îi voi învesti cu ruşine, iar coroana lui va

înflori pre dânsul.

Iar venind la locul de unde a început a stropi, se opreşte, şi stă

înaintea crucii înfipte, cu faţa spre răsărit. Iar după sfârşirea

psalmului, însuşi proistosul cu toată umilinţa începe a cânta

împreună cu tot clerul. Împărate ceresc: Şi după sfârşitul cântării,

zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm: Şi Corul: Doamne

miluieşte. Citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai voit pre locul

acesta, şi pre această binecuvântată piatră, pusă întru

numele Tău, a întemeia Ţie Biserică, Însuţi primind cu milă

ale Tale ce se proaduc Ţie de către ai Tăi, spre ridicarea

Bisericii ce se zideşte pentru doxologia Ta, şi întru cinstea şi

pomenirea (numele sărbătorii sau a Sfântului) redă cu

mulţimea bunătăţilor Tale cereşti şi pământeşti; iar tuturor

celor ce fac ajutor la ridicarea şi săvârşirea acestei Biserici,

dăruieşte-le sănătate trupească şi mântuire sufletească; pre

lucrători întăreşte-i, păzindu-i nevătămaţi de tot răul; iar

temeliile acestea păzeşte-le nesurpabile şi neclătibile, şi

biserica aceasta adu-o curând la săvârşire, ca în ea neîncetat

să Te slăvim şi să Te cântăm pre Tine Unul Adevăratul

Dumnezeul nostru cu cântări de toată lauda, şi cu doxologii

şi cu jertfe fără de sânge. Că Ţie se cuvine toată slava,

cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Proistosul: Pace tuturor Corul cu toată umilinţa: Şi duhului tău.

Iar Diaconul zice: Iară şi iară plecând genunchii, Domului să ne

rugăm: Corul: Doamne miluieşte (de trei ori), şi toţi pleacă

genunchii. Proistosul însuşi îngenunchind, citeşte cu umilinţă

rugăciunea aceasta:

Lăudămu-Te, Doamne Dumnezeul puterilor, Mântuitorul

nostru, că pentru preamultă bunătatea şi filantropia Ta, ai

ales şi al Sfinţit locul acesta, şi l-ai întemeliat spre a se zidi

de noi nevrednicii robii Tăi Biserică întru Slava Preasfântului

Tău nume. Deci Te rugăm cu umilinţă, plecând genunchii

trupurilor şi sufletelor noastre, binevoieşte a se zidi la locul

acesta şi altarul pentru proaducerea în el a jertfei celei fără

de sânge a Preasfântului Corp şi a preţiosului Sânge ale

Hristosului Tău, spre slava Ta şi mântuirea sufletelor

noastre; şi precum biserica aşa şi altarul acesta, care acum

au luat început, adu-le curând la săvârşire cu puterea Ta cea

dumnezeiască, ca în ele până la sfârşitul veacului poporul

Tău cel binecredincios neîncetat şi fără de nici o

împiedicare să proaducă şi să săvârşească doxologia

Preasfântului Tău nume şi jertfa Ta cea fără de sânge şi

cuvântătoare, că toate sunt Ţie cu putinţă, şi Ţie slavă

înălţăm, cu Unuia-Născut Fiului Tău, şi cu Preasfântul, şi

Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi sculându-se toţi, Diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru prea evlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi

pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată

augusta lor familie.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaSfinţitul Episcopul nostru (N) şi

pentru toţi fraţii noştri cei în Hristos.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm, ca Domnul Dumnezeu să asculte glasul

rugăciunii noastre, şi să binecuvinteze lucrurile mâinilor

noastre, să zicem toţi: Doamne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru evlavioşii ctitori şi întemeietori ai

acestei Biserici ce a început a se ridica în slava lui

Dumnezeu (numele lor) şi pentru sporirea cu bun succes a

Sfântului lor lucru, şi pentru sănătatea, mântuirea şi iertarea

păcatelor lor, să zicem toţi: Doamne: auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm, ca să trimită la această Sfântă lucrare

Înger păzitor, carele să izbăvească şi să scutească de toată

reaua înpresurare şi de piedicile vrăjmaşilor văzuţi şi

nevăzuţi, şi pre lucrători să-i întărească, să zicem toţi,

Doamne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte, (de trei ori)

Iar proistosul eschiamă;

Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea

tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare

departe, şi milostive Stăpâne, milostiv fii pentru păcatele

noastre, şi ne miluieşte, pre noi, şi pre întemeietorii

Sfântului locaşului acestuia; că Milostiv şi Iubitor de oameni

Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi îndată se face, apolisul (otpust) obişnuit al sărbătorii

bisericii; şi dând binecuvântare poporului, Ierarhul sau

protoiereul, dacă a venit cu procesia precum s-a zis mai sus, de

asemenea să şi întoarce cu procesia la Biserica de unde a purces

cântând clerul stihurile sărbătorii Bisericii, sau altceva ce vor voi,

întru slava lui Dumnezeu.