mercoledì 15 luglio 2015
martedì 14 luglio 2015
Viața Sfântului Mucenic Iust
Sfântul Mucenic Iust a fost ostaș roman în armata tribunului Claudiu pe vremea împăratului Magnențiu.
A fost ostaș roman în armata tribunului Claudiu pe vremea împăratului Magnențiu (350-353). Întorcându-se din război la Roma a primit sfântul botez. Claudiu îl aprecia și a insistat să renunțe la credința în Hristos. Iust nu a voit aceasta și a fost trimis înaintea împăratului spre a fi judecat. După multe chinuri tânărul mucenic a fost aruncat într-un cuptor înroșit.
lunedì 13 luglio 2015
Sinaxar 13 Iulie
În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului Arhanghelului Gabriel.
domenica 12 luglio 2015
sabato 11 luglio 2015
Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Eufimia
Condac 1:
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Icos 1:
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 2:
Nemaivoind tiranul nimic să mai asculte, a poruncit să fii legată pe roată cu dinții de fier. Fiind chinuită, te rugai lui Dumnezeu și deodată roata s-a oprit, călăii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2:
Atunci a venit îngerul Domnului și de pe roată te-a coborât, de răni te-a tămăduit și tu lui Hristos ai mulțumit, pentru care îți cântăm aceste laude:
Bucură-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;
Bucură-te, fiind întărită de al nostru Domn;
Bucură-te, ceea ce ai primit dureri cu multă bucurie;
Bucură-te, căci ai suferit grele munci pentru veșnicie;
Bucură-te,ceea ce de roată nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că în ceasul muncilor nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că în Domnul te-ai veselit;
Bucură-te, că un înger de pe roată te-a luat;
Bucură-te, că în vremea aceea pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 3:
Mânia tiranului s-a aprins asupra ta Sfântă Eufimia, că a poruncit la alți doi chinuitori și mai cumpliți și fără de milă, să te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 3:
În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon și îndată mare minune s-a arătat, căci asprimea focului a încetat, căzând o rouă cerească peste tine, ai ieșit sănătoasă și biruitoare. Iar noi văzând această minune, te lăudăm cu dragoste așa:
Bucură-te, căci de sunetul focului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în el fără de frică ai intrat;
Bucură-te, și Domnul îndată ți l-a rourat;
Bucură-te, cea cu mireasma lui Hristos învăluită;
Bucură-te, ce ești mult doritoare de patria cerească și de ea preaiubită;
Bucură-te, fecioară prealăudată care tăria iadului ai zdruncinată-o;
Bucură-te, ceea ce te veselești în ceata marilor martiri;
Bucură-te, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi;
Bucură-te, cea logodită fecioară mireasă la nunțile Mielului;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 4:
Nemaiștiind ighemonul ce să-ți facă, te-a aruncat în temniță și neputând a te pleca la închinarea idolească, te-a spânzurat pe un lemn și trupul cu unghii de fier ți l-a strujit. Iar tu, Sfântă Eufimia cu bucurie primeai suferințele, cântând: Aliluia!
Icos 4:
Văzând tiranul că te-ai arătat sănătoasă și după această muncire, te-a aruncat într-o groapă adâncă cu jivini otrăvitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau și-ți slujeau:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;
Bucură-te, căci lumina Domnului te-a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că pe tine ca și pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbăvit;
Bucură-te, atunci tu cu mare glas I-ai mulțumit;
Bucură-te, căci și ighemonul văzând aceasta, s-a spăimântat;
Bucură-te, dar altă muncă a căutat ca un turbat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia mare muceniță a lui Hristos!
Condac 5:
Cugetând sălbaticul ighemon cu mânie altă muncă, a poruncit ca o altă groapă să se sape într-un loc tăinuit, să se umple de țepușe, iar peste ea să aștearnă paie. Atunci te-a pus să treci pe acolo, dar tu ca o pasăre peste cursă ai trecut și pe Domnul ai slăvit în inima ta, zicând: Aliluia!
Icos 5:
Antipatul, văzând că nu poate să te ucidă, a poruncit să te bată cu toiege noduroase, cu fierăstrăul să te taie și-ntr-o mare tigaie să te ardă. Toate aceste munci le-ai suferit și biruit cu darul lui Hristos, pentru care îți aducem laudă:
Bucură-te, că ai trecut peste sulițe și țepușe, biruitoare;
Bucură-te, căci nu s-au atins de sfintele tale picioare;
Bucură-te, că a poruncit să te lege cu asprime;
Bucură-te, și cu fierăstrăul să te taie;
Bucură-te, cea pusă la foc într-o tigaie;
Bucură-te, care umpli de mireasmă Biserica creștinilor;
Bucură-te, ce cu dreaptă răbdare și blândețe sfântă ai suferit asprimea bătăilor;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 6:
Nemernicul tiran, neavând ce să-ți mai facă, s-a gândit să dea drumul la fiare sălbatice peste tine, ca să te rupă și să te strivească. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca să te cheme la El, și cântai cu mult dor: Aliluia!
Icos 6:
Și așa rugându-te lui Dumnezeu, păgânii au dat drumul asupra ta la lei și urși flămânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfială. Din rânduială dumnezeiască, o ursoaică s-a apropiat de tine și ți-a făcut o mică rană la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viața de veci, iar noi pentru al tău sfârșit mucenicesc te lăudăm:
Bucură-te, cea care răspândești dragostea lui Hristos și lumina păcii;
Bucură-te, ceea ce alungi negura păgânătății;
Bucură-te, că au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;
Bucură-te, că au pornit asupra ta cu furie mare;
Bucură-te, că la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;
Bucură-te, căci s-au îmblânzit și picioarele ți-au lins;
Bucură-te, că apoi a fost rânduit de Pronia cerească;
Bucură-te, că una dintre ursoaice să te rănească;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 7:
Viața ta feciorească și neprihănită ai adus-o jertfă curată Mirelui ceresc, căci dragostea ce nu cade niciodată, nu poate fi zdruncinată de șarpele cel iscusit în răutăți și ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia!
Icos 7:
Despărțindu-ți-se sufletul de trup, s-a dus către locașurile cerești, înconjurat de cete îngerești care-ți glăsuiau așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, mielușeaua Domnului cea prea frumoasă;
Bucură-te, împreună cu mucenițele care mai înainte de tine au pătimit;
Bucură-te, trandafir înrourat;
Bucură-te, iesle încărcată cu fân și flori mirositoare;
Bucură-te, heruvim și candelă plină cu uleiul credinței arzătoare;
Bucură-te, crin înveșmântat și porumbel cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 8:
Sfintele tale moaște au fost puse în biserica de la Bosfor, unde multe minuni făceau prin mirul ca de sânge ce curgea din ele. Iar noi văzând minunile tale Sfântă Eufimia, cântăm lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!
Icos 8:
Miruri aromate izvorăsc din sfintele tale moaște și bolile celor neputincioși tămăduiești, căci toți care aleargă prin rugăciune la tine se izbăvesc de multe rele. Pentru a ta grabnică ascultare te lăudăm așa:
Bucură-te, cea mult încercată prin foc și prin muncă;
Bucură-te, căci asemenea aurului prin foc ai fost curățată;
Bucură-te, piatră de mult preț strălucitoare;
Bucură-te, fecioară frumoasă plină de înduioșare;
Bucură-te, a prea frumoșilor îngeri veselie;
Bucură-te, că ne aduci nouă multă bucurie;
Bucură-te, ceea ce neputințele le vindeci cu sângele tău;
Bucură-te, că ne scapi de cursele celui rău;
Bucură-te, mucenița lui Hristos, cea binecuvântată;
Bucură-te, la cer de Dumnezeu încununată;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 9:
Mult era Biserica Domnului înviforată de vânturile eresurilor potrivnice. Pentru aceasta s-au adunat în Calcedon Sfinții Părinți, arătând adevărul de credință și aducând prin lupta cu ereticii pace și liniște sfintelor biserici, care cântau: Aliluia!
Icos 9:
Sfântul Anatolie a scris mărturisirea credinței într-o carte, asemenea și ereticii cei în număr foarte mare au scris într-o carte nebuniile lor. Le-au pus pe pieptul Sfintei Eufimia și s-au rugat trei zile cu post, apoi s-au dus la mormânt și au vazut scrisoarea dreptslăvitorilor creștini în dreapta Sfintei, iar pe a ereticilor aruncată la picioarele ei. Văzând această minune, slăvim pe mucenița Domnului cu mare glas așa:
Bucură-te, limanul creștinilor și a lor icoană de lumină;
Bucură-te, ceea ce aperi adunarea creștină;
Bucură-te, ceea ce mărturisirea cea adevărată o ai dovedit;
Bucură-te, ceea ce reaua credință a ereticilor ai izgonit;
Bucură-te, că ai întins mâna având în ea a ortodocșilor scrisoare;
Bucură-te, dându-i-o patriarhului de parcă nu erai moartă, ci vie;
Bucură-te, mărturisitoarea credinței creștine;
Bucură-te, căci ai arătat că numai ea duce la mântuire;
Bucură-te, că adunarea ereticilor rămași a intrat la închisoare jos;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 10:
Mavrichie, împăratul dreptcredincios, a ajuns la îndoială despre minunea cum că ar izvorî din sfintele tale moaște mir roșu. Le-a pecetluit și singur le-a deschis, umplându-se deodată biserica de bună mireasmă, atunci a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10:
În timpul cel rău al împăratului Eraclie a îngăduit Dumnezeu năvălirea perșilor, care au intrat în biserica Muceniței și au răpit vasele sfinte. Neputând deschide mormântul Sfintei, au strâns multe lemne, dându-le foc, dar marmura n-a crăpat și au plecat rușinați. Iar noi pe martira Domnului să o lăudăm cu cinste așa:
Bucură-te, că îndoiala lui Mavrichie ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce i-ai aratat al tău mir minunat;
Bucură-te, căci pe el la pocăință l-ai adus;
Bucură-te, căci nu l-ai lăsat de înșelăciune și îndoială răpus;
Bucură-te, că păgânii mormântul n-au putut să ți-l jefuiască;
Bucură-te, căci s-au întors zdrobiți de a ta tărie dumnezeiască;
Bucură-te, alungarea cu rușine a păgânătății;
Bucură-te, pecetea cea sfântă a creștinătății;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 11:
Răul și blestematul Leon Isaurul când a venit la împărăție, a îndrăznit a lua moaștele Sfintei Efimia și în locul lor a pus oasele puturoase ale unui om păcătos cu scopul de a se îndoi ortodocșii de sfințenia Eufimiei. Apoi a pustiit biserica, făcând în ea cuptoare de fierarie. Dar creștinii cu multă răbdare și tânguire ziceau: Aliluia!
Icos 11:
Și aruncându-se cinstitele moaște în mare, a dat peste dânsele o corabie. Văzându-le corăbierii se bucurau de această prețioasă comoară. Când au ajuns la un ostrov au văzut o fecioară venind pe apă și alta ieșindu-i în întâmpinare din corabie, salutându-se: „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Eufimia”, iar ea a zis, „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Glicheria”, pentru descoperirea numelui tău cu dragoste te lăudau așa:
Bucură-te, că asupra moaștelor tale vrăjmașul a început lupta;
Bucură-te, că nimeni nu a putut să-ți ia biruința;
Bucură-te, că lui Serghie și Serghon te-ai arătat;
Bucură-te, că ei o bisericuță mică ți-au ridicat;
Bucură-te, că moaștele tale în altar, sub pământ, spre ocrotire au stat;
Bucură-te, că ți-au slujit până la al vieții sfârșit;
Bucură-te, că și biserica aceea de un voievod s-a risipit;
Bucură-te, că Anastasie iarăși o a înnoit;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 12:
Venind la împărăție Sfânta Irina, a găsit în ostrovul Lemnos sfintele tale moaște și a slăvit pe Dumnezeu, cântând cu dor: Aliluia!
Icos 12:
Împreună cu Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, au pornit oșteni spre ostrovul Lemnos, au ridicat moaștele tale și le-au adus în sfântul locaș, unde au fost la început. Noi văzând biruința asupra vrăjmașilor, ce cu sunet au pierit, îți cântăm cu bucurie așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia purtătoare de biruință;
Bucură-te, și întărește a noastră credință;
Bucură-te, floare prea frumoasă ce umpli văzduhul de bună mireasmă;
Bucură-te, că tot omul cu lacrimi ți se roagă;
Bucură-te, căci minunată vei fi mereu;
Bucură-te, și mă învrednicește în Împărăția Cerului să ajung și eu;
Bucură-te, mijlocitoare a mea la Hristos pentru înțelepciune;
Bucură-te, biruitoarea eresurilor și-a patimilor nebune;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 13:
O, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia primește de la noi această cântare, apără Sfânta ta Biserică și ne răcorește inimile noastre de văpaia arzătoare a poftelor necurate, ca să putem cânta ție și Domnului Iisus Hristos din tine: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se repetă Condacul 1 și Icosul 1
Icos 1:
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 1:
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
venerdì 10 luglio 2015
giovedì 9 luglio 2015
Sinaxar 9 Iulie
În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina), in Sicilia.
Viața Cuvioșilor Dionisie Retorul și Mitrofan Duhovnicul
Cuviosul Dionisie a adormit întru Domnul pe 6 octombrie 1606, iar ucenicul său, Sfântul Mitrofan, s-a mutat la cele veșnice la scurt timp după aceea. Cu toate acestea, Sfinții Dionisie și Mitrofan sunt cinstiți împreună pe 9 iulie.
Sfântul Dionisie Retorul și ucenicul său, Sfântul Mitrofan, au trăit spre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, dar nu se știe când și unde s-au născut.
Sfântul Dionisie a primit tunderea în monahism în vestita Mănăstire Studion din Constantinopol, unde viețuia și Sfântul Mitrofan. Înainte de cucerirea Constantinopolului de către otomani, cei doi cuvioși au părăsit mănăstirea și au mers în Sfântul Munte Athos pentru o mai bună viață duhovnicească, stabilindu-se mai întâi la o chilie de lângă Kareia. Acolo, s-au dedicat rugăciunii, ascezei și trezviei. Mai apoi, pentru mai multă liniște, s-au mutat într-o peșteră din regiunea stâncoasă și pustie de la Sfânta Ana Mică.
Sfântul Dionisie Retorul a scris mai multe lucrări duhovnicești ce se păstrează în biblioteca Schitului „Sfânta Ana”. Cu binecuvântarea starețului său, Cuviosul Mitrofan a mers în regiunile Halkidiki şi-i spovedea regulat pe creştini, povăţuindu-i în Iisus Hristos. După ce a împlinit această ascultare, s-a întors pe Sfântul Munte.
A lăsat scrisă şi o relatare pe care a auzit-o de la un creştin îndurerat din satul Isvoros, unde acesta spovedea, şi în care se povesteşte încercarea omului căruia i-au murit toţi cei trei copii. Domnul, ca să-l mai consoleze, să nu mai fie supărat şi întristat, i-a arătat într-o vedenie în care i-a fost luat duhul, că într-un loc strălucitor se odihneau şi se bucurau copiii lui. Astfel că, atunci când şi-a mai venit în fire, a mâncat şi, bucuros, a povestit celor care se găseau cu el această vedenie.
Întâmplarea se păstrează până astăzi într-un manuscris ce se numeşte Kouvaras, din Biblioteca Schitului „Sfânta Ana”, alături de alte scrieri ale Cuviosului Dionisie Retorul.
Cuviosul Dionisie a adormit întru Domnul pe 6 octombrie 1606, iar ucenicul său, Sfântul Mitrofan, s-a mutat la cele veșnice la scurt timp după aceea. Cu toate acestea, Sfinții Dionisie și Mitrofan sunt cinstiți împreună pe 9 iulie.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț
Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț
Pe stâlpul minţii noastre închipuie, cuvintele înţelepciunii cereşti, ceea ce eşti stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijineşti. Nu ne lipsi pe noi de ocrotirea ta de Maică, ceea ce eşti mângâierea celor împovăraţi de păcate, floarea tuturor darurilor cereşti, oglinda îngerilor, muntele cel înalt al desăvârşirii, rai tainic al fecioriei, Tabor înţelegător al tuturor virtuţilor, corabia mântuirii păcătoşilor, căruţa cea de foc a înţelepciunii, psalmul cel scris în cartea inimii, izvorul rugăciunii neîncetate, legătură a unirii noastre cu Dumnezeu.
Cu paşii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana ta, noi, cei ce nu ştim a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul rugăciunii tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceaţa cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii tale să înmoaie pământul cel împietrit al inimii noastre. Laudele împletite ție de serafimi să întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile heruvimilor coborâte în adâncul sufletului nostru să ne tragă pe noi spre înălţimea cugetării smerite. Nu avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele noastre, nu avem nici pocăinţa care întăreşte casa sufletului pe temelia răbdării. Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru şi nu putem privi nici măcar spre strălucirea frumuseţii tale. Purtaţi suntem de valurile ispitelor şi cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieţi. Îndulceşte necazurile noastre cu darul tău şi scrie-ne pe noi în cartea vieţii, ceea ce eşti carte ce ai purtat pe Cuvântul vieţii, Cel Care, prin pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanţurile durerilor.
Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumeşti şi pe piatra răbdării ne aşează, ceea ce ai născut pe Piatra vieţii, Cea Care a sfărâmat pietrele slujirii idoleşti. Acoperă-ne cu acoperământul tău cel luminat, ceea ce eşti ocrotitoare creştinilor şi păzeşti totdeauna pe robii tăi cu darul tău. Ceea ce lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne nouă lacrimi de umilinţă pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas mâhnim milostivirea Stăpânului nostru. Inima ți s-a rănit când suliţa a străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii tale ne întâmpină şi ne ridică la înălţimea pocăinţei.
Bucură-te, rază a înţelepciunii Soarelui Hristos, turn nebiruit al creştinilor, cetatea cea cerească a Luminii, vasul cel plin de mirul laudelor îngereşti, bucură-te, Maică a Domnului, ceea ce reverşi daruri de minuni celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei tale icoane, cerând alinarea suferinţelor şi mare milă. Nu ne uita şi pe noi, cei ce, măcar că nu ştim a-ți aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii Tale. Amin!
mercoledì 8 luglio 2015
Sinaxar 8 Iulie
Iscriviti a:
Post (Atom)