Este considerat unul din Sfinții Părinți ai Bisericii. Sfântul Anastasie este prăznuit pe 20 aprilie; mai este prăznuit, împreună cu soborul cuvioșilor Părinți din Sinai, în Marțea Luminată. Nu trebuie confundat cu Sfântul Anastasie, Patriarhul Antiohiei, cunoscut și el sub numele de „Anastasie Sinaitul” și prăznuit tot pe 20 aprilie.
Sfântul Anastasie s-a născut la Alexandria, în Egipt în prima jumătate a secolului al VII-lea. De tânăr și-a luat crucea, potrivit poruncii Domnului, a primit tunderea în monahism, urmând de bunăvoie Domnului.
Râvnind după o viață de nevoință aspră, a plecat mai întâi la Ierusalim ca să se închine la Sfintele Locuri și a ajuns apoi la Muntele Sinai. Acolo a găsit un grup de monahi care duceau o viață de asceză aspră și a rămas să le slujească acestora. A ajuns astfel la o adâncă smerenie și a primit de la Dumnezeu mari daruri de cunoaștere și de înțelepciune. A scris astfel Viețile Sfinților Părinți și a alcătuit mai multe omilii. Anastasie a ajuns în cele din urmă stareț al întregii comunități monahale din Muntele Sinai. A trecut la Domnul cu pace, la adânci bătrânețe, cândva după anul 700.
Dintre sfaturile sale amintim: „Despre cei care primesc Sfintele Taine, adică Trupul și Sângele Domnului, credem și înțelegem astfel: că dacă aceștia au, omenește, vreun păcat mărunt, care se iartă degrabă, cum ar fi: că s-au lăsat furați și au săvârșit vreun păcat cu limba sau cu auzirea sau cu privirea sau din slava deșartă, sau din întristare sau din mânie sau alte lucruri ca acestea, odată ce se mustră în sine și se mărturisesc înaintea Domnului, pot să primească astfel Sfintele Taine. Credem că primirea Sfintelor Taine este pentru unii ca aceștia spre iertarea păcatelor.
Sfântul Anastasie s-a născut la Alexandria, în Egipt în prima jumătate a secolului al VII-lea. De tânăr și-a luat crucea, potrivit poruncii Domnului, a primit tunderea în monahism, urmând de bunăvoie Domnului.
Râvnind după o viață de nevoință aspră, a plecat mai întâi la Ierusalim ca să se închine la Sfintele Locuri și a ajuns apoi la Muntele Sinai. Acolo a găsit un grup de monahi care duceau o viață de asceză aspră și a rămas să le slujească acestora. A ajuns astfel la o adâncă smerenie și a primit de la Dumnezeu mari daruri de cunoaștere și de înțelepciune. A scris astfel Viețile Sfinților Părinți și a alcătuit mai multe omilii. Anastasie a ajuns în cele din urmă stareț al întregii comunități monahale din Muntele Sinai. A trecut la Domnul cu pace, la adânci bătrânețe, cândva după anul 700.
Dintre sfaturile sale amintim: „Despre cei care primesc Sfintele Taine, adică Trupul și Sângele Domnului, credem și înțelegem astfel: că dacă aceștia au, omenește, vreun păcat mărunt, care se iartă degrabă, cum ar fi: că s-au lăsat furați și au săvârșit vreun păcat cu limba sau cu auzirea sau cu privirea sau din slava deșartă, sau din întristare sau din mânie sau alte lucruri ca acestea, odată ce se mustră în sine și se mărturisesc înaintea Domnului, pot să primească astfel Sfintele Taine. Credem că primirea Sfintelor Taine este pentru unii ca aceștia spre iertarea păcatelor.
Nessun commento:
Posta un commento