lunedì 5 gennaio 2015
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Teopempt şi Teonas
Troparul Sfinţilor Mucenici Teopempt şi Teonas, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Să cântăm lui Dumnezeu...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi, credincioşilor, să prăznuim împreună pomenirea cea preamărită a purtătorilor de biruinţă, cu cântări duhovniceşti, slăvind pe Hristos.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii lui Hristos şi apărătorii cei tari ai credinţei, într-armându-se cu tărie, împotriva nelegiuirii, pe vrăjmaşul au biruit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prigonitorul cel nelegiuit şi străin de credinţa lui Hristos, iuţindu-se cu mânie împotriva mucenicilor, păgânul a fost biruit de credinţă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Turma pe care ai câştigat-o, Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-o de toată nevoia, rugând pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm pe Dumnezeieştii Mucenici, pe apărătorii cuvioşiei şi ai credinţei, pe Sfinţii Teopempt şi pe Teonas, cei pururea lăudaţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Marii mucenici ai lui Hristos arătându-se dreptare, chip şi pildă s-au făcut povăţuitori Sfinţilor spre lupte.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii, râvnind la viaţa cea îmbunătăţită a acestora, stând înaintea scaunului de judecată al tiranilor, într-un singur glas au strigat: creştini suntem toţi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Născutu-Te-ai în chip de negrăit din Fecioară, arătatu-Te-ai precum ai binevoit, Iubitorule de oameni şi lumea ai înnoit, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am auzul...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Toată lumea au adăpat-o, cu cuvinte Dumnezeieşti marii mucenici ai lui Hristos şi a încetat înşelăciunea.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Avuţie ce nu se poate răpi au aflat cu adevărat mucenicii, defăimând avuţia, mărirea şi strălucirea celor pământeşti.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Împlătoşindu-se mucenicii cu pavăza lui Hristos, cu aceea au surpat toată cruzimea tiranului.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Maică fără prihană, Binecuvântată, Curată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecă duhul meu...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelepţii mucenici, ostaşi ai credinţei, biruind împreună, vitejeşte, chinurile vrăjmaşilor celor fărădelege, au primit cununi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Nici linguşirea, nici amăgirea, nici mărirea celor pământeşti n-au putut să oprească mersul credinţei voastre, luptătorilor; pentru aceea vă şi veseliţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Scaunului Slavei Domnului, împreună cu îngerii, rugaţi-L neîncetat să dea iertare de greşeli celor ce vă laudă pe voi cu credinţă tare.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Preasfântă Fecioară, cea Plină de har, care ai născut în timp pe Cuvântul Cel mai presus de cuvânt roagă-L pe Dânsul să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos: Iona din pântecele...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii au făcut să înceteze înşelăciunea idolilor, luptându-se înaintea tuturor şi toată nelegiuirea au pierdut de pe pământ cu luptele lor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Vrăjmaşul şi prigonitorul credinţei a pus slugile sale să vă omoare pe voi cu săbiile, ca pe nişte miei, mucenicilor prealăudaţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cum aţi văzut pe tirani într-armaţi cu săbii, voi, ceata sfinţilor, aţi strigat fără frică: ostaşi ai lui Hristos suntem, judecătorule.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Nu înceta, Născătoare de Dumnezeu, a te ruga Dumnezeului nostru, pe Care L-ai născut în chip de netâlcuit, să mântuiască de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, Preacurată, pururea Fecioară.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sfârşit mucenicesc aţi primit, fiind omorâţi de sabie, împreună cu femeile şi cu copiii, lui Hristos strigând: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Se bucurau sfinţii, văzându-se ucişi cu sabia şi cu credinţă strigau: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Trufia păgânilor a pierit de pe pământ şi idolii lor au căzut la pământ şi s-au sfărâmat cu mărturisirea mucenicilor, care au primit cununi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Păzeşte-ţi turma, Preacurată Fecioară, de toată primejdia, că tu eşti Singura Apărătoare a noastră, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Slavei...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Cel Unul Milostiv, Împăratul Slavei, mărturisindu-L înţelepţii mucenici au primit răsplătirile biruinţei, cu îndrăzneală strigând: popor preaînalţă pe Hristos în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii lui Hristos tari au stat împotriva tiranilor, luptându-se vitejeşte şi biruind înşelăciunea idolilor şi cu îndrăzneală strigau: popor preaînalţă pe Hristos în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte diamante, vitejii ostaşi biruind ameninţările tiranului şi chinurile, cu bucurie strigau: preoţi cântaţi, popor preaînalţă pe Hristos în veci.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Unul Cel Milostiv, pe Cuvântul Cel mai înainte de veci, Care S-a născut din Fecioara, în vremurile cele mai de pe urmă şi a mântuit neamul omenesc, preoţi cântaţi-L, popor preaînalţă-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Maica cea mai presus...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Călcând în picioare cu credinţă pe toţi închinătorii idolilor, purtătorii de biruinţă ai lui Hristos au săvârşit călătorie Dumnezeiască cu dreaptă cinstire de Dumnezeu şi credinţa au întărit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Toate cele pământeşti defăimându-le, mucenicii lui Hristos, cu credinţă şi cu osârdie împreună luptând, au luat de la Dumnezeu dar de tămăduiri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Purtătorii de biruinţă cu bărbăţie împlătoşându-se, prin credinţă ausurpat cu Crucea Domnului taberele vrăjmaşului şi au primit cununile biruinţei.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Cel Necuprins şi L-ai născut nouă fără sămânţă, roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Teopempt arătându-se ierarh al celor de jos, s-a vădit prin chinuri ierarh şi al celor de sus. Că fiind chinuit de împotrivirea tiranilor, bucurându-se a strigat numai pe Cel Ce a curăţit în apele Iordanului greşelile oamenilor, Îl cinstesc.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Să cântăm lui Dumnezeu...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi, credincioşilor, să prăznuim împreună pomenirea cea preamărită a purtătorilor de biruinţă, cu cântări duhovniceşti, slăvind pe Hristos.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii lui Hristos şi apărătorii cei tari ai credinţei, într-armându-se cu tărie, împotriva nelegiuirii, pe vrăjmaşul au biruit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prigonitorul cel nelegiuit şi străin de credinţa lui Hristos, iuţindu-se cu mânie împotriva mucenicilor, păgânul a fost biruit de credinţă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Turma pe care ai câştigat-o, Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-o de toată nevoia, rugând pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm pe Dumnezeieştii Mucenici, pe apărătorii cuvioşiei şi ai credinţei, pe Sfinţii Teopempt şi pe Teonas, cei pururea lăudaţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Marii mucenici ai lui Hristos arătându-se dreptare, chip şi pildă s-au făcut povăţuitori Sfinţilor spre lupte.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii, râvnind la viaţa cea îmbunătăţită a acestora, stând înaintea scaunului de judecată al tiranilor, într-un singur glas au strigat: creştini suntem toţi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Născutu-Te-ai în chip de negrăit din Fecioară, arătatu-Te-ai precum ai binevoit, Iubitorule de oameni şi lumea ai înnoit, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am auzul...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Toată lumea au adăpat-o, cu cuvinte Dumnezeieşti marii mucenici ai lui Hristos şi a încetat înşelăciunea.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Avuţie ce nu se poate răpi au aflat cu adevărat mucenicii, defăimând avuţia, mărirea şi strălucirea celor pământeşti.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Împlătoşindu-se mucenicii cu pavăza lui Hristos, cu aceea au surpat toată cruzimea tiranului.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Maică fără prihană, Binecuvântată, Curată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecă duhul meu...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelepţii mucenici, ostaşi ai credinţei, biruind împreună, vitejeşte, chinurile vrăjmaşilor celor fărădelege, au primit cununi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Nici linguşirea, nici amăgirea, nici mărirea celor pământeşti n-au putut să oprească mersul credinţei voastre, luptătorilor; pentru aceea vă şi veseliţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Scaunului Slavei Domnului, împreună cu îngerii, rugaţi-L neîncetat să dea iertare de greşeli celor ce vă laudă pe voi cu credinţă tare.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Preasfântă Fecioară, cea Plină de har, care ai născut în timp pe Cuvântul Cel mai presus de cuvânt roagă-L pe Dânsul să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos: Iona din pântecele...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii au făcut să înceteze înşelăciunea idolilor, luptându-se înaintea tuturor şi toată nelegiuirea au pierdut de pe pământ cu luptele lor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Vrăjmaşul şi prigonitorul credinţei a pus slugile sale să vă omoare pe voi cu săbiile, ca pe nişte miei, mucenicilor prealăudaţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cum aţi văzut pe tirani într-armaţi cu săbii, voi, ceata sfinţilor, aţi strigat fără frică: ostaşi ai lui Hristos suntem, judecătorule.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Nu înceta, Născătoare de Dumnezeu, a te ruga Dumnezeului nostru, pe Care L-ai născut în chip de netâlcuit, să mântuiască de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, Preacurată, pururea Fecioară.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sfârşit mucenicesc aţi primit, fiind omorâţi de sabie, împreună cu femeile şi cu copiii, lui Hristos strigând: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Se bucurau sfinţii, văzându-se ucişi cu sabia şi cu credinţă strigau: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Trufia păgânilor a pierit de pe pământ şi idolii lor au căzut la pământ şi s-au sfărâmat cu mărturisirea mucenicilor, care au primit cununi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Păzeşte-ţi turma, Preacurată Fecioară, de toată primejdia, că tu eşti Singura Apărătoare a noastră, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Slavei...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Cel Unul Milostiv, Împăratul Slavei, mărturisindu-L înţelepţii mucenici au primit răsplătirile biruinţei, cu îndrăzneală strigând: popor preaînalţă pe Hristos în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii lui Hristos tari au stat împotriva tiranilor, luptându-se vitejeşte şi biruind înşelăciunea idolilor şi cu îndrăzneală strigau: popor preaînalţă pe Hristos în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte diamante, vitejii ostaşi biruind ameninţările tiranului şi chinurile, cu bucurie strigau: preoţi cântaţi, popor preaînalţă pe Hristos în veci.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Unul Cel Milostiv, pe Cuvântul Cel mai înainte de veci, Care S-a născut din Fecioara, în vremurile cele mai de pe urmă şi a mântuit neamul omenesc, preoţi cântaţi-L, popor preaînalţă-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Maica cea mai presus...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Călcând în picioare cu credinţă pe toţi închinătorii idolilor, purtătorii de biruinţă ai lui Hristos au săvârşit călătorie Dumnezeiască cu dreaptă cinstire de Dumnezeu şi credinţa au întărit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Toate cele pământeşti defăimându-le, mucenicii lui Hristos, cu credinţă şi cu osârdie împreună luptând, au luat de la Dumnezeu dar de tămăduiri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Purtătorii de biruinţă cu bărbăţie împlătoşându-se, prin credinţă ausurpat cu Crucea Domnului taberele vrăjmaşului şi au primit cununile biruinţei.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Cel Necuprins şi L-ai născut nouă fără sămânţă, roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Teopempt arătându-se ierarh al celor de jos, s-a vădit prin chinuri ierarh şi al celor de sus. Că fiind chinuit de împotrivirea tiranilor, bucurându-se a strigat numai pe Cel Ce a curăţit în apele Iordanului greşelile oamenilor, Îl cinstesc.
Sinaxar 5 Ianuarie
În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfinţitului mucenic Teopempt episcopul, care prin sabie s-a săvârşit şi a mucenicului Teona.
Acest sfânt mucenic Teopempt a fost episcop, în zilele împăratului Diocleţian, la anii 290. Şi ridicând Diocleţian prigoană asupra creştinilor, Teopempt a fost cel dintâi care a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. Fiind prins şi vădind în faţa împăratului înşelăciunea idolească, a fost aruncat într-un cuptor cu foc, i-au scos apoi un ochi şi i-au dat otravă. Rămânând în viaţă după toate acestea şi aducând la credinţă în Hristos pe fermecătorul Teona, care îi dăduse otrava, a fost supus la alte chinuri şi în cele din urmă i-au tăiat capul. Astfel s-a încununat cu cununa muceniciei. Iar pe sfântul Teona, care fusese fermecător şi crezuse, l-au aruncat într-o groapa şi l-au împresurat cu pământ. Şi aşa şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfintei Sinclitichia.
Această sfântă era de neam ales, bogată şi evlavioasă; şi mulţi tineri o cereau în căsătorie pentru frumuseţea ei înfloritoare şi pentru averea ei cea multă. Dar ea îşi înălţa tot mai mult dorul către Dumnezeu. Pentru aceasta a părăsit cu totul grijile lumeşti şi şi-a dat toată silinţa spre adăugirea îmbunătăţirii sufletului, prin înfrânare. Biruind deci pe vicleanul luptător diavolul, s-a mutat cu mintea către Dumnezeu, mai înainte de despărţirea de trup.
Dar aproape de sfârşitul vieţii sale, iar a ispitit-o vicleanul. Întocmai ca pe Iov, acoperind-o cu bube, cu răni şi cu viermi, care îi mâncau trupul. Tăria sufletului însă nu i-a slăbit, ostenelile nu le-a părăsit şi cu luptă bărbătească a trăit până la 80 de ani, când a răposat în pace, dându-şi sufletul în mâna lui Dumnezeu şi luând cununa biruinţei cu sfinţii.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Grigorie cel din Acrita.
Acest sfânt era de neam din vestita insulă a Cretei. Părinţii lui, care erau foarte evlavioşi, se numeau Teofan şi Iuliana. După ce s-a îndeletnicit mulţi ani cu învăţătura cărţii, părinţii au poruncit sfântului să pască oile.
În acea vreme mărturisitorii credinţei celei adevărate sufereau mari strâmtorări de la luptătorii împotriva icoanelor. Iar tânărul Grigorie dorind fierbinte să păstreze dreapta credinţă, a plecat de acasă şi s-a dus în Seleucia. Acolo a stat vreme îndelungată hrănindu-se cu puţină pâine şi apă, şi ostenindu-se în cele plăcute lui Dumnezeu.
După moartea împăratului Leon, care era luptător împotriva icoanelor, cuviosul Grigorie s-a dus la Ierusalim să se închine Sfintelor Locuri. Şi a stat acolo doisprezece ani, dar ce a îndurat din partea agarenilor nu este cu putinţă să se arate, dacă vrea cineva să păzească scurtimea cuvântului. De la Ierusalim, cuviosul s-a dus la Roma şi a primit tunderea şi haina călugărească, domolindu-şi trupul cu înfrânarea. După moartea împăratului Stavrachie, a venit în fruntea împărăţiei Mihail Curopalatul Rangavi. Atunci sfântul Nichifor, ajuns la conducerea Bisericii, a trimis la Leon papa Romei, pe sfântul Mihail episcopul Sinadelor, cu gramata sobornicească. În Roma sfântul Mihail s-a apropiat sufleteşte de cuviosul Grigorie şi la întoarcere l-a luat cu sine şi l-a aşezat în Mănăstirea Acrita.
Aici cuviosul a îndurat de bunăvoie nevoinţe foarte mari: umbla desculţ, avea numai o cămaşă, dormea pe o rogojină şi la două, trei zile gusta puţină pâine. Locuinţa o avea într-o groapă adâncă, unde cu amar plângea pentru tulburările ce frământau atunci Bisericile creştine. Mai pe urmă, ieşind din groapă, a petrecut într-o chilie strâmtă, fiind îmbrăcat cu o cămaşă de piele; şi umplând cu apă un vas mare ce se afla în grădină, îşi lepăda noaptea cămaşa şi intra în vas, unde citea toată Psaltirea; iar după ce o citea, ieşea afară şi intra în chilie. Şi aşa a făcut în toate zilele vieţii sale. Deci, cu asemenea lupte nevoindu-se fericitul şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Fostirie.
Cuviosul Fostirie, strălucind din Răsărit, întocmai ca soarele, a luminat până şi Apusul. Vieţuia pe un munte înalt, în pustiu, petrecând în rugăciune neîncetată către Dumnezeu, omorându-şi trupul său cu postul, cu privegherile de noapte şi cu toate lipsurile. Prin nevoinţele sale cele mari, strălucea ca un luceafăr, potrivit numelui lui, luminând lumea. Curăţindu-şi trupul, sfinţindu-şi sufletul şi păzind, pe cât omeneşte este cu putinţă, chipul lui Dumnezeu în om, s-a făcut pe sine sălaş Duhului Sfânt. După darul ce i s-a dat de Dumnezeu, el vindeca toate neputinţele şi rănile celor ce cu credinţă alergau la dânsul.
Asemenea preamăritului prooroc Ilie, cuviosul Fostirie a primit hrană din cer. Dar nu corbii îi aduceau hrana, cum grăieşte Scriptura despre Ilie, ci îngerul Domnului. Acest trimis ceresc, în fiecare zi, punea pentru cuviosul părinte pâinea într-un loc ştiut; şi când veneau cercetători la acest sfânt bărbat, atunci la locul ştiut cuviosul afla pâini puse şi pentru dânşii. Aceasta preamărită minune a bunăvoinţei lui Dumnezeu s-a săvârşit nu numai câteva zile, ca în vremea sfântului prooroc Ilie, în muntele Carmelului, ci în toţi anii cei mulţi, în care cuviosul Fostirie a petrecut în singurătate şi în tăcere.
Mai pe urmă, când cu ajutorul lui Dumnezeu cuviosul Fostirie a întemeiat o mănăstire, în care s-a adunat număr mare de fraţi, el nu mai primea pâine din cer, ca mai înainte, ci da fraţilor hrana din osteneala mâinilor lor. Şi aceasta s-a întâmplat nu pentru că Dumnezeu nu ar mai fi putut să facă aceasta şi nici pentru că n-ar mai fi dat ascultare sfântului, mai ales ca sfântul Fostirie nu se ruga niciodată pentru hrană, ţinând minte porunca lui Hristos: "căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi, toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei, 5, 31); ci aţa a binevoit Domnul, ca să se dea lor hrană din osteneala lor. Pentru aceasta a poruncit alesului Său Fostirie să nu primească de la nimeni nimic, ci toate cele de trebuinţă să le aibă din osteneala mâinilor lor. Neprimind nici el singur vreun prinos de la cineva, cuviosul învăţa pe fraţi să se ostenească întru osârdnica rugăciune, în citiri folositoare de suflet şi în lucrul mâinilor lor, şi el însuşi fiind în acestea pildă pentru toţi.
În vremea vieţii sfântului Fostirie s-au ivit în Biserica nişte eresuri. Pentru curmarea lor s-au adunat mulţi părinţi, fiind chemat şi cuviosul Fostirie. Şi venind la sobor a mărturisit dreapta credinţă cu bărbăţie şi cu bune dovezi, aşa că mulţi eretici s-au întors la unire cu Biserica; iar unii au intrat în ceata călugărilor, îndemnaţi fiind de viaţa cea sfântă a marelui nevoitor Fostirie prin ale cărui rugăciuni s-au lucrat minuni multe, atât în vremea vieţii lui pământeşti, cât şi după fericita lui săvârşire, care a avut loc în ziua a cincea a lui ianuarie, către seară.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sais, care, fiind înecat în mare s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teoid, care, fiind călcat cu picioarele de chinuitori, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Domnina, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi pomenirea cuvioasei Tatiana, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noul cuvios mucenic Romano cel din Carpensia, care, în Bizanţ mărturisind la anul 1794, prin sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Acest sfânt mucenic Teopempt a fost episcop, în zilele împăratului Diocleţian, la anii 290. Şi ridicând Diocleţian prigoană asupra creştinilor, Teopempt a fost cel dintâi care a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. Fiind prins şi vădind în faţa împăratului înşelăciunea idolească, a fost aruncat într-un cuptor cu foc, i-au scos apoi un ochi şi i-au dat otravă. Rămânând în viaţă după toate acestea şi aducând la credinţă în Hristos pe fermecătorul Teona, care îi dăduse otrava, a fost supus la alte chinuri şi în cele din urmă i-au tăiat capul. Astfel s-a încununat cu cununa muceniciei. Iar pe sfântul Teona, care fusese fermecător şi crezuse, l-au aruncat într-o groapa şi l-au împresurat cu pământ. Şi aşa şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfintei Sinclitichia.
Această sfântă era de neam ales, bogată şi evlavioasă; şi mulţi tineri o cereau în căsătorie pentru frumuseţea ei înfloritoare şi pentru averea ei cea multă. Dar ea îşi înălţa tot mai mult dorul către Dumnezeu. Pentru aceasta a părăsit cu totul grijile lumeşti şi şi-a dat toată silinţa spre adăugirea îmbunătăţirii sufletului, prin înfrânare. Biruind deci pe vicleanul luptător diavolul, s-a mutat cu mintea către Dumnezeu, mai înainte de despărţirea de trup.
Dar aproape de sfârşitul vieţii sale, iar a ispitit-o vicleanul. Întocmai ca pe Iov, acoperind-o cu bube, cu răni şi cu viermi, care îi mâncau trupul. Tăria sufletului însă nu i-a slăbit, ostenelile nu le-a părăsit şi cu luptă bărbătească a trăit până la 80 de ani, când a răposat în pace, dându-şi sufletul în mâna lui Dumnezeu şi luând cununa biruinţei cu sfinţii.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Grigorie cel din Acrita.
Acest sfânt era de neam din vestita insulă a Cretei. Părinţii lui, care erau foarte evlavioşi, se numeau Teofan şi Iuliana. După ce s-a îndeletnicit mulţi ani cu învăţătura cărţii, părinţii au poruncit sfântului să pască oile.
În acea vreme mărturisitorii credinţei celei adevărate sufereau mari strâmtorări de la luptătorii împotriva icoanelor. Iar tânărul Grigorie dorind fierbinte să păstreze dreapta credinţă, a plecat de acasă şi s-a dus în Seleucia. Acolo a stat vreme îndelungată hrănindu-se cu puţină pâine şi apă, şi ostenindu-se în cele plăcute lui Dumnezeu.
După moartea împăratului Leon, care era luptător împotriva icoanelor, cuviosul Grigorie s-a dus la Ierusalim să se închine Sfintelor Locuri. Şi a stat acolo doisprezece ani, dar ce a îndurat din partea agarenilor nu este cu putinţă să se arate, dacă vrea cineva să păzească scurtimea cuvântului. De la Ierusalim, cuviosul s-a dus la Roma şi a primit tunderea şi haina călugărească, domolindu-şi trupul cu înfrânarea. După moartea împăratului Stavrachie, a venit în fruntea împărăţiei Mihail Curopalatul Rangavi. Atunci sfântul Nichifor, ajuns la conducerea Bisericii, a trimis la Leon papa Romei, pe sfântul Mihail episcopul Sinadelor, cu gramata sobornicească. În Roma sfântul Mihail s-a apropiat sufleteşte de cuviosul Grigorie şi la întoarcere l-a luat cu sine şi l-a aşezat în Mănăstirea Acrita.
Aici cuviosul a îndurat de bunăvoie nevoinţe foarte mari: umbla desculţ, avea numai o cămaşă, dormea pe o rogojină şi la două, trei zile gusta puţină pâine. Locuinţa o avea într-o groapă adâncă, unde cu amar plângea pentru tulburările ce frământau atunci Bisericile creştine. Mai pe urmă, ieşind din groapă, a petrecut într-o chilie strâmtă, fiind îmbrăcat cu o cămaşă de piele; şi umplând cu apă un vas mare ce se afla în grădină, îşi lepăda noaptea cămaşa şi intra în vas, unde citea toată Psaltirea; iar după ce o citea, ieşea afară şi intra în chilie. Şi aşa a făcut în toate zilele vieţii sale. Deci, cu asemenea lupte nevoindu-se fericitul şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Fostirie.
Cuviosul Fostirie, strălucind din Răsărit, întocmai ca soarele, a luminat până şi Apusul. Vieţuia pe un munte înalt, în pustiu, petrecând în rugăciune neîncetată către Dumnezeu, omorându-şi trupul său cu postul, cu privegherile de noapte şi cu toate lipsurile. Prin nevoinţele sale cele mari, strălucea ca un luceafăr, potrivit numelui lui, luminând lumea. Curăţindu-şi trupul, sfinţindu-şi sufletul şi păzind, pe cât omeneşte este cu putinţă, chipul lui Dumnezeu în om, s-a făcut pe sine sălaş Duhului Sfânt. După darul ce i s-a dat de Dumnezeu, el vindeca toate neputinţele şi rănile celor ce cu credinţă alergau la dânsul.
Asemenea preamăritului prooroc Ilie, cuviosul Fostirie a primit hrană din cer. Dar nu corbii îi aduceau hrana, cum grăieşte Scriptura despre Ilie, ci îngerul Domnului. Acest trimis ceresc, în fiecare zi, punea pentru cuviosul părinte pâinea într-un loc ştiut; şi când veneau cercetători la acest sfânt bărbat, atunci la locul ştiut cuviosul afla pâini puse şi pentru dânşii. Aceasta preamărită minune a bunăvoinţei lui Dumnezeu s-a săvârşit nu numai câteva zile, ca în vremea sfântului prooroc Ilie, în muntele Carmelului, ci în toţi anii cei mulţi, în care cuviosul Fostirie a petrecut în singurătate şi în tăcere.
Mai pe urmă, când cu ajutorul lui Dumnezeu cuviosul Fostirie a întemeiat o mănăstire, în care s-a adunat număr mare de fraţi, el nu mai primea pâine din cer, ca mai înainte, ci da fraţilor hrana din osteneala mâinilor lor. Şi aceasta s-a întâmplat nu pentru că Dumnezeu nu ar mai fi putut să facă aceasta şi nici pentru că n-ar mai fi dat ascultare sfântului, mai ales ca sfântul Fostirie nu se ruga niciodată pentru hrană, ţinând minte porunca lui Hristos: "căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi, toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei, 5, 31); ci aţa a binevoit Domnul, ca să se dea lor hrană din osteneala lor. Pentru aceasta a poruncit alesului Său Fostirie să nu primească de la nimeni nimic, ci toate cele de trebuinţă să le aibă din osteneala mâinilor lor. Neprimind nici el singur vreun prinos de la cineva, cuviosul învăţa pe fraţi să se ostenească întru osârdnica rugăciune, în citiri folositoare de suflet şi în lucrul mâinilor lor, şi el însuşi fiind în acestea pildă pentru toţi.
În vremea vieţii sfântului Fostirie s-au ivit în Biserica nişte eresuri. Pentru curmarea lor s-au adunat mulţi părinţi, fiind chemat şi cuviosul Fostirie. Şi venind la sobor a mărturisit dreapta credinţă cu bărbăţie şi cu bune dovezi, aşa că mulţi eretici s-au întors la unire cu Biserica; iar unii au intrat în ceata călugărilor, îndemnaţi fiind de viaţa cea sfântă a marelui nevoitor Fostirie prin ale cărui rugăciuni s-au lucrat minuni multe, atât în vremea vieţii lui pământeşti, cât şi după fericita lui săvârşire, care a avut loc în ziua a cincea a lui ianuarie, către seară.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sais, care, fiind înecat în mare s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teoid, care, fiind călcat cu picioarele de chinuitori, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Domnina, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi pomenirea cuvioasei Tatiana, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noul cuvios mucenic Romano cel din Carpensia, care, în Bizanţ mărturisind la anul 1794, prin sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Iscriviti a:
Post (Atom)