Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea "29 august". Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea "29 august". Sortați după dată Afișați toate postările
28 septembrie 2014
28 august 2015
29 august 2025
29 august
Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul
Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul
Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul (1)
Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul
Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul (1)
Canon de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul (3)
Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie
Sinaxar 29 August
Rugăciunile începătoare
Acatiste și Canoane de rugăciune august
Psaltirea lui David
Acatiste și Canoane de rugaciune
Rugaciuni la diferite trebuințe
Rugăciuni ortodoxe
Cărți duhovnicești (citește sau descarcă)
Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie
Sinaxar 29 August
Rugăciunile începătoare
Acatiste și Canoane de rugăciune august
Psaltirea lui David
Acatiste și Canoane de rugaciune
Rugaciuni la diferite trebuințe
Rugăciuni ortodoxe
Cărți duhovnicești (citește sau descarcă)
27 martie 2025
28 august 2015
29 august 2015
Sinaxar 29 August
În aceasta luna în ziua a douazeci si noua, pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan.
06 ianuarie 2015
Sinaxar 7 Ianuarie
În aceasta luna, în ziua a saptea, soborul Sfântului Prooroc înaintemergatorului Botezatorului Ioan.
După cum este obiceiul, Biserica dreptmăritoare a rânduit ca după unele mari sărbători ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului, în ziua care urmează praznicului să fie cinstit principalul personaj secundar al marii sărbători.
Astfel, în ziua după Botezul Domnului facem prăznuire de sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi, glasul care strigă în pustie "gătiţi calea Domnului", turtureaua pustiei care a binevestit primăvara harului, făclia Luminii dumnezeieşti, răsăritul ce a vestit pe Soarele Dreptăţii, ca un înger pământesc şi om ceresc, care stă la graniţa dintre cer şi pământ şi uneşte Vechiul şi Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în deşert să anunţe vestea cea bună a venirii lui Mesia Hristosul, şi să pregătească calea lui Iisus, Ioan îşi împlineşte misiunea botezând pe Isus în apele Iordanului. De acum strălucirea lui urma să scadă, iar a Mântuitorului să crească.
Totuşi, chiar după venirea Harului şi moartea lui ca martir, Ioan Botezătorul continua să fie pentru creştini, în sens duhovnicesc, Înainte-Mergătorul Domnului. Model de înfrânare, de pocăinţă, de curăţire de patimi prin asceză şi rugăciune, iniţiator al vieţii monastice şi a celei pustniceşti, Ioan nu va înceta niciodată să fie cel care găteşte calea ce duce la Hristos.
Mai multe despre viaţa sfântului Ioan Botezătorul ne povestesc sinaxarele celorlalte sărbătoriri pe care Biserica i le-a rânduit: Zamislirea sfântului Ioan Botezatorul (23 septembrie)
Nasterea sfantului Ioan Botezatorul (24 iunie)
Taierea capului Înaintemergatorului (29 august)
Aflarile capului (24 februarie si 25 mai)
Tot în această zi, s-a asezat si aducerea preacinstitei si sfintei sale mâini în cetatea împarateasca a Constantinopolului.
A doua zi după dumnezeiasca Arătare, am luat dintru început, de la Sfinţii Părinţi, să prăznuim Soborul sfinţitului Prooroc înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ca unul care a fost slujitor al tainei dumnezeiescului Botez al Domnului. Şi s-a aşezat şi acest praznic pe lângă celelalte praznice ale sale, pentru a nu trece sub tăcere nici una din faptele lui minunate.
În această zi se mai prăznuieşte şi aducerea preacinstitei sale mâini la Constantinopol, care s-a întâmplat în următorul chip: Sfântul Evanghelist Luca, ajungând în cetatea Sevastiei, unde se spune că a fost îngropat trupul înaintemergătorului, şi luând de acolo mâna dreaptă a proorocului, a adus-o în cetatea lui, la Antiohia, unde prin ea s-au săvârşit multe minuni. Una dintre aceste minuni este şi aceasta: Un balaur îşi avea cuibul în preajma cetăţii Antiohiei. Pe acest balaur, locuitorii păgâni de acolo îl socoteau a fi dumnezeu şi-l cinsteau cu jertfe, în toţi anii; iar Jertfa adusă lui, era un om. Balaurul târându-se afară din cuibul său, şi arătându-se înspăimântător la vedere, căsca gura mare, lua jertfă şi o sfâşia cu dinţii.
Şi trecând timpul, a venit şi rândul unuia dintre creştini să dea pe fiica sa balaurului. De aceea tatăl fetei, alese ca jertfă, se ruga lui Dumnezeu şi sfântului Ioan Botezătorul, ca să i se izbăvească fiica de moartea cea amară. Şi i s-a luminat cugetul să facă următorul lucru: a cerut să se închine la sfânta mână a sfântului Ioan; şi în timp ce săruta mâna, el a rupt cu dinţii, în ascuns, degetul cel mare de la mâna sfântului; şi dobândind ceea ce dorea, a ieşit din biserică. Iar când a sosit ziua de jertfă şi era adunat tot poporul, a mers şi tatăl fetei ducând pe fiica sa. Şi apropiindu-se de balaur, care căsca gura şi aştepta jertfă, i-a aruncat în gâtlej sfântul deget al înaintemergătorului. Iar odată cu aceasta, balaurul a murit. Şi tatăl s-a întors acasă, cu fiica să vie, povestind minunata ei izbăvire. Iar mulţimea poporului, minunându-se de aceasta mare minune, a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Ioan, zidind o biserică mare închinata Sfântului.
Se mai spune iarăşi că la praznicul Înălţării cinstitei Cruci, era înălţată de arhiereu şi aceasta cinstită mână a Botezătorului. Şi când se înălța, uneori se desfăceau degetele, iar alteori se strângeau, şi desfacerea degetelor însemna belşug de roade, iar strângerea, lipsă şi nerodire. Pentru aceasta mulţi împăraţi, dar mai ales împăraţii Constantin şi Romano, Porfirogeneţii, care au împărăţit în anii 912-959, doreau să dobândească cinstită mână, pentru că nu cumva să ajungă acest odor în mâinile păgânilor.
Deci în vremea lor s-a făcut mutarea cinstitei mâini a Înaintemergătorului, prin diaconul Iov, de la biserica Antiohiei şi a fost adusă la Constantinopol, chiar în seara dumnezeieştii Arătări, la Vecernie, când este obiceiul să se săvârşească de către creştini Agheasma. Iar iubitorul de Hristos împărat, sărutând cu dor această sfântă mână, a aşezat-o în palatul împărătesc.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului mucenic Atanasie cel din Atalia, care a marturisit în Smirna la anii 1700.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Astfel, în ziua după Botezul Domnului facem prăznuire de sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi, glasul care strigă în pustie "gătiţi calea Domnului", turtureaua pustiei care a binevestit primăvara harului, făclia Luminii dumnezeieşti, răsăritul ce a vestit pe Soarele Dreptăţii, ca un înger pământesc şi om ceresc, care stă la graniţa dintre cer şi pământ şi uneşte Vechiul şi Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în deşert să anunţe vestea cea bună a venirii lui Mesia Hristosul, şi să pregătească calea lui Iisus, Ioan îşi împlineşte misiunea botezând pe Isus în apele Iordanului. De acum strălucirea lui urma să scadă, iar a Mântuitorului să crească.
Totuşi, chiar după venirea Harului şi moartea lui ca martir, Ioan Botezătorul continua să fie pentru creştini, în sens duhovnicesc, Înainte-Mergătorul Domnului. Model de înfrânare, de pocăinţă, de curăţire de patimi prin asceză şi rugăciune, iniţiator al vieţii monastice şi a celei pustniceşti, Ioan nu va înceta niciodată să fie cel care găteşte calea ce duce la Hristos.
Mai multe despre viaţa sfântului Ioan Botezătorul ne povestesc sinaxarele celorlalte sărbătoriri pe care Biserica i le-a rânduit: Zamislirea sfântului Ioan Botezatorul (23 septembrie)
Nasterea sfantului Ioan Botezatorul (24 iunie)
Taierea capului Înaintemergatorului (29 august)
Aflarile capului (24 februarie si 25 mai)
Tot în această zi, s-a asezat si aducerea preacinstitei si sfintei sale mâini în cetatea împarateasca a Constantinopolului.
A doua zi după dumnezeiasca Arătare, am luat dintru început, de la Sfinţii Părinţi, să prăznuim Soborul sfinţitului Prooroc înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ca unul care a fost slujitor al tainei dumnezeiescului Botez al Domnului. Şi s-a aşezat şi acest praznic pe lângă celelalte praznice ale sale, pentru a nu trece sub tăcere nici una din faptele lui minunate.
În această zi se mai prăznuieşte şi aducerea preacinstitei sale mâini la Constantinopol, care s-a întâmplat în următorul chip: Sfântul Evanghelist Luca, ajungând în cetatea Sevastiei, unde se spune că a fost îngropat trupul înaintemergătorului, şi luând de acolo mâna dreaptă a proorocului, a adus-o în cetatea lui, la Antiohia, unde prin ea s-au săvârşit multe minuni. Una dintre aceste minuni este şi aceasta: Un balaur îşi avea cuibul în preajma cetăţii Antiohiei. Pe acest balaur, locuitorii păgâni de acolo îl socoteau a fi dumnezeu şi-l cinsteau cu jertfe, în toţi anii; iar Jertfa adusă lui, era un om. Balaurul târându-se afară din cuibul său, şi arătându-se înspăimântător la vedere, căsca gura mare, lua jertfă şi o sfâşia cu dinţii.
Şi trecând timpul, a venit şi rândul unuia dintre creştini să dea pe fiica sa balaurului. De aceea tatăl fetei, alese ca jertfă, se ruga lui Dumnezeu şi sfântului Ioan Botezătorul, ca să i se izbăvească fiica de moartea cea amară. Şi i s-a luminat cugetul să facă următorul lucru: a cerut să se închine la sfânta mână a sfântului Ioan; şi în timp ce săruta mâna, el a rupt cu dinţii, în ascuns, degetul cel mare de la mâna sfântului; şi dobândind ceea ce dorea, a ieşit din biserică. Iar când a sosit ziua de jertfă şi era adunat tot poporul, a mers şi tatăl fetei ducând pe fiica sa. Şi apropiindu-se de balaur, care căsca gura şi aştepta jertfă, i-a aruncat în gâtlej sfântul deget al înaintemergătorului. Iar odată cu aceasta, balaurul a murit. Şi tatăl s-a întors acasă, cu fiica să vie, povestind minunata ei izbăvire. Iar mulţimea poporului, minunându-se de aceasta mare minune, a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Ioan, zidind o biserică mare închinata Sfântului.
Se mai spune iarăşi că la praznicul Înălţării cinstitei Cruci, era înălţată de arhiereu şi aceasta cinstită mână a Botezătorului. Şi când se înălța, uneori se desfăceau degetele, iar alteori se strângeau, şi desfacerea degetelor însemna belşug de roade, iar strângerea, lipsă şi nerodire. Pentru aceasta mulţi împăraţi, dar mai ales împăraţii Constantin şi Romano, Porfirogeneţii, care au împărăţit în anii 912-959, doreau să dobândească cinstită mână, pentru că nu cumva să ajungă acest odor în mâinile păgânilor.
Deci în vremea lor s-a făcut mutarea cinstitei mâini a Înaintemergătorului, prin diaconul Iov, de la biserica Antiohiei şi a fost adusă la Constantinopol, chiar în seara dumnezeieştii Arătări, la Vecernie, când este obiceiul să se săvârşească de către creştini Agheasma. Iar iubitorul de Hristos împărat, sărutând cu dor această sfântă mână, a aşezat-o în palatul împărătesc.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului mucenic Atanasie cel din Atalia, care a marturisit în Smirna la anii 1700.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
18 septembrie 2024
22 septembrie 2014
16 august 2015
Sinaxar 16 August
În aceasta luna, în ziua a saisprezecea, pomenirea aducerii Icoanei celei nefacute de mâna a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, în pazita de Dumnezeu împarateasa cetatilor a Constantinopolului.
01 aprilie 2017
29 mai 2015
06 noiembrie 2018
SINAXAR PESTE TOT ANUL
SINAXAR PESTE TOT ANUL
EXPLICAREA SEMNELOR PUSE ÎNAINTEA ZILELOR ANULUI PENTRU
ARĂTAREA PRAZNICELOR ÎMPĂRĂTEŞTI, ALE NĂSCĂTOAREI DE
DUMNEZEU ŞI ALE SFINŢILOR
16 august 2015
01 aprilie 2014
29 august 2022
22 iulie 2018
Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1011-1086)
Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1086-1011)
Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
1 Nicolae
(1086-1011)
CĂLUGĂRII POT INTRA ÎN ALTAR
Întrebare. Cuvine-se monahului a intra în sfântul altar, căci aceasta se
opreşte de canonul 33 al sfântului sinod Trulan, care nu îngăduie celui ce
nu este pecetluit întru citeţ sau monahului a cânta sau citi pe amvon;
asemenea si canonul 15 de la Laodiceea si al 14-lea al sinodului al doilea
de la Niceea?
Răspuns. Este oprit ca monahul fără de hirotesie să îndeplinească de pe
amvon ca citeţul slujbele citeţului; dar socotesc că pentru cinstea
cuvenită schimei monahale nu trebuie să se oprească monahul care nu sa
făcut vinovat de nici o infracţiune de a intra în altar pentru ca să aprindă
lumânări si candele.
33, 69 Trul; 14
sin. VII ec; 15,
19, 21, 44
Laod.
2 Nicolae
(1086-1011)
ÎNGENUNCHERE A NU ESTE OPRITĂ ÎN ZILE HOTĂRÂTE
Întrebare. Se cuvine a nu pleca genunchii sâmbăta, precum nici duminica,
nici în Cincizecime?
Răspuns. De canon nu s-a oprit; mulţi însă nu pleacă genunchii din cauză
cu sâmbăta nici nu ajunează.
66 ap.; 20 sin.
I ec.; 55, 66, 90
Trul.; 18
Gangr.; 29
Laod.; 15
Petru Alex.; 91
Vasile cel
Mare; 1 Teofil
Alex.
3 Nicolae
(1086-1011)
POSTUL SÂNTEIMĂRII
Întrebare. Trebuie să ţinem postul lunii lui august?
Răspuns. Mai înainte postul a fost în acest timp, dar apoi s-a strămutat
pentru ca să nu cadă laolaltă cu posturile altor popoare, care se ţin de
acest timp. De altfel, mulţi oameni tin si acum postul acesta.
4 Nicolae
(1086-1011)
CEL ÎNDRĂCIT NU SE CUMINECĂ
întrebare. Cuvine-se cel demonizat a se împărtăşi cu Sfintele Taine?
Fiindcă Sfântul Timotei la întrebarea în această privinţă a răspuns într-alt
fel, şi Sfinţii Apostoli într-alt fel, şi urmaşii lor într-alt fel.
Răspuns. Dacă cineva pătimeşte de veninul negru, încât se pare că este
îndrăcit, nu se va opri; dar dacă cu adevărat este demonizat, nicidecum
nu se va învrednici de cele sfinte, fiindcă lumina nu are nici o comuniune
cu întunericul.
79 ap.; 60
Trul.; 2, 3, 4,
14 Timotei
Alex.
5 Nicolae
(1086-1011)
FOLOSIREA
PRESCURILOR
Întrebare. Cuvine-se preotului să mănânce fără deosebire şi cum voieşte
cele aduse în biserică, precum prescurile şi vinul? şi de se cuvine a le
mânca ca pâinea obişnuită? şi ce trebuie să facă dacă s-ar aduna multe de
acestea?
Răspuns. Părţile din prescura care s-a înălţat să nu se mănânce decât
numai în biserică, până ce se vor consuma toate; iar părţile din celelalte
prescuri se pot mânca şi afară de biserică, însă separat şi singure. Iar nu
cu lapte şi cu brânză şi cu ouă şi cu peşti.
3, 4, 38, 41
ap.; 7, 8 Gang.;
37 Cartag.; 8
Teofil Alex.
6 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
RÂNDUIALĂ
PENTRU
PLECAREA
CĂLUGĂRULUI
DIN MĂNĂSTIRE
Întrebare. Daca un călugăr, oriunde ar fi primit tunderea, se tulbură
sufleteşte de oarecare întâmplare, şi voind să se îndepărteze din
mănăsire din cauza aceasta ar primi legătura de la proestosul său, ce să
facă în acest caz călugărul acela? să desconsidere tulburarea sau legătura?
Răspuns. Se cuvine să spună proestosului ceea ce îl tulbura; şi dacă din
cauza aceasta se arată primejdie, să se îndepărteze de acolo şi să nu ţină
seama de legătura impusa lui de proestos.
4 sin. IV ec.;
21 sin. VII ec.;
13 Cartag.; 2,
3, 4 sin. l-ll
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
7 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
STĂREŢIA NU SE
MOŞTENEŞTE
Întrebare. Dacă egumenul, săvârşindu-se, a lăsat pe altul în locul său,
dându-i legătura să nu se îndepărteze din acea mănăstire; dar acesta,
cunoscându-şi neputinţa sa, s-ar îndepărta. Ce trebuie dar să facă în
privinţa acestei legături?
Răspuns. Legătura este fără de temei, şi din cauza aceasta este fără tărie,
şi cel legat, mergând la arhiereu şi informându-l despre cele privitoare la
sine, se va dezlega.
32 ap.; 14
Sard.; 141
Cartag
8 Nicolae
(1086-1011)
PREOŢII
CATERISIŢI SI CEI
CE PĂRĂSESC
PREOŢIA SE
NUMĂRĂ ÎNTRE
MIRENI
Întrebare. Oare se cuvine preotului caterisit pentru vinovăţii, sau care a
părăsit preoţia de bunăvoie, conştient fiind de vinovăţia sa, să zică: „Bine
este cuvantat Dumnezeu", sau: „Dumnezeu ne milostiveste pe noi", sau:
„Adevăratului Hristos", să tămâieze cu cădelniţa sau să se împărtăşească
în altar?
Răspuns. Nu. Ci se va rândui în locul mirenilor.
5, 17, 62 ap.;
12 sin. I ec; 9
sin. III ec; 7, 14
sin. IV ec;
21,26 Trul.; 9
Neocez.; 36
Cartag.; 16 sin.
I-II; 3,27 Vasile
cel Mare; 3
Chirii Alex.
9 Nicolae
(1086-1011)
CEI PUSI SUB
CERCETARE
DUHOVNICEASC
Ă NU SE
BINECUVÂNTEAZ
Ă
Întrebare. Ce însemnează ceea ce zice Sfântul Vasile în privinţa epitimiilor
mici: Fie înlăturat de la binecuvântare potrivit măsurii greşelii?
Răspuns. însemnează a se lipsi cineva de binecuvântarea care se dă în
biserică.
10 Nicolae
(1086-1011)
CUMINECĂTURA
SI ANAFORA. CEI
OPRIŢI DE LA
CUMINECARE
NU POT LUA NICI
ANAFURA
Întrebare. Se cuvine ca cei opriţi de la sfintele daruri să mănânce
prescurile înălţate?
Răspuns. Din viaţa Sfântului Teodor Sicheotul aflăm că ei se opresc a
mânca.
3, 6, 38, 41,
ap.; 7, 8,
Gangr.; 14
Laod.; 37
Cartag.
11 Nicolae
(1086-1011)
CANONICONUL LUI IOAN POSTITORUL (SĂ NU SE URMEZE RÂNDUIELILE DE POCĂINŢĂ ALE LUI IOAN POSTITORUL)
Întrebare. Cuvine-se a pedepsi pe cineva potrivit canoniconului lui loan
Ajunătorul?
Răspuns. Fiindcă acest canonicon uzează de multă blândeţe, pe mulţi i¬a
pierdut; din cauza aceasta, cei ce cunosc binele şi se abat de la el trebuie
a se îndrepta.
Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
1 Nicolae
(1086-1011)
CĂLUGĂRII POT INTRA ÎN ALTAR
Întrebare. Cuvine-se monahului a intra în sfântul altar, căci aceasta se
opreşte de canonul 33 al sfântului sinod Trulan, care nu îngăduie celui ce
nu este pecetluit întru citeţ sau monahului a cânta sau citi pe amvon;
asemenea si canonul 15 de la Laodiceea si al 14-lea al sinodului al doilea
de la Niceea?
Răspuns. Este oprit ca monahul fără de hirotesie să îndeplinească de pe
amvon ca citeţul slujbele citeţului; dar socotesc că pentru cinstea
cuvenită schimei monahale nu trebuie să se oprească monahul care nu sa
făcut vinovat de nici o infracţiune de a intra în altar pentru ca să aprindă
lumânări si candele.
33, 69 Trul; 14
sin. VII ec; 15,
19, 21, 44
Laod.
2 Nicolae
(1086-1011)
ÎNGENUNCHERE A NU ESTE OPRITĂ ÎN ZILE HOTĂRÂTE
Întrebare. Se cuvine a nu pleca genunchii sâmbăta, precum nici duminica,
nici în Cincizecime?
Răspuns. De canon nu s-a oprit; mulţi însă nu pleacă genunchii din cauză
cu sâmbăta nici nu ajunează.
66 ap.; 20 sin.
I ec.; 55, 66, 90
Trul.; 18
Gangr.; 29
Laod.; 15
Petru Alex.; 91
Vasile cel
Mare; 1 Teofil
Alex.
3 Nicolae
(1086-1011)
POSTUL SÂNTEIMĂRII
Întrebare. Trebuie să ţinem postul lunii lui august?
Răspuns. Mai înainte postul a fost în acest timp, dar apoi s-a strămutat
pentru ca să nu cadă laolaltă cu posturile altor popoare, care se ţin de
acest timp. De altfel, mulţi oameni tin si acum postul acesta.
4 Nicolae
(1086-1011)
CEL ÎNDRĂCIT NU SE CUMINECĂ
întrebare. Cuvine-se cel demonizat a se împărtăşi cu Sfintele Taine?
Fiindcă Sfântul Timotei la întrebarea în această privinţă a răspuns într-alt
fel, şi Sfinţii Apostoli într-alt fel, şi urmaşii lor într-alt fel.
Răspuns. Dacă cineva pătimeşte de veninul negru, încât se pare că este
îndrăcit, nu se va opri; dar dacă cu adevărat este demonizat, nicidecum
nu se va învrednici de cele sfinte, fiindcă lumina nu are nici o comuniune
cu întunericul.
79 ap.; 60
Trul.; 2, 3, 4,
14 Timotei
Alex.
5 Nicolae
(1086-1011)
FOLOSIREA
PRESCURILOR
Întrebare. Cuvine-se preotului să mănânce fără deosebire şi cum voieşte
cele aduse în biserică, precum prescurile şi vinul? şi de se cuvine a le
mânca ca pâinea obişnuită? şi ce trebuie să facă dacă s-ar aduna multe de
acestea?
Răspuns. Părţile din prescura care s-a înălţat să nu se mănânce decât
numai în biserică, până ce se vor consuma toate; iar părţile din celelalte
prescuri se pot mânca şi afară de biserică, însă separat şi singure. Iar nu
cu lapte şi cu brânză şi cu ouă şi cu peşti.
3, 4, 38, 41
ap.; 7, 8 Gang.;
37 Cartag.; 8
Teofil Alex.
6 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
RÂNDUIALĂ
PENTRU
PLECAREA
CĂLUGĂRULUI
DIN MĂNĂSTIRE
Întrebare. Daca un călugăr, oriunde ar fi primit tunderea, se tulbură
sufleteşte de oarecare întâmplare, şi voind să se îndepărteze din
mănăsire din cauza aceasta ar primi legătura de la proestosul său, ce să
facă în acest caz călugărul acela? să desconsidere tulburarea sau legătura?
Răspuns. Se cuvine să spună proestosului ceea ce îl tulbura; şi dacă din
cauza aceasta se arată primejdie, să se îndepărteze de acolo şi să nu ţină
seama de legătura impusa lui de proestos.
4 sin. IV ec.;
21 sin. VII ec.;
13 Cartag.; 2,
3, 4 sin. l-ll
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
7 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
STĂREŢIA NU SE
MOŞTENEŞTE
Întrebare. Dacă egumenul, săvârşindu-se, a lăsat pe altul în locul său,
dându-i legătura să nu se îndepărteze din acea mănăstire; dar acesta,
cunoscându-şi neputinţa sa, s-ar îndepărta. Ce trebuie dar să facă în
privinţa acestei legături?
Răspuns. Legătura este fără de temei, şi din cauza aceasta este fără tărie,
şi cel legat, mergând la arhiereu şi informându-l despre cele privitoare la
sine, se va dezlega.
32 ap.; 14
Sard.; 141
Cartag
8 Nicolae
(1086-1011)
PREOŢII
CATERISIŢI SI CEI
CE PĂRĂSESC
PREOŢIA SE
NUMĂRĂ ÎNTRE
MIRENI
Întrebare. Oare se cuvine preotului caterisit pentru vinovăţii, sau care a
părăsit preoţia de bunăvoie, conştient fiind de vinovăţia sa, să zică: „Bine
este cuvantat Dumnezeu", sau: „Dumnezeu ne milostiveste pe noi", sau:
„Adevăratului Hristos", să tămâieze cu cădelniţa sau să se împărtăşească
în altar?
Răspuns. Nu. Ci se va rândui în locul mirenilor.
5, 17, 62 ap.;
12 sin. I ec; 9
sin. III ec; 7, 14
sin. IV ec;
21,26 Trul.; 9
Neocez.; 36
Cartag.; 16 sin.
I-II; 3,27 Vasile
cel Mare; 3
Chirii Alex.
9 Nicolae
(1086-1011)
CEI PUSI SUB
CERCETARE
DUHOVNICEASC
Ă NU SE
BINECUVÂNTEAZ
Ă
Întrebare. Ce însemnează ceea ce zice Sfântul Vasile în privinţa epitimiilor
mici: Fie înlăturat de la binecuvântare potrivit măsurii greşelii?
Răspuns. însemnează a se lipsi cineva de binecuvântarea care se dă în
biserică.
10 Nicolae
(1086-1011)
CUMINECĂTURA
SI ANAFORA. CEI
OPRIŢI DE LA
CUMINECARE
NU POT LUA NICI
ANAFURA
Întrebare. Se cuvine ca cei opriţi de la sfintele daruri să mănânce
prescurile înălţate?
Răspuns. Din viaţa Sfântului Teodor Sicheotul aflăm că ei se opresc a
mânca.
3, 6, 38, 41,
ap.; 7, 8,
Gangr.; 14
Laod.; 37
Cartag.
11 Nicolae
(1086-1011)
CANONICONUL LUI IOAN POSTITORUL (SĂ NU SE URMEZE RÂNDUIELILE DE POCĂINŢĂ ALE LUI IOAN POSTITORUL)
Întrebare. Cuvine-se a pedepsi pe cineva potrivit canoniconului lui loan
Ajunătorul?
Răspuns. Fiindcă acest canonicon uzează de multă blândeţe, pe mulţi i¬a
pierdut; din cauza aceasta, cei ce cunosc binele şi se abat de la el trebuie
a se îndrepta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)