giovedì 30 aprile 2015

Acatistul Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov 30 Aprilie

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”




Viața Sfântului Ignatie Briancianinov




Viața Sfântului Ierarh Donat, Episcopul Evriei



Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu 30 Aprilie


Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Ieremia 1 Mai


Viața Sfântului Apostol Iacob, fratele Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul



Viața Sfintei Mucenițe Arghira



Viața Sfântului Nou Mucenic Ignatie


Icoana Maicii Domnului „a Pătimirilor” (Strastnaia)



Viața Sfântului Cuvios Pafnutie, Egumenul Mănăstirii Borov


Viața Sfântului Cuvios Mucenic Acachie Pantofarul


Viața Sfintei Tamara, regina Georgiei




Numele Tamara este de origine ebraică și înseamnă „palmier”. Sfânta Tamara s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea și a reginei Burdukhan a Georgiei. După decesul regelui, Tamara a fost încoronată ca regină la vârsta de 18 ani.

– „Trebuie să vă căsătoriți, Maiestate, pentru a asigura continuarea dinastiei!”, îi spuneau, în repetate rânduri, dregătorii de la curte.

Dar căsătoria cu Yuri, fiul prințului Andrei Bogoliubsky de Vladimir-Suzdal, nu i-a adus fericire, căci noul rege avea un caracter nestatornic și era lipsit de credință. În cele din urmă, Yuri a fost alungat la Constantinopol.

În anul 1195, când regatul Georgiei a fost invadat de armata turcă, regina Tamara s-a rugat neîncetat pe unul dintre dealurile Mănăstirii Metekhi, până ce a aflat că armata ortodoxă georgiană a învins armata musulmană. În decurs de câțiva ani, armata georgiană a ajuns să fie cunoscută drept protectoarea transcaucazilor datorită credinței Tamarei și a poporului ortodox.

Mulți ani mai târziu, unul dintre sultanii Curții Otomane i-a trimis reginei Tamara propunerea de a se converti la islam. Regina Georgiei a refuzat, spunând:

– „Propunerea domniei tale, sultane, ia în considerare doar bogăția și imensitatea armatei otomane, dar nu și judecata divină. Eu cred nu în armata georgiană, ci în mâna dreaptă a Atotputernicului Dumnezeu și în ajutorul infinit al Sfintei Cruci, pe care tu nu o recunoști. Doar dorința lui Dumnezeu se va îndeplini și nicidecum dorința ta personală, sultane, și numai judecata lui Dumnezeu, și nicidecum judecata ta va domni!”.

În perioada imediat următoare, armata georgiană i-a învins pe turci la Basini, fapt important pentru întreaga lume creștină.

Odată, extenuată de intensele rugăciuni și de lucrul de mână, Tamara a ațipit și a avut o viziune. A văzut un tron aurit împodoit de bijuterii, iar când s-a apropiat de el, un bătrân a oprit-o.

– „Cine este îndreptățit să primească acest glorios tron?”, l-a întrebat Tamara pe bătrân.

– „Acest tron este pentru Domnia ta, regină a Georgiei, care vei coase doisprezece veșminte preoțești.”

După ce s-a trezit din vis, Tamara a înțeles imediat semnificația visului și a cusut cu mâinile ei veșmintele pentru doisprezece preoți.

Altă dată, în timp ce se pregătea să ia parte la Liturghie, și-a atașat la cureaua din jurul mijlocului rubine strălucitoare. În timp ce se îmbrăca, unul dintre slujitori a venit la ea și i-a spus:

– „Stăpână, un cerșetor stă la porțile mănăstirii și așteaptă pomană”.

– „Îi voi da imediat ce voi termina cu veșmintele”, a spus regina.

După ce s-a îmbrăcat, a mers afară, la porțile mănăstirii, dar nu a mai găsit pe nimeni acolo. Foarte supărată, și-a dat seama că numai acea curea cu rubine a ispitit-o. Și-a dat-o jos imediat și a dăruit pietrele prețioase mănăstirii din Gelati.

Cu multă generozitate, regina Tamara a înzestrat mănăstiri nu numai din Georgia, dar și din Palestina, Cipru, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, România, Constantinopol. Au fost construite și multe mănăstiri în Georgia. Regina Tamara a abolit condamnarea la moarte și toate formele de tortură corporală.

Viața ascetică dusă de regină: posturi, rugăciuni îndelungate, metanii, un pat de piatră pe care dormea câteva ore pe noapte, a dus la șubrezirea sănătății. Mult timp, regina Tamara a refuzat să vorbească despre starea sănătății ei. În cele din urmă, din cauza durerilor, a acceptat ajutorul doctorilor, dar aceștia nu i-au putut da un diagnostic exact.

Locul unde a fost înmormântată regina Tamara rămâne până astăzi un mister. Există păreri care spun că mormântul ei este în orașul Gelati din Georgia, alții spun că moaștele sale se află în Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Ierusalim.

Sfânta Tamara este pomenită în calendarul ortodox pe data de 1 mai. Ea este și protectoarea poeților și a scriitorilor



Poporul georgian – binecuvântat sub domnia Sfintei Împărătese Tamara

DOCUMENTAR



„Fraţilor! Nu îngăduiţi ca inima să vă tremure dinaintea mulţimii vrăjmaşilor, căci Dumnezeu este cu noi! Aveţi încredere numai în Dumnezeu, îndreptaţi-vă inima întru dreptate către El, iar toată nădejdea să o aveţi în Crucea lui Hristos şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu!”
Traducere și adaptare: Tamara Hotnog
Sursa:
Parlons d'orthodoxie

Sfânta Tamara este pomenită și în Duminica Mironosiţelor, afară de pomenirea obişnuită din 1 mai.

În 1160 (din alte surse,1166), o fiică, Tamara, i s-a născut regelui Gheorghe al III-lea (1155-1184) şi reginei Burduchan a Georgiei. Regele a proclamat că avea să împartă tronul cu fiica lui începând cu ziua în care aceasta va împlini doisprezece ani. Curtea regală, în unanimitate, a făgăduit vasalitatea şi slujirea Tamarei, iar tatăl şi fiica au condus ţara vreme de cinci ani. După moartea regelui Gheorghe, în 1184, nobilimea a recunoscut-o pe tânăra Tamara drept singur stăpân al întregii Georgii.

Regina Tamara a urcat la tron ca suverană a toată Georgia la vârsta de optsprezece ani. I se spune „Rege” în limba georgiană, întrucât tatăl său nu avea moştenitor de parte bărbătească şi, prin urmare, ea avea să judece precum un Monarh – iar nu ca o soţie de monarh.

La începutul domniei, Tamara a convocat un sinod bisericesc, adresându-se Clerului cu înţelepciune şi smerenie: „Judecătorul, potrivit dreptăţii, a confirmat binele, condamnând răul”, a specificat ea „Începând cu mine, să tăiem păcatul de la rădăcină, pentru coroana regală trimisă de Sus ca semn al dumnezeieştii slujiri, neîngăduind nici bogăţiei celor nobili, nici sărăciei mulţimii să vă împiedice lucrarea. Sfinţiile voastre, prin cuvânt, prin faptă şi prin predici, iar eu prin lege, prin educaţia cu care Sfinţiile voastre şi cu mine ne vom îngriji de aceste suflete pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu, astfel că împreună vom respecta legea lui Dumnezeu, pentru a ne izbăvi de veşnica osândă... Sfinţiile voastre, în calitate de preoţi, iar eu, în calitate de domnitor, Sfinţiile voastre ca păzitori ai binelui, iar eu, păzitorul acestui bine.”

Biserica şi Curtea regală au ales un pretendent pentru Tamara: Yuri, fiul Prinţului Andrei Bogoliubsky de Vladimir-Suzdal (în Georgia, Yuri a fost cunoscut cu numele de „Gheorghe al Rusiei”). Frumosul Gheorghe Rusul a fost un soldat curajos şi, sub comandamentul lui, georgienii s-au întors biruitori din multe bătălii. Căsătoria lui cu Tamara, însă, a scos la iveală multe dintre laturile caracterului său grosolan. De multe ori era beat şi înclinat spre acte imorale. În cele din urmă, Curtea Tamarei l-a trimis din Georgia în Constantinopol, oferindu-i-se o recompensă generoasă. Mulţi domnitori din Orientul Mijlociu au fost atraşi de frumuseţea reginei Tamara şi au dorit să se căsătorească cu ea, însă aceasta i-a respins pe toţi. În sfârşit, la insistenţele Curţii, a acceptat să se căsătorească a doua oară, pentru a asigura continuitatea dinastiei. Totuşi, de data aceasta, i-a cerut mătuşii şi asistentei ei, Rusudan (sora regelui Gheorghe al III-lea) să-i găsească un pretendent. Bărbatul pe care l-a ales, Davit-Soslan Bagrationi, era fiul domnitorului Oset şi un urmaş al regelui Gheorghe I (1014-1027).

În 1195, s-a format o campanie militară musulmană, în scopul de a lupta împotriva Georgiei, sub conducerea atabegului (comandant militar) Abu Bakr din persanul Azerbaijan. La ordinul Reginei Tamara, a fost emis un apel la arme. Credincioşii au fost însărcinaţi de către Mitropolitul Antonie de Şqondidi să participe toată noaptea la privegheri şi liturghii şi să împartă milostenii cu mărinimie, pentru ca sărmanii să se poată odihni după muncă şi, astfel, să se poată ruga. În zece zile armata a fost pregătită, iar regina Tamara s-a adresat soldaţilor georgieni pentru ultima oară, înainte ca bătălia să înceapă. „Fraţilor! Nu îngăduiţi ca inima să vă tremure dinaintea mulţimii vrăjmaşilor, căci Dumnezeu este cu noi! Aveţi încredere numai în Dumnezeu, îndreptaţi-vă inima întru dreptate către El, iar toată nădejdea să o aveţi în Crucea lui Hristos şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu!”, îi îndemna ea.

După ce şi-a scos încălţările din picioare, Regina Tamara a urcat dealul pe care se afla Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Metekhi (la Tbilisi), unde s-a aşezat în genunchi dinaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. S-a rugat neîntrerupt, până ce a primit veştile cele bune: bătălia de la Şamkori s-a încheiat cu biruinţa incontestabilă a armatei georgiene ortodoxe.

După această victorie, armata georgiană i-a biruit de mai multe ori pe turci, iar ţările vecine au început să considere Georgia drept protectoare a Transcaucaziei. La începutul secolului al XIII-lea, Georgia a deţinut supremaţia unei autorităţi politice recunoscute de Apusul creştin şi Orientul musulman. Izbânzile militare ale Georgiei au alarmat lumea islamică. Sultanul Rukn al-Din era sigur că o forţă unită musulmană ar putea înlătura definitiv problematica puterii din regiune, astfel că s-a îndreptat spre Georgia în jurul anului 1203, conducând o armată enormă.

Campând în apropiere de Basiani, Rukn al-Din a trimis un mesager către regina Tamara, cu o cerere îndrăzneaţă: să se predea fără luptă. Drept recompensă pentru supunere, sultanul i-a făgăduit că o va lua de soţie, cu condiţia de a îmbrăţişa Islamul; iar dacă Tamara nu va avea de gând să renunţe la creştinism, atunci avea să fie una dintre celelalte concubine nenorocite din haremul lui. Când mesagerul a înmânat cererea sultanului, un bărbat de origine nobilă, Zaharia Mkhargrdzelidze, a fost atât de şocat, încât l-a pălmuit pe acela.

La ordinul Reginei Tamara, tribunalul a oferit daruri cu generozitate ambasadorului şi i-a dat ca însoţitor un trimis al Georgiei, dimpreună cu o scrisoare de răspuns. „Propunerea Voastră ţine cont de bogăţia şi imensitatea armatelor Voastre, însă nu ţine seama de dumnezeiasca judecată”, a scris Tamara, „în timp ce eu nu mă încred în nicio armată sau ceva lumesc, ci în mâna dreaptă a Atotputernicului Dumnezeu şi în ajutorul atotbiruitoarei Cruci care vă blestemă. Voia lui Dumnezeu, iar nu a Voastră, trebuie împlinită! Va stăpâni judecata lui Dumnezeu, iar nu judecata Voastră!”.

Ostaşii georgieni au fost convocaţi imediat. Regina Tamara s-a rugat pentru victorie dinaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu Vardzia după care, desculţă, şi-a condus armata la porţile cetăţii. Având nădejde doar în Domnul şi în rugăciunea fierbinte a reginei Tamara, armata georgiană se îndrepta către Basiani. Duşmanul era în derută. Victoria de la Basiani a fost un eveniment de enormă importanţă nu doar pentru Georgia, ci şi pentru întreaga lume creştină.

Biruinţele militare au sporit credinţa reginei Tamara.

În timpul zilei strălucea prin toate veşmintele ei regale şi prin administrarea înţeleaptă a afacerilor guvernamentale, însă noaptea, în genunchi, Îi cerea cu lacrimi Domnului să întărească Biserica georgiană. Se îndeletnicea cu brodatul și cusutul hainelor pe care le împărţea săracilor.

Odată, istovită de rugăciune şi de lucrul cu acul, Tamara a aţipit și a avut o vedenie. Intrând într-o casă luxoasă, a văzut un tron din aur presărat cu nestemate şi, încercând să se apropie de el, a fost oprită deodată de un bătrân cu o cunună. „Cine este mai vrednic decât mine să primească un asemenea tron de slavă?”, l-a întrebat pe acela regina Tamara. Iar el i-a răspuns, zicând: „Acest tron este destinat slujitoarei ce va coase, cu mâna ei, veşminte pentru doisprezece preoţi. Sunteţi deja deţinătoarea unor mari comori în lumea aceasta”. După care s-a îndreptat spre o altă direcţie.

Trezindu-se, regina Tamara s-a apucat de îndată de lucrul ei şi, cu propria-i mână, a cusut veşminte pentru doisprezece preoţi.

Istoria a păstrat un alt episod însemnat din viaţa reginei Tamara: pe când se pregătea să asiste la Sfânta Liturghie a unei sărbători, la Ghelati, şi-a pus o nestemată la centură. Ceva mai târziu, i s-a spus că un cerşetor dinafara zidurilor mănăstirii i-a cerut de pomană, iar ea a poruncit alaiului să-i spună să aştepte. Sfârşind cu înveşmântatul, a ieşit din turn, însă nu a găsit pe nimeni. Mâhnită foarte, îşi reproşa că a refuzat sărmanii lipsindu-se, astfel, de Hristos Însuşi. Şi îndată şi-a scos centura, pricina ispitei şi a oferit-o ca ofrandă icoanei Născătoarei de Dumnezeu Ghelati.

În timpul domniei Reginei Tamara, o adevărată cetate monahală a fost săpată în stâncile de la Vardzia, iar prinţul georgian temător de Dumnezeu a săvârşit aceasta în timpul Postului Mare. Bisericile Pitareti, Kvabtahevi, Betania şi multe altele au fost, de asemenea, construite în vremea aceea. Sfânta Regină Tamara a înzestrat cu generozitate bisericile şi mănăstirile nu numai pe teritoriu georgian, ci şi în afara graniţelor lui: în Palestina, Cipru, Muntele Sinai, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, Tracia, România, Isauria şi Constantinopol. Dumnezeiasca călăuzire a Reginei Tamara a abolit pedeapsa cu moartea şi toate formele de tortură corporală.

Pravila, păzirea în taină a unei desăvârşite asceze prin postire, dormitul pe pat din piatră şi psalmodierea în picioarele desculţe, toate acestea au afectat, în cele din urmă, sănătatea Reginei Tamara. Multă vreme s-a abţinut să vorbească cuiva despre starea ei însă, când durerea a devenit insuportabilă, a cerut, în sfârşit, ajutor. Cei mai buni medici ai vremii au fost incapabili de a-i diagnostica boala, astfel că întreaga Georgie a fost cuprinsă de teama unei catastrofe. Toată lumea, de la mic la mare, s-a rugat fierbinte pentru suveranul şi apărătorul Georgiei. Oamenii erau gata să-şi dea nu numai propria lor viaţă, ci chiar și viaţa odraslelor lor, pentru cauza mult iubitului lor conducător.

Dumnezeu i-a dat un semn Tamarei când a sosit ceasul să o primească în Împărăţia Lui. Astfel că evlavioasa suverană şi-a luat rămas-bun de la Curtea ei, s-a îndreptat, rugându-se, către icoana Mântuitorului şi către dătătoarea de Viaţă Cruce, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase! Atotputernice Stăpâne al cerului şi al pământului! Ţie Îţi încredinţez naţiunea şi poporul ce mi-au fost date în grijă, răscumpărate fiind prin preascump Sângele Tău, şi pruncii pe care mi i-ai dat mie, iar eu Ţie Îţi dau al meu suflet, Doamne!”.

Mormântul reginei Tamara a rămas o taină până în zilele noastre

Unele surse afirmă că mormântul ei se află la Ghelati, într-o latură a cavourilor ce aparţin dinastiei Bagratidilor, în timp ce altele insistă asupra faptului că sfintele ei moaşte sunt păstrate într-un cavou din Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim.

Mormântul legendarei regine georgiene Tamara a fost descoperit, se pare, în munţii Inguşetiei. Peştera-criptă găsită în Inguşetia cu rămăşiţele ei datează, după cum spun specialiştii, din secolele V-VIII. Se ştie că, la vremea aceea, toată populaţia din Inguşetia era nevoită, din cauza invaziilor tătaro-mongole, să fugă din cetăţi şi să se mute în munţi sau în împrejurimi. Zona muntoasă a Inguşetiei este pomenită pentru frumoasele ei privelişti naturale, precum valea Targimsky, strâmtorile râurilor Armkhi şi Assa. Aici există o mulţime de monumente istorice şi culturale, printre care Khamkhi, Targim, Egikal, Biserica ortodoxă unică de la Tkhaba-Erdy, construită de către regina Tamara, după opinia istoricilor. Criptele sau „morminte solare” au făcut dintotdeauna parte din toate tipurile de turnuri din Inguşetia. Atunci când le ridicau, înţelepţii strămoşi ai inguşilor construiau, în acelaşi timp, şi cripte.

În timpul construirii unui drum în aceste ţinuturi, aproape de Biserica Tkhaba-Erdy, a avut loc o alunecare de teren. Când se făcea debleiajul, a apărut o intrare într-o peşteră din stâncă. În Inguşetia această descoperire nu era prima, spune directorul-adjunct al Centrului Arheologic Inguş, Krupnov Umalat Gadiev. „Astfel de cripte datează aici, în Inguşetia, din secolele al XIII-lea, al XIV-lea şi al IX-lea. Pornind de la aceasta, se construieşte ipoteza potrivit căreia, probabil, în cazul de faţă este vorba despre mormântul Reginei georgiene Tamara. Astăzi, în mod oficial, în istoriografia georgiană modernă, locul exact în care se odihneşte este necunoscut, crezându-se că mormântul ei se află în oraşul Ghilati. Însă, la vremea aceea, la începutul secolului al XIII-lea, când regina a trecut la cele veşnice, au făcut un mormânt fals pentru ca nimeni să nu-i poată profana pomenirea”.

Potrivit versiunilor arheologilor inguşi, Regina Tamara ar fi fost îngropată lângă biserica din Tkhaba-Erdy, spune Umalat Gadiev. „Celebra biserică din Tkhaba-Erdy este situată nu departe de cripta găsită. Se crede că biserica a fost zidită chiar de către Regina Tamara, cu a ei participare şi finanţare. Există o legendă potrivit căreia inguşii ar fi fost cei care ar fi păstrat-o pe regină, întrucât în venele ei curgea sânge inguş. Aceste legende există de un secol şi jumătate. Însă fără studii arheologice, antropologice şi chiar genetice (devenite posibile acum), nu putem să afirmăm aceasta în mod sigur”.

Potrivit unei alte ipoteze, putem presupune că într-o cavernă asemănătoare se află comorile capitalei vechiului Stat alan, anume, oraşul Magas, care acum este capitala Inguşetiei. Conducătorul Inguşetiei, Junus-Bek Evkurov a ordonat să se cerceteze peştera şi să fie protejată pentru a se evita invazia arheologilor „clandestini”.


Viața Sfintei Cuvioase Isidora



Viața Sfântului Proroc Ieremia




Sinaxar 30 Aprilie


mercoledì 29 aprile 2015

Viața Sfântului Cuvios Memnon, făcătorul de minuni



Canon de rugăciune către Sfinţii 9 Mucenici din Cizic 29 Aprilie




Viața Sfinților 9 Mucenici din Cizic



Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Memnon, făcătorul de minuni 29 Aprilie




Sinaxar 29 Aprilie

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor nouă mucenici cei din Cizic: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon.
Aceşti dumnezeieşti mucenici fiind adunaţi de prin multe locuri şi duşi la Cizic, cu gândul lor cel viteaz au dispreţuit şi au ruşinat pe guvernator şi rătăcirea idolilor. După aceea fiind supuşi la felurite chinuri, nu s-au înduplecat ca să jertfească idolilor, ci mai vârtos s-au adus pe sine jertfă vie lui Dumnezeu, fiind omorâţi cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Memnon mărturisitorul, făcătorul de minuni.

Acest între sfinţi părintele nostru Memnon, lepădându-se de lume pentru Dumnezeu şi petrecând cu dreptate şi cu plăcere dumnezeiască, cu ascultare şi cu plecăciune s-a făcut conducător monahilor. Fiind blând şi smerit şi plin de dragoste, s-a făcut şi făcător de minuni; căci odinioară venind lăcuste pe semănăturile mănăstirii, a ieşit sfântul şi prin rugăciune le-a gonit cu foc, şi s-au înecat în râu. Şi într-un loc fără de apă, a făcut prin rugăciune de a izvorât apă, care şi până în ziua de astăzi izvorăşte pururea întru slava lui Hristos. Altă dată iarăşi lovind furtuna pe nişte călători ce călătoreau pe mare cu corabia, şi rugându-se sfântului să le fie în ajutor, s-a arătat între dânşii cârmuind corabia şi îmbărbătându-i să nu se teamă, i-a scos curând cu linişte la liman. Aşa strălucind mulţi ani, şi făcând minuni, da mântuire celor ce-l chemau în ajutor. Şi făcându-se plăcut până la sfârşit, s-a dus către Domnul plin de merindea faptelor bune.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Avxivie, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.



lunedì 27 aprile 2015

Sinaxar 28 Aprilie



Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia 28 Aprilie



Viața Sfinților Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia





Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru 28 Aprilie



Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului 27 Aprilie



Viața Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului



Viața Sfântului Apostol Zinon


Viața Sfântului Apostol Marcu


Viața Sfântului Apostol Aristarh



Sinaxar 27 Aprilie

martedì 21 aprile 2015

Viața Sfântului Apostol Natanael




Viața Sfântului Sfințit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent


Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent şi către cei împreună cu dânsul 21 Aprilie



Despre Sfânt Teodor 21 aprilie


Odată cu ispita este şi scăparea


Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei 21 Aprilie



Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii


Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născă­toare, dându-mi darul cuvântu­lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Luminat şi sfânt locaş ai Stă­pânului tuturor te ştiu pe tine, Fecioară, şi izvor de nestricăciune, care ai izvorât pe Hristos, apa din care ne adăpăm.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Cât de mare dar ai dat împăra­tului, Izvorule şi Stăpână, sfărâ­mând prin apă tăria cea înfricoşătoare a pietrei, care oprea cu dureri cumplite scurgerea udului.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Dar neîmpuţinat curge din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorând din belşug; cu ajutorul tău cei şchiopi umblă, mulţimea celor leproşi se curăţeşte şi de­monii se înăbuşă.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Tuturor credincioşilor le îm­părţi vindecare: împăraţilor şi popoarelor, sărmanilor şi ocârmuitorilor; săracilor şi bogaţilor, revărsându-le apa îndeobşte, Izvorule, ca pe un leac fără deosebire.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cu adevărat mai mult decât nisipul şi decât picăturile ploilor au crescut mulţimile mi­nunilor izvorului tău, Fecioară, care neîncetat curg din belşug peste tot pământul, tămăduind degrab pe tot cel ce zace de boală grea.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Apă din izvorul tău, Stăpână Fecioară, s-a turnat peste sânul cel ros de răni chinuitoare al femeii; şi îndată au încetat, prin stropire, durerile cele de moarte şi a cunos­cut că s-a tămăduit de boala ei.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

De neînţeles şi mai presus de fire este cu adevărat ceea ce s-a făcut prin tine, Născătoare de Dumne­zeu. Că apa izvorului tău se face tămăduire alungătoare de bolile cele pricinuitoare de moarte, ceea ce firea cu adevărat niciodată nu a văzut.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Neîncetat mă omoară vrăjmaşul cu aţâţările desfătărilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Izvorule; nu mă trece cu vederea, ci apucă înainte, ajutătoarea cea grabnică, şi din cursele lui mă izbăveşte, ca necurmat să te mă­resc pe tine, cea mult lăudată.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Grăite fiind cele cu adevărat minunate ale izvorului tău, Curată Fecioară, umplu de uimire cugetul oamenilor; căci s-au făcut peste fire, sfinţind pe toţi credincioşii.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Grăit-au despre darul tău lâna, mana şi Siloamul şi stânca din care a ţâşnit apă, foişorul lui Solomon, apele Iordanului şi fântâna samarinencii.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Picăturile izvorului tău, Curată Fecioară, şi pe un mort au înviat, lucruri mai presus de cuvânt şi de pricepere! Că toate ale tale, Prea­curată, biruiesc judecata ome­nească.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Vindecă patimile mele, Fecioară, ceea ce ai uscat izvorul scurgerii de sânge, frigurile şi fierbinţeala aprinderii şi boala ofticei, oprirea udului şi curgerea pântecelui.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Cuvintele cântării te laudă pe tine, curată, ca pe ceea ce eşti cu adevărat izvor; că ai născut mai presus de cuvânt pe Adâncul înţelepciunii, pe Cel ce a spânzurat norii în văzduh şi pământul pe ape.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Împiedicat-ai prăbuşirea scă­rilor, care ameninţa cu zdrobirea pe zugravii de acolo, o, Izvorule preasfânt, mântuind şi pe popor de cutremur, când s-a dărâmat locaşul.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Pântecele cel mai înainte sterp din pricina nerodirii l-ai dezlegat în chip vădit, prin apa izvorului tău; că tu ocroteşti şi naşterile de prunci, ca ceea ce ai născut pe Stă­pânul a toate, rămânând fecioară.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Nici cuvântul, nici mintea, nici limba nu izbutesc să laude naşte­rea ta, curată! Ci neputincioase sunt şi se ruşinează faţă de tine şi înţelepciunea filozofilor şi măies­tria ritorilor.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cu­vântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ţie: Bucură-te, apă izbăvitoare!

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Scoateţi, bolnavilor, din izvor tămăduiri! Că Preacurata face să curgă, din izvorul cel dumnezeiesc, îndulcirea cea adevărată, izvorând cu adevărat torentul desfătării. Pentru aceasta să ne adăpăm cu toţii, cu credinţă, din şuvoaiele cele îmbelşugate.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Minunile tale nemaiauzite, stă­până, pe toţi credincioşii care le aud îi umplu de mirare. Căci pe cei muţi şi surzi apa ta îi arată ca pe nişe bine grăitori; iar pe cei ce pătimesc cumplit îi tămăduieşte şi vindecare le dăruieşte.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din văpaia durerilor scoţi pe cei ce aleargă la tine, curată, rourându-i cu ape din izvorul cel minu­nat; că de ulcer se izbăveşte omul şi de pelagră, iar pe lepros îl vindeci şi cărbunele l-ai stins.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Tineri şi fecioare şi toţi oamenii, pe stăpâna cu credinţă din suflet să o lăudăm în chip luminat. Căci a vindecat străpungeri de cuie şi boli de ochi şi bubele cele rele şi umflături şi pe paralitic.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Dumnezeiască şi sfântă apă izvorăşte izvorul tău, Fecioară. Căci curgerea idropicilor o opreşte degrab cu dumnezeiasca chemare a harului. Pentru aceasta te cinstim, Izvorule, în veci.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Să lăudăm toţi, cu înţelepciune, apa cea sfântă şi de viaţă izvorâtoare; că pornirea nădufului pe loc o opreşte şi liberă o face spre răsuflare. O! minunile tale, Curată Născătoare de Dumnezeu!

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Ce gură va lăuda minunea naş­terii tale, Prealăudată? Dar şi ce minte ar putea să privească izvo­rul minunilor tale şi în cuvinte să-l preaslăvească? Nu este cu putinţă firii să laude cele ale tale.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Toată puterea morţii asupra ta s-a nimicit în întregime, împără­teasă şi Doamnă! Că tu ai izvorât pe împăratul, pe Viaţa cea fară de moarte, pe Hristos, Apa şi Mana, în veci.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Apa izvorului tău covârşeşte toate apele, Fecioară curată, dăruind, la vedere, izbăvire de boli cumplite şi sufletelor toată tăria, ca una ce se varsă mai presus de fire.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Ca pe o izbăvire de boli, vedem toţi acest nou Siloam al izvorului tău, Fecioară; că orbul a luat vedere şi toţi dobândim, neîncetat, sănătate şi viaţă.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Cei ce căutaţi sănătate, alergaţi la izvor! Căci Curata Fecioară să­lăşluieşte în apă. Saltă şi te bucură, mulţime a credincioşilor, precum se cuvine, că vei avea în sfântul locaş împlinirea cererilor.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Înălţatu-s-a mai presus de ce­ruri apa izvorului tău şi cu curge­rile ei a străbătut adâncurile pământului; aceasta este ambrozie a sufletului, nectar al credincioşilor, mierea cea din piatră şi împărtă­şirea de mană.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Veseleşti, Fecioară, pe credin­cioşi mai presus de fire, izvorând har din izvorul cel veşnic, dându-le lor putere asupra vrăjmaşilor, bi­ruinţă pururea, sănătate şi pace şi plinirea cererilor.

SEDELNA glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Fântâna cea pururea nese­cată şi înviorătoare, pe Dumne­zeiescul Izvor din care ţâşnesc şuvoaie de apă, cu un glas să-l lăudăm cei ce îi cerem darul; că în fiecare zi curge şi arătând tămă­duirile măcar ca pe curgerile râu­rilor. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credinţă din Izvor pu­tere neîmpuţinată şi cu adevărat fără de moarte, care rourează arătat inimile celor binecredincioşi; şi cu buzele să grăim: Tu eşti mângâierea credincioşilor.