ACATISTUL DE POCĂINŢĂ PENTRU PRUNCI AVORTAŢI

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1

Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Icosul 1

Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 2-lea

Stăpâne Atotmilostive, oare cum voi îndrăzni a mă apropia de Tine cu rugăciune, eu, o păcătoasă atat de spurcată, care am călcat porunca Ta, dată mie prin proorocul tău Moisi: Să nu ucizi; ci eu sunt o ucigaşă, vai, mai înverşunată de o sută de ori decât şarpele, care îşi lasă puii să vadă lumina soarelui pentru puţină vreme, şi abia după aceea îi mănâncă – iar eu, nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu numai de lumina cea văzută ci mai vârtos de Lumina Cea adevărată, de domnul nostru Iisus Hristos, care luminează prin taina Botezului şi din iubirea de vremelnica odihnă trupească, fugind de binecuvântarea mulţimii de prunci, l-am ucis încă din pântece; drept aceea, întunecată fiind cu aceste păcate şi cu nenumărate altele, nădăjduiesc doar în milostivirea îndurării tale, şi cu îndrăznire strig către Tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cuvintele vieţii cele rostite de către Tine le-am trecut cu vederea, Doamne, şi am umblat după voia inimii mele din tinereţile mele şi până în ziua de acum; ci acum cu pocăinţă strig către Tine, Atotînduratul meu Mântuitor:
Miluieşte-mă pe mine, cea zămislită întru fărădelegi;
Miluieşte-mă pe mine, cea născută întru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, care n-am păzit poruncile Tale;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am lipsit de harul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de mântuirea mea;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am aruncat în lanţul patimilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 3-lea

Bine şi frumos este a locui fraţii împreună şi a se iubi unii pe alţii, precum ne-ai poruncit, Mântuitorule: fiindcă cel ce mânie pe fratele său, ucigaş este: ci eu am întrecut cu turbarea mea pe toţi câţi s-au născut din veac, încă şi pe ucigaşii ale căror jertfe au fost ucise din felurite pricini, având vieţi şi vârste felurite, însă în timp – iar eu, ticăloasa, i-am lipsit de viaţă pe cei care abia primiseră vreme de vieţuire de la Tine, Cela Ce le-ai dat viaţă ca ei să fiinteze. Eu, însă, întru nebunia mea, fără milă le-am răpit această viaţă pe când ei se aflau în pântecele meu, lepădând fără frică de Dumnezeu şi darul naşterii de prunci cel binecuvântat de tine. Cu samavolnicie am smuls din mâinile Tale ziditoare pe pruncii mei cei nevinovaţi, şi nu m-am ruşinat să-i ucid înaintea ochilor Tăi; ci sorţile lor în dreapta Ta sunt, Doamne, iar păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia mă cuceresc, pocăindu-mă, şi mă rog Ţie, Bunule: în calea pocăinţei paşii mei îndreptează-i, ca dimpreună cu toţi păcătoşii care s-au pocăit să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cela Ce singur ştii neputinta omenească, stii şi toate căderile mele; greşealele tinereţilor mele nu le pomeni, şi de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă pe mine, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, marea păcătoasă;
Miluieşte-mă pe mine, călcătoarea legii lui Dumnezeu;
Miluieşte-mă pe mine, care am stricat legământul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, că Ţie, Stăpânului meu Ţi-am răsplătit cu rău;
Miluieşte-mă pe mine, care am venit la Tine să mă pocăiesc în ceasul al unsprezecelea;
Miluieşte-mă pe mine, ticaloasa ucigaşă de copii;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 4-lea

Dătătorule de Viaţă, Împărate Ceresc, vino şi Te sălăşluieşte întru mine, cea spurcată cu păcatele, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletul meu, ca mântuită fiind să strig: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-mă, Dumnezeul meu, pe mine, roaba Ta, care m-am depărtat de poruncile Tale în hăţişul cel nestrăbătut al patimilor şi neascultării. Mântuieşte-mă pe mine, nevrednica, ce suspin către Tine cu căldură, mă rog şi strig:
Miluieşte-mă pe mine, cea împovarată cu păcatele ce le-am săvârşit urmând voii mele;
Miluieşte-mă pe mine, cea întunecată de patimi;
Miluieşte-mă pe mine, cea răpită de trufie;
Miluieşte-mă pe mine, cea roasă de pizmă;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de nedreptate;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce nu voieşti moartea păcătosului;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea cu bună ştiinţă a pruncilor mei;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 5-lea

Unde voieşti Tu atotputernice Doamne al meu, acolo se şi biruieşte rânduiala firii. Biruieşte tu şi firea mea păcătoasă şi puterile ei, ce mă împing spre păcat, că Tu eşti Făcătorul tuturor şi Ziditorul firii; prin harul Tău cel Dumnezeiesc duh drept înnoieşte întru cele dinauntru ale mele; nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine, şi sfărâmă pecetea care mă infierează ca ucigaşă de copii, după dreptatea aşezată pe sufletul meu cel muritor de către dreapta Ta judecată, potrivit celei de-a şasea porunci a legii tale: să nu ucizi, şi înnoieşte legămantul cel veşnic pe care l-ai făcut cu noi, Doamne, pe care eu l-am călcat prin păcatele mele, şi întoarce-mi virtuţile dintâi, pe care le-am pierdut prin păcat, ca fără de împiedicare să-Ţi cânt: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cine a mai păcătuit vreodată aşa cum am păcătuit eu, ticăloasa? Ce păcat nu am săvârşit, ce rău n-am închipuit în sufletul meu? Ci cu inimă înfrântă şi cu lacrimi vin la tine, Atotîndurate Doamne, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, roaba Ta cea necredincioasă;
Miluieşte-mă pe mine, cea împietrită în păcat;
Miluieşte-mă pe mine, cea urâtoare de aproapele;
Miluieşte-mă pe mine, care am jignit cu cuvântul şi cu lucrul;
Miluieşte-mă pe mine, cea întinată cu sufletul şi cu trupul;
Miluieşte-mă pe mine, cea arsă de mustrările conştiinţei;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşă de prunci, care lui Irod m-am asemănat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-6-lea

Cu razele harului Tău, Doamne, luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte, ca bucurându-mă să cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al-6-lea

Multă este, Hristoase, mulţimea greşealelor mele, şi ca o noapte întunecată e toată viaţa mea; ci fără a deznădăjdui de mila Ta, Mântuitorul meu, ca David strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, care în lenevie toată viaţa mea o am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de rugăciunea pentru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea nerecunoscătoare pentru bunele Tale îndemnuri la pocăinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care Legea Ta n-am cinstit-o şi poruncile Tale nu le-am păzit;
Miluieşte-mă pe mine, că lumea şi cele ce sunt în lume am iubit;
Miluieşte-mă pe mine, care în lumească deşertăciune zilele veacului meu le-am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, că urmând legile acestui veac şi îngreţoşându-mă de naşterea de prunci cea binecuvântată de Tine, am săvârşit uciderea de prunci;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-7-lea

La cer ridic ochii mei, către Tine Cuvinte a lui Dumnezeu, dar firea mea de tină mă trage în jos, Mântuitorul meu. O, Ziditorule al cerului şi al pământului şi a toate câte sunt în ele! Ridică-mă ca să gândesc şi să făptuiesc după cerească cuviinţă, ca pururea să strig Ţie, cu inima şi gura, cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Ochi viclean am şi plin de toată necurăţia, şi pururea mă amăgesc cu înşelăciunile acestei lumi. Drept aceea mă rog Ţie, Atotbunule, să întorci ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ca să strig Ţie cu glas de rugăciune:
Miluieşte-mă pe mine, care însetez a sluji Ţie cu credinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care voiesc a mă închina Ţie în duh şi adevăr;
Miluieşte-mă pe mine, căre-Ţi aduc jertfă pentru păcate lacrimile pocăinţei mele;
Miluieşte-mă pe mine, care cer de la Tine iertare pentru uciderea pruncilor mei;
Miluieşte-mă pe mine, care aştept de la Tine izbăvire de patimile mele;
Miluieşte-mă pe mine, care plâng foarte pentru păcatele mele cele grele, pentru păcatele mele de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea vinovată înaintea judecăţii lui Dumnezeu şi a oamenilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-8-lea

Miluieşte-mă, Doamne, Mântuitorul meu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care mai mârşavă decât toţi eu sunt; ci te rog, Atotmilostive, Dumnezeule, pleacă-Te spre milostivirea îndurărilor tale, auzi suspinele inimii mele, primeşte izvoarele lacrimilor mele, fierbinţile rugăciuni ale sufletului meu, al cărui Mântuitor Tu eşti, ca să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al-8-lea

Gânduri rele şi tâlhăreşti au căzut asupra mea fiind eu cu totul cufundată în somnul păcatului. Vai mie! Că haina cea dumnezeiască dată mie la Sfântul botez pe spurcăciunea păcatelor am schimbat-o, drept care ucidere de prunci am săvârşit şi până acum petrec goală de virtuţi. Drept aceea, foarte năzuiesc să ridic ochii mei, ce s-au plecat în jos pentru mulţimea faptelor mele cele cumplite, săvârşite înaintea Ta, Doamne, si astfel, strig către Tine:
Miluieşte-mă pe mine, care am săvârşit păcat de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, care până acum mă împotmolesc în păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de toată urâciunea;
Miluieşte-mă pe mine, cea mânjită de păcate împotriva firii;
Miluieşte-mă pe mine, care nu am păzit curăţia feciriei mele;
Miluieşte-mă pe mine, că de cucernica vrednicie de mamă m-am lipsit;
Miluieşte-mă pe mine, că din pântece pruncii fără de vreme mi i-am lepădat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-9-lea

Dă ochilor mei râuri de lacrimi, Dumnezeul meu, ca să plâng pentru păcatele mele şi astfel, bucurându-mă să strig: Aliluia!

Icosul al-9-lea

Trupul mi l-am spurcat cu urâciuni în taină, sufletul mi l-am întunecat cu faptele mele cele nefireşti: se bolnăveşte trupul, se bolnaveşte şi sufletul meu. La Tine, cela Ce singur nu ţii minte răul, la Milostivul Judecător şi Dumnezeul meu căzând, mă rog:
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa, că pomenirea soartei pruncilor mei lepădaţi mă umple de cutremur şi groază şi de mirare negrăită: cum mă rabzi, Milostive Doamne şi Judecătorule Preadrept, şi îmi faci bine mie, venetică a iadului, până în această zi şi în acest ceas, în tot chipul aşteptând pocăinţa mea?;
Miluieşte-mă pe mine, ce nu o dată am făgăduit să mă îndrept şi iarăşi m-am întors la păcate, precum câinele la vărsătura sa;
Miluieşte-mă pe mine, că fără frica de Dumnezeu şi fără dragoste de mamă, ci cu sălbăticie de fiară pruncii mei i-am sfâşiat;
Miluieşte-mă pe mine, că de bună voie am săvârşit păcatele mele;
Miluieşte-mă pe mine, că duhul cu gânduri spurcate mi l-am întinat;
Miluieşte-mă pe mine, că până în această zi duc o viaţă păcătoasă;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 10-lea

Rănitu-m-am de amăgirea acestei lumi şi mi-am plecat genunchii înaintea ei, alegând calea cea pierzătoare a legii ei spurcate, uitând făgăduinţele ce le-am dat la Sfântul Botez; şi săvârşind una după alta toate fărădelegile pe care lumea mi le insufla, am atins, în cele din urmă, culmea păcatelor de moarteb – uciderea de prunci: ci sârguieşte a-mi deschide braţele părinteşti, Dumnezeul meu, ca până la sfârşitul vieţii să aduc Ţie jertfă de laudă, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Răpitorii, ucigaşii, hoţii şi toţi păcătoşii nepocăiţi împărăţia Cerurilor nu o vor moşteni: iar eu cu toată nedreptatea şi cu toată spurcăciunea păcatelor am întinat trupul şi sufletul meu. Aşadar, sărăcirea mea sufletească mă face să căd la Tine, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, cea născută din Legămantul cel Nou al împărăţiei harului Tău;
Miluieşte-mă pe mine, cea îmbisericită în Biserica pe care Tu ai zidit-o;
Miluieşte-mă pe mine, cea pecetluită cu darurile Sfântului Duh;
Miluieşte-mă pe mine, cea hrănită cu Preacuratul Trupul Tău şi Sângele Tău Cel de viaţă făcător;
Miluieşte-mă pe mine, cea în Hristos îmbrăcată;
Miluieşte-mă pe mine, care toate aceste bunătăţi le-am lepădat şi viaţa păcătoasă am ales;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 11-lea

Duh de întreagă înţelepciune dăruieşte-mi, Doamne şi Stăpânul vieţii mele, că din tinereţile mele m-am lipsit de virtuţi, întreagă m-am robit patimilor, duhul şi sufletul mi-am pângărit şi trupul mi-am stricat. Dumnezeule al îndurărilor şi al milostivirii! Nu Te îngreţoşa a mă curăţa pe mine, păcătoasa cea prea spurcată; zidirea Ta sunt, miluieşte-mă şi mă curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului, şi mă învredniceşte cu îndrăznirea să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Asteptarea inimii mele, care nădăjduieşte către Tine, nu o lepăda, Doamne, şi nu mă ruşina înaintea îngerilor şi a oamenilor la Dreptul şi Înfricoşatul Tău judeţ; nu mă osândi atunci după faptele mele, ci după mila Ta iartă toate greşalele mele, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, cea cu inimă necurată;
Miluieşte-mă pe mine, cea cu diavolească robie înrobită;
Miluieşte-mă pe mine, cea în păcate născută, prin Botez spălată şi iarăşi căzută, ca un porc, în nelegiuire;
Miluieşte-mă pe mine, căreia s-au împuţit ranele păcatelor sufletului meu;
Miluieşte-mă pe mine, care din pricina păcatelor mele cele grele şi de moarte, în trandavie şi deznădejde am căzut;
Miluieşte-mă pe mine, care tot păcatul am săvârşit şi de toată pedeapsa m-am învrednicit;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorul meu, şi întru pocăinţă primeşte-mă pe mine, cea căzută;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 12-lea

Cu mărinimia iubirii Tale de oameni; Dumnezeul meu, acoperă toate nelegiuirile mele, primind pocăinţa mea, ca întru dragoste către Tine să strig pururea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Tinereţile mele au trecut întru nebunia mea, toată viaţa mea întru păcate o am cheltuit; întru lenevie şi negrijă de pocăinţă; însă bătrâneţile, prin frica de moarte şi judecata ta cea de neocolit m-au adus la pocăinţă. Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine care în ceasul al unsprezecelea am venit în braţele Tale părinteşti şi întru pocăinţă strig:
Miluieşte-mă pe mine, că sângele pruncilor mei nevinovaţi strigă către Tine, dând mărturie că sunt ucigaşa lor;
Miluieşte-mă pe mine, Dumnezeul meu, Care după fire eşti unul în trei Ipostasuri;
Miluieşte-mă pe mine, Doamne, Cela Ce minunat eşti întru mila Ta;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne, Care îndelung rabzi păcatele noastre;
Miluieşte-mă pe mine, Împărate Sfinte, care tămăduieşti neputinţele;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce eşti îmbelsugat în dragoste şi cu iubirea Ta încălzeşti păcătoşii deznădăjduiţii;
Miluieşte-mă pe mine, Atotputernice, Care neputinţele noastre ai purtat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 13-lea

Arăta-se-va pe cer semnul Fiului Omului în ziua aceea înfricoşată a celei de-a doua veniri a judecătorului viilor şi morţilor – Preacinstita Cruce a Fiului lui Dumnezeu. Atunci vor plânge toate neamurile pământului. O, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Judecătorul nostru şi Împărate al tuturor! Dă-mi mai înainte de acea zi lacrimi de pocăinţă, ca să plâng mai fierbinte răutăţile şi faptele mele cele pierzătoare, cu care sufletul mi l-am întinat şi Preacinstitul Sânge al Legământului Tău amar l-am batjocorit, ca atunci, dimpreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi drepţii să strig Ţie: Aliluia!  

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi

Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Şi Condacul întâi

Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

După aceea se zic aceste rugăciuni:


RUGĂCIUNEA ÎNTÂI 

O, Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Cela Ce din preamulta bunatatea Ta pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, şi Te-ai răstignit, şi Te-ai îngropat, şi prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primeşte pocăinţa mea pentru păcatele ce le-am făcut şi auzi cuvintele mele: păcătuit-am, Doamne la cer şi înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul şi cu trupul şi cu cugetul minţii mele; am călcat rânduielile Tale, nu am ascultat poruncile Tale, am mâniat Bunătatea Ta, Dumnezeul meu – dar fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea, ci la nemărginita Ta Milostivire îndrăznind alerg şi mă rog Ţie: Doamne! Întru pocăinţă dă-mi inimă Înfrântă, şi primeşte-mă când mă rog, şi dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi şi umilinţă, Doamne, dă-mi după harul Tău să pun început bun. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, cea căzută, şi pomeneşte-mă pe mine, păcătoasa roaba Ta, întru împărăţia Ta. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA 

 

O, Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse, Răscumpăratorule al celor păcătoşi! Pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat, Atotmilostivire, Cerurile preaslăvite şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult-păcătoasa a plângerii, ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre; Tu, o, Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit pentru păcatele noastre şi chinuit pentru fărădelegile noastre – şi de aceea şi noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne, şi te pogoară către neputinţele noastre, şi păcatele noastre nu le pomeni, şi întoarce de la noi hotărârea cea cu dreaptă mânie de a ne răsplăti pentru fărădelegile noastre. Tu, Cela Ce prin atotcinstitul Tău Sânge ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei tale iertări. Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură cădem la picioarele Dumnezeieştii Tale milostiviri: curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre – ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni să lăudăm atotsfânt numele Tău, dimpreună cu al Tatălui, şi al Preabunului şi de viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

ACATISTUL SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT 30 noiembrie

ACATISTUL SFÂNTULUI ÎNTÂIULUI MUCENIC ŞI ARHIDIACON ŞTEFAN 27 decembrie

ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC HARALAMBIE 10 februarie

.

ACATISTUL SFÂNTULUI NECTARIE TAUMATURGUL 9 noiembrie

ACATISTUL SFÂNTULUI SERAFIM DE SAROV, MARE FĂCĂTOR DE MINUNI 2 ianuarie

ACATISTUL SFÂNTULUI PROOROC ILIE 20 iulie

ACATISTUL SFÂNTULUI PROOROC ILIE

20 iulie

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraţilor nelegiuiţi strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotţiitorul, cu sfintenia vieţii şi a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri şi vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îţi aducem ţie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile şi necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Icosul 1
Înger vieţuitor în trup te-ai arătat, proorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu şi prin viaţa ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminaţi cu tine vorbind, cu foc înfăşurându-te şi cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel ca râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu şi că puterea graiurilor şi a vieţii tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului şi al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvită aratare, ce a minunat pe părintele tau;
Bucură-te, cel ce din tinereţe ai iubit curţăia feciorelnică şi tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deşertăciunile lumii şi toate bucuriile ei, iar sufletul tău în intregime l-ai închinăt lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înţelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat şi cu învăţătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al 2-lea
Văzând nelegiuire şi răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul şi în râvnă pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâţi şi de Dumnezeu cel Adevărat se îndepărtau, Căruia toate oştile cereşti cu cutremur Îi cântau: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Mintea întunecându-şi cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea fărădelege, lepădându-se de Adevăratul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi închinându-se josnicului Baal, a înmulţit închinarea la idoli şi nelegiuirea în împărăţia sa. Iar tu, proorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat pe împărat, ameninţându-l, prevestind pedeapsa pentru el şi pentru împărăţia sa, că trei ani şi saşe luni nu va cădea ploaie, nici rouă şi foamete mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta şi de îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ţie:
Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului şi mare luptător pentru cucernicie;
Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojeneşti toată nelegiuirea;
Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu pedepsească cu desăvârşire pe cei păcătoşi;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut sterp;
Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut;
Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe Moise la Faraon;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al 3-lea
Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate proorocule, în adevăr ai încuiat cerul şi n-a plouat trei ani şi şase luni şi a fost mare foamete peste tot pământul, până când, chinuiţi de arşiţă şi foamete, cei nelegiuiţi s-au întors către Domnul, pocăindu-se şi cu umilinţă cântând Lui: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având negrăită bunăvoire către tine, proorocule, vrut-a Domnul să te deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei foametea şi setea şi ţi-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au hrănit, aducându-ţi pâine şi carne. De aceea, îţi aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce cu postul şi cu privegherea ai nimicit toate deşertăciunile şi cugetările pământeşti;
Bucură-te, cel ce cu rugăciuni şi gânduri curate, mintea ţi-ai înalţăt-o spre cele de sus;
Bucură-te, mărirea patriarhilor şi podoaba proorocilor;
Bucură-te, lauda celor feciorelnici şi mărirea cuvioşilor;
Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor şi tăria mucenicilor;
Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiti de nelegiuire şi necredinţa;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al 4-lea
Vifor mare, dărâmând munţi, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine în Horeb, proorocule; încă şi cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat Domnul, iar după cutremur foc, şi nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc, adiind vânt răcoritor, în el ţi S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simţind, cu veşmânt ţi-ai acoperit faţa, cântând cu frică şi bucurie: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate seminţiile lui Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduşi şi profeţii cei mincinoşi ai lui Baal, îndată trimiţând, i-a adunat pe toţi şi a venit şi el acolo. Iar tu, râvnitor de slava lui Dumnezeu, dorind să ruşinezi cu desăvârşire pe idolii cei urâţi şi să preaslăveşti pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând: Adevăratul Dumnezeu va fi acolo, Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimiţând foc. Auzind acestea, poporul a grăit, zicând: bine a zis Ilie, să fie aşa; iar noi, mărindu-te, cântăm ţie:
Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc şi vestitor al Sfintelor Sale porunci;
Bucură-te, diamant statornic în râvnă şi stâlp neclintit al bunei cinstiri;
Bucură-te, puternice apărător al adevărului şi luptător neînvins împotriva vrăjmaşilor Domnului;
Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădeşti evlavia şi curăţia;
Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe Adevăratul Dumnezeu şi vei mustra pe antihristul cel blestemat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al 5-lea
Împărateasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce eşti stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea profeţilor ei mincinoşi a pus la cale ucidere ta. Totodată i s-a împietrit inima, nevoind să creadă în minunile tale, proorocule, nici să cunoască pe Adevăratul Dumnezeu, ca să-I cânte Lui: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Toţi israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorât peste jertfa ta, preamărite proorocule, de s-a aprins şi, mistuind-o pe ea, au ars toate: lemnele, pietrele precum şi apa, căzut-au cu feţele lor la pământ, strigând: "Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel Adevărat!" Şi au crezut oamenii în Dumnezeul cel Adevărat, iar pe proorocii cei mincinoşi i-au junghiat. Deci slăvind pe Atotputernicul Dumnezeu, făcătorul de minuni, ţie, celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Stăpânitorului tuturor;
Bucură-te, cel ce prin semne şi minuni adevărul dumnezeiesc ai întărit;
Bucură-te, cel ce înşelăciunea demonilor ai ruşinat, iar credinţa adevărată o ai preamărit;
Bucură-te, cel ce pe necredincioşi cu adevărată cunoştinţă de Dumnezeu i-ai luminat;
Bucură-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;
Bucură-te, că toată firea cea fiitoare ţie s-a supus, iar focul şi apa ţi-au fost ascultătoare, slujind ţie;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al-6-lea
Propovăduitor al cunoaşterii şi cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat, proorocule, nu numai întru Israel, ci şi între păgâni, căci trimis ai fost de Domnul în Sarepta Sidonului, la o văduvă săracă, hrănindu-te pe tine însuţi şi mai ales pe ea hrănind-o în timpul foametei, prin darul facerii de minuni şi înmulţind făina şi uleiul în casa ei, pe tot timpul foametei. Şi după ce te-ai rugat, suflând de trei ori, ai înviat pe fiul văduvei, cântând lui Dumnezeu, Celui ce face minuni: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Strălucind cu mare râvnă pentru Dumnezeu Atotţiitorul, te-ai întristat foarte, proorocule, pentru că fiii lui Israel au părăsit legămantul, au dărâmat altarele Lui şi au omorât pe profeţii Lui. Domnul, însă, pentru mângâierea ta, ţi-a vestit ca nu tot Israelul s-a îndepărtat de la El, ci are încă şapte mii de robi necunoscuţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de râvna ta cea pentru Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, slujitor credincios şi prieten apropiat al Domnului;
Bucură-te, chip şi laudă binecredincioşilor păstori;
Bucură-te, îndrumătorul mântuirii şi luminătorul celor ce zac întru întuneric;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe apăratorii adevărului şi-i întăreşti în lupte şi suferinţe pentru dreptate;
Bucură-te, cel ce ardeai ca o flacără serafimică pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi Domnul în toate te-a ascultat şi, la rugăciunea ta, toate ţi le-a împlinit;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al-7-lea
Domnul cel iubitor de oameni voind să arate milostivirea Sa păcătoşilor ce se pocăiesc, după trecerea timpului de foamete profeţit de tine, proorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie îmbelşugată şi paşnică pământului însetat; iar fiii lui Israel învrednicindu-se de această mare milostivire, cu inimă umilită şi mulţumitoare au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al-7-lea
O nouă fărădelege a adăugat faptelor sale celor rele necinstitul împărat Ahab, când a poruncit să-l omoare pe nevinovatul Nabot şi a răpit via lui. Drept aceea, mustrând pe împăratul călcător de lege, i-ai profeţit, Sfinte proorocule, că, în locul unde a fost omorât Nabot, porcii şi câinii îi vor linge sângele, iar pe Isabela, femeia lui o vor manca câinii şi toată casa lui va fi nimicită. Cunoscând că această profeţie grozavă s-a împlinit, ne cutremurăm grăind ţie unele ca acestea:
Bucură-te, groaznicule răzbunător al asupriţilor şi asupra celor cu inimă împietrită;
Bucură-te, apărător tare al orfanilor şi al celor năpăstuiţi;
Bucură-te, cel ce pedepseşti pe călcătorii Sfintelor sărbători ale Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, cel ce ai coborât din domnie pe defăimatorul Numelui lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul nimiceşti ca prin trăznet gândurile cele rele;
Bucură-te, cel ce cunoşteai viitorul ca şi prezentul, şi cele îndepărtate ca pe cele apropiate le-ai proorocit;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al-8-lea
Purtare de grijă minunată şi mai presus de fire ţi-a arătat Dommul, proorocule, când a poruncit corbilor nesăţioşi şi sălbatici să te hrănească, în timpul foametei lângă râul Cherit, unde îţi petreceai timpul în rugăciuni şi în cugetare de Dumnezeu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Pe deplin ai fost împodobit cu smerenie, proorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutaşi, care cu mândrie au venit la tine cu ostaşi ca să te ducă înaintea nelegiuitului împărat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hrănea pe ucenicii profeţilor, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, îţi aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, umilitorul şi pedepsitorul celor îngâmfaţi şi ocrotitorul şi apărătorul celor smeriţi;
Bucură-te, cel ce eşti groază judecătorilor iubitori de mită şi ajutătorul celor ce judecă cu dreptate;
Bucură-te, cel ce eşti sprijin celor credincioşi şi doborâtorul duşmanilor nelegiuiţi;
Bucură-te, cel ce eşti îmbrăcat cu platoşa înţelepciunii şi cu dreptatea ca de un scut ai fost apărat;
Bucură-te, cel ce cu sabia râvnei de Dumnezeu ai fost înarmat şi te-ai ridicat pe aripile înfrânării;
Bucură-te, cel ce cu credinţă ca de un coif al mântuirii ai fost acoperit şi cu cununa dragostei prealuminat te-ai încununat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al-9-lea
Toată firea omenească se minunează foarte cum tu, preamărite proorocule, ai mers 40 de zile fără să mănânci şi să bei până la muntele Horeb, unde te-ai învrednicit de strălucita arătare a lui Dumnezeu Atotţiitorul şi de preadulcea vorbire cu El cântându-I cu cutremur: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep îndeajuns şi nu înţeleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, în trup omenesc fiind, asemănător nouă în neputinţe, ai fost răpit cu trupul la cer prin carul şi caii de foc, care ţi s-au arătat ţie. Deci, minunându-ne de înălţarea ta la cer, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a înălţăt astfel şi cu umilinţă te chemăm:
Bucură-te, cel ce cu minunata înfrânare ai omorât în tine pe omul cel vechi;
Bucură-te, cel ce cu focul râvnei dumnezeieşti, ai ars în tine toată cugetarea cea materială;
Bucură-te, cel ce, ridicându-te la cer, neamului omenesc veselie îi dăruieşti şi viaţa veşnică o întăreşti;
Bucură-te, cel ce eşti însenmat de la Dumnezeu cu cinstea şi mărirea cea mai presus de fire şi mai mult decât proorocii cei vechi ai fost preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost întâmpinat cu bucurie de cetele îngereşti în locaşurile cereşti;
Bucură-te, că numele tău în toată lumea se cinsteşte şi râvna ta pentru Dumnezeu mult se preamăreşte;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al 10-lea
Vrând Preabunul Dumnezeu să mântuiască poporul lui Israel de înşelăciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare proorocule, drept unealta voii Sale Sfinte şi te-a umplut cu putere dumnezeiască de a întoarce pe cei fără de lege, de a îndrepta pe cei păcătoşi, de a lumina pe cei întunecaţi şi pe toţi să-i înveţi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid de apărare fii nouă, preasfinte proorocule, mult mijlocind pentru potolirea mâniei lui Dumnezeu, Care pe bună dreptate ne pedepseşte pe noi păcătoşii şi netrebnicii cu secetă, foamete, cu vânturi nimicitoare aducătoare de boli, ca, izbăvindu-ne din nevoi, să-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale încui şi descui cerurile şi trimiţi pe pământ, de la Dumnezeu, belşug sau lipsă;
Bucură-te, îndelung-mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiţi ploi linişte şi rouă datatoare de viaţă pe pământul amorţit;
Bucură-te, cel ce potoleşti valurile năpraznice ale mărilor şi furtunilor groaznice şi cu voia lui Dumnezeu stăpâneşti tunetele şi fulgerele;
Bucură-te, cel ce opreşti vânturile nimicitoare şi fereşti oamenii şi necuvântatoarele de plăgile cele de moarte;
Bucură-te, hrănitorul orfanilor şi al văduvelor şi apărătorul celor milostivi;
Bucură-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credinţei adevărate şi alungi duhurile necurate de la credincioşii Domnului;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al 11-lea
Cântare de umilinţă îţi aducem ţie, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, când a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai să treacă asupra lui şi înalţăndu-te spre cer, i-ai slobozit veşmântul tău, pe care luându-l a despărţit apa, precum şi tu odată ai despărţit apele Iordanului, moştenind darul lui Dumnezeu ce lucra în tine, aşa, acum, acoperă-ne şi pe noi cu veşmântul milei tale şi ne izbăveşte de toate nevoile şi necazurile, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Aratatu-te-ai ca un luceafar luminos întru Israel, prea lăudate proorocule, strălucind asemenea îngerilor cu viaţa şi înţelepciunea ta şi cu darul facerii de minuni şi ai luminat pe oameni cu propovăduirea adevărului dumnezeiesc, alungând întunericul slujirii idolilor; drept aceea, laudându-te te mărim cântând:
Bucură-te, stea strălucitoare, ce cu strălucirea ta luminezi toată lumea;
Bucură-te, făclie pururea arzătoare, care, arzând, luminezi celor ce stau în întuneric;
Bucură-te, cel ce cu mintea şi cu duhul înţelepciunii ai fost luminat şi cu duhul înţelegerii şi întăririi ai fost împuternicit;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunoştinţei şi al smereniei şi adăpat ai fost cu temerea de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuţile cele înalte şi cu minunile cele mai presus de înţelegere;
Bucură-te, cel ce ai împlinit pe pământ judecăţile Domnului şi ai uns pe împăraţi şi prooroci;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al 12-lea
Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate proorocule Ilie, căci în viaţa ta pământească ai proorocit şi ai săvârşit mari minuni, iar mai pe urmă, răpit cu trupul la cer şi după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfăţişat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la faţă şi ai vorbit cu El; şi până astăzi nu încetezi a săvârşi minuni şi a izvorî bogăţia milelor şi a tămăduirilor, celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credinţă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând râvna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu şi viaţa ta cea îngerească, precum şi minunile tale cele mari şi bunăvoinţa lui Dumnezeu arătată pentru tine, laudă aducem ţie, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputând înfăţişa după cuviinţă, cinstea şi mărirea ta, cu umilinţă cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, chivot al dumnezeieştii măriri şi locaş preasfinţit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, sfeşnic prea luminat al Bisericii neînserate şi mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, povăţuitorul pustnicilor cuvioşi, iar celor feciorelnici îndrumător şi ajutător;
Bucură-te, cel ce îndemni pe cei păcătoşi la pocăinţă şi mijloceşti viaţa veşnică pentru mântuirea întregului neam creştinesc;
Bucură-te, cel ce te-ai îndulcit de lumina Sfinţilor şi a negrăitei slave şi pururea preaslăveşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, că la sfârşitul vremurilor vei arăta semne mari şi vei săvârşi minuni pentru întărirea oamenilor în credinţa cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmaşul antihrist;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Condacul al 13-lea
O, preaminunate şi preaînălţate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiţi pe pământ ploile şi seceta, belsugul şi lipsa, ascultă această puţină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, şi prin mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de foamete şi de bolile cele aducătoare de moarte şi dăruieşte nouă bună întocmire a văzduhului şi toată îmbelsugarea pământului întărindu-ne în dreapta credinţă şi viaţă curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veşnice, să ne învrednicim de fericirea Raiului cântând lui Dumnezeu: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Înger vieţuitor în trup te-ai arătat, proorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu şi prin viaţa ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminaţi cu tine vorbind, cu foc înfăşurându-te şi cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel ca râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu şi că puterea graiurilor şi a vieţii tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului şi al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvită aratare, ce a minunat pe părintele tau;
Bucură-te, cel ce din tinereţe ai iubit curţăia feciorelnică şi tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deşertăciunile lumii şi toate bucuriile ei, iar sufletul tău în intregime l-ai închinăt lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înţelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat şi cu învăţătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Şi  Condacul întâi 
Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraţilor nelegiuiţi strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotţiitorul, cu sfintenia vieţii şi a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri şi vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îţi aducem ţie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile şi necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
După aceasta se zice această:


RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ŞI SLĂVITUL AL LUI DUMNEZEU PROOROC ILIE    Preamărite şi preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viaţa ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotţiitorul, cu semnele şi cu minunile tale, şi cu marea lui Dumnezeu bunăvoinţă faţă de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la faţă, acum sălăşluind în locaşurile Raiului şi stând în faţa tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în faţa Sfintei tale icoane, şi cu umilinţă alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinţei, al izbăvirii de păcate şi cu atotputernica Sa bunăvoinţă să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor şi a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeţii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătăţii, al răbdarii, al înţelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu şi al izbăvirii aproapelui. Nimiceşte prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creştinesc prin necinstirea credinţei dreptslăvitoare, faţă de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinţilor şi a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului şi a pierzaniei.
   Departează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără oraşele, satele şi ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întăreşte poporul nostru binecredincios şi ajută-l în toate faptele lui bune. Mijloceşte, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriţilor noştri râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriţilor, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; judecătorilor dăruieşte-le nepărtinire şi lepădare de pofta câştigurilor, dreptate şi milă faţă de cei obijduiţi; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, milă şi dreaptă judecată, iar dreptcredincioşilor supunere şi ascultare faţă de cârmuitori, cum şi îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace şi cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împăraţia lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune, împreună cu Tatal cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PROOROC ILIE LA VREME DE SECETĂ    Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotţiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli şi nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege şi pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi şi de nedreptăţi, să se întoarcă spre unul Adevăratul Dumnezeu şi spre împlinirea Sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat. După trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoşenie şi lepădare de Dumnezeu şi prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu această minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe proorocii cei mincinoşi ai lui Baal i-ai ruşinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăşi l-ai deschis şi ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioşii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinţă alergăm, noi păcătoşii şi smeriţii, chinuiţi de arşiţă şi secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila şi de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de ameninţarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri şi jale. Căci n-am umblat în frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, şi tot felul de greşeli fără de număr am săvârşit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea şi nu suntem vrednici a ne arăta în faţa Domnului şi a privi la cer. Mărturisim că şi noi ca şi vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, şi de nu ne închinăm lui Baal şi altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor şi prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării şi a poftelor slujim idolului lăcomiei şi al trufiei, idolului mândriei şi al îngâmfării şi mergem pe urmele împotrivirii faţă de Dumnezeu prin năravuri rele şi slujim duhului pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul şi s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în faţa milei şi iubirii adevărate faţă de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat şi s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie şi rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilinţă şi rouă dătătoare de viaţă a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele şi toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că şi ţie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemanându-te nouă prin patimi, cu viaţa ta asemenea îngerilor te-ai făcut şi ca unul fără trup ai fost înălţăt la cer; iar noi prin faptele şi gândurile noastre ruşinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post şi priveghere i-ai minunat pe îngeri şi pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării şi poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtam de slăvirea Domnului şi Creatorului nostru şi ne ruşinam a mărturisi preamărit Numele Lui. Tu ai stârpit necinstea şi deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui şi a rânduielilor Bisericii. Şi câte păcate şi nedreptăţi n-am săvârşit noi păcătoşii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi şi în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneală mare faţă de Dumnezeu şi nădăjduind în iubirea ta faţă de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite proorocule. Milostiv fii faţă de noi nemernicii şi nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârşit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelşugată şi curată şi să ne dăruiască roadă bogată şi bunăîntocmirea văzduhului; mijloceşte mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoşii şi nevrednicii, ci pentru aleşii robii Lui care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal al lumii acesteia, pentru blândeţea şi curăţia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare şi pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre şi pier de foame, de arşiţă şi de sete. Dobândeşte pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinţei şi al smereniei, duhul blândeţii şi al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu şi al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului şi să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său şi pe Sfinţitorul Duh Preasfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

ACATISTUL SFINTEI PREACUVIOASE NOASTRE MAICI MARIA EGIPTEANCA 1 aprilie

ACATISTUL SFÂNTULUI ŞI DE DUMNEZEU PURTĂTORULUI PĂRINTE PAISIE VELICIKOVSKI 15 noiembrie

ACATISTUL SFÂNTULUI ŞI DE DUMNEZEU PURTĂTORULUI PĂRINTE PAISIE VELICIKOVSKI

de la Mănăstirea Neamţu care a trăit între anii 1722-1794 pomenit pe 15 noiembrie

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Între Sfinţii Părinţi ai fost biruitor, cel ce în această lume decăzută spre părinteasca îmbrăţişare a cuvioşilor celor din vechime ne călăuzeşti, ca o punte peste adâncul necredinţei. O, fraţilor, nu plângeţi, ci vă veseliţi, căci avem un neclătit îndrumător:
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Icosul 1
Ca înger în trup ai crescut din fragedă pruncie, pururea pe buze psalmi având şi a inimii bătaie dumnezeiască slujbă. Pentru tinereasca ta neîntinare mărire aducându-I lui Dumnezeu, aceste laude îţi cântăm:
Bucură-te, a îngerilor şi a sfinţilor uimire;
Bucură-te, căci mulţi au fost chemaţi, tu însă ai fost ales;
Bucură-te, cel ce ai semănat cu lacrimi, pentru a secera cu bucurie;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit curăţia şi tăcerea;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al 2-lea
Căutând să cunoşti ceea ce întrece cunoştinţa, încă din tinereţile tale ai dorit să primeşti tunderea cea călugărească. Atât de fierbinte ţi-era dorul după Dumnezeu, încât toţi cei ce te priveau ori auzeau de tine erau uimiţi de râvna şi de iubirea ta de linişte, şi toţi Îl măreau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
În tinereţe ai primit pregătire în cetatea Kievului şi ai fost învăţat despre lucrurile acestei lumi, despre dumnezeii cei păgâni şi filozofi, însă dorind cunoaşterea celeilalte lumi, ai lepădat toate învăţăturile, cu năzuinţa de a intra la îngereasca şcoală a călugăriei. Din pricina aceasta îţi cântăm ţie:
Bucură-te, că din neamul tău ca un ales te-ai înălţat;
Bucură-te, că numai ştiinţa lui Dumnezeu ai voit să o înveţi;
Bucură-te, cel ce ai dorit să devii monah, dându-ţi seama de neştiinţa ceasului morţii;
Bucură-te, care nu ai dorit doar înţelepciunea limbii;
Bucură-te, cel ce de dragul Adevărului ai pătimit;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al 3-lea
Cu râvnă arzătoare te-ai aplecat asupra sfintelor cărţi ale Părinţilor, udând şi răsădind cu grijă fiecare cuvânt în caldul pământ al inimii tale. Părăsindu-i pe toţi cei dragi şi lumea, îndelungată viată de peregrinări ai început, căutând un învătător duhovnicesc. Cu lacrimi stropindu-ţi calea, pururea Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Vărsând lacrimi ca mirul cel de mult preţ şi rugându-te cu inimă înfrântă, neştiind încotro să purcezi, ţi s-a aprins în suflet dorul de peregrinare şi astfel ai plecat din cetatea Kievului, călătorind cu duhul întristat ca un biet străin şi căutându-ţi patria cea cerească. De la Domnul ai primit smerita cugetare şi dreapta socoteală, aşa că-ţi strigăm ţie acestea:
Bucură-te, pelerin al râvnei şi răbdării;
Bucură-te, cel care cu lacrimi amare ai adăpat sămânţa dragostei lui Dumnezeu;
Bucură-te, dârz şi neclintit iubitor al adevărului;
Bucură-te, că numai în ceruri ţi-ai sfârşit amarnica ta călătorie;
Bucură-te, pelerin de filocalică înţelepciune;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al 4-lea
În lung şi în lat ai căutat prin mănăstiri un părinte duhovnicesc şi un bătrân care să se necăjească cu tine şi să-ţi deschidă cu drag cealaltă lume, însă nici unul n-ai aflat. Luptând împotriva furtunii cugetelor de îndoială, călătoria pământească ţi-ai continuat-o, pururea strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Plângând fără de mângâiere, maica ta s-a pogorât întru adâncă supărare la dorinţa ta de a muri monahiceşte acestei lumi, însă tu n-ai pregetat a urma Părinţilor de demult pe calea cea strâmtă către ceruri, apoi, precum ai deschide o carte, ochii inimii ei de lumea Sfinţilor Părinţi au fost deschisi, călăuzind-o şi pe dânsa către viaţa cea călugărească. Asadar, acum aceste laude îţi cântăm:
Bucură-te, cel pe care nici un lanţ al lumii acesteia nu te-a încătuşat;
Bucură-te, cel ce maica ţi-ai slobozit-o din grozăvia acestei lumi;
Bucură-te, cel care pământul cel rece al Rusiei cu ale tale fierbinţi rugăciuni l-ai încălzit;
Bucură-te, cel ce în cuptor ai fost încercat şi te-ai arătat a fi lămurit;
Bucură-te, vas de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, apărător al căilor Părinţilor celor din vechime;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al 5-lea
În curăţie iubindu-L pe Dumnezeu din tinereţile tale, o, minunate Paisie, împreună cu prietenii tăi ai făcut un neclintit jurământ: ca niciodată să nu sălăşluieşti în mânăstiri în care-i slavă, tihnă şi trupească înlesnire, ci sărăcia lui Hristos s-o urmezi. Ai scuturat astfel toată apăsarea pământească şi cu dumnezeiască dragoste bătând puternici, pe aripi de post şi rugăciune spre Soarele dreptăţii te-ai înălţat, strigând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Al sufletului ochi fiindu-ţi fără ascunzişuri, ca un adevărat ucenic al lui Hristos întreaga făţărnicie ai urât şi răstignindu-te lumii, tot binele cel pământesc ai lepădat, spre a păşi pe urmele Stăpânului. Ajuns-ai astfel cuvios al celor cuvioşi, călăuzindu-ţi ucenicii pe calea ce tu o ai bătătorit. De mână îndreaptă-ne, rugămu-ne, şi pe noi, cei orbiţi de patimi şi ologiţi de trândăvie, dar care cu dragoste îţi cântăm:
Bucură-te, suflet curat, neîntinat de aluatul fariseilor şi al saducheilor;
Bucură-te, israelit adevărat în care nu este vicleşug;
Bucură-te, iubitor al chipului călugăresc nemăsluit;
Bucură-te, căci aflat-ai cea ce cu frângere de inimă ai căutat;
Bucură-te, ale cărui comori şi inimă au fost cu Dumnezeu în ceruri;
Bucură-te, cel care cu bogate haine de nuntă fiind înveşmântat, n-ai avut nevoie de zdrenţele murdare ale Mariei în deşert;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al-6-lea
Până la Sfântul Munte al Athosului cercetând în singuratică vieţuire de lipsuri şi chinuri, acolo te-ai sălăşluit. Suferit-ai foame, sete, boală şi necaz, însă nicăieri tânjita legătură dintre un fiu şi al său duhovnicesc părinte nu era de aflat. Năvălirile patimilor, diavoli şi chiar moarte înfruntând, nicicând n-ai încetat a striga: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Departe lepădând înşelăciunea diavolească şi asupra tuturor ispitelor făcându-te biruitor, ai fost cercetat din a lui Dumnezeu făgăduinţă de către cel ce întru monahism te-a tuns, de Stareţul Vasile, care învăţându-te felurite vieţuiri călugăreşti, a plecat, singur lăsându-te iarăşi. Noi, cei care fii sub mantie îţi suntem, ţie astfel îţi strigăm:
Bucură-te, cel care suferit-ai cu trupul pentru ca să încetezi a mai păcătui;
Bucură-te, mare binefăcător al Muntelui Athos;
Bucură-te, mirarea îngerilor şi diavolească rană;
Bucură-te, nevoitor care ai înaintat din putere în putere;
Bucură-te, căci în a ta sărăcie aveai lumea întreagă;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al-7-lea
Pe când duceai viaţă de osteneală şi în Sfântul Munte Athos, dorind a descoperi taina cea din veac ascunsă, ţi-a fost trimis de Dumnezeu un împreună-nevoitor. Poruncile lui Dumnezeu truditu-te-ai cu dânsul a le face şi într-un suflet fiind, şi voile în faţa celuilalt tăindu-şi-le fiecare, ai dragostei adevărate pentru Dumnezeu moştenitori amândoi v-aţi făcut, strigând: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Având deplină pace în nevoinţă, ostenindu-te, arzând cu duhul şi în desăvârşită smerenie şi dragoste de Dumnezeu înaintând, ai fost cercetat de mulţi care doreau să fie ucenicii tăi şi împotriva voinţei tale îngăduitu-i-ai pe toţi aceşti copii ai tăi care nădăjduiau spre ale tale iubitoare îndrumări (povăţuiri), înmulţească-ţi-se fiii, aşa încât împreună să ne socoteşti chiar şi pe noi, cei care-ţi cântăm tie:
Bucură-te, cel ce vrerea proprie o ai tăiat şi ai ajuns voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, al tradiţiei Apostolilor moştenitor;
Bucură-te, înnoitorul vieţii de obşte;
Bucură-te, cel ce te-ai silit a lua prin străduinţă Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, cel ce inima îndurerată cu dragoste o ai îmbrăţişat;
Bucură-te, cel ce cu smerită cugetare pe toţi i-ai povăţuit;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al-8-lea
Dobândind o turmă de ucenici care lumea cea deşartă a o părăsi şi cugetele spre lucrurile cele dumnezeieşti a le îndrepta au dorit, fost-ai ales de către Dumnezeu al fiilor păstor. Căutat-ai o dată un părinte duhovnicesc, acum însă tu eşti duhovnicescul părinte care la ceruri ne înalţi pe noi, cei ce lui Dumnezeu Îi strigăm: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Întărind viaţa cea de obşte, din copierea vechilor scrieri ale Părinţilor ai făcut ţinta de căpătâi a mănăstirii. Pururea căutând un sălaş în care să te adânceşti în lumea marilor Sfinţi Cuvioşi locuitori în pustie, dorit-ai din inimă să pregăteşti spre tipărire manuscrise călugăreşti, de dragul viitorilor căutători de Dumnezeu şi al nostru, care cu pocăinţă îţi cântăm:
Bucură-te, iubitor părinte al celor alungaţi şi singuri;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, mult-pătimitorule;
Bucură-te, cel care te-ai jertfit pentru copiii tăi;
Bucură-te, răsăritul cel nou al vieţii călugăreşti;
Bucură-te, cel ce cu lacrimile tale ai adăpat pomul cel adormit al stăreţiei;
Bucură-te, blând mustrător al sufletelor pe care le-ai îndemnat spre porţile raiului;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al-9-lea
Cetele îngereşti în ceruri neîncetat te măresc, căci în cinul călugăresc atât de mulţi ai adus, încât mănăstirea ta s-a umplut până peste margini. Ai pornit astfel spre pământul Moldovei ca să durezi o cetate monahicească, pururea învăţându-ţi fiii în rugăciunea inimii şi în smerenie. Aşa povăţuieşte-ne pe calea mântuirii şi pe noi, cei ce lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Urmând chinurile lui Hristos şi pe urmele cuvioşilor celor din vechime păşind, ai fost căpetenie biruitoare în războiul cel duhovnicesc, având rugăciunea ca sabie şi scrierile Sfinţilor Părinţi ca ochi ai sufletului prin care ţi s-a dăruit vedere dincolo de această lume. Pentru aceasta îţi strigăm:
Bucură-te, cel care ai urmat paşii Sfântului Antonie cel Mare;
Bucură-te, reziditor al vieţii chinoviale ca pe vremea Sfântului Pahomie cel Mare;
Bucură-te, cel ce în nord Tebaida Egiptului ai reînviat-o;
Bucură-te, cel în care toată nevoinţa creştinească s-a cuprins;
Bucură-te, mângâietor al călugărilor necăjiţi din vremurile de pe urmă;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al 10-lea
În anii de osteneli, noapte şi zi, cu pană de copist ai întocmit scrierea cea duhovnicească ce se cheamă Filocalia. Cum inima ta odihnă a aflat în aceste duhovniceşti învăţături de neîncetată rugăciune lăuntrică, tăcere şi nevăzut război, şi noi preţuim osteneala ta de iubire şi lui Dumnezeu Îi strigăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Văzând măreţia ostenelilor tale şi harul dat ţie de către Dumnezeu, inimile ni se fac neputincioase. Cum oare în viaţa cea fără de sfârşit parte cu tine să avem noi, cei ce poruncile tale am dispreţuit? Ai milă de noi, cei năruiţi, care cu jale îţi strigăm şi zicem:
Bucură-te, cel ce pana de copist în cerneala smereniei ai înmuiat-o;
Bucură-te, cel care cuvintele Sfinţilor Părinţi pe zapisul inimii le-ai înscris;
Bucură-te, cel ce mintea Părinţilor ai dobândit;
Bucură-te, cel care cărţile duhovniceşti ca pe holdele de grâu le-ai secerat;
Bucură-te, căci precum o albină strângând nectar, dulcile ziceri ale Părinţilor celor din vechime le-ai adunat;
Bucură-te, culegător al ??śflorilor de câmp??ť de filocalică înţelepciune;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al 11-lea
Duioase cântări eu, deşi nevrednic, ţie îţi dăruiesc, căci a cui inimă poate să nu-ţi cânte lin, cu lacrimi, auzind de a ta sfântă viaţă; căci şi sufletul când s-a despărţit de trup după o întreagă viaţă de paşnică amărăciune, n-a încetat a cânta: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cunoscând mai dinainte ziua grabnicei tale plecări către cealaltă lume, ostenelile nevoinţei tale nu le-ai împuţinat, ci sporitu-le-ai din dragoste pentru Dumnezeu. Ai plecat de la noi, unit fiind cu Dumnezeu, o, Sfânt Părinte al nostru şi învăţător. Noi, ai tăi fii duhovniceşti, orfani rămaşi acum, nu încetăm a cânta:
Bucură-te, văzător care mai dinainte zărit-ai când vei pleca spre cealaltă lume;
Bucură-te, căci pentru singurul lucru care trebuie ai vieţuit şi ai murit;
Bucură-te, că văzându-ţi pletele albite de patristică înţelepciune, ţie ne închinăm;
Bucură-te, cel care cu Dumnezeu te-ai contopit;
Bucură-te, cel ce trimis-ai ucenici să semene mintea Părinţilor;
Bucură-te, sămânţă înfloritoare de străveche înţelepciune;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al 12-lea
Deşi de cuvintele tale cele dulci şi de a ta faţă luminoasă am fost lipsiţi a le privi, că singură mângâiere în necazuri avem a ta cerească mijlocire şi moştenirea ta cea fără de sfârşit ce vine spre a noastră caldă îmbrăţişare. Osteneală de dragoste neclintiţi ţinând, lui Dumnezeu Îi strigăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea
În patria ta cerească te-ai unit acum de-a pururi cu ai tăi iubiţi învătători, Părinţii din vechime. Cum în lumea cea mai presus de ceruri a îngerilor şi a sfinţilor te afli, rugămu-te de scaunul lui Hristos să te apropii pentru a sufletelor noastre mântuire, aceste cântări zicându-ţi:
Bucură-te, căci urmele tale ce duc către Împărăţia cerurilor vom urma;
Bucură-te, că Dumnezeu a descoperit frumuseţea rugăciunii tale;
Bucură-te, căci nu eşti din această lume;
Bucură-te, al mănăstirilor înnoitor şi insuflarea călugărilor;
Bucură-te, cel ce ai reaprins lumina stăreţiei, lăsând lanţ viu de ucenici;
Bucură-te, căci pe acest pământ fiind, mintea şi inima ţi-erau în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Condacul al 13-lea
O, mult lăudate şi prea fericite Părinte Paisie, primeşte această smerită rugăciune a noastră, fiind ferit prin smerenie urcată pe învăţăturile Sfinţilor Părinţi către înălţimile rugăciunii, ajută-ne pe noi, care nu ştim cum să ne ostenim şi cum să ne rugăm. Îndură-te de noi, ucenicii tăi cei fărâmaţi, învăţându-ne dragostea de cele bune şi slobozindu-ne de chinurile cele viitoare pe toţi cei ce lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!   (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi Ca înger în trup ai crescut din fragedă pruncie, pururea pe buze psalmi având şi a inimii bătaie dumnezeiască slujbă. Pentru tinereasca ta neîntinare mărire aducându-I lui Dumnezeu, aceste laude îţi cântăm:
Bucură-te, a îngerilor şi a sfinţilor uimire;
Bucură-te, căci mulţi au fost chemaţi, tu însă ai fost ales;
Bucură-te, cel ce ai semănat cu lacrimi, pentru a secera cu bucurie;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit curăţia şi tăcerea;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!
Şi  Condacul întâi 
Între Sfinţii Părinţi ai fost biruitor, cel ce în această lume decăzută spre părinteasca îmbrăţişare a cuvioşilor celor din vechime ne călăuzeşti, ca o punte peste adâncul necredinţei. O, fraţilor, nu plângeţi, ci vă veseliţi, căci avem un neclătit îndrumător:
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

ACATIST PENTRU CEI ADORMIŢI

ACATISTUL PREACUVIOSULUI PĂRINTE SILUAN ATHONITUL 24 septembrie

ACATISTUL PREACUVIOSULUI PĂRINTE SILUAN ATHONITUL

24 septembrie

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Ţie, alesule nevoitor al Domnului şi îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îţi aducem! În veghe neîncetată, în postire şi în smerenie fiindu-le părinţilor athoniţi prea-ales urmaş, prin însetarea după Dumnezeu şi dragostea cea arzătoare către El, har îmbelşugat ai agonisit sufletului tău şi următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toţi oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii şi pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greşalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu şi cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Icosul 1
Făcătorul îngerilor şi Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine şi după cuvântul Psalmistului: "inimă adancă" ţi-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieţii îngereşti. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte şi ostenelile pământeşti, cu sfială te chemăm:
Bucură-te, rod al curăţiei din părinţi binecinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai iubit a părinţilor tăi cucernicie din tot sufletul tău;
Bucură-te, că prin înfrânare şi iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
Bucură-te, că din pruncie căutându-ţi bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înţelepţit;
Bucură-te, că inima ta să cunoască şi să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;
Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ţi-ai îndulcit din tinereţe;
Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credinţă de o nepieritoare frumuseţe;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al 2-lea
Văzându-te pe tine Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu afundat în prăpastia pierzării, pe când dulceaţa păcatului ca un şarpe rău mirositor pătrundea în sânul tinereţii tale, ca o maică îndurerată te-a chemat în chip minunat: "Fiule, mă doare să te văd spurcându-te cu fapte păcătoase" şi pricepând tu, Preacuvioase Părinte, milostivirea ei, şarpele păcatului cu bărbătească înţelepciune l-ai izgonit, biruindu-l prin pocăinţă, smerenie şi rugăciune, iar Mântuitorului Iubitor de oameni cântare de mulţumire I-ai adus pentru Preacurata Sa Maica, pururea strigând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Dumnezeiasca înţelepciune te-a umbrit, când glasul Maicii Domnului te-ai învrednicit a-l asculta, alesule al lui Dumnezeu, Siluane, şi harul Sfântului Duh a umplut inima ta. Prin lucrarea acestuia, ca o căprioară din laţ scăpând, către gradina Maicii Domnului – Muntele Athos – ai năzuit, fugind de deşertăciunea lumească, căci te-ai lipit de Dumnezeu ca un fiu iubitor. Drept aceea, văzând minunata bunăvoire a Stăpânei lumii faţă de tine, cu umilinţă îţi cântăm:
Bucură-te, că din întunericul păcatului la lumina adevărului lui Hristos de însăşi Preacurata ai fost chemat;
Bucură-te, că ai fost ales să fii lucrător credincios al gradinii ei pământeşti, în chip minunat;
Bucură-te, viţa dulce a pământului rusesc care în Muntele Athos îmbelşugat ai rodit;
Bucură-te, conştiinţă neadormită, că prin smerita rugăciune, boldul păcatului l-ai tocit;
Bucură-te, că în Sfânta Mănăstire Pantelimon, lui Dumnezeu în chip îngeresc ai slujit;
Bucură-te, că prin nevoinţă, post şi isihie pe duşmanul ce lupta impotriva ta desăvârşit l-ai plecat;
Bucură-te, că toate măiestriile diavolului prin smerenie le-ai surpat;
Bucură-te, că tânjind după Dumnezeu, credinţa curată în chip slăvit ai dobândit;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al 3-lea
Cu adevărat, de Dumnezeu iubitorule Părinte Siluane, te-a apărat puterea Celui Preaînalt când duhul iadului şi al morţii te-a năpădit şi sufletul tău îl învifora cu momeli pierzătoare şi tu, cu totul istovit, cugetai că Dumnezeu este de neînduplecat; dar Domnul cel Iubitor de oameni îndată te-a cercetat prin lumina cea negrăită a Taborului şi cu focul harului Sfântului Apostol Pavel o nouă naştere ai primit, cu frică şi bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având bogaţia harului, cu duhul la ceruri ai fost înălţat şi acolo cuvinte de negrăit cu adevărat ai ascultat. Bucuria ta cine o va povesti, Preacuvioase Siluane? Căci te-ai umplut de dragostea cea negrăita a lui Dumnezeu când, fiind în afără de cele ale lumii, întru vederea duhovnicească a negrăitei frumuseţi dumnezeieşti, te-ai învrednicit a vedea Faţa lui Hristos-Dumnezeu Cel fără-de-măsură iubitor şi iertător a toate. Iar noi, minunându-ne de negrăita vedere a lui Dumnezeu, îţi cântăm:
Bucură-te, că întru credinţă nevoindu-te, de cercetarea şi mângâierea lui Hristos te-ai învrednicit;
Bucură-te, că ai fost vrednic să vezi cu ochii tăi frumuseţea slavei Sale de negrăit;
Bucură-te, că în Ceruri la preaminunata frumuseţe prin Sfântul Duh ai fost înălţat;
Bucură-te, că acolo din darurile harului Sfântului Duh Mângâietor te-ai adăpat;
Bucură-te, că de frumuseţea de nedescris a Raiului te-ai împărtăşit;
Bucură-te, că fiind iubit de Dumnezeu, de darurile frumuseţii cereşti ai fost copleşit;
Bucură-te, că acelaşi har cu lacrimi ai cerut de la Dumnezeu pentru neamurile omeneşti;
Bucură-te, că spre zorii vieţii veşnice ca o strajă pururea veghetoare ne trezeşti;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al 4-lea
Furtună de aspre ispite a trimis asupra ta diavolul cel ucigaş de oameni care dintru început a căutat să piardă sufletele drepţilor; dar tu, Părinte Siluane, povăţuit fiind de Domnul Iisus Hristos să-ţi ţii mintea în iad şi să nu deznădăjduieşti, cu darul Duhului Sfânt, prin neîntreruptă veghe şi smerenie ai preîntâmpinat uneltirile vrăjmaşului desăvârşit biruindu-l; iar el, ruşinat fiind de tine, silit a fost a mărturisi că întru totul este mincinos. Şi aşa, sufletul tău din cursa neprietenului ca o porumbiţă blândă a fost izbăvit de Dumnezeu, căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind despre tine că în chip minunat ai fost chemat de la deşertăciunea lumească spre nevoinţa călugărească şi prin harul lui Dumnezeu rod bun ai făcut, Cuvioase, nu numai călugări tineri, dar şi cei vârstnici, mult încercaţi în nevoinţe, către tine alergau şi ca de miere îndulcindu-se de faptele şi cuvintele tale, viaţa cea îngerească au urmat şi Domnului s-au asemănat. Iar noi, cu smerită cugetare văzându-te împodobit, cu bucurie îţi strigăm:
Bucură-te, că izvor nesecat de smerită cugetare şi înfrânare în Domnul ai devenit;
Bucură-te, că în Muntele Sfânt ai fost ca un crin bine mirositor şi neveştejit;
Bucură-te, că în nevoinţa ta jugul cel bun al lui Hristos cu dragoste l-ai purtat;
Bucură-te, că mintea, inima şi voinţa în Dumnezeu prin rugăciune necontenit ţi-ai întărit;
Bucură-te, că plin de ravnă, curăţia trupească şi sufletească ţi-ai păzit;
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată la înaltimea nepătimirii ai urcat;
Bucură-te, că pravila Sfinţilor Părinţi cu sârguinţă ai urmat;
Bucură-te, că despre iubirea lui Dumnezeu şi ceresca Patrie neostenit ne-ai grăit;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al 5-lea
Ca pe o stea călauzitoare şi de minte luminătoare ţi-a dăruit Domnul Harul cel dumnezeiesc, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, întărindu-te prin aceasta în nevoinţa cea mântuitoare ca odinioară pe Proorocul Ilie la Pârâul Horeb şi hrănindu-te în chip minunat din necheltuitele comori ale Sfântului Duh. Şi aşa, arzând de iubire pentru iubitorul de oameni Dumnezeu, din tinereţe şi până la bătrâneţe priveghind şi din straja dimineţii până în noapte pentru întreaga lume rugându-te, ca o alauta dulce cântatoare, neîncetat I-ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzându-te pe tine, Preacuvioase Părinte Siluane, întru nevoinţa cea bună căutând dragostea lui Dumnezeu cum caută pruncul laptele mamei sale şi către mângâierea Lui cu dor mare tânjind şi cu lacrimi strigând: "Ia aminte, suflete al meu, la dragostea lui Dumnezeu şi încălzeşte-te, o inimă a mea", şi încă "Cine-mi va da mie o astfel de ardere, ca să nu cunosc odihna nici ziua, nici noaptea; de dragostea lui Dumnezeu?" ne cutremurăm cu inima şi ne umilim cu sufletul în faţa unei asemenea iubiri către Dumnezeu cel Atotîndurat şi cu străpungere îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că dreptatea lui Dumnezeu, ca pe o miere mult îndulcitoare, pururea ai cerut;
Bucură-te, că în dragostea de Domnul cu îngerii te-ai întrecut;
Bucură-te, că din inimă, ca dintr-o candelă a rugăciunii curate, flacara focului lăuntric spre Domnul ţi-ai suit;
Bucură-te, că cele de sus şi cele de jos cu frumuseţea evlaviei tale îngereşti le-ai împodobit;
Bucură-te, că inima ta s-a asemănat cu vapaia rugului nemistuit;
Bucură-te, că precum Moise pentru poporul ales, tu pentru toţi oamenii înalţi mâinile către Dumnezeu;
Bucură-te, că în toată vremea ai dorit judecăţile Domnului şi îndreptările Sale le-ai căutat cu tot sufletul tău;
Bucură-te, că fără încetare ai strigat: "Mântuieşte Doamne, poporul tău şi binecuvintează moştenirea Ta!";
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al-6-lea
Propovăduitor neîncetat al isihiei te-ai arătat, cel ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, când Domnul cel Iubitor de oameni, încercându-ţi dragostea, te-a lipsit de cercetarea Preasfântului Duh. Pentru aceasta, înţelegând că ai pierdut harul, precum odinioară Adam când se tânguia de pierderea Raiului, L-ai chemat cu inima mahnită şi cu lacrimi: "Doamne, Tu mai înainte m-ai cercetat şi mai învrednicit de Sfântul Tău Duh şi sufletul meu Te-a iubit. Dar acum sufletul meu tânjeşte după Tine"; şi în acest chip tânguindu-te, dar nădăjduind în milă lui Dumnezeu, Îi strigai: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Strălucit-ai, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, ca un nou văzător al Tainelor, căci prin smerenie şi rugăciune cu lacrimi harul Sfântului Duh ai dobândit şi de negrăită dragoste inima ţi s-a umplut. Şi gustand tu şi înţelegând puterea harului, cu îndrăznirea lui Ilie ai strigat: "Doamne! Nu numai mie, ci întregii lumi dăruieşte să cunoasca dragostea Ta şi să se mântuiască!". Drept aceea, avându-te pe tine rugător neadormit înaintea lui Dumnezeu, cu umilinţă îţi cântăm:
Bucură-te, că cerul ai deschis când împreună cu Domnul te răstigneai rugându-te pentru cei morţi, pentru cei vii şi pentru cei ce pe lume încă nu au venit;
Bucură-te, că prin această dragoste Împărăţia Cerurilor ai dobândit;
Bucură-te, că adevărata întrupare a credinţei curate şi a nerăutăţii te-ai arătat;
Bucură-te, că ai dobândit iertare de la Hristos pentru cei apropiaţi tie, căzuţi în păcat;
Bucură-te, lucrător neadormit în gradina Maicii Domnului, care pe cei istoviţi în nevoinţe îi întăreşte;
Bucură-te, dulce alaută a Muntelui Athos, care despre viaţa cea viitoare vesteşti;
Bucură-te, visterie a darurilor Sfântului Duh şi al Preabinecuvântatei Egumene ascultător slujitor;
Bucură-te, cu cei bineplăcuţi lui Dumnezeu credincios împreună-nevoitor;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al-7-lea
Voind Iubitorul de oamneni Dumnezeu să arate în tine o nouă făclie a harului, Cuvioase Părinte Siluane, ca pe o ramură de maslin cu rădăcina în pământul rusesc al pustiului Athosului te-a răsădit şi cu harul Sfântului Duh te-a înrourat, mult roditor făcându-te: ca prin faptele şi cuvintele tale, ca printr-un untdelemn de viaţă-dătător, spre curăţie şi înfrânare, cucernicie şi iubire de fraţi pe toţi i-ai povăţuit – iar ei, uniţi fiind prin legatura dragostei, supunând cele mai rele prin cele mai bune, cântau lui Dumenzeu: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Ca pe un nou împreună nevoitor cu pustnicii, povăţuitor şi dascal monahilor şi mirenilor te-a aratat pe tine Domnul, Preacuvioase Siluane. Căci tu, încă pe când trăiai în lume, pe un oarecare soldat a cărui femeie se lasase ademenită de căderea în păcat şi, pentru aceasta, el spre mânie se înverşunase, l-ai învăţat iertarea lui Hristos şi astfel, familia lor – mica biserica – de destrămare o ai izbăvit; pe monahii căzuţi în întristare la dobândirea păcii sufleteşti i-ai chemat şi frica Domnului învăţându-i, la pocăinţă i-ai adus; şi astfel pe toţi i-ai pregătit să devina locuitori ai Raiului. Iar noi, ştiindu-te pe tine că te îngrijeşti de mantuirea tuturor, cu dragoste îţi cântăm, după cuviinţa datorată:
Bucură-te, că în căutarea lui Hristos împreună cu iubitorii vieţii pusniceşti te-ai nevoit;
Bucură-te, râvnitorule trăitor al iubirii frăţeşti şi pentru toţi fierbinte rugător;
Bucură-te, că pe calea vieţii, în dureri şi în necazuri, eşti celor ce te cheamă credincios însoţitor;
Bucură-te, că celor aflaţi în boli, întristări şi mâhniri sufleteşti le eşti nefăţarnic slujitor;
Bucură-te, vestitorule al dragostei lui Dumnezeu, care prin cuvântul tău blând la împăcarea cu Dumnezeu şi cu aproapele pe toţi i-ai chemat;
Bucură-te, că mărturisind că bun este Domnul, sufletele slăbănogite de păcate cu nădejdea iertării le-ai îmbărbătat;
Bucură-te, Credinciosule nevoitor care mântuirea pentru toţi oamenii cu lacrimi o mijloceşti;
Bucură-te, că având mintea în iad pentru toţi păcătoşii nepocăiţi îndurare doreşti;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al-8-lea
Minune negraită ţi-a descoperit Domnul, Preacuvioase Părinte Siluane, când Stareţul-duhovnic Avraam ţi-a arătat chipul Său strălucind de nedescris şi astfel, prin minunata schimbare te-a învăţat curat a cinsti Tăina Pocăinţei; iar noi, văzându-te pe tine că ţi-ai încredinşat voia duhovnicescului părinte ca Domnului Însuşi, tăindu-ţi prin smerenie şi pocăinţa voirile cele rele, învăţăm a ne încredinţa voii lui Dumnezeu celei descoperite prin slujitorii Bisericii lui Hristos şi prin aceasta, înainte de ieşirea noastră din trup, de mânia lui Dumnezeu şi de Judecata ce va să vină ferindu-ne, cântăm lui Dumnezeu întreit: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Din toată inima şi cu tot sufletul cerând, smerenia lui Hristos ai dobândit, preaminunate şi bineplăcut lui Dumnezeu Părinte, şi cu Cel iubit pentru lume împreună te răstigneai, cu lacrimi rugându-te: "O, Preadulce Iisuse! Tu ai făcut ca sufletul meu să Te iubească pe Tine şi să-l iubesc pe aproapele meu. Dăruieşte-mi să vars lacrimi pentru lumea întreagă, pentru ca toţi oamenii să te cunoască pe Tine şi să moştenească pacea ta şi să vadă lumina Feţei Tale". Iar noi, cei ce în păcate ne-am cheltuit viaţa, dobândind mântuire cu rugăciunile tale, te fericim cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, că nevoindu-te neobosit în rugăciunea pentru oameni pe Preaputernica Maica Ocrotitoare ai urmat;
Bucură-te, că precum odinioară Ieremia plângea pentru popor, şi tu în Sfântul Munte în lacrimi l-ai înrourat;
Bucură-te, preaminunate nevoitor al Athosului, care pentru întreaga lume ai cerut mântuire ca pentru sufletul tău;
Bucură-te, părinte iubitor de fii, care cu lacrimi pentru toţi cei ce pier în păcate mijloceşti înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria şi minunarea îngerilor, care eşti iubit şi bineplăcut lui Dumnezeu;
Bucură-te, strălucire luminoasă în pustiul athonit şi oglindire curată a sfinţeniei neamului tău;
Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare ai arătat lumii chipul frumuseţii îngereşti în trupul tău pământesc;
Bucură-te, că prin căldura rugăciunii tale vrei să ne faci pe noi cămară a Duhului Dumnezeiesc;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al-9-lea
Toate cetele îngereşti şi mulţimea nevoitorilor s-au minunat de smerenia şi de iubirea ta de oameni, Părinte Siluane, că săvârşindu-ţi ascultarea ca econom, preasmeritului Iosif în Egipt te-ai asemuit când nu numai de ceata sfinţilor împreună vieţuitori, dar şi de ostenitorii din lume care lucrau în mănăstire, ca de niţte copii a lui Dumnezeu te-ai îngrijit. Pentru aceasta lui Dumnezeu Celui ce iubeşte întreaga zidire, ai strigat: "Doamne, trimite Duhul Tău cel Sfânt şi mângaie sufletele întristate ale acestor oameni necăjiţi". Şi în orice fiind ai arătat frumuseţea smeritei cugetări cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Ritorii cei mult grăitori nu pot descrie puterea dragostei tale, preaminunate Părinte Siluane, că tu cu lacrimi ai însetat a stinge orice vrăjmăşie şi neorânduială între oameni i-ai împăcat pe toţi cu Dumnezeu, strigând Stăpânului lumii: "Doamne, cu Tine însetez să fiu şi Ţie pentru întreaga omenire mă rog, ca toţi să fie mântuiţi!". Şi pe oameni învăţându-i : "Fiilor, rugaţi-vă pentru vrăjmaşi, că ei sunt fraţii vostri şi viaţa voastră, iar duşmanul lumii acesteia numai diavolul este". Şi prin acestea fiind şi noi călăuziţi la iubirea de Dumnezeu, de fraţi şi de vrăjmaşi, îţi cântăm:
Bucură-te, că prin iubirea pentru vrăjmaşi lui Hristos pe Golgota te-ai asemănat;
Bucură-te, că ridicându-ţi mâinile la rugăciune pentru vrăjmaşii tăi, cu sufletul şi cu inima pe Cel ce S-a răstingnit pentru noi L-ai urmat;
Bucură-te, că de cei apropiaţi te-ai îngrijit şi de frumuseţea isihiei harice nu te-ai lipsit;
Bucură-te, că iubindu-i pe cei de aproape ai tăi, puterea neîncetată a rugăciunii ai dobândit;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune săgeata celui viclean ai frânt până în sfârşit;
Bucură-te, că răutăţile şi măiestriile diavolului să le biruim ne-ai învăţat;
Bucură-te, că la moară lui Hristos trupul prin muncă ţi-ai istovit şi inimii spre desfătare rugăciunea ca pe o pâine sfinţită i-ai dat;
Bucură-te, că pe lucrătorii grădinii Împărătesei Cereşti i-ai hrănit din belşug cu pâinea Preasfântului Nume;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al 10-lea
Mântuirea sufletului căutând şi dorind alipirea de Hristos, din pământul părinţilor tăi ai plecat smerit la Sfântul Munte, unde petrecând în înfrânare şi isihie ai dobândit frumuseţea cea întocmai cu a îngerilor, prin sârguinţă şi iubire de oameni. Şi astfel într-o binecuvântată dimineaţă, când ceilalţi vieţuitori athoniţi înălţau Ziditorului cântari, bun sfârşit ai dobândit şi sufletul cel hrănit cu dătătorul-de-viaţă Trup şi Sânge al Domnului l-ai încredinţat în mâinile Lui cele dumnezeieşti, ca împreună cu toţi sfinţii pururea să-I cânţi Cuvântului celui fără de început şi Dumnezeu, al Cărui Nume în tine s-a sfinţit: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împăratului Ceresc, pe Care Îl preamăresc heruvimii şi serafimii şi cetele sfinţilor, I-ai slujit fără odihna prin viaţa, credinţa şi dragostea ta, Preacuvioase; iar acum ca un crin binemirositor stai înaintea scaunului Preasfintei Treimi împreună cu toţi aleşii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Fii, aşadar, Preacuvioase, mijlocitor plin de osârdie înaintea lui Dumnezeu pentru pacea şi bunăstarea lumii, iar pentru Sfânta Biserica solie de necurmată rugăciune şi cald ocrotitor, ca izbăvindu-ne din nevoi, cu mulţumire să-ţi cântăm:
Bucură-te, înger în trup din pământul rusesc, care în chip preaales în Sfântul Munte te-ai nevoit;
Bucură-te, că pentru pământul părinţilor tăi Tronul lui Dumnezeu ai fost solitor neobosit;
Bucură-te, îndrăzneţ iubitor şi fierbinte rugător pentru toţi cei ce-L caută pe Dumnezeu cu bunăcredinţă;
Bucură-te, grabnic ocrotitor al monahilor din gradina athonită şi a celor ce te urmează în nevoinţă;
Bucură-te, că fără cârtire încercările vieţii de obşte şi durerile trupului tău le-ai purtat;
Bucură-te, că sufletul tău curăţit cu lacrimi de pocăinţă Celui Curat l-ai încredinţat;
Bucură-te, lucrător credincios al viei lui Hristos, că în Muntele Sionului de Domnul ai fost chemat;
Bucură-te, că acolo împreuna prăznuind cu sfinţii şi îngerii, cu slavă şi cinste te-ai încununat;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al 11-lea
Cântare de laudă aducem ţie, celui ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, Părinte Siluane, că arzând de dragoste către Domnul – care de mântuirea lumii a însetat şi cu smerenia Sa pe diavol l-a biruit – L-ai urmat cu credinţă, şi pustia Athosului cu rugăciune curată bine o ai înmiresmat, arătându-ne şi nouă chipul vieţii îngereşti împodobit cu darurile cele mult-roditoare ale Sfântului Duh. Şi asa, în Sfântul Munte ca în Rai vieţuind, pe vrăjmaş l-ai ruşinat şi sufletul tău Împărăţia Cerească a agonisit, iar pe noi ne-ai povăţuit prin dragoste să ne alipim de Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 11-lea
În vremurile noastre Domnul te-a arătat lumii întregi, Preacuvioase Părinte, purtător al Duhului Sfânt şi al Luminii celei dătătoare de lumină, atât în viaţă cât şi după moartea ta, privind la tine, cel luminat cu frumuseţea nevoinţelor pământeşti şi ca un heruvim împreună rugator cu cetele cereşti, de nădejdea mântuirii să ne încredinţăm, vieţii celei drepte cu toată osârdia să urmăm, voia noastră s-o lepădăm şi cu bucurie iubirii lui Dumnezeu să ne supunem, ca să se întărească şi în trupurile şi sufletele noastre proslăvirea Iubitorului de oameni Dumnezeu şi cu dragoste să-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că ne-ai întărit pe noi în dragoste de Dumnezeu prin pilda vieţii tale celei curate şi nevoitoare;
Bucură-te, că plin de ardoare ai dat în vileag pe cei fără de lege şi ne-ai învaţat să păstrăm tainele şi predaniile credinţei dreptmăritoare;
Bucură-te, că prin vieţuirea ta cea pustnicească, lui Petru Athonitul te-ai sârguit să-i semeni în post şi isihie;
Bucură-te, că Avvei Atanasie cu credinţă i-ai urmat prin grija pentru vieţuirea monahilor în curăţie;
Bucură-te, nou luminător al credinţei, că în zilele noastre calea cea adevărată către Domnul ai arătat;
Bucură-te, că de neîmpuţinarea harului Sfântului Duh în Biserica Ortodoxă tuturor le dai mărturie în chip minunat;
Bucură-te, că înaintea Scaunului Slavei stai ca un rob credincios al Mântuitorului;
Bucură-te, că acolo ceri pentru noi sfarşit creştinesc şi răspuns bun la Înfricoşata Judecată a Lui;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al 12-lea
Încă fiind tu pe pământ, Preacuvioase, ca în ceruri, unde totul viază şi se mişcă întru bucuria Sfântului Duh, Hristos, Dumnezeul nostru, a revărsat peste tine puterea negrăită a harului, ca astfel luminat să înalţi rugăciuni pentru întreaga lume împreună cu ceata nevoitorilor athoniţi şi cu toţi sfinţii. Iar noi cunoscând acestea, te rugăm: îndreaptă, Preacuvioase Părinte, fierbinte rugăciune către Domnul ca să se milostivească şi Sfânta Sa Biserica s-o întărească în veci spre mântuirea noastră, pe iubitorii de isihie să-i apere şi să le dea tărie ca pururea să preamărească Numele lui Dumnezeu, ca împreună cu cetele îngereşti să cântăm şi noi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând slăvită pomenirea ta, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, după vrednicie fericim durerile şi ostenelile tale, că în priveghere şi post împreună cu toţi aleşii Maicii Domnului, cu osârdie te-ai nevoit. Cine oare va număra ostenelile voastre şi suspinările din rugăciunile cu lacrimi înălţate pentru lume? Că prin ele pururea întoarceţi mânia Domnului cea din pricina păcatelor noastre întru milostivire, ca prin iubirea Sa de oameni să păzească Sfânta Biserica de pustiire până la sfârşitul veacului după cuvântul făgăduit. Iar noi cunoscând acestea şi mulţumindu-ţi pentru mijlocire şi ocrotire cu umilinţă îţi cântăm:
Bucură-te, că povăţuirea cea prin Duhul Sfânt plin de sârguinţă ai urmat;
Bucură-te, că Hristos – Puterea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu – ochilor tăi trupeşti S-a arătat;
Bucură-te, smerit nevoitor a lui Hristos, bucuria şi lauda Maicii Domnului în faţa tuturor celor cereşti şi pământesti;
Bucură-te, neadormitule rugător pentru lume, că mângâiere şi nădejde pentru mântuire ne eşti;
Bucură-te, moştenitor al Împărăţiei lui Hristos, care prin nevoinţa ta Muntele Athos ai împodobit;
Bucură-te, împreună lucrător al nădejdii noastre de mântuire, că ne-ai luminat calea către Dumnezeu şi pe cale ne-ai întărit;
Bucură-te, trâmbită aurită, că împreună cu toţi sfinţii şi îngerii slava lui Dumnezeu o vesteşti;
Bucură-te, că primind de la Domnul cununa biruinţei nu ne uiţi în rugăciunile tale pe noi, cei pământeşti;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condacul al 13-lea
O, preaminunate nevoitor al lui Hristos, Siluane, odraslă binecuvântată a pământului rusesc, slava şi podoaba iubitorilor de isihie din Sfântul Munte, primeşte şi de la noi această nevrednică rugăciune şi cere de la Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce S-a răstignit pentru întreaga lume, să ne miluiască pe toţi fii Săi, prin harul Sfântului Duh în unirea dragostei Sale să ne adune laolalta şi cu judecatile pe care le ştie să ne aducă la Sine; iar prin rugăciunile tale să nu ne ruşineze pe noi în ziua Judecăţii înaintea Feţei slavei Sale, ci să ne învrednicească a-I cânta împreună cu toţi sfinţii şi îngerii cântarea de biruintă: Aliluia!   (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Făcătorul îngerilor şi Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine şi după cuvântul Psalmistului: "inimă adancă" ţi-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieţii îngereşti. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte şi ostenelile pământeşti, cu sfială te chemăm:
Bucură-te, rod al curăţiei din părinţi binecinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai iubit a părinţilor tăi cucernicie din tot sufletul tău;
Bucură-te, că prin înfrânare şi iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
Bucură-te, că din pruncie căutându-ţi bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înţelepţit;
Bucură-te, că inima ta să cunoască şi să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;
Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ţi-ai îndulcit din tinereţe;
Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credinţă de o nepieritoare frumuseţe;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Şi  Condacul întâi 
Ţie, alesule nevoitor al Domnului şi îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îţi aducem! În veghe neîncetată, în postire şi în smerenie fiindu-le părinţilor athoniţi prea-ales urmaş, prin însetarea după Dumnezeu şi dragostea cea arzătoare către El, har îmbelşugat ai agonisit sufletului tău şi următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toţi oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii şi pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greşalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu şi cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
După aceasta se zice această:

RUGĂCIUNE O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobândit smerenia lui Hristos în Duhul Sfânt şi dascal al iubirii de vrăjmaşi ai devenit în acest veac plin de ură şi de tulburare! O, dulce psaltire a pocăinţei şi alăută binecântătoare a Duhului sfânt! Noi, cei însufleţiţi de vieţuirea ta cea aleasă, ne plecăm genunchii în fata sfinţeniei tale care ruşinează pe cei ce nu mai cred că Dumnezeu lucrează în Biserica Sa şi îţi mărturisim că inimile noastre suspină după liniştea ta, după dragostea ta de Dumnezeu, de oameni şi de vrăjmaşi. Mărturisim că avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, că mult suntem tulburati în aceasta lume care ne învaţă să fim răi, iubitori de slavă deşartă şi orbi ai păcatului. Roagă-L, Părinte sfinte, să ne dăruiască şi nouă blândeţea Sa, îndelunga-răbdare, tăcerea, înfrânarea şi iubirea Lui cea dumnezeiască pentru toată făptura.
Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atâtea încercări duhovniceşti întărit de Sfântul Duh, nu ne lăsa să fim înghiţiţi de marea lumii acesteia. Fii călăuza noastră, fii povăţuitorul nostru, mijloceşte pururea pentru noi ca să stingem văpaia patimilor, să biruim răul din inimile noastre şi astfel să ne mântuim sufletele. Aşa, Cuvioase Părinte Siluane, podoaba călugărilor din Sfântul Munte al Athosului, cel care te-ai făcut pe tine lăcaş Sfintei Treimi, izbăveşte pe cei ce cu credinţă săvârşesc prea cinstită pomenirea ta şi pe cei ce sărută cu evlavie moaştele tale, spre slava Celui ce S-a proslăvit în tine şi dăruieşte prin tine tămăduire tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău.Văzând răutatea şi nimicnicia noastra, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numărat pe Sfântul Siluan în ceata aleşilor Tăi, trimite-l nouă ca pe un adevărat Părinte, spre a ne povăţui cum să traim o viaţă cuviincioasă, o viaţă de nevoinţă şi de rugăciune, că să Te aflăm milostiv în ceasul morţii şi la Înfricoşătoarea Judecată. Amin.