mercoledì 24 dicembre 2014
Canon de rugăciune la Duminica dinaintea Naşterii Domnului, la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:
S-a înscris oarecând, cu bătrânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împărătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:
Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pe Hristos, Care cu Trupul Prunc S-a făcut, pe Hristos, Cel Ce de bunăvoie a sărăcit, pe Hristos, Care a fost văzut, Fecioara vine acum să-L nască în Betleem. Cerule şi pământule, bucuraţi-vă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Munţi şi dealuri săltaţi; proorocilor grăitori de Dumnezeu dănţuiţi; popoare şi neamuri bateţi din palme, că Mântuirea tuturor şi Luminarea S-a apropiat, a venit născându-Se în cetatea Betleemului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sărac se face Cel Bogat, îmbogăţind pe cei sărăciţi din răutate; Om se cunoaşte Dumnezeu, fără de schimbare, din Fecioara cea Neispitită de bărbat; pe Acesta toţi, cu cântări să-L lăudăm, că S-a preaslăvit.
Catavasie:
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui mai înainte...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce mai înainte de veci S-a Născut din Tatăl, mai presus de cuget, mai pe urmă din Fecioara S-a Întrupat, precum Însuşi ştie, vrând să înnoiască omenirea cea stricată de sfatul şarpelui celui viclean.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel Ce şade întru cei de sus împreună cu Tatăl şi cu Duhul, văzând firea omenească împilată, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, ia început şi Se naşte cu Trupul ca un Om.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cea mai Sfântă decât Îngerii şi decât toată făptura, naşte acum cu Trupul pe Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, spre chemarea tuturor celor ce cântă neîncetat: Sfânt eşti, Doamne!
Catavasie:
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!
Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Toiag din rădăcina lui Iesei a odrăslit Fecioara, care a înflorit Floarea Cea Neveştejită, pe Făcătorul tuturor, Cel Ce a împodobit cu flori ca un Dumnezeu tot pământul, care strigă Lui: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe mine, cel prădat prin mâncarea cea vicleană şi cu mintea alunecat, asemănându-mă celor necuvântătoare, ai venit, Cuvinte al lui Dumnezeu, iarăşi să mă zideşti, Prunc făcându-Te şi în ieslea dobitoacelor culcându-Te. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din Muntele cel Umbrit, Iisuse, din Fecioară Întrupat, mai înainte Te-a văzut pe Tine Proorocul Avacum, sfărâmând munţii cei răi şi dealurile şi dând pierzării înălţările vicleanului şi taberele demonilor.
Catavasie:
Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce eşti din Fire Stăpân, Fiul lui Dumnezeu, Cel Preadesăvârşit între robi ai binevoit din milostivire a Te chema şi Fiu omenesc, întru tot Îndurate. Pentru aceasta, de bunăvoie sărăcind, vii să Te naşti în peşteră, Preabunule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel Ce eşti din Fire Neîncăput, Hristoase Împărate, cum Te va primi înăuntru peştera cea mică? Cum va putea să Te încapă ieslea, Iisuse, pe Tine, Cel Ce vii cu Trup întru ale Tale, din Maica ce nu ştie de bărbat, ca pe cei ce se înstrăinaseră să-i mântuieşti, Doamne?
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mieluşeaua a venit să nască pe Păstorul; pregăteşte-te sfântă peşteră; păstorilor, alergaţi de vedeţi pe Păstorul şi Mieluşelul Cel Ce S-a născut; magilor, pregătiţi-vă cu daruri, să vă închinaţi Acestuia, ca Unui Împărat Întrupat.
Catavasie:
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cer Nou fiind, Stăpână, ca dintr-un nor faci să răsară din pântecele tău, în peşteră cu Trup, pe Hristos, Soarele Slavei; pe Cel Ce cu Strălucirile Sale în chip lămurit vine să lumineze toate marginile pământului, din milostivirea cea nemăsurată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Văzut-ai durerea şi stricăciunea noastră, Îndurate Hristoase şi nu ne-ai trecut pe noi cu vederea, ci, Te-ai deşertat pe Tine Însuţi, nedepărtându-Te de Părintele Tău şi Te-ai Sălăşluit în pântecele cel Neispitit de nuntă, care vine să Te nască fără durere, cu Trup, în peşteră.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Munţi şi dealuri, câmpii şi văi, popoare şi seminţii, neamuri şi toată suflarea, strigaţi, umplându-vă de Dumnezeiască veselie: venit-a şi a sosit Izbăvirea tuturor; Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de ani, Care din milostivire sub ani S-a născut.
Catavasie:
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.
CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...
În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Celei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în buna credinţă...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Viţa cea Dumnezeiască pârguind Strugurele Cel Neîntinat, se apropie, vine să-L nască pe Cel Ce izvorăşte vin de veselie şi ne adapă pe noi, care strigăm către Dânsul: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dumnezeiasca Năstrapă purtând într-Însa pe Mirul Cel cu bun miros, vine să-L deşerte pe Dânsul în peştera Betleemului, umplând de bună mireasmă Tainică, pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vine cleştele pe care l-a văzut Isaia Proorocul de demult, purtând pe Hristos, Cărbunele Cel Dumnezeiesc, în pântece, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credincioşilor.
Catavasie:
Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcoritor...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să strigăm întru veselie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu! Mântuitorul vine să Se nască; Stăpânul soseşte; steaua Îl arată; magii aleargă să-L vadă în iesle. Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu robii Te-ai înscris, de bună voie supunându-Te poruncii Cezarului, Stăpâne, ca să eliberezi omenirea din robia celui viclean, ca un Dumnezeu Mult Milostiv. Pentru aceasta, bucurându-ne cântăm: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prunc mai presus de fire Te port pe Tine, Cuvinte Cel fără de început şi ispitire de bărbat nicicum n-am cunoscut, a zis Fecioara, minunându-se. Nu ştiu pe cine să numesc pe pământ tată al tău! Pentru aceasta, împreună cu Îngerii cânt Ţie: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Catavasie:
Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Taină minunată văd...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Minunate, Înfricoşătoare şi Uimitoare Taine! Domnul Slavei a venit pe pământ şi a intrat în peşteră, sărăcind cu trupul, căutând să cheme iarăşi pe Adam şi să izbăvească pe Eva din dureri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu scutecele Tale dezlegi legăturile greşelilor şi cu multa sărăcie pe toţi îi îmbogăţeşti, Îndurate; că venind în ieslea dobitoacelor, izbăveşti pe oameni din dobitocia răutăţii, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce eşti fără de început.
Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Propovăduirile proorocilor au luat sfârşit: că Acela despre Care au proorocit că va trebui să vină, la sfârşitul anilor, a venit, S-a arătat Întrupat din Preacurata Fecioară; pe Acela cu gând curat să-L primim.
Catavasie:
Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte...
Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Minune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, trimiţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.
S-a înscris oarecând, cu bătrânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împărătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:
Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pe Hristos, Care cu Trupul Prunc S-a făcut, pe Hristos, Cel Ce de bunăvoie a sărăcit, pe Hristos, Care a fost văzut, Fecioara vine acum să-L nască în Betleem. Cerule şi pământule, bucuraţi-vă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Munţi şi dealuri săltaţi; proorocilor grăitori de Dumnezeu dănţuiţi; popoare şi neamuri bateţi din palme, că Mântuirea tuturor şi Luminarea S-a apropiat, a venit născându-Se în cetatea Betleemului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sărac se face Cel Bogat, îmbogăţind pe cei sărăciţi din răutate; Om se cunoaşte Dumnezeu, fără de schimbare, din Fecioara cea Neispitită de bărbat; pe Acesta toţi, cu cântări să-L lăudăm, că S-a preaslăvit.
Catavasie:
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui mai înainte...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce mai înainte de veci S-a Născut din Tatăl, mai presus de cuget, mai pe urmă din Fecioara S-a Întrupat, precum Însuşi ştie, vrând să înnoiască omenirea cea stricată de sfatul şarpelui celui viclean.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel Ce şade întru cei de sus împreună cu Tatăl şi cu Duhul, văzând firea omenească împilată, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, ia început şi Se naşte cu Trupul ca un Om.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cea mai Sfântă decât Îngerii şi decât toată făptura, naşte acum cu Trupul pe Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, spre chemarea tuturor celor ce cântă neîncetat: Sfânt eşti, Doamne!
Catavasie:
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!
Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Toiag din rădăcina lui Iesei a odrăslit Fecioara, care a înflorit Floarea Cea Neveştejită, pe Făcătorul tuturor, Cel Ce a împodobit cu flori ca un Dumnezeu tot pământul, care strigă Lui: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe mine, cel prădat prin mâncarea cea vicleană şi cu mintea alunecat, asemănându-mă celor necuvântătoare, ai venit, Cuvinte al lui Dumnezeu, iarăşi să mă zideşti, Prunc făcându-Te şi în ieslea dobitoacelor culcându-Te. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din Muntele cel Umbrit, Iisuse, din Fecioară Întrupat, mai înainte Te-a văzut pe Tine Proorocul Avacum, sfărâmând munţii cei răi şi dealurile şi dând pierzării înălţările vicleanului şi taberele demonilor.
Catavasie:
Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce eşti din Fire Stăpân, Fiul lui Dumnezeu, Cel Preadesăvârşit între robi ai binevoit din milostivire a Te chema şi Fiu omenesc, întru tot Îndurate. Pentru aceasta, de bunăvoie sărăcind, vii să Te naşti în peşteră, Preabunule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel Ce eşti din Fire Neîncăput, Hristoase Împărate, cum Te va primi înăuntru peştera cea mică? Cum va putea să Te încapă ieslea, Iisuse, pe Tine, Cel Ce vii cu Trup întru ale Tale, din Maica ce nu ştie de bărbat, ca pe cei ce se înstrăinaseră să-i mântuieşti, Doamne?
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mieluşeaua a venit să nască pe Păstorul; pregăteşte-te sfântă peşteră; păstorilor, alergaţi de vedeţi pe Păstorul şi Mieluşelul Cel Ce S-a născut; magilor, pregătiţi-vă cu daruri, să vă închinaţi Acestuia, ca Unui Împărat Întrupat.
Catavasie:
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cer Nou fiind, Stăpână, ca dintr-un nor faci să răsară din pântecele tău, în peşteră cu Trup, pe Hristos, Soarele Slavei; pe Cel Ce cu Strălucirile Sale în chip lămurit vine să lumineze toate marginile pământului, din milostivirea cea nemăsurată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Văzut-ai durerea şi stricăciunea noastră, Îndurate Hristoase şi nu ne-ai trecut pe noi cu vederea, ci, Te-ai deşertat pe Tine Însuţi, nedepărtându-Te de Părintele Tău şi Te-ai Sălăşluit în pântecele cel Neispitit de nuntă, care vine să Te nască fără durere, cu Trup, în peşteră.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Munţi şi dealuri, câmpii şi văi, popoare şi seminţii, neamuri şi toată suflarea, strigaţi, umplându-vă de Dumnezeiască veselie: venit-a şi a sosit Izbăvirea tuturor; Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de ani, Care din milostivire sub ani S-a născut.
Catavasie:
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.
CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...
În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Celei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în buna credinţă...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Viţa cea Dumnezeiască pârguind Strugurele Cel Neîntinat, se apropie, vine să-L nască pe Cel Ce izvorăşte vin de veselie şi ne adapă pe noi, care strigăm către Dânsul: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dumnezeiasca Năstrapă purtând într-Însa pe Mirul Cel cu bun miros, vine să-L deşerte pe Dânsul în peştera Betleemului, umplând de bună mireasmă Tainică, pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vine cleştele pe care l-a văzut Isaia Proorocul de demult, purtând pe Hristos, Cărbunele Cel Dumnezeiesc, în pântece, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credincioşilor.
Catavasie:
Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcoritor...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să strigăm întru veselie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu! Mântuitorul vine să Se nască; Stăpânul soseşte; steaua Îl arată; magii aleargă să-L vadă în iesle. Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu robii Te-ai înscris, de bună voie supunându-Te poruncii Cezarului, Stăpâne, ca să eliberezi omenirea din robia celui viclean, ca un Dumnezeu Mult Milostiv. Pentru aceasta, bucurându-ne cântăm: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prunc mai presus de fire Te port pe Tine, Cuvinte Cel fără de început şi ispitire de bărbat nicicum n-am cunoscut, a zis Fecioara, minunându-se. Nu ştiu pe cine să numesc pe pământ tată al tău! Pentru aceasta, împreună cu Îngerii cânt Ţie: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Catavasie:
Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Taină minunată văd...
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Minunate, Înfricoşătoare şi Uimitoare Taine! Domnul Slavei a venit pe pământ şi a intrat în peşteră, sărăcind cu trupul, căutând să cheme iarăşi pe Adam şi să izbăvească pe Eva din dureri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu scutecele Tale dezlegi legăturile greşelilor şi cu multa sărăcie pe toţi îi îmbogăţeşti, Îndurate; că venind în ieslea dobitoacelor, izbăveşti pe oameni din dobitocia răutăţii, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce eşti fără de început.
Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Propovăduirile proorocilor au luat sfârşit: că Acela despre Care au proorocit că va trebui să vină, la sfârşitul anilor, a venit, S-a arătat Întrupat din Preacurata Fecioară; pe Acela cu gând curat să-L primim.
Catavasie:
Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte...
Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Minune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, trimiţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.
Canon de rugăciune la Duminica dinaintea Naşterii Domnului Canonul Învierii
Cântarea 1, glasul al 6-lea.
Irmosul:
Pe Cel Ce a acoperit oarecând, cu valul mării, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi ca fecioarele să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
De frica Ta s-au deschis porţile morţii şi s-au sfărâmat încuietorile cele veşnice; căci cu cinstită pogorârea Ta au înviat morţii cei de demult, cu veselie lăudând, Hristoase, Învierea Ta.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Înaintea judecăţii lui Pilat a stat de voie Judecătorul, ca un osândit şi de mâinile cele nedrepte peste obraz a fost lovit, Dumnezeu, de Care se cutremură cele cereşti şi cele pământeşti.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe Tine, Cel Ce ai spânzurat fără de ţinere tot pământul pe ape, văzându-Te făptura spânzurat, în locul Căpăţânii, de multă spaimă fiind cuprinsă, striga: nu este sfânt afară de Tine, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
În mormânt trei zile fiind închis, ai înviat pe cei morţi din veac, cu Învierea Ta cea începătoare de viaţă şi din osândă dezlegându-se, cu veselie s-au bucurat strigând: iată, Izbăvire ai venit, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Slavă Învierii Tale, Mântuitorul nostru, că din stricăciunea Iadului şi din moarte ne-ai scăpat ca un Atotputernic. Pentru aceasta lăudându-Te grăim: nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni!
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Deşertarea Ta cea Dumnezeiască pe Cruce, văzând-o mai înainte Avraam, înspăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din Iad, ca un Atotputernic.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Dumnezeiasca Ta pogorâre în Iad, Hristoase Dumnezeule, morţilor viaţă s-a arătat; că Tu pe vrăjmaşi jos i-ai legat, Bunule şi cale cerească oamenilor ai deschis.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
N-a primit stricăciune, în groapă zăcând, Preacuratul Trup al Mântuitorului; ci, ca un Puternic a sfărâmat porţile Iadului şi a Înviat întru Slavă, Hristos, a treia zi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Lumina Cea Neînserată a Dumnezeieştii Tale arătări, Hristoase, făcută pentru noi cu milostivire, văzând-o Proorocul Isaia, de noapte mânecând a strigat: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula; şi toţi pământenii se vor bucura.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Îngerul, închipuind vădit Strălucirea Bucuriei, s-a arătat în mormânt purtător de lumină, propovăduind femeilor Învierea; şi acestea lăsând plângerea, s-au bucurat de Învierea lui Hristos, vestind Apostolilor: bucuraţi-vă!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Din milostivire Cel Preabun, luând chipul nostru, s-a pironit de voie pe Cruce, pentru mine, cel ce dintru început am lepădat Porunca cea Sfântă şi moare ca un om, dăruindu-mi viaţă.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, înviind, Iisuse Împărate.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, înviind, Iisuse Împărate.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
O, Minune de negrăit! Cel Ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Tu, tăria morţii ai surpat-o şi ai Înviat, dând ridicare celor ce Te slăvesc pe Tine cu adevărat ca Dumnezeu şi cu dreaptă credinţă îţi strigă: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Înspăimântează-te, înfricoşându-te, cerule şi cutremuraţi-vă temeliile pământului; că iată, Dumnezeu dintru cele Înalte între cei morţi se socoteşte şi ca un străin în mormânt mic este primit; pe Acela tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi veci.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, nespusa Ta îngăduinţă, Hristoase, cea pentru noi, smeriţii! Că iată, gustând moarte, Dumnezeu fără de moarte fiind, în mormânt ai fost pus ca un om şi ai Înviat, Cuvinte, împreună sculând pe cei din cele de dedesubt, care Te preaînalţă pe Tine, întru toţi vecii.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
A Ta junghiere, Hristoase, mai înainte închipuind-o, Avraam, supunându-se Ţie, Stăpâne a suit în munte pe fiul pe care-l născuse, ca pe o oaie, vrând cu credinţă să-l jertfească. Dar s-au întors bucurându-se, Isaac împreună cu bătrânul, preaînălţându-Te pe Tine, întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pentru ce te tânguieşti, făptură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Iadul surpând şi împreună ridicând pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pentru ce te tânguieşti, făptură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Iadul surpând şi împreună ridicând pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.
Irmosul:
Pe Cel Ce a acoperit oarecând, cu valul mării, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi ca fecioarele să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
De frica Ta s-au deschis porţile morţii şi s-au sfărâmat încuietorile cele veşnice; căci cu cinstită pogorârea Ta au înviat morţii cei de demult, cu veselie lăudând, Hristoase, Învierea Ta.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Înaintea judecăţii lui Pilat a stat de voie Judecătorul, ca un osândit şi de mâinile cele nedrepte peste obraz a fost lovit, Dumnezeu, de Care se cutremură cele cereşti şi cele pământeşti.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe Tine, Cel Ce ai spânzurat fără de ţinere tot pământul pe ape, văzându-Te făptura spânzurat, în locul Căpăţânii, de multă spaimă fiind cuprinsă, striga: nu este sfânt afară de Tine, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
În mormânt trei zile fiind închis, ai înviat pe cei morţi din veac, cu Învierea Ta cea începătoare de viaţă şi din osândă dezlegându-se, cu veselie s-au bucurat strigând: iată, Izbăvire ai venit, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Slavă Învierii Tale, Mântuitorul nostru, că din stricăciunea Iadului şi din moarte ne-ai scăpat ca un Atotputernic. Pentru aceasta lăudându-Te grăim: nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni!
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Deşertarea Ta cea Dumnezeiască pe Cruce, văzând-o mai înainte Avraam, înspăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din Iad, ca un Atotputernic.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Dumnezeiasca Ta pogorâre în Iad, Hristoase Dumnezeule, morţilor viaţă s-a arătat; că Tu pe vrăjmaşi jos i-ai legat, Bunule şi cale cerească oamenilor ai deschis.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
N-a primit stricăciune, în groapă zăcând, Preacuratul Trup al Mântuitorului; ci, ca un Puternic a sfărâmat porţile Iadului şi a Înviat întru Slavă, Hristos, a treia zi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Lumina Cea Neînserată a Dumnezeieştii Tale arătări, Hristoase, făcută pentru noi cu milostivire, văzând-o Proorocul Isaia, de noapte mânecând a strigat: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula; şi toţi pământenii se vor bucura.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Îngerul, închipuind vădit Strălucirea Bucuriei, s-a arătat în mormânt purtător de lumină, propovăduind femeilor Învierea; şi acestea lăsând plângerea, s-au bucurat de Învierea lui Hristos, vestind Apostolilor: bucuraţi-vă!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Din milostivire Cel Preabun, luând chipul nostru, s-a pironit de voie pe Cruce, pentru mine, cel ce dintru început am lepădat Porunca cea Sfântă şi moare ca un om, dăruindu-mi viaţă.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, înviind, Iisuse Împărate.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, înviind, Iisuse Împărate.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
O, Minune de negrăit! Cel Ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Tu, tăria morţii ai surpat-o şi ai Înviat, dând ridicare celor ce Te slăvesc pe Tine cu adevărat ca Dumnezeu şi cu dreaptă credinţă îţi strigă: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Înspăimântează-te, înfricoşându-te, cerule şi cutremuraţi-vă temeliile pământului; că iată, Dumnezeu dintru cele Înalte între cei morţi se socoteşte şi ca un străin în mormânt mic este primit; pe Acela tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi veci.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, nespusa Ta îngăduinţă, Hristoase, cea pentru noi, smeriţii! Că iată, gustând moarte, Dumnezeu fără de moarte fiind, în mormânt ai fost pus ca un om şi ai Înviat, Cuvinte, împreună sculând pe cei din cele de dedesubt, care Te preaînalţă pe Tine, întru toţi vecii.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
A Ta junghiere, Hristoase, mai înainte închipuind-o, Avraam, supunându-se Ţie, Stăpâne a suit în munte pe fiul pe care-l născuse, ca pe o oaie, vrând cu credinţă să-l jertfească. Dar s-au întors bucurându-se, Isaac împreună cu bătrânul, preaînălţându-Te pe Tine, întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pentru ce te tânguieşti, făptură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Iadul surpând şi împreună ridicând pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pentru ce te tânguieşti, făptură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Iadul surpând şi împreună ridicând pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.
Iscriviti a:
Post (Atom)