lunedì 29 ottobre 2018

Biserica Ortodoxa si ecumenismul

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

1

SFANTUL JUSTIN POPOVICI

BISERICA ORTODOX|

{I ECUMENISMUL

Coperta I: Mitropolitul Amfilohie Radovici al Muntenegrului, citind rug\ciunile de dezlegare

sîrbilor uci[i în Kosovo, sub supravegherea trupelor NATO.

Coperta IV: Icoana Sfîntului Iustin Popovici (25 martie 1894 - 25 martie 1979), pictat\ la

M\n\stirea Celie, în 1985

ISBN: 973-0-02706-4

Editor: monahul Filotheu B\lan

Traducere din limba sîrb\ de

Adrian T\n\sescu

M\n\stirea Sfin]ii Arhangheli - Petru Vod\

2002

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

2

Cuprins

Partea I. Biserica Ortodox\ 3

Biserica Ortodox\ [i Ecumenismul 3

Înv\]\tura ortodox\ despre Biseric\ 4

Însu[irile Bisericii 36

a. Unimea [i unicitatea Bisericii 36

b. Sfin]enia Bisericii 38

c. Sobornicitatea Bisericii 39

d. Apostolicitatea Bisericii 40

Cincizecimea 44

Harul 47

Sfintele Taine 49

a. Sfînta Tain\ a Botezului 50

b. Sfînta Tain\ a Mirungerii 51

c. Sfînta Tain\ a Euharistiei 51

Sfintele fapte bune 53

Ierarhia Bisericeasc\ 57

Dumnezeiasca slujire bisericeasc\ [i praznicele biserice[ti 59

Despre Dumnezeu Judec\torul 64

Partea a II-a. Ecumenismul 67

Ecumenismul 67

Progresul umanist [i progresul dumnezeu-omenesc 67

Cultura umanist\ [i cea dumnezeu-omeneasc\ 72

Societatea umanist\ [i cea dumnezeu-omeneasc\ 82

Educa]ia/luminarea umanist\ [i cea dumnezeu-omeneasc\ 92

Omul sau Dumnezeu-omul 101

Ecumenismul umanist 111

Ie[irea din toate fund\turile 128

Not\ asupra edi]iei 130

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

3

PARTEA I

BISERICA ORTODOX|

BISERICA ORTODOX| {I ECUMENISMUL

Ecumenismul este o mi[care ce na[te o mul]ime de întreb\ri: [i toate

întreb\rile acestea, în întemeierea lor, izvor\sc dintr-o singur\ dorin]\ [i se vars\

într-o singur\ dorin]\ - [i aceast\ dorin]\ vrea un singur lucru: adev\rata Biseric\

a lui Hristos. Iar adev\rata Biseric\ a lui Hristos poart\ - [i trebuie s\ poarte -

r\spunsuri la toate întreb\rile [i sub-întreb\rile pe care le pune Ecumenismul;

c\ci, dac\ Biserica lui Hristos nu dezleag\ ve[nicele întreb\ri ale duhului

omenesc, atunci ea nu e de nici un folos. Iar vatra duhului omenesc arde pururea

în ve[nicele întreb\ri chinuitoare. {i orice om arde în ele, cu [tiin]\ sau f\r\

[tiin]\, de voie sau f\r\ de voie: îi arde inima, îi arde mintea, îi arde con[tiin]a, îi

arde sufletul, îi arde întreaga fiin]\. "{i nu este pace întru oasele lor". Între

planete, planeta noastr\ este cetatea de scaun a tuturor ve[nicelor probleme

chinuitoare: ale vie]ii [i ale mor]ii, ale binelui [i ale r\ului, ale faptei bune [i ale

p\catului, ale lumii [i ale omului, ale nemuririi [i ale ve[niciei, ale raiului [i ale

iadului, ale lui Dumnezeu [i ale diavolului. Între toate fiin]ele, omul este cea mai

complicat\ [i mai enigmatic\; [i, mai presus de toate, cea mai chinuit\. Tocmai

pentru aceasta S-a pogorît Dumnezeu pe p\mînt, pentru aceasta s-a f\cut om

pentru noi ca Dumnezeu-Om: ca s\ r\spund\ la toate chinuitoarele, ve[nicele

noastre întreb\ri. Din aceast\ pricin\ a [i r\mas întreg pe p\mînt, în Biserica

Lui, c\reia El îi este cap, iar ea este trupul Lui. Ea e adev\rata Biseric\ a lui

Hristos, Biserica Ortodox\, [i în ea este întreg Dumnezeu-Omul, cu toate binevestirile

Sale [i cu toate des\vîr[irile Sale.

Ce e Ecumenismul în r\d\cina [i str\-r\d\cina sa, în esen]a [i str\-esen]a

sa, în realit\]ile [i n\zuin]ele sale, se va vedea cel mai bine dac\ îl vom privi în

oglinda Bisericii lui Hristos, celei uneia [i adev\rate. De aceea e nevoie s\

ar\t\m, m\car în liniile cele mai de c\petenie [i foarte pe scurt, înv\]\tura

Bisericii Ortodoxe despre adev\rata Biseric\ a lui Hristos, Biseric\

apostoleasc\-p\rinteasc\, Biserica Sfintei Predanii.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

4

ÎNV|}|TURA ORTODOX| DESPRE BISERIC|

Toat\ taina credin]ei cre[tine se afl\ în Biseric\; toat\ taina Bisericii este

în Dumnezeu-Omul; toat\ taina Dumnezeu-Omului st\ în faptul c\ Dumnezeu

S-a f\cut trup [i a s\l\[luit în trup toat\ plin\tatea Dumnezeirii Lui, toate

vredniciile [i des\vîr[irile Sale Dumnezeie[ti, toate Tainele lui Dumnezeu.

Toat\ Evanghelia Dumnezeu-Omului Domnului Hristos poate fi adunat\ în

cîteva cuvinte, în urm\toarea a-tot-bun\-vestire: Mare este taina bunei-credin]e

(cre[tin\t\]ii): Dumnezeu S-a ar\tat în trup (1 Timotei 3:16). M\runtul trup

omenesc a înc\put pe Dumnezeu întreg, cu toate nem\rginirile Lui f\r\ de

num\r, Dumnezeu r\mînînd Dumnezeu [i trupul r\mînînd trup, totdeauna într-o

singur\ Persoan\, Persoana Dumnezeu-Omului Hristos: Dumnezeu des\vîr[it [i

om des\vîr[it = Dumnezeu-Om des\vîr[it. Aici nu este doar o tain\, ci sînt toate

tainele cerului [i p\mîntului, împreunate într-o singur\ tain\: în taina

Dumnezeu-Omului = în taina Bisericii, a trupului S\u Dumnezeu-omenesc.

Totul se adun\ în trupul Dumnezeu-Cuvîntului, în întruparea, înomenirea lui

Dumnezeu. În acest adev\r este [i întreaga via]\ a trupului Dumnezeu-omenesc

al Bisericii, [i prin el [tim cum trebuie a petrece în casa lui Dumnezeu, care este

Biserica lui Dumnezeu celui viu, stîlpul [i înt\rirea adev\rului (1 Timotei 3: 15).

"Dumnezeu S-a ar\tat în trup. În aceasta este - spune bine-vestitorul cu

Gur\ de Aur al Evangheliei Mîntuitorului - întreaga iconomie a mîntuirii

noastre. Cu adev\rat, mare tain\... S\ lu\m aminte: Sfîntul Apostol nume[te

peste tot iconomia mîntuirii noastre tain\; [i pe bun\ dreptate, fiindc\ ea nu a

fost cunoscut\ de to]i oamenii, ba nici m\car Îngerilor nu le-a fost descoperit\:

îns\ ea se descoper\ prin Biseric\. {i, cu adev\rat, mare este taina aceasta,

fiindc\ Dumnezeu S-a f\cut om [i omul Dumnezeu. Drept aceea se cuvine s\

tr\im în chip vrednic de aceast\ tain\." 1

Cel mai mare lucru pe care Dumnezeu putea s\ îl dea omului, l-a dat

f\cîndu-Se om [i r\mînînd în veci ca Dumnezeu-Om în toate lumile v\zute [i

nev\zute. M\runta fiin]\ omeneasc\ a înc\put pe Dumnezeu întreg, Cel

neînc\put [i nem\rginit din nici o parte. Aceasta face ca Dumnezeu-Omul s\ fie

cea mai enigmatic\ fiin]\ din toate lumile omene[ti. Sfîntul Ioan Damaschin are

dreptate [i pe p\mînt, [i în cer, [i în vremelnicie, [i în ve[nicie, atunci cînd

spune cu t\rie c\ Dumnezeu-Omul este "singurul nou sub soare" 2. A[ ad\uga: [i

în veci nou, noul ce nu se înveche[te niciodat\, nici în timp, nici în ve[nicie. Dar

în Dumnezeu-Omul [i cu Dumnezeu-Omul, [i omul s-a f\cut fiin]\ nou\ sub

soare, Dumnezeie[te de însemnat\, Dumnezeie[te de pre]ioas\, Dumnezeie[te de

ve[nic\ [i Dumnezeie[te de complicat\. Taina lui Dumnezeu s-a unit în chip de

nedesp\r]it cu taina omului [i s-a f\cut o tain\ îndoit-una: a-tot-taina tuturor

1 Sfîntul Ioan Gur\ de Aur, Tîlcuire la Epistola I c\tre Timotei, 11:1; PG 62, 553-556.

2 Sfîntul Ioan Damaschin, De fide, 3, 1: PG 94, 984B.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

5

lumilor. {i a[a s-a f\cut Biserica: Dumnezeu-Omul = Biserica. Cel de-al doilea

Ipostas al Preasfintei Treimi, ipostasul Dumnezeu-Cuvîntului, f\cîndu-Se om,

f\cîndu-Se Dumnezeu-Om, a r\mas în lumea noastr\ p\mînteasc\ [i în toate

lumile ca Dumnezeu-Om = Biseric\. Prin înomenirea Dumnezeu-Cuvîntului,

omul, ca fiin]\ osebit\ dup\ chipul lui Dumnezeu, este m\rit cu m\rire

Dumnezeiasc\, întrucît Cel de-al doilea Ipostas al Preasfintei Treimi i S-a f\cut

cap, ve[nic cap, al trupului Dumnezeu-omenesc al Bisericii. Dumnezeu-Tat\l,

prin Duhul Sfînt, a dat pe Domnul Hristos - Dumnezeu-Omul mai presus de

toate cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce pline[te toate în to]i

(Efeseni 1: 22-23).

Cu Dumnezeu-Omul Domnul Hristos drept cap al s\u, Biserica s-a f\cut

cea mai des\vîr[it\ [i cea mai vrednic\ fiin]\ din toate lumile. Tot ce este

Dumnezeu-omenesc s-a f\cut al ei: toate puterile Lui Dumnezeie[ti s-au f\cut

ale ei [i toate puterile Lui de înviere, [i de schimbare la fa]\, [i de îndumnezeire,

[i de în-dumnezeu-omenire, [i de în-cre[tinare [i de în-treimificare

s-au f\cut ale ei pentru vecie. {i - ceea ce e mai însemnat decît tot ce este mai

însemnat, [i mai minunat decît tot ce este mai minunat [i mai cutremur\tor decît

tot ce este mai cutremur\tor - Însu[i Ipostasul Dumnezeu-Cuvîntului, din

nem\surata Sa iubire de oameni, S-a f\cut ve[nicul Ipostas al Bisericii. Nu este

bog\]ie a Dumnezeirii, nu este slav\ a Dumnezeirii, nu este lucru bun al

Dumnezeirii care, prin minunatul Dumnezeu-Om, s\ nu se fi f\cut pe veci al

nostru, pe veci al oamenilor în Biseric\.

Toat\ nem\surata m\rime a puterii Sale, [i bog\]ie a iubirii Sale de

oameni [i a-tot-puternicie a t\riei Sale, Dumnezeu a ar\tat-o mai ales prin

Învierea lui Hristos din mor]i, prin în\l]area Lui la cer - mai presus de Heruvimi,

[i Serafimi [i de toate Puterile cele f\r\ de trup care sînt mai presus de ceruri - [i

prin întemeierea Bisericii ca trup al Lui, trup c\ruia El, Dumnezeu-Omul cel

înviat, [i în\l]at [i ve[nic viu, îi este cap. Aceast\ minune f\r\ margini, aceast\

cu adev\rat prea-Dumnezeiasc\ a-tot-minune, Dumnezeu a lucrat-o întru

Hristos, sculîndu-L pe El din mor]i [i punîndu-L a [edea de-a dreapta Sa întru

cele cere[ti, mai presus decît toat\ Încep\toria, [i St\pînirea, [i Puterea, [i

Domnia, [i decît tot numele ce se nume[te, nu numai în veacul acesta, ci [i în cel

viitor; [i toate le-a supus sub picioarele Lui, [i pe El L-a dat mai presus de toate

– uper panta - cap Bisericii, care e trup al Lui, plinirea Celui ce pline[te toate

întru to]i – to plhrwma tou ta panta en pasi plhroumenou (Efeseni 1: 20-

23).

Astfel, în Dumnezeu-Omul cel înviat [i în\l]at, în trupul Dumnezeuomenesc

al Bisericii, s-a înf\ptuit sfatul cel mai înainte de veci al Dumnezeirii

celei întreit Sfinte: ca toate s\ le uneasc\ sub un cap întru Hristos –

anakefalaiwsasqai ta panta, [i cele din ceruri [i cele de pe p\mînt (Efeseni

1:10). Prin Biseric\, trupul S\u Dumnezeu-omenesc, Domnul a unit toate

f\pturile îngere[ti, oamenii [i toate f\pturile zidite de Dumnezeu într-un

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

6

organism ve[nic viu. Astfel, Biserica este plinirea Celui ce pline[te toate întru

to]i (Efeseni 1:23), adic\ a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, Care ca Dumnezeu

pline[te toate întru to]i, iar ca om [i Arhiereu ve[nic ne d\ nou\, oamenilor, a

tr\i aceast\ plinire în Biseric\, cu ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune.

Aceasta este, cu adev\rat, pliroma a tot ce e Dumnezeiesc, a tot ce este ve[nic, a

tot ce este dup\ chipul lui Dumnezeu, a tot ce e zidit de Dumnezeu: fiindc\

Biserica este pliroma adev\rului Dumnezeiesc, a drept\]ii Dumnezeie[ti, a

dragostei Dumnezeie[ti, a vie]ii Dumnezeie[ti, a ve[niciei Dumnezeie[ti;

pliroma tuturor des\vîr[irilor Dumnezeie[ti [i, de asemenea, pliroma tuturor

des\vîr[irilor omene[ti, fiindc\ Domnul Hristos este Dumnezeu-Om, plinirea

cea îndoit-una a Dumnezeiescului [i a omenescului. Aceasta este a-tot-unitatea

pliromic\ Dumnezeu-omeneasc\, în-nemurit\ [i în-ve[nicit\ prin faptul c\ are

drept cap pe Însu[i Dumnezeu-Omul cel ve[nic, Cel de-al doilea Ipostas al

Preasfintei Treimi. Plirom\ a trupului Dumnezeu-omenesc, Biserica tr\ie[te prin

nemuritoarele [i de via]\ f\c\toarele puteri cuvînt\toare ale Dumnezeu-

Cuvîntului întrupat. Lucrul acesta îl simt toate m\dularele adev\rate ale

Bisericii, îns\ cel mai deplin Sfin]ii [i Îngerii. Tocmai aceast\ plirom\ a

des\vîr[irilor Dumnezeu-omene[ti ale lui Hristos e mo[tenirea Sfin]ilor [i

n\dejdea chem\rii noastre cre[tine (Efeseni 1: 18). Biserica este nu numai scop

[i noim\ a tuturor fiin]elor [i f\pturilor, de la Înger pîn\ la atom, ci este [i

singurul lor a-tot-scop [i a-tot-noim\. În ea, Dumnezeu ne-a blagoslovit, cu

adev\rat, cu toat\ blagoslovenia duhovniceasc\ (Efeseni 1: 3), în ea ne-a dat

toate mijloacele pentru o via]\ sfînt\ [i f\r\ de prihan\ înaintea lui Dumnezeu

(Efeseni 1: 4), în ea ne înfiaz\ prin Fiul S\u cel Unul-N\scut (Efeseni 1: 5-8), în

ea ne-a descoperit taina cea ve[nic\ a voii Sale (Efeseni 1: 9), în ea a unit timpul

cu ve[nicia (Efeseni 1: 10) [i a f\cut cu putin]\ întru-cre[tinarea [i în-cre[tinarea

tuturor fiin]elor [i f\pturilor, întru-duhovnicirea [i în-duhovnicirea lor, întrutreimificarea

[i în-treimificarea lor (Efeseni 1: 13-18). Pentru toate aceste

temeiuri, Biserica alc\tuie[te cea mai mare [i mai Sfînt\ Tain\ a lui Dumnezeu

din toate lumile. Fa]\ de celelalte Taine ale lui Dumnezeu, ea este a-tot-Taina. În

ea fiecare Tain\ Dumnezeiasc\ e bun\-vestire [i fericire, în ea fiecare dintre ele

este rai, fiindc\ fiecare dintre ele este prea-plin\ de Domnul cel prea-dulce. Iar

Domnul cel prea-dulce? Prin El este raiul rai [i fericirea - fericire; prin El

Dumnezeu este Dumnezeu [i omul - om; prin El e adev\rul adev\r [i dreptatea -

dreptate; prin El e dragostea dragoste [i bun\tatea - bun\tate; prin El e via]a

via]\ [i ve[nicia - ve[nicie.

Buna-vestire de temelie, [i în ea a-tot-bucuria de temelie, pentru toate

fiin]ele [i pentru toate lumile este aceasta: Dumnezeu-Omul Hristos este totul [i

toate în toate lumile, [i în El - Biserica. Iar a-tot-buna-vestire e aceasta: Biserica

are drept cap pe Hristos - Dumnezeu-Omul. În fapt, El este mai-nainte de toate

[i toate întru Dînsul sînt a[ezate (Coloseni 1: 17); fiindc\ El este Dumnezeu, El

este F\c\tor, El este Proniator, El e Mîntuitor, El este via]a vie]ii [i fiin]a fiin]ei

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

7

[i existen]a existen]ei, c\ printr-Însul [i pentru Dînsul toate s-au zidit (Coloseni

1: 16). El este scopul a tot ce exist\. Întreaga zidire a fost zidit\ ca Biseric\, [i

alc\tuie[te Biserica [i El e Capul trupului Bisericii (Coloseni 1: 18). Adic\: o atot-

unitate cuvînt\toare a f\pturii [i o a-tot-finalitate cuvînt\toare a f\pturii.

P\catul a rupt o parte a f\pturii din aceast\ a-tot-unitate [i a-tot-finalitate

cuvînt\toare [i a cufundat-o într-o lips\ de finalitate ne-cuvînt\toare, în moarte,

în iad, în munci. Pentru aceasta Dumnezeu-Cuvîntul S-a pogorît în lumea

noastr\ p\mînteasc\, S-a f\cut om [i s\vîr[e[te ca Dumnezeu-Om mîntuirea

lumii de p\cat. Iconomia Lui Dumnezeu-omeneasc\ de mîntuire are ca scop s\

cure]e totul de p\cat, s\ logosifice totul, s\ sfin]easc\ totul, s\ le fac\ pe toate

m\dulare ale trupului Dumnezeu-omenesc al Bisericii, [i în felul acesta s\ le

întoarc\ la unitatea cuvînt\toare/ logosic\ [i a-tot-finalitatea cuvînt\toare/

logosic\.

F\cîndu-Se om [i întemeind Biserica pe Sine, [i prin Sine [i întru Sine,

Domnul Hristos, ca Dumnezeu-Om, a m\rit nem\surat pe om, ca nimeni altul

mai înainte sau dup\ El. Prin nevoin]ele Sale Dumnezeu-omene[ti, El nu doar c\

l-a mîntuit pe om de p\cat, de moarte [i de diavol, ci l-a [i în\l]at mai presus de

toate fiin]ele [i f\pturile. Dumnezeu nu S-a f\cut nici Dumnezeu-Înger, nici

Dumnezeu-Heruvim, nici Dumnezeu-Serafim, ci Dumnezeu-Om. Prin asta l-a

în\l]at pe om mai presus de to]i Îngerii [i Arhanghelii, mai presus de toate

fiin]ele supraomene[ti. Pe lîng\ aceasta, Domnul i-a supus totul [i toate prin

Biseric\: panta upetaxen upo tou" poda" autou (Efeseni 1: 22). Prin

Biseric\ [i în Biseric\, trup Dumnezeu-omenesc, omul cre[te la în\l]imi supraîngere[

ti, supra-heruvimice. Astfel, calea în\l]\rii lui, a des\vîr[irii lui, ajunge

mai departe decît cea îngereasc\, decît cea heruvimic\, decît cea serafimic\. Aici

este la mijloc taina tainelor. S\ tac\ toat\ limba, c\ci vorbe[te dragostea cea

nespus\ [i f\r\ de sa]iu a lui Dumnezeu, iubirea de oameni cea negr\it\ [i f\r\

de sa]iu a singurului cu adev\rat iubitor de oameni, a Domnului Iisus. Aici încep

vedeniile [i descoperirile Domnului (2 Corinteni 12: 1), ce nu se pot rosti în nici

o limb\, nu numai omeneasc\, ci nici îngereasc\. Aici toate sînt mai presus de

minte, mai presus de cuvînt, mai presus de fire, mai presus de ceea ce este f\cut.

Dac\ e s\ vorbim de tain\, aici este a-tot-taina omului, în a-tot-taina Dumnezeu-

Omului, Care este Biserica, [i totodat\ trupul Bisericii [i capul ei. {i în toate

acestea [i prin toate acestea: omul întru-bisericit [i îm-bisericit, omul întrucre[

tinat [i în-cre[tinat, omul întru-treimificat [i în-treimificat, omul de un trup

cu trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos = al Bisericii (Efeseni 3: 6), al celei

mai sfinte [i mai dragi Taine a lui Dumnezeu, al Tainei Tainelor, al a-tot-Sfintei

a-tot-Taine. Biserica este Dumnezeu-Omul Hristos prelungit prin toate veacurile

[i în toat\ ve[nicia. Dar, împreun\ cu omul [i pentru om, toat\ f\ptura de

Dumnezeu zidit\, tot ce a fost zidit în cer [i pe p\mînt prin Dumnezeu-Cuvîntul,

toate acestea intr\ în Biseric\, ca trup al ei, al c\rui cap este Domnul Hristos; dar

capul este cap trupului, [i trupul este trup capului, nedesp\r]ite unul de altul,

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

8

plinirea unuia cu cel\lalt: plinirea Celui ce pline[te toate întru to]i (Efeseni 1:

23). F\cîndu-se prin Sfîntul Botez m\dular al Bisericii, orice cre[tin se face

parte alc\tuitoare a plinirii Celui care pline[te toate în to]i [i el însu[i se pline[te

prin aceast\ plinire Dumnezeiasc\ (Efeseni 3: 19); [i, în acest fel, el atinge

plinirea a-tot-des\vîr[it\ a fiin]ei sale omene[ti, a persoanei sale omene[ti. Dup\

m\sura credin]ei lui [i a vie]ii sale harice în Biseric\, fiecare cre[tin ajunge la

aceast\ plinire prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune. Acest lucru este

adev\rat pentru to]i cre[tinii tuturor vremurilor. To]i sînt plini]i cu plinirea Celui

ce pline[te toate în to]i: totul în noi, oamenii, totul în Îngeri, totul în planete,

totul în p\s\ri, totul în plante, totul în minerale, totul în toate f\pturile zidite de

Dumnezeu. {i în felul acesta noi, oamenii, sîntem înrudi]i, Dumnezeie[te

înrudi]i cu toate fiin]ele [i f\pturile zidite de Dumnezeu: c\ci unde e

Dumnezeirea Dumnezeu-Omului, acolo este [i omenitatea Lui, acolo sînt to]i

credincio[ii din toate vremurile [i din rîndul tuturor fiin]elor: al Îngerilor [i al

oamenilor. În felul acesta noi, oamenii, ne plinim în Biseric\ cu toat\ plinirea

Dumnezeirii (Coloseni 2: 9); plinirea Dumnezeu-omeneasc\ = Biserica:

Dumnezeu-Omul este Capul ei, ea este trupul Lui, iar noi, întotdeauna, în toat\

tr\irea noastr\, ne g\sim întru deplin\ atîrnare de El, ca trupul fa]\ de cap. Din

El, capul nemuritor al Bisericii, curg prin tot trupul Bisericii [uvoaiele puterilor

harice de via]\ f\c\toare [i ne dau via]\ prin nemurire [i prin ve[nicie. Toate

sim]irile Dumnezeu-omene[ti ale Bisericii sînt de la El, [i în El [i prin El. Toate

Sfintele Taine [i sfintele fapte bune din Biseric\ - prin care ne cur\]im, ne

na[tem din nou, ne schimb\m la fa]\, ne sfin]im, ne în-cre[tin\m, ne îndumnezeu-

omenim, ne în-dumnezeim, ne în-treimific\m, ne mîntuim - î[i au

existen]a de la Tat\l, prin Fiul, în Duhul Sfînt, [i aceasta mul]umit\ unirii

ipostatice a Dumnezeu-Cuvîntului cu firea noastr\ omeneasc\ în minunata

Persoan\ a Dumnezeu-Omului, a Domnului Iisus.

Pentru ce Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, Cea de a doua Persoan\ a

Sfintei Treimi, este în Biseric\ totul [i toate: [i cap al trupului Bisericii, [i

Biseric\, trup al S\u? Pentru ca noi, toate m\dularele Bisericii, s\ sporim în

toate întru El, Care este capul, pîn\ ce vom ajunge to]i întru b\rbat des\vîr[it, la

m\sura vîrstei plinirii lui Hristos - ei" metron hlikia" tou plhrwmato" tou

Cristou - ina plhrwsh ta panta (Efeseni 4: 8-10). Asta înseamn\: Biserica

este atelierul Dumnezeu-omenesc în care oamenii, cu ajutorul Sfintelor Taine [i

Sfintelor fapte bune se în-dumnezeu-omenesc, se în-cre[tineaz\, se îndumnezeiesc,

se schimb\ la fa]\ în dumnezeu-oameni dup\ har, în dumnezei

dup\ har. Aici totul este Dumnezeu-Om, în Dumnezeu-Omul, dup\ Dumnezeu-

Omul; totul în categoria a ceea ce este al Dumnezeu-Omului [i a ceea ce este

Dumnezeu-omenesc. Prin Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\, Domnul Hristos

cuprinde, str\bate, p\trunde toate lumile în care se mi[c\ [i tr\iesc fiin]ele

omene[ti; Se pogoar\ în locurile cele mai de jos ale p\mîntului, în însu[i iadul [i

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

9

împ\r\]ia mor]ii; Se înal]\ mai presus de toate cerurile, ca prin Sine s\ plineasc\

totul [i toate - ina plhrwsh ta panta (Efeseni 4: 8-10, cf. Romani 10: 6-7 ).

Totul în Biseric\ lucreaz\ dus [i c\l\uzit de c\tre capul Bisericii, Domnul

Hristos; [i astfel cre[te trupul Dumnezeu-omenesc. Dumnezeu-Omul cre[te! {i

aceast\ minune se întîmpl\ neîncetat pentru noi, oamenii, [i pentru a noastr\

mîntuire [i în-cre[tinare. Cre[te trupul lui Hristos, Biserica. Cre[te cu fiecare om

care se face m\dular al Bisericii, parte alc\tuitoare a trupului Dumnezeuomenesc

al lui Hristos. Cre[terea aceasta a fiec\rei persoane omene[ti în

Biseric\ e de la capul Bisericii, Domnul Hristos. De la El, prin sfin]ii, de Hristos

purt\torii împreun\-lucr\tori ai Lui. Domnul cel a-tot-iubitor de oameni a dat [i

Apostoli, [i Prooroci, [i Evangheli[ti, [i P\stori [i Înv\]\tori, spre des\vîr[irea

Sfin]ilor [i zidirea trupului lui Hristos (Efeseni 4: 12). {i din Domnul Hristos, ca

[i cap al Bisericii, tot trupul Bisericii cre[te, alc\tuindu-se [i încheindu-se prin

toat\ leg\tura care d\ t\rie, dup\ lucrare întru m\sura fiec\rui m\dular (Efeseni

4:16).

În ce st\ n\dejdea chem\rii noastre cre[tine? În unirea noastr\ cu Domnul

Hristos [i, prin El, cu cei ce sînt în El în trupul Lui Dumnezeu-omenesc,

Biserica. Iar trupul Lui este un trup (Efeseni 4: 4), trupul Dumnezeu-Cuvîntului

întrupat; iar duhul e în acest trup un duh (Efeseni 4: 4), Duhul Sfînt. Aceasta e

unirea Dumnezeu-omeneasc\, mai des\vîr[it\ [i mai deplin\ decît orice fel de

unire. În lumea p\mînteasc\ nu este vreo unire mai adev\rat\, [i mai

cuprinz\toare [i mai nemuritoare decît unirea omului cu Dumnezeu, [i cu

oamenii [i cu toate f\pturile. Iar mijloacele prin care se intr\ în aceast\ unire sînt

la îndemîna tuturor [i oricui: Sfintele Taine [i sfintele fapte bune. Cea dintîi

Sfînt\ Tain\ este Botezul, iar cea dintîi sfînt\ fapt\ bun\ - credin]a. O credin]\

(Efeseni 4: 5), [i nu e alta în afara ei; [i un Domn (1 Corinteni 8: 6; 12, 5; Iuda

3), [i nu e altul în afara Lui (Efeseni 4: 5); [i un Botez, [i nu e altul în afara lui.

Doar în unire organic\ cu trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, doar fiind de

un trup cu acest minunat organism, omul ajunge la sim]\mîntul, [i cuno[tin]a [i

încrederea deplin\ c\ într-adev\r exist\ numai un Domn, Preasfînta Treime;

numai o credin]\, credin]a în Preasfînta Treime (Efeseni 3: 6; 4: 13; 4: 5; Iuda

3); numai un Botez, botezul în numele Preasfintei Treimi (Matei 28: 19) [i

numai un Dumnezeu [i P\rinte al tuturor, Care este peste to]i, prin to]i [i în noi

to]i (Efeseni 4: 6; cf. 1 Corinteni 8: 6; 12: 6; Romani 11: 36). "Unul e Tat\l cel

peste toate, Care este prin toate pentru Cuvîntul cel dintr-Însul [i în toate prin

Duhul S\u." 3 A sim]i aceasta [i a tr\i prin aceasta înseamn\ a te purta în chip

vrednic de chemarea cre[tin\ (Efeseni 4:1; cf. Romani 12: 2; Coloseni 3: 8-17; 1

Tesaloniceni 2: 7), într-un cuvînt, înseamn\ a fi cre[tin.

Prin Hristos Domnul, to]i oamenii - [i evreii, [i p\gînii - au apropiere de

Tat\l într-un singur Duh, fiindc\ numai prin Hristos se ajunge la Tat\l (Efeseni

2: 18; Ioan 14: 6). Prin a Sa iconomie a mîntuirii, Dumnezeu-Omul ne-a deschis

3 Sfîntul Ioan Damaschin, Tîlcuire la Efeseni 4:5-6: PG 95, 840D.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

10

tuturor calea [i apropierea de Dumnezeirea treimic\ (v. Romani 5: 1-2; Efeseni

3:12; 1 Petru 3:18). În iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a mîntuirii totul este de

la Tat\l, prin Fiul, în Duhul Sfînt. Aceasta este legea cea mai înalt\ în trupul

Dumnezeu-omenesc al Bisericii, legea cea mai înalt\ în via]a Bisericii, legea cea

mai înalt\ în via]a fiec\rui m\dular al Bisericii. Fiindc\, ce este mîntuirea? Via]a

în Biseric\. Dar via]a în Biseric\ ce e? Via]a în Dumnezeu-Omul. Iar via]a în

Dumnezeu-Omul ce este? Via]a în Sfînta Treime, fiindc\ Dumnezeu-Omul, Cea

de a doua Persoan\ a Sfintei Treimi, este întotdeauna de-o-fiin]\ [i de-o-via]\ cu

P\rintele cel f\r\ de început [i cu Duhul cel de via]\ f\c\tor (v. Ioan 14: 6-9; 6:

23, 26; 15: 24-26; 16: 7, 13-15; 17: 10-26). Astfel, mîntuirea înseamn\ în fapt

tr\irea în Sfînta Treime.

Numai în Domnul Hristos Dumnezeu-Omul s-a sim]it omul pentru prima

dat\ pe deplin unul dup\ fiin]\ [i întreit-unul. {i în aceast\ întreit\ unire dup\

chipul lui Dumnezeu a fiin]ei sale a aflat [i unirea fiin]ei sale, [i nemurirea cea

dup\ chipul lui Dumnezeu, [i via]a ve[nic\. Ca urmare, via]a ve[nic\ e în

cunoa[terea Dumnezeului celui întreit-unul (v. Ioan 17: 3). A ne asem\na

Domnului celui întreit-unul, a ne plini cu toat\ plinirea Dumnezeirii (Coloseni 2:

9-10; Efeseni 3: 19), a ne face des\vîr[i]i asemenea lui Dumnezeu (Matei 5: 48),

aceasta e chemarea noastr\, în asta e n\dejdea chem\rii noastre, a chem\rii

sfinte (2 Timotei 1: 9), chem\rii cere[ti (Evrei 3: 1), chem\rii lui Dumnezeu

(Filipeni 3: 14; Efeseni 1: 18; Romani 11: 29). Numai în Biserica lui Hristos

sim]im în chip viu [i nemuritor c\ sîntem chema]i întru o n\dejde a chem\rii

noastre (Efeseni 4: 4). O singur\ chemare pentru to]i oamenii [i o singur\

n\dejde pentru to]i oamenii. Aceast\ chemare se tr\ie[te deplin prin Biseric\ [i

în Biseric\, împreun\ cu to]i Sfin]ii, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune

(Efeseni 3:18-19). {i noi atunci ne [i sim]im un trup [i un duh împreun\ cu to]i

Sfin]ii: într-acest chip noi, cei mul]i, sîntem un singur trup în Hristos (Romani

12:5); c\ci printr-un Duh noi to]i într-un trup ne-am botezat... [i to]i ne-am

ad\pat într-un Duh... c\ [i trupul nu e un singur m\dular, ci multe... [i multe

m\dulare, cu adev\rat, sînt, îns\ un trup (1 Corinteni 12: 13, 14, 20, 27). Voi

sînte]i trupul lui Hristos [i m\dulare din parte (1 Corinteni 12: 27). N\dejdea

c\l\uzit\ de credin]\ [i de dragostea evanghelic\ ne duce la împlinirea [i

atingerea chem\rii noastre, la scopul nostru, la menirea noastr\: Dumnezeudes\

vîr[irea. {i aceasta se înf\ptuie[te numai între hotarele trupului Dumnezeuomenesc

al lui Hristos, prin mijlocirea puterilor Lui Dumnezeu-omene[ti, prin

care [i tr\iesc to]i p\rta[ii acestui sfînt [i singur trup, ce are în sine un singur

Duh, pe Duhul Sfînt (Ioan 15, 26). Duhul Adev\rului - ca Cel ce une[te sufletele

tuturor cre[tinilor într-un singur suflet, sufletul sobornicesc - une[te toate inimile

într-o singur\ inim\, inima soborniceasc\, [i toate duhurile într-un singur duh,

duhul sobornicesc al Bisericii, într-o singur\ credin]\, credin]a soborniceasc\ a

Bisericii. Aceasta e, în fapt, unirea [i unitatea trupului, [i unitatea duhului, în

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

11

care totul este de la Tat\l, prin Fiul, în Duhul Sfînt; fiindc\ este un (singur)

Dumnezeu, Care lucreaz\ toate în to]i (1 Corinteni 12: 6; Romani 11: 36).

Într-acest chip noi, cei mul]i, sîntem un (singur) trup în Hristos, doar în

Hristos (Romani 12: 5). Prin Sfintele Taine [i sfînta vie]uire în sfintele fapte

bune, noi ne facem m\dulare ale acestui trup al lui Hristos [i nu este între noi

dep\rtare, desp\r]ire: to]i sîntem uni]i între noi cu o tr\ire [i o singur\ via]\,

întocmai cum sînt unite între ele m\dularele trupului omenesc. Gîndul t\u, atîta

vreme cît este în Hristos, alc\tuie[te un trup cu gîndurile tuturor m\dularelor

sfinte ale Bisericii; [i tu gînde[ti, cu adev\rat, împreun\ cu to]i Sfin]ii; gîndul t\u

e unit organic, prin dar, cu gîndurile lor. A[a se întîmpl\ [i cu sim]irea ta, cît\

vreme este în Hristos, a[a [i cu voin]a ta, cît\ vreme este în Hristos; a[a [i via]a

ta, cît\ vreme este în Hristos. În trupul nostru sînt multe m\dulare, îns\ un

singur trup (1 Corinteni, 12: 12), tot a[a [i Hristos. Pentru c\ printr-un singur

Duh cu to]ii ne-am botezat într-un singur trup (1 Corinteni, 12: 13) [i un singur

Duh ne îndrum\ la un singur adev\r. În trupul S\u Dumnezeu-omenesc de la

care este [i în care este Biserica, Domnul Hristos a unit, prin Crucea Lui, pe to]i

oamenii (Efeseni 2: 16). În bog\]ia de lucruri ve[nice [i a-tot-dumnezeie[ti din

acest trup Dumnezeu-omenesc, darurile sînt felurite, îns\ acela[i Duh (1

Corinteni 12: 4); Duhul care lucreaz\ prin toate darurile sfinte [i Care

s\l\[luie[te în toate m\dularele Bisericii, unindu-le într-un singur duh [i într-un

singur trup: printr-un Duh noi to]i într-un trup ne-am botezat (1 Corinteni

12:13).

"Ce este acest un trup?" - întreab\ de Dumnezeu în]elep]itul cel cu Gur\

de Aur. {i r\spunde: "Credincio[ii din toate marginile lumii, care tr\iesc acum,

care au fost, [i care vor tr\i. A[ijderea [i cei care mai înainte de venirea lui

Hristos au bine-pl\cut lui Dumnezeu alc\tuiesc un trup. Cum aceasta? Pentru c\

[i aceia au [tiut de Hristos. De unde se arat\ aceasta? De acolo c\ Avraam,

p\rintele nostru, s-a bucurat ca s\ vad\ ziua Mea, [i a v\zut-o [i s-a bucurat

(Ioan 8: 56). {i iar\[i zice: Dac\ a]i fi crezut lui Moisi, mi-a]i fi crezut [i Mie;

c\ci despre Mine a scris acela [i Proorocii (Ioan 5: 46). Cu adev\rat, nu ar fi

scris despre Acela despre Care nu ar fi [tiut ce s\ spun\; dar, întrucît L-au

cunoscut, L-au [i cinstit. Pentru aceasta [i ei alc\tuiesc un trup. Trupul nu se

desparte de duh, altminteri n-ar fi trup. Pe lîng\ aceasta, despre f\pturile care

sînt unite [i au mare leg\tur\ între ele obi[nuim s\ spunem: sînt un trup.

A[ijderea [i noi întru unire alc\tuim un trup sub un cap" 4.

În Biseric\ totul este Dumnezeu-omenesc: Dumnezeu este totdeauna pe

primul loc, iar omul totdeauna pe al doilea. F\r\ puterea Dumnezeiasc\, cre[tinii

nu pot s\ tr\iasc\ via]a Dumnezeu-omeneasc\ evanghelic\, nici s\ sporeasc\ în

ea. Pentru tot ce este Dumnezeu-omenesc, omul are nevoie de ajutorul lui

Dumnezeu. Numai îmbr\ca]i cu putere de sus (Luca 24: 19; Fapte 1: 8), cu

puterea Dumnezeiasc\ a Duhului Sfînt, oamenii pot tr\i evanghelic pe p\mînt.

4 Sfîntul Ioan Gur\ de Aur, Tîlcuire la Efeseni, Omilia X, cap.1: PG 62, 75-76; Omilia XI, cap. 1, PG 62, 79-80.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

12

Pentru aceasta a [i vestit Mîntuitorul, la Cina cea de Tain\, marele adev\r

Dumnezeiesc despre Duhul Sfînt, ca înf\ptuitor [i s\vîr[itor al mîntuirii

oamenilor prin puterea lucr\rii sale Dumnezeie[ti în trupul Dumnezeu-omenesc

al Bisericii (v. Ioan 14: 16-17, 26; 15: 26; 16: 7-18). Domnul Hristos prin Duhul

Sfînt se s\l\[luie[te în om, îl înnoie[te, îl sfin]e[te, îl în-cre[tineaz\ (Efeseni 3:

16-17). F\r\ Duhul Sfînt, duhul omului se stric\ [i se împr\[tie prin p\cate în

mor]i f\r\ de num\r, în nenum\rate mor]i, în nenum\rate fiin]e [i pseudo-fiin]e.

Duhul Sfînt pentru Hristos [i prin Hristos a venit în lume [i s-a f\cut sufletul din

trupul Bisericii; [i El se d\ oamenilor numai prin Hristos [i pentru Hristos.

Aceasta înseamn\ c\ Duhul Sfînt tr\ie[te în oameni numai pentru Hristos [i

numai prin Hristos. Acolo unde nu este Hristos Dumnezeu-Omul nu este nici

Duhul Sfînt; acolo nu este Dumnezeu, pentru c\ nu se afl\ Dumnezeirea

treimic\. Pentru c\ Hristos este în Biseric\ prin Duhul Sfînt [i Biserica este în

Hristos prin Duhul Sfînt.

Sfîntul Duh, prin puterea Lui cea sfînt\, une[te pe to]i credincio[ii într-un

singur trup, adic\ în Biseric\, pentru c\ într-un Duh noi to]i ne-am botezat întrun

trup... [i to]i ne-am ad\pat într-un singur Duh (1 Corinteni 12: 13). El este

întemeietorul [i ziditorul Bisericii. Dup\ cuvîntul cel de Dumnezeu insuflat al

Sfîntului Vasilie cel Mare: "Duhul Sfînt este Arhitectul Bisericii lui Dumnezeu."

Prin Duhul Sfînt ne zidim, ne cl\dim, ne întrutrup\m în trupul Bisericii. Prin El

ne împreun\-întrup\m cu trupul lui Hristos Dumnezeu-omenesc al Bisericii, ne

facem "împreun\ un trup" al lui Hristos (Efeseni 3: 6). Prin Duhul Sfînt nu

numai c\ a luat fiin]\, ci se [i zide[te neîncetat sfîntul, Dumnezeu-omenescul,

sobornicescul trup al Bisericii, care este unul [i neîmp\r]it. Nu încape îndoial\

c\ numai prin Duhul Sfînt omul se face al lui Hristos, prin Sfintele Taine [i

sfintele fapte bune. Fiindc\ unde este Duhul Sfînt, acolo este [i Hristos; [i iar\[i,

acolo unde este Hristos, acolo este [i Duhul Sfînt. Într-un cuvînt, acolo este toat\

Sfînta Treime. Iar de la Ea este totul [i în Ea este totul. Dovad\ st\ Sfînta Tain\

a Botezului: prin ea, omul se întru-treimific\, pentru ca de-a lungul vie]ii s\ se

în-treimifice deplin prin nevoin]ele evanghelice, adic\ s\ tr\iasc\ de la Tat\l,

prin Fiul, în Duhul Sfînt. Primind Sfînta Tain\ a Botezului, omul se îmbrac\ în

Domnul Hristos, iar prin El în Sfînta Treime.

F\cîndu-se prin Botez m\dular al Bisericii lui Hristos, al acestui ve[nic

viu trup Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, cre[tinul începe s\ se umple de

sfintele puteri Dumnezeie[ti, Dumnezeu-omene[ti, care treptat îl sfin]esc, îl îndumnezeiesc,

îl în-dumnezeu-omenesc de-a lungul întregii lui vie]i [i întregii lui

ve[nicii. În el neîncetat se na[te [i se înf\ptuie[te totul mereu nou, totul al lui

Hristos. Iar ceea ce este al lui Hristos este nou în veac, pentru c\ este nemuritor

[i ve[nic. Bucuria noastr\ ve[nic\ st\ în faptul c\ minunatul Domn Hristos este

nu doar Mîntuitorul, [i Atot]iitorul [i Proniatorul, ci [i ve[nicul F\c\tor [i, prin

aceasta, ve[nicul f\c\tor de minuni. Pentru aceasta, El [i veste[te: Iat\, toate le

fac noi (Apocalipsa 21: 6). Iar prima zidire nou\ a Lui în Biseric\ este Botezul

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

13

nostru, na[terea noastr\ cea nou\, fiin]area noastr\ cea nou\ paliggenesia (v.

Matei 19: 28; Ioan 3: 8).

Cre[tinul este cre[tin pentru c\ s-a f\cut, prin Sfîntul Botez, parte vie,

organic\, a trupului Dumnezeu-omenesc al Bisericii, împreun\ un trup cu ea,

înconjurat [i p\truns de Dumnezeu din toate p\r]ile, din afar\ [i din l\untru,

împreun\ întrupat cu El, cu plinirea Lui cea Dumnezeiasc\. Prin Botez cre[tinii

sînt chema]i s\ tr\iasc\ în Dumnezeul cel întrupat [i prin Dumnezeul cel

întrupat, prin Domnul nostru Iisus Hristos; s\ tr\iasc\ în Biseric\ [i prin

Biseric\, pentru c\ ea este trupul Lui [i plinirea Lui, Care ce pline[te toate în to]i

(Efeseni 1:23). Chemarea cre[tinilor este s\ înf\ptuiasc\ în sine ve[nicul sfat al

lui Dumnezeu cu privire la om (Efeseni 1:8-10). {i îl înf\ptuie[te deci, tr\ind

prin Hristos [i în Hristos, prin Biseric\ [i în Biseric\.

În trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, Duhul Sfînt ]ine în unire, cu

darul Sfintelor Taine [i al sfintelor fapte bune, pe to]i credincio[ii boteza]i prin

El, care alc\tuiesc trupul cel unul al Bisericii. În Biseric\ împ\rt\[irea [i unirea

fiec\rui m\dular al Bisericii cu toate celelalte m\dulare este mijlocit\ de Duhul

Sfînt, Care este pururea unul. Toate darurile din Biseric\, toate slujirile, to]i

slujitorii Bisericii - Apostolii, Proorocii, dasc\lii, episcopii, preo]ii, mirenii -

alc\tuiesc un trup, trupul Bisericii. To]i ace[tia sînt trebuitori fiec\ruia [i fiecare

este trebuitor tuturor. Pe to]i ace[tia îi leag\ într-un trup sobornicesc Dumnezeuomenesc

Duhul Sfînt, Duhul împreun\-unirii [i zidirii Bisericii. Legea cea mai

înalt\ a sobornicit\]ii Dumnezeu-omene[ti în Biseric\ este aceasta: fiecare

sluje[te tuturor [i to]i fiec\ruia; fiecare m\dular tr\ie[te [i se mîntuie[te cu

ajutorul întregului trup al Bisericii, cu ajutorul tuturor m\dularelor Bisericii, atît

al celor p\mînte[ti, cît [i al celor cere[ti; toat\ via]a cre[tinilor nu este altceva

decît via]a "împreun\ cu to]i Sfin]ii" în Duhul Sfînt [i prin Duhul Sfînt, slujire

neîncetat\ lui Dumnezeu, cu toat\ inima, cu tot sufletul, cu toat\ mintea, cu toat\

fiin]a. Sfîntul Duh tr\ie[te în cre[tini prin p\rt\[ia Lui la toat\ via]a lor: ei printrÎnsul

se simt pe sine [i pe Dumnezeu [i lumea; prin El cuget\ la Dumnezeu, [i la

lume [i la sine; tot ce fac, prin El fac: prin El se roag\, prin El iubesc, prin El

cred, prin El lucreaz\, prin El se mîntuiesc, prin El se sfin]esc, prin El se îndumnezeu-

omenesc, prin El se în-nemuresc (v. Romani 8: 26-27). Într-adev\r, în

trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, întreaga nevoin]\ a mîntuirii se

s\vîr[e[te prin Duhul Sfînt. El este Cel ce în Iisus ne descoper\ pe Domnul; El

este Cel ce prin credin]\ s\l\[luie[te pe Domnul Hristos în inimile noastre; El

este Cel ce, cu ajutorul Sfintelor Taine [i al sfintelor fapte bune, ne une[te cu El;

El este Cel ce une[te duhul nostru cu El pîn\ într-atîta c\ ne facem un duh cu

Domnul (1 Corinteni 6: 17); El este Cel ce, dup\ a-tot-în]eleapta Sa purtare de

grij\ Dumnezeiasc\, împarte [i d\ruie[te darurile Dumnezeie[ti (1 Corinteni 12:

1-27); El este Cel ce ne înt\re[te [i ne des\vîr[e[te în aceste daruri; El este Cel

ce prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune ne întru-cre[tineaz\ [i în-cre[tineaz\,

întru-treimific\ [i în-treimific\. {i iar\[i: El este Cel prin care în lumea

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

14

omeneasc\ se înf\ptuie[te tot ce este al lui Hristos, întreaga iconomie

Dumnezeu-omeneasc\ a mîntuirii, fiindc\ El este sufletul din trupul Dumnezeuomenesc

al Bisericii. Aceasta este pricina pentru care [i via]a Bisericii ca trup

Dumnezeu-omenesc al lui Hristos a început cu pogorîrea Duhului Sfînt asupra ei

[i se prelunge[te din veac în veac, prin r\mînerea Lui în ea, pentru c\ Biserica

prin El este Biseric\. De aici [i Dumnezeu-omeneasca bun\-vestire a Sfîntului [i

de Dumnezeu purt\torului P\rinte al Bisericii Irineu al Lugdunului: "Unde este

Biserica, acolo este [i Duhul Sfînt, unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este [i

Biserica [i tot darul."

Îns\ nu trebuie s\ uit\m niciodat\ urm\torul fapt: noi, cre[tinii, avem

toate acestea de la Duhul Sfînt, [i pe Însu[i Duhul Sfînt Îl avem prin minunatul

[i a-tot-iubitorul de oameni Mîntuitor al nostru, prin prea-dulcele Domn Iisus.

"C\ pentru Dînsul s-a [i pogorît Duhul Sfînt în lume" 5; pentru El [i duce Duhul

mai departe în Biseric\ mîntuitoarea Sa lucrare Dumnezeu-omeneasc\. C\ci,

dac\ Domnul Hristos, cu adev\rat "singurul iubitor de oameni", n-ar fi venit în

lumea noastr\ p\mînteasc\ [i n-ar fi s\vîr[it nevoin]a a-tot-iubitoare de oameni a

mîntuirii, nici Duhul Sfînt nu ar fi venit în lumea noastr\.

Cu ar\tarea Domnului Hristos în lumea noastr\ p\mînteasc\ [i prin

iconomia Lui Dumnezeu-omeneasc\ a mîntuirii, tot ceea ce este Dumnezeiesc sa

f\cut omenesc, p\mîntesc, al nostru, [i înc\ trup al nostru, realitatea noastr\

cea mai nemijlocit\. "Cuvîntul S-a f\cut trup", om (Ioan 1: 14), [i prin aceasta

ne-a d\ruit nou\, oamenilor, cel mai mare [i mai de pre] dar, pe care numai

Dumnezeul dragostei îl poate d\rui. Ce este darul lui Hristos (Efeseni 4: 7-8)?

Tot ce Domnul Hristos, ca Dumnezeu-Om, a adus lumii [i a f\cut pentru lume.

{i a adus "plinirea Dumnezeirii", ca oamenii s\ ia parte la ea ca la un dar al Lui,

s\ tr\iasc\ în ea ca într-un dar al Lui, s\ tr\iasc\ prin ea [i s\ se plineasc\ cu

toat\ plinirea Dumnezeirii (Efeseni 3: 19; 4: 8-10; 1: 23; Coloseni 2: 10). {i le-a

mai dat oamenilor ca dar pe Duhul Sfînt, ca, prin ajutorul puterilor Lui harice, s\

s\l\[luiasc\ în sine plinirea Dumnezeirii. {i toate acestea alc\tuiesc darul de

c\petenie al Dumnezeu-Omului Hristos pentru lume, a-tot-darul: Biserica. În Ea

sînt toate darurile Dumnezeirii celei în Treime. Tot acest dar se d\ fiec\ruia

dintre noi... dup\ m\sura darului lui Hristos (Efeseni 4:7). Atîrn\ îns\ de noi - de

credin]a noastr\, de dragostea, de smerita cugetare [i de celelalte nevoin]e ale

noastre - m\sura în care ne vom folosi de darul acesta, în care ni-l vom însu[i [i

în care vom tr\i prin el. Dup\ nem\surata Sa iubire de oameni, Domnul Hristos

S-a l\sat pe Sine întreg tuturor [i fiec\ruia, a l\sat toate darurile Sale, toate cele

sfinte ale Sale, toat\ Biserica Sa. Omul ia parte la darul acesta al Lui în m\sura

întru-bisericirii, îm-bisericirii lui, întru-cre[tin\rii [i în-cre[tin\rii lui. Darul cel

mai de c\petenie pe care îl d\ El este via]a ve[nic\. Apostolul bineveste[te

tocmai acest lucru: Darul lui Dumnezeu este via]a cea ve[nic\ în Hristos Iisus,

Domnul nostru (Romani 6:23).

5 Acatistul Prea-dulcelui nostru Domn Iisus Hristos; v. Ioan 16: 7-17; 15: 26; 14: 26.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

15

În trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii este dat tot harul Dumnezeirii

celei în Treime, harul care mîntuie[te de p\cat, de moarte [i de diavol, care ne

rena[te, ne schimb\ la fa]\, ne sfin]e[te, ne în-cre[tineaz\, ne în-dumnezeie[te [i

ne în-treimific\. Nim\nui îns\ dintre noi nu i se d\ harul acesta decît "în m\sura

darului lui Hristos", iar Domnul Hristos m\soar\ harul dup\ osteneala noastr\ (I

Corinteni 3:8), dup\ osteneala în credin]\, în dragoste, în milosîrdie, în

rug\ciune, în post, în priveghere, în blînde]e, în poc\in]\, în smerenie, în r\bdare

[i în celelalte sfinte fapte bune [i Sfinte Taine evanghelice. Prev\zînd prin

Dumnezeiasca Sa a-tot-[tiin]\ cum se va folosi fiecare dintre noi de harul S\u,

de darurile Sale, Domnul Hristos împarte darurile Sale fiec\ruia dup\ puterea sa:

unuia îi d\ cinci talan]i, altuia doi, altuia unul (v. Matei 25:15). Îns\ de osteneala

noastr\ personal\ atîrn\ locul nostru în de-via]\-f\c\torul trup Dumnezeuomenesc

al lui Hristos-Biserica, ce se întinde de la p\mînt pîn\ mai presus de

toate cerurile cerurilor. Pe cît tr\ie[te omul mai mult plinirea harului lui Hristos,

pe atît sînt mai multe daruri ale lui Hristos în el [i pe atît se revars\ mai mult în

el, ca printr-un de-un-trup cu Hristos, puterile Dumnezeie[ti-omene[ti ale

Bisericii lui Hristos, ale trupului lui Hristos, puteri care ne cur\]\ de tot p\catul,

ne sfin]esc, ne în-dumnezeiesc, ne în-dumnezeu-omenesc. Totodat\, fiecare

dintre noi tr\ie[te în to]i [i pentru to]i; pentru aceasta se [i bucur\ de darurile

fra]ilor, mai ales atunci cînd sînt mai mari decît ale lui.

Pentru înf\ptuirea de c\tre Biseric\ a sfatului celui ve[nic al Dumnezeirii

treimice privitor la neamul omenesc, Domnul Hristos a dat Bisericii [i Apostoli,

[i Prooroci, [i Evangheli[ti, [i p\stori [i înv\]\tori (Efeseni 4:11). Pe ei i-a dat

Bisericii, iar lor le-a dat toate puterile trebuincioase Dumnezeie[ti [i

Dumnezeie[ti-omene[ti, cu ajutorul c\rora ei sînt ceea ce sînt. Este vorba de

daruri felurite, dar e un singur Domn care le d\ruie[te [i un singur Duh care le

une[te. Apostolul este apostol prin faptul c\ tr\ie[te, gînde[te [i lucreaz\ prin

harul Dumnezeu-omenesc al apostoliei, pe care l-a dobîndit de la Domnul

Hristos; Proorocul este Prooroc prin faptul c\ tr\ie[te, gînde[te [i lucreaz\ prin

harul Dumnezeu-omenesc al proorociei, pe care l-a primit de la Domnul Hristos;

a[ijderea [i Evanghelistul, [i p\storul [i înv\]\torul sînt ceea ce sînt, prin aceea

c\ primul tr\ie[te, gînde[te [i lucreaz\ prin harul Dumnezeu-omenesc al binevestirii,

al doilea prin harul Dumnezeu-omenesc al p\storiei, iar al treilea prin

harul Dumnezeu-omenesc al înv\]\toriei, pe care le-au dobîndit de la Domnul

Hristos (v. I Corinteni 12:28; Efeseni 2:20). Pentru c\ Domnul Hristos este [i

apostolia Apostolilor, [i proorocia Proorocilor, [i sfin]enia Sfin]ilor [i credin]a

credincio[ilor [i dragostea celor ce iubesc. Ce este apostolul? Slujitor al

Bisericii. Dar apostolia? Slujirea Bisericii. A[a este dup\ iconomia

Dumnezeiasc\ a mîntuirii – kata thn oikonomian tou Qeou (Coloseni 1:15).

Astfel este iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a mîntuirii lumii – h oikonomia.

Pentru c\ mîntuirea este slujire a Bisericii, iar slujirea Bisericii st\ în ascultarea

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

16

de Biseric\. Ascultarea de Domnul Hristos în toate privin]ele din dragoste,

aceasta este legea cea mai înalt\ a vie]ii Dumnezeie[ti-omene[ti în Biseric\.

De ce i-a dat Domnul pe sfin]ii slujitori? Pentru lucrarea slujirii, spre

zidirea trupului lui Hristos - ei" oikodomhn tou swmato" tou Cristou

(Efeseni 4:12). În ce st\ lucrarea slujirii? În zidirea trupului lui Hristos, adic\ a

Bisericii. În aceast\ sfin]it\ îndeletnicire, Domnul a a[ezat îndrum\tori [i

c\l\uzitori, cu osebire oameni sfin]i. Dar cre[tinii? To]i cre[tinii sînt chema]i s\

se sfin]easc\ cu ajutorul sfintelor puteri harice care li se dau prin Sfintele Taine

[i sfintele fapte bune.

Cum se s\vîr[e[te zidirea trupului lui Hristos? Prin sporirea m\dularelor

Bisericii. Fiecare cre[tin se zide[te prin Botez în trupul lui Hristos, Biserica, se

face de-un-trup cu ea (Efeseni 3:6), [i astfel trupul Bisericii spore[te, cre[te, se

zide[te. De Dumnezeu insuflatul Apostol spune c\ cre[tinii sînt pietre vii, care

se zidesc în casa duhovniceasc\, Biserica (I Petru 2:5). Exist\ [i un alt mijloc de

zidire a trupului lui Hristos. El st\ în sporirea, des\vîr[irea, zidirea

duhovniceasc\ a m\dularelor Bisericii, a celor de-un-trup cu trupul Bisericii. La

zidirea trupului Bisericii lucreaz\ fiecare m\dular al Bisericii, nevoindu-se cu

ori[icare nevoin]\ evanghelic\. Pentru c\ orice nevoin]\ se zide[te în Biseric\, [i

astfel trupul ei cre[te. Cre[te prin rug\ciunea noastr\, prin credin]a noastr\, prin

dragostea noastr\, prin smerenia noastr\, prin blînde]ea noastr\, prin milostivirea

noastr\, prin "rug\ciunitatea" noastr\; cre[te prin tot ce este în noi dup\

Evanghelie, dup\ sfintele fapte bune, dup\ n\zuin]a c\tre Hristos, dup\

dragostea de Hristos, dup\ chipul lui Hristos. Noi cre[tem duhovnice[te prin

Biseric\, iar prin aceasta ea îns\[i cre[te. Pentru aceasta toate s\ se fac\ spre

zidire – panta pro" oikodomhn ginesqw (I Corinteni 14:26), spre zidirea

Bisericii lui Hristos, întrucît to]i sîntem chema]i s\ ne zidim împreun\ ca l\ca[ al

lui Dumnezeu în Duhul (Efeseni 2:22). Cre[tinilor, ce sînte]i? Voi sînte]i zidire a

lui Dumnezeu - oikodomh (1 Corinteni 3:9). Prin fiecare dar haric al s\u, prin

fiecare fapt\ bun\ a sa, prin fiecare nevoin]\ a sa, cre[tinul zide[te Biserica –

oikodomei (v. I Corinteni 14:4, 5, 12, 26). Noi to]i cre[tem c\tre cer prin

Biseric\, [i fiecare dintre noi cre[te prin to]i [i to]i prin fiecare. De aceea, c\tre

to]i [i c\tre fiecare dintre noi este îndreptat\ bun\-vestire [i porunc\: S\ creasc\

trupul (Bisericii) spre zidirea de sine[i întru dragoste - ei" oikodomhn eautou

en agaph (Efeseni 4:16). Iar puterea ziditoare sînt Sfintele Taine, [i sfintele

fapte bune [i mai întîi dragostea: dragostea zide[te – oikodomei (1 Corinteni

8:1).

Care este scopul zidirii trupului lui Hristos [i al cre[terii noastre

duhovnice[ti întru el? Ca to]i s\ ajungem:

1. la unirea credin]ei [i cuno[tin]ei Fiului lui Dumnezeu;

2. întru b\rbat des\vîr[it;

3. la m\sura vîrstei plinirii lui Hristos.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

17

1. La unirea credin]ei [i cuno[tin]ei lui Hristos se ajunge numai în unire

cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:18), numai prin via]a soborniceasc\ cu to]i Sfin]ii, sub

verhovniceasca c\l\uzire a Sfin]ilor Apostoli, Prooroci, Evangheli[ti, P\stori,

P\rin]i, Înv\]\tori. Iar pe ace[tia îi c\l\uze[te [i îi poart\ în chipul cel mai sfînt

Duhul Sfînt, din ziua Cincizecimii [i mai departe, de-a lungul tuturor veacurilor,

pîn\ la înfrico[\toarea Judecat\. Iar Duhul Sfînt este acel un Duh din trupul

Bisericii (Efeseni 4:4). În El este [i de la El este unirea credin]ei [i cunoa[terii

Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos. Tot adev\rul credin]ei

apostole[ti, ortodoxe, în Hristos [i al cunoa[terii despre Hristos se afl\ la Duhul

Adev\rului, Care ne [i aduce în tot acest adev\r, unul [i singurul (v. Ioan 16:13;

15:26; 14:26). El une[te sim]irea lui Hristos de c\tre noi cu inima soborniceasc\

a Bisericii, [i cunoa[terea lui Hristos de c\tre noi cu cunoa[terea soborniceasc\ a

Bisericii. Trupul Bisericii este unul [i are o inim\ [i un suflet (v. Fapte 4:32). În

aceast\ singur\ inim\, inima soborniceasc\ a Bisericii, în acest singur suflet,

sufletul sobornicesc al Bisericii, noi intr\m [i ne unim cu ele prin lucrarea haric\

a Duhului Sfînt, smerindu-ne mintea înaintea sfintei min]i sobornice[ti a

Bisericii, duhul înaintea Duhului Sfînt al Bisericii. {i astfel dobîndim în sine

netrec\toarea sim]ire [i cunoa[tere c\ sîntem de una [i aceea[i credin]\ în

Domnul Hristos cu to]i Sfin]ii Apostoli, Prooroci, P\rin]i [i Drep]i. De aceea[i

credin]\ în Domnul [i de aceea[i cunoa[tere despre Domnul.

Credin]a în Domnul Hristos [i cunoa[terea despre Domnul Hristos este o

unire de fiin]\, nedesp\r]it\. Acestea dou\ sînt una în Biseric\. {i ca una se dau

prin Duhul Sfînt, pentru smeritele nevoin]e, [i întîi pentru smerita cugetare.

"Unirea credin]ei este s\ nu ne deosebim în ce prive[te dogmele. A[ijderea [i

unirea cunoa[terii Fiului lui Dumnezeu înseamn\ s\ nu ne deosebim în

în]elegerea despre El." 6 "Unirea credin]ei ar fi cînd to]i am avea o (singur\)

credin]\, cînd to]i am fi una – otan pante" en wmen - cînd to]i în]elegem la fel

aceast\ leg\tur\. Pîn\ atunci trebuie s\ te ostene[ti, dac\ ai primit darul s\-i

zide[ti pe al]ii – oikodomh". Iar cînd noi to]i credem la fel, aceasta este unirea

credin]ei." 7 "Unirea credin]ei înseamn\ ca to]i s\ avem o singur\ credin]\,

nedeosebindu-ne dup\ dogme [i nici avînd certuri între noi în via]\. Adev\rat\

este unirea credin]ei [i cunoa[terii Fiului lui Dumnezeu cînd ortodoxim în

dogme – en toi" dogmasin orqodoxwmen - [i vie]uim în dragoste. C\ci Hristos

este dragoste." 8

2. S\ ajungem întru b\rbat des\vîr[it. Dar ce este b\rbatul des\vîr[it [i

cine este b\rbatul des\vîr[it? Pîn\ ce Dumnezeu-Omul Hristos nu S-a ar\tat pe

p\mînt, oamenii nu [tiau nici ce este b\rbatul des\vîr[it, nici cine este b\rbatul

des\vîr[it. Duhul omului nu era în stare s\ pl\smuiasc\ chipul b\rbatului

des\vîr[it, nici ca idee, nici ca ideal, darmite ca realitate. De aici atîta bîjbîial\

6 Icumenie, Tîlcuire la Efeseni, PG 118, 1220C.

7 Sfîntul Ioan Gur\ de Aur, Tîlcuire la Efeseni, Omilia 11,3, col. 83.

8 Fericitul Theofilact, Tîlcuire la Efeseni, PG 124, 1088A.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

18

dup\ b\rbatul ideal [i la cei mai ale[i gînditori ai neamului omenesc, cum sînt

Platon, Socrate, Buddha, Confucius, Lao Zi [i al]ii, c\ut\tori dinainte de

cre[tinism, din afara cre[tinismului [i ne-cre[tini ai b\rbatului ideal, des\vîr[it.

Doar odat\ cu ar\tarea Dumnezeu-Omului printre oameni au cunoscut oamenii

ce este b\rbatul des\vîr[it, pentru c\ l-au v\zut în realitate, în mijlocul lor.

Întrebarea este: Cum vom ajunge noi la b\rbatul des\vîr[it? Dar unimea

Celui unic st\ tocmai în aceea c\ El a dat tuturor putin]a nu numai de a veni în

chip neasemuit în atingere cu "b\rbatul des\vîr[it", ci [i pe aceea de a se face

de-un-trup cu El, p\rta[i din carnea Lui [i din oasele Lui" (Efeseni 5:30). Cum?

Numai ob[te[te, împreun\ cu to]i Sfin]ii, prin sfintele fapte bune evanghelice,

prin via]a soborniceasc\ [i sfînt\ a Bisericii. Pentru c\ Biserica nici nu este

altceva decît "b\rbatul des\vîr[it" de-a lungul întregii c\i ce str\bate toate

veacurilor, pîn\ la înf\ptuirea ultim\ a sfatului lui Dumnezeu privitor la lume.

Astfel [i celui mai m\runt, [i celui mai def\imat [i mai s\rman dintre noi i s-a

dat putin]a s\ ajung\ întru b\rbat des\vîr[it împreun\ cu to]i Sfin]ii, cu ajutorul

faptelor bune evanghelice. S-a spus: pîn\ ce vom ajunge to]i... întru b\rbat

des\vîr[it. A[adar aceasta nu se d\ trufa[ului însingurat, ci smeritului sobornic 9;

se d\ pentru tr\irea în unire împreun\ cu to]i Sfin]ii. Tr\ind împreun\ cu to]i

Sfin]ii în trupul Dumnezeu-omenesc al b\rbatului des\vîr[it Hristos, fiecare

cre[tin, dup\ m\sura nevoin]elor sale, dobînde[te [i el des\vîr[irea aceasta,

ajunge [i el b\rbat des\vîr[it. În felul acesta, în Biseric\, pentru fiecare se face

cu putin]\ de ajuns [i de înf\ptuit acel fericit scop [i ideal: Fi]i des\vîr[i]i,

precum este des\vîr[it Tat\l vostru cel din ceruri, Dumnezeu (Matei 5:48).

Sfîntul Apostol înt\re[te cu de-adinsul c\ scopul Bisericii este s\ punem de fa]\

pe tot b\rbatul des\vîr[it întru Hristos Iisus (Coloseni 1:28). Dumnezeu-Omul,

b\rbatul des\vîr[it, din iubirea de oameni cea f\r\ de margini [i f\r\ de sa]iu, S-a

schimbat la fa]\ pe Sine întru Biseric\, pentru ca to]i care se fac m\dulare ale ei

s\ se schimbe la fa]\ întru b\rba]i des\vîr[i]i. Unul este scopul întregii iconomii

Dumnezeiesc-omene[ti a mîntuirii: ca s\ fie des\vîr[it omul lui Dumnezeu spre

tot lucrul bun des\vîr[it (2 Timotei 3:17).

3. S\ ajungem întru m\sura vîrstei plinirii lui Hristos -ei" metron

hlikia" tou Cristou. Ce înseamn\ aceasta? Ce este aceasta care alc\tuie[te

plinirea lui Hristos? Prin ce este El plinit? Prin Dumnezeie[tile des\vîr[iri -

pentru c\ întru Dînsul locuie[te toat\ plinirea Dumnezeirii trupe[te (Coloseni

2:9), locuie[te între hotarele trupului omenesc. Prin aceasta Mîntuitorul [i arat\

c\ trupul omenesc este în stare s\ încap\ în sine plinirea Dumnezeirii [i c\ acesta

este în fapt scopul fiin]ei omene[ti. Drept aceea, a ajunge întru m\sura vîrstei

plinirii lui Hristos înseamn\: a te în\l]a crescînd [i a cre[te întru toate

des\vîr[irile Lui Dumnezeie[ti, a te uni duhovnice[te cu ele prin har, a te rev\rsa

în ele, a tr\i în ele. Sau: a-L tr\i pe Hristos, plinirea Dumnezeirii care este în El,

ca pe via]a ta, ca pe sufletul t\u, ca pe a-tot-vrednicia ta, ca pe ve[nicia ta, ca pe

9 Sfîntul Iustin folose[te cuvîntul "sobornic" pentru a ar\ta pe cel ce tr\ie[te în sobornicitate. (n. tr.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

19

a-tot-scopul t\u [i a-tot-noima ta. A-L tr\i ca pe singurul Dumnezeu adev\rat [i

singurul om adev\rat; ca pe Dumnezeu des\vîr[it [i om des\vîr[it, în Care tot

omenescul a fost adus la culmea des\vîr[irii sale omene[ti. A-L tr\i ca pe

des\vîr[itul adev\r Dumnezeiesc [i ca pe des\vîr[ita dreptate Dumnezeiasc\, [i

ca pe des\vîr[ita dragoste Dumnezeiasc\, [i ca pe des\vîr[ita în]elepciune

Dumnezeiasc\ [i ca pe des\vîr[ita via]\ Dumnezeiasc\, via]\ ve[nic\. Într-un

cuvînt: s\-L tr\im ca pe Dumnezeu-Omul, ca pe a-tot-noima tuturor lumilor

zidite de Dumnezeu (v. Coloseni 1:16-17; Evrei 2:10).

Cum este cu putin]\ aceasta? Este cu putin]\ de asemenea numai în unire

cu to]i Sfin]ii. Pentru c\ s-a zis: pîn\ ce vor ajunge to]i... întru m\sura vîrstei

plinirii lui Hristos - nu numai eu, nu numai tu, nu numai noi, ci to]i, c\l\uzi]i [i

purta]i înainte de c\tre Sfin]ii Apostoli, [i Prooroci, [i Evangheli[ti, [i P\stori, [i

P\rin]i [i Înv\]\tori. Numai Sfin]ii cunosc calea, au toate sfintele mijloace [i le

dau tuturor celor care n\zuiesc dup\ Dumnezeu, ca s\ ajung\ întru m\sura

vîrstei plinirii lui Hristos. Iar plinirea lui Hristos ce este altceva decît sfîntul Lui

trup Dumnezeu-omenesc, Biserica? Drept care, a ajunge întru m\sura vîrstei

plinirii lui Hristos nu este altceva decît a se face m\dular adev\rat al Bisericii.

Pentru c\ Biserica [i este "plinirea lui Hristos", plinirea Celui care pline[te toate

în to]i (Efeseni 1:23). E[ti m\dular al Bisericii? Aceasta înseamn\ c\ e[ti mereu

împreun\ cu to]i Sfin]ii, iar prin ei cu minunatul [i de minuni f\c\torul Domn

Hristos. Iar împreun\ cu El e[ti pe de-a-ntregul nesfîr[it, pe de-a-ntregul sfînt, pe

de-a-ntregul ve[nic, pe de-a-ntregul dragoste, pe de-a-ntregul adev\r, pe de-antregul

dreptate, pe de-a-ntregul rug\ciune. Toate ale tale sînt de o inim\ [i de

un suflet cu to]i Sfin]ii: soborniceasc\ î]i este mintea, sobornicesc sufletul,

soborniceasc\ inima, sobornicesc adev\rul, soborniceasc\ via]a. Totul este

sobornicesc, prin Duhul Sfînt, [i tu întreg nu e[ti al t\u, e[ti pe de-a-ntregul în

to]i [i prin to]i; [i to]i sînt în tine [i prin tine. Nimic nu este al t\u, fiindc\ în fapt

este al t\u prin to]i Sfin]ii; [i tu însu]i nu e[ti al t\u, ci al lui Hristos, [i numai

prin El e[ti al t\u, altfel spus, e[ti al t\u doar împreun\ cu to]i Sfin]ii. Ace[tia te

[i fac al lui Hristos, cu bucurie nespus\, [i te plinesc cu plinirea lui Hristos, de la

Care, [i pentru Care [i în Care este totul (Coloseni 1:16-17). Astfel, prin Biseric\

[i numai în Biseric\ oamenii ating scopul, noima [i a-tot-noima fiin]ei omene[ti

în toate lumile.

Crescînd cu cre[terea lui Hristos întru b\rbat des\vîr[it, omul iese treptat

din pruncia duhovniceasc\, din sl\biciunea duhovniceasc\, se înt\re[te, se coace

cu sufletul, se coace cu mintea, se coace cu inima. Tr\ind prin Hristos, el întrucre[

te întreg în Hristos, în adev\rul lui Hristos, se înrude[te cu el, [i el se face

ve[nicul adev\r al min]ii lui, [i al inimii lui [i al sufletului lui. Despre un astfel

de om se poate spune cu deplin\ încredin]are: acesta cunoa[te adev\rul, fiindc\

are adev\rul. Acest viu adev\r Dumnezeiesc din el îi sluje[te drept m\sur\ f\r\

gre[eal\ pentru deosebirea adev\rului de minciun\, a binelui de r\u în lumea

omeneasc\. Nici o înv\]\tur\ omeneasc\ nu-l poate abate sau r\t\ci. El simte

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

20

îndat\ ce fel este duhul oric\rei înv\]\turi omene[ti care i se înf\]i[eaz\. Pentru

c\ el cunoa[te omul, cunoa[te ce este în om, cunoa[te ce fel de înv\]\tur\ poate

s\ pl\smuiasc\ [i s\ dea el. Orice înv\]\tur\ omeneasc\ care nu duce la adev\rul

Dumnezeiesc nu este oare f\urit\ de minciun\? Care înv\]\tur\ omeneasc\ arat\

adev\ratul rost al vie]ii [i l\mure[te taina mor]ii? Nici una. Atunci, este

minciun\ [i în[el\ciune ceea ce se spune despre aceasta, ceea ce este înf\]i[at ca

dezlegare a întreb\rii despre via]\ [i moarte. De asemenea, nu exist\ înv\]\turi

omene[ti care s\ ne l\mureasc\ taina lumii [i a omului, taina sufletului [i a

con[tiin]ei, taina binelui [i a r\ului, taina lui Dumnezeu [i a diavolului. Iar dac\

nu ne arat\ acestea, oare nu ne în[eal\ ele cu zorzoanele lor cu mincinoas\

str\lucire [i nu ne r\t\cesc în labirinturile unor cuget\ri nefolositoare, unor

uciga[e despic\ri ale firului în patru? În lumea omeneasc\, numai Dumnezeu-

Omul Hristos a dezlegat toate întreb\rile însemnate ale lumii [i ale vie]ii, de

dezlegarea c\rora atîrn\ soarta fiin]ei omene[ti în toate lumile. Cine are pe

Hristos are tot ce trebuie fiin]ei omene[ti, nu numai în aceast\ via]\ vremelnic\,

ci [i în via]a cea f\r\ de sfîr[it, ve[nic\. Pe omul lui Hristos, nici un vînt al nici

unei înv\]\turi omene[ti nu îl poate cl\tina, cu atît mai pu]in s\-l abat\ [i s\-l

r\peasc\. F\r\ credin]a în Hristos, f\r\ înt\rirea în adev\rul lui Hristos, omul,

orice om, este cu adev\rat o trestie care se apleac\ [i este purtat\ încoace [i-n

colo de orice vînt al mincinoaselor înv\]\turi omene[ti (v. Efeseni 4:14).

Pentru aceasta Apostolul, care nu se gre[e[te, sf\tuie[te [i porunce[te

cre[tinilor: Nu v\ l\sa]i înv\lui]i de înv\]\turi felurite [i str\ine; c\ci bine este a

se înt\ri inimile prin har (Evrei 13:9). Mai mult f\r\ [tiin]\ decît cu [tiin]\,

oamenii se în[eal\ pe ei în[i[i cu feluritele lor înv\]\turi. {i se în[eal\ cu p\catul,

care, pe calea obi[nuin]ei, s-a f\cut în ei putere gînditoare [i atît de mult a intrat

în firea omului [i s-a înomenit, încît oamenii nu pot s\ simt\ [i s\ vad\ cît de

mult îi mîn\ [i îi c\l\uze[te el în filosof\rile [i înv\]\turile lor. Iar prin p\cat -

f\c\torul p\catului, principala logic\ a p\catului: diavolul. Pentru c\ el, prin

nenum\rate mijloace, foarte dibace [i foarte sub]iri, fofileaz\ minciunile sale

prin înv\]\turile omene[ti, care îndep\rteaz\ pe oameni de singurul Dumnezeu

adev\rat. Chiar a[a: în aceste înv\]\turi omene[ti, pe calea logicii p\catului, el

vîr\ întreaga lui viclenie - panourgian, [i cu iscusin]\ sminte[te [i am\ge[te pe

oameni, încît ace[tia, în am\girea lor de sine Îl t\g\duiesc pe Dumnezeu, sau nu-

L vor pe Dumnezeu, sau nu-L v\d pe Dumnezeu, sau se îngr\desc de

Dumnezeu. P\catul este întîi de toate o putere mintal\, intelectual\, gînditoare,

în]eleg\toare, ca un fluid prea-sub]ire rev\rsat în socotin]a [i con[tiin]a

omeneasc\, în minte, în suflet, în în]elegere; [i aceast\ putere lucreaz\ prin

socotin]\ [i prin con[tiin]\ ca putere alc\tuitoare a socotin]ei [i a con[tiin]ei,

încît oamenii socotesc toate smintelile [i am\girile socotin]ei [i ale con[tiin]ei

lor ca fiind pe de-a-ntregul ale lor, omene[ti, fire[ti; [i nu simt în am\girea lor de

sine, [i nu v\d în nebunia lor c\ panourgia diavoleasc\, a-tot-viclenia

diavoleasc\, este cea prin care diavolul doboar\ mintea omeneasc\, [i socotin]a,

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

21

[i con[tiin]a în toat\ moartea, în tot întunericul din care nu pot s\ vad\ nici pe

Dumnezeu, [i nici Dumnezeiescul, [i drept aceea deseori Îl [i t\g\duiesc, Îl [i

hulesc, Îl [i leap\d\. Dup\ roadele acestor înv\]\turi se poate trage deslu[it

încheierea c\ ele sînt, cu adev\rat, înv\]\turi dr\ce[ti – didaskaliai daimoniwn

(I Timotei 4:1).

De acest fluid intelectual al a-tot-vicleniei dr\ce[ti sînt str\b\tute, cu voie

sau f\r\ de voie, toate filosofiile dup\ predania omeneasc\ (Coloseni 2:8), [i

pentru aceasta ele nu cunosc adev\rul Dumnezeiesc despre lume [i om, despre

bine [i r\u, despre Dumnezeu [i diavol, ci se drogheaz\ cu sub]irile minciuni

dr\ce[ti, în vreme ce în filosofia dup\ Hristos Dumnezeu-Omul este tot adev\rul

tuturor lumilor f\r\ împu]inare (v. Coloseni 2:9). Filosofiile dup\ om, prin bun\

cuvîntare [i bun grai în[eal\ inimile celor f\r\ de r\utate (Romani 16:18). F\r\

îndoial\ c\ toate filosofiile omene[ti, p\mînte[ti, se pot împ\r]i în ultim\

instan]\ în dou\ grupe: filosofiile dup\ om [i filosofia dup\ Dumnezeu-Omul.

Cel mai însemnat factor gnoseologic creator este în cele dintîi diavolul, iar în

cealalt\ Dumnezeu-Omul Hristos. Principiul întemeietor al filosofiei dup\

Dumnezeu-Omul este urm\torul: Dumnezeu-Omul este m\sura tuturor fiin]elor

[i f\pturilor. Iar principiul întemeietor al filosofiei "umaniste" - sau mai bine zis

hoministe, dup\ om - este: Omul este m\sura tuturor fiin]elor [i f\pturilor.

În filosofia dup\ Dumnezeu-Omul Hristos se afl\ tot adev\rul, ve[nicul

adev\r Dumnezeiesc, pentru c\ în Hristos toat\ plinirea Dumnezeirii este

trupe[te în aceast\ lume, [i prin aceast\ plinire este [i însu[i adev\rul ve[nic în

aceast\ lume, este trupe[te în Dumnezeu-Omul Hristos, Care e în acela[i timp [i

Dumnezeu des\vîr[it, [i om des\vîr[it, Dumnezeu adev\rat întru toate [i om

adev\rat întru toate. Iar în filosofiile dup\ om tr\ie[te, mijlocit [i nemijlocit,

minciuna, care prin fiecare vîn\ a sa este de la tat\l minciunii, diavolul, [i

totdeauna duce la el. Pentru aceasta este neap\rat\ nevoie s\ str\juim ziua [i

noaptea pe cel mai înalt turn de veghe al fiin]ei noastre omene[ti ca aceast\

minciun\ s\ nu se strecoare în tine, în mine, [i s\ ne doboare pe noi, cugetul

nostru, mintea noastr\, în împ\r\]ia minciunii, în iad. De aici porunca din

Evanghelie a Dumnezeu-Omului, Domnului Hristos: Cu mintea fi]i des\vîr[i]i (I

Corinteni 14:20). {i vom fi, dac\ vom cre[te întru b\rbat des\vîr[it, întru m\sura

vîrstei plinirii lui Hristos; pentru c\ atunci mintea noastr\ se va uni, în chip haric

[i sfin]it, cu mintea lui Hristos, cu soborniceasca, [i sfînta [i Dumnezeuomeneasca

minte a Bisericii, [i vom putea vesti împreun\ cu Sfîntul purt\tor de

Dumnezeu: Noi mintea lui Hristos avem (1 Corinteni 2:16). Atunci nici un vînt

al înv\]\turii omene[ti nu ne va mai putea cl\tina [i duce în r\t\cire prin

am\girea omeneasc\ [i prin a-tot-viclenia diavoleasc\, ci vom r\mîne cu toat\

fiin]a noastr\ în adev\rul cel ve[nic, care este Însu[i Domnul Hristos,

Dumnezeu-Omul (Ioan 16:6; 8:32,36; 1:17).

Dac\ adev\rul ar fi orice altceva, iar nu Dumnezeu-Omul Hristos, el ar fi

m\runt, neîndestul\tor, trec\tor, muritor. A[a ar fi el, dac\ ar fi concept, sau

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

22

idee, sau teorie, sau schem\, sau ra]iune, sau [tiin]\, sau filosofie, sau cultur\,

sau om, sau omenire, sau lume, sau toate lumile, sau oricine, sau orice, sau toate

acestea împreun\. Dar adev\rul este Persoan\, [i înc\ Persoana Dumnezeu-

Omului Hristos, drept care este [i des\vîr[it\, [i netrec\toare, [i ve[nic\. Pentru

c\ în Domnul Iisus adev\rul [i via]a sînt de-o-fiin]\: adev\rul ve[nic [i via]a

ve[nic\ (v. Ioan 14:6; 1:4-17). Cel ce crede în Domnul Hristos cre[te mereu prin

adev\rul Lui în Dumnezeiasca Lui nem\rginire; cre[te cu toat\ fiin]a sa, cu toat\

mintea, cu toat\ inima, cu tot sufletul. Totodat\ el [i tr\ie[te necontenit prin

adev\rul lui Hristos, drept care el î[i alc\tuie[te îns\[i via]a în Hristos. În Hristos

se tr\ie[te adev\ra]i fiind - alhteuonte" (Efeseni 4:15), fiindc\ via]a în Hristos

înseamn\ adeverire, neîncetat\ s\l\[luire cu întreaga noastr\ fiin]\ în adev\rul

lui Hristos, în adev\rul ve[nic. Aceast\ adeverire cre[tineasc\ se na[te din

dragostea cre[tinului fa]\ de Domnul Hristos; în ea cre[tinul [i cre[te, [i spore[te

necontenit, [i d\inuie ve[nic, [i niciodat\ nu înceteaz\, fiindc\ dragostea

niciodat\ nu înceteaz\ (I Corinteni 13:8). Dragostea fa]\ de Domnul Iisus

îndeamn\ pe om la via]a în adev\rul Lui [i-l ]ine pururea în el, ca cre[tinul s\

creasc\ mereu în Hristos, s\ creasc\ în toat\ în\l]imea, [i l\rgimea [i adîncimea

Lui (v. Efeseni 3:17-19). Dar niciodat\ singur, ci întotdeauna împreun\ cu to]i

Sfin]ii, întotdeauna în Biseric\ [i cu Biserica, pentru c\ altminteri nu poate s\

creasc\ în Cel ce este capul trupului Bisericii (Efeseni 4:15). {i, cînd sîntem

adev\ra]i, sîntem adev\ra]i întotdeauna împreun\ cu to]i Sfin]ii; [i, cînd iubim,

iubim împreun\ cu to]i Sfin]ii, pentru c\ în Biseric\ totul este sobornicesc, totul

este împreun\ cu to]i Sfin]ii, întrucît to]i alc\tuiesc un trup duhovnicesc, în care

to]i tr\iesc sobornice[te, cu o via]\, un duh, un adev\r. Numai fiind adev\ra]i în

dragoste împreun\ cu to]i Sfin]ii putem întru toate s\ cre[tem întru Cel care este

capul: Hristos. Nem\rginitele puteri care sînt neap\rat trebuincioase pentru

aceast\ cre[tere a tuturor cre[tinilor în Dumnezeu-omenescul trup al Bisericii,

Biserica le prime[te nemijlocit de la Capul ei, Domnul Hristos. Pentru c\ numai

El, Dumnezeu [i Domnul, are aceste nenum\rate puteri nem\rginite [i le

chivernise[te în chip a-tot-în]elept.

În Biseric\, în Hristos Dumnezeu-Omul, s-a întrupat tot adev\rul, s-a

întru-omenit [i în-omenit, s-a f\cut om. Adev\rul = om. Iat\ cine este Hristos [i

ce este Hristos! Iar - de vreme ce a fost cu putin]\ ca întreg adev\rul s\ se

întrupeze [i s-a întrupat în om - aceasta înseamn\ c\ omul a fost zidit pentru ca

s\ fie trup al adev\rului, întruparea adev\rului. Buna-vestire de c\petenie a

Dumnezeu-Omului este aceasta: A fi om nu înseamn\ nimic altceva decît a fi

întruparea Adev\rului, întruparea lui Dumnezeu. Tocmai pentru aceasta

Dumnezeu S-a [i f\cut om [i a r\mas pentru totdeauna Dumnezeu-Om. Pentru

aceasta, via]a în Hristos = via]a în Biseric\ [i via]a în adev\rul întreg.

Hristos este întreg în Biseric\: întreg, cu întreaga Sa fiin]\ cuvînt\toare [i

Dumnezeu-omeneasc\; întreg, cu întregul S\u adev\r, cu întreaga Sa via]\, cu

întreaga Sa dreptate, cu întreaga Sa dragoste, cu întreaga Sa ve[nicie; într-un

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

23

cuvînt: cu întreaga plinire a Dumnezeirii Sale [i cu întreaga plinire a omenit\]ii

Sale. Numai de la El, Dumnezeu-Omul, pe p\mînt noi, oamenii, dar [i Îngerii în

cer, [tim c\ El este Adev\rul. A-tot-adev\rat\ este buna-vestire: Adev\rul prin

Iisus Hristos a venit (Ioan 1:17). Înseamn\ c\ adev\rul este Dumnezeu-Omul,

Domnul Iisus Hristos; adev\rul este cel de-al doilea Ipostas al Sfintei Treimi;

adev\rul este Persoana Dumnezeu-Omului Hristos. În lumea noastr\

p\mînteasc\ adev\rul nu este nimic mai pu]in decît întreaga Persoan\ a

Dumnezeu-Omului Hristos. El nu este nici concept, nici cugetare, nici schem\

logic\, nici putere logic\, nici om, nici Înger, nici omenirea, nici ceva omenesc,

nici ceva f\cut, nici toate lumile v\zute [i nev\zute, ci ceva neasemuit [i

nem\surat mai mare decît toate acestea: Adev\rul, ve[nicul [i a-tot-des\vîr[itul

Adev\r în lumea noastr\ p\mînteasc\ - iar prin el [i în toate lumile v\zute [i

nev\zute - este a doua Fa]\ a Preasfintei Treimi, îns\[i Persoana istoric\ a

Dumnezeu-Omului, a Domnului Iisus Hristos. Pentru aceasta Domnul Hristos

veste[te despre Sine neamului omenesc urm\toarea bun\-vestire a Preasfintei

Treimi: Eu sînt Adev\rul (Ioan 14:6; vezi [i Efeseni 4:24). {i, întrucît El este

Adev\rul, atunci adev\rul este [i trupul S\u, Biserica, al c\rei cap este El. De

aici [i buna-vestire minunat\ [i îmbucur\toare a purt\torului de Hristos Apostol:

Biserica Dumnezeului celui viu este stîlpul [i înt\rirea adev\rului (I Timotei

3:15). Iat\ de ce nu pot s\ nimiceasc\ Biserica [i adev\rul ei vr\jma[ii ei, chiar

dac\ ace[tia sînt de pe p\mînt sau din iad. Prin Dumnezeu-Omul Hristos ea este

cu totul des\vîr[it\ [i a-tot-puternic\, a-tot-biruitoare în chip Dumnezeiesc [i

f\r\ de moarte. Avînd asemenea însu[iri, ea sloboze[te orice fiin]\ omeneasc\ de

p\cat, de moarte [i de diavol, de aceast\ minciun\ întreit-una, [i asigur\ [i d\

nemurirea [i via]a ve[nic\ fiec\rui cre[tin în chip osebit [i tuturor cre[tinilor

laolalt\. {i face asta sfin]ind, în-cre[tinînd [i în-dumnezeu-omenind fiin]a

omeneasc\, cu ajutorul Sfintelor Taine [i al sfintelor fapte bune. De aici [i a-totpurt\

toarea de mîntuire bun\ vestire din gura cea Dumnezeiasc\ a Mîntuitorului:

Ve]i cunoa[te adev\rul, [i adev\rul v\ va slobozi pe voi (Ioan 8:32) [i de p\cat,

[i de moarte, [i de diavol, [i v\ va face adev\ra]i [i v\ va d\rui toate fericirile

cerului. Pe bun\ dreptate s-a zis prin gura unui P\rinte al Bisericii: "Adev\rul

este cuprinsul Bisericii, [i tot ce se s\vîr[e[te în ea este adev\rat [i purt\tor de

mîntuire" 10

Pentru toate aceste pricini, întruparea Dumnezeu Cuvîntului, Dumnezeu-

Omul, este adev\rul tuturor adev\rurilor Noului Leg\mînt; prin Dumnezeu-

Omul st\ sau cade întreaga Biseric\ [i toat\ iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a

mîntuirii. Acesta este sufletul tuturor lucr\rilor, nevoin]elor, faptelor bune,

întîmpl\rilor Noului Leg\mînt [i biserice[ti; este binevestirea binevestirilor; mai

exact: a-tot-binevestirea. Mai mult decît atît: faptul acesta este m\sura oric\rei

m\suri. Cu al, ca [i cu cea mai sigur\ m\sur\, se m\soar\ toate în Biseric\ [i în

cre[tinism. Culmea adev\rului este aceasta: cel ce nu recunoa[te întruparea lui

10 Fer. Theofilact, Tîlcuirea la Întîia Epistol\ c\tre Timothei, 3:15: P.G. 125, 49C.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

24

Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului Iisus Hristos, nu este m\dular al Bisericii. Mai

mult: este un antihrist.

Aceast\ m\sur\ f\r\ gre[ o bineveste[te sfîntul [i purt\torul de Hristos

v\z\tor de Dumnezeu [i cunosc\tor al tainelor, Ioan Cuvînt\torul de Dumnezeu:

Iubi]ilor, s\ nu crede]i la tot duhul, ci cerca]i duhurile de sînt de la Dumnezeu, c\

mul]i prooroci mincino[i au ie[it în lume. Întru aceasta s\ cunoa[te]i Duhul lui

Dumnezeu: tot duhul care m\rturise[te pe Iisus Hristos c\ a venit în trup este de

la Dumnezeu; [i tot duhul care nu m\rturise[te pe Iisus Hristos c\ a venit în trup

nu este de la Dumnezeu. {i acela este al lui Antihrist, despre care a]i auzit c\ va

veni [i care acum este deja în lume (I Ioan 4:1-3; 2:22; I Corinteni 12:3).

În fapt, toate duhurile care locuiesc lumea noastr\ p\mînteasc\ sau care

trec prin ea se împart în dou\ soiuri: în cele de la Dumnezeu [i în cele de la

diavol. De la Dumnezeu sînt acelea care recunosc [i m\rturisesc c\ Iisus este

Cuvîntul lui Dumnezeu întrupat, Mîntuitor [i Domn, iar de la diavol, cele care

nu recunosc aceasta. Toat\ filosofia diavolului st\ în aceasta: a nu-L recunoa[te

pe Dumnezeu în lume; a nu recunoa[te prezen]a Lui în lume; a nu recunoa[te

întruparea, înomenirea Lui în lume; a afirma [i propov\dui c\ nu este Dumnezeu

nici în lume, nici în om; c\ nu este Dumnezeu nici în Dumnezeu-Omul; c\ este o

prostie s\ credem c\ Dumnezeu S-a întrupat în om [i poate tr\i în om; c\ omul

este pe-de-a-ntregul f\r\ Dumnezeu, o fiin]\ în care nu se afl\ Dumnezeu, nici

ceva al lui Dumnezeu, nici ceva Dumnezeiesc, nemuritor, ve[nic; c\ omul este

pe de-a-ntregul trec\tor, pe de-a-ntregul muritor; c\ el ]ine întru totul de lumea

animal\ [i nu se deosebe[te aproape cu nimic de animale, drept care este cu totul

firesc s\ tr\iasc\ asemeni animalelor, care sînt singurii mo[i [i str\mo[i legiui]i

ai lui, precum [i fra]i ai lui dup\ fire.

Aceasta este în fapt filosofia lui Antihrist, care vrea cu orice pre] s\

înlocuiasc\ pe Hristos [i s\-I ia locul în lume [i în om. Sînt nenum\ra]i înaintemerg\

torii lui Antihrist, m\rturisitorii [i credincio[ii lui în lumea omeneasc\ dea

lungul veacurilor: "tot duhul"; iar duhul poate fi persoan\, sau înv\]\tur\, sau

idee, sau gînd, sau om, sau Înger, sau diavol. {i toat\ înv\]\tura, toat\ persoana,

toat\ ideea, tot gîndul, tot omul care nu recunoa[te c\ Iisus este Dumnezeu [i

Mîntuitor, Dumnezeu întrupat [i Dumnezeu-Om, î[i are originea ei de la

Antihrist, este a lui Antihrist. Iar astfel de persoane, [i înv\]\turi, [i idei au

existat chiar de la începutul ar\t\rii Domnului Hristos în lume. Pentru aceasta [i

zice sfîntul cunosc\tor al tainelor despre Antihrist: [i acum este. Orice om, orice

idee din lume care t\g\duie[te pe Dumnezeu-Omul Hristos [i Biserica Lui este

de la Antihrist. Pl\smuitorul oric\rei ideologii anticre[tine, în chip nemijlocit

sau mijlocit, este Antihrist. În fapt, toate ideologiile se pot reduce la dou\ feluri:

acelea care sînt pentru Hristos [i acelea care sînt pentru Antihrist. În cele din

urm\, omul se g\se[te în lumea aceasta pentru ca s\ dezlege o singur\ problem\:

dac\ este cu Hristos sau împotriva lui Hristos. {i orice om, fie c\ vrea, fie c\ nu,

numai asta face: dezleag\ problema aceasta, aceast\ a-tot-problem\. {i fiecare

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

25

dintre noi este sau iubitor de Hristos, sau lupt\tor împotriva lui Hristos, a treia

cale nu exist\. Da, omul este închin\tor al lui Hristos sau este închin\tor al

diavolului, a treia cale nu exist\.

Evanghelia Dumnezeu-Omului ne rînduie[te ca lucrare [i scop de

c\petenie al vie]ii noastre s\ cuget\m ceea ce este [i în Hristos Iisus (vezi Filip.

2:5), cele de sus (Coloseni 3:2), ceea ce este sus, în Dumnezeul-Omul cel înviat

[i în\l]at la ceruri. {i ce este aceasta? Tot ce este El ca adev\r ve[nic [i tot ce

cuprinde în Sine ca Dumnezeu Cuvîntul: toate însu[irile, vredniciile [i

des\vîr[irile Dumnezeie[ti; dar întocmai deopotriv\ [i tot ce El, Dumnezeu-

Omul Iisus Hristos, are [i cuprinde în Sine întrupat ca om: toate însu[irile,

gîndurile, sim]\mintele, nevoin]ele, tr\irile, faptele Lui Dumnezeie[ti; întreaga

Lui via]\ de la na[tere pîn\ la în\l]are, [i de la în\l]are pîn\ la Înfrico[ata

Judecat\, [i de la Înfrico[ata Judecat\ de-a lungul întregii ve[nicii Dumnezeie[ti.

A cugeta la toate acestea, aceasta este cea dintîi datorie a noastr\ de cre[tini,

datorie de zi [i noapte... Altminteri - fie c\ omul cuget\ la adev\r, la r\t\cire, la

via]\, la moarte, la bine, la r\u, la dreptate, la nedreptate, la rai, la iad, la

Dumnezeu, la diavol - dac\ nu cuget\ la toate acestea în Hristos Iisus, adic\ dac\

cugetarea lui în privin]a tuturor acestora nu va cre[te întru cugetare a lui Hristos,

atunci ea se preface negre[it într-o mucenicie f\r\ rost [i sinuciga[\. Iar cu

privire la societate, la persoan\, la familie, la na]ie, la omenire, dac\ nu cuget\ în

Hristos [i prin Hristos, nu le va g\si niciodat\ adev\ratul rost, nici nu va dezlega

a[a cum trebuie vreuna dintre problemele lor.

A cugeta la toate în Hristos [i prin Hristos - iat\ porunca de c\petenie

pentru fiecare cre[tin, iat\ imperativul nostru cre[tin categoric, iat\ gnoseologia

noastr\ cre[tin\. Prin Hristos îns\, poate cugeta numai cel ce are mintea lui

Hristos. Sfîntul Apostol m\rturise[te, vorbind despre cre[tini: Noi mintea lui

Hristos avem (I Corinteni 2:16). Cum am dobîndit-o? Tr\ind în trupul Lui

Dumnezeu-omenesc, în Biseric\, al c\rei cap este El. Tr\irea în Biseric\, cu

ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune, une[te întreaga noastr\ fiin]\ cu

fiin]a Bisericii, une[te [i mintea noastr\ cu mintea Dumnezeu-omeneasc\ a

Bisericii [i ne face în stare s\ cuget\m dup\ Hristos [i s\ gîndim ceea ce este [i

în Hristos Iisus. Iar cugetînd cu mintea lui Hristos, cu mintea soborniceasc\ a

Bisericii, cre[tinii pot s\ cugete una, s\ simt\ una, s\ aib\ o dragoste [i s\ fie de

un suflet [i de o inim\ [i de un suflet [i de un cuget (Filipeni 2:2; 3:16; 4:2;

Romani 15:5; 1 Corinteni 1:10). Dumnezeul [i Domnul Hristos S-a pogorît

dintru în\l]imile Dumnezeie[ti cele mai presus de ceruri, f\cîndu-Se pe deasupra

[i om, pentru ca oamenii s\ poat\ cugeta ceea ce este [i în Hristos Iisus [i s\

tr\iasc\ în chip vrednic de Dumnezeu (Coloseni 2:6). Dumnezeu S-a f\cut om

ca s\-l fac\ pe om Dumnezeu, a[a cum le place foarte mult Sfin]ilor P\rin]i s\

spun\. Altfel spus: Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l în-dumnezei pe om. Iat\, în

aceasta este tot adev\rul Bisericii, adev\rul Dumnezeu-omenesc, adev\rul

ceresc-p\mîntesc, nemuritor [i ve[nic.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

26

Organismul Bisericii e întru totul cel mai complicat organism pe care îl

cunoa[te mintea omeneasc\. De ce? Pentru c\ este unicul organism Dumnezeuomenesc

în care toate Tainele Dumnezeie[ti [i omene[ti, toate puterile

Dumnezeie[ti [i omene[ti alc\tuiesc un singur trup. Numai a-tot-în]eleptul [i atot-

puternicul Dumnezeu-Om, Domnul Hristos, a putut s\ alc\tuiasc\ [i s\

uneasc\ toate acestea într-un singur trup, trupul S\u, c\ruia El îi este cap, ve[nic

cap. Toat\ via]a din acest minunat [i de minuni f\c\tor trup este cîrmuit\ [i

c\l\uzit\ de c\tre El, minunatul [i de minuni f\c\torul Dumnezeu [i om. Fiecare

parte a acestui trup tr\ie[te prin întregul trup, dar [i trupul întreg tr\ie[te în

fiecare parte a sa. To]i tr\iesc prin fiecare [i în fiecare, dar [i fiecare tr\ie[te prin

to]i [i în to]i. Fiecare parte cre[te prin cre[terea întregului trup, dar [i trupul

întreg cre[te prin cre[terea fiec\rei p\r]i. Toate aceste numeroase p\r]i ale

trupului, toate aceste organe, toate aceste m\dulare, toate aceste sim]uri, toate

aceste celule sînt unite într-un singur trup ve[nic viu Dumnezeu-omenesc de

c\tre Însu[i Domnul Hristos, Care potrive[te lucrarea fiec\rei p\r]i cu via]a

soborniceasc\ a întregului trup. Iar fiecare parte lucreaz\ "dup\ m\sura"

puterilor ei, [i puterea fiec\rui m\dular al Bisericii este alc\tuit\ din faptele bune

evanghelice. Lucrarea evanghelic\ a fiec\rui m\dular al Bisericii, de[i osebit\ [i

personal\, este întotdeauna, în toate privin]ele, soborniceasc\, întru unire, de

ob[te. Pentru c\ ea se contope[te cu lucrarea de ob[te a întregului trup. {i, în

timp ce omul se schimb\ la fa]\ prin lucrarea sa evanghelic\, crescînd în Hristos,

Domnul Hristos preface aceast\ lucrare a lui într-o energie de ob[te,

soborniceasc\, Dumnezeu-omeneasc\, [i în felul acesta s\vîr[e[te cre[terea

trupului... spre zidirea lui în dragoste (Efeseni 4:16). Într-adev\r, lucrarea

fiec\rui m\dular al Bisericii este întotdeauna personal-soborniceasc\, personalcolectiv\.

{i, chiar atunci cînd pare c\ lucreaz\ doar pentru sine însu[i (de pild\,

nevoin]a pustnicului), m\dularul Bisericii lucreaz\ întotdeauna pentru întregul

trup. A[a este întocmirea organismului Dumnezeu-omenesc al Bisericii, care

întotdeauna este cîrmuit [i c\l\uzit de Însu[i Domnul Hristos.

În via]a soborniceasc\ a Bisericii se întrep\trund via]a Îngerilor [i a

oamenilor, a celor ce se poc\iesc [i a p\c\to[ilor, a drep]ilor [i a nedrep]ilor, a

celor ce s-au mutat la cele ve[nice [i a celor ce tr\iesc pe p\mînt; în ea cei mai

drep]i [i mai sfin]i ajut\ pe cei mai pu]in drep]i [i sfin]i s\ creasc\ cu cre[terea

Dumnezeiasc\ întru o tot mai mare dreptate [i sfin]enie. Prin toate m\dularele

curg sfintele puteri Dumnezeiesc-omene[ti ale lui Hristos, [i prin cele mai mici

[i mai ne[tiute, dup\ m\sura tr\irii dup\ har în organismul Bisericii, cu ajutorul

nevoin]ei, credin]ei, dragostei, rug\ciunii, postului, poc\in]ei [i celorlalte sfinte

fapte bune. Astfel, noi to]i cre[tem împreun\ întru biseric\ sfînt\ în Domnul

(Efeseni 2:21), lega]i în chip organic [i dup\ har între noi prin una [i aceea[i

credin]\, unele [i acelea[i Sfinte Taine [i sfinte fapte bune, printr-unul [i acela[i

Domn, printr-unul [i acela[i adev\r, printr-una [i aceea[i Evanghelie. {i to]i

sîntem p\rta[i la una [i aceea[i via]\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, fiecare în

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

27

locul din alc\tuirea trupului pe care i l-a hot\rît lui Domnul, capul Bisericii,

fiindc\ trupul Bisericii cre[te din El [i prin El este "des\vîr[it alc\tuit [i unit".

Totodat\ Domnul, capul Bisericii, rînduie[te locul cuvenit în Biseric\ fiec\ruia,

potrivit cu ceea ce are el osebit duhovnice[te [i cu însu[irile lui cre[tine[ti, [i

mai ales cu sfînta dragoste evanghelic\, pe care fiecare o cultiv\ de bun\ voie în

sine [i lucreaz\ prin ea. În aceast\ via]\ soborniceasc\ a Bisericii, fiecare se

zide[te pe sine însu[i cu ajutorul tuturor, neap\rat în dragoste, [i to]i cu ajutorul

fiec\ruia, drept care [i un Apostol are nevoie de rug\ciunile m\dularelor ne[tiute

ale Bisericii.

M\dularele Bisericii, unite pe deplin cu Dumnezeu-Omul prin unirea cea

dup\ har [i fapt\ bun\, tr\iesc prin ceea ce este al Lui, [i au ceea ce este al Lui [i

cunosc prin cunoa[terea Lui, întrucît cu mintea soborniceasc\ a Bisericii cuget\,

[i cu inima soborniceasc\ a Bisericii simt, [i cu voin]a soborniceasc\ a Bisericii

voiesc, [i cu via]a soborniceasc\ a Bisericii tr\iesc; toate ale lor sînt de fapt în

primul rînd ale Lui [i totdeauna ale Lui, iar ei î[i apar]in întotdeauna numai prin

El [i în El.

Pentru ce sîntem to]i credincio[ii un singur trup în Biseric\? Pentru ca s\

tr\im prin cea una, sfînt\ [i soborniceasc\ via]\ a Bisericii, prin sfînta [i

soborniceasca credin]\ a Bisericii, prin sfîntul [i sobornicescul suflet al Bisericii,

prin sfînta [i soborniceasca con[tiin]\ a Bisericii, prin sfînta [i soborniceasca

minte a Bisericii, prin sfînta [i soborniceasca voin]\ a Bisericii. {i astfel s\ ne fie

totul de ob[te [i sobornicesc: [i credin]a, [i dragostea, [i dreptatea, [i rug\ciunea,

[i postul, [i adev\rul, [i mîhnirea, [i bucuria, [i suferin]a, [i mîntuirea, [i îndumnezeirea,

[i în-dumnezeu-omenirea, [i nemurirea, [i ve[nicia, [i fericirea. Iar

prin toate acestea ne cîrmuie[te [i ne c\l\uze[te, ne îndrepteaz\ [i ne une[te

harul Duhului Sfînt. Nu sîntem ai no[tri, ]inem cu totul de Biseric\, [i în primul

rînd de sufletul Bisericii - Duhul Sfînt. Sim]\mîntul acesta este sim]\mîntul

evanghelic de c\petenie [i necurmat al oric\rui m\dular adev\rat al Bisericii.

Nimeni nu le are pe toate în Biseric\, ci fiecare atîta cît i-a hot\rît Duhul Sfînt

potrivit cu locul lui în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii [i dup\ m\sura

credin]ei lui.

Sim]\mîntul acestei sobornicit\]i, sim]\mîntul a-tot-r\spunderii personale,

este o tr\s\tur\ deosebitoare a fiec\rui cre[tin. Cre[tinul [tie: cînd cade, îi trage

dup\ sine [i pe al]ii; cînd se ridic\, îi ridic\ împreun\ cu sine [i pe al]ii. Via]a lui

nu este doar a lui, ci este între]esut\ cu via]a celorlal]i fra]i dup\ credin]\, fiindc\

to]i alc\tuim trupul cel unul al Bisericii. Iar în Biseric\ noi avem toate de ob[te:

[i pe Dumnezeu, [i sfin]enia, [i sufletul, [i con[tiin]a, [i inima. Prin rug\ciune [i

har, fiecare este în to]i [i to]i în fiecare. Cine [tie cît datoreaz\ fiecare dintre noi

Sfin]ilor lui Dumnezeu [i rug\ciunilor lor: însu[i sufletul lui, [i îns\[i credin]a

lui, [i îns\[i mîntuirea lui! E[ti m\dular al Bisericii? Asta înseamn\: e[ti legat

organic cu Sfin]ii Apostoli, [i cu Mucenicii, [i cu M\rturisitorii [i cu toate

Puterile îngere[ti din ceruri. Dragostea sfintei sobornicit\]i une[te în Biseric\,

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

28

une[te dumnezeiesc-omene[te între ele m\dularele Bisericii. {i toate împreun\,

[i fiecare dintre ele, tr\iesc prin via]a soborniceasc\ a Bisericii. Iar aceast\

dragoste sfînt\ a sobornicit\]ii atîrn\ de credin]a lor în Hristos [i de via]a lor în

Hristos. De aceea [i bineveste[te de Dumnezeu în]elep]itul Apostol cre[tinilor:

Deci, precum a]i primit pe Hristos Iisus Domnul, a[a s\ vie]ui]i într-Însul

(Coloseni 2:6). Adic\: Nimic s\ nu schimba]i în Domnul Hristos [i nici s\ nu-I

ad\uga]i nimic; a[a cum este, El este atît Dumnezeie[te, cît [i omene[te, a-totdes\

vîr[it. Noi, Apostolii, un astfel de Domn Hristos, Dumnezeu-Om, v-am

propov\duit [i v-am predanisit; [i voi a[a L-a]i primit. {i a[a în El s\ vie]ui]i.

În El s\ vie]ui]i! Aceasta este porunca poruncilor. S\ vie]ui]i nu

adaptîndu-L pe El la voi, ci adaptîndu-v\ pe voi la El; nu schimbîndu-L pe El

dup\ asem\narea voastr\, ci schimbîndu-v\ pe voi în[iv\ dup\ asem\narea Lui;

nu rezidindu-L pe El dup\ chipul vostru, ci rezidindu-v\ pe voi în[iv\ dup\

chipul Lui. Numai trufa[ii de eretici [i nebunii nimicitori de suflete rezidesc, fac

altul, schimb\ pe Dumnezeu-Omul Hristos dup\ poftele [i socotin]ele lor. De

aici, atî]ia "hristo[i mincino[i" în lume [i atî]ia cre[tini mincino[i. Iar adev\ratul

Domn Hristos, întru plinirea istoricit\]ii [i realit\]ii Sale evanghelice Dumnezeuomene[

ti, este întreg în trupul Lui cel Dumnezeu-omenesc, Biserica Ortodox\;

precum în vremea Apostolilor, a[a [i ast\zi, a[a [i în veci. Via]a Lui Dumnezeuomeneasc\

se prelunge[te prin Dumnezeu-omenescul trup al Bisericii în toate

veacurile [i în toat\ ve[nicia. Vie]uind în Biseric\, noi vie]uim "în El", precum

[i porunce[te purt\torul de Hristos Apostol. Iar în cea mai deplin\ m\sur\ tr\iesc

astfel Sfin]ii. Ei p\streaz\ chipul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos în minunata

lui a-tot-facere de via]\, a-tot-adev\r, a-tot-frumuse]e [i neschimbare. Totodat\,

Sfin]ii cei dup\ chipul lui Hristos ai Mîntuitorului p\streaz\ în Dumnezeiescomeneasca

sa des\vîr[ire [i neschimbare [i scopul Dumnezeu-omenesc al fiin]ei

[i vie]ii omene[ti, cel hot\rît de Dumnezeu-Omul Domnul Hristos [i cu putin]\

de înf\ptuit numai în trupul Lui Dumnezeu-omenesc. Dimpotriv\, orice

schimbare, mic[orare, simplificare, reducere [i antropomorfizare a scopului

cre[tin duce de rîp\ cre[tinismul, îl lipse[te de sarea lui, îl face p\mîntesc, îl

preface într-o obi[nuit\ religie omeneasc\ ofticoas\, într-o filosofie umanist\

ofticoas\, într-o etic\ umanist\ ofticoas\, într-o [tiin]\ umanist\ ofticoas\, într-o

crea]ie umanist\ ofticoas\, într-o societate umanist\ ofticoas\.

Orice nou m\dular al Bisericii înseamn\ adaos la trupul Bisericii [i

cre[tere a trupului ei. Pentru c\ fiecare, în lucrarea sa cu r\spundere, se face de

un trup cu trupul Bisericii. Iar locul cuvenit în trupul Bisericii i-l împarte Însu[i

Domnul, f\cîndu-l parte vie [i alc\tuitoare a ei. Cu adev\rat, numai în

organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii to]i lucreaz\ pentru fiecare [i fiecare

pentru to]i, to]i tr\iesc pentru fiecare [i fiecare tr\ie[te pentru to]i. Cu adev\rat,

numai în Biseric\ a fost dezlegat\ în chip des\vîr[it atît problema persoanei, cît

[i cea a societ\]ii; [i numai în Biseric\ a fost înf\ptuit\ [i persoana des\vîr[it\, [i

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

29

societatea des\vîr[it\. De fapt, în afara Bisericii nu exist\ nici persoan\

adev\rat\, nici societate adev\rat\.

Sfîntul Ioan Damaschin bine-veste[te: "Hristos, capul nostru, ni Se

împ\rt\[e[te nou\ pe Sine Însu[i – metadidwsin eauton - [i prin aceasta ne

une[te cu Sine [i între noi, fapt în urma c\ruia avem unii c\tre al]ii potrivire,

de[i fiecare dobînde[te ajutorul Duhului atît cît poate s\-l încap\". 11

Domnul Hristos este capul Bisericii, [i numai ca atare este El [i

Mîntuitorul trupului Bisericii (Efeseni 5:23). În calitate de cap al Bisericii,

Domnul Hristos d\ neîncetat trupului Bisericii tot ce îi este de trebuin]\ pentru

via]a Dumnezeu-omeneasc\ [i mîntuirea tuturor m\dularelor lui de p\cat, de

moarte [i de diavol. Biserica este întotdeauna Biserica lui Hristos, este Biseric\

prin aceea c\ El e întotdeauna capul ei, iar ea este întotdeauna trupul Lui. În ea

totul depinde de El: ea prin El tr\ie[te, prin El exist\, prin El mîntuie[te, prin El

în-nemure[te - ascultîndu-L în toate [i slujindu-I cu toat\ fiin]a sa. În Biseric\,

Dumnezeu este totul [i toate pentru om. Biserica este cea mai des\vîr[it\

organiza]ie, pentru c\ este cel mai des\vîr[it organism: organism Dumnezeuomenesc.

În ea, Dumnezeu [i omul sînt uni]i într-un singur organism

Dumnezeu-omenesc duhovnicesc-haric: Dumnezeu tr\ie[te în om [i prin om, [i

omul tr\ie[te în Dumnezeu [i prin Dumnezeu; omul se supune întru toate de

bun\ voie lui Dumnezeu, se des\vîr[e[te prin Dumnezeu, cre[te cu cre[terea lui

Dumnezeu întru b\rbat des\vîr[it, dup\ m\sura vîrstei plinirii lui Hristos

(Coloseni 2:19; Efeseni 4:13), îns\ nu înceteaz\ a fi om; toate acestea se

s\vîr[esc [i au loc în duhul simbiozei Dumnezeu-omene[ti, al împreun\-vie]uirii

Dumnezeu-omene[ti, al împreun\-lucr\rii Dumnezeu-omene[ti, al drepteicump\

niri [i plinirii Dumnezeu-omene[ti. Drept aceea, Biserica este singura

comunitate adev\rat\ [i real\, singura societate adev\rat\ [i des\vîr[it\; în ea, [i

individul se des\vîr[e[te prin societate, [i societatea prin individ; atît unul, cît [i

cealalt\, dobîndesc putere pentru o asemenea nevoin]\ de la minunatul Domn

Hristos, Care este totodat\ [i capul societ\]ii luat\ ca întreg, [i capul fiec\rui

individ luat ca persoan\. Ca atare, în afara Bisericii nu poate s\ existe nici

societate adev\rat\ [i nici persoan\ adev\rat\.

Sfin]enia purcede de la Cel sfînt, la fel ca luminarea de la lumin\.

Biserica, cuprinzînd în sine toate lumile, putea fi sfin]it\ numai de c\tre o astfel

de fiin]\ a-tot-sfînt\ [i a-tot-cuprinz\toare cum este Dumnezeu-Omul, Domnul

Hristos. Ca s\ o sfin]easc\ pe ea, El S-a dat pe Sine pentru ea, S-a dat pe Sine

întreg pentru ea, S-a l\sat pe Sine întreg ei [i pe Sine a întemeiat-o pe ea

(Efeseni 5:25). Toat\ via]a Dumnezeului-Om nu este nimic altceva decît

mîntuire a lumii de p\cat, de moarte [i de diavol, prin facerea [i p\strarea

Bisericii în lume. El a umplut fiin]a Bisericii cu Sine, cu sfintele Sale puteri

Dumnezeie[ti, [i astfel a sfin]it-o toat\, încît ea, prin Sfintele Taine [i sfintele

fapte bune, mîntuie[te pe oameni de p\cat, de moarte [i de diavol, de care nici o

11 Sfîntul Ioan Damaschin, Tîlcuire la Efeseni: PG 95, 844A.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

30

putere de sub cer nu poate mîntui. El a f\cut aceasta mai ales botezînd-o cu

Duhul Sfînt în ziua Sfintei Cincizecimi, ca [i ea s\ sfin]easc\ botezînd cu Duhul

Sfînt [i ap\ (Efeseni 5:26; v. Timotei 3:5; Ioan 3:5). {i ea doar prin aceast\

des\vîr[it\ [i a-tot-puternic\ sfin]enie Dumnezeiasc\ cur\]e[te fiin]a omeneasc\

de tot ce e nesfînt, p\c\tos, diavolesc. {i acum tot omul se cur\]e[te [i se

sfin]e[te în ea, prin baia apei [i prin cuvînt (Efeseni 5:26; v. [i Tit 3:5; Ioan 3:5).

Cuvîntul lui Dumnezeu sfin]e[te apa prin Duhul Sfînt; Duhul Sfînt este ceva

nev\zut, iar apa sfin]it\ ceva v\zut. Se d\ [i unul, [i cealalt\, pentru c\ omul este

o fiin]\ îndoit\: din duh nev\zut [i din trup v\zut. De vreme ce cuvîntul lui

Dumnezeu sfin]e[te apa cea moart\, cum s\ nu sfin]easc\ [i sufletul omenesc cel

viu, cel dup\ chipul lui Dumnezeu [i nemuritor? Ca s-o sfin]easc\ cur\]ind-o

prin baia apei [i prin cuvînt (Efeseni 5:26; v. Tit 3:5; Ioan 3:5); numai puterea

sfînt\ [i a-tot-sfin]itoare a lui Hristos, prezent\ prin cuvîntul lui Dumnezeu în

apa botezului, cur\]e[te pe om de tot p\catul, de necur\]ie [i de diavol,

umplîndu-l de sfin]enia cea Dumnezeiasc\ [i de Dumnezeu, fiindc\ oricine se

boteaz\ în Hristos în Hristos se îmbrac\ (Galateni 3:27). În Biseric\ totul este de

la Hristos, [i totul în Hristos; El e întreg în ea, [i ea întreag\ în El.

Întrucît Hristos este întreg în Biseric\, [i întreaga Biseric\ în El, ea e

sl\vit\, sfînt\ [i f\r\ de pat\ (Efeseni 5:27). Ca s\ o fac\ astfel, El a adus în ea, a

întrupat în ea, ca în trupul S\u, toat\ Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\, toat\

via]a Sa Dumnezeu-omeneasc\ [i toat\ nevoin]a Sa Dumnezeu-omeneasc\. În

cea mai curat\ form\ a sa, Biserica e pe de-a-ntregul El, Dumnezeu-Omul

Hristos, prelungit în toate veacurile [i în toat\ ve[nicia. Ca atare, Biserica nu are

pat\, sau zbîrcituri, sau altceva de felul acesta (Efeseni 5:27). Cu adev\rat, ce

neajuns are ea? Pentru ce ar putea fi mustrat\? Oare nu cur\]\ ea de toate

p\catele, [i de cele mai mari, [i de cele mai mici? Oare nu sloboze[te ea de toate

mor]ile [i de to]i diavolii? Oare nu prime[te pe oricine se întoarce la ea? Oare nu

mîntuie[te pe oricine de p\cat, de moarte [i de diavol? Oare este margine iubirii

ei de oameni [i puterii ei? Iar toate acestea le face în ea puterea Dumnezeiasc\ a

lui Hristos, întotdeauna sfînt\ [i a-tot-puternic\ (Coloseni 1:29).

Domnul a f\cut Biserica astfel prin Crucea Sa, prin sîngele S\u

Dumnezeu-omenesc pe care l-a v\rsat pe Cruce. Sîngele acesta este cur\]irea

Bisericii [i mîntuirea ei. El este [i unirea ei Dumnezeu-omeneasc\, [i unitatea ei

cu Dumnezeu [i cu oamenii. Sîngele Dumnezeu-Omului Hristos este ve[nic

noua, r\scump\r\toarea, mîntuitoarea, a-tot-f\c\toarea [i a-tot-unitoarea putere a

Bisericii. În Persoana Dumnezeu-Omului s-au unit în chip a-tot-des\vîr[it firea

Dumnezeiasc\ [i omeneasc\, Dumnezeu [i omul, a[a încît oamenii, care pîn\

atunci erau departe de Dumnezeu prin p\cat, s-au f\cut prin sîngele Dumnezeuomenesc

apropia]i ai lui Dumnezeu, una cu Dumnezeu (Efeseni 2:13, 14), s-au

f\cut m\dulare ale trupului Lui, din carnea Lui [i din oasele Lui (Efeseni 5:30).

Prin Dumnezeu-Omul Hristos a fost înf\ptuit\ pe p\mînt o realitate de

neînchipuit: noi, oamenii, noi, mamifere (fiin]e) iubitoare de p\cat, am intrat

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

31

prin El în înrudire de sînge cu Dumnezeu, fiindc\ sîngele Lui Dumnezeuomenesc,

izvorul vie]ii noastre ve[nice, al nemuririi noastre Dumnezeuomene[

ti, ne une[te în chipul cel mai apropiat cu El, singurul Dumnezeu

adev\rat, în Care [i este via]a ve[nic\ (v. I Ioan 5:20; 5:11; 1:2). Sîngele cel

Dumnezeiesc al Domnului Hristos este putere Dumnezeu-omeneasc\ ce

sfin]e[te, ce cur\]e[te, ce schimb\ la fa]\, ce în-cre[tineaz\, ce îm-biserice[te, ce

în-dumnezeu-omene[te, ce în-treimific\, ce mîntuie[te. Drept aceea Noul

Leg\mînt este leg\mînt întru sîngele Dumnezeu-Omului Hristos. {i acest

leg\mînt se prelunge[te euharistic în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii,

unindu-ne prin sîngele Dumnezeu-omenesc pe noi, oamenii, cu Dumnezeu [i

între noi. Fiindc\, unind pe om cu Dumnezeu-Omul, acest prea-sfînt sînge ne

une[te prin El cu to]i oamenii. Este v\dit faptul istoric c\ unirea real\, adev\rat\

[i nemuritoare a omului cu oamenii se s\vîr[e[te prin Dumnezeu-Omul;

Dumnezeu este mai aproape de fiecare om decît este omul însu[i fa]\ de sine,

mai aproape [i fa]\ de to]i oamenii decît sînt ei în[i[i fa]\ de sine. Drept aceea,

nu exist\ pentru om unire cu sine însu[i [i cu oamenii din jurul s\u f\r\

Dumnezeu, f\r\ Dumnezeu-Omul, f\r\ înrudirea [i unirea cea dup\ sînge cu El.

Iar aceast\ înrudire [i unire a omului dup\ sînge cu Dumnezeu, [i aceast\

înrudire [i unire a omului cu oamenii dup\ sîngele Dumnezeu-Omului, se

împline[te în trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos - Biserica. {i anume,

concret [i tr\it: în Sfînta Euharistie, prin Sfînta Cuminecare cu trupul [i sîngele

lui Hristos.

Sîngele Dumnezeu-Omului une[te pe om cu Dumnezeu; ca [i pe Crucea

Golgotei, tot a[a [i în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, prin purt\torul de

via]\ [i în-dumnezeitorul sînge din Sfînta Tain\ a Împ\rt\[irii, în Sfînta

Liturghie. Mai mult: întrucît este sîngele Dumnezeu-Omului Hristos [i Biserica

este trupul Lui, pentru aceasta el [i este puterea unitoare care une[te toate

m\dularele Bisericii într-un singur trup, într-o singur\ via]\, într-un singur

suflet, într-o singur\ inim\, într-o singur\ ob[te Dumnezeu-omeneasc\ -

koinonian: Potirul binecuvînt\rii pe care-l binecuvînt\m nu este oare împreun\-

unirea - koinonia - cu sîngele lui Hristos? {i pîinea pe care o frîngem, nu este

oare împreun\-unirea - koinonian - cu trupul lui Hristos? Ca o singur\ pîine, un

singur trup mul]i sîntem, c\ci to]i ne împ\rt\[im dintr-o singur\ pîine (I

Corinteni 10:16,17). Aceste cuvinte Dumnezeu-omene[ti ale purt\torului de

Hristos Apostol ne descoper\ îns\[i Taina Bisericii, Taina ei euharistic\ [i

natura ei euharistic\. Sfînta Euharistie, Sfînta Împ\rt\[anie, ne une[te nu numai

cu El, Cel de neînlocuit, ci [i între noi. Mîncînd sfîntul Lui trup, devenim de un

trup cei mul]i. Unindu-ne cu El, ne unim cu unire sfînt\ [i între noi. Aceasta este

sfînta unire a oamenilor, unirea Dumnezeu-omeneasc\, singura adev\rat\ unire

[i singura ve[nic\ unire a oamenilor. C\ci în Dumnezeu-Omul Hristos nu doar

c\ sîntem ve[nic vii, ci [i ve[nic una: una precum [i trupul este unul. Exist\ vreo

unire mai strîns\ decît aceasta? {i înc\: exist\ vreo unire mai ve[nic\ decît

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

32

aceasta, de vreme ce trupul Bisericii este un trup ve[nic? Astfel stau lucrurile în

trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, al Bisericii; în el, "un trup sîntem cei

mul]i". Prin El, prin Dumnezeu-Omul, un trup sîntem cei mul]i. Sfînta

Euharistie, Sfînta Liturghie, Sfînta Împ\rt\[anie sînt tocmai expresia acestei

realit\]i dumnezeiesc-omene[ti. Iar f\c\torul de minuni [i pururea istoricul

Dumnezeu-Om a unit în Sine Însu[i pentru întîia oar\, prin întruparea Sa, pe

Dumnezeu [i pe om, cu o unire ve[nic\. {i toate acestea le-a transferat [i le

transfer\ f\r\ încetare asupra tuturor oamenilor. Le-a transferat [i le transfer\

f\r\ încetare, pe temei Dumnezeu-omenesc. Fiindc\ Hristos a întemeiat Biserica

pe trupul S\u Dumnezeu-omenesc, adic\ pe realitatea p\mînteasc\ a vie]ii [i

prezen]ei Sale Dumnezeu-omene[ti în lumea noastr\. Cel prea-bun S-a întrupat

ca s\ ne împreun\-în-trupeze cu Sine (Efeseni 3:6), [i astfel s\ ne îndumnezeiasc\,

[i astfel s\ ne d\ruiasc\ tot ce este al S\u. {i face lucrul acesta în

primul rînd prin Sfînta Împ\rt\[anie în Sfînta Euharistie a Bisericii.

Un trup sîntem, cei mul]i, fiindc\ nimeni dintre noi nu alc\tuie[te tot

trupul, ci fiecare este doar o parte a trupului, încît s\ sim]im [i s\ [tim

întotdeauna cît sîntem de atîrn\tori unul de altul: to]i de fiecare [i fiecare de to]i.

{i cît de trebuitori sîntem unul altuia: to]i fiec\ruia [i fiecare tuturor; [i mai

mult: fiecare fiec\ruia. Puterea noastr\, [i t\ria, [i via]a, [i nemurirea [i fericirea

sînt numai în aceast\ unire, pe care ne-o d\ cine? Trupul lui Hristos, trupul lui

Dumnezeu. Minunatul Domn Hristos este adev\rata mîncare, adev\rata noastr\

b\utur\ (Vezi Ioan 6:55, 56; 48). El este pîinea cea una cu care ne hr\nim [i prin

El to]i într-o pîine avem unire. El este unirea îns\[i [i sfînta putere a acestei

uniri, a sfintei sobornicit\]i a Bisericii. Împ\rt\[indu-ne cu Sfintele Taine ale

Domnului Hristos, noi ne împ\rt\[im cu Sfîntul Lui Trup, care e totdeauna unul

[i pretutindeni unul. Astfel noi, cei mul]i, sîntem un trup în Hristos [i unul altuia

m\dulare (Romani 12:5; v. [i I Corinteni 12:27).

Aceasta este în]elepciunea cea dup\ Dumnezeu a Sfîntului Apostol. {i

urmeaz\, cu în]elepciune Dumnezeiasc\, cel de-al cincilea evanghelist, Sfîntul

Ioan Gur\ de Aur: "Numind Sfînta Împ\rt\[anie unirea trupului lui Hristos,

Apostolul a vrut s\ spun\ ceva mai apropiat, drept care a [i ad\ugat: O pîine, un

trup sîntem noi, cei mul]i. Fiindc\ ce este pîinea? Trupul lui Hristos. {i ce se fac

cei ce se împ\rt\[esc? Trupul lui Hristos; nu mai multe trupuri, ci un singur trup.

C\ci, dup\ cum pîinea, f\cut\ din multe boabe de grîu, una este, încît nu se v\d

boabele din pricina unirii lor, a[a [i noi sîntem uni]i atît unul cu altul, cît [i cu

Hristos." 12

Despre aceast\ realitate Dumnezeu-omeneasc\, de Dumnezeu în]elep]itul

Cabasila bine-veste[te urm\toarele: "Biserica se arat\ pe sine în Sfintele Taine

nu ca în simboluri, ci precum m\dularele în inim\, [i ramurile în r\d\cina

sadului, [i - dup\ cuvîntul Domnului - ca vi]a de vie în butucul ei (Ioan 15:1,5).

C\ci aici nu este doar o p\rt\[ie - koinonia - de nume sau o analogie dup\

12 Tîlcuire la I Corinteni, Omilia 24:2; PG 61, 200.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

33

asem\nare, ci o identitate - tautoth". Fiindc\ aceste Sfinte Taine sînt trupul [i

sîngele lui Hristos, [i tocmai acestea sînt mîncarea [i b\utura cea adev\rat\ a

Bisericii lui Hristos; [i împ\rt\[indu-se cu acestea, ea nu le preschimb\ în trup

omenesc, cum se întîmpl\ cu hrana omeneasc\, ci ea îns\[i se preschimb\ în

trupul [i sîngele lui Hristos... {i, dac\ cineva ar putea vedea Biserica lui Hristos

dup\ m\sura în care ea s-a unit cu El împ\rt\[indu-se cu trupul Lui, atunci nu ar

vedea nimic altceva decît numai trupul Domnului. De aceea [i scrie Pavel: Voi

sînte]i trupul lui Hristos [i m\dulare unul altuia (1 Corinteni 12:27)." 13 Dac\

Hristos este unul, spune Sfîntul Grigorie Cuvînt\torul de Dumnezeu, atunci unul

este capul Bisericii [i unul este trupul ei. 14 Pe acest temei noi sîntem prin

Hristos [i în Hristos un trup [i m\dulare unul altuia, împreun\ cu to]i Sfin]ii

Apostoli, [i Prooroci, [i Mucenici, [i M\rturisitori, [i cu to]i Sfin]ii. Iar decît

aceast\ unire în Hristos împreun\ cu to]i Sfin]ii (vezi Efeseni 3:12; 4:11-16) nu

este pentru fiin]a omeneasc\ nimic mai bun, nimic mai luminos, nimic mai

fericit, nimic mai ve[nic, nimic mai vrednic de iubire în toate lumile cunoscute

[i cu putin]\ de închipuit. E bucuria bucuriilor a fi împreun\ cu to]i Sfin]ii un

trup, [i înc\ trupul lui Hristos!

Dac\ ar fi cu putin]\ s\ se adune toate Tainele Noului Leg\mînt, ale

leg\mîntului Dumnezeu-Omului, [i toate Tainele Bisericii lui Hristos, ale

Bisericii Dumnezeu-Omului, într-o singur\ Tain\, aceasta ar fi Sfînta Tain\ a

Împ\rt\[aniei, Sfînta Tain\ a Euharistiei. Taina aceasta ne arat\ [i totodat\ ne d\

pe Domnul Hristos întreg, în toat\ minunata str\lucire a Persoanei Lui

Dumnezeu-omene[ti [i a trupului S\u Dumnezeu-omenesc, care este Biserica.

Pentru c\ Sfînta Împ\rt\[anie [i Euharistie sînt însu[i trupul Lui Dumnezeuomenesc,

însu[i sîngele Lui Dumnezeu-omenesc, Însu[i El cu Biserica Sa în

negr\ita plinire a Dumnezeirii [i omenirii Sale - Dumnezeu-omenirii Sale. Noul

Leg\mînt este pus, cu adev\rat, pe un temei nou, unic [i neasemuit: leg\mînt în

sîngele lui Dumnezeu, leg\mînt în trupul lui Dumnezeu. {i acest Dumnezeuomenesc

leg\mînt între Dumnezeu [i om este înf\ptuit pe toat\ ve[nicia de c\tre

minunatul Dumnezeu-Om, Domnul Hristos, [i de c\tre Biserica Lui cea

Dumnezeu-omeneasc\.

Sfînta Împ\rt\[anie este întotdeauna trupul a-tot-viului Domn Iisus:

Acesta este trupul Meu; [i noi sîntem prin ea întotdeauna ai Lui, de fiecare dat\

din nou ai Lui. Dar [i ai celor ce se împ\rt\[esc cu trupul acesta sfînt. În fapt, în

Sfînta Euharistie este toat\ Biserica, [i toate Tainele ei [i toate cele sfinte ale ei.

În ea este tot Domnul Hristos; în ea este tot Noul Leg\mînt, leg\mînt întru

sîngele a-tot-f\c\tor de via]\ al lui Dumnezeu: Noul Leg\mînt întru sîngele Meu

(1 Corinteni 11:25). Prin Sfînta Împ\rt\[anie noi reînnoim mereu leg\mîntul

nostru cu Domnul Hristos, atît ca indivizi, cît [i ca norod al lui Dumnezeu (vezi

Tit 2:14; Evrei 2:17; 8:8-10; 2 Corinteni 6:16); ne înt\rim mereu în el; [i el e

13 Tîlcuirea Liturghiei, cap. 38; PG 150, 452C-453A.

14 Cuvîntul 4:38; PG 36, 292B.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

34

pentru noi întotdeauna, în fapt, un leg\mînt nou, Noul Leg\mînt în Dumnezeu-

Omul Hristos. Acesta este lucrul care nu trebuie nicicînd uitat, ci totdeauna

amintit [i reînnoit în cuget, [i astfel s\ ne înviem mereu în Biseric\ cu via]a

Dumnezeu-omeneasc\. Pentru aceasta Domnul [i legiuie[te porunca

binevestitoare: Aceasta s\ o face]i întru pomenirea Mea (1 Corinteni 11:24-25;

Luca 22:19).

Aceast\ "pomenire" liturgic\ euharistic\ ne aduce aminte de toat\

nevoin]a Dumnezeu-omeneasc\ a mîntuirii lumii pe care a s\vîr[it-o Domnul

Hristos. Dup\ cuvîntul cel de Dumnezeu insuflat al Sfîntului Damaschin:

"S\vîr[irea acestor Sfinte Taine pline[te toat\ iconomia duhovniceasc\ [i mai

presus de fire a întrup\rii lui Dumnezeu Cuvîntul." 15 Aceast\ sfînt-euharistic\

"aducere aminte" este în fapt sfînt-tainic\ dare nou\ a Domnului Hristos Însu[i,

în toat\ plinirea Dumnezeu-omenirii Lui. Fiindc\ nimic din Noul Leg\mînt nu

ni-L d\ atît de întreg pe Domnul Hristos ca Sfînta Euharistie [i Împ\rt\[anie: pe

Cel ve[nic, Cel a-tot-viu [i a-tot-d\t\tor de via]\, Care e pururea Acela[i [i a-tot-

Acela[i - ieri, [i azi [i în veci (Evrei 18:8). Prin Sfînta Împ\rt\[anie noi tr\im

toat\ acea Dumnezeu-omeneasc\ [i de mîntuire nevoin]\ a Mîntuitorului ca pe

propria noastr\ nevoin]\. Iar mai întîi de toate a-tot-mîntuitoarea Lui moarte [i

înviere, fiindc\ acestea ne aduc deplin în îns\[i inima [i îns\[i ve[nicia mîntuirii

Dumnezeu-omene[ti. Pentru aceasta bineveste[te Sfîntul Apostol: Fiindc\, de

cîte ori mînca]i pîinea aceasta, voi vesti]i moartea Domnului, pîn\ ce va veni (I

Corinteni 11:26).

Trupul Domnului Hristos întrupat, pe care El l-a luat din Preasfînta

N\sc\toare de Dumnezeu [i de la Duhul Sfînt, [i trupul S\u din Sfînta

Împ\rt\[anie, precum [i trupul S\u ca Biseric\, toate acestea sînt, la urma

urmelor, un trup unic [i a-tot-mîntuitor. Fiindc\ Domnul Iisus este Acela[i, ieri,

[i azi [i în veci (Evrei 13:8). Lucrul acesta îl m\rturise[te cu heruvimic\ vedere

duhovniceasc\ evanghelistul cel cu Gur\ de Aur: "Cei care v\ împ\rt\[i]i din

trupul [i sîngele Domnului Hristos, aduce]i-v\ aminte, noi ne împ\rt\[im dintrun

trup ce prin nimic nu se deosebe[te de cel ce [ade sus, c\ruia Îngerii se

închin\; acest trup îl gust\m –toutou apogeuomeqa. O, cîte c\i ne sînt deschise

spre mîntuire! Domnul ne-a f\cut trup al S\u, ne-a dat nou\ trupul S\u. C\,

precum trupul acesta este unit cu Hristos, a[a [i noi ne unim cu El prin aceast\

pîine. C\ nu I-a fost destul c\ S-a f\cut om [i c\ a fost [i r\stignit pentru noi, ci

Se [i une[te pe Sine cu noi - [i nu doar prin credin]\, ci [i cu lucrul ne face trup

al S\u." 16

Trupul Cuvîntului lui Dumnezeu întrupat este a-tot-valoarea cea mai

înalt\ pentru fiin]a omeneasc\ în toate lumile. În el sînt toate ve[nicele,

Dumnezeie[tile [i Dumnezeu-omene[tile valori [i realit\]i. Cea de a doua Fa]\ a

Sfintei Treimi, Dumnezeu Cuvîntul, S-a întrupat [i S-a f\cut Dumnezeu-Om

15 Despre Preasfîntul Trup, 2; PG t. 95, 408.

16 Tîlcuire la Efeseni, Omilia 3:3; PG 62, 27; Tîlcuire la Matei, Omilia 82, 5; PG 58, 743.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

35

pentru a Se face Biseric\, a împlini în ea [i neîncetat a s\vîr[i nevoin]a mîntuirii

lumii [i a oamenilor de p\cat, de moarte [i de diavol. Dumnezeu S-a f\cut om,

S-a f\cut trup, pentru ca omul s\ se fac\ dumnezeu prin Dumnezeu-Omul, în

trupul cel Dumnezeu-omenesc al Lui = al Bisericii. Aceasta este toat\

binevestirea Dumnezeu-Omului [i a Bisericii Sale. Dumnezeu [i tot ce este

Dumnezeiesc, omul [i tot ce este cu adev\rat omenesc sînt în Biseric\ în chip

organic [i adev\rat, ca trup. Toat\ plinirea Dumnezeirii tr\ie[te în Biseric\

trupe[te – swmatikw" (Coloseni 2:9). Ca cei ce sîntem de un trup cu Hristos, ca

cei ce sîntem de un trup cu trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii Lui, noi

primim de la aceast\ Dumnezeiasc\ plinire a Mîntuitorului tot ce ne trebuie

pentru via]a ve[nic\ în amîndou\ lumile: primim har peste har [i tot adev\rul

Dumnezeiesc, cu toate netrec\toarele lui bog\]ii, vrednicii, bucurii (Coloseni

2:9-10; Efeseni 2:19; Ioan 1:17).

La mijloc este omare tain\, cea mai mare din toate lumile noastre: Hristos

[i Biserica (Efeseni 5:32). Neamul omenesc nu are minte [i cuvînt îndeajuns

spre a înf\]i[a fie [i aproximativ aceast\ prea-sfînt\ [i prea-mare tain\. Hristos e

totodat\ Dumnezeu-Cuvîntul [i om, Dumnezeu-Cuvîntul [i Biserica, Dumnezeu-

Cuvîntul cu trupul în ceruri [i în trupul S\u, Biserica, pe p\mînt. Oare nu este

aceasta o mare tain\? M\dularele Bisericii alc\tuiesc un organism, un trup, [i cu

toate astea fiecare r\mîne o persoan\ osebit\. Oare nu este aceasta o mare tain\?

În Biseric\ totul este sobornicesc, [i totu[i totul este personal; fiecare tr\ie[te în

to]i [i to]i în fiecare, [i totu[i via]a fiec\ruia este propria lui via]\ [i persoana

fiec\ruia este propria lui persoan\. Oare nu este aceasta o mare tain\? În

Biseric\ tr\iesc atî]ia p\c\to[i, [i cu toate acestea ea este sfînt\ [i f\r\ de pat\,

f\r\ nici un fel de pat\ sau zbîrcitur\ (Efeseni 5:27). Oare nu este aceasta o mare

tain\? {i a[a mai departe, de la lucrul cel mai mic [i pîn\ la cel mai mare, în

Biseric\ totul este o mare tain\, fiindc\ în toate Se afl\ tot minunatul Domn

Hristos, cu toate nenum\ratele Sale taine Dumnezeu-omene[ti. Drept aceea,

Biserica este minunea cea mai mare a tuturor lumilor zidite, minune de care se

uimesc [i Îngerii în cer. În unica ei binevestire, în a-tot-Dumnezeiasca ei

Evanghelie doresc [i Îngerii s\ priveasc\, fiindc\ prin Biseric\ li se face

cunoscut\ [i lor în]elepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu (I Petru 1:12;

Efeseni 3:10).

Dumnezeu-Omul Hristos a unit în Biserica Sa toate cele din ceruri [i cele

de pe p\mînt (Efeseni 1:10); toate Tainele cerului [i ale p\mîntului s-au

împreunat într-o singur\ Tain\, [i astfel s-a dobîndit Taina cea mare, a-tot-

Taina: Biserica. Aceast\ mare Tain\ p\trunde toate m\dularele Bisericii, toat\

via]a lor, toate leg\turile lor. Drept aceea, totul în Biseric\ este minune, totul

este Tain\ "mai presus de cuget" = mai presus de ra]iune. Aici nu este nimic

obi[nuit, nimic banal, nimic de mîna a doua, nimic de pu]in\ însemn\tate,

fiindc\ totul este Dumnezeu-omenesc, totul este unit organic într-un singur

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

36

organism Dumnezeu-omenesc, într-o singur\ [i atotcuprinz\toare "mare Tain\"

Dumnezeu-omeneasc\: Biserica Ortodox\.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

37

ÎNSU{IRILE BISERICII

Însu[irile Bisericii sînt nenum\rate, fiind de fapt însu[irile Dumnezeu-

Omului Hristos, iar prin El [i însu[irile Dumnezeirii celei în Treime. Îns\ de

Dumnezeu în]elep]i]ii P\rin]i ai Soborului al doilea a toat\ lumea, cîrmui]i [i

c\l\uzi]i de Duhul Sfînt, le-au concentrat, în cel de-al nou\lea articol al

Simbolului de credin]\, în acestea patru: "Cred într-una, sfînt\, soborniceasc\ [i

apostoleasc\ Biseric\." Aceste însu[iri ale Bisericii - unicitatea, sfin]enia,

sobornicitatea [i apostolicitatea ei - vin din îns\[i firea [i din scopul ei. Ele

hot\rnicesc limpede [i exact caracterul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, prin care

ea, ca a[ez\mînt [institu]ie] [i ob[te [comunitate] Dumnezeu-omeneasc\, se

deosebe[te de toate a[ez\mintele [institu]iile] [i ob[tile [comunit\]ile] omene[ti.

1. Unimea [i unicitatea Bisericii

Dup\ cum Persoana Dumnezeului-Om Hristos este una [i unic\, tot a[a [i

Biserica, întemeiat\ prin El [i în El, este una [i unic\. Unicitatea Bisericii reiese

în chip necesar din unicitatea Persoanei Dumnezeu-Omului Hristos. Biserica,

fiind în mod organic unul [i unicul organism Dumnezeu-omenesc din toate

lumile, nu are, dup\ toate legile cere[ti [i p\mînte[ti, cum s\ se împart\. Orice

împ\r]ire ar însemna moartea ei. Fiind toat\ în Dumnezeu-Omul, ea este întîi de

toate [i întru totul un organism Dumnezeu-omenesc [i apoi o organiza]ie

Dumnezeu-omeneasc\. În ea totul este Dumnezeu-omenesc: [i firea, [i credin]a,

[i dragostea, [i Botezul, [i Euharistia, [i fiecare Tain\ a ei, [i fiecare sfînt\ fapt\

bun\ a ei; [i toat\ înv\]\tura ei, [i toat\ via]a ei, [i toat\ nemurirea ei, [i toat\

ve[nicia ei, [i toat\ întocmirea ei. Da, da, da: în ea totul este unit [i nedesp\r]it în

chip Dumnezeu-omenesc: [i în-cre[tinarea, [i luminarea, [i în-dumnezeirea, [i

în-treimificarea, [i mîntuirea. În ea, toate sînt unite în chip organic [i haric întrun

singur trup Dumnezeu-omenesc, sub un singur cap - Dumnezeu-Omul

Hristos. Toate m\dularele ei, de[i ca persoane sînt pururea întregi [i ne[tirbite,

sînt unite printr-un singur har al Duhului Sfînt [i, prin mijlocirea Sfintelor Taine

[i sfintelor fapte bune, într-o unitate organic\, alc\tuiesc un singur trup [i

m\rturisesc o singur\ credin]\, care le une[te între ele [i cu Domnul Iisus.

Purt\torii de Hristos Apostoli bine-vestesc, insufla]i de Dumnezeu,

unimea [i unicitatea Bisericii, v\zîndu-i temeiul în unimea [i unicitatea

Persoanei întemeietorului ei, a Dumnezeu-Omului Hristos: Fiindc\ alt\ temelie

nimeni nu poate s\ pun\ decît aceea care este pus\, care este Iisus Hristos (1

Corinteni 3:11).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

38

Urmîndu-i pe Sfin]ii Apostoli, Sfin]ii P\rin]i [i Dasc\li ai Bisericii

m\rturisesc cu Dumnezeiasc\ în]elepciune heruvimic\ [i rîvn\ serafimic\

unimea [i unicitatea Bisericii Ortodoxe. Astfel, este de în]eles rîvna fierbinte a

Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii fa]\ de orice desp\r]ire de Biseric\ [i c\dere din

Biseric\ [i atitudinea lor aspr\ fa]\ de erezii [i schisme. În aceast\ privin]\, de

nespus\ însemn\tate Dumnezeu-omeneasc\ sînt Sfintele Soboare a toat\ lumea

[i locale. Potrivit duhului [i rînduielii lor de Hristos în]elep]ite, Biserica este nu

numai una, ci [i unic\. Dat fiind c\ Domnul Hristos nu poate avea mai multe

trupuri, în El nu pot fi mai multe Biserici. Potrivit firii sale Dumnezeu-omene[ti,

Biserica este una [i unic\, precum Dumnezeu-Omul Hristos este unul [i unic. Ca

urmare, desp\r]irea sau împ\r]irea Bisericii este din punct de vedere ontologic

cu neputin]\. Împ\r]ire a Bisericii nu a fost niciodat\, nici nu poate s\ fie, ci au

fost [i vor fi c\deri din Biseric\, a[a cum vi]ele care de bun\ voie r\mîn sterpe

cad, uscate, din Via Dumnezeu-omeneasc\ cea ve[nic vie (v. Ioan 15:1-6). Din

Biserica cea una, unic\ [i de nedesp\r]it a lui Hristos, s-au desp\r]it [i au c\zut

în felurite vremuri ereticii [i schismaticii, [i prin aceasta au încetat a mai fi

m\dulare ale Bisericii [i de un trup cu trupul ei Dumnezeu-omenesc. Astfel au

c\zut mai întîi gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizi]ii, iconocla[tii,

romano-catolicii, protestan]ii, unia]ii... [i, pe rînd, to]i ceilal]i care apar]in

legiunii eretico-schismatice.

2. Sfin]enia Bisericii

Prin firea sa Dumnezeu-omeneasc\, Biserica este, f\r\ îndoial\, un

organism f\r\ asem\nare în lumea p\mînteasc\. În aceast\ fire a ei este [i

sfin]enia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeu-omenesc al sfin]irii oamenilor

[i al sfin]irii, prin oameni, a celorlalte zidiri. Ea este sfînt\ ca trup Dumnezeuomenesc

al lui Hristos, c\ruia Însu[i Domnul Hristos îi este cap f\r\ de moarte

iar Duhul Sfînt îi este suflet f\r\ de moarte. Drept aceea, în ea toate sînt sfinte: [i

înv\]\tura ei, [i harul ei, [i Tainele ei, [i faptele ei bune, [i toate puterile ei, [i

toate mijloacele ei învistierite în ea pentru sfin]irea oamenilor [i a întregii zidiri.

F\cîndu-Se, din nem\rginita Sa iubire de oameni, Biseric\ prin întrupare,

Dumnezeul [i Domnul Iisus Hristos a sfin]it Biserica prin Patimi, [i prin Înviere,

[i prin În\l]are, [i prin înv\]\tur\, [i prin facerea de minuni, [i prin rug\ciune, [i

prin post, [i prin Taine, [i prin fapte bune; într-un cuvînt: prin întreaga Sa via]\

Dumnezeu-omeneasc\. Drept aceea s-a [i rostit de Dumnezeu insuflata

binevestire: Hristos a iubit Biserica [i S-a dat pe Sine pentru dînsa ca s\ o

sfin]easc\ pe ea, cur\]ind-o cu baia apei prin cuvînt, ca s\ o pun\ înainte pe ea

Lui[i ca Biseric\ sl\vit\, neavînd întin\ciune, nici prihan\ sau altceva de acest

fel, ci ca s\ fie sfînt\ [i f\r\ de prihan\ (Efeseni 5:25-27).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

39

Dar e o realitate evanghelic\ în cursul istoriei: Biserica e plin\ [i preaplin\

de p\c\to[i. Nu cumva aflarea lor în Biseric\ mic[oreaz\, vat\m\,

desfiin]eaz\ sfin]enia ei? Nu, nicidecum [i în nici un fel. Fiindc\ neîmpu]inat\ [i

neschimbat\ este sfin]enia Domnului Iisus - capul ei, [i a Duhului Sfînt - sufletul

ei, [i a Dumnezeie[tii ei înv\]\turi, [i a Tainelor ei, [i a faptelor ei bune. Biserica

îi rabd\ pe p\c\to[i, îi acoper\ sub aripile ei [i îi înva]\, ca s\-i trezeasc\ [i s\-i

îndemne la poc\in]\, la îns\n\to[ire [i schimbare la fa]\ duhovniceasc\; iar ei nu

împiedic\ Biserica s\ fie sfînt\. Numai p\c\to[ii nepoc\i]i, care se înd\r\tnicesc

în r\u [i în r\utatea cea de a sa voie lupt\toare împotriva lui Dumnezeu, sînt

t\ia]i din Biseric\, fie prin lucrarea v\zut\ a autorit\]ii Dumnezeu-omene[ti a

Bisericii, fie prin lucrarea cea nev\zut\ a judec\]ii Dumnezeie[ti, pentru ca în

felul acesta s\ fie p\zit\ sfin]enia Bisericii. Scoate]i afar\ pe cel r\u dintre voi

în[iv\ (1 Corinteni 5:13).

În scrierile lor [i la Soboare, Sfin]ii P\rin]i au m\rturisit sfin]enia Bisericii

ca pe o însu[ire fiin]ial\ [i neschimbat\ a ei. P\rin]ii Soborului al doilea a toat\

lumea au definit-o dogmatic în articolul 9 al Simbolului Credin]ei. Iar

urm\toarele Soboare a toat\ lumea au înt\rit-o prin pecetea împreun\-gl\suirii

lor.

3. Sobornicitatea Bisericii

(catolicitatea = kaqolikoth" Bisericii)

Îns\[i firea Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii este prin sine a-totcuprinz\

toare, universal\, soborniceasc\: Dumnezeu-omene[te universal\,

Dumnezeu-omene[te catolic\, Dumnezeu-omene[te soborniceasc\. Dumnezeu-

Omul Domnul Hristos, prin Sine [i în Sine, a unit în chipul cel mai des\vîr[it [i

mai deplin pe Dumnezeu cu omul [i, prin om, toate lumile [i toat\ zidirea.

Soarta zidirii este în mod ontologic legat\ de cea a omului (v. Romani 8:19-24).

Organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii cuprinde toate cele din ceruri [i

cele de pe p\mînt, cele v\zute [i cele nev\zute, fie Scaune, fie Domnii, fie

Încep\torii, fie St\pînii (Coloseni 1:16). Toate sînt întru Dumnezeu-Omul, [i El

este capul trupului Bisericii (Coloseni 1:17-18). În organismul Dumnezeuomenesc

al Bisericii fiecare tr\ie[te plin\tatea personalit\]ii sale ca o mic\ celul\

vie dup\ chipul lui Dumnezeu. Legea sobornicit\]ii Dumnezeu-omene[ti

cuprinde toate [i lucreaz\ prin toate, men]inîndu-se totdeauna dreapta-cump\nire

Dumnezeu-omeneasc\ între Dumnezeiesc [i omenesc. În Biseric\ noi, oamenii,

ca unii ce sîntem de un trup cu trupul ei, tr\im întreaga plinire a fiin]ei noastre în

dimensiunile ei cele dup\ asem\narea lui Dumnezeu. Mai mult: în Biserica

Dumnezeu-omeneasc\, omul tr\ie[te fiin]a sa ca pe o a-tot-fiin]\, a-tot-fiin]\

Dumnezeu-omeneasc\; se tr\ie[te pe sine nu numai ca pe un a-tot-om, ci [i ca pe

o a-tot-f\ptur\. Pe scurt: se tr\ie[te pe sine ca pe un dumnezeu-om dup\ har.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

40

Sobornicitatea Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii este, în fapt, necontenita

în-cre[tinare haric\ a omului prin sfintele fapte bune: totul se adun\ în Hristos

Dumnezeu-Omul [i totul tr\ie[te prin El ca fiind al Lui, ca un organism

Dumnezeu-omenesc unic [i nedesp\r]it. Fiindc\ via]a în Biseric\ este

sobornicizare Dumnezeu-omeneasc\, nevoin]\ haric\, prin fapte bune, de îndumnezeu-

înomenire, în-cre[tinare, în-dumnezeire, în-treimificare, îmbisericire.

Sobornicizarea Dumnezeu-omeneasc\, sobornicitatea Dumnezeuomeneasc\

în Biseric\ se sprijin\ [i se s\vîr[e[te prin Persoana cea ve[nic vie a

Dumnezeu-Omului Hristos, care une[te în chipul cel mai des\vîr[it pe

Dumnezeu [i pe om, [i toat\ zidirea, pe care prea-scumpul sînge al Dumnezeu-

Omului, al Mîntuitorului, o spal\ de p\cat, de r\u [i de moarte (cf. Coloseni

1:19-22). Sufletul sobornicit\]ii Bisericii este tocmai Persoana Dumnezeuomeneasc\

a lui Hristos. Dumnezeu-Omul este Cel care ]ine totdeauna dreapt\

cump\na Dumnezeu-omeneasc\ între Dumnezeiesc [i omenesc în via]a

soborniceasc\ a Bisericii. Biserica este întreag\ plin\ [i prea-plin\ de Domnul

Hristos, fiindc\ ea este plinirea Celui ce pline[te toate în to]i (Efeseni 1:23).

Drept aceea, ea e universal\ în fiecare persoan\ care este în ea [i în fiecare

celul\ a sa. Aceast\ universalitate, aceast\ sobornicitate, aceast\ kaqolikoth"

r\sun\ tun\tor prin Sfin]ii Apostoli, prin Sfin]ii P\rin]i, prin Sfintele Soboare a

toat\ lumea [i locale.

4. Apostolicitatea Bisericii

Sfin]ii Apostoli sînt cei dintîi dumnezei-oameni dup\ har. În toat\ via]a

lor, fiecare dintre ei, urmînd Apostolului Pavel, zice despre sine: "Nu mai tr\iesc

eu, ci Hristos tr\ie[te în mine" (Galateni 2:20). Fiecare dintre ei este Hristos

repetat, sau mai bine zis, Hristos prelungit. La ei toate sînt Dumnezeu-omene[ti,

pentru c\ toate sînt din Dumnezeu-Omul Hristos, însu[it de bun\ voie prin sfînta

lucrare a Dumnezeie[tilor fapte bune ale credin]ei, dragostei, n\dejdii,

rug\ciunii, postului [i a celorlalte. Iar aceasta înseamn\ c\ în ei tot ceea ce este

omenesc tr\ie[te de bun\ voie prin Dumnezeu-Omul, gînde[te prin Dumnezeu-

Omul, simte prin Dumnezeu-Omul, voie[te prin Dumnezeu-Omul, lucreaz\ prin

Dumnezeu-Omul. Pentru Sfin]ii Apostoli, Iisus Hristos cel istoric, Dumnezeu-

Omul pe Care ei Îl propov\duiesc, este cel mai înalt bun [i ultimul a-tot-criteriu.

Tot ce au în sine este de la Dumnezeu-Omul, pentru Dumnezeu-Omul [i în

Dumnezeu-Omul. {i a[a stau lucrurile totdeauna, [i a[a stau ele pretutindeni.

Aceasta este pentru ei nemurire, atît în timpul p\mîntesc, cît [i în spa]iul

p\mîntesc.

Aceast\ dumnezeu-omeneasc\ apostolicitate se prelunge[te toat\ asupra

urma[ilor purt\tori de Hristos ai Apostolilor: asupra Sfin]ilor P\rin]i. Între

Apostoli [i Sfin]ii P\rin]i nu este, în esen]\, nici o deosebire: în ei deopotriv\

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

41

tr\ie[te, [i lucreaz\, [i nemure[te [i înve[nice[te unul [i acela[i Dumnezeu-Om

Hristos, Care ieri, [i ast\zi [i în veci este Acela[i (Evrei 18:8). Prin Sfin]ii

P\rin]i, se continu\ Sfin]ii Apostoli, cu toate Dumnezeiesc-omene[tile lor

bog\]ii, Dumnezeiesc-omene[tile lumini, Dumnezeiesc-omene[tile sfin]enii,

Dumnezeiesc-omene[tile Taine, Dumnezeiesc-omene[tile fapte bune. Cu

adev\rat, Sfin]ii P\rin]i apostolesc neîncetat, [i ca persoane osebite îndumnezeu-

omenite, [i ca episcopi ai Bisericilor locale, [i ca m\dulare ale

Sfintelor Soboare a toat\ lumea [i ale Sfintelor Soboare locale. Pentru ei to]i

exist\ un singur adev\r, singurul a-tot-adev\r: Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.

Iat\, Sfintele Soboare a toat\ lumea, de la primul pîn\ la cel din urm\,

m\rturisesc, ap\r\, cred, binevestesc [i p\zesc cu toat\ trezvia o singur\ a-totvaloare:

pe Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos.

Tradi]ia de c\p\tîi a Bisericii Ortodoxe este Dumnezeu-Omul Hristos cel

viu, aflat întreg în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, c\ruia El îi este cap

nemuritor [i ve[nic. Aceasta nu este doar buna vestire, ci [i a-tot-buna vestire a

Sfin]ilor Apostoli [i a Sfin]ilor P\rin]i. Ei nu [tiu altceva, f\r\ numai pe Hristos

r\stignit, Hristos înviat, Hristos în\l]at. Ei to]i, prin întreaga lor via]\ [i

înv\]\tur\, m\rturisesc într-un suflet [i într-un glas: Mîntuitorul Hristos este

întreg în Biserica Sa, ca în trupul S\u. Fiecare dintre Sfin]ii P\rin]i poate cu

drept cuvînt s\ spun\ împreun\ cu Sfîntul Maxim M\rturisitorul: "Ceva al meu

nu voi gr\i nicidecum. Ci ceea ce am fost înv\]at de c\tre P\rin]i, aceea zic." 17

Iar din nemuritoarea bun\ vestire a Sfîntului Ioan Damaschin r\sun\

m\rturisirea soborniceasc\ a tuturor de Dumnezeu prosl\vi]ilor P\rin]i: "Toate

cîte ne-au fost predanisite – ta paradidomea hmin - prin Lege, [i Prooroci, [i

Apostoli [i Evangheli[ti, le primim, le cunoa[tem [i le cinstim, nimic c\utînd în

afar\ de acestea. Pe acestea noi le vom iubi [i în ele vom r\mîne, netrecînd

hotarele cele ve[nice (Pilde 22:28), nici stricînd Dumnezeiasca Predanie." 18

Acela[i P\rinte, vorbind tuturor ortodoc[ilor, zice: "Pentru aceasta, fra]ilor, s\

st\m pe piatra credin]ei [i pe Predania Bisericii, nep\r\sind hotarele pe care leau

pus Sfin]ii P\rin]i ai no[tri, nedînd prilej celor ce vor s\ izvodeasc\ [i s\

strice zidirea Sfintei lui Dumnezeu sobornice[ti [i apostole[ti Biserici. C\ci,

dac\ s-ar da voie oricui ar voi, dup\ pu]in tot trupul Bisericii se va strica." 19

Sfînta Tradi]ie este toat\ de la Dumnezeu-Omul, toat\ de la Sfin]ii

Apostoli, toat\ de la Sfin]ii P\rin]i, toat\ de la Biseric\, în Biseric\, prin

Biseric\. Sfin]ii P\rin]i nu sînt altceva decît "p\zitorii predaniilor apostole[ti".

Ei to]i, ca [i Sfin]ii Apostoli, sînt numai "martori" ai unui singur adev\r = a-totadev\

r: Dumnezeu-Omul Hristos. Pe acesta îl m\rturisesc [i îl propov\duiesc ei,

"gurile cele cu totul de aur ale lui Dumnezeu Cuvîntul" (Duminica Sf. P\rin]i).

17 Sfîntul Maxim M\rturisitorul, Epistola 15: PG 91, 544D: emon men erw pantelw". o de para twn Paterwn

edidacqhn, fhmi ...

18 Sfîntul Ioan Damaschin, De fide, 1, 1: PG 94, 792A.

19 Sfîntul Ioan Damaschin, De imaginibus orationes tres, III, 41: PG 94, 1356CD.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

42

Succesiunea apostolic\ are de la început [i pîn\ la sfîr[it fire Dumnezeuomeneasc\.

Ce predanisesc Apostolii urma[ilor lor ca mo[tenire? Pe Însu[i

Dumnezeu-Omul Hristos, cu toate bog\]iile netrec\toare ale Persoanei Lui

Dumnezeu-omene[ti, pe Hristos - capul Bisericii, singurul cap al ei. Dac\ nu

predanise[te aceasta, succesiunea apostolic\ înceteaz\ s\ mai fie apostolic\, [i

atunci nu mai exist\ în fapt Tradi]ie apostolic\, ierarhie apostolic\, Biseric\

apostolic\.

Sfînta Predanie este Evanghelia Domnului Hristos [i Însu[i Domnul

Hristos, pe Care puterea Duhului Sfînt Îl str\mut\ în orice suflet credincios [i în

toat\ Biserica. Tot ce este al lui Hristos devine, prin puterea Duhului Sfînt, al

nostru, al oamenilor - [i asta în trupul Bisericii. Duhul Sfînt, ca suflet al

Bisericii, zide[te pe fiecare credincios ca pe o celul\ în trupul Bisericii, îl face

"de un trup" cu Dumnezeu-Omul (Efeseni 3:6). Cu adev\rat: Duhul Sfînt îndumnezeu-

omene[te prin har pe fiecare credincios. Ce este via]a în Biseric\?

Nimic altceva decît în-dumnezeu-omenirea haric\ a fiec\rui credincios prin

faptele bune evanghelice personale; în-cre[tinarea [i îm-bisericirea lui. Toat\

via]a cre[tinilor este o necurmat\ Cincizecime hristocentric\: Duhul Sfînt, prin

Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, transmite pe Hristos Mîntuitorul fiec\rui

credincios, Îl face Predanie vie, via]\ a noastr\ vie: "Hristos este via]a noastr\"

(Coloseni 3:4). Prin aceasta [i tot ce este al lui Hristos devine al nostru, pentru

toat\ ve[nicia al nostru: [i adev\rul Lui, [i dreptatea Lui, [i dragostea Lui, [i

via]a Lui, [i Ipostasul Lui cel Dumnezeiesc.

Ce este Sfînta Predanie? Însu[i Domnul Iisus Hristos Dumnezeu-Omul,

cu toate bog\]iile Ipostasului S\u Dumnezeiesc [i, prin El [i pentru El, ale

întregii Sfinte Treimi. Aceasta s-a dat [i s-a ar\tat cel mai deplin în Euharistie, în

care pentru noi [i pentru a noastr\ mîntuire se veste[te [i se înnoie[te întreaga

iconomie Dumnezeu-omeneasc\ de mîntuire a oamenilor. În Euharistie este tot

Dumnezeu-Omul, cu toate darurile Sale minunate [i de minuni f\c\toare; în

Euharistie, [i îndeob[te în via]a de rug\ciune, în via]a liturgic\ a Bisericii. Prin

toate acestea r\sun\ f\r\ contenire buna vestire a-tot-iubitoare de oameni a

Mîntuitorului: Iat\, Eu cu voi sînt în toate zilele, pîn\ la sfîr[itul veacului (Matei

28:20), întreg în apostolicitate [i, prin apostolicitate, cu to]i credincio[ii pîn\ la

sfîr[itul veacului. Tocmai aceasta este întreaga Sfînt\ Predanie a Bisericii

Ortodoxe apostole[ti: via]a în Hristos = via]a în Sfînta Treime, în-cre[tinare [i

în-treimificare (cf. Matei 28:19-20).

Din cale-afar\ de însemnat este acest lucru: în Biserica Ortodox\ a lui

Hristos, Sfînta Predanie, întotdeauna vie [i de via]\ f\c\toare, este alc\tuit\ din:

Sfînta Liturghie, toate sfintele slujbe Dumnezeie[ti, toate Sfintele Taine, toate

sfintele fapte bune, tot adev\rul ve[nic, toat\ dreptatea ve[nic\, toat\ dragostea

ve[nic\, toat\ via]a ve[nic\, tot Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, toat\ Sfînta

Treime, toat\ via]a Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii în toat\ plin\tatea sa

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

43

Dumnezeu-omeneasc\, împreun\ cu Preasfînta N\sc\toare de Dumnezeu [i cu

to]i Sfin]ii.

Persoana Dumnezeu-Omului, a Domnului Hristos, se afl\ schimbat\ la

fa]\ în Biseric\, cufundat\ în ne]\rmurita mare de rug\ciune, de slujire

Dumnezeiasc\ a harului, [i este toat\ în Euharistie [i toat\ în Biseric\. Iat\ ce

este Sfînta Predanie. Acest adev\r îl bine vestesc [i îl m\rturisesc Sfin]ii P\rin]i

[i Sfintele Soboare a toat\ lumea. Prin rug\ciune [i bun\-credin]\ se p\ze[te

Sfînta Predanie de tot demonismul omenesc [i umanismul diavolesc. {i în ea

este întreg Domnul Hristos, Care [i este ve[nica Predanie a Bisericii. Mare este

taina bunei-credin]e: Dumnezeu S-a ar\tat în trup (1 Timotei 3:16). S-a ar\tat ca

om, ca Dumnezeu-Om, ca Biseric\, [i prin nevoin]a Sa iubitoare de oameni a

mîntuirii [i în-dumnezeu-omenirii omului a m\rit [i a în\l]at fiin]a omeneasc\

mai presus de Preasfin]ii Heruvimi [i a-tot-Sfin]ii Serafimi.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

44

CINCIZECIMEA

Ce este Dumnezeu-Omul Hristos, ce este Dumnezeu în El [i ce este om?

Prin ce se cunoa[te Dumnezeu în Dumnezeu-Omul [i prin ce se cunoa[te omul?

Ce ne-a d\ruit Dumnezeu nou\, oamenilor, în Dumnezeu-Omul [i cu

Dumnezeu-Omul? Toate acestea ni le veste[te Duhul Sfînt - "Duhul

Adev\rului"; ne veste[te tot adev\rul despre El: despre Dumnezeul din El, [i

despre omul din El, [i ce este tot ceea ce ne-a d\ruit El. Iar aceasta? Nem\rginit

întrece tot ceea ce ochii omene[ti au v\zut vreodat\, urechile omene[ti au auzit

vreodat\, inima omeneasc\ a b\nuit vreodat\ (v. Ioan 15:26; 16:13; 1 Corinteni

2:4-16; Efeseni 3:5).

Prin via]a Sa în trup, pe p\mînt, Dumnezeu-Omul a întemeiat trupul S\u

Dumnezeu-omenesc - Biserica, [i prin aceasta a preg\tit lumea p\mînteasc\

pentru venirea, [i vierea [i lucrarea Duhului Sfînt în trupul Bisericii ca suflet al

acestui trup. În ziua Sfintei Cincizecimi, Duhul Sfînt S-a pogorît din cer în

trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii [i a r\mas pe veci în el ca suflet a-totf\

c\tor de via]\ al lui (Fapte 2:1-47). Acest trup v\zut Dumnezeu-omenesc al

Bisericii îl întocmesc Sfin]ii Apostoli prin sfînta lor credin]\ în Dumnezeu-Omul

Domnul Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii, ca Dumnezeu des\vîr[it [i om

des\vîr[it. Atît pogorîrea, cît [i întreaga lucrare a Duhului Sfînt în trupul

Dumnezeu-omenesc al Bisericii, au loc datorit\ Dumnezeu-Omului [i pentru

Dumnezeu-Omul (v. Ioan 16:7-13; 15:26; 14:26). "Pentru El S-a pogorît în lume

Duhul Sfînt." 20 În iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a mîntuirii, totul este

condi]ionat de Persoana Dumnezeu-omeneasc\ a Domnului Hristos; [i totul se

face, [i totul se împline[te în categoria Dumnezeu-omenescului. A[a [i cu

lucrarea Duhului Sfînt. Toat\ lucrarea Lui în lume este de-o-fiin]\ cu nevoin]a

Dumnezeu-omeneasc\ de mîntuire a lumii de c\tre Domnul Hristos.

Cincizecimea, cu toate darurile cele f\r\ de moarte ale Dumnezeirii treimice [i

ale Însu[i Duhului Sfînt, se m\rgine[te la Sfin]ii Apostoli = la sfînta credin]\

apostoleasc\ = la Sfînta Predanie apostoleasc\ = la sfînta ierarhie apostoleasc\ =

la tot ce este apostolesc = la ceea ce este Dumnezeu-omenesc.

Ziua Duhului, care a început în ziua Sfintei Cincizecimi, urmeaz\ f\r\

încetare în Biseric\, cu negr\ita plin\tate a tuturor darurilor [i puterilor de via]\

f\c\toare Dumnezeie[ti (v. Fapte 10:44-48; 11:15-16; 15:8-9; 19:6). Totul în

Biseric\ se întîmpl\ prin Duhul Sfînt: [i cele mai mici, [i cele mai mari. Cînd

preotul binecuvînteaz\ c\delni]a înainte de c\dire, el roag\ pe Domnul Hristos

"s\ trimit\ nou\ darul Preasfîntului Duh". Cînd nespusa minune a lui

Dumnezeu, Sfînta Cincizecime, se repet\ [i d\ toat\ plin\tatea darului la

hirotonia întru episcop, prin aceasta se d\ cea mai limpede m\rturie asupra

20 Rug\ciunea de la sfîr[itul Acatistului Prea-dulcelui Iisus.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

45

faptului c\ întreaga via]\ a Bisericii are loc în Duhul Sfînt. Nu încape îndoial\:

Domnul Hristos este prin Duhul Sfînt în Biseric\, [i Biserica este prin Duhul

Sfînt în Domnul Hristos. Domnul Hristos este capul [i trupul Bisericii, Duhul

Sfînt este sufletul Bisericii (v. 1 Corinteni 12:1-28). Chiar de la începutul

iconomiei Dumnezeu-omene[ti a mîntuirii, Duhul Sfînt S-a zidit pe Sine la

temelia Bisericii, adic\ la temelia trupului lui Hristos, "zidind întruparea

Cuvîntului – tou Logou ktisan thn sarkwsin" 21.

În fapt, orice Sfînt\ Tain\ [i orice sfînt\ fapt\ bun\ este o mic\ zi a

Duhului: Duhul Sfînt Se pogoar\ peste noi, în noi. {i pogoar\ fiin]ial –

ousiwdw" 22. El - "bog\]ia Dumnezeirii", El - "noianul harului" 23, El - "darul [i

via]a a toat\ zidirea" 24.

Prin Duhul Sfînt, Domnul s\l\[luie[te întru noi [i noi întru El. Aceasta neo

arat\ îns\[i aflarea Duhului Sfînt în noi (v. 1 Ioan 3:24). Prin Duhul Sfînt

tr\im în Hristos, [i El în noi. {i [tim aceasta dup\ Duhul pe Care ni L-a dat (1

Ioan 3:24). Prin Duhul Sfînt ajunge duhul nostru omenesc în stare de adev\rata

[i dreapta cunoa[tere a lui Hristos. Ceea ce este în Dumnezeu [i în Dumnezeu-

Omul, noi cunoa[tem dup\ Duhul Sfînt Care a fost dat nou\ (1 Ioan 4:13; 1

Corinteni 2:4-16).

Pentru a-L cunoa[te pe Dumnezeu-Omul Hristos, unul din Sfînta

Dumnezeiasca Treime, avem nevoie de ajutorul Sfintei Doimi r\mase:

Dumnezeu Tat\l [i Dumnezeu Duhul Sfînt (v. Matei 11:27; 1 Corinteni 2:12).

Duhul Sfînt este "Duhul în]elepciunii" (Efeseni 1:17); dobîndindu-L, omul se

umple de în]elepciunea Dumnezeiasc\. Este [i "duhul descoperirii" (Efeseni

1:17). Prin în]elepciunea Sa Dumnezeiasc\, El descoper\ [i veste[te în inima

credinciosului Taina lui Iisus Dumnezeu-Omul, [i astfel purt\torul de Duh

ajunge la adev\rata cunoa[tere a lui Hristos. Nici un duh omenesc nu e în stare,

oricît s-ar sili, s\ cunoasc\ Taina lui Hristos în des\vîr[irea [i deplin\tatea ei

Dumnezeiasc\ [i mîntuitoare. Aceasta o descoper\ duhului omenesc

neasem\natul [i singurul Duh Sfînt, drept care Se [i nume[te "duhul

descoperirii" (Efeseni 1:17; 3:6; 1 Corinteni 2:10). Pentru aceea[i pricin\ [i

bineveste[te Apostolul cel luminat de Duhul 25: Nimeni nu poate numi pe Iisus

"Domn", f\r\ numai întru Duhul Sfînt (1 Corinteni 12:3). Duhul Sfînt, ca "Duh

al Adev\rului" [i "Duh al descoperirii", ne duce în l\untrul fiec\rui adev\r al

Persoanei Dumnezeu-omene[ti a lui Hristos [i al Dumnezeu-omene[tii Sale

iconomii mîntuitoare [i ne înva]\ toate cele ale lui Hristos (Ioan 16:13; 14:26; 1

Corinteni 2:6-16). Aceasta e [i pricina pentru care întreaga Evanghelie a lui

Hristos, cu toate realit\]ile ei Dumnezeu-omene[ti, se nume[te "Descoperire".

21 Octoih, glas 1, Duminic\ diminea]a, la miezonoptic\, Canonul Prea Sfintei Treimi, peasna 1.

22 Penticostar, Utrenia de mar]i, la stihoavn\.

23 Penticostar, mar]i, tricîntare, peasna a noua; vineri, tricîntare, peasna a opta.

24 Octoih: glas 3, utrenia Duminicii, antifon 3.

25 Duhobarni (n.tr.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

46

Aceasta este pricina pentru care în Biseric\ orice sfînt\ slujire, lucrare, slujb\,

Tain\, fapt\, se întîmpl\ prin chemarea puterii [i darului Duhului Sfînt.

Într-un cuvînt: întreaga via]\ a Bisericii, în toate nenum\ratele sale

realit\]i [i lucr\ri Dumnezeu-omene[ti, e cîrmuit\ [i c\l\uzit\ de Duhul Sfînt,

Care este în veac Duhul Dumnezeu-Omului Iisus Hristos. Pentru aceasta s-a [i

zis în Sfînta Evanghelie: Cel ce nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui

(Romani 8:9). Heruvimic adîncit în Taina Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, ca

în cea mai drag\ a-tot-Tain\ a lui Dumnezeu, Sfîntul Vasilie cel Mare veste[te

urm\toarea bun\-vestire a-tot-adev\rat\: "Duhul cel Sfînt întemeiaz\ Biserica

lui Dumnezeu – To Pneuma to Agion arcitektonei Ekklhsian. 26

26 In Isaiam, cap. III. P.G. 30, 289D.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

47

HARUL

Toate realit\]ile Dumnezeie[ti întrupate în Dumnezeu-Omul Hristos

revars\ necontenit din sine nenum\rate [i nem\surate puteri Dumnezeie[ti,

neap\rat trebuitoare fiin]ei omene[ti pentru mîntuire, pentru în-dumnezeire,

pentru în-cre[tinare, pentru îm-bisericire, pentru înduhovnicire, pentru întreimificare,

pentru în-dumnezeu-omenire; ele sînt numite printr-un singur

cuvînt: har 27. Toate aceste puteri Dumnezeie[ti au în toate privin]ele însu[iri [i

caracter Dumnezeu-omenesc, [i prin aceasta sînt cu toat\ fiin]a în trupul

Dumnezeu-omenesc al Bisericii, din ea [i prin ea. În Biseric\, totul este

Dumnezeu-omenesc, fiindc\ totul este al Dumnezeu-Omului. Nimic nu este în

Biseric\ în afara categoriilor "Dumnezeu-omenescului" [i "al Dumnezeu-

Omului". Mîntuirea noastr\, adic\ în-dumnezeu-omenirea noastr\, nu este

altceva decît necontenita noastr\ "înharisire" 28. În Biseric\ [i prin Biseric\ darul

este oceanul nesfîr[it al Dumnezeie[tilor, Dumnezeu-omene[tilor puteri îndumnezeu-

omenitoare, în-cre[tin\toare, în-treimisitoare, care lucreaz\ [i

înrîuresc f\r\ încetare în organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii. Prin

Dumnezeu-Omul Hristos, Care este Biserica, ni s-au dat nou\ toate puterile

Dumnezeie[ti ce sînt trebuincioase oamenilor pentru via]\ [i bun\-cinstire în

amîndou\ lumile (2 Petru 1:3-4).

Înaintea Dumnezeu-Omului, [i ca Persoan\ - [i ca Biseric\ - st\ omul, cu

firea sa cea dup\ chipul lui Dumnezeu. Zidit dup\ chipul lui Dumnezeu, omul

are [i libertate dup\ chipul lui Dumnezeu. Aceast\ libertate are dimensiuni

uria[e, nem\surate. Dup\ voia sa liber\, omul poate chiar s\ se lepede de

Dumnezeu [i s\ aleag\ pe diavolul. {i înc\: omul poate s\ ajung\ "dumnezeu

dup\ dar", îns\ [i diavol, dup\ voia sa liber\. Întrebuin]at\ cu în]elepciune

Dumnezeiasc\, voia liber\ îl duce pe om la Dumnezeu [i îl une[te cu Dumnezeu;

întrebuin]at\ r\u, îl duce pe om la diavol [i-l une[te cu el. Istoria neamului

omenesc este martorul gr\itor al acestui fapt. Dumnezeu Se face om tocmai în

scopul ca, în calitate de Dumnezeu-Om, în Persoana Sa Dumnezeu-omeasc\, s\

îi arate omului [i s\-l înve]e cum poate folosi în chip de Dumnezeu în]elep]it

libera sa voin]\, cum s\ zideasc\ în sine un om haric, un om dup\ chipul lui

Hristos, [i cum s\ des\vîr[easc\ pîn\ la deplin\tate asem\narea cu Dumnezeu a

fiin]ei sale. Iar pentru atingerea acestui scop, Domnul a dat omului puterile

Dumnezeie[ti trebuincioase, a întemeiat pe Sine, Dumnezeu-Omul, Biserica cu

sfintele ei Taine [i sfintele ei fapte bune. F\cîndu-se "de un trup" cu trupul

Dumnezeu-omenesc, Biserica (Efeseni 3:6), omul ajunge, cu ajutorul Sfintelor

Taine [i sfintelor fapte bune, la scopul rînduit lui de c\tre Dumnezeu: ajunge

27 Dup\ cum s-a observat, noi folosim [i "har" ("dar bun", în grece[te) [i "dar", alternîndu-le. (n. tr.)

28 oblagodaðenje (n. tr.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

48

"dumnezeu dup\ har". Toat\ mîntuitoarea [i de Dumnezeu d\ruita în]elepciune a

cre[tinului st\ în a-[i supune de bun\ voie voin]a sa liber\ voin]ei Dumnezeie[ti

a Domnului Hristos, dup\ pilda Aceluia[i Domn Hristos, Care de bun\ voie a

supus în Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\ voin]a Sa omeneasc\ voin]ei

Dumnezeie[ti. Aceast\ leg\tur\ Dumnezeu-omeneasc\ între voin]a

Dumnezeiasc\ [i cea omeneasc\ este legea cea mai des\vîr[it\ [i pravila cea mai

trebuitoare în trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos-Biserica: a-]i supune de

bun\ voie voin]a omeneasc\ voin]ei Dumnezeie[ti a Domnului Hristos, [i astfel,

cu ajutorul harului Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune, a-]i dobîndi mîntuirea,

în-dumnezeirea, în-dumnezeu-omenirea [i via]a ve[nic\ în Împ\r\]ia dragostei

lui Hristos.

În trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii s-a dat tot harul Dumnezeirii

treimice, har care ne mîntuie[te de p\cat, de moarte [i de diavol, ce ne rena[te,

ne schimb\ la fa]\, ne sfin]e[te, ne în-cre[tineaz\, ne în-dumnezeie[te, ne întreimise[

te. Darul acesta s-a dat fiec\ruia dup\ m\sura harului lui Hristos

(Efeseni 4:7). Iar Domnul Hristos m\soar\ harul fiec\ruia dup\ osteneala lui (1

Corinteni 3:8): dup\ osteneala în credin]\, în dragoste, în milostenie, în

rug\ciune, în postire, în priveghere, în blînde]e, în poc\in]\, în smerenie, în

r\bdare, [i în celelalte sfinte fapte bune [i Sfinte Taine evanghelice. Cunoscînd

dinainte, prin a-tot-[tiin]a Sa Dumnezeiasc\, cum se va folosi fiecare dintre noi

de harul S\u, de darurile Sale, Domnul Hristos Î[i [i împarte darurile, fiec\ruia

dup\ puterea lui (Matei 25:15). Totu[i de osteneala noastr\ personal\ [i de

înmul]irea darurilor Dumnezeie[ti ale lui Hristos ]ine locul nostru în trupul de

via]\ f\c\tor Dumnezeu-omenesc al lui Hristos-Biserica, ce, ca o singur\ [i de

nedesp\r]it fiin]\ ceresc-p\mînteasc\ Dumnezeu-omeneasc\, se întinde de la

p\mînt pîn\ mai presus de toate cerurile cerurilor. Cu cît omul tr\ie[te mai mult

plin\tatea harului lui Hristos, cu atît are mai multe daruri în el însu[i [i cu atît se

revars\ prin el, ca printr-un de-un-trup cu Hristos, puterile Dumnezeu-omene[ti

ale Bisericii lui Hristos, ale trupului lui Hristos, puteri care ne cur\]esc de tot

p\catul, ne sfin]esc, ne în-dumnezeiesc, ne în-dumnezeu-înomenesc. Astfel stînd

lucrurile, fiecare din noi tr\ie[te în to]i [i pentru to]i, fiindc\ un singur trup

sîntem to]i. De aceea se [i bucur\ fiecare de darurile fra]ilor s\i, mai ales cînd

ele sînt mai mari decît ale sale.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

49

SFINTELE TAINE

Toate Tainele lui Dumnezeu sînt sfinte. Tot ce s-a f\cut s-a f\cut prin atot-

Sfîntul Dumnezeu-Cuvîntul. Iar tot ce este din Dumnezeu-Cuvîntul este

cuvînt\tor [i sfînt. F\r\ Dumnezeu-Cuvîntul nu s-a f\cut nimic din cele ce s-au

f\cut (Ioan 1:3; Coloseni 1:16; Evrei 2:10). În toate lumile lui Dumnezeu totul e

sfînt, afar\ de p\cat; iar p\catul este reaua întrebuin]are a libert\]ii de c\tre

fiin]ele zidite. Exemple: diavolul [i omul. Libertatea este r\u întrebuin]at\ atunci

cînd e îndreptat\ împotriva lui Dumnezeu. P\catul s\vîr[it na[te moarte.

Diavolul are dou\ puteri de c\petenie: p\catul [i moartea. Cu ajutorul lor, el

biruie oamenii [i st\pîne[te asupra lor. Împ\r\]ia p\catului [i a mor]ii este chiar

iadul, pentru o fiin]\ zidit\ dup\ chipul lui Dumnezeu, cum e omul.

F\c\tor a toate, Dumnezeu-Cuvîntul Se face om pentru a-l slobozi pe om

de p\cat [i de moarte, [i astfel a-l slobozi de diavol [i de iad. Dumnezeu-

Cuvîntul s\vîr[e[te aceasta, ca Dumnezeu-Om, prin întreaga Sa nevoin]\

Dumnezeu-omeneasc\ de pe p\mînt, de la Întrupare pîn\ la În\l]are. Prin toat\

aceast\ nevoin]\, El întemeiaz\ Biserica prin Sine [i pe Sine, lucrînd în ea

mîntuirea oamenilor cu ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune ale

Duhului Sfînt. El, Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos, El e Biserica, El e

Preasfînta a-tot-Tain\, în care [i din care sînt toate Sfintele Taine, începînd cu

Sfînta Tain\ a Botezului.

Toate în Biseric\ sînt Sfînt\ Tain\, toate: de la lucrul cel mai m\runt, pîn\

la cel mai mare, pentru c\ totul este cufundat în negr\ita sfin]enie a Dumnezeu-

Omului celui f\r\ de p\cat, a Domnului Hristos. Ca Biseric\, Dumnezeu-Omul

cuprinde toate lumile, fiindc\ toate lumile sînt zidiri ale Lui, toate sînt zidite prin

El [i pentru El (Coloseni 1:16-20). El e [i Ziditorul, [i scopul tuturor zidirilor, al

tuturor f\pturilor: El este capul trupului Bisericii (Coloseni 1:18); [i înc\:

Biserica e trupul Lui, plinirea Celui ce pline[te toate întru to]i (Efeseni 1:23).

Pentru aceasta, în El sînt a-tot-cuprinz\toare [i mîntuirea, [i în-dumnezeirea, [i

în-dumnezeu-înomenirea, [i în-cre[tinarea, [i tot ce este mai des\vîr[it, de care

are trebuin]\ fiin]a omeneasc\ în toate lumile [i în toate vie]ile. La aceasta

slujesc toate Sfintele Taine ale Bisericii Lui [i toate sfintele fapte bune. Iar pe

primul loc: Sfînta Tain\ a Botezului, Sfînta Tain\ a Mirungerii [i Sfînta Tain\ a

Euharistiei.

Prin Sfîntul Botez, ne îmbr\c\m în Domnul Hristos, iar prin Sfînta

Euharistie primim pe Domnul Hristos întreg, pentru mîntuirea noastr\ prin îndumnezeire,

prin în-cre[tinare, prin în-dumnezeu-înomenire. C\ci a-tot-bunul

Domn S-a ar\tat ca Dumnezeu-Om în lumea noastr\ p\mînteasc\, [i, prin

Biseric\, a r\mas în ea ca Dumnezeu-Om. {i astfel, în El s\l\[luie[te toat\

plin\tatea Dumnezeirii trupe[te – swmatikw" (Coloseni 2:9), cu un singur ]el: ca

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

50

to]i s\ ne umplem de aceast\ plin\tate a Dumnezeirii (Coloseni 2:10); ca to]i s\

ne în-dumnezeim, în-dumnezeu-înomenim, în-cre[tin\m, în-treimific\m; ca to]i

s\ ne facem "dumnezei dup\ har", dumnezei-oameni dup\ har.

Dumnezeu-Omul este marea tain\ a bunei-credin]e (blagocestiei) (1

Timotei 3:16), marea tain\ a credin]ei Dumnezeu-omene[ti, [i în Dumnezeu-

Omul sînt toate Tainele Bisericii. Una [i aceea[i a-tot-Dumnezeiasc\ Tain\

ipostatic\ a celei de-a doua Fe]e a Preasfintei Treimi str\bate [i umple toate

Tainele Bisericii, [i tot ce e în ea, [i tot ce e din ea. Fiece Sfînt\ Tain\ izvor\[te

din [i sfîr[e[te în Sfînta Tain\ a Bisericii: în Sfînta Tain\ a întrup\rii lui

Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului, a Dumnezeu-omenit\]ii. Cu adev\rat, fiecare

Sfînt\ Tain\ este a-tot-întreag\ în Biseric\; îns\ la fel este [i întreaga Biseric\ în

fiecare Sfînt\ Tain\.

În Biseric\, totul e Sfînt\ Tain\. Orice ierurgie e Sfînt\ Tain\. Chiar una

mic\, chiar [i cea mai mic\? Da. Oricare dintre ele este la fel de uria[\ ca îns\[i

Taina Bisericii. Fiindc\ [i cea mai mic\ dintre ele este, în organismul

Dumnezeu-omenesc al Bisericii, într-o leg\tur\ organic\, vie, cu întreaga Tain\

a Bisericii: cu Însu[i Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos. Numai o pild\:

rînduiala sfin]irii mici a apei. O slujb\ mic\, dar ce necuprins\ sfînt\ minune,

necuprins\ ca îns\[i Biserica! Aceast\ minune iubit\ str\bate de dou\ mii de ani

milioane [i milioane de suflete de cre[tini ortodoc[i, le cur\]e[te, le sfin]e[te, le

îns\n\to[e[te, le nemure[te; [i nu înceteaz\, nici nu va înceta s\ lucreze, cît vor

d\inui p\mîntul [i cerul. Iar aghiasma mic\ este doar una din nenum\ratele

Sfinte Taine ce fac neîncetat minuni în Biserica Ortodox\ a lui Hristos.

Dar [i orice sfînt\ fapt\ bun\ din sufletul cre[tinului ortodox este o Sfînt\

Tain\. Pentru c\ fiecare din ele este în leg\tur\ organic\ genetic\ cu Sfînta Tain\

a Botezului, iar prin ea, cu întreaga Tain\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii.

Astfel: credin]a este o sfînt\ fapt\ bun\, [i prin însu[i acest fapt este o Sfînt\

Tain\ prin care cre[tinul ortodox tr\ie[te neîncetat. Iar sfînta credin]\, cu puterea

luminii sale, d\ na[tere în sufletul lui [i celorlalte sfinte fapte bune: rug\ciunii,

dragostei, n\dejdii, postirii, milosteniei, smereniei, blînde]ii... {i fiecare din ele

este la rîndul ei o Tain\. Toate (fapte bune [i Taine) se hr\nesc una pe alta,

tr\iesc una prin alta, se nemuresc [i se înve[nicesc una pe alta. {i tot ce este din

ele sfînt este. Drept aceea, nu este num\r Tainelor în Biserica lui Hristos, în

aceast\ a-tot-cuprinz\toare sfînt\ a-tot-Tain\ ceresc-p\mînteasc\ a Dumnezeu-

Omului. În ea, [i fiecare "Doamne miluie[te" este o Sfînt\ Tain\, [i fiecare

lacrim\ de poc\in]\, [i fiecare suspin al rug\ciunii, [i fiecare strig\t de tînguire.

a) Sfînta Tain\ a Botezului

Botezul este Sfînta Tain\ a în-cre[tin\rii, a în-dumnezeu-înomenirii, [i

prin aceasta a în-treimific\rii: cel botezat se îmbrac\ în Hristos, tr\ind moartea [i

învierea Lui; se pred\ în întregime lui Hristos [i prime[te pe Hristos întreg, se

face de-un-trup cu Hristos [i întreaga Biseric\ Dumnezeu-omeneasc\ se face a

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

51

lui. Fiin]a omului cea dup\ chipul lui Dumnezeu dobînde[te în Sfîntul Botez

întregul program nemuritor al vie]ii sale: a tr\i în Domnul Hristos, [i a se tr\i

ve[nic pe sine ca fiin]\ dup\ chipul lui Hristos, [i a se umple f\r\ contenire de

puterile Dumnezeie[ti ale Dumnezeu-Omului. Din clipa botezului, începe via]a

cre[tinului în Biseric\, adic\ via]a în-cre[tin\rii de sine harice [i de bun\ voie 29,

cu ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune. Întreaga via]\ ce urmeaz\ a

cre[tinului este înmul]ire a talan]ilor dobîndi]i la Sfîntul Botez. Prin botez, omul

se face biseric\ vie a Preasfintei Treimi: întreaga lui via]\ se desf\[oar\ de la

Tat\l, prin Fiul, în Duhul Sfînt. În cre[tin lucreaz\ toate puterile de fapte bune

harice 30, care în-cre[tineaz\ [i în-treimific\ fiin]a lui: dumnezeu-omul poten]ial

se face - prin Dumnezeu-Omul, în Biseric\ - dumnezeu-om haric. Totul [i întru

to]i - Hristos, acesta este scopul [i programul vie]ii cre[tine, atît în timp, cît [i în

ve[nicie (Coloseni 3:11).

b) Sfînta Tain\ a Mirungerii

De[i se d\ prin lucrarea nevoin]ei Dumnezeu-omene[ti a singurului

iubitor de oameni, Domnul Hristos, mirungerea este mai cu seam\ Taina

Sfîntului Duh. Într-adev\r, Sfînta Tain\ a Botezului [i Sfînta Tain\ a Mirungerii

sînt o Tain\ îndoit-una. Primit prin Sfîntul Botez în Dumnezeu-Omul Hristos, în

trupul Lui, Biserica, cre[tinul prime[te în Sfînta Tain\ a Mirungerii "pecetea

darului Sfîntului Duh", adic\ harul Duhului Sfînt. Fiindc\, în Sfîntul Botez -

dup\ cuvintele de Dumnezeu în]elep]itului Cabasila - cre[tinul dobînde[te o

nou\ fiin]\ [i fiin]area dup\ Hristos – to einai kai olw" uposthnai kata

Criston 31; iar în Sfînta Mirungere i se d\ruiesc toate puterile, [i darurile [i

energiile harice în-cre[tin\toare ale Duhului Sfînt, pentru via]a cea nou\ în

Hristos, via]a dumnezeu-omeneasc\. În Sfînta Mirungere, persoana omeneasc\

este uns\ cu Duhul Sfînt dup\ chipul [i asem\narea Unsului lui Dumnezeu, a

Dumnezeu-Omului Hristos. În aceast\ Sfînt\ Tain\ se prelunge[te Sfînta

Cincizecime, care nu înceteaz\ niciodat\ în Biserica lui Hristos.

c) Sfînta Tain\ a Euharistiei

Sfîntul program [i sfînta nevoin]\ a sfintei Taine a Botezului se împline[te

cel mai des\vîr[it în Sfînta Tain\ a Împ\rt\[aniei: deplina în-cre[tinare, îndumnezeu-

înomenire. Aici se tr\ie[te haric întreaga iconomie Dumnezeuomeneasc\

a mîntuirii, de la Întrupare pîn\ la În\l]are, ca via]\ a vie]ii noastre [i

ca suflet al sufletului nostru. Sfînta Liturghie este, dup\ cuvîntul de Dumnezeu

insuflat al Sfîntului Teodor Studitul, repetarea întregii iconomii Dumnezeu-

29 blagodatno-dobrovoljnog (n. tr.)

30 blagodatno-vrlinske (n. tr.)

31 De vita in Christo, lib. I: PG 150, 504A. Vezi [i traducerea româneasca a lui Teodor Bodogae, Despre via]a `n

Hristos, `n volumul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeie[tii liturghii [i Despre via]a `n Hristos, Editura

Arhiepiscopiei Bucure[tilor, Bucure[ti, 1989.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

52

omene[ti a mîntuirii 32. Aceasta se accentueaz\ îndeosebi la sfîr[itul Sfintei

Liturghii a Marelui Vasilie, unde se spune: "Plinitu-s-a [i s-a s\vîr[it [...],

Hristoase, Dumnezeul nostru, Taina iconomiei mîntuirii Tale." 33 Temeiul

Sfintei Euharistii, dup\ Sfin]ii P\rin]i, este urm\torul: "Dumnezeu se face om ca

omul s\ se fac\ Dumnezeu." {i cel ce se împ\rt\[e[te m\rturise[te cu smerenie:

"Trupul lui Dumnezeu m\ în-dumnezeie[te [i m\ hr\ne[te: în-dumnezeie[te

duhul, iar mintea o hr\ne[te în chip str\in." La mijloc este o str\in\, nespus de

mare tain\; cel ce se împ\rt\[e[te tremur\ tot de spaim\ [i î[i gr\ie[te lui-[i la

fiecare împ\rt\[anie: "Uitîndu-te la de Dumnezeu f\c\torul sînge, omule, s\ te

cuprind\ spaima." {i cel ce se împ\rt\[e[te tr\ie[te neasemuita bun\-vestire a

tuturor lumilor omene[ti: se umple de toat\ plinirea Dumnezeirii – pan to

plhrwma tou Qeou (Efeseni 3:19; v. Coloseni 2:10).

Sfînta Împ\rt\[ire este apogeul realismului Dumnezeu-omenesc. De la

Întruparea Dumnezeu-Cuvîntului, Dumnezeu-Omul Domnul Hristos S-a f\cut

realitatea cea mai v\dit\, [i mai f\r\ de moarte [i mai ve[nic\ a tuturor lumilor.

Mai ales a lumilor noastre omene[ti. Cu noi este Hristos, cu noi este Dumnezeu

= Emanuil, cu noi este Dumnezeu în veci (Matei 1:23). Cel mai conving\tor

martor al acestui fapt este Biserica, trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos.

Biserica - trupul lui Hristos; Euharistia - trupul lui Hristos. Identitate de esen]\:

Biserica în Euharistie, Euharistie în Biseric\. Unde nu este Dumnezeu-Omul,

acolo nu este Biseric\; iar unde nu este Biseric\, acolo nu exist\ Euharistie. În

afara acestora, totul este erezie, nebiseric\, antibiseric\, pseudobiseric\. Ca trup

al lui Hristos, Biserica este unitate soborniceasc\, dar tot a[a [i unitate a

sobornicit\]ii. Acest lucru se întîmpl\ [i pentru Euharistie ca trup al lui Hristos:

un singur trup sîntem noi, cei mul]i, [i o singur\ pîine, c\ to]i din aceea[i pîine

ne împ\rt\[im (1 Corinteni 10:16-17). Da, un singur trup sîntem noi, cei mul]i,

[i asta sub un singur cap: Dumnezeu-Omul Hristos. Drept aceea, atît în

Euharistie, cît [i în Biseric\, Dumnezeu-Omul Hristos este totul [i toate: {i El

este mai înainte de toate, [i toate sînt în El (Coloseni 1:17).

32 Dup\ Sfîntul Teodor Studitul, Sfînta Euharistie e "centrul întregii iconomii a mîntuirii", Operele

Preacuviosului Teodor Studitul, tom 1, p. 126, Sankt-Peterburg, 1907.

33 Acela[i lucru este exprimat indirect [i la sfîr[itul Liturghiei Sfîntului Ioan Gur\ de Aur.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

53

SFINTELE FAPTE BUNE

Înainte de întruparea Dumnezeu-Cuvîntului, înainte de Dumnezeu-Omul

Domnul Hristos, în lumea noastr\ p\mînteasc\ faptele bune erau ni[te n\luciri

ireale, ni[te n\zuin]e de neîmplinit, ni[te idei lipsite de via]\. A[a au fost ele în

toate religiile necre[tine, în toate filosofiile, eticile, sociologiile, culturile,

civiliza]iile ne-Dumnezeu-omene[ti. Dumnezeu-Omul Hristos este cea dintîi

personificare a tuturor sfintelor fapte bune [i prima des\vîr[it\ înf\ptuire a lor pe

p\mînt. Faptele bune [i Domnul Hristos sînt una. Adev\rul acesta îl bineveste[

te Sfîntul Maxim M\rturisitorul: "Însu[i Domnul nostru Iisus Hristos este

fiin]a tuturor faptelor bune." 34 Numai în lumea noastr\ p\mînteasc\ a dat

Domnul Hristos trup faptelor bune, ca [i Bisericii. Dar întrucît Domnul Hristos

este întreg în Biseric\ - ea este trupul Lui, iar El este capul ei - drept aceea [i

toate faptele Lui bune viaz\ în Biseric\. {i m\dularele Bisericii, care viaz\ în ea,

viaz\ în aceste sfinte fapte bune [i dup\ m\sura rîvnei lor ating a lor mîntuire,

în-cre[tinare, în-dumnezeire, în-dumnezeu-înomenire.

În Biseric\, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, Dumnezeu-Omul

Hristos Se s\l\[luie[te în noi [i tr\ie[te în noi. Prin Sfîntul Botez, omul se încre[

tineaz\, iar dup\ aceea în-cre[tineaz\ întreaga sa via]\, o în-dumnezeuînomene[

te prin celelalte sfinte Taine [i sfinte fapte bune. Orice sfînt\ fapt\

bun\ este o nevoin]\ cu foarte multe ramuri. În fruntea sfintelor fapte bune st\

credin]a. Ea este r\d\cina [i inima tuturor sfintelor fapte bune. Din credin]\ se

nasc toate sfintele fapte bune: rug\ciunea, dragostea, poc\in]a, smerenia, postul,

blînde]ea, milostenia [i celelalte. Adev\rul acesta îl bineveste[te Sfîntul Apostol,

spunînd cre[tinilor: Toat\ silin]a punînd, ad\uga]i la credin]a voastr\ fapta bun\

- en th pisei hmwn thn arethn (2 Petru 1:5); sau, mai mult: a-tot-fapta bun\ =

Domnul Hristos, fiindc\ sînte]i datori s\ m\rturisi]i prin via]a voastr\ toate

faptele bune - ta" areta" - Domnului Hristos (1 Petru 2:9). Fiecare fapt\ bun\

este neap\rat trebuincioas\ omului pentru mîntuire. Ca s\ ating\ mîntuirea, omul

are neap\rat\ trebuin]\ a se nevoi [i cu nevoin]a credin]ei, [i cu nevoin]a

dragostei, [i cu nevoin]a rug\ciunii, [i cu nevoin]a postului, [i cu nevoin]a

fiec\rei fapte bune evanghelice. F\r\ credin]\ nu este mîntuire, c\ci f\r\ de

credin]\ nu este cu putin]\ a bine-pl\cea lui Dumnezeu (Evrei 11:6). Deopotriv\

îns\, nu este cu putin]\ mîntuirea f\r\ dragoste, nici f\r\ rug\ciune, nici f\r\

post, nici f\r\ milostenie, nici f\r\ celelalte sfinte fapte bune. Aceasta se vede

limpede din Sfînta Evanghelie a Mîntuitorului, pe care El a propov\duit-o atît în

persoan\, cît [i prin sfin]ii S\i binevestitori: Apostolii [i P\rin]ii. Drept aceea, de

Dumnezeu în]elep]itul nevoitor ortodox Nichita Stithat, ucenicul Sfîntului

Simeon Noul Teolog, bine-veste[te în a sa M\rturisire de credin]\: "Credem [i

34 Oudia gar pantwn aretwn auto" estin o Kurio" hmwn Iisou" Cristo" (Ambigua: PG 91, 1018D)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

54

în trebuincioasa via]\ curat\ [i îmbun\t\]it\, care împreun\ cu dreapta credin]\

este trebuincioas\ mîntuirii." 35

"Dumnezeu este fapta bun\ a-tot-des\vîr[it\ - h pantelh" areth". 36

Aceasta e înv\]\tura apostoleasc\-p\rinteasc\, aceasta e Predania sfînt\ a

Bisericii lui Hristos. "Firea Dumnezeiasc\ este izvorul a toat\ fapta bun\." 37

"Scopul vie]ii îmbun\t\]ite: asem\narea cu Dumnezeu – h pro" to qeion

omoiwsi"." 38 Drept aceea, "în fapta bun\ este un singur hotar al des\vîr[irii: a

nu avea nici un hotar" 39.

Din toate aceste pricini, f\r\ sfintele fapte bune omul nu are mîntuire, îndumnezeire,

în-cre[tinare, rai, Împ\r\]ia cerurilor. Sfintele Taine sînt, f\r\

îndoial\, sfinte dogme ale credin]ei noastre, ale mîntuirii noastre. Îns\ [i sfintele

fapte bune sînt deopotriv\ sfinte dogme ale credin]ei noastre, ale mîntuirii

noastre. F\r\ Sfîntul Botez nu este mîntuire. Aceasta e o dogm\ de neschimbat a

mîntuirii în Dumnezeu-omeneasca Biseric\ a Mîntuitorului. Dar [i f\r\ credin]\,

[i f\r\ dragoste, nu este mîntuire. Pentru aceea, [i credin]a, [i dragostea sînt, de

asemenea, dogme de neschimbat ale mîntuirii. Fiecare Sfînt\ Tain\ este o

dogm\; [i fiecare sfînt\ fapt\ bun\ evanghelic\ este o dogm\. Atît Sfintele

Taine, cît [i sfintele fapte bune alc\tuiesc o singur\ nevoin]\ organic\

nedesp\r]it\ a mîntuirii, nevoin]a Dumnezeu-omeneasc\ a mîntuirii.

Poruncile Domnului din Evanghelie nu sînt altceva decît dogme morale.

De pild\: fiecare fericire din Predica de pe Munte este o dogm\. F\r\ prima

fericire, nu este mîntuire, c\ci f\r\ smerenie nu este mîntuire. La fel: f\r\

rug\ciune, f\r\ postire, f\r\ dragoste - nu este mîntuire. Toate acestea sînt

dogme etice evanghelice, pururea neap\rat trebuincioase, pururea nestr\mutate,

pururea de datoria tuturor. Fiecare sfînt\ fapt\ bun\ este o dogm\, o sfînt\

dogm\ a vie]ii cre[tine[ti. Iar mai înainte de toate - credin]a lucr\toare prin

dragoste (Galateni 5:6). Toate faptele bune = toate poruncile cresc, izvor\sc,

înfloresc din credin]\. Este un adev\r Dumnezeu-omenesc: toate dogmele

morale sînt neap\rat trebuincioase pentru mîntuire, pentru în-dumnezeire, pentru

în-dumnezeu-omenire. Ele [i sînt puteri Dumnezeie[ti harice, de via]\ f\c\toare,

prin care omul se mîntuie[te, în-dumnezeindu-se cu ajutorul lor. Ele se înt\resc

[i se fac a-tot-puternice cu ajutorul Sfintelor Taine: a poc\in]ei, a m\rturisirii, a

Împ\rt\[aniei...

Faptele bune evanghelice sînt sfinte puteri Dumnezeu-omene[ti ce

izvor\sc din Dumnezeu-Omul Hristos [i au putere Dumnezeu-omeneasc\. Ca

atare, ele sînt în acela[i timp puteri de-dumnezei-f\c\toare, în-dumnezeitoare: pe

omul cre[tin îl schimb\ la fa]\, îl în-dumnezeu-înomenesc, îl în-dumnezeiesc.

35 Proekqesi" omologia" kai pistew", Opuscules et lettres, SC 81, p. 460.

36 Sfîntul Grigorie al Nyssei, De vita Moysis, PG 44, 301A.

37 Sfîntul Grigorie al Nyssei, De anima et ressurectione, PG 46, 104A.

38 Sfîntul Grigorie al Nyssei, De beatitudine, PG 44, 1200C.

39 Sfîntul Grigorie al Nyssei, De vita Moysis, PG 44, 300D.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

55

Aceasta este deosebirea de temelie dintre faptele bune evanghelice

Dumnezeu-omene[ti [i toate faptele bune necre[tine, fie ele filosofice,

religioase, [tiin]ifice, culturale, civilizatorice, politice. În fiecare fapt\ bun\

evanghelic\, Dumnezeu-omeneasc\, lucreaz\ neîncetat împreun\ Dumnezeu [i

omul. Sinergismul Dumnezeu-omenesc, împreun\-lucrarea Dumnezeuomeneasc\,

este legea de temelie a tuturor faptelor bune evanghelice. Dup\

nemuritoarea bun\-vestire a sfîntului Apostol, sîntem împreun\-lucr\tori ai lui

Dumnezeu – qeou esmen sunergoi (1 Corinteni 3:9). Libertatea cea dup\

chipul lui Dumnezeu a fiin]ei omene[ti asigur\ omului împreun\-lucrarea dup\

chipul Dumnezeiesc cu Dumnezeu. Fiecare nevoin]\ Dumnezeu-omeneasc\ este

o nevoin]\ haric\ de bun\ voie a omului. Cump\na Dumnezeu-omeneasc\ în

nevoin]ele omene[ti întru faptele bune o p\streaz\ Domnul Iisus Hristos, în

calitatea Sa de cap al Bisericii [i al tuturor m\dularelor ei, în a[a fel încît

Dumnezeiescul s\ nu p\gubeasc\ omenescul, [i nici omenescul s\ nu

p\gubeasc\ Dumnezeiescul.

În nevoin]a mîntuirii omului, Dumnezeu Se arat\, prin puterile

mîntuitoare, în Sfintele Taine; iar omul, în nevoin]a mîntuirii sale, se arat\ prin

sfintele fapte bune. Între sfintele fapte bune, credin]a este cea dintîi, atît ca

obîr[ie, cît [i ca num\r. Din ea iau na[tere toate celelalte fapte bune: dragostea,

rug\ciunea, n\dejdea, postirea, smerenia, blînde]ea, milostivirea, poc\in]a [i

celelalte. În toate le ajut\ [i împreun\-lucreaz\ cu ele sfintele puteri

Dumnezeie[ti ale Sfintelor Taine. În nevoin]a mîntuirii, Sfintele Taine [i sfintele

fapte bune alc\tuiesc un singur întreg Dumnezeu-omenesc. În lucrarea de

mîntuire, împreun\-lucrarea harului Dumnezeiesc cu libertatea cea dup\ chipul

lui Dumnezeu a omului se desf\[oar\ dup\ legile Persoanei Dumnezeu-omene[ti

a lui Hristos, care domnesc [i în trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos -

Biserica, fiind valabile [i obligatorii pentru fiecare m\dular al Bisericii. Atît

harul lui Dumnezeu, cît [i libertatea cea dup\ chipul lui Dumnezeu a omului sînt

deopotriv\ lucr\toare. Fiindc\ Dumnezeu pe nimeni nu mîntuie[te cu de-a sila.

Dac\ omul nu vrea fapta bun\, adic\ credin]a [i toate celelalte fapte bune, el nu

are mîntuire, este mort, este un hoit. De asemenea, dac\ nu vrea Sfintele Taine,

nu are mîntuire, este mort pentru Dumnezeu, este un hoit. "Nu e a tuturor

credin]a" (2 Tesaloniceni 3:2)

În]elepciunea rug\ciunii Bisericii bineveste[te f\r\ t\cere: Dumnezeu este

"Dumnezeul milei", "Dumnezeul bun\t\]ii", "Dumnezeul iubirii de oameni". Pe

scurt: Dumnezeu este Dumnezeul a toat\ fapta bun\. Un astfel de Dumnezeu

este în realitatea noastr\ p\mînteasc\, omeneasc\, istoric\, numai Dumnezeu-

Omul Hristos. El este cu adev\rat personificarea, [i pilda, [i icoana, oric\rei

fapte bune. Ca dragoste, El este dragostea des\vîr[it\; ca bun\tate, El este

bun\tatea des\vîr[it\; ca iubire de oameni, El este iubirea de oameni des\vîr[it\.

Se poate spune cu a-tot-încredin]are: Dumnezeu-Omul este a-tot-fapta bun\. Pe

scurt: El este des\vîr[irea Dumnezeu-omeneasc\ a oric\rei fapte bune. Pentru

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

56

aceasta, scopul vie]ii oric\rui cre[tin este a-tot-îmbun\t\]irea, în-cre[tinarea, îndumnezeu-

omenirea, în-treimificarea. Da, în-treimificare: fiindc\ acolo unde

este Fiul, acolo este [i Tat\l, acolo este [i Duhul Sfînt: Întreaga Dumnezeire în

trei Ipostasuri [i nedesp\r]it\.

În Dumnezeu-Omul Hristos, fiece fapt\ bun\ este [i Dumnezeie[te

des\vîr[it\, [i pe temei Dumnezeu-omenesc des\vîr[it\, [i ca atare omul poate

ajunge la ea [i o poate înf\ptui. Omul, fiind zidit dup\ chipul lui Dumnezeu,

adic\ dup\ chipul lui Hristos, are chiar în aceast\ fire a sa semin]ele cele dup\

chipul lui Hristos ale sfintelor fapte bune Dumnezeie[ti. Domnul Hristos

Dumnezeu, f\cîndu-Se om, ne arat\ în Sine [i în via]a Sa toate aceste fapte bune

în plin\tatea [i des\vîr[irea lor Dumnezeu-omeneasc\. {i fiecare om, dus [i

c\l\uzit de Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, poate s\ dezvolte pîn\ la

des\vîr[ire faptele bune în firea sa cea dup\ chipul cu Hristos. Dac\ omul nu ar

fi fost zidit dup\ chipul lui Dumnezeu, faptele bune Dumnezeie[ti ar fi fost

pentru firea lui nefire[ti, împotriva firii, impuse în chip mecanic; îns\, de vreme

ce omul a fost zidit dup\ chipul lui Dumnezeu, faptele bune Dumnezeie[ti sînt

pentru el [i fire[ti, [i cu putin]\ de înf\ptuit, [i cu totul potrivite [i firii lui

omene[ti. Dumnezeu, f\cîndu-Se om, a ar\tat ca Dumnezeu-Om, în realitatea

noastr\ p\mînteasc\, pe temei omene[te evident [i conving\tor, adev\rul acesta:

Dumnezeu-Omul este fapta bun\ = Dumnezeu-Omul este a-tot-fapta bun\; în El

[i prin El, omul, ca fiin]\ dup\ chipul lui Dumnezeu, poate - prin osteneala sa

cea de bun\ voie, cu împreun\-lucrarea harului Sfintelor Taine - s\ ajung\ la

toat\ fapta bun\ [i s\ tr\iasc\ a-tot-fapta bun\. În trupul Dumnezeu-omenesc al

Bisericii lui Hristos, tot ce este al lui Hristos se face al nostru, prin urmare [i

fapta bun\ a Lui, [i îns\[i a-tot-fapta bun\. În aceasta st\ întreaga moral\

evanghelic\ Dumnezeu-omeneasc\, întreaga moral\ a Bisericii [i a m\dularelor

ei.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

57

IERARHIA BISERICEASC|

În esen]\, [i în toate vredniciile [i dimensiunile ei Dumnezeu-omene[ti,

ierarhia este de la "ve[nicul Arhiereu", Dumnezeu-Omul Hristos, cea de a doua

Fa]\ a Sfintei Treimi. Drept aceea, Dumnezeu-omenitatea e [i esen]a [i m\sura

ierarhiei, ierarhicit\]ii. Aceasta este de la El, [i El este în ea (Efeseni 4:11-13).

De aceea El Se [i identific\ pe Sine cu ea, binevestind Sfin]ilor Apostoli: Cel

care v\ ascult\, pe Mine m\ ascult\; [i cel ce v\ nesocote[te, pe Mine m\

nesocote[te... {i, iat\, Eu sînt cu voi în toate zilele, pîn\ la sfîr[itul veacului

(Luca 10:16; Matei 28:20). A[adar, acolo unde este Dumnezeu-Omul Domnul

Hristos, ve[nicul Arhiereu, acolo este [i ierarhia [i preo]ia ve[nic\ (Evrei 7:21-

27). Biserica, fiind trupul Dumnezeu-Omului Hristos, este singura adev\rat\

posesoare [i p\str\toare ve[nic\ a preo]iei [i ierarhiei ve[nice, Dumnezeuomene[

ti; care, prin sfin]enia sa Dumnezeu-omeneasc\, revars\ [i împarte f\r\

încetare, prin Sfintele Taine, toate puterile Dumnezeie[ti trebuincioase fiin]ei

omene[ti pentru buna-credin]\ = pentru via]a Dumnezeu-omeneasc\, atît în

lumea aceasta, cît [i în cea de dincolo, pentru în-dumnezeire, pentru îndumnezeu-

omenire (v. 2 Petru 1:2-4). În chip firesc [i logic, toate acestea se

împlinesc [i fiin]eaz\ în Biseric\ în calitatea acesteia de trup, de organism

Dumnezeu-omenesc, în care domnesc f\r\ încetare legile capului Dumnezeuomenesc,

ale Domnului Iisus Hristos. Drept aceea, în toat\ Sfînta Predanie a

Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i împ\r\]e[te adev\rul: "Episcopul e în Biseric\ [i

Biserica în episcop." 40 {i înc\: "Unde este Hristos, acolo este [i Biserica

soborniceasc\." 41 Sf. Ignatie Purt\torul de Dumnezeu, ucenic al Apostolilor,

porunce[te cre[tinilor: "Cu to]ii s\ cinsti]i pe diaconi ca pe o porunc\ a lui Iisus

Hristos, pe episcop ca pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tat\l, iar pe presviteri

ca pe o adunare a lui Dumnezeu, ca pe soborul Apostolilor. F\r\ ace[tia, nu este

Biseric\." 42

Atît ca organism, cît [i ca organiza]ie, Biserica este o fiin]\ cu totul

singular\ în lumea noastr\ p\mînteasc\. Ca organism, ea e un organism

Dumnezeu-omenesc, e Însu[i Domnul Iisus Hristos, prelungit în toate veacurile

[i în toat\ ve[nicia. {i ca organiza]ie Biserica este, de asemenea, o organiza]ie

Dumnezeu-omeneasc\: a clerului, a mirenilor [i a celorlalte elemente p\mînte[ti

dimpreun\ cu ei. În toate acestea îns\, Dumnezeu-Omul [i Dumnezeuomenitatea

sînt în veac [i des\vîr[ita a-tot-valoare, [i suprema a-tot-m\sur\. {i

în ce prive[te calitatea de organiza]ie a Bisericii Dumnezeu-Omul este

întotdeauna singurul cap al ei. Iar acolo unde El, Dumnezeu-Omul, este înlocuit

40 Sfîntul Ciprian: "Episcopus est in Ecclesia, et Ecclesia in episcopo". (Epist. 66: 69).

41 Sfîntul Ignatie Purt\torul de Dumnezeu: "opou an h Ihsou" Cristo", ekei h kaqolikh ekklhsia".

Epistola c\tre Smirneni, VIII: 2.

42 Acela[i, Epistola c\tre Tralieni, III.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

58

cu un om, fie acesta de o sut\ de ori "infailibil", acolo I se taie capul Dumnezeu-

Omului, [i nu mai e Biserica. Nu mai e ierarhia Dumnezeu-omeneasc\,

apostoleasc\, [i prin însu[i acest fapt dispare succesiunea apostolic\.

În întregimea sa, Sfînta Predanie a Bisericii Ortodoxe este Însu[i

Dumnezeu-Omul Domnul Hristos. {i ce ar putea oamenii s\ dea [i s\ adauge

Sfintei Predanii = a-tot-des\vîr[itului Dumnezeu-Om Hristos? În fa]a a-totbogatului

Dumnezeu-Om, to]i oamenii din toate timpurile de pe aceast\ planet\

a lui Dumnezeu [i fiecare om în parte nu sînt altceva decît cer[etori nimicnici.

Cer[etori nimicnici, care, prin p\cat, au s\r\cit de tot ca urmare a mor]ii, care le

r\pe[te tot ce este Dumnezeiesc, tot ce este ceresc, tot ce este f\r\ de moarte, tot

ce e ve[nic. Iar a-tot-bunul [i a-tot-milostivul Domn Hristos, pentru credin]a

apostoleasc\ în El, d\ruie[te fiec\rui om toate ve[nicele [i niciodat\ c\z\toarele

bog\]ii Dumnezeie[ti: adev\rul ve[nic, dreptatea ve[nic\, dragostea ve[nic\,

via]a ve[nic\ [i toate celelalte, pe care numai Dumnezeul dragostei - singurul

iubitor de oameni adev\rat - le poate d\rui unui om. Drept aceea, pentru fiin]a

omeneasc\ nu exist\ în toate lumile decît o singur\ bun\vestire adev\rat\ [i o

singur\ bucurie f\r\ de moarte: Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos Iisus. În El

sînt toate tainele, atît ale lui Dumnezeu, cît [i ale omului. Mare [i dulce este

taina credin]ei noastre, a blagocestiei noastre: Dumnezeu S-a ar\tat în trup, în

om. Aceasta este prima jum\tate a ve[nicului a-tot-adev\r. Iar cealalt\ este

aceasta: omul s-a ar\tat în Dumnezeu (v. 1 Timotei 3:16). Pentru toate aceste

pricini, minunatul Domn Hristos, Dumnezeu-Omul, este singurul lucru de

trebuin]\ fiin]ei omene[ti [i neamului omenesc, în toate lumile v\zute [i

nev\zute (v. Luca 10:42).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

59

DUMNEZEIASCA SLUJIRE BISERICEASC|

{I PRAZNICELE BISERICE{TI

Întreaga via]\ a Bisericii este o neîncetat\ slujire a lui Dumnezeu,

neîncetat\ slujb\, [i drept aceea în Biseric\ fiecare zi este un praznic: în

Biseric\, în fiecare zi se sluje[te lui Dumnezeu [i se pr\znuie[te unul sau mai

mul]i Sfin]i. În Biseric\, via]a este neîncetat\ vie]uire împreun\ cu to]i Sfin]ii

(Efeseni 3:18). Sfîntul de ast\zi ne încredin]eaz\ Sfin]ilor de mîine, cei de mîine

- celor de poimîine, [i a[a mai departe: crugul (ciclul) anului nu are sfîr[it.

Pr\znuind praznicele [i Sfin]ii, tr\im în rug\ciune [i în adev\r harul lor [i

sfintele lor fapte bune, dup\ m\sura credin]ei noastre: fiindc\ Sfin]ii nu sînt

altceva decît personificarea [i întruparea sfintelor fapte bune evanghelice, ale

acestor dogme f\r\ de moarte ale credin]ei noastre, ale mîntuirii noastre.

Ve[nicele adev\ruri ale sfintelor fapte bune se preschimb\ în via]a

noastr\, mai întîi de toate [i în cea mai mare m\sur\, în rug\ciune, în slujb\.

Rug\ciunea este climatul cel mai potrivit pentru sporirea a toat\ fapta bun\

evanghelic\. Slujbele pogoar\ darul în libertatea noastr\, iar harul lui

Dumnezeu, înfr\]it cu libertatea noastr\, str\mut\ în via]\ adev\rurile

evanghelice dogmatice [i morale. Biserica toat\, ca trup al lui Hristos, ia parte la

aceasta prin trupul euharistic, care este cea mai înalt\ "sfin]enie a sfin]eniilor" în

lumea noastr\ p\mînteasc\ [i în toate lumile omene[ti. Totul ia parte în sfîntul

trup al Bisericii, întotdeauna împreun\ cu to]i Sfin]ii, la aceast\ împreun\-

lucrare; [i noi, prin Preasfînta N\sc\toare de Dumnezeu [i prin to]i Sfin]ii, ne

d\m pe noi în[ine, [i unii pe al]ii [i toat\ via]a noastr\ lui Hristos Dumnezeu. În

slujbele Bisericii totul este ceresc-p\mîntesc, Dumnezeu-omenesc; totul une[te

pe Dumnezeu cu oamenii, cerul cu p\mîntul, timpul cu ve[nicia; toate cele

p\mînte[ti tr\iesc prin cer, tot ce este vremelnic tr\ie[te prin ve[nicie, tot omul

tr\ie[te prin Dumnezeu. Astfel se desf\[oar\ nestr\mutata nevoin]\ Dumnezeuomeneasc\

a mîntuirii, în-dumnezeirii, în-dumnezeu-omenirii. Fiindc\ Biserica

este cerul pe p\mînt, Dumnezeu în om [i omul în Dumnezeu.

Cine sînt martorii acestui fapt? To]i Sfin]ii Bisericii lui Hristos, de la

primul pîn\ la cel din urm\. Toate sfintele c\r]i de slujb\ ne-o arat\ în chipul cel

mai gr\itor [i ne-o dovedesc în chipul cel mai de net\g\duit: fiecare sfînt al

Bisericii este urzit din sfintele fapte bune; fiecare s-a zidit pe sine prin sfintele

fapte bune; fiecare s-a pref\cut [i s-a schimbat la fa]\ prin sfintele fapte bune.

Acest lucru este valabil [i pentru Sfin]ii Apostoli, [i pentru Sfin]ii Mucenici, [i

pentru Sfin]ii M\rturisitori, [i pentru Sfin]ii Prooroci, [i pentru Sfin]ii Cuvio[i, [i

pentru Sfin]ii Doctori f\r\ de argin]i, [i pentru to]i Sfin]ii îndeob[te. În fiecare

dintre ei sînt de fa]\ [i a-tot-lucr\toare sfintele fapte bune, în frunte cu credin]a.

În fapt, fiecare sfînt\ fapt\ bun\ este o nevoin]\ de bun\ voie a libert\]ii noastre

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

60

celei dup\ chipul lui Dumnezeu. {i împreun\-lucrarea noastr\ personal\ cu

Mîntuitorul, cea spre mîntuirea noastr\, st\ mai întîi de toate în sfintele fapte

bune. Toate faptele bune alc\tuiesc un întreg organic, un singur organism, un

organism Dumnezeu-omenesc. Ele cresc una din cealalt\, [i tr\iesc una în

cealalt\, [i se înt\resc una în cealalt\, [i se nemuresc una în cealalt\. Fiece fapt\

bun\ este într-un fel a-tot-fapt\ bun\. Astfel, credin]a este a-tot-fapt\ bun\:

fiindc\, dac\ e vie, ea trebuie s\ se p\streze prin dragoste, n\dejde, rug\ciune,

postire, milostenie, poc\in]\ [i celelalte sfinte fapte bune. Chiar a[a: [i

rug\ciunea, [i dragostea, [i n\dejdea, [i postirea, [i toate celelalte fapte bune -

toate se hr\nesc una din alta, [i iau via]\, [i se des\vîr[esc, [i se nemuresc.

To]i Sfin]ii lui Dumnezeu - Sfin]i]ii Ierarhi, Dumnezeie[tii Prooroci,

cetele Cuvio[ilor, Sfintele Femei [i ceilal]i - s-au prosl\vit binepl\cînd lui

Dumnezeu prin fapte îmbun\t\]ite – enaretoi" praxesi. Ierarhii lui Hristos, [i

ceata Cuvio[ilor, [i a Proorocilor, [i adunarea tuturor Drep]ilor, str\lucind cu

frumuse]ile faptelor bune au ajuns în corturile cere[ti 43.

În Biserica Ortodox\, Dumnezeu-Omul este Alfa [i Omega, Începutul [i

Sfîr[itul, Cel dintîi [i Cel de pe urm\ (Apocalipsa 1:8, 10, 17; 21:6). În ea,

domnesc legi Dumnezeu-omene[ti. În ea, tot omul este legiuit [i cîrmuit de c\tre

Dumnezeu; tot ce este omenesc [i al omului este legiuit [i cîrmuit de ceea ce

este Dumnezeiesc [i al lui Dumnezeu. În ea, omul este întotdeauna în stare de

rug\ciune înaintea lui Dumnezeu. Ca organism Dumnezeu-omenesc, Biserica

este cas\ de rug\ciune. Fiecare m\dular al Bisericii este o celul\ dup\ chipul lui

Dumnezeu în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii. Mîntuirea este de fapt

tr\irea necurmat\ a întregii vie]i de rug\ciune a Bisericii. Aceasta este nevoin]a

îm-bisericirii. Fiecare m\dular al Bisericii tr\ie[te întreaga via]\ Dumnezeuomeneasc\

a Bisericii, dup\ m\sura credin]ei lui [i dup\ m\sura Sfintelor ei

Taine [i sfintelor ei fapte bune. Fiecare credincios este Biseric\ în mic.

Toat\ via]a Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii [i toate adev\rurile

Dumnezeu-omene[ti ale Bisericii se arat\ în chipul cel mai des\vîr[it [i

credincios în slujbele ei. În acestea se s\vîr[e[te [i se tr\ie[te în rug\ciune tot ce

este Dumnezeu-omenesc, [i pe acest temei se pl\smuie[te teologia rug\ciunii. În

întregimea sa, via]a liturgic\ a Bisericii este cea mai credincioas\ predanie a

Bisericii, ve[nic via [i nemuritoarea Sfînt\ Predanie. {i în ea este întreg

minunatul Dumnezeu-Om, Domnul Iisus Hristos, iar împreun\ cu El, [i prin El

[i pentru El - Sfin]ii Apostoli, Sfin]ii P\rin]i [i Sfin]ii to]i, de la primul pîn\ la

cel din urm\.

Slujbele ortodoxe sînt via]a adev\rat\ [i vie a Bisericii, la care ia parte

fiecare m\dular al Bisericii, prin tr\irea a tot ce este Dumnezeu-omenesc, a tot

ce e apostolesc, a tot ce e al Sfin]ilor P\rin]i. În aceast\ tr\ire, întregul trecut

Dumnezeu-omenesc al Bisericii este întotdeauna de fa]\ ca o realitate actual\ [i

ca un prezent contemporan. În Biseric\, tot trecutul este prezent [i tot prezentul

43 Octoih, glas 4, Sîmb\t\, la Liturghie, Fericirile.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

61

este trecut. De fapt, în Biseric\ exist\ numai prezent ne]\rmurit. Totul este în ea

nemuritor [i sfînt, totul este apostole[te sobornicesc [i Dumnezeu-omene[te

catolic, universal. Fiecare apar]ine tuturor [i to]i fiec\ruia, potrivit haricei puteri

a sfintei dragoste Dumnezeu-omene[ti, ce izvor\[te toat\ din sfînta credin]\

Dumnezeu-omeneasc\ [i nemure[te prin celelalte sfinte fapte bune Dumnezeuomene[

ti, [i în primul rînd prin rug\ciune.

Aceast\ dumnezeisc\ tradi]ie liturgic\ de rug\ciune a Bisericii ne p\ze[te

cu fric\ [i cutremur pline de evlavie cea mai mare comoar\ a tuturor lumilor

omene[ti: pe Dumnezeu-Omul Hristos Domnul [i tot ce este al Lui. Astfel a

p\zit, El, în deplin\tatea Persoanei Lui Dumnezeu-omene[ti, pururea via, a-totdes\

vîr[ita, Sfînt\ Predanie a Bisericii. În toate slujbele Dumnezeie[ti se

s\vîr[e[te mereu Sfînta Tain\ Dumnezeu-omeneasc\ a Dumnezeu-omene[tii

iconomii a mîntuirii. Mai cu seam\ în Sfînta Liturghie. În rug\ciunile de

încheiere ale Liturghiei Marelui Vasile se spune: "Plinitu-s-a [i s-a s\vîr[it ...,

Hristoase Dumnezeul nostru, Taina iconomiei Tale – to th" oikonomia"

musthrion". Tocmai p\rt\[ia noastr\ vie, de rug\ciune, la aceasta alc\tuie[te

mîntuirea noastr\, în-cre[tinarea noastr\, în-dumnezeirea noastr\, în-dumnezeuomenirea

noastr\ a-tot-cuprinz\toare prin Biseric\; într-un cuvînt: îm-bisericirea

noastr\ a-tot-cuprinz\toare. Nevoin]a de bun\ voie, prin har [i fapte bune, a îndumnezeu-

omenirii, este întotdeauna chiar nevoin]a îm-bisericirii.

În fapt, mîntuirea omului st\ în tr\irea Dumnezeu-omeneasc\

soborniceasc\ împreun\ cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:15) în trupul Dumnezeuomenesc

al Bisericii. Tr\irea aceasta este neîncetat\, de fiecare zi. Fiindc\ în

fiecare zi se pr\znuie[te cîte un sfînt sau mai mul]i, care lucreaz\ [i împreun\-

lucreaz\ la mîntuirea noastr\. P\rt\[ia noastr\ de rug\ciune cu Sfin]ii ne asigur\

mîntuirea. Drept aceea este neap\rat trebuincioas\ pr\znuirea tuturor

praznicelor, de la primul pîn\ la cel din urm\: a praznicelor Domne[ti, ale

N\sc\toarei de Dumnezeu, îngere[ti, apostole[ti, mucenice[ti [i a celorlalte. De

asemenea, toate slujbele de zi [i de noapte, de la prima pîn\ la cea din urm\,

zidesc mîntuirea noastr\. Iar prin toate acestea [i în toate acestea - întreg

Dumnezeu-Omul Hristos, ca Biseric\, [i cap al Bisericii, [i trup al ei, cu toate

adev\rurile sfinte [i netrec\toare, [i cu întreaga via]\ Dumnezeu-omeneasc\ în

toate nem\rginirile.

În nem\surat de tainicul organism Dumnezeu-omenesc al Bisericii, se

cre[te în primul rînd prin rug\ciune, [i totdeauna se tr\ie[te în el prin rug\ciune

Prin p\rt\[ia de rug\ciune la slujbele Dumnezeie[ti, fiecare din noi s\vîr[e[te

nevoin]a sa de în-cre[tinare, schimbare la fa]\, în-dumnezeire, în-treimificare. {i

asta totdeauna împreun\ cu to]i Sfin]ii. Tr\irea aceasta este întotdeauna

personal\ în toate privin]ele [i soborniceasc\ în toate privin]ele. În ob[tea

Sfin]ilor se tr\ie[te în primul rînd prin rug\ciune [i p\rt\[ia se face prin

rug\ciune. Drept aceea, rug\ciunea este cea mai trebuincioas\ sfînt\ fapt\ bun\

pentru fiecare cre[tin. În corul faptelor bune, rug\ciunea este conduc\torul de

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

62

Corinteni. Ea rînduie[te locul fiec\rei fapte bune [i îi d\ duhul [i insuflarea

cuvenit\. Prin ea, fiece fapt\ bun\ cre[te, [i se dezvolt\, [i î[i p\streaz\ locul

între celelalte sfinte fapte bune, Dumnezeu-omene[te alc\tuind lucrarea sfintelor

fapte bune în nevoin]a mîntuirii.

Slujbele ortodoxe înseamn\ Sfînta Evanghelie [i Sfînta Predanie traduse

[i preschimbate în minunate [i de via]\ f\c\toare stihiri, tropare, condace,

canoane, stihuri, cînt\ri, suspine, strig\te, lacrimi. Tot adev\rul Dumnezeuomenesc,

[i dreptatea Dumnezeu-omeneasc\, [i dragostea, [i în]elepciunea, [i

via]a, [i nemurirea, [i ve[nicia, ni se îmbie aici ca rug\ciune, ca sfînt\

Împ\rt\[anie, ca sfinte porunci, ca Sfinte Taine, ca sfinte fapte bune. Oriunde

atingi, dai de Sfînta Predanie vie, de curgerea sîngelui ei, de nervii ei, de oasele

ei, de inima ei, de ochii, de con[tiin]a, mintea, cugetul ei. {i, cînd sufletul se

revars\ prin rug\ciune în aceste adev\ruri Dumnezeu-omene[ti [i în via]a

Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, toate sfintele fapte bune cresc cu cre[terea

dup\ Dumnezeu (Coloseni 2:19). {i întreg sufletul cre[te c\tre dumnezeu-omul

cel dup\ har - cre[tinul cel adev\rat.

Prin tr\irea vie]ii liturgice a Bisericii, se zide[te persoana cre[tin\:

dumnezeu-omul cel dup\ har, b\rbatul cel des\vîr[it întru m\sura vîrstei plinirii

lui Hristos (Efeseni 4:13). Aceasta este calea cea mai sigur\ [i nevoin]a cea mai

mîntuitoare. Cre[terea haric\ Dumnezeu-omeneasc\ se înf\ptuie[te neîncetat

prin fiecare rug\ciune, [i cerere, [i lacrim\, [i strig\t, [i suspin, [i tînguire, [i

m\rturisire. În lucrarea aceasta to]i Sfin]ii ne sînt c\l\uzitori [i înv\]\tori. Ei -

"ochii Bisericii lui Hristos" 44 - ne duc [i ne c\l\uzesc spre scopul Dumnezeuomenesc

al fiin]ei noastre omene[ti.

În cre[tinul ortodox, fiecare gînd se na[te întru rug\ciune [i se termin\ cu

rug\ciune. La fel [i fiecare sim]\mînt. El înf\ptuie[te o a[ezare de rug\ciune fa]\

de sine [i fa]\ de lumea înconjur\toare, iar mai înainte de toate [i mai presus de

toate - fa]\ de Domnul [i Dumnezeul nostru Iisus Hristos. În rug\ciune totul se

în-dumnezeu-omene[te, totul se împline[te prin Dumnezeu: gîndul se schimb\ la

fa]\ în gînd în-dumnezeit, fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i nemuritor al

gîndului; sim]irea cre[te în sim]ire în-dumnezeit\, fiindc\ acesta este rostul

Dumnezeiesc [i nemuritor al sim]irii; con[tiin]a cre[te în con[tiin]\ îndumnezeit\,

[i mintea - în minte în-dumnezeit\, [i voia - în voie în-dumnezeit\,

fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i nemuritor al lor; pe scurt: omul se

împline[te întru dumnezeu-om, fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i

nemuritor al omului.

Iar\[i [i iar\[i: în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, fiecare m\dular

al acestui trup, ca o celul\ vie dup\ chipul lui Dumnezeu a lui, tr\ie[te întreaga

via]\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, dup\ m\sura credin]ei sale [i a celorlalte

nevoin]e [i fapte bune ale sale. Fiecare zi, fiecare clip\ - împreun\ cu to]i Sfin]ii.

Numeroasele feluri [i puteri ale tr\irii Dumnezeu-omene[ti sînt mereu de fa]\ [i

44 Troparul sfin]ilor Mucenici Serghie [i Vah,Minei, 7 octombrie.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

63

neîncetat lucr\toare prin feluri]ii Sfin]i ai fiec\rei zile: Apostoli, Mucenici,

M\rturisitori, Postnici, Doctori f\r\ de argin]i, Cuvio[i. Totul în toate este

Hristos, prin Sfin]ii zilei. El prin ace[tia, fiind cap al Bisericii, st\pîne[te [i

cîrmuie[te în lumea Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii.

Fiece sfînt\ dogm\ a credin]ei noastre Dumnezeu-omene[ti are praznicul

ei: Întruparea are Cr\ciunul; Învierea are Pa[tele; credin]a are pr\znuirea

Sfin]ilor Mucenici [i toate celelalte sfinte fapte bune au pe feluri]ii Sfin]i.

Adev\rurile sfintelor dogme se tr\iesc de fiecare credincios în "trupul lui

Hristos", care este Biserica. Fiece adev\r dogmatic se tr\ie[te ca via]\, ca via]\

ve[nic\, ca parte organic\ a ve[nicului Ipostas al Dumnezeu-Omului: Eu sînt

Adev\rul [i Via]a (Ioan 14:6). Sfintele slujbe nici nu sînt altceva decît tr\irea

sfintelor ve[nice adev\ruri dogmatice. Dogma Dumnezeu-omenit\]ii Domnului

Iisus? Se tr\ie[te cu putere în sfintele praznice ale Domnului: Cr\ciunul,

Botezul, Schimbarea la fa]\, Învierea [i celelalte. Acest adev\r ve[nic se tr\ie[te

neîncetat de la vîrf [i pîn\ la fund, [i astfel devine via]a noastr\ de zi cu zi. De

aici [i binevestirea: Via]a noastr\ în ceruri este, ascuns\ cu Hristos în Dumnezeu

(Filipeni 3:20; Coloseni 3:9).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

64

DESPRE DUMNEZEU JUDEC|TORUL

Ve[nicul adev\r evanghelic despre Dumnezeu Judec\torul nu e impus în

chip silit con[tiin]ei omene[ti [i nici nu a fost introdus nefiresc în biserica

adev\rurilor descoperite de Dumnezeu. El este o parte fireasc\ [i nedesp\r]it\ a

Sfintei Descoperiri în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii. F\r\ el, logica

Descoperirii nu ar mai fi fost Dumnezeiasc\ [i iconomia Dumnezeu-omeneasc\

a mîntuirii nu ar mai fi fost deplin\. F\r\ el, Dumnezeiasca Descoperire ar fi fost

ca lumea f\r\ cer deasupra ei. El este v\lul care ascunde [i împline[te biserica de

diamant a adev\rurilor Dumnezeu-omene[ti despre om [i lume. Firea celorlalte

dogme [i adev\ruri este [i firea lui; este de o fiin]\ cu ele; se afl\ în ele, tot a[a

cum acestea se g\sesc în el; are aceea[i vrednicie [i putere de via]\ ca [i ele; nu

poate fi desp\r]it de ele, c\ci toate laolalt\ alc\tuiesc un singur organism

Dumnezeu-omenesc nedesp\r]it. Este firesc ca Dumnezeu - Care este Ziditor, [i

Mîntuitor [i Sfin]itor - s\ fie totodat\ [i Judec\tor. C\ci, ca Ziditor, ne-a adus din

nefiin]\ la fiin]\, rînduind ca scop al fiin]\rii noastre asem\narea cu Dumnezeu

prin mijlocirea chipului celui Dumnezeiesc al sufletului nostru, cre[terea cea

dup\ Dumnezeu întru b\rbat des\vîr[it, în m\sura vîrstei plinirii lui Hristos (cf.

Coloseni 2:19; Efeseni 4:13); ca Mîntuitor, El ne-a izb\vit de p\cat, [i de moarte

[i de diavolul, introducînd în firea omeneasc\, cea omorît\ cu p\catul, temeiul [i

puterea învierii [i a nemuririi; ca Sfin]itor, El ne-a dat în trupul S\u Dumnezeuomenesc

al Bisericii toate mijloacele harice [i toate puterile Dumnezeie[ti pentru

însu[irea nevoin]ei Lui Dumnezeu-omene[ti a mîntuirii [i atingerea scopului

existen]ei noastre; ca Judec\tor, El pre]uie[te, judec\ [i ia hot\rîre asupra felului

în care ne-am purtat fa]\ de El ca Ziditor [i fa]\ de noi în[ine ca zidire dup\

chipul lui Dumnezeu, fa]\ de El ca Mîntuitor [i fa]\ de noi în[ine ca obiect al

mîntuirii, fa]\ de El ca Dumnezeu-Om = Biseric\ = Sfin]ire [i fa]\ de noi în[ine

ca obiect al sfin]irii, în-dumnezeirii, în-dumnezeu-omenirii. În aceast\ lucrare

împ\trit\ a Sa, Dumnezeu face toate dup\ sfatul voiei Sale – kata thn boulhn

tou qelhmato" (Efeseni 1:11), adic\ dup\ iconomia Sa cea mai înainte de veci

în privin]a lumii [i a omului, pentru ca toate cele din ceruri [i cele de pe p\mînt

s\ se adune sub un cap - anakefalaiwsasqai (Efeseni 1:10; cf. [i Coloseni

1:16-17 [i 20).

Dumnezeu a pus în aluatul fiin]ei omene[ti pl\mada n\zuin]ei dup\

Hristos, încît omul - iar împreun\ cu el [i în urma lui, întreaga f\ptur\ - s\

doreasc\ [i s\ tind\ c\tre El. Prin urmare, întreaga f\ptur\ este în miezul ei

hristocentric\, n\zuie[te c\tre Hristos ca spre centrul [i scopul s\u firesc [i

ve[nic (cf. Romani 8:19-23; Coloseni 1:16-17; Efeseni 1:4-5). În timp ce în

lucrarea Sa ziditoare, mîntuitoare [i sfin]itoare, Dumnezeu Se arat\ ca un plugar,

sem\n\tor [i îngrijitor, în lucrarea Sa judec\toreasc\ El Se înf\]i[eaz\ ca un

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

65

secer\tor [i treier\tor. Este cu totul firesc ca Sem\n\torul ceresc, Cel ce seam\n\

din bel[ug s\mîn]a ve[nicelor adev\ruri Dumnezeie[ti în p\mîntul sufletelor

omene[ti, s\ vin\ [i s\ vad\ cît\ din s\mîn]a aceasta a putrezit în noroiul

pl\cerilor, cît\ s-a în\bu[it în spinii patimilor, cît\ s-a ve[tejit în focul iubirii de

p\cat [i cît\ a dat rod [i poart\ rod Dumnezeiesc; [i s\ secere [i s\ treiere spicele

cele coapte ale grîului p\mîntesc. Fiind însu[i plugarul, sem\n\torul [i

îngrijitorul, El are dreptul s\ fie [i secer\torul [i treier\torul: d\ruind oamenilor

toate mijloacele trebuitoare pentru atingerea scopului orînduit de El vie]ii,

Dumnezeu are dreptul s\ fie [i Judec\tor. Ar fi o nedreptate de neiertat [i o

jignire [i o tiranie dac\ Dumnezeu S-ar fi înf\]i[at ca Judec\tor f\r\ ca mai

înainte s\ Se fi înf\]i[at ca Mîntuitor [i Sfin]itor. Nu ar avea dreptul s\ judece

omul [i omenirea un dumnezeu care nu ar fi voit ca mai întîi s\ le descopere

oamenilor calea c\tre via]a ve[nic\, s\ le spun\ adev\rul cel ve[nic, s\ le dea

mijloacele pentru mîntuirea de p\cat, de moarte [i de diavol; într-un cuvînt, un

dumnezeu care nu ar fi vrut s\ le fie mîntuitor. Unui astfel de dumnezeu silnic

omenirea ar fi avut dreptul ca, într-un suflet [i într-un glas, s\-i arunce în fa]\

ceea ce sluga cea rea i-a spus st\pînului s\u în pilda talan]ilor (Matei 25:24 -25).

Dac\ Hristos ar fi fost un dumnezeu de felul acesta, nu ar fi trebuit s\ se cread\

în El, fiindc\ atunci El nu ar fi fost Dumnezeu adev\rat, ci unul dintre

neputincio[ii dumnezei mincino[i din panteonul de dou\ parale al idolilor

omene[ti. Deoarece îns\ Dumnezeu-Omul, Hristos Domnul, S-a ar\tat ca

Mîntuitor al omului [i al omenirii [i, dup\ nespusa Lui iubire de oameni, a

s\vîr[it prea-anevoioasa nevoin]\ a mîntuirii; deoarece le-a dat oamenilor toate

darurile cerului, pe care numai Dumnezeul dragostei le poate dar, El are dreptul

s\ judece lumea [i pe om.

Se în]elege, în m\sura în care Domnul Iisus Hristos este de o fiin]\ cu

Dumnezeu Tat\l [i cu Dumnezeu Duhul Sfînt, întru atît [i judecata omenirii este

o lucrare a întregii Sfinte Treimi. Dar, pentru ca omul r\zvr\tit, în p\c\to[enia sa

lupt\toare împotriva lui Dumnezeu, s\ nu cîrteasc\ [i s\ nu spun\ c\ Dumnezeu

- Care nu a tr\it în trupul omenesc, nu a p\timit patimile omene[ti, nu a trecut

prin cuibul de n\pîrci care este p\mîntul - nu are dreptul s\-i judece pe oameni,

pentru aceasta Dumnezeu Tat\l toat\ judecata a dat-o Fiului (Ioan 5:22) [i va s\

judece lumea dup\ dreptate, prin B\rbatul pe care L-a rînduit, dînd tuturor

încredin]are, prin învierea Lui din mor]i (Faptele Apostolilor 17:31).

Orînduind pe omul Iisus, Dumnezeu-Cuvîntul întrupat, s\ judece lumea,

Dumnezeu a f\cut omenirii dreptatea des\vîr[it\, încheind cu iubire de oameni

cercul drept\]ii Lui Dumnezeie[ti pe p\mînt, [i prin urmare oamenii nu pot avea

îndrept\]ire de cîrtire [i r\zvr\tire împotriva judec\]ii lui Dumnezeu. Dumnezeu-

Omul, Domnul Hristos, este nu numai încep\torul, ci [i des\vîr[itorul credin]ei

noastre, pricinuitorul [i s\vîr[itorul întregii iconomii a lui Dumnezeu privitoare

la lume [i la om (Evrei 12:2; cf. [i 2:10).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

66

De-a lungul tuturor schimb\rilor [i prefacerilor ei, f\ptura toat\ înainteaz\

c\tre sfîr[itul s\u. De-a lungul tuturor zilelor [i tuturor nop]ilor, to]i oamenii - [i,

odat\ cu ei [i în urma lor, întreaga zidire - înainteaz\ spre ziua cea mai de pe

urm\, în care se va sfîr[i taina acestei lumi [i a istoriei omene[ti. Toate zilele, ca

ni[te rîuri albe, [i toate nop]ile, ca ni[te rîuri negre, str\bat v\ile [i pr\p\stiile

fiin]\rii, smulgînd cu ele toate fiin]ele [i toat\ zidirea c\tre ziua cea mai de pe

urm\, în care trebuie s\ ajung\ [i s\ î[i termine curgerea lor. Tot ceea ce a tr\it [i

tr\ie[te în colivia timpului trebuie s\ ajung\ la aceast\ zi, cea mai de pe urm\,

trebuie s\ coboare pe malul ei. Nu exist\ fiin]\ [i nici f\ptur\ pe care rîul

timpului s\ n-o aduc\ la aceast\ zi, cea mai de pe urm\. Odat\ cu aceast\ zi,

timpul va înceta fiin]area sa, drept care ea se [i nume[te în Apocalips\ ziua cea

de pe urm\ (Ioan 6:39, 40, 44; 11:24; 12:48), ziua cea mare (Faptele Apostolilor

2:20; Iuda 6). Deoarece aceasta este ziua cea de Dumnezeu rînduit\, în care El

va judeca lumea (Faptele Apostolilor 17:13), ea se mai nume[te [i ziua judec\]ii

(Matei 10:15; 11:22, 24; 12:36; II Petru 2:9; 3:7; I Ioan 4:17), ziua urgiei, [i a

descoperirii [i a dreptei judec\]i a lui Dumnezeu (Romani 2:5). Dar - de vreme

ce toat\ judecata s-a dat Fiului (Ioan 5:22) [i de vreme ce El Se va ar\ta în ziua

cea mai de pe urm\ ca Judec\tor întru slav\ - atunci ziua aceasta se mai nume[te

[i ziua Fiului Omului (Luca 17:22, 24, 26), ziua Domnului (II Petru 8:10; I

Tesaloniceni 5:2, Cf. [i Iezechil 15:5; Isaia 2:12; Ioil 2:31; În]elepciunea lui

Solomon 1:14; Maleahi 4:1), ziua lui Hristos (II Tesaloniceni 2:2; Filipeni 1:10;

2:16), ziua Domnului nostru Iisus Hristos (II Corinteni 1:14; I Corinteni 1:8;

5:5), ziua judec\]ii [i a pierzaniei oamenilor f\r\ de Dumnezeu (II Petru 3:7;

2:9).

În aceast\ zi de mare însemn\tate, Dumnezeu-Omul Domnul Iisus, va

rosti ultima Sa judecat\, nestr\mutat\, asupra întregii istorii a lumii [i a omului,

asupra tuturor oamenilor laolalt\ [i a fiec\ruia personal. {i dup\ cum, la cap\tul

lucr\rii de zidire, a privit toate fiin]ele [i f\pturile zidite [i a rostit asupra a toate

judecata Sa, c\ sînt bune foarte (Fac. 1:31), tot a[a Domnul cel în Trei Sori va

privi [i în ziua cea de pe urm\ toate fiin]ele [i f\pturile, la sfîr[itul mersului lor

de-a lungul istoriei, [i va rosti judecata Sa asupra a tot [i toate, asupra tuturor [i

a fiec\ruia. Atunci, va desp\r]i pentru totdeauna binele de r\u [i va statornici

între ele un hotar netrec\tor [i de netrecut; atunci, va rosti judecata Sa cea f\r\

gre[ asupra tuturor valorilor omene[ti; atunci, va cînt\ri în cîntarul des\vîr[it [i

nemincinos al Drept\]ii [i al dragostei Sale toate faptele omenene[ti, toate

gîndurile omene[ti, toate sim]\mintele oamenilor, toate dorin]ele omene[ti, toate

cuvintele omene[ti; atunci, se va împlini taina lui Dumnezeu (Apocalipsa 10:7)

privitoare la om, zidire, lume, univers; atunci, to]i cei buni [i tot ce este bun vor

mo[teni fericirea ve[nic\, raiul cel ve[nic, în a-tot-dulcea Împ\r\]ie a cerurilor a

Prea-dulcelui Domn Iisus; iar to]i cei r\i [i tot ce este r\u - chinul ve[nic, osînda

ve[nic\, în împ\r\]ia a-tot-amar\ a a-tot-r\ilor Îngeri c\zu]i.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

67

PARTEA a II-a

ECUMENISMUL

ECUMENISMUL

Dumnezeu-Omul istoric, Domnul Iisus Hristos, a ar\tat în chip a-totcuprinz\

tor [i a-tot-real c\ El este pentru f\ptura omeneasc\ totul [i toate, în

toate lumile: [i esen]\, [i fiin]\, [i via]\, [i minte, [i ra]iune, [i inim\, [i

con[tiin]\, [i bine, [i fapt\ bun\, [i dragoste, [i lumin\, [i cale, [i adev\r, [i

dreptate, [i bucurie, [i mîntuire, [i înviere, [i în\l]are, [i nemurire, [i ve[nicie, [i

rai. {i El e toate acestea prin Dumnezeu-omenitatea Sa, prin trupul S\u

Dumnezeu-omenesc: prin Preasfînta Biseric\, Biserica apostoleasc\, Biserica

Sfin]ilor P\rin]i, Biserica Sfintei Predanii - Biserica Ortodox\.

În afara Bisericii, în afara trupului Dumnezeu-Omului, st\ [i exist\ omul,

cu toate realit\]ile [i neputin]ele lui omene[ti, iar în jurul lui [i în l\untrul lui se

afl\ p\catul, moartea, diavolul; [i, împreun\ cu acestea [i în acestea, tot r\ul, tot

iadul, toat\ suferin]a, tot viciul, tot chinul, toat\ nefericirea. {i omul se ostene[te

[i se chinuie[te prin lucrarea lui s\ se mîntuiasc\ [i s\ se libereze de chin, [i de

r\u [i de spaim\; se str\duie[te [i prin [tiin]\, [i prin credin]\, [i prin filosofie, [i

prin cultur\, [i prin art\, [i prin agricultur\, [i prin industrie, [i prin tehnic\... {i

s-a f\cut mucenic pe crucea [i pe crucile pe care singur [i le f\ure[te neîncetat [i

pe care singur se r\stigne[te. A n\scocit omul felurite surogate de mîntuire din

feluritele chinuri în care via]a oamenilor pe p\mînt este bogat\ [i prea-bogat\. A

n\scocit felurite umanisme ca s\ se mîntuiasc\ prin sine, s\ se fac\ fericit prin

sine. Istoria d\ m\rturie îns\ c\ totul a fost zadarnic. {i el r\mîne de-a pururea

rob al chinurilor de tot felul, rob al relelor de tot felul; [i - ceea ce este mai

cumplit - rob pe vecie al mor]ii. Lucrul acesta este adev\rat pentru fiecare om de

pe aceast\ planet\ a lui Dumnezeu [i mai ales pentru omul european. De aceea e

trebuitor, foarte folositor [i potrivit cu scopul nostru, s\ urm\rim omul pe cele

mai însemnate c\i ale numeroaselor lui umanisme.

PROGRESUL UMANIST {I PROGRESUL DUMNEZEU-OMENESC

Observa]i, mai întîi, principiile de temelie ale progresului umanist

european, metafizica lui. Este un lucru v\dit pentru to]i ochii s\n\to[i: cultura

umanist\ european\ toce[te în chip sistematic în om sim]\mîntul nemuririi, pîn\

ce îl [terge cu totul, [i omul culturii europene m\rturise[te hot\rît, urmîndu-l pe

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

68

Nietzsche: "sînt trup, [i numai trup" - asta însemnînd: "Sînt muritor, [i numai

muritor". Astfel, pe Europa umanist\ a pus st\pînire deviza: "Omul este o fiin]\

muritoare". Aceasta e formula omului umanist, aceasta e esen]a progresului s\u.

Mai întîi f\r\ [tiin]\, apoi sistematic, cu [tiin]\ [i dinadins, s-a altoit în omul

european - prin [tiin]\, [i prin filosofie, [i prin cultur\ - con[tiin]a c\ omul este

muritor, muritor pe de-a-ntregul, [i c\ nu-i nimic nemuritor în el. Con[tiin]a

aceasta î[i afl\ o rostire deplin\ în convingerea care gl\suie[te: "Moartea e o

necesitate". Moartea - necesitate! Exist\ o mai mare groaz\, [i jignire, [i

batjocur\? Cel mai mare vr\jma[ al omului - s\ fie de nevoie omului! Spune]imi,

exist\ aici vreo urm\ de logic\, fie [i cea mai mic\, fie m\car una

prunceasc\, fie m\car o logic\ de insect\? Nu cumva omul european, în\bu[it [i

m\cinat în aceast\ moar\ a mor]ii care se cheam\ "P\mînt", a pierdut [i ultima

f\rîm\ de ra]iune [i a început s\ aiureze?... Pustiit este omul umanist,

înfrico[\tor de pustiit, fiindc\ din el a fost alungat\ con[tiin]a [i sim]irea

nemuririi lui personale. Iar f\r\ aceasta, poate fi omul om deplin? O, m\rginit e

omul european, cumplit de m\rginit, [i de pigmeizat, [i de mic[orat, [i de

restrîns la o frîntur\ [i bucat\ 45 de om, fiindc\ a îndep\rtat din sufletul s\u orice

sim]ire a nem\rginirii [i nesfîr[irii; iar f\r\ aceasta, poate omul îndeob[te s\

existe ca om? {i, dac\ poate s\ existe, are rost existen]a lui? F\r\ sim]irea

nesfîr[irii, nu este el un lucru f\r\ via]\ printre celelalte lucruri [i un animal

trec\tor printre celelalte animale? Îng\dui]i-mi un paradox: eu socotesc c\ unele

dintre animale sînt mai nem\rginite în sim]irile lor [i mai nemuritoare în

dorin]ele lor decît omul progresului european umanist.

Îmb\trînit, atrofiat, m\rginit la materie, degenerat, omul umanismului a

avut deplin\ dreptate atunci cînd a m\rturisit, prin gura în]elep]ilor s\i, c\ se

trage din maimu]\. Ajuns asemenea animalelor în ce prive[te obîr[ia, de ce s\ nu

ajung\ la fel cu ele [i în privin]a moralei? Ca unul care ]ine de animale, de fiare,

în ce prive[te esen]a fiin]ei sale, este asemeni lor [i în privin]a moralei. P\catul

[i crima nu sînt socotite oare, din ce în ce mai mult, în jurispruden]a

contemporan\ de neocolit pentru mediul social, ca necesitate a firii? Dac\ nu

exist\ în om nimic nemuritor [i ve[nic, toat\ etica se m\rgine[te pîn\ la urm\ la

poftele firii: [i omul umanist s-a identificat, în privin]a moralei, cu înainta[ii s\i,

maimu]ele [i fiarele, [i în via]a lui s-a însc\unat principiul: "Homo homini

lupus" (omul e lup pentru om). {i altminteri nici nu putea s\ fie, fiindc\ doar pe

sim]\mîntul nemuririi omene[ti se poate întemeia o moral\ mai înalt\ [i mai

bun\ decît aceea a animalelor. Dac\ nu exist\ nemurire [i via]\ ve[nic\, nici în

om, nici în jurul lui, atunci pentru omul-animal morala animalelor este cu totul

fireasc\ [i logic\; a[adar, s\ mînc\m [i s\ bem, c\ci mîine vom muri (1

Corinteni 15:32).

45 Razlomak i odlomak: razlomak este fragmentul rezultat din dezintegrarea unui întreg, iar odlomak este

fragmentul desprins dintr-un întreg. (n. tr.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

69

Relativismul în filosofia progresului umanist european nu avea cum s\ nu

rezulte într-un relativism [i în etic\; iar relativismul este p\rintele anarhiei [i

nihilismului. Drept aceea, toat\ etica practic\ a omului umanist nu este altceva

decît anarhie [i nihilism; fiindc\ anarhia [i nihilismul sînt faza de neocolit,

ultim\, apocaliptic\, a progresului umanist european. Anarhismul [i nihilismul

ideologic, descompunerea ideologic\, nu aveau cum s\ nu se v\deasc\ în

anarhismul [i nihilismul practic, adic\ în descompunerea practic\ a omenirii

umaniste europene [i a progresului ei. Nu sîntem, oare, martori oculari ai

anarhismului [i nihilismului ideologic [i practic care pustiesc continentul

Europei? Factorii progresului european sînt de a[a fel, c\, oricum ar fi însuma]i,

rezultatul nu poate fi altul afar\ de anarhism [i de nihilism. Dovada? Dou\

r\zboaie mondiale, de fapt europene.

Omul european e prost, grozav de prost, atunci cînd, necrezînd în

Dumnezeu [i în nemurirea sufletului, poate s\ cread\ în progres, în rostul vie]ii,

[i s\ lucreze pentru el. Ce nevoie am de progres, cînd în spatele lui m\ a[teapt\

moartea? Ce nevoie am de toate lumile, de toate galaxiile, de toate culturile, cînd

în spatele lor m\ pînde[te [i apoi m\ înha]\ moartea? Unde e moarte, acolo nu se

poate afla progres adev\rat; iar dac\ se afl\, el nu e decît un blestemat de

progres în moara mor]ii. De aceea trebuie distrus cu des\vîr[ire, încît s\ nu

r\mîn\ urm\.

Acest chin al progresului umanist european l-a sim]it [i l-a înf\]i[at

artistic în tragedia sa, "Rossum's universal Robots", cunoscutul scriitor ceh

Karel Èapek. Între eroii Alquist [i Elena are loc urm\torul dialog:

"Alquist: Are bunica vreo carte de rug\ciuni?

Elena: Are una foarte mare.

Alquist: {i în ea se g\sesc, desigur, rug\ciuni pentru toate împrejur\rile

vie]ii: împotriva vremii rele, împotriva bolilor?

Elena: Da, împotriva necazurilor de tot felul, împotriva inunda]iilor ...

Alquist: Împotriva progresului nu sînt?

Elena: Cred c\ nu!

Alquist: Ei, ce p\cat!"

***

În fa]a omului umanist [i a progresului s\u, st\ omul lui Hristos cu

progresul s\u Dumnezeu-omenesc. Principiul de temelie al progresului

Dumnezeu-omenesc: Omul e om adev\rat numai prin Dumnezeu, numai prin

Dumnezeu-Omul; cu alte cuvinte, omul e om adev\rat numai prin nemurire,

adic\ prin biruin]a asupra a tot ce este muritor [i a tot ce este supus mor]ii, prin

biruin]a asupra mor]ii. Biruind în sine p\catul [i r\ul, omul lui Hristos biruie

moartea [i mortalitatea în con[tiin]a sa [i în sim]irea sa [i se une[te cu Cel ce

singur e f\r\ de moarte: Dumnezeu-Omul Hristos. Unit cu Dumnezeu-Omul, el

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

70

se face în lumea aceasta nemuritor: mintea lui gînde[te cu gîndirea lui Hristos,

gîndire nemuritoare [i ve[nic\; iar inima lui simte deja în sine via]a lui Hristos,

via]a nemuritoare [i ve[nic\...

În ce fel se ajunge la aceasta? Prin credin]a în Domnul Hristos cel înviat.

Dac\ omul crede din tot sufletul [i cu adev\rat în Dumnezeul-Om cel înviat, în

sufletul lui se na[te îndat\ sim]irea nemuririi, a învierii, sim]irea c\ moartea a

fost biruit\ [i, odat\ cu ea, p\catul [i r\ul. Acest sim]\mînt al propriei nemuriri

însufle]e[te [i îndeamn\ pe cre[tin la nevoin]ele evanghelice, [i el pline[te cu

bucurie poruncile lui Hristos [i str\bate cu veselie calea vie]ii, de la nefiin]\ la

fiin]a des\vîr[it\, de la moarte la nemurire. Precum un punct care cre[te pîn\

ajunge mare cît toate infiniturile, a[a se întîmpl\ [i cu omul care cre[te prin

Dumnezeu-Omul: el str\luce[te tot prin nem\rginirea [i nem\rginirile

Dumnezeie[ti [i se simte nemuritor [i nesfîr[it în toate punctele fiin]ei sale. În

felul acesta, tragicul principiu al progresului umanist: "Moartea este o

necesitate", este înlocuit cu principiul plin de bucurie al progresului

Dumnezeiesc-omenesc: "Nemurirea este o necesitate."

Progresul Dumnezeu-omenesc are morala sa Dumnezeu-omeneasc\: în el,

toat\ via]a omului este cîrmuit\ [i dinamizat\ de Dumnezeu-Omul. Bun este

ceea ce e al lui Hristos; în afar\ de aceasta nu exist\ bine adev\rat. Nemurirea

este însu[irea cea mai de seam\ a binelui lui Hristos. De aceea, nemurirea este

de trebuin]\ moralei omului lui Hristos ca sim]ire [i con[tiin]\, ca fapt\ [i

deprindere. A-L sim]i cineva pe Domnul Hristos ca suflet al sufletului s\u, ca

via]\ a vie]ii sale; aceasta este nemurirea omului, c\ci prin aceasta se adevere[te

nem\rginirea [i nesfîr[irea gîndirii, sim]irii, vie]ii. Pentru cre[tinul adev\rat,

nemurirea înseamn\ ceva firesc [i întemeiat, iar odat\ cu ea [i în ea sînt fire[ti [i

întemeiate nem\rginirea [i nesfîr[irea. Aceasta duce spre des\vîr[irea moral\,

spre nesfîr[itul progres moral c\tre Dumnezeu, Care e suma tuturor nesfîr[irilor,

tuturor nem\rginirilor [i tuturor des\vîr[irilor. Prin urmare, e pe deplin fireasc\,

întemeiat\ [i îndrept\]it\ porunca hot\rît\ a progresului Dumnezeu-omenesc:

Fi]i dar des\vîr[i]i, precum Tat\l vostru cel din ceruri des\vîr[it este (Matei

5:48).

Omul lui Hristos se mi[c\ pe calea des\vîr[irii Dumnezeie[ti, biruind, cu

ajutorul faptelor bune evanghelice, r\ul [i p\catul din el [i din lumea care îl

înconjur\. El înainteaz\ întotdeauna de la un bine la altul, de la ceva mai mic

spre ceva mai mare [i de la ceva mai mare la ceva foarte mare. Mai mult: el nu

se opre[te niciodat\, nu întîrzie, fiindc\ orice oprire înseamn\ paralizie

duhovniceasc\, amor]ire, moarte. Prin orice gînd curat, prin orice sim]\mînt

sfînt, prin orice dorin]\ bun\ [i cuvînt bun, el înainteaz\ c\tre înviere, c\tre

nemurire, c\tre via]a ve[nic\.

Învingînd p\catul [i moartea, omul lui Hristos str\bate în aceast\ via]\ trei

trepte însemnate de evolu]ie cre[tin\: na[terea în Hristos, schimbarea la fa]\ în

Hristos, învierea în Hristos. Scopul ultim al luptei lui este a învia împreun\ cu

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

71

Hristos, iar asta înseamn\ a birui moartea. Iat\, tu ai biruit deja moartea, dac\ ai

crezut din tot sufletul în Învierea Dumnezeu-Omului, pentru c\ El a zis: Cel ce

crede întru Mine are via]\ ve[nic\... a trecut din moarte la via]\ (Ioan 6:47;

5:24).

Numai crezînd în Dumnezeu-Omul cel înviat începe omul s\ fie om, c\ci

se libereaz\ de p\cat [i de moarte [i dobînde[te sim]\mîntul nemuririi. P\catul e

o boal\ care toce[te, sl\b\noge[te, paralizeaz\ în om sim]\mîntul nemuririi, a[a

încît omul s\ nu ajung\ pîn\ la Dumnezeul cel viu [i adev\rat nici cu sim]irea,

nici cu gîndul. Un astfel de om este un schilod, o jum\tate de om, un subom.

Dumnezeu-Omul a biruit p\catul [i moartea prin Înviere ca s\-l de[tepte pe om

la nemurire [i via]\ ve[nic\, ca sim]\mîntul sl\b\nogit [i amor]it al nemuririi s\

învie [i s\ se înnoiasc\, a[a încît omul s\ simt\ pe Dumnezeu [i ve[nica via]\ ca

scop al vie]ii omene[ti, [i pe p\mînt, [i în cer. În fapt, Biserica Dumnezeu-

Omului nu este altceva decît un laborator Dumnezeiesc în care se înnoie[te, se

împrosp\teaz\ [i se înt\re[te neîncetat sim]irea [i con[tiin]a omeneasc\ a

nemuririi [i nem\rginirii personale. Oare rug\ciunea nu face sufletul nem\rginit,

unindu-l cu Dumnezeu? Oare dragostea nu face sufletul nemuritor, în\l]îndu-l la

Dumnezeu? Oare milostenia, oare bun\tatea, oare smerenia, oare dreptatea nu-l

fac pe om nemuritor, str\mutînd fiin]a lui în împ\r\]ia adev\rului lui Hristos?

Nu ne în[el\m: prin fiecare fapt\ bun\ evanghelic\, omul biruie[te în sinea lui,

pu]in cîte pu]in, moartea, pîn\ ce o biruie[te cu totul [i dobînde[te nemurirea [i

via]a ve[nic\.

În progresul Dumnezeu-omenesc, omul c\l\tore[te neîncetat pe Calea lui

Dumnezeu, care este Hristos, prin adev\rul Dumnezeiesc, în via]a ve[nic\ [i f\r\

de moarte. Toate acestea le-a d\ruit Dumnezeu-Omul Hristos neamului omenesc

prin Învierea Sa. Tot adev\rul tuturor lumilor, tot rostul tuturor f\pturilor, toat\

bucuria tuturor fiin]elor s-au dat neamului omenesc prin Învierea Dumnezeu-

Omului Hristos. Drept aceea, Învierea lui Hristos este faptul cel mai hot\rîtor

din istoria lumii; din ea izvor\[te valoarea netrec\toare [i Dumnezeiasc\ nu doar

a fiec\rui om ca persoan\ deosebit\, ci a tuturor oamenilor laolalt\.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

72

CULTURA UMANIST|

{I LUCRAREA DUMNEZEU-OMENEASC|

Cultura european\ are ca temei omul. Prin om se epuizeaz\ programul [i

scopul civiliza]iei europene, mijloacele [i con]inutul ei. Umanismul este cel mai

de seam\ arhitect al ei. El e cl\dit în întregime pe principiul [i criteriul sofistic

care spune: M\sura tuturor lucrurilor, v\zute [i nev\zute, este omul, [i anume

omul european. Acesta e des\vîr[itul pl\smuitor [i d\t\tor de pre]. Adev\r este

ceea ce el va propov\dui ca adev\r; rostul vie]ii este acela pe care el îl va

propov\dui ca rost al vie]ii; binele [i r\ul sînt acelea pe care el le va numi astfel.

Ca s-o spunem simplu [i sincer: Omul european s-a numit pe sine dumnezeu.

Oare n-a]i observat cît de statornic\ este dorin]a lui de a face pe dumnezeul, prin

[tiin]\ [i prin tehnic\, prin filosofie [i prin cultur\, prin religie [i prin politic\,

prin art\ [i prin mod\; de a face pe dumnezeul cu orice pre], chiar prin inchizi]ie

[i prin papism, chiar prin foc [i sabie, chiar prin trogloditism [i antropofagie? El

a propov\duit, pe limba [tiin]ei sale umanist-pozitiviste, c\ Dumnezeu nu exist\.

{i, c\l\uzit de aceast\ logic\, a tras plin de curaj urm\toarea încheiere: De

vreme ce Dumnezeu nu exist\, înseamn\ c\ eu sînt dumnezeu!

Nimic nu vrea mai mult omul european decît s\ se prezinte ca dumnezeu,

m\car c\ se afl\ în universul acesta ca un [oarece în curs\. Ca s\ arate [i s\

dovedeasc\ dumnezeirea sa, el a propov\duit c\ toate lumile de deasupra noastr\

sînt goale: f\r\ Dumnezeu [i f\r\ fiin]e vii. El vrea, cu orice pre], s\ domneasc\

asupra firii, s\ o supun\ sie[i; drept care a pus la cale un r\zboi sistematic

împotriva ei, r\zboi pe care l-a numit "cultur\". La el a înh\mat filosofia [i

[tiin]a sa, religia [i etica sa, politica [i tehnica sa. {i a izbutit s\ defri[eze o

buc\]ic\ de pe suprafa]a materiei, dar n-a preschimbat-o. Luptîndu-se cu

materia, omul n-a reu[it s\ o înomeneasc\, ci ea a reu[it s\ îl restrîng\ pe om [i

s\-l m\rgineasc\ la ceea ce e de suprafa]\, s\ îl reduc\ la materie. {i omul,

îngr\dit din toate p\r]ile de materie, se vede pe sine ca materie, [i doar materie.

{i [ti]i cine a învins? Este o ironie: civiliza]ia l-a f\cut pe om rob al

materiei, rob al lucrurilor. Autopropov\duitul dumnezeu se închin\ lucrurilor,

idolilor pe care el însu[i [i i-a f\urit. E limpede c\ omul european nu mai e

dumnezeu, ci un simplu rob al lucrurilor. În r\zboiul s\u împotriva a tot ce e mai

presus de fire, el a înlocuit cu fabricatele civiliza]iei sale orice n\zuin]\ spre cele

mai presus de materie: a înlocuit cerul, a înlocuit sufletul, a înlocuit nemurirea, a

înlocuit ve[nicia, a înlocuit pe Dumnezeul cel viu [i adev\rat [i [i-a f\cut

Cultura dumnezeu; fiindc\ omul nu poate dura pe astrul acesta întunecat f\r\

dumnezeu, oricum ar fi acest dumnezeu, fie el chiar un dumnezeu mincinos;

aceasta e fatala ironie a sor]ii omului cu astfel de alc\tuire sufleteasc\.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

73

Oare n-a]i observat c\ omul european, în culturomania sa, a pref\cut

Europa într-o fabric\ de idoli? Aproape toate bunurile culturii au ajuns idoli.

Drept aceea, epoca noastr\ este, mai înainte [i mai presus de toate, o epoc\ a

închin\rii la idoli. Nici un continent nu e atît de inundat de idoli ca Europa

actual\. Nic\ieri oamenii nu se închin\ atît înaintea lucrurilor [i nu se tr\ie[te

atît de mult pentru lucruri [i de dragul lucrurilor, ca în Europa. Aceasta este o

închinare la idoli de cel mai r\u soi, fiindc\ e închinare în fa]a lutului. Spune]imi,

oare nu se închin\ omul humei, atunci cînd î[i iube[te cu egoism trupul de

lut [i zice cu înc\p\]înare: Trup sînt, [i numai trup? Spune]i-mi, nu se închin\

omul european lutului ro[u, atunci cînd veste[te ca ideal al s\u lupta de clas\,

sau na]ia, sau omenirea?

Europa deci nu sufer\ de pe urma ateismului, ci a politeismului; nu sufer\

din pricina lipsei de dumnezei, ci a mul]imii dumnezeilor. Pierzînd pe

Dumnezeul cel adev\rat, a vrut s\ î[i sature foamea de Dumnezeu prin f\urirea

de dumnezei mincino[i, de idoli. A pl\smuit idoli din [tiin]\ [i din teoriile ei, din

tehnic\ [i din inven]iile ei, din religie [i din reprezentan]ii ei, din politic\ [i din

partidele ei, din mod\ [i din manechinele ei, iar în mijlocul tuturor acestor idoli,

pe tronul împ\r\tesc al egoismului, l-a a[ezat pe omul european, pe Dalai-lama

european.

În esen]a sa, civiliza]ia european\ este un feti[ism ajuns vampir, un

feti[ism în edi]ie european\, în costum european. Tr\s\tura cea mai de seam\ a

omului european este "l\comia de lucruri". Metafizica feti[ist\ a omului

european se manifest\ în chip practic printr-o etic\ feti[ist\. Vechiul feti[ism

idolatru avea drept însu[ire canibalismul; dar noul feti[ism european nu se

deosebe[te oare tocmai prin canibalism, numai c\ unul mascat, cult? Civiliza]ia

european\ nu a propov\duit oare, prin gura [tiin]ei sale, drept cel dintîi principiu

al vie]ii lupta pentru autoconservare? {i ce altceva este oare aceasta, dac\ nu o

chemare la canibalism? Nu înseamn\ oare: Omule, lupt\-te pentru

autoconservare cu toate mijloacele; lupt\-te, dac\ este nevoie, folosindu-te [i de

canibalism? Important este s\ te ]ii în via]\! Cum? Lucrul acesta nu este supus

judec\]ii con[tiin]ei. Via]a e un m\cel, în care cel mai puternic are dreptul s\

ucid\ pe cel mai slab. Chiar a[a: oamenii mai slabi sînt material pentru cei mai

puternici. Întrucît nu exist\ nici Dumnezeu, nici nemurire, toate îi sînt îng\duite

omului pentru autoconservare. Este îng\duit p\catul, este îng\duit r\ul, este

îng\duit\ crima. {tiin]a pozitivist\ a ar\tat c\ tot ceea ce se întîmpl\ se întîmpl\

potrivit legilor firii. În natur\ domne[te ca prim\ lege legea necesit\]ii. Ea

conduce pe oameni [i toate gîndurile, sim]\mintele, n\zuin]ele, faptele lor. Cînd

oamenii p\c\tuiesc, ei p\c\tuiesc din necesitate. Omule, tu nu ai de dat seam\

nici pentru cea mai mare gre[eal\ a ta; nu ai de dat r\spuns, pentru c\ orice faci,

faci din necesitate... S\ nu vi se par\ curios: p\catul nu poate exista pentru omul

pentru care nu exist\ Dumnezeu, fiindc\ p\catul este p\cat doar prin punerea lui

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

74

în leg\tur\ cu Dumnezeu. Dac\ Dumnezeu nu exist\, atunci nici p\cat nu exist\,

nici r\u nu exist\, nici crim\ nu exist\.

Nihilismul metafizic al civiliza]iei europene, dezv\luit prin principiul

"Dumnezeu nu exist\", s-a manifestat în chip necesar ca un nihilism practic, al

c\rui principiu este: Nu exist\ p\cat, toate sînt îng\duite! B\ga]i de seam\: prin

filosofia [i [tiin]a ei, prin tehnica [i politica ei, civiliza]ia european\ alung\ din

om tot ceea ce este nemuritor [i ve[nic, paralizeaz\ în el cu m\iestrie

sim]\mîntul nemuririi, mic[oreaz\ sufletul pîn\ nu mai r\mîne nimic din el.

"Trebuie s\ ne liber\m de Dumnezeu": iat\ dorin]a v\dit\ sau ascuns\ a

multora dintre arhitec]ii civiliza]iei europene. Pentru aceasta, ei lucreaz\ prin

umanism [i Rena[tere, prin naturalismul lui Rousseau [i "furtunosul"

romantism, prin pozitivism [i agnosticism, prin ra]ionalism [i voluntarism, prin

parlamentarism [i revolu]ionarism. Iar cei mai îndr\zne]i dintre ei au slobozit

chemarea: "Dumnezeu trebuie ucis!"; [i în cele din urm\, cel mai statornic

m\rturisitor al culturii europene, Nietzsche, a vestit din vîrful piramidei

antropomane a egoismului: "Dumnezeu a murit!"

Atunci cînd nu exist\ nici Dumnezeul ve[nic, nici nemurirea sufletului, nu

mai exist\ nimic absolut, nici o a-tot-valoare, [i atunci totul e relativ, totul e

trec\tor, totul e muritor; [i, într-adev\r, au fost alungate toate valorile absolute [i

au început s\ predomneasc\ cele relative. Nu exist\ nici o îndoial\ c\

relativismul este [i temeiul, [i firea, [i sufletul umanismului. Teoria relativit\]ii

lui Einstein este încheierea ultim\ [i sinoptic\ a umanismului [i a tuturor

ramurilor lui filosofice, [tiin]ifice, tehnice [i politice. {i nu numai atît, dar pîn\

la urm\ umanismul nu este nimic altceva decît nihilism.

Filosoful german Karl Joel descrie în felul urm\tor criza gîndirii

europene: "Din felul nostru de a vedea lumea lipse[te cuprinderea întregului [i

calea des\vîr[irii. Ne lipse[te întregimea convingerii [i, odat\ cu marea putere a

convingerii, [i marea putere a credin]ei. Morala noastr\ nu are nici un fel de

caractere; istoria noastr\ nu are personalit\]i prin care s\ vorbeasc\ întreg

poporul [i întreaga vreme a noastr\ cu puterea cea mai concentrat\. Ne lipse[te

marea poezie, fiindc\ fantezia noastr\, rupt\ de întregimea cosmic\, e prins\ de

lucrurile m\runte, iar cu cele mai mari nu face altceva decît s\ se joace, fiindc\

pe poe]ii no[tri nu-i mai anim\ sentimentul cosmic al clasicilor, care d\deau

versurilor lor expresie superioar\ [i eroilor lor întemeiere l\untric\. Avem cea

mai fermec\toare art\ a tonului f\r\ melos, cel mai mare patos f\r\ etos, cea mai

variat\ instrumentare, ilustrare, punere în scen\, cea mai perfec]ionat\ tehnic\

f\r\ suflet. Avem cea mai bogat\ art\ teatral\, cu cea mai vie ac]iune f\r\ eroi,

cu mase [i marionete drept eroi. Avem regia ca art\ de cel mai puternic efect,

arta fenomenelor f\r\ esen]\. Avem via]a cea mai bogat\, dar ea este lipsit\ de

pace [i de plin\tate, de armonie l\untric\, pentru c\ îi lipse[te sim]\mîntul

întregului, al împ\c\rii omului cu universul. Astfel, criza filosofiei ajunge criza

epocii."

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

75

Da, da, era cu neputin]\ ca umanismul s\ nu evolueze în nihilism. E oare

cu putin]\ s\ nu ajung\ omul nihilist, de vreme ce nu prime[te nici o valoare

absolut\? Merge]i pe firul logicii pîn\ la cap\t [i ve]i fi sili]i s\ ajunge]i la

încheierea c\ relativismul este p\rintele anarhismului. De vreme ce toate fiin]ele

sînt relative, atunci nici una dintre ele nu are dreptul s\ se impun\ ca valoare

des\vîr[it\. Dac\ vreuna încearc\ acest lucru, trebuie s\ i se declare r\zboi pîn\

la nimicire. De vreme ce toate valorile sînt relative, ce drept are vreuna dintre

ele de a se impune ca cea mai mare [i cea mai înalt\? Pe ce temei, prietene,

adev\rul t\u îl respinge pe al meu, cît\ vreme amîndou\ sînt relative? De vreme

ce în lumile omene[ti nu se g\se[te nimic absolut, nici ierarhie a fiin]elor, nici

ierarhie a valorilor, ci doar anarhia.

{i, într-adev\r, este o realitate v\dit\ c\ nihilismul [i anarhia sînt punctul

de încheiere logic al civiliza]iei europene, forma ultim\, de neocolit, a

umanismului [i relativismului european. Umanismul se preface în chip necesar

în ateism, trece prin anarhism [i sfîr[e[te în nihilism. S\ fii sigur c\, dac\ cineva

este ast\zi ateist [i vrea s\ fie consecvent, el va ajunge mîine anarhist [i

poimîine nihilist. Dac\, iar\[i, cineva este nihilist, s\ fii sigur c\ acolo a ajuns de

la umanism, prin ateism.

Ce r\mîne din om, dac\ e scos din trupul lui sufletul? Un hoit. Ce r\mîne

din Europa, dac\ e scos din trupul ei Dumnezeu? Un hoit. Au alungat pe

Dumnezeu din univers, [i universul ce a ajuns? Un hoit. Ce este omul care

t\g\duie[te existen]a sufletului în el [i în oamenii din jurul s\u? Nimic altceva

decît lut în uniform\, un sicriu ambulant din lut. Rezultatul este distrug\tor:

îndr\gostindu-se de lucruri, omul european a ajuns, în cele din urm\, el însu[i un

lucru. Persoana lui e depreciat\ [i devastat\: a r\mas om-lucru. Nu mai e om

întreg, intregral, nemuritor, dup\ chipul lui Dumnezeu, ci doar f\rîme de om, o

cochilie de om din care a fost alungat duhul nemuritor. Desigur, cochilia aceasta

e [lefuit\, l\cuit\, pictat\, dar tot cochilie r\mîne. Civiliza]ia european\ l-a lipsit

pe om de suflet, l-a f\cut materie [i l-a mecanizat. Ea se aseam\n\ cu o ma[in\

monstruoas\ care înghite oamenii [i-i preschimb\ în lucruri. Sfîr[itul e sfî[ietor

de trist [i cutremur\tor de nefericit: omul - un lucru neînsufle]it între lucruri

neînsufle]ite.

***

Aceasta e, în liniile sale generale, cultura omului european. Dar care e

"cultura" evanghelicului, istoricului, ortodoxului Dumnezeu-Om Iisus Hristos?

Pe ce se întemeiaz\ ea? Ea se întemeiaz\ în întregime pe Persoana Dumnezeu-

Omului Hristos. Dumnezeu S-a f\cut om ca s\-l înal]e pe om la Dumnezeu.

Acesta este începutul [i sfîr[itul între care se mi[c\ înv\]\tura Dumnezeuomeneasc\

ortodox\. Deviza ei: Dumnezeu-Omul s\ fie în tot cel dintîi. Nu

numai Dumnezeu, nici numai omul, ci Dumnezeu-Omul. Aici s-a personificat [i

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

76

s-a s\vîr[it cea mai potrivit\ unire dintre Dumnezeu [i om: aici nici Dumnezeu

nu e mic[orat în fa]a omului, nici omul în fa]a lui Dumnezeu, ci se atinge

potrivirea cea mai bun\ [i se înf\ptuie[te des\vîr[ita armonie între Dumnezeu [i

om. Plin\tatea [i des\vîr[irea persoanei sale o dobînde[te omul prin unirea cu

Dumnezeu-Omul. Dumnezeu-omenirea este singurul chip prin care se arat\

întreaga lucrare de multe feluri a înv\]\turii ortodoxe. Se întemeiaz\ pe

Dumnezeu-Omul [i se încheie prin omul des\vîr[it, întreg, în-dumnezeuînomenit.

În centrul lumilor st\ Dumnezeu-Omul Hristos. El este osia în jurul

c\reia se mi[c\ toate lumile, cele de sus [i cele de jos. El este centrul tainic al

sufletelor, c\tre care graviteaz\ toate sufletele înfometate de adev\rul [i de via]a

ve[nic\. El este [i programul [i izvorul tuturor puterilor întemeietoare ale

lucr\rii ortodoxe Dumnezeu-omene[ti. Aici Dumnezeu lucreaz\, [i omul

împreun\-lucreaz\; Dumnezeu lucreaz\ prin om, omul lucreaz\ prin Dumnezeu;

aici se continu\ zidirea Dumnezeiasc\ [i, mai mult, se continu\ prin om. Drept

aceea, omul scoate din sine tot ceea ce e Dumnezeiesc [i-l pune în lucrare, în

f\ptuire, în via]\. Pe lîng\ asta, în aceast\ zidire, tot ce este Dumnezeiesc, nu

doar în om, ci [i în lumea din jurul omului, se arat\, se pune în mi[care: tot ce

este Dumnezeiesc lucreaz\; tot ce este omenesc împreun\-lucreaz\. Dar, pentru

ca omul s\ izbîndeasc\ în împreun\-lucrarea sa cu Dumnezeu, trebuie s\ se

înve]e a gîndi prin Dumnezeu, a sim]i prin Dumnezeu, a tr\i prin Dumnezeu, a

f\ptui prin Dumnezeu. Toate acestea ne descoper\ scopul lucr\rii ortodoxe.

Ce scop are lucrarea ortodox\? Scopul ei e de a aduce [i a împlini, în cît

mai mare m\sur\, Dumnezeiescul în om [i în lumea din jurul omului, a întrupa

pe Dumnezeu în om [i în lume. A[adar, "cultura" ortodox\ este cultul lui Hristos

Dumnezeu, slujirea lui Hristos Dumnezeu. {i, într-adev\r, lucrarea ortodox\,

Dumnezeu-omeneasc\, este neîncetata slujire a lui Hristos-Dumnezeu,

neîncetat\ slujb\ adus\ lui Dumnezeu. Omul sluje[te pe Dumnezeu prin fiin]a

lui [i prin toat\ zidirea din jurul s\u; el aduce, în chip socotit, pe Dumnezeu [i

ceea ce e Dumnezeiesc în orice lucrare a lui [i în tot ce f\ptuie[te; el pune în

mi[care tot ce este Dumnezeiesc în fire, ca toat\ zidirea s\ slujeasc\ pe

Dumnezeu, condus\ de omul doritor de Hristos. Cu adev\rat, toat\ zidirea ia

parte la a-tot-ob[teasca slujb\ adus\ lui Dumnezeu, fiindc\ omul care sluje[te pe

Dumnezeu este slujit de fire.

Lucrarea Dumnezeu-omeneasc\ schimb\ la fa]\ pe om din l\untru, se

mi[c\ de la cele din l\untru spre cele din afar\: ea înnoie[te sufletul [i, prin

suflet, trupul. Ea socote[te trupul ca fiind geam\nul sufletului, un geam\n care

tr\ie[te, se mi[c\ [i exist\ prin suflet. Scoate]i sufletul din trup: ce va mai r\mîne

din el, dac\ nu un stîrv împu]it? Dumnezeu-Omul schimb\ la fa]\ mai întîi

sufletul [i apoi trupul. Sufletul schimbat la fa]\ schimb\ la fa]\ trupul, schimb\

la fa]\ materia.

Scopul lucr\rii Dumnezeu-omene[ti este acela de a schimba la fa]\ nu

doar pe om [i omenirea, ci, prin ace[tia, întreaga zidire. Dar cum poate fi atins

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

77

scopul acesta? Numai prin mijloacele Dumnezeu-omene[ti, iar acestea sînt

faptele bune evanghelice: credin]a [i dragostea, n\dejdea [i rug\ciunea, postul [i

smerenia, blînde]ea [i împreun\-p\timirea, dragostea de Dumnezeu [i dragostea

de fra]i. Prin lucrarea acestor fapte bune, se întemeiaz\ lucrarea ortodox\

Dumnezeu-omeneasc\. Deprinzînd [i lucrînd aceste fapte bune, omul schimb\

sufletul s\u din urît în frumos, din întunecat în luminos, din p\c\tos în sfînt, din

asem\n\tor beznei în asem\n\tor cu Hristos; [i trupul s\u îl preschimb\ într-o

ram\ în care înr\meaz\ sufletul s\u cel asem\n\tor cu Hristos.

Prin lucrarea faptelor bune evanghelice, omul dobînde[te putere asupra sa

[i asupra firii. Alungînd p\catul din sine [i din lumea care îl înconjoar\, omul

alung\ totodat\ puterile s\lbatice [i distrug\toare, preschimb\ în întregime [i

sinele lui, [i lumea, îmblînze[te firea, atît în sine, cît [i în jurul s\u. Cele mai

bune pilde ale acestui fapt sînt Sfin]ii: ace[tia, sfin]indu-se [i schimbîndu-se la

fa]\ prin deprinderea [i lucrarea faptelor bune, totodat\ sfin]esc [i schimb\ la

fa]\ firea din jurul lor. Sînt numero[i Sfin]ii care au fost sluji]i de fiarele

s\lbatice, care numai prin starea lor de fa]\ îmblînzeau leii, ur[ii [i lupii.

Purtarea lor fa]\ de f\pturi a fost [i este rug\ciunea, blînde]ea, milostenia,

ging\[ia, purtare lipsit\ obr\znicie, r\utate, s\lb\ticie [i vr\jm\[ie.

Împ\r\]ia lui Dumnezeu pe p\mînt, lucrarea ortodox\, nu se întemeiaz\ pe

impunerea din afar\, silnic\, mecanic\, ci pe primirea l\untric\, de bun\ voie,

personal\ a Domnului Hristos, prin lucrarea neîncetat\ a faptelor bune

evanghelice; fiindc\ Împ\r\]ia lui Dumnezeu nu vine pe c\i din afar\, v\zute, ci

pe c\i l\untrice, duhovnice[ti, nev\zute. Mîntuitorul a zis: Împ\r\]ia lui

Dumnezeu nu vine în chip v\zut. Nici nu vor zice: Iat\, aici! sau: Iat\, acolo!

C\ci împ\r\]ia lui Dumnezeu în l\untrul vostru este (Luca 17:20-21), adic\ în

sufletul zidit de Dumnezeu dup\ chipul S\u, în sufletul sfin]it de c\tre Duhul

Sfînt; fiindc\ Împ\r\]ia lui Dumnezeu este dreptate, [i pace [i bucurie în Duhul

Sfînt (Romani 14:17). Da, în Duhul Sfînt, iar nu în duhul omului. Ea poate fi în

duhul omului în m\sura în care acesta se umple de Duhul Sfînt, cu ajutorul

faptelor bune evanghelice. Drept aceea, prima [i cea mai mare porunc\ a lucr\rii

ortodoxe este: C\uta]i mai întîi Împ\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui, [i

acestea toate se vor ad\uga vou\ (Matei 6:33) - adic\ se vor ad\uga toate cele

trebuitoare pentru p\strarea vie]ii trupe[ti: hran\, îmbr\c\minte, locuin]\ (v.

Matei 6:25-32). Toate acestea sînt doar un adaos la Împ\r\]ia lui Dumnezeu, Iar

civiliza]ia Apusului caut\ mai întîi acest adaos. În aceasta st\ tragedia ei: c\ [i-a

cheltuit sufletul îngrijindu-se de lucruri. Iar Domnul cel f\r\ de gre[eal\ a spus o

dat\ pentru totdeauna: Nu v\ îngriji]i cu sufletul vostru de ce ve]i mînca [i de ce

ve]i bea, [i nici cu trupul vostru cu ce v\ ve]i îmbr\ca... c\ci toate acestea

neamurile le caut\; c\ci [tie Tat\l vostru cel ceresc, c\ ave]i nevoie de toate

acestea. C\uta]i mai întîi Împ\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui, [i acestea

toate se vor ad\uga vou\ (Matei 6:25; 3:33; Luca 12:22-31).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

78

Nesfîr[it\ este lista nevoilor pe care omul zilelor noastre [i le inventeaz\

cu l\comie; [i, pentru a-[i satisface aceste nevoi nenum\rate [i f\r\ noim\,

oamenii au pref\cut acest astru de aur al lui Dumnezeu în abator. Domnul cel

iubitor de oameni ne-a descoperit de mult singurul lucru de trebuin]\ fiec\rui om

în parte [i întregii omeniri laolalt\. Care este acesta? Dumnezeu-Omul Hristos [i

tot ceea ce El aduce prin Sine: adev\rul Dumnezeiesc, dreptatea Dumnezeiasc\,

dragostea Dumnezeiasc\, bun\tatea Dumnezeiasc\, lumina Dumnezeiasc\,

sfin]enia Dumnezeiasc\, nemurirea Dumnezeiasc\, ve[nicia Dumnezeiasc\ [i

toate celelalte des\vîr[iri Dumnezeie[ti. Iat\, acesta este lucrul de trebuin]\

pentru om [i pentru omenire, iar toate celelalte nevoi ale omului sînt, asemuite

cu aceasta, atît de neînsemnate (v. Luca 10:42).

Atunci cînd omul cuget\ cu evanghelic\ seriozitate la taina vie]ii lui [i a

lumii, el ajunge în chip cuvenit la încheierea c\ trebuin]a tuturor trebuin]elor

este aceea de a t\g\dui toate trebuin]ele [i de a urma în chip hot\rît pe Domnul

Iisus Hristos, de a merge [i a se uni cu El prin deprinderea [i lucrarea faptelor

bune [i nevoin]elor evanghelice. Dac\ nu face asta, omul r\mîne duhovnice[te

f\r\ road\, f\r\ rost, se împr\[tie, putreze[te [i moare cu încetul, pîn\ sfîr[e[te

prin a muri în întregime, f\r\ a mai r\mîne ceva din el, fiindc\ Dumnezeiasca

gur\ a lui Hristos a gr\it: Precum ml\di]a nu poate s\ aduc\ road\ de la sine,

dac\ nu r\mîne în vi]\, tot astfel nici voi, dac\ nu r\mîne]i în Mine. Eu sînt vi]a,

voi sînte]i ml\di]ele. Cel ce r\mîne în Mine [i Eu în el, acela aduce road\ mult\,

c\ci f\r\ Mine nimic nu pute]i face. Dac\ cineva nu va r\mîne în Mine, e

aruncat afar\ ca ml\di]a [i se usuc\; [i o adun\ pe ea [i în foc o arunc\, [i arde

(Ioan 15:4-6).

Doar prin unirea duhovniceasc\ organic\ cu Hristos Dumnezeu-Omul,

poate omul s\ prelungeasc\ via]a lui în via]\ ve[nic\ [i fiin]a lui în fiin]\

ve[nic\. Omul lucr\rii Dumnezeu-omene[ti nu este niciodat\ singur: cînd el

gînde[te, prin Hristos gînde[te; cînd f\ptuie[te, prin Hristos f\ptuie[te; cînd

simte, prin Hristos simte. Într-un cuvînt, unul ca acesta tr\ie[te neîncetat prin

Hristos Dumnezeu. C\ci ce e omul f\r\ Dumnezeu? La început, o jum\tate de

om, iar la sfîr[it - neom. Doar în Dumnezeu-Omul g\se[te omul plin\tatea [i

des\vîr[irea fiin]ei sale, g\se[te arhetipul s\u, nem\rginitul [i nesfîr[itul s\u,

nemurirea [i ve[nicia sa, valoarea sa absolut\. Numai Domnul Hristos, dintre

to]i oamenii [i toate fiin]ele, a propov\duit sufletul omului drept comoara cea

mai de pre] din toat\ lumile: C\ci ce va folosi omul, dac\ va cî[tiga toat\ lumea,

[i-[i va p\gubi sufletul s\u? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul s\u?

(Matei 16:26)

To]i sorii [i toate stelele nu pre]uiesc cît un suflet. Dac\ omul î[i va irosi

sufletul în r\utate [i p\cate, el nu va putea da nimic în schimb pentru sufletul

s\u, chiar de ar ajunge st\pînul tuturor constela]iilor. R\mîne deci pentru om o

singur\ ie[ire, iar alta nu este. {i iat\ care este aceasta: Dumnezeu-Omul Hristos

este singura încredin]are a sufletului omenesc, singura încredin]are a nemuririi [i

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

79

a ve[niciei. Sufletul nu se încredin]eaz\ prin lucruri, ci este înrobit de c\tre ele.

Dumnezeu-Omul libereaz\ pe om de sub tirania lucrurilor. Asupra omului lui

Hristos nu mai au nici o putere lucrurile, ci, dimpotriv\, omul are putere asupra

lor; [i, fiindc\ în pre]uirea lui Hristos sufletul omului are un pre] neasemuit mai

mare decît toate fiin]ele [i lucrurile, omul ortodox închin\ toat\ grija, toat\

luarea sa aminte, sufletului s\u, întrucît lucrarea ortodox\ este întîi de toate o

lucrare a sufletului.

Omul este mare numai prin Dumnezeu: acesta este motto-ul lucr\rii

Dumnezeu-omene[ti. F\r\ Dumnezeu, omul nu este altceva decît [aptezeci de

kilograme de hum\ în sînge. Ce este omul f\r\ Dumnezeu, decît mormînt lîng\

mormînt? Omul european a osîndit la moarte [i pe Dumnezeu, [i sufletul. Prin

aceasta nu a osîndit oare la moarte [i eul s\u, moarte din care nu exist\ înviere?

Face]i cu adev\rat [i drept socoteala filosofiei, [tiin]ei, politicii, culturii,

civiliza]iei europene, [i ve]i vedea c\ ele au ucis în omul european pe Dumnezeu

[i nemurirea sufletului. Iar dac\ privi]i cu luare aminte tragedia istoriei

omene[ti, ve]i în]elege negre[it c\ uciderea lui Dumnezeu se termin\ cu

sinuciderea. V\ aduce]i aminte de Iuda? Acela a ucis cel dintîi pe Dumnezeu, [i

apoi s-a nimicit [i pe sine însu[i. Acesta e o lege necru]\toare care st\pîne[te

istoria acestui astru.

Cl\direa civiliza]iei europene, zidirea f\r\ de Hristos, nu are cum s\ nu se

pr\bu[easc\, [i înc\ foarte curînd, precum au proorocit înainte-v\z\torul

Dostoievski, acum o sut\ de ani, [i îndureratul Gogol, acum mai bine de o sut\

de ani... {i, în fa]a ochilor no[tri, se împlinesc proorociile Proorocilor ortodoc[i

slavi. Timp de zece veacuri încheiate a fost zidit turnul Babel european, [i nou\

ne-a revenit nefericita vedenie: "Iat\, cl\direa e un uria[... nimic!" A urmat o

confuzie general\: omul nu-l mai în]elege pe om, sufletul nu mai în]elege alt

suflet, neamul nu mai în]elege alt neam. S-a ridicat om împotriva omului,

împ\r\]ie împotriva împ\r\]iei, norod împotriva norodului, ba chiar [i continent

împotriva continentului.

Omul european a ajuns la ame]eala sa fatal\. L-a dus pe supraom în vîrful

turnului s\u Babel, voind a des\vîr[i prin el zidirea sa, dar supraomul a

înnebunit tocmai pe acest vîrf [i s-a pr\bu[it de pe turn; [i, în urma lui, turnul se

pr\bu[e[te [i se f\rîmi]eaz\ prin r\zboaie [i revolu]ii. "Homo europaeicus" nu

avea cum s\ nu înnebuneasc\ la punctul de încheiere al culturii sale; era cu

neputin]\ ca uciga[ul de Dumnezeu s\ nu ajung\ sinuciga[. Faimoasa "Wille zur

Macht" s-a schimbat în "Wille zur Nacht" 46. Noaptea, o noapte ap\s\toare, a

acoperit Europa. Se pr\bu[esc idolii Europei, [i nu este departe ziua cînd nu va

mai r\mîne piatr\ peste piatr\ din cultura european\, care a zidit ora[e [i a ruinat

suflete, a cinstit f\pturile [i a lep\dat pe F\c\tor...

Îndr\gostit de Europa, gînditorul rus Herzen a tr\it mult timp acolo. C\tre

sfîr[itul vie]ii îns\, în urm\ cu mai bine de o sut\ de ani, a scris: "Am studiat

46 "Vrerea de a face" s-a schimbat în "Vrerea de noapte" (n.tr.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

80

vreme îndelungat\ organismul vierm\nos al Europei; pretutindeni, la toate

nivelurile, peste tot am v\zut degetul mor]ii... Europa se apropie de un cataclism

înfrico[\tor... Revolu]iile politice se pr\bu[esc sub greutatea neputin]ei lor; ele

au s\vîr[it lucruri mari, dar nu [i-au împlinit rostul; au d\rîmat credin]a, dar n-au

înf\ptuit libertatea; au aprins în inimi dorin]e pe care nu au fost în stare s\ le

împlineasc\... Eu sînt primul care p\lesc [i m\ tem înaintea nop]ii întunecate

care vine... Adio, lume muribund\, adio, Europ\!..."

Pustiu e cerul, fiindc\ Dumnezeu nu mai este în el. Pustiu este p\mîntul,

fiindc\ nu mai e pe el suflet nemuritor. Cultura european\ a f\cut din robii s\i un

cimitir [i ea îns\[i a ajuns cimitir. "Vreau s\ m\ duc în Europa - spune

Dostoievski - [i [tiu c\ merg într-un cimitir ..."

Înainte de primul r\zboi mondial, dezastrul Europei era presim]it [i

prevestit numai de întrista]ii înainte-v\z\tori ortodoc[i slavi. Dup\ primul r\zboi

mondial, au început s\ o vad\ [i s\ o simt\ [i unii europeni. Cel mai îndr\zne] [i

mai sincer dintre ace[tia e, f\r\ îndoial\, Spengler, care, dup\ primul r\zboi

mondial, a tulburat lumea cu zguduitoarea sa carte: "Untergang des

Abendlandes" ("Dec\derea Occidentului"). În aceasta, el arat\ [i dovede[te - cu

toate mijloacele pe care i le pune la îndemîn\ [tiin]a, filosofia, politica, tehnica,

arta [i religia european\ - c\ Apusul cade [i decade. Dup\ primul r\zboi

mondial, Europa, cu toat\ str\lucirea ei aparent\, î[i d\ duhul. Cultura apusean\

(sau "faustic\") a început, dup\ Spengler, în veacul al X-lea dup\ Hristos, iar

acum se g\se[te în starea de descompunere [i dec\dere, [i va disp\rea pentru

totdeauna la sfîr[itul veacului al XXII-lea. Dup\ cultura european\, gînde[te

Spengler, va veni cultura lui Dostoievski, lucrarea Ortodoxiei.

Prin toate inven]iile sale culturale, omul european moare [i se stinge

rapid. Narcisismul omenirii europene este mormîntul din care ea nu vrea [i de

aceea nu poate s\ învie. Faptul c\ e îndr\gostit\ de ra]iunea ei, aceasta este boala

ei fatal\, care o pustie[te. Singura mîntuire din aceasta este Hristos, spune

Gogol. Dar lumea, r\spîndit\ de milioanele de obiecte str\lucitoare care-i

împr\[tie gîndurile în toate p\r]ile, nu are puterea de a se întîlni nemijlocit cu

Hristos.

Tipul omului european a dat faliment în fa]a problemelor de temelie ale

vie]ii; Dumnezeu-Omul ortodox le-a dezlegat pe toate, pîn\ la una. Omul

european a rezolvat problema vie]ii prin nihilism; Dumnezeu-Omul - prin via]a

ve[nic\. Pentru omul european darwinist-faustic, lucrul cel mai însemnat în via]\

este autoconservarea; pentru omul lui Hristos - este jertfirea de sine. Primul

spune: "Jertfe[te-l pe cel\lalt pentru tine!" - iar cel de-al doilea: "Jertfe[te-te pe

tine însu]i pentru ceilal]i!"... Omul european nu a rezolvat blestemata problem\ a

mor]ii; Dumnezeu-Omul a rezolvat-o: prin Înviere.

Nu încape îndoial\ c\ principiile [i for]ele culturii europene [i ale

civiliza]iei europene sînt lupt\toare împotriva lui Hristos. Timp îndelungat s-a

format tipul omului european, pîn\ cînd L-a înlocuit pe Dumnezeu-Omul

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

81

Hristos cu filosofia [i [tiin]a lui, cu politica [i tehnica lui, cu religia [i etica lui.

Europa s-a slujit de Hristos numai ca o punte de la barbaria incult\ la barbaria

cult\, adic\ de la barbaria neme[te[ugit\ la barbaria cea me[te[ugit\!

Încheierile mele asupra civiliza]iei europene cuprind o doz\ bun\ de

catastrofal; dar acest lucru s\ nu v\ mire, fiindc\ vorbesc de vremea cea mai

pustiitoare din istoria omeneasc\, de apocalipsa Europei, a c\rei spaim\ frînge

atît trupul, cît [i duhul ei. Nu încape îndoial\ c\ întreaga Europ\ este amenin]at\

de conflicte vulcanice, care, dac\ nu sînt îndep\rtate, pot exploda în curînd întro

deplin\ nimicire a culturii europene.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

82

SOCIETATEA UMANIST|

{I CEA DUMNEZEU-OMENEASC|

Dac\ va r\mîne cunoscut prin ceva continentul european în istoria acestui

astru, va fi, pesemne, prin aceea c\ a [tiut s\ inventeze nenum\rate probleme, [i

nu a fost în stare s\ dezlege nici m\car una singur\ dintre cele însemnate, spre

folosul întregului neam omenesc. Aici trebuie avute în vedere, în primul rînd,

a[a-numitele probleme sociale. Dorin]a de a le dezlega a ajuns o manie a

aproape tuturor europenilor. Îng\dui]i-mi îns\ întrebarea: Cine din ei le dezleag\

f\r\ foc [i sabie, f\r\ inchizi]ie [i ruguri? Omul european st\ încurcat, tulburat [i

furios în fa]a problemelor sociale, ca [i în fa]a problemei omului. De ce? Fiindc\

problemele societ\]ii, restrînse la elementele lor întemeietoare, nu-s altceva decît

problema omului înmul]it\ cu num\rul in[ilor din care este alc\tuit\ întreaga

societate. Omul, prin însu[i faptul c\ e om, e m\dular al organismului social, în

care aduce con]inutul [i problematica sa psiho-fizic\. Dar problematica omului

[i cea a omenirii sînt, la baz\, identice: problemele adev\rului [i drept\]ii, vie]ii

[i mor]ii, binelui [i r\ului, nemuririi [i ve[niciei, cerului [i p\mîntului chinuie, [i

omul [i omenirea - dar mai întîi pe om ca ins, [i apoi omenirea ca ob[te. De aici

se trage încheierea logic\: cel ce rezolv\ problema omului a dezlegat [i

problema societ\]ii, a oric\rei societ\]i, de la cea mai numeroas\ pîn\ la cea mai

pu]in numeroas\; de la familie pîn\ la omenire.

În vederea dezleg\rii problemei omului [i societ\]ii prin mijloace

umaniste, în Europa s-a c\zut în dou\ extreme: sau omul a fost mic[orat,

batjocorit, l\sat de-o parte [i t\g\duit de dragul societ\]ii, sau societatea de

dragul omului. (În umanismul propriu-zis al Europei - ce are r\d\cini religioase:

infailibilitatea papal\, care în protestantism evolueaz\ în infailibilitatea oric\rui

ins - întîietatea a dobîndit-o insul. Societatea ce are pe individ drept criteriu [i

punct de plecare al ei nu este nimic altceva decît o satisfacere organizat\ a

intereselor individuale, adic\ o consfin]ire legalizat\ a egoismului omenesc. Ca

urmare, e pe deplin firesc s\ fie înjosit\ [i personalitatea omeneasc\, prin

impunerea individului ca întreg social egoist, [i societatea, prin impunerea

individului ca monad\ egoist\. Amîndou\ acestea sînt dogme ale civiliza]iei

apusene, care se ciocnesc între ele [i care se impun "ferro ignique" - prin foc [i

sabie - de veacuri întregi omenirii, ca o mîntuire a ei). Noi îns\ vrem o dreptate

des\vîr[it\, [i pentru om, [i pentru societate, dreptatea care va ]ine totdeauna

cump\na între valorile Dumnezeie[ti ale omului [i toate valorile de pre] [i

neschimbate ale societ\]ii. Noi voim o societate în care s\ se p\streze

deplin\tatea persoanei omene[ti [i dumnezeiasca ei m\re]ie, în care omul nu va

fi mic[orat, nu va fi schilodit, nu va fi pref\cut în pigmeu, nu va fi mecanizat, nu

va fi preschimbat în marionet\, spre folosul distinc]iei de clas\, al neamului [i al

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

83

statului, al culturii [i al civiliza]iei, al [tiin]ei [i al religiei. Noi vrem o societate

în care persoana [i societatea se întregesc, se într-ajutoreaz\, se înt\resc [i se

des\vîr[esc una pe alta; o societate în care fiecare este unit duhovnice[te cu to]i

[i to]i cu fiecare în parte, în care fiecare tr\ie[te prin to]i [i cu ajutorul tuturor,

dar [i to]i tr\iesc prin fiecare [i cu ajutorul fiec\ruia. Aceasta înseamn\ c\ noi

am vrea o societate care se înf\]i[eaz\ [i este un organism, un trup, iar

m\dularele ei sînt m\dulare organice ale unui tot unitar: tu e[ti ochi, acela mîn\,

eu picior; a[a încît s\ nu poat\ spune: Nu am nevoie de tine, sînt puternic [i f\r\

tine. Pentru ca mîna s\ lucreze, are nevoie de ochi, care s\ o conduc\, [i de

picior, care s\ o poarte; de asemenea, ca ochiul s\ vad\, are nevoie de mîn\, care

s\-l hr\neasc\, [i de picior, care s\-l poarte; [i iar\[i, pentru ca piciorul s\

mearg\, are nevoie de ochi, ca s\-l conduc\, [i de mîn\, care s\ împreun\-

lucreze cu el. To]i sîntem m\dulare ale organismului societ\]ii, mici [i mari,

v\zu]i [i nev\zu]i, dar m\dulare care tr\iesc unul cu altul [i unul prin altul;

fiecare împreun\-lucreaz\ cu to]i [i to]i cu fiecare. Iat\ ce se întîmpl\ în trup: ca

s\ creasc\ un fir de p\r pe cap, împreun\-lucreaz\ laolalt\ cu el trupul întreg; dar

[i firul de p\r, cu scopul lui propriu, este trebuincios pentru trup, pentru c\ ap\r\

capul [i este un priceput conduc\tor al c\ldurii. Lua]i aminte, de asemenea, la

trupul omenesc: în el avem cel mai bun exemplu de societate, de prietenie, de

împreun\-lucrare, de tr\ire laolalt\, de slujire a altuia, a aproapelui; fiecare

m\dular sluje[te toate celelalte m\dulare [i toate celelalte m\dulare slujesc pe

fiecare în parte. Degetul cel mic al mîinii sluje[te organul atît de delicat, ochiul,

[i pe acela care este înc\ [i mai delicat, creierul; dar [i ochiul [i creierul slujesc

degetul. Cu cît este mai însemnat un organ în l\untrul trupului, cu atît el

s\vîr[e[te o slujb\ mai de r\spundere [i este slujitorul oric\rui organ mai mic

decît el din trup. Inima este cel mai însemnat organ din trup, dar totodat\ ea este

[i cel mai mare slujitor al trupului; ea sluje[te neîncetat fiecare p\rticic\ în parte

[i tot trupul laolalt\.

S\ nu v\ par\ curios acest lucru; a[a este întocmirea trupului: tot ceea ce

este mai mare în el este mai mare pentru ca s\ slujeasc\ ceea ce este mai mic

decît el. Nu vede]i c\ smerenia este fapta bun\ cea mai de seam\, care

orînduie[te toate leg\turile din l\untrul trupului omenesc? Ceea ce este mare se

smere[te înaintea a ceea ce este mai mic [i-i sluje[te; iar ceea ce este mai mare

se smere[te [i mai mult! Tot astfel trebuie s\ se întîmple [i în societatea dorit\ [i

des\vîr[it\: cel ce este mai mare s\ slujeasc\ pe cel ce este mai mic; omul

înv\]at s\ slujeasc\ pe cel neînv\]at; în]eleptul pe cel simplu; bogatul pe s\rac;

cel mai mare s\ fie mare prin aceea c\ este slujitorul de bun\ voie al tuturor.

Toate se întîmpl\ aici potrivit cu legea fireasc\, dar [i Dumnezeiasc\ a

Dumnezeu-Omului: Cel care între voi vrea s\ fie mai mare s\ fie slujitor al

vostru, [i cel care între voi vrea s\ fie cel dintîi s\ fie sluga voastr\ (Matei

20:26-27). Pentru c\ aceasta este o lege [i pentru cel mai des\vîr[it om,

Dumenezeu-Omul Hristos, Care nu a venit ca s\ fie slujit, ci ca s\ slujeasc\ [i

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

84

s\-[i de-a sufletul S\u pre] de r\scump\rare pentru mul]i (Matei 20:28). {i, întradev\

r, exist\ vreun slujitor mai mare al neamului omenesc în afar\ de blîndul

Dumnezeu-Om? Iar Eu sînt în mijlocul vostru, ca cel ce sluje[te (Luca 22:27),

zice El ucenicilor S\i; ca slujitor Care-i sluje[te pe ei cu umilin]\, îi înva]\

adev\rul despre cele Dumnezeie[ti - dreptatea Dumnezeiasc\, dragostea

Dumnezeiasc\, bun\tatea Dumnezeiasc\, puterea Dumnezeiasc\ - pentru ca s\

poat\ cunoa[te [i învinge p\catul, r\ul [i moartea, [i s\ se fac\, cu ajutorul

Dumnezeiesc, buni, nemuritori, ve[nici. Nu numai întrupat ca om, ci [i ca

Dumnezeu-Cuvîntul El îi sluje[te neîncetat pe oameni, cu ajutorul întregii firi,

cu ajutorul universului; îi sluje[te neîncetat [i cu umilin]\, numai ca s\-i înve]e

legea aceasta Dumnezeiasc\ prea-înalt\, cosmic\ [i fireasc\: cum c\, adic\, cel

mai mare sluje[te pe cel mai mic, [i înc\ cu bucurie [i cu bun\tate. Pentru

aceasta, gura Lui Dumnezeu-omeneasc\ a spus în ce prive[te legea aceasta

urm\toarele: Cel ce este mai mare între voi s\ fie ca cel mai mic [i cel ce este

mai întîi - ca sluga..., c\ tot ce se înal]\ pe sine se va umili, iar cel ce se umile[te

se va în\l]a (Luca 22:26; 18:14). În realitate, toat\ Evanghelia Dumnezeu-

Omului, de la început [i pîn\ la sfîr[it, nu este nimic altceva decît o icoan\ [i o

m\rturie de nebiruit a acestei legi Dumnezeie[ti cosmice sau, mai degrab\,

universale.

Nu vi se pare c\ prin aceast\ lege evanghelic\ universal\ Dumnezeu-

Omul dezleag\ într-un chip ideal [i real totodat\ [i problema omenirii, dar [i

problema societ\]ii? Pentru c\ [i omul, [i omenirea, [i persoana, [i societatea, nu

numai c\ sînt din una [i aceea[i "materie" psihofizic\, ci [i toate sînt str\b\tute

de unul [i acela[i scop [i unul [i acela[i fel de fi curge prin mijlocul a tot ce

alc\tuie[te esen]a lor. Dac\ cumva nu ar avea acela[i scop, atunci între ele ar fi o

pr\pastie f\r\ punte deasupra [i ar fi sfî[iate de deosebirea de cantitate cu

neputin]\ de împ\cat. Numai unitatea scopului [i sfîr[itului d\ putin]a unei

dezleg\ri ideale a problemei omenirii, precum [i a problemei persoanei [i

problemei societ\]ii. Dar care ar putea s\ fie oare scopul acesta? Desigur c\ el

nu va fi un scop trec\tor [i temporal, oportunist, întîmpl\tor, interesat, un scop

care s\ hot\rasc\ soarta omului [i s\ înso]easc\ fiin]a omeneasc\ în lumile în

care aceasta se g\se[te. Este vorba de acel scop nemuritor, pe care l-a pus

Dumnezeu-Omul, sco]îndu-l din fiin]a asem\n\toare cu Dumnezeu a firii

omene[ti. În ce const\ scopul acesta? Iat\ în ce: s\ se întrupeze Dumnezeu [i

toate des\vîr[irile Dumnezeie[ti în om [i în omenire, în persoan\ [i în societate.

Este, oare, cu putin]\ acest lucru? Cum c\, într-adev\r, este cu putin]\ o

m\rturisesc dou\ pricini c\rora nu te po]i împotrivi: mai întîi faptul c\ omul este

o fiin]\ dup\ chipul lui Dumnezeu; iar al doilea, faptul c\ Dumnezeu-Cuvîntul

S-a întrupat în om, [i ca Dumnezeu-Om a ar\tat c\ este în chip Dumnezeiesc

des\vîr[it, [i, omene[te, om adev\rat [i firesc, în care S-a întrupat Dumnezeu cu

toate Dumnezeie[tile des\vîr[iri ale Lui. {i, ceva mai mult, Dumnezeu-Omul a

adus [i împarte oamenilor faptele bune Dumnezeie[ti [i puterile Dumnezeie[ti,

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

85

în a[a fel ca fiecare om s\ poat\, dac\ voie[te, s\ întrupeze în sinea lui pe

Dumnezeu [i des\vîr[irile Dumnezeie[ti. Împlinind scopul acesta, oamenii se

preschimb\ în fiin]e nemuritoare [i ajung m\dulare ale împreun\-unirii

Dumnezeu-omene[ti nemuritoare, adic\ ale Dumnezeu-omenirii. Dup\ cum din

om, în chip ra]ional [i firesc, se na[te [i cre[te omenirea, tot astfel [i din

Dumnezeu-Omul, iar\[i în chip ra]ional [i firesc, se na[te [i cre[te Dumnezeuomenirea.

În p\rt\[ia aceasta a Dumnezeului-Om, oamenii tr\iesc [i se poart\ ca

fiin]e nemuritoare, [i anume dup\ legile evanghelice, care au putere [i în lumea

aceasta, [i în cealalt\. Aceast\ p\rt\[ie, neasem\nat\ pe astrul nostru, a celor cu

adev\rat nemuritori [i cu adev\rat purt\tori de Dumnezeu [i a celor ce se

str\duiesc cel pu]in s\ ajung\ astfel, nu este nimic altceva decît trupul

Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, Sfînta Lui Biseric\.

R\sufla]i pu]in: iat\ c\ ne g\sim deja în "sfînta sfintelor" filosofiei

societ\]ii Dumnezeu-omene[ti. Aceasta este o societate nou\, Dumnezeuomeneasc\,

întru nimic asem\n\toare cu acelea pe care vi le d\, în chip teoretic

[i practic, sociologia umanist\ a omului european. În aceast\ societate

Dumnezeu-omeneasc\, toate se restrîng la Persoana purt\toare de via]\ a

Dumnezeu-Omului Hristos. El este cea mai înalt\ valoare [i bunul cel mai înalt.

Toate celelalte valori - [i individuale, [i sociale - izvor\sc din ea, întocmai ca

razele din soare.

În]elege]i c\ vorbesc de Biserica soborniceasc\ Ortodox\, ca societate

Dumnezeu-omeneasc\. Care este temeiul ei? Dumnezeu-Omul Hristos. Pentru

aceasta tot ce este ortodox are fire Dumnezeu-omeneasc\: [i con[tiin]a, [i

sim]irea, [i voin]a, [i gîndirea, [i via]a, [i societatea. Dumnezeu este pretutindeni

cel dintîi, iar omul al doilea; Dumnezeu conduce, omul este condus; Dumnezeu

lucreaz\, omul împreun\-lucreaz\. Aici nu este vorba de un dumnezeu

supranatural, abstract, închipuit, ci de Dumnezeul celei mai nemijlocite realit\]i

istorice, de Dumnezeu care S-a f\cut om, a tr\it în marginile propriei noastre

vie]i omene[ti [i S-a ar\tat pretutindeni în chip pip\ibil [i vizibil, cu des\vîr[ire

f\r\ de p\cat, cu des\vîr[ire sfînt, cu des\vîr[ire adev\rat. De aceea [i societatea

pe care a întemeiat-o este atît de adev\rat\ [i atît de real\. {i Biserica, întradev\

r, ca societate, nu este altceva decît un des\vîr[it organism Dumnezeuomenesc,

în care, prin împreun\-lucrarea darului Dumnezeiesc [i a lucr\rii libere

omene[ti, se une[te [i se în-dumnezeu-înomene[te totul, afar\ de p\cat. În acest

organism Dumnezeu-omenesc al Bisericii, fiecare credincios este întocmai ca o

celul\, care ajunge parte alc\tuitoare a lui [i care tr\ie[te din puterea Dumnezeuomeneasc\

purt\toare de via]\ a lui.

Iat\ principiile întemeietoare ale filosofiei ortodoxe a societ\]ii: ca singur\

societate adev\rat\, Biserica este în primul rînd un organism Dumnezeuomenesc,

[i apoi o întocmire Dumnezeu-omeneasc\ în lume, care întrupeaz\ tot

ceea ce este al Dumnezeu-Omului, adic\: dragostea lui Hristos, care na[te toate,

dreptatea lui Hristos, bun\tatea lui Hristos, în]elepciunea lui Hristos [i îndeob[te

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

86

toate faptele bune ale lui Hristos. Pentru c\, prin mijlocirea lor, Hristos locuie[te

în om [i Se întrupeaz\ în el. Un astfel de om tr\ie[te prin Hristos, gînde[te prin

Hristos, simte în Hristos, lucreaz\ prin Hristos, se g\se[te în împreun\-unire cu

ceilal]i oameni pe toate planurile vie]ii în Hristos. De unde are el puterea

aceasta? De la Hristos Însu[i, dup\ cuvîntul Sfîntului Apostol: Toate le pot în

Hristos, Care m\ înt\re[te (Filipeni 4:13). Omul credin]ei ortodoxe, tr\ind în

organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, tr\ie[te întotdeauna în împreun\-

unire cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:18), care-l ajut\ în chip tainic la împlinirea

poruncilor evanghelice. De aceea m\dularul ortodox al Bisericii are sim]\mîntul

viu c\ via]a lui este aceea[i cu via]a tuturor celorlal]i oameni [i c\ are una [i

aceea[i credin]\ cu Apostolii, cu Mucenicii [i cu Sfin]ii tuturor veacurilor. El

mai are sim]\mîntul viu c\ to]i ace[tia tr\iesc ve[nic [i, ceva mai mult, c\ atît pe

el, cît [i pe ceilal]i, îi str\bate una [i aceea[i putere Dumnezeu-omeneasc\, una [i

aceea[i via]\ Dumnezeu-omeneasc\, unul [i acela[i adev\r Dumnezeu-omenesc.

În Biseric\, socotit\ ca societate, trecutul este întotdeauna prezent, pentru c\

Dumnezeu-Omul Hristos - Care este tare [i azi, Acela[i [i în veci - tr\ie[te

neîntrerupt în trupul Lui Dumnezeu-omenesc, cu aceea[i bun\tate, cu aceea[i

via]\, [i face întregul trecut un prezent neîntrerupt. Pentru aceasta omul credin]ei

ortodoxe nu este niciodat\ singur, ci întotdeauna în împreun\-unire cu toate

celelalte m\dulare ale Bisericii [i cu toate fiin]ele. Cînd el gînde[te ceva, face

acest lucru cu team\ [i spaim\ Dumnezeiasc\, [tiind c\ la aceast\ fapt\ a lui iau

parte în chip tainic to]i Sfin]ii. Ortodoc[ii sînt ortodoc[i prin aceea c\ au

neîncetat sim]\mîntul sobornicit\]ii Dumnezeu-omene[ti, înc\lzindu-se cu acest

sim]\mînt [i p\zindu-l prin rug\ciune [i smerenie. Nu se vestesc niciodat\ pe ei

în[i[i, nu se laud\ niciodat\ în ce prive[te omul, nu sînt mul]umi]i niciodat\ de

umanismul g\unos [i nu se închin\ niciodat\ umanismului. Pe toate c\ile, ei

m\rturisesc [i propov\duiesc pe Dumnezeu-Omul, iar nu pe om. Pentru c\ ei

[tiu c\ omul [i societatea omeneasc\, f\r\ de Cuvîntul, ca unire [i unitate

nestric\cioas\, alearg\ cu neînfrînare c\tre ira]ionalitate [i c\tre întunericul

nefiin]ei, sau, ceva mai mult, c\tre întunericul unui "vai [i amar".

S-a spus mai sus c\ societatea civil\ (impunerea individului ca monad\) [i

socialismul umanistic (impunerea silit\ a individului egoist ca întreg) au r\d\cini

religioase. Într-adev\r, întrucît în Apusul european cre[tinismul s-a schimbat

încet-încet în umanism, era firesc ca schimbarea aceasta s\-[i aib\ urm\rile ei în

toate ariile vie]ii omene[ti, a[adar [i în aceea social\. Mult\ vreme [i în chip

st\ruitor L-au restrîns pe Dumnezeu-Omul [i în cele din urm\ L-au mic[orat,

m\rginindu-L la un simplu om: la omul f\r\ gre[eal\ al Romei [i la acel nu mai

pu]in f\r\ gre[eal\ om al Berlinului. În felul acesta, s-a înf\]i[at pe de o parte

maximalismul apusean cre[tin-umanist (Papismul), care înl\tur\ totul de la

Hristos, iar pe de alt\ parte - minimalismul apusean cre[tin-umanist

(Protestantismul), care cere de la Hristos cît se poate de pu]in, iar adeseori

nimic. În amîndou\, ca valoare des\vîr[it\ [i ca ultim criteriu, este a[ezat omul

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

87

în locul Dumnezeu-Omului [i individualismul de diferite nuan]e în locul

societ\]ii Dumnezeu-omene[ti. S-a s\vîr[it în felul acesta dureroasa "corectare"

a Dumnezeu-Omului, a lucr\rii Lui [i a înv\]\turii Lui!

Cel dintîi protest împotriva uneia, Sfinte, catolice [i apostolice Biserici, ca

societate, trebuie s\ se caute în Papism, [i nu în Luteranism. {i tocmai în acest

protest se afl\ cel dintîi protestantism; în acela[i timp, aici este [i începutul

individualismului ca principiu social.

Nu trebuie s\ ne în[el\m: maximalismul cre[tin umanist apusean,

Papismul, este tocmai cel mai radical protestantism [i individualism, pentru c\ a

str\mutat temelia cre[tinismului de la ve[nicul Dumnezeu-Om la individul om.

Protestatan]ii nu au f\cut altceva, decît pur [i simplu au primit dogma aceasta în

esen]a ei [i au des\vîr[it-o într-atît, încît s\ ajung\ la propor]ii [i am\nunte

înfrico[\toare. Într-adev\r, Protestantismul nu este altceva decît un Papism pus

des\vîr[it în fapt\, al c\rui principiu întemeietor (lipsa de gre[eal\ a omului) s-a

a[ezat în via]a fiec\rui om în parte, dar [i a întregii societ\]i. Dup\ exemplul

omului infailibil al Romei, fiecare protestant ajunge infailibil, pretinzînd

infailibilitatea individual\ în problemele de credin]\ [i de via]\. Din punctul

acesta de vedere, se poate spune c\ Protestantismul este un papism laicizat.

Prin aceea c\ cre[tinismul, cu toate nesfîr[itele sale adev\ruri Dumnezeuomene[

ti, s-a m\rginit în Apus la om, cre[tinismul apusean s-a schimbat în

umanism. Lucrul acesta poate s\ par\ ciudat, dar este adev\rat. Îl arat\ în chip

neîndoielnic realitatea lui istoric\. Cre[tinismul apusean, în esen]a lui, este cel

mai radical umanism, pentru c\ l-a propov\duit pe om ca fiind f\r\ gre[eal\ [i a

pref\cut societatea Dumnezeu-omeneasc\ într-o societate umanist\. Prin urmare,

individualismul [i totalitarismul sînt dou\ fe]e ale aceluia[i lucru, care curge

dintr-un singur izvor.

Aceast\ înlocuire a Dumnezeu-Omului prin om s-a lucrat în chip practic

prin înlocuirea c\ii cre[tine Dumnezeu-omene[ti cu aceea omeneasc\. De aici

izvor\sc: pozi]ia hot\rîtoare a filosofiei aristotelice în scolasticism, cazuistica [i

inchizi]ia în etic\, diploma]ia papal\ în leg\turile interna]ionale, statul papal,

individualismul ca principiu social [i a[a mai departe.

Cu actul acesta al mic[or\rii [i m\rginirii cre[tinismului în umanism, s-a

simplificat în chip neîndoielnic [i cre[tinismul. Dar totodat\ s-a [i distrus.

Apusul a pierdut Biserica [i pe Dumnezeu-Omul; pentru aceasta, el a pierdut [i

societatea Dumnezeu-omeneasc\, în care omul este frate ve[nic al omului.

Pretutindeni se înf\]i[eaz\ tendin]a mult-iubit\ a omului european de a

m\rgini totul la om, ca valoare întemeietoare [i m\sur\ întemeietoare a tuturor.

Dar în spatele lui se ascunde dezam\girea: "Menschliches, Allzumenschliches"

("omenesc, prea omenesc"). Glasurile unor oameni din lumea apusean\:

"Zurück zum Jesus! Back to Jesus!" ("Înapoi la Iisus!") sînt strig\te neputincioase

în mijlocul nop]ii celei f\r\ de lun\ a cre[tinismului umanist, care a

p\r\sit valorile Dumnezeu-omene[ti [i m\surile Dumnezeu-omene[ti [i acum se

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

88

înfund\ în dezn\dejde [i impas, în vreme ce din adîncul veacurilor r\sun\

cuvintele aspre ale mîhnitului Prooroc al lui Dumnezeu Ieremia: Blestemat este

omul care n\d\jduie[te în om! (Ieremia 17:5).

Într-o perspectiv\ istoric\ larg\, dogma apusean\ privitoare la

infailibilitatea omului nu este altceva decît o str\danie de reînviere [i de

înve[nicire a umanismului european pe moarte. Aceasta este ultima "prefacere"

[i nestr\mutata prosl\vire a lui. Fiindc\, dup\ iluminismul ra]ionalist al veacului

al XVIII-lea [i pozitivismul miop al veacului al XIX-lea, umanismului european

nu-i mai r\mînea nimic altceva decît s\ se descompun\ în contradic]ii [i impas.

În acest ceas nefericit pentru el, îi vine în ajutor umanismul religios, care, cu

dogma lui asupra infailibilit\]ii omului, l-a salvat de la moarte sigur\. Dar, chiar

[i dogmatizat, umanismul cre[tin apusean nu a avut cum s\ nu p\streze în sine

toate nepotrivirile mortale ale umanismului european, cu toate c\ înclin\ spre o

singur\ dorin]\: aceea de a fi alungat Dumnezeu-Omul de pe p\mînt, în cer.

Fiindc\, pentru umanism, lucrul de temelie [i cel mai însemnat este acela ca

omul s\ fie cea mai înalt\ valoare [i ultima m\sur\.

Potrivit sim]irii [i cunoa[terii ortodoxe, cre[tinismul este cre[tinism prin

Dumnezeu-Omul, prin adev\rul lui Dumnezeu-omenesc [i prin calea lui

Dumnezeu-omeneasc\; iar societatea este o societate adev\rat\ numai atunci

cînd este pl\m\dit\ laolalt\ cu Dumnezeu-omenirea lui Hristos. Acestea sînt

adev\rurile întemeietoare, în pofida c\rora nu poate fi nici o împ\care. Prin ele

se define[te [i se înfiin]eaz\ toat\ axiomatica [i criteriologia cre[tin\. Hristos

este valoarea cea mai înalt\ [i m\sura f\r\ gre[eal\ numai ca Dumnezeu-Om.

Puterea mîntuitoare [i de via]\ f\c\toare a Bisericii lui Hristos st\ pretutindeni în

ve[nic via Ipostaz\ a Dumnezeu-Omului, care le une[te pe toate laolalt\. Orice

înlocuire a Dumnezeu-Omului cu vreun om [i orice alegere din cre[tinism

numai a acelor elemente care satisfac "gustul individual" [i în]elegerea omului

prefac cre[tinismul într-un superficial [i neputincios umanism.

Numai cu puterea lui Dumnezeu-omeneasc\ cre[tinismul este "sarea

p\mîntului", sare care ]ine pe om s\ nu se strice din pricina p\catului [i r\ului.

Dac\ îns\ cre[tinismul se va împr\[tia în tot felul de umanisme, atunci "se

stric\" el, se face o sare "nes\rat\", care - dup\ cuvîntul cel întrutotul adev\rat al

Mîntuitorului - nu mai este bun\ de nimic, decît s\ se arunce afar\ [i s\ se calce

în picioare de oameni (Matei 5:13). Orice str\danie [i încercare de împ\care a

cre[tinismului cu duhul veacului acestuia, cu mi[c\rile trec\toare ale unor epoci

istorice [i, ceva mai mult, cu partidele politice sau cu st\rile de fapt politice, îi

smulge acea valoare proprie care face din el singura religie Dumnezeuomeneasc\

din lume.

În filosofia ortodox\ a societ\]ii, prima regul\ este aceea de a nu fi potrivit

Dumnezeu-Omul la duhul vremii, ci duhul vremii s\ fie potrivit la duhul

ve[niciei lui Hristos [i al Dumnezeu-omenit\]ii Lui. Numai în felul acesta

Biserica va putea s\ p\streze Persoana de via]\ f\c\toare [i de neînlocuit a

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

89

Dumnezeu-Omului Hristos [i s\ r\mîn\ o societate omeneasc\ în care oamenii

tr\iesc înfr\]i]i prin Dumnezeiasca dragoste [i dreptate, prin rug\ciune [i post,

prin blînde]e [i smerenie, prin în]elepciune [i bun\tate, prin milostenie [i

credin]\, prin dragoste de Dumnezeu [i dragoste fr\]easc\, [i prin celelalte fapte

bune evanghelice.

Potrivit cu filosofia Dumnezeu-omeneasc\ a vie]ii, [i omul, [i societatea,

[i norodul, [i statul trebuie s\ se acomodeze cu Biserica, întocmai ca [i cu

prototipul lor ve[nic. Acomodarea Bisericii cu ele este cu totul de neîng\duit, cu

atît mai mult subjugarea Bisericii de c\tre ele. Un norod are valorile adev\rate

numai atunci cînd tr\ie[te [i lucreaz\ faptele bune evanghelice [i întrupeaz\ în

istoria lui etosul Dumnezeu-omenesc. Ceea ce are pre] pentru norod are pre] [i

pentru fiecare stat, [i pentru fiecare societate. Scopul norodului, ca întreg, este

acela[i cu scopul omului ca persoan\ singular\. {i scopul acesta este întruparea

în toate manifest\rile vie]ii lui a drept\]ii, dragostei [i sfin]eniei evanghelice.

Orice neam trebuie s\ ajung\ "norod al lui Dumnezeu", "norod sfînt", care arat\

[i propov\duie[te prin istoria lui adev\rul Dumnezeu-omenesc al vie]ii [i etosul

Dumnezeu-omenesc al ei (v. 1 Petru 2:9-10, 1:15-16).

Vom fi întreba]i: Unde sînt roadele v\dite ale acestei societ\]i Dumnezeuomene[

ti? Cum se explic\ faptul c\ pe un p\mînt în care a str\lucit Ortodoxia sa

împlinit "cea mai radical\ laicizare din istoria omenirii" 47 (Joseph Piper). Oare

nu exist\ [i "umanismul" r\s\ritean? Reu[ita pe p\mîntul Ortodoxiei a

umanismului social ateizat nu dovede[te oare "neputin]a Ortodoxiei" de a

rezolva cele mai elementare probleme sociale?

Este un fapt c\ lumea aceasta zace în r\u [i în p\cat. Restrîngerea la om a

toate este în fapt atmosfera în l\untrul c\reia tr\ie[te, respir\ [i c\tre care se

îndreapt\ firea omeneasc\ cea c\zut\ [i omul îndeob[te, ori[iunde s-ar g\si

aceasta. Din care pricin\, nu este nimic de mirare c\ valurile iubirii de p\cat, ca

[i valurile otr\vurilor pseudo-cre[tine ale Europei, au cuprins în anumite vremi

[i noroadele ortodoxe. Dar unul este adev\rul neîndoielnic: Biserica

soborniceasc\ Ortodox\ nu a preschimbat niciodat\ în dogm\ vreun umanism

oarecare, fie c\ este vorba de cezaro-papism, fie despre altceva de felul acesta.

Prin adev\rata [i curata Dumnezeire-omenire [i adev\rul evanghelic al ei, prin

necontenita chemare a ei la poc\in]\, prin tot ceea ce este de la Dumnezeu-Omul

[i dup\ Dumnezeu-Omul, ea a p\strat, cu ajutorul Duhului Sfînt, întreaga

în]elepciune [i neprih\nire nu doar a inimii, ci [i a sufletului ei. În felul acesta,

ea a fost [i a r\mas "sarea p\mîntului", a omului [i a societ\]ii. Tragedia

cre[tin\t\]ii apusene st\ tocmai în aceea c\ s-a str\duit, fie îndreptînd Persoana

Dumnezeu-Omului, fie t\g\duind-o, s\ aduc\ din nou dr\cescul umanism ce

caracterizeaz\ firea omeneasc\ c\zut\. {i unde? În îns\[i inima organismului

Dumnezeu-omenesc al Bisericii [i, ceva mai mult, împotriva rostului Bisericii,

47 comunismul (n. tr.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

90

care este liberarea de un astfel de umanism. Iar prin Biseric\ este firesc ca

umanismul acesta s\ p\trund\ apoi în toate ariile vie]ii, persoanei [i societ\]ii [i

s\ fie propov\duit ca dogm\ ultim\ sau, [i mai bine, ca dogm\ universal\. În

felul acesta, trufia omeneasc\ dr\ceasc\, ascuns\ sub mantia Bisericii, ajunge

dogm\ de credin]\ pref\cut\ în dogm\ de via]\, f\r\ de care nu exist\ mîntuire!

Este înfrico[\tor [i numai s\ gîndeasc\ cineva la acest lucru, cu atît mai mult s\-

l spun\, anume c\, în felul, acesta singurul "laborator al mîntuirii" din lumea

aceasta se preschimb\ încet într-un "laborator" dr\cesc de siluire a con[tiin]elor

omene[ti [i de z\mislire de mon[tri, într-un laborator de denaturare a lui

Dumnezeu [i a omului prin denaturarea Dumnezeu-Omului.

Biserica Ortodox\ soborniceasc\ nu a m\rturisit ca dogm\ nici o otrav\,

nici un p\cat, nici un umanism, nici un sistem social p\mîntesc, nici prin

Sinoade, nici prin trupul Bisericii sobornice[ti; îns\ Apusul, vai, numai aceasta

face. Cea mai nou\ dovad\ a acestui fapt este Conciliul II Vatican 48. În credin]a

Ortodox\, poc\in]a este o sfînt\ fapt\ bun\ neap\rat trebuincioas\, [i Ortodoxia

cheam\ întotdeauna la poc\in]\. În Apus, credin]a pseudo-cre[tin\ în om nu

cheam\ la poc\in]\. Dimpotriv\, ea r\mîne cu "sfin]enie" în propria ei

antropolatrie ucig\toare de om, în umanismele, infailibilit\]ile [i ereziile ei

pseudo-cre[tine. Mai mult: socote[te, extaziat\, c\ acestea nu sînt în nici un caz

lucruri pentru care cineva ar trebui s\ se poc\iasc\.

Ideologic [i metodologic, umanismul social contemporan dezdumnezeit

este întru totul odrasla, n\scocirea pseudo-cre[tin\, a Europei pseudo-cre[tine,

încununat\ cu împ\c\to[irea noastr\. Cînd sînte]i întreba]i: "De unde aceasta în

Ortodoxie?" - s\ r\spunde]i c\ Dumnezeu pune la încercare r\bdarea drep]ilor,

cerceteaz\ pe fii pentru p\catele p\rin]ilor lor [i arat\ puterea Bisericii Sale

sobornice[ti trecînd-o prin foc [i prin ap\; fiindc\, dup\ cuvintele de Dumnezeu

în]elep]itului Macarie Egipteanul, tocmai acesta este singurul drum al

cre[tinismului adev\rat: "Acolo unde este Duhul Sfînt, urmeaz\ ca o umbr\

prigoana [i lupta... Adev\rul nu are cum s\ nu fie prigonit". Care sînt roadele

societ\]ii Dumnezeu-omene[ti? Sfin]ii, Mucenicii, M\rturisitorii. Ace[tia sînt

scopul ei, ace[tia sînt rostul [i îndrept\]irea ei, ace[tia sînt [i dovada puterii ei cu

neputin]\ de nimicit - nu c\r]i, nu biblioteci, sisteme [i ora[e, care azi sînt, [i

mîine nu mai sînt. Mii [i sute de mii de Mucenici [i noi-Mucenici care au

p\timit pentru credin]a Ortodox\ - iat\ roada societ\]ii Dumnezeu-omene[ti. De

aceea cunoscutul François Mauriac, romano-catolic, vede la orizontul întunecat

al lumii de azi - care zi de zi se afund\ tot mai mult în întunericul pierz\toarei de

suflet închin\ri la om n\scute în Europa - doar un singur punct luminos: credin]a

Ortodox\ cea împurpurat\ cu sîngele Mucenicilor [i noilor-Mucenici ai s\i. În

Apus...? Acolo, oamenii nu cunosc nici Biserica, nu cunosc nici calea, nu cunosc

nici ie[irea din fund\turi. Acolo totul s-a înecat în închinarea la idoli cea

pierz\toare de suflet, în iubirea de pl\ceri, în iubirea de sine [i în iubirea de

48 1962-1965 (n. tr.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

91

patimi. Ca urmare, în Europa se petrece o rena[tere a închin\rii la idoli.

"Hristo[i mincino[i", dumnezei mincino[i, au potopit Europa [i de acolo sînt

exporta]i pe toate pie]ele lumii, avînd ca lucrare de c\petenie uciderea în om a

sufletului - acel bun omenesc neasem\nat în toate lumile - [i, prin aceasta,

distrugerea înf\ptuirii [i îns\[i putin]ei înf\ptuirii unei adev\rate societ\]i.

Scriind acestea, nu scriem istoria Europei, a faptelor bune [i defectelor ei,

[i nici istoria pseudo-bisericilor europene; înf\]i[\m doar entelehia ontologiei

lor, coborîm în inima trufiei europene, în subteranul ei dr\cesc, unde se afl\

negrele ei izvoare, prin a c\ror ap\ amenin]\ s\ otr\veasc\ lumea. Aceasta nu

înseamn\ cîtu[i de pu]in o osîndire a Europei; este doar o chemare în rug\ciune,

din toat\ inima, spre singura cale de mîntuire: mîntuirea prin poc\in]\.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

92

EDUCA}IA/LUMINAREA UMANIST|

{I CEA DUMNEZEU-OMENEASC|

Existen]a educa]iei/lumin\rii d\ la iveal\ faptul, m\rturisit în trecut [i

m\rturisit pururea de întreaga experien]\ a neamului omenesc, c\ omul este o

fiin]\ nedes\vîr[it\ [i neîmplinit\. Lucrul acesta îl m\rturisesc toate filosofiile,

toate religiile, toate [tiin]ele, toate culturile. Omul este o fiin]\ care are nevoie a

se des\vîr[i [i a se împlini. Prin urmare, scopul cel mai de seam\ al educa]iei

este de a-l des\vîr[i [i de a-l împlini pe om. Dar îndat\ se na[te urm\toarea

întrebare de neocolit: Cum s\-l des\vîr[easc\ [i cum s\-l împlineasc\?

Oricum l-am privi, omul este, prin fiin]a lui, deschis spre alte fiin]e [i alte

lumi. În nici un caz el nu este monada închis\ a lui Leibnitz. Prin toat\ via]a lui,

fizic\ [i psihic\, omul se urze[te neîncetat - cu [tiin]\ sau f\r\ [tiin]\, cu voie sau

f\r\ voie - în ]es\tura necuprins\ a a-tot-vie]ii întregului univers.

Educa]ia/luminarea, dac\ vrea s\ fie cu adev\rat omeneasc\, trebuie s\

porneasc\ de la acest fapt v\dit, luîndu-l ca premis\ logic\ întemeietoare.

C\utarea omului des\vîr[it [i împlinit în istoria neamului omenesc d\ na[tere în

con[tiin]a noastr\ unei întreb\ri arz\toare: Cine este om des\vîr[it [i întreg,

cine?

Nu cumva Platon? Dar el, tocmai din pricina con[tiin]ei arz\toare a

nedes\vîr[irii [i a neîmplinirii sale, s-a preschimbat în s\geat\ îndreptat\ spre

lumile de sus, spre lumile ideilor [i idealurilor ve[nice. A[adar, el nu este un om

des\vîr[it [i împlinit.

Nu cumva Buddha? Dar Buddha, gonit de sim]\mîntul fioros [i hain al

nedes\vîr[irii sale omene[ti, a împins toate n\zuin]ele spre des\vîr[ire ale fiin]ei

în împ\r\]ia transcendent\ a ve[nicei ne-sim]iri [i împreun\-ne-sim]iri, adic\ în

Nirvana. A[adar, nici el nu e un om des\vîr[it [i împlinit.

Nu cumva Moisi? Dar [i Moisi, urm\rit de înfrico[\toarea robie a

norodului s\u [i de neputin]a sa, strig\ necontenit dup\ ajutor din cer [i

îndulce[te am\r\ciunea cea neîndulcit\ a fiin]ei sale omene[ti cu prooroce[ti

vedenii despre un Mesia [i Mîntuitor care avea s\ vin\. A[adar, nici el nu e un

om des\vîr[it [i împlinit.

Nu cumva Mahomed? Dar Mahomed, chinuit de setea de sînge a iadului

s\u [i de împ\timirea de pl\ceri a raiului s\u, alearg\ peste acest astru împlinind

prin foc [i sabie vedeniile sale prooroce[ti, c\lcînd cu avînt fanatic peste

trupurile "necredincio[ilor". A[adar, nici el nu e un om des\vîr[it [i împlinit.

Nu cumva Kant? Dar [i Kant, chinuit de nedes\vîr[irea [i neîmplinirea

fiin]ei omene[ti, din crisalida strîmt\ a criticismului ra]ionalist a aruncat tot ce e

omenesc în abisul metara]ionalului "Das Ding an sich" ("Lucrul în sine") [i l-a

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

93

l\sat la mila [i nemila ne[tiutului, necunoscutului, însp\imînt\torului. A[adar,

nici el nu e un om des\vîr[it [i împlinit.

Nu cumva Shakespeare? Acesta îns\, în setea lui nepotolit\ dup\

des\vîr[it [i împlinit, tr\ind nedes\vîr[irea [i neîmplinirea omului într-o mul]ime

f\r\ num\r de tragisme dr\ce[ti, a dus fiin]a omeneasc\ în lumile de sus [i a

l\sat-o pe drumurile de acolo str\in\ [i însp\imîntat\. A[adar, nici el nu e un om

des\vîr[it [i împlinit.

Nu cumva Goethe? Acesta, tr\ind în chip cuprinz\tor [i adînc drama

fiin]ei omene[ti, în care Mefistofel joac\ un rol de frunte, prin strig\tul s\u

dinainte de moarte: "Licht, mehr Licht!" ("Lumin\, mai mult\ lumin\!"), a

ar\tat limpede cît de nefericit a plecat în cealalt\ lume. A[adar, nici el nu e un

om des\vîr[it [i împlinit.

Nu cumva Tolstoi? Dar acesta, în lupta lui neîncetat\ [i necru]\toare cu

nedes\vîr[irea [i neîmplinirea omului, a ajuns la o astfel de nelini[te sufleteasc\,

încît, cu pu]in înainte de moartea sa, într-un ceas de agonie nesuferit\ a duhului,

a fugit de acas\ pentru a fugi de sine, de dureroasa nedes\vîr[ire [i trista

neîmplinire a fiin]ei lui. A[adar, nici el nu e un om des\vîr[it [i împlinit.

Nu cumva Nietzsche? Dar în vulcanicul [i înviforatul sim]\mînt al

dureroasei nedes\vîr[iri [i a nesuferitei neîmpliniri a fiin]ei omene[ti în toate

dimensiunile [i realit\]ile acestei lumi, în neînfrînata lui n\zuin]\ dup\ omul

superior, des\vîr[it [i împlinit, Nietzsche a înnebunit! Prin urmare, nici

Nietzsche nu e un om des\vîr[it [i împlinit.

{i tot a[a, de la primul pîn\ la ultimul om: o trist\ defilare de oameni

nedes\vîr[i]i [i neîmplini]i. Iar în mijlocul lor - El, tainicul [i minunatul

Dumnezeu-Om, Dumnezeie[te des\vîr[it [i omene[te adev\rat. Binele Lui

omenesc este Dumnezeie[te des\vîr[it [i împlinit; adev\rul Lui omenesc este

Dumnezeie[te des\vîr[it [i împlinit; dragostea Lui omeneasc\ este

Dumnezeie[te des\vîr[it\ [i împlinit\; la fel [i dreptatea Lui, [i mila Lui, [i

împreun\-p\timirea Lui, [i nemurirea Lui, [i ve[nicia Lui, [i frumuse]ea Lui:

toate sînt omene[te adev\rate, dar [i Dumnezeie[te des\vîr[ite [i împlinite. Nu

v\ mira]i de asta: El a "schimbat la fa]\" tot ceea ce este omenesc în

Dumnezeiesc, l-a des\vîr[it [i împlinit prin ceea ce e Dumnezeiesc. Într-un

cuvînt, în El, întregul om este Dumnezeie[te des\vîr[it [i Dumnezeie[te împlinit.

Nu crede]i? Încerca]i s\ v\ închipui]i vreun dumnezeu mai des\vîr[it decît

Hristos sau vreun om mai des\vîr[it decît El. Nu ve]i fi în stare s\ o face]i,

fiindc\ nici gîndirea individual\ [i nici cea ob[teasc\ a omului nu poate s\-[i

închipuie nici vreun dumnezeu mai des\vîr[it decît Hristos, [i nici vreun om mai

des\vîr[it decît El. {i ceea ce e negr\it [i neasem\nat în toate acestea este c\ în

Hristos toate des\vîr[irile Dumnezeie[ti sînt omene[te adev\rate [i v\dite. {i

adev\rul Dumnezeiesc, [i dragostea Dumnezeiasc\, [i dreptatea Dumnezeiasc\,

[i bun\tatea Dumnezeiasc\, [i frumuse]ea Dumnezeiasc\ sînt date în El [i ca

realit\]i omene[ti, [i ca lucruri pip\ite p\mînte[ti. Nu exist\ bine des\vîr[it, nici

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

94

adev\r des\vîr[it, nici frumuse]e des\vîr[it\, pe care omul s\ nu le afle întrupate

în Persoana Lui [i înf\ptuite în via]a Lui. Din toate aceste pricini, El este acel

om des\vîr[it [i împlinit, pe care neamul omenesc, gîndirea omeneasc\, inima

omeneasc\ îl caut\ prin religii, filosofii, [tiin]\, art\, cultur\. Pus\ în leg\tur\ cu

educa]ia/luminare, încheierea aceasta ar suna astfel: Hristos este acel om

des\vîr[it pe care educa]ia/luminarea omeneasc\ îl caut\ ca scop al ei, ca rost al

ei, ca ideal al ei. Cu El [i de la El cunoa[tem noi, oamenii, ce este omul

adev\rat, ce este omul ideal, ce este omul des\vîr[it. În El avem un model dup\

care orice om poate s\ se zideasc\ întru om ideal de bun, ideal de drept, ideal de

des\vîr[it [i de împlinit, [i asta f\r\ greut\]i mari [i de netrecut, fiindc\ oric\rui

om care se str\duie[te El îi d\ puterile Sale Dumnezeie[ti, ca s\ î[i însu[easc\

tot ce este al Lui: [i dreptatea Lui Dumnezeiasc\, [i adev\rul Lui Dumnezeiesc,

[i dragostea Lui Dumnezeiasc\, [i bun\tatea Lui Dumnezeiasc\.

Sim]i]i oare? Ne g\sim deja pe f\ga[ul cel mai de seam\ al filosofiei

educa]iei/lumin\rii Dumnezeu-omene[ti. Lua]i aminte cu seriozitate [i dreptate

la zidirea l\untric\ a acestei educa]ii/lumin\ri: [i planul, [i materialul, [i

programul, [i sufletul, [i duhul, totul e evanghelic, totul e Dumnezeu-omenesc.

Toate valorile ei sînt Dumnezeie[ti, toate c\ile ei sînt evanghelice. În ea,

Dumnezeu este întotdeauna pe primul loc, iar omul pe cel de-al doilea: omul

tr\ie[te, [i gînde[te, [i simte, [i lucreaz\ prin Dumnezeu, ceea ce înseamn\ c\

omul este educat/luminat prin Dumnezeu; [i nu prin vreun dumnezeu abstract,

transcendent, supraceresc, platonic-kantian, ci prin Dumnezeul realit\]ii

p\mînte[ti [i concretului omenesc nemijlocit, prin Dumnezeul care S-a f\cut om

[i a adus în marginile omenescului tot ceea ce este Dumnezeiesc, f\r\ de moarte,

ve[nic. Pentru aceea, dintre cei ce fac parte din neamul omenesc, numai El,

Dumnezeu-Omul Hristos, are dreptul s\ cear\ de la oameni des\vîr[irea

Dumnezeiasc\: Fi]i dar des\vîr[i]i, precum Tat\l vostru cel din ceruri des\vîr[it

este (Matei 5:48), [i s\ pun\ aceast\ Dumnezeiasc\ des\vîr[ire ca scop atît al

vie]ii, cît [i al educa]iei/lumin\rii, [i al înv\]\turii, [i al întregii lucr\ri omene[ti

de orice fel; îns\, f\cînd aceasta, El d\ totodat\ oamenilor toate mijloacele [i

toate puterile trebuincioase prin care ei s\ poat\ atinge scopul acesta, s\ ajung\

la aceast\ des\vîr[ire Dumnezeiasc\.

Dar mijloacele [i puterile acestea, care sînt? Sfintele fapte bune

evanghelice: credin]a [i dragostea, postul [i rug\ciunea, blînde]ea [i smerenia,

milostivirea [i bun\tatea, n\dejdea [i r\bdarea, dreptatea [i adev\rul. Împlinite,

faptele bune acestea dau omul sfînt, adic\ omul des\vîr[it [i împlinit. Un astfel

de om cunoa[te rostul adev\rat al lumii [i rostul adev\rat al vie]ii [i lucreaz\ cu

toat\ fiin]a lui pentru împlinirea scopului propus în toate ramurile activit\]ii

omene[ti. Urzit fiind din sfintele fapte bune, un astfel de om pompeaz\ neîncetat

prin aorta principal\ a fiin]ei lui toate puterile nemuritoare din ve[nic viul

Dumnezeu-Om. Drept aceea, el se simte înc\ din via]a aceasta nemuritor [i

ve[nic; drept aceea, el [i vede în fiecare alt om o fiin]\ nemuritoare [i ve[nic\.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

95

Faptele bune evanghelice sînt purt\toarele luminii Dumnezeie[ti; fiecare dintre

ele coboar\ în om cîte o raz\ de lumin\ Dumnezeiasc\. Drept aceea, sfîntul

str\luce[te [i lumineaz\/educ\. El poart\ în sine "Lumina lumii"; Lumina

aceasta îi lumineaz\ întreaga lume, încît s\ poat\ vedea [i ve[nicul ei rost, [i

ve[nica ei valoare. "Lumina lumii" este totodat\ [i "Lumina vie]ii", ea

lumineaz\ calea care îl duce pe om în nemurire [i în via]a ve[nic\. În lumea

noastr\ omeneasc\, lumina [i via]a sînt sinonime, dup\ cum sinonime sînt

întunericul [i moartea.

D\m un exemplu din istoria norodului sîrb: Sfîntul Sava este cel mai mare

educator/lumin\tor al sîrbilor, fiindc\ e cel mai mare dintre Sfin]ii sîrbi.

Educa]ia/luminarea este doar oglindirea sfin]eniei, str\lucirea sfin]eniei, sfîntul e

luminos, [i prin aceasta lumineaz\/educ\. Educa]ia/luminarea cere prin toat\

fiin]a ei sfin]enia. Educator/lumin\tor adev\rat este în realitate numai sfîntul.

F\r\ Sfin]i nu exist\ adev\ra]i educatori/lumin\tori; f\r\ sfin]enie, nu exist\

educa]ie/luminare; f\r\ lumin\, nu exist\ educa]ie/luminare. Sfin]enia este

sfin]enie prin lumina Dumnezeiasc\. Adev\rata educa]ie/luminare nu este

altceva decît str\fulgerarea sfin]eniei; numai Sfin]ii sînt cu adev\rat lumina]i.

Sfin]enia tr\ie[te [i respir\ prin lumin\; str\luce[te [i lucreaz\ în lumin\.

Sfin]enia lumineaz\ [i înva]\ totodat\. Exist\ a[adar o anumit\ identitate între

sfin]enie [i educa]ie/luminare.

Da, educa]ia înseamn\ într-adev\r luminare: luminarea sfin]irii prin Duhul

Sfînt, Duhul lui Hristos, Care e ziditorul, purt\torul [i împ\r]itorul sfin]eniei [i al

luminii. Pentru c\ sînt sfin]i]i [i lumina]i prin Duhul Sfînt, Sfin]ii sînt adev\ra]i

educatori/lumin\tori.

Educa]ia/luminarea f\r\ sfin]enie, adic\ educa]ia/luminarea f\r\ sfin]irea

prin Duhul Sfînt, educa]ia/luminarea f\r\ des\vîr[irea [i împlinirea omului prin

Dumnezeu-Omul, educa]ia/luminarea f\r\ Dumnezeu, a fost inventat\ de

Europa, în închinarea ei umanist\ la idoli. Totuna e dac\ aceast\ închinare la

idoli se v\de[te prin cinstirea papei sau prin cinstirea culturii, [tiin]ei,

civiliza]iei, tehnicii, politicii, modei. În toate acestea, lucrul urm\rit cu st\ruin]\

este acela de a orîndui [i omul, [i societatea, [i lumea, f\r\ Dumnezeu, f\r\

Hristos. Lucrul acesta este adev\rat [i în privin]a educa]iei/lumin\rii. {i aici,

preocuparea de c\petenie este aceea de a educa/lumina omul [i omenirea f\r\

Hristos Dumnezeu. Pe aceast\ linie, educa]ia/luminarea omeneasc\ s-a apucat de

pl\smuirea "omului nou". Planul privitor la acest om nou este obi[nuit de simplu

[i de simplist: în omul cel nou nu trebuie s\ existe Hristos [i nici ceva de-al lui

Hristos. {i Europa s-a pus pe treab\: a început s\ pl\smuiasc\ omul f\r\

Dumnezeu, societatea f\r\ Dumnezeu, omenirea f\r\ Dumnezeu.

Rena[terea a umplut multe inimi de n\dejde. Lucrul acesta era firesc,

întrucît vaticanismul ofilise omul european; prin scolasticismul s\u vampiric în

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

96

filosofie [i iezuitismul s\u antropofag în etic\, el supsese din omul european

toate puterile f\ptuitoare vitale. Prima necesitate: reînnoirea omului european,

prin duhul umanist al vechii Hellade, ca s\ se împiedice moartea lui. Aceasta se

se putea înf\ptui: 1) prin dep\rtarea omului european de Hristos [i 2) prin

ruperea oric\ror leg\turi cu lumile de sus, lumile nev\zute.

Vine Rousseau, cu teoria c\ omul trebuie s\ se întoarc\ la natur\ [i s\

alunge din sine tot ce e supranatural. Bun este ceea ce e natural; omul natural

este totodat\ [i omul cel mai bun - în aceasta st\ întreaga etic\ [i pedagogie

rostit\ de Rousseau în opera sa "Émile".

Rousseau a luat mult din natur\ [i a introdus în om. R\mîne îns\

întrebarea: Din ce este alc\tuit\ firea omului? Din sim]uri - r\spunde filosofia

senzualist\, în persoana lui Locke. Omul ca sim]uri - acesta e adev\ratul om.

Toat\ firea omului este alc\tuit\ din sim]uri [i se m\rgine[te la sim]uri. Cînd se

înl\tur\ ceea ce nu este trebuitor omului, atunci r\mîn sim]urile, prin care omul

este om.

Îns\ omul m\rginit la sim]uri e prea rudimentar [i grosolan. De aceea

filosofia ra]ionalist\, în frunte cu Descartes [i Kant, propune un nou tip de om:

omul ca logic\. Omul este mai întîi [i mai presus de toate o fiin]\ ra]ional\. Prin

urmare, omul este om prin logic\. Toate celelalte din el sînt prea neînsemnate ca

s\ poat\ cere întîietatea în fiin]a lui.

"S-a sc\pat din vedere tot ce este mai de seam\ în om" - protesteaz\

voluntari[tii, în frunte cu Schopenhauer [i Stierner. "Omul nu se poate m\rgini

nici la sim]uri, nici la logic\; el nu este nici una, nici alta. El e întîi de toate

voin]\." Ba, spun ei, omul ca voin]\ este omul adev\rat; el este omul nou.

În c\utarea omului nou, Europa s-a îndreptat apoi spre f\pturile mai prejos

de om [i a început s\ caute în ele obîr[ia omului, cu scopul ca doar-doar,

întemeiat pe regnul animal, omul s\ poat\ într-un fel oarecare f\ptui f\r\

Dumnezeu. A fost nu pu]in\ bucurie, ba chiar [i strig\te isterice, cînd în Europa

s-a auzit b\nuiala c\ omul se trage din maimu]\ [i din alte mamifere. Atunci, a

n\v\lit în lumea gîndirii indolente [i ftizice a Europei Nietzsche, cu uraganele,

cu viforele [i cutremurele lui; [i, cu pasiunea profetului [i flac\ra poetului, a

vestit lumii "evanghelia" lui despre supraom. Mai înfl\c\rat în gînduri decît în

sim]iri, el a scos din voluntarismul lui Schopenhauer [i din evolu]ionismul lui

Darwin îndr\znea]a, dar logica încheiere: Dac\ maimu]a este veriga de leg\tur\

c\tre om, pentru ce omul s\ nu fie veriga de leg\tur\ c\tre supraom? Da, omul e

veriga de leg\tur\ c\tre supraom. Da, omul e o fiin]\ ce trebuie biruit\ [i r\pus\.

"Ce e maimu]a pentru om? O ru[ine [i o ocar\ dureroas\. Acela[i lucru trebuie

s\ ajung\ omul pentru supraom: o ru[ine [i o ocar\ dureroas\". Supraomul este

rostul p\mîntului [i scopul istoriei. Supraomul din ce este alc\tuit? Din patru

principii de temelie. Primul: Dumnezeu trebuie ucis. "Voi, oameni superiori -

gr\ie[te Zarathustra c\tre ucenicii s\i - Dumnezeu a fost cea mai mare primejdie

pentru voi". "Dar nu v\ teme]i: Dumnezeu a murit - propov\duie[te Zarathustra

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

97

- nu mai exist\ pentru voi primejdie, nu mai exist\ piedic\ în calea apari]iei

supraomului". Al doilea principiu: S\ nu v\ fie mil\ de aproapele vostru;

îmbrînce[te ceea ce st\ s\ cad\. Al treilea principiu: Lucrul cel mai însemnat din

toate e pofta de putere - pofta de putere lipsit\ de scrupule [i necru]\toare. Al

patrulea principiu: Totul este permis; pentru supraom nu exist\ nici bine, nici

r\u; el tr\ie[te dincolo de bine [i r\u, dincolo de adev\r [i în[elare, dincolo de

con[tiin]\ [i responsabilitate.

S\ lu\m un scurt respiro, c\ci drama umanismului s-a încheiat: a fost

pl\smuit omul nou, supraomul! Din embrionul lui Rousseau, omul umanist a

evoluat în supraom. Dar ce este, în esen]a lui, supraomul, din ce este el alc\tuit?

Dintr-un singur instinct - instinctul autoconserv\rii. Îns\, da]i-mi voie, poate fi

alc\tuit\ dintr-un singur instinct fie [i gîza cea mai mic\? {i atunci cum este cu

putin]\ s\ fie alc\tuit\ dintr-un singur instinct cea mai complex\ fiin]\ de pe

p\mînt, omul? În tot regnul animal, care cuprinde mai mult de [ase sute de mii

de specii de vie]uitoare, nu exist\ nici o musculi]\, nici alt\ vietate, chiar mai

m\runt\ decît musculi]a, care s\ fie alc\tuit\ numai dintr-un instinct, fie acesta

chiar instinctul autoconserv\rii; iar Nietzsche a recunoscut un singur instinct

drept supraom. Drept aceea, supraomul lui este în realitate un subom, adic\ un

neom. Dac\ vre]i, supraomul este cea mai resping\toare caricatur\ a omului pe

acest astru întunecat.

Ceea ce e adev\rat în privin]a supraomului e adev\rat [i în privin]a

str\mo[ilor s\i umani[ti. Astfel, omul natural al lui Rousseau nu este nimic

altceva decît o jum\tate de om, pentru c\ i s-a luat tot ce e suprafiresc; iar o

jum\tate de om este acela[i lucru cu subomul, fiindc\ în el odr\slesc

neîmpiedicate toate relele firii c\zute, ba înc\ [i r\sf\]ate de educa]ia/luminarea

umanist\.

Dar omul ca senza]ie al lui Locke, ce este? O f\rîm\ din om ar\tat\ drept

om. {i aici avem un nou subom [i o nou\ schimonosire a omului; c\ci ce sînt

sim]urile f\r\ de suflet? O vioar\ cu cinci strune, dar f\r\ violonist.

Dar omul ca logic\ al lui Kant, ce este? O bucat\ de om recunoscut\ ca

om. Unde este lumea, nesfîr[ita lume a sim]\mintelor omene[ti, în care se g\sesc

[i raiul, [i iadul nostru? Poate oare, f\r\ acestea, omul s\ fie om? Nu, nu, nici

omul kantian nu este altceva decît o caricatur\ de om.

Dar omul ca voin]\ al lui Schopenhauer [i Nietzsche, prin ce seam\n\ a

om? Unde este sufletul cu nem\rginirile sale, unde este con[tiin]a, unde e

împreun\-p\timirea? F\r\ toate acestea, poate omul s\ fie om? Fire[te c\ [i asta

e o caricatur\ de om, doar o nou\ caricatur\!

Privi]i, a[adar, panorama umanist\ a noilor oameni: jum\tate-om lîng\

alt\ jum\tate-om, subom lîng\ alt subom, neom lîng\ alt neom, adic\ o

caricatur\ lîng\ alt\ caricatur\. Doar homunculi lîng\ homunculi. Nu vede]i c\

educa]ia/luminarea european\ umanist\ a închipuit numai ni[te homunculi [i a

populat cu ei Europa? Un homuncul este omul natural al lui Rousseau, un

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

98

homuncul este omul ca senza]ie, un homuncul este omul ca logic\, un homuncul

- [i supraomul. Pretutindeni numai un om neîmplinit, f\rîme [i buc\]i de om,

nic\ieri un om întreg! Asist\m la o priveli[te nenorocit\: prin educa]ia/luminarea

lui umanist\, omul european f\r\ Dumnezeu a degenerat în homunculi [i în

pigmei!

Aici este nevoie de ni[te noi plîngeri ale lui Ieremia. Umanismul european

[i-a îndeplinit misiunea: a pl\smuit noul om, omul f\r\ Dumnezeu [i f\r\ suflet.

Dar unde se g\se[te acest om nou, acest supraom? Iat\, el nu exist\ ca

personalitate individual\, ci ca putere colectiv\, pustie[te Europa prin filosofia

umanist\, [i prin [tiin]a umanist\, [i prin educa]ia/luminarea umanist\, [i prin

cultura umanist\, [i prin tehnica umanist\, [i prin civiliza]ia umanist\. În felul

acesta, s-a înf\ptuit un tip specific de om european: holbachianul "l'homme

machine", "homo faber", "homo technicus". Acesta e, în toate privin]ele, un om

f\r\ Dumnezeu [i f\r\ suflet. Cu alte cuvinte, un om-robot, dezdumnezeit [i

dezînsufle]it. Robotul tocmai prin asta e robot, c\ nu recunoa[te pe Dumnezeu [i

sufletul. În asta [ti]i ce îl ajut\ mai cu osebire? A[a-zisa psihologie

experimental\, "Psychologie ohne Seele" (psihologia f\r\ suflet). Este vorba de

[tiin]a european\ umanist\ despre suflet. {tiin]\ despre suflet care nu recunoa[te

existen]a sufletului! Poate exista ceva mai absurd? {i totu[i, aceast\ absurditate

este palatul de nep\truns în care tr\ie[te m\ria sa psihologia european\ umanist\

f\r\ suflet - iar acesteia i se închin\ ast\zi ca unui zeu f\r\ gre[eal\ nenum\ra]i

robo]i.

Da, da, da: fabric\ de robo]i, iat\ ce a tins s\ se fac\ - [i pîn\ la urm\ a

reu[it - Europa, de la Rena[tere [i pîn\ ast\zi; iar robotul este cel mai mizerabil

tip de om. Cine are ochi de v\zut poate s\ vad\: pe acest astru n-a existat vreun

om mai mizerabil, mai monstruos, mai neom ca robotul european. Ru[ine [i

ocar\, ve[nic\ ru[ine [i ve[nic\ ocar\ a Europei, asta e "omul nou" al ei, omul

f\r\ Dumnezeu [i f\r\ suflet, omul-robot.

Dup\ ce a omorît în sine pe Dumnezeu [i sufletul, omul european,

începînd cu cîteva decenii în urm\, se sinucide cu încetul - fiindc\ sinuciderea

este înso]itoarea de neînl\turat a omorîrii lui Dumnezeu... Educa]ia/cultura f\r\

Dumnezeu a aruncat Europa într-un întuneric în care nici un continent n-a mai

c\zut vreodat\. În întunericul acesta, nimeni nu mai cunoa[te pe nimeni [i

nimeni nu mai recunoa[te pe cineva drept frate!...

Ce alt scop are educa]ia/cultura decît acela de a lumina pe om, de a

lumina toate abisurile [i pr\p\stiile lui [i de a alunga de la el tot întunericul? Iar

omul f\r\ Dumnezeu, f\r\ Hristos, f\r\ aceast\ neasem\nat\ Lumin\, cum va

putea s\ împr\[tie întunericul cosmic care din toate laturile n\v\le[te asupra lui,

[i cum va putea s\ alunge întunericul din sine? Cu toate "luminile" lui, omul

f\r\ Dumnezeu nu este altceva decît un licurici în nesfîr[itul întuneric al acestui

univers; iar [tiin]a lui, filosofia lui, educa]ia/luminarea lui, cultura lui, tehnica

lui, civiliza]ia lui sînt ni[te lumîn\rele pl\pînde, pe care el le aprinde în

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

99

întunericul întîmpl\rilor p\mînte[ti [i cosmice. Ce înseamn\ toate aceste

lumîn\rele în noaptea nesfîr[it\ [i întunericul adînc al problemelor [i

întîmpl\rilor individuale, sociale, na]ionale [i interna]ionale? Oare nu s-au [i

stins ele deja, iar asupra Europei nu s-a l\sat deja un întuneric des [i ap\s\tor [i

n-a c\zut o întunecime nep\truns\?

Credin]a u[uratic\ în atotputernicia [tiin]ei umaniste, în atotputernicia

educa]iei/lumin\rii umaniste, în atotputernicia culturii umaniste, în

atotputernicia tehnicii umaniste, în atotputernicia civiliza]iei umaniste, este

vecin\ cu demen]a. Sub nefericita înrîurire a acestei credin]e u[uratice,

educa]ia/luminarea european\ umanist\ a pricinuit [i la noi conflict între

Biseric\ [i [coal\, ceea ce pentru norodul nostru ortodox înseamn\ [i a însemnat

întotdeauna nenorocire. Sub înrîurirea aceasta, [i omul nostru a început s\ se

mecanizeze, s\ se robotizeze. (C\rturarii, rup]i de r\d\cinile lor, înc\ de cîteva

veacuri aduc "luminile" unui astfel de umanism, ca s\ "reformeze" norodul

ortodox. Rezultatul a fost c\ au pref\cut [i ]\rile lor ortodoxe în abatoare de

suflete. Pe altarele noii închin\ri la idoli, fiarele apocaliptice ale civiliza]iei

europene s\vîr[esc o nemaiîntîlnit\ în istorie ucidere a nenum\rate suflete

omene[ti, prin mîinile c\rturarilor noroadelor [i ale educa]iei lor umaniste. Pe

bun\ dreptate spunea A. Zint c\ Dachau [i celelalte lag\re de concentrare sînt

templele pe care le-au ridicat [i în care liturghisesc c\rturarii Europei, avînd ca

religie vestitul lor umanism.)

Ca s\ ocolim dezastrul de pe urm\, avem o singur\ ie[ire: s\ primim

înv\]\tura Dumnezeu-omeneasc\ [i s\ o punem în lucrare deplin în toate [colile,

de la cele mai de jos pîn\ la cele mai înalte, [i în toate a[ez\mintele c\rtur\re[ti,

de la primele [i pîn\ la ultimele. Educa]ia/luminarea Dumnezeu-omeneasc\

str\luce[te [i lumineaz\ cu singura Lumin\ nestins\ [i adev\rat\ din toate

lumile: cu Dumnezeu-Omul Hristos. Nici un întuneric nu poate s\ sting\ sau s\

biruie Lumina aceasta, nici m\car întunericul Europei. Numai ea e în stare s\

alunge toate întunericurile: [i pe cele din om, [i pe cele din societate, [i pe cele

din norod, [i pe cele din stat. Ea, singura lumin\ adev\rat\, lumineaz\ pe tot

omul pîn\ în adîncul fiin]ei lui [i descoper\ fiec\ruia dintre noi pe fratele nostru

nemuritor, Dumnezeiesc [i ve[nic; [i ne înva]\ c\ [i problema omului, [i

problema societ\]ii, [i problema na]iei, [i problema omenirii pot fi deslu[ite [i

dezlegate u[or [i limpede doar atunci cînd [i omul, [i societatea, [i na]ia, [i

omenirea sînt în]elese în leg\tur\ cu Dumnezeu-Omul Hristos.

C\ile [i tr\s\turile cele mai însemnate ale lucr\rii Dumnezeu-omene[ti sar

putea rosti în chipul urm\tor:

1. Omul este o fiin]\ care se poate des\vîr[i [i împlini în chipul cel mai

ideal [i mai real prin Dumnezeu-Omul [i în Dumnezeu-Omul.

2. Des\vîr[irea omului prin Dumnezeu-Omul se face cu ajutorul faptelor

bune evanghelice.

3. Omul luminat vede în fiecare om un frate nemuritor [i con-frate ve[nic.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

100

4. Orice lucrare omeneasc\ - filosofia, [tiin]a, me[te[ugurile, agricultura,

educa]ia/luminarea, cultura [i celelalte - î[i dobînde[te valoarea cea netrec\toare

atunci cînd se sfin]e[te [i cap\t\ în]eles prin Dumnezeu-Omul.

5. Adev\rata educa]ie/luminare se atinge prin via]a sfînt\, dup\ dreptarul

Evangheliei lui Hristos.

6. Sfin]ii sînt cei mai des\vîr[i]i educatori/lumin\tori; cu cît omul tr\ie[te

în chip mai sfînt, cu atît el este un mai bun pedagog [i lumin\tor.

7. {coala este a doua jum\tate a inimii Dumnezeu-Omului, iar Biserica

este prima.

8. În centrul tuturor centrelor, al tuturor ideilor, al tuturor lucr\rilor, st\

Dumnezeu-Omul Hristos [i ob[tea Sa Dumnezeu-omeneasc\: Biserica.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

101

OMUL SAU DUMNEZEU-OMUL

1. F\r\ îndoial\ c\, dup\ Dumnezeu, omul este fiin]a cea mai tainic\ [i

mai nep\truns\ din toate lumile cunoscute gîndirii omene[ti. În nem\rginirile

f\r\ fund ale fiin]ei omene[ti tr\iesc [i se înviforeaz\ antiteze de neîmp\cat:

via]a [i moartea, binele [i r\ul, Dumnezeu [i diavolul - [i tot ce exist\ în ele [i în

jurul lor. Prin toate religiile, filosofiile, [tiin]ele, culturile [i civiliza]iile lui,

neamul omenesc s-a str\duit, în esen]\, s\ dezlege o singur\ problem\, a-totproblema:

problema omului. {i, din toate chinurile [i muceniciile lui, [i-a f\urit

cel mai mare idol, pe care l-a slujit ca pe a-tot-valoarea sa [i a-tot-criteriul s\u

ultim. Care e idolul acesta? Iat\-l: anqrwpo" metron pantwn - "m\sura tuturor

este omul", adic\: Omul este m\sura tuturor fiin]elor [i lucrurilor. Dar, în felul

acesta, "m\ria sa dumnezeiasc\" - omul - n-a rezolvat problema omului: pentru

c\, m\surîndu-se pe sine prin el însu[i, nu s-a în]eles pe sine [i nu a în]eles nici

lumea din jurul s\u (v. 2 Corinteni 10:12). De fapt, s-a str\duit în zadar: a

oglindit o oglind\ în alt\ oglind\. {i totul s-a adunat în strig\tul zguduitor [i în

m\rturisirea înfior\toare: Nimic nu [tiu prin mine – ouden emautw sunoida (1

Corinteni 4:4). Nimic nu [tiu prin mine însumi: nu [tiu nici ce e omul, nici ce e

Dumnezeu, nici ce e moartea, nici ce e via]a. Pe lîng\ asta, cu toat\ fiin]a mea

simt c\ sînt robul mor]ii, robul r\ut\]ii [i, prin p\cat, robul diavolului. Prin toate

felurile lucr\rilor omene[ti, din întregul neam omenesc s-a urzit un singur trup:

"trupul mor]ii", [i fiecare om s-a f\cut de un trup cu acest trup al mor]ii. Iar în

acest trup al mor]ii ce se ascunde? Putoare, putoare, putoare; putreziciune,

putreziciune, putreziciune; viermi, viermi, viermi... Tic\los om sînt eu! Cine m\

va izb\vi din trupul mor]ii acesteia? – ek tou swmato" tou qanatou toutou

(Romani 7:24).

Nimeni, nimeni afar\ de Dumnezeu-Omul. Fiindc\ Dumnezeu-Omul

Hristos, biruind moartea prin înviere, a desfiin]at "trupul mor]ii" ca realitate

ontologic\ (v. Apocalipsa 20:14), a izb\vit neamul omenesc din moarte, i-a

d\ruit via]a ve[nic\, adev\rul ve[nic, dragostea ve[nic\, dreptatea ve[nic\,

bucuria ve[nic\ [i toate celelalte ve[nice bun\t\]i Dumnezeie[ti, pe care numai

Dumnezeul dragostei [i al iubirii de oameni le poate d\rui; [i, în felul acesta, a

fost rezolvat\ toat\ problema omului, toat\ a-tot-problema omului. {i, cu

adev\rat, de cînd Dumnezeu S-a f\cut om [i S-a ar\tat ca Dumnezeu-Om în

lumea p\mînteasc\, El S-a f\cut cu adev\rat [i a r\mas pentru totdeauna ultima

a-tot-valoare [i ultimul a-tot-criteriu al neamului omenesc; El: singurul

Dumnezeu adev\rat [i singurul om adev\rat, singurul Dumnezeu des\vîr[it [i

singurul om des\vîr[it din toate lumile cunoscute. A[adar, El este singura,

ultima a-tot-valoare [i singurul a-tot-criteriu ultim al omului în realitatea lui

psihofizic\ [i în poten]ialitatea lui Dumnezeu-omeneasc\, [i a tot ce este

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

102

omenesc [i a tot ce este al omului. Doar în Dumnezeu-Omul s-a v\zut omul,

pentru prima dat\, des\vîr[it [i ve[nic [i s-a cunoscut pe sine în toate

dimensiunile sale; de aici, noul a-tot-principiu axiologic [i gnoseologic al

neamului omenesc: "M\sura tuturor este Dumnezeu-Omul" - Qeantrwpo"

metron pantwn. Dar principiul: "m\sura tuturor este omul" st\ruie s\

împ\r\]easc\ [i s\ st\pîneasc\ - de cele mai multe ori ferro ignique - în lumea

p\gîn\, politeist\ [i aflat\ în afara lui Hristos. Drept aceea, prea-în]elep]itul de

Dumnezeu cunosc\tor al omului [i al Dumnezeu-Omului, Apostolul Pavel,

restrînge toate filosofiile neamului omenesc la dou\: filosofia cea dup\ om [i

filosofia cea dup\ Dumnezeu-Omul (Coloseni 2:8).

2. Numai Dumnezeu-Omul e om des\vîr[it [i împlinit; în acela[i timp,

este [i Dumnezeu des\vîr[it, [i om des\vîr[it. Aici, Ipostasul Dumnezeu-

Cuvîntului este factorul cel mai însemnat. Lucrul acesta l-au m\rturisit limpede

[i l-au tîlcuit cu Dumnezeiasc\ insuflare Sfin]ii P\rin]i cei de Dumnezeu

în]elep]i]i ai Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon. În Dumnezeu-Omul

Hristos, omul a atins toate des\vîr[irile sale: prin Dumnezeu [i-a des\vîr[it, [i-a

împlinit [i sufletul, [i con[tiin]a, [i voin]a, [i mintea, [i inima, [i trupul; într-un

cuvînt, pe sine însu[i în întregime. {i s-a s\vîr[it cea mai însemnat\ [i mai drag\

minune: Dumnezeu-Omul S-a l\sat pe Sine în lumea noastr\ p\mînteasc\ [i în

toate lumile ca Biseric\, trup al S\u, ca fiecare om s\ poat\ ajuge "de acela[i

trup" cu trupul Dumnezeu-Omului [i, în felul acesta, s\ poat\ ajunge la toate

des\vîr[irile Lui (v. Efeseni 3:6). Doar în Dumnezeu-Omul [i prin Dumnezeu-

Omul fiecare fiin]\ omeneasc\ poate ajunge om adev\rat, om des\vîr[it, om

deplin. Numai prin El, prin Biseric\, dimpreun\ cu to]i Sfin]ii, se poate ajunge

întru b\rbat des\vîr[it, la m\sura vîrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 3:13, 4:11-

16). În Dumnezeu-Omul Hristos locuie[te toat\ plin\tatea Dumnezeirii trupe[te

– pan to plhrwma th" Qeothto" swmatikw", ca fiecare dintre noi s\ se poat\

umple, în Biseric\ [i prin Biseric\, cu plinirea aceasta a Dumnezeirii (Coloseni

2:9-10). {i lucrul acesta putem s\-l facem fiecare dintre noi doar împreun\ cu

to]i Sfin]ii, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, în frunte cu sfînta credin]\

[i cu sfînta dragoste (Efeseni 3:17-20).

F\r\ Dumnezeu-Omul, omul este într-adev\r f\r\ cap [i, ceva mai mult,

f\r\ sine, f\r\ ve[nicul lui sine, f\r\ nemuritorul lui sine, f\r\ sinele s\u cel dup\

chipul lui Dumnezeu. În afar\ de Dumnezeu-Omul nu exist\ om, ci numai

subom, jum\tate de om sau neom. Aici trebuie ad\ugat [i urm\torul adev\r: F\r\

Dumnezeu-Omul, omul este întotdeauna rob al p\catului, rob al mor]ii, rob al

diavolului. Doar prin Dumnezeu-Omul ajunge omul la scopul pe care i l-a

rînduit Dumnezeu: ajunge "dumnezeu dup\ dar"; [i, în felul acesta, ajunge la

des\vîr[ita plin\tate a fiin]ei [i personalit\]ii sale, ajunge la ve[nicia sa

Dumnezeiasc\, prin în-dumnezeu-omenire. Tr\ind în trupul Dumnezeu-omenesc

al Bisericii împreun\ cu to]i Sfin]ii, omul se în-dumnezeu-omene[te încetul cu

încetul, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, [i se umple de bucuria acelei

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

103

sfinte bunevestiri [i porunci în\l]\toare la cer a Sfîntului Vasile cel Mare: "Omul

e o fiin]\ c\reia i-a fost rînduit s\ ajung\ dumnezeu." 49 Fiind zidit ca dumnezeuom

poten]ial, omul se str\duie[te, cuprins în trupul Dumnezeu-omenesc al

Bisericii, s\ î[i aduc\ mintea la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o schimbe la fa]\

în dumnezeominte (noi avem mintea lui Hristos - 1 Corinteni 2:16); s\-[i aduc\

con[tiin]a la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o schimbe la fa]\ în

dumnezeocon[tiin]\; s\ î[i aduc\ voia la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o

schimbe la fa]\ în dumnezeovoie; s\ î[i aduc\ trupul la asem\narea cu

Dumnezeu, s\ îl schimbe la fa]\ în dumnezeotrup (Trupul e pentru Domnul, [i

Domnul pentru trup - 1 Corinteni 6:18). În-dumnezeu-omenindu-se prin Biseric\

[i în Biseric\, omul se întoarce la asem\narea cu Dumnezeu cea dinainte de

c\dere, întregind-o str\lucit cu Dumnezeie[tile frumuse]i ale desf\tatei

asem\n\ri cu Hristos (Galateni 4:19, 3:27; Romani 8:28). F\r\ Dumnezeu-Omul

[i în afara Dumnezeu-Omului, omul se afl\ totdeauna în primejdia de a ajunge

asem\n\tor cu diavolul: fiindc\ p\catul e totodat\ [i putere, [i chip al diavolului;

[i, robindu-se p\catului în afara Dumnezeu-Omului, omul se face de bun\ voie

asem\n\tor diavolului, se împropriaz\ diavolului: Cel ce s\vîr[e[te p\catul de la

diavolul este (1 Ioan 3:8). Nu trebuie s\ ne scape din vedere c\ scopul cel mai

însemnat al diavolului este acela de a-l lipsi pe om de asem\narea cu Dumnezeu,

de a-l dezîn-dumnezeu-omeni, de a-l dezîn-dumnezei [i, în felul acesta, de a-l

preface într-o fiin]\ asem\n\toare cu el. Antropocentrismul umanist e, în esen]\,

diavolocentrism, fiindc\ atît unul, cît [i cel\lalt, nu vrea decît un singur lucru: s\

fie doar în sine [i pentru sine. În felul acesta îns\, ele str\mut\ de fapt pe oameni

în împ\r\]ia "mor]ii celei de a doua", unde nu este Dumnezeu, nici ceva din cele

ale lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:8; 20:14).

Ceea ce s-a spus aici nu este altceva decît theanthropismul

(QeanQrwpismo"), theoumanismul, theohominismul evanghelic, apostolic,

patristic, ortodox.

3. Toate umanismele europene, de la cel mai grosolan pîn\ la cel mai

sub]ire, de la cel feti[ist pîn\ la cel papal, se întemeiaz\ pe credin]a în om, se

întemeiaz\ pe om a[a cum este el în datul lui psihofizic [i istoricitatea lui

psihofizic\. În fapt, toat\ esen]a oric\rui umanism este omul: homo. M\rginit la

ontologia sa, oricare umanism nu este altceva decît hominism (homo-hominis).

Omul este cea mai înalt\ valoare, a-tot-valoarea; omul este criteriul cel mai înalt,

a-tot-criteriul: "Omul este m\sura tuturor fiin]elor [i lucrurilor". Aceasta este in

nuce oricare umanism, oricare hominism. A[adar, toate umanismele, toate

hominismele, sînt pîn\ la urm\ de origine idolatr\, politeist\. Toate umanismele

europene - de la cele pre-renascentiste, cele renascentiste [i, mai departe, cele

protestante, filosofice, religioase, sociale, [tiin]ifice, culturale, politice - au

urm\rit [i urm\resc neîntrerupt, cu [tiin]\ sau f\r\ [tiin]\, un singur lucru: s\

înlocuiasc\ credin]a în Dumnezeu-Omul cu credin]a în om, s\ înlocuiasc\

49 P.G. 36, col. 506A.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

104

Evanghelia Dumnezeu-Omului cu evanghelia dup\ om, filosofia dup\

Dumnezeu-Omul cu filosofia cea dup\ om, lucrarea dup\ Dumnezeu-Omul cu

lucrarea cea dup\ om; într-un cuvînt, s\ înlocuiasc\ via]a dup\ Dumnezeu-Omul

cu via]a cea dup\ om. {i a[a a fost timp de veacuri, pîn\ cînd, în veacul trecut, în

anul 1870, la primul Conciliu de la Vatican, toate acestea s-au contopit în dogma

infailibilit\]ii papei. De atunci, aceasta a ajuns a-tot-dogma papismului. De

aceea, în zilele noastre, la al doilea Conciliu de la Vatican s-a tratat [i s-a ap\rat

atît de st\ruitor [i de m\iestru intangibilitatea [i imuabilitatea acestei dogme.

Dogma aceasta are o însemn\tate cît se poate de mare pentru întreaga soart\ a

Europei, mai ales pentru apocalipsa ei, în care deja a p\[it. Prin dogma aceasta,

toate umanismele europene [i-au atins idealul [i idolul: omul a fost propov\duit

ca cea mai mare zeitate, a-tot-zeitate. Panteonul european umanist [i-a dobîndit

Zeus-ul.

Sinceritatea e limba adev\rului: Dogma infailibilit\]ii papei - a omului -

nu este altceva decît rena[terea p\gînismului [i a politeismului, rena[terea

axiologiei [i criteriologiei idolatre. Horribile dictu, dar [i urm\torul lucru trebuie

spus: Prin dogma infailibilit\]ii papei a fost ridicat la rangul de dogm\

umanismul închin\tor la idoli, [i întîi de toate cel elin. A fost ridicat la rangul de

dogm\ a-tot-criteriul, a fost ridicat\ la rangul de dogm\ a-tot-valoarea culturii,

civiliza]iei, poeziei, filosofiei, artei, politicii, [tiin]ei eline: pantwn hrhmatwn

meton anqrwpo". {i toate acestea ce sînt? P\gîn\tate ridicat\ la rangul de

dogm\. În felul acesta, a ajuns s\ fie dogm\ autarhia omului european, dup\ care

timp de veacuri au n\zuit cu înfocare toate umanismele europene.

Dogma infailibilit\]ii papei e nietzscheana "Ja-Sagung" (ar\tare) a întregii

pl\smuiri a omului european umanist, "Ja-Sagung" a culturii [i civiliza]iei lui,

care, prin scopurile [i c\ile lor, sînt precump\nitor p\gîne [i politeiste.

Bun\vestirea [i porunca Dumnezeu-Omului spune: C\uta]i mai întîi Împ\r\]ia

lui Dumnezeu [i dreptatea Lui, [i toate (celelalte) se vor ad\uga vou\ (Matei

6:33). {i ce nu a propov\duit ca scop al existen]ei omene[ti [i cale a f\ptuirii

cultura [i civiliza]ia umanist\ european\? Dumnezeu-Omul - singurul Care

mîntuie[te pe om de p\cat, de moarte [i de diavol; singurul Care înve[nice[te, [i

în-dumnezeie[te, [i în-dumnezeu-omene[te pe om în toate lumile - arat\ r\spicat

[i a-tot-limpede ca a-tot-scop al fiin]ei [i al vie]ii omului s\ ajung\ des\vîr[it ca

Dumnezeu (Matei 5:48). Iar omul umanist european ce nu a tot a[ezat [i ce nu a

tot consfin]it ca scop al existen]ei omene[ti în locul acestui scop! Este un adev\r

evanghelic cu neputin]\ de t\g\duit: Toat\ lumea zace în r\u, chiar [i dup\

nevoin]a Dumnezeu-Omului în lumea noastr\ p\mînteasc\ (1 Ioan 5:19-21). {i

nu numai atît, ci, dup\ Sfîntul Apostol Pavel, diavolul este st\pînitorul veacului

acestuia (2 Corinteni 4:4). Între o astfel de lume, care de bun\ voie zace în

r\utate, [i urm\torul Dumnezeu-Omului Hristos nu exist\ împ\care. Urm\torul

Dumnezeu-Omului nu se poate împ\ca, în paguba adev\rului evanghelic, cu

omul umanist, care îndrept\]e[te toate cele ar\tate mai înainte [i le ridic\ la

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

105

rangul de dogm\. Aici este vorba întotdeauna de cea mai hot\rîtoare [i a-tothot\

rîtoare cump\n\ [i alegere: Dumnezeu-Omul sau omul. Fiindc\ omul

umanist, prin toat\ lucrarea lui, se deosebe[te [i se poart\ ca lucrînd autarhic, ca

valoare ultim\ [i m\sur\ ultim\. Aici nu exist\ loc pentru Dumnezeu-Omul. Ca

urmare, în împ\r\]ia umanist\, locul Dumnezeu-Omului îl ocup\ "Vicarius

Christi" (Loc]iitorul lui Hristos), iar Dumnezeu-Omul a fost surghiunit în cer. În

orice caz, aceasta este o dezîntrupare sui generis a Dumnezeu-Omului Hristos,

nu-i a[a?

Uzurpînd, prin dogma infailibilit\]ii, în folosul s\u - adic\ în folosul

omului - toat\ puterea [i toate drepturile care sînt numai ale Dumnezeu-Omului

Domnului Hristos, papa s-a auto-propov\duit, în fapt, biseric\ în biserica

papist\, [i a ajuns în ea totul în toate. Un "a-tot-]iitor" sui generis. De aceea

dogma infailibilit\]ii papei a [i ajuns a-tot-dogma papismului, [i papa nu se

poate lep\da de ea în nici un chip, cît\ vreme va fi pap\ al papismului umanist.

4. În istoria neamului omenesc sînt trei c\deri însemnate: a lui Adam, a lui

Iuda [i a papei. Pricina c\derii în p\cat e întotdeauna aceea[i: voin]a de a ajunge

bun prin sine; voin]a de a ajunge des\vîr[it prin sine; voin]a de a ajunge

dumnezeu prin sine. Dar în felul acesta omul se face, f\r\ s\-[i dea seama,

întrutotul asemeni diavolului; fiindc\ [i acela a vrut s\ ajung\ dumnezeu prin

sine însu[i, s\ înlocuiasc\ pe Dumnezeu cu sine însu[i, [i, în aceast\ îngîmfare a

lui, a ajuns dintr-o dat\ diavol, cu des\vîr[ire desp\r]it de Dumnezeu [i cu totul

potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai în aceast\ în[elare de sine plin\ de trufie se afl\

esen]a p\catului, a a-tot-p\catului. În aceasta se afl\ [i esen]a diavolului, a a-totdiavolului:

a satanei. Aceasta nu e altceva decît voin]a de a r\mîne în firea

proprie, de a nu primi în sine altceva decît pe sine. Toat\ esen]a diavolului este

în faptul c\ nu-L vrea cîtu[i de pu]in pe Dumnezeu în l\untrul lui, vrea s\ r\mîn\

totdeauna singur, totdeauna cu totul în sine, tot pentru sine, totdeauna închis

ermetic fa]\ de Dumnezeu [i de tot ce este al lui Dumnezeu. {i ce este aceasta?

Egoismul [i dragostea de sine, îmbr\]i[ate pentru întreaga ve[nicie. A[a e în

esen]a lui omul umanist: el r\mîne tot în sine însu[i, cu sine însu[i, pentru sine

însu[i; totdeauna închis cu îndîrjire fa]\ de Dumnezeu. În asta st\ orice

umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism îndr\cit: voin]a de a ajunge

bun cu ajutorul r\ului, de a ajunge dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici [i

f\g\duin]a f\cut\ în rai de diavolul c\tre str\mo[ii no[tri: Ve]i fi ca ni[te

dumnezei (Facere 3:5).

Omul a fost zidit de iubitorul de oameni Dumnezeu ca posibil dumnezeuom,

ca, pe temeiul chipului Dumnezeiesc pe care îl poart\, fiin]a lui s\ se

zideasc\ de bun\ voie, prin Dumnezeu, întru dumnezeu-om. Dar omul, prin

libera sa alegere, a c\utat s\ ajung\ prin p\cat la nep\c\to[enie, prin diavol la

starea de Dumnezeu; [i desigur c\, urmînd calea aceasta, el ar fi ajuns un diavol

sui generis, dac\ Dumnezeu, în nesfîr[ita Sa iubire de oameni [i "mare mila" Sa,

n-ar fi intervenit f\cîndu-Se om, Dumnezeu-Om. Prin Biseric\, trupul S\u,

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

106

Hristos l-a adus pe om la nevoin]a în-dumnezeu-omenirii, prin Sfintele Taine [i

sfintele fapte bune; [i în felul acesta a dat omului putin]a de a ajunge întru b\rbat

des\vîr[it, la m\sura vîrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 4:13), [i de a-[i atinge

astfel menirea sa Dumnezeiasc\: s\ ajung\ de bun\ voie dumnezeu-om dup\ dar.

C\derea papei: voin]a de a-L înlocui pe Dumnezeu-Omul cu omul.

5. În lumea noastr\ omeneasc\, dup\ spusele Sfîntului v\z\tor al tainelor

Ioan Damaschin, numai Dumnezeu-Omul Hristos este "singurul lucru nou sub

soare". {i Acesta e ve[nic nou: [i prin Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\, [i

prin nevoin]a Sa Dumnezeu-omeneasc\, [i prin trupul S\u Dumnezeu-omenesc -

Biserica. Îns\ [i omul numai în Dumnezeu-Omul este nou, pururea nou, ve[nic

nou, în toate tr\irile sale Dumnezeu-omene[ti pe calea mîntuirii, sfin]eniei,

schimb\rii la fa]\, în-dumnezeirii, în-dumnezeu-omenirii. În aceast\ lume

p\mînteasc\, toate îmb\trînesc [i toate mor: numai omul întru-Dumnezeuomenit

[i în-dumnezeu-omenit, cel de acela[i trup cu Hristos, întru-bisericit [i

îm-bisericit prin Dumnezeu-Omul, nu îmb\trîne[te [i nu moare, fiindc\ s-a f\cut

m\dular viu [i organic al sfîntului [i ve[nicului trup Dumnezeu-omenesc al lui

Hristos - Biserica, în care persoana omeneasc\ se dezvolt\ [i f\r\ încetare

spore[te întru cre[terea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19), întru b\rbat des\vîr[it, la

m\sura vîrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 4:13). Aceasta înseamn\ c\ el cre[te [i

se înal]\ nesfîr[it [i nem\surat, potrivit cu m\surile cele dup\ chipul lui

Dumnezeu ale Dumnezeie[tii nesfîr[iri [i nem\rginiri date fiin]ei omene[ti de

c\tre Domnul cel în Trei Sori, atunci cînd l-a zidit pe om dup\ chipul S\u.

Dumnezeu-Omul Hristos e atît de neobi[nuit de nou, [i de neobi[nuit de

unul, [i de neobi[nuit de neasem\nat, încît de fapt adev\rul de la El a ap\rut

(Ioan 1:17) [i prin El a r\mas în lumea noastr\ omeneasc\. Mai înainte de El [i

în afar\ de El, acum [i totdeauna, adev\rul e ca [i cum n-ar exista. {i într-adev\r

nu exist\, c\ci numai Ipostasul Dumnezeu-omenesc este Adev\rul: Eu sînt

Adev\rul! (Ioan 14:6). Pentru om, nu exist\ adev\r f\r\ Dumnezeu-Omul,

fiindc\ nu exist\ om f\r\ Dumnezeu-Omul.

Toate sînt noi în Dumnezeu-Omul [i de la Dumnezeu-Omul; El Însu[i, în

primul rînd, ca urmare [i mîntuirea, [i înv\]\tura despre mîntuire, [i calea de

mîntuire. Este cu totul nou\ pentru neamul omenesc vestirea Dumnezeu-

Omului: S\ desp\r]im p\catul de p\c\tos; s\ urîm p\catul, [i s\ iubim pe

p\c\tos; s\ ucidem p\catul, dar s\ mîntuim pe p\c\tos; s\ nu asemuim pe

p\c\tos cu p\catul; s\ nu ucidem pe p\c\tos pentru p\cat, ci s\ îl mîntuim de

p\cat. O pild\ cutremur\toare în privin]a aceasta este aceea a femeii aflat\ în

prea-curvie. A-tot-milostivul Mîntuitor a desp\r]it p\catul femeii de fiin]a ei cea

dup\ chipul lui Dumnezeu, a osîndit p\catul [i a miluit pe p\c\toas\: Nici Eu nu

te osîndesc; mergi [i nu mai p\c\tui (Ioan 4:11). Aceasta este calea Ortodoxiei,

ridicat\ la rangul de dogm\, în lucrarea mîntuirii p\c\tosului de p\cat, calea

Sfintei Tradi]ii, în chip de Dumnezeu în]elep]it împlinit\, [i legiuit\ în Biserica

Ortodox\ de c\tre Sfin]ii P\rin]i, [i rostit\ cu Dumnezeiasc\ insuflare de c\tre

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

107

Sfîntul Simeon Noul Teolog: "Binele nu este bine, atunci cînd nu se face bine –

kalw"".

În lumina acestei evanghelice [i Sfinte Tradi]ii ortodoxe, e o cruzime

antievanghelic\ [i anticre[tin\ a-l omorî pe p\c\tos pentru p\cat. Aici, nici o

inchizi]ie nu se poate m\rturisi sfînt\. În ultim\ instan]\, toate umanismele

omoar\ pe p\c\tos pentru p\cat, nimicesc pe om împreun\ cu p\catul, fiindc\ nu

Îl vor pe Dumnezeu-Omul, Care-i singura mîntuire a omului [i de p\cat, [i de

moarte, [i de diavol. Cel ce nu e pentru Dumnezeu-Omul e, prin aceasta,

împotriva omului; [i este astfel un uciga[ al omului [i, prin urmare, un sinuciga[:

c\ci îl las\ pe om în deplina putere a p\catului, a mor]ii [i a diavolului, de care

poate s\-l mîntuiasc\ numai Dumnezeu-Omul, [i nimeni altul sub soare.

Procedînd cu p\c\tosul în felul acesta, omul umanist, în chip de neocolit,

s\vîr[e[te o crim\: ucide propriul s\u suflet, se pred\ singur iadului, spre ve[nic\

petrecere laolalt\ cu diavolul, cu acest ucig\tor de oameni dintru început (Ioan

8:44). Iar prin aceasta, împ\r\]e[te [i st\pîne[te des\vîr[it monstruoasa a-totdogm\

etic\ iezuit-umanist\: "Scopul scuz\ mijloacele."

6. Ce d\ omului Dumnezeu-Omul [i nimeni altul nu îi poate da? Biruin]a

asupra mor]ii, asupra p\catului, asupra diavolului, via]a ve[nic\, adev\rul

ve[nic, dreptatea ve[nic\, binele ve[nic, dragostea ve[nic\, bucuria ve[nic\ -

întreaga plin\tate a Dumnezeirii [i a des\vîr[irilor Dumnezeie[ti. Vorbind

apostole[te: Dumnezeu-Omul d\ oamenilor cele ce ochiul nu a v\zut, [i urechea

nu a auzit, [i la inima omului nu s-au suit cîte a preg\tit Dumnezeu celor ce-L

iubesc pe El (1 Corinteni 2:9).

Într-adev\r, numai El, minunatul Dumnezeu-Omul, este singurul lucru de

trebuin]\ (v. Luca 10:42) pentru om, în toate lumile lui [i în toat\ via]a lui. Drept

aceea, numai Dumnezeu-Omul este îndrept\]it s\ cear\ de la oameni ceea ce

nimeni altul nu a îndr\znit s\ cear\: adic\ s\ Îl iubeasc\ fiecare om mai mult

decît pe p\rin]i, decît pe fra]i, decît pe surori, decît pe copii, decît pe prieteni,

decît p\mîntul, decît pe Îngeri, decît pe oricine [i orice din lumile v\zute [i

nev\zute (Matei 10:37-39; Luca 14:26; Romani 8:31-39).

7. Cel de-al doilea Conciliu de la Vatican e o rena[tere a tuturor

umanismelor europene, o rena[tere de stîrvuri: fiindc\, de cînd Dumnezeu-Omul

Hristos Se afl\ în lumea p\mînteasc\, orice umanism este un stîrv. {i a[a stau

lucrurile, întrucît Conciliul a r\mas cu înc\p\]înare la dogma infailibilit\]ii

papei, adic\ a omului. Privite din punctul de vedere al Dumnezeu-Omului celui

ve[nic viu, al Domnului Iisus istoric, toate umanismele seam\n\ mai mult sau

mai pu]in cu ni[te utopii criminale, fiindc\, în numele omului, ucid [i nimicesc

pe om ca entitate psiho-fizic\, în felurite chipuri. Toate umanismele s\vîr[esc o

lucrare nebunesc de nenorocit\: strecoar\ ]în]arul [i înghit c\mila; iar prin

dogma infailibilit\]ii papale, lucrarea aceasta a fost ridicat\ la rangul de dogm\.

Toate acestea sînt înfrico[\toare, înfrico[\toare pîn\ la groaza des\vîr[it\. De

ce? Fiindc\ îns\[i dogma privitoare la infailibilitatea omului nu este altceva

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

108

decît cumplitul prohod al oric\rui umanism: de la acela al Vaticanului, ridicat la

rangul de dogm\, [i pîn\ la umanismul satanizat al lui Sartre. În panteonul

umanist al Europei to]i zeii sînt mor]i, în frunte cu Zeus-ul european. Sînt mor]i,

pîn\ ce în inima lor ve[tejit\ va r\s\ri poc\in]a cea cu a-tot-des\vîr[ita lep\dare

de sine, cu fulgerele [i durerile Golgotei sale, cu cutremurele [i schimb\rile la

fa]\ ale învierii sale, cu viforele [i în\l]\rile ei aduc\toare de roade. {i atunci?

Atunci nesfîr[ite vor fi slavosloviile lor c\tre Cel ce în veci este de via]\ f\c\tor

[i de minuni lucr\tor Dumnezeu-Omul, cu adev\rat singurul iubitor de oameni

din toate lumile.

8. Care este inima dogmei privitoare la infailibilitatea papei, adic\ a

omului? Dez-în-dumnezeu-omenirea omului. Lucrul acesta îl urm\resc toate

umanismele, chiar [i cele religioase. Toate îl întorc pe om la p\gînism, la

politeism, la îndoit\ moarte: duhovniceasc\ [i fizic\. Îndep\rtîndu-se de

Dumnezeu-Omul, tot umanismul s-a preschimbat încet-încet în nihilism. Lucrul

acesta îl arat\ falimentul de azi al tuturor umanismelor, în frunte cu papismul,

p\rintele - f\]i[ sau pe ocolite, cu voie sau f\r\ voie - al tuturor umanismelor

europene; iar falimentul, falimentul dezastruos al papismului, se g\se[te în

dogma infailibilit\]ii papei - [i tocmai dogma aceasta e culmea nihilismului. Prin

aceasta, omul european a dogmatisit hot\rît dogma autarhicit\]ii omului

european [i, în felul acesta, pîn\ la urm\ a ar\tat c\ nu are nevoie de Dumnezeu-

Omul [i c\ pe p\mînt nu exist\ loc pentru Dumnezeu-Omul: "Vicarius Christi"

il înlocuie[te în chip des\vîr[it. În fapt, din dogma aceasta tr\ie[te, pe aceasta o

urmeaz\ [i o m\rturise[te cu înc\p\]înare oricare umanism european.

Toate umanismele omului european nu sînt altceva, în esen]a lor, decît o

r\zvr\tire necontenit\ împotriva Dumnezeu-Omului Hristos. În toate chipurile

cu putin]\, se s\vîr[e[te "Die Ummertung aller Nerte" ("r\sturnarea tuturor

valorilor"); Dumnezeu-Omul este înlocuit pretutindeni cu omul; pe toate

tronurile europene se însc\uneaz\ omul umanismului european. Pentru aceea

nici nu mai exist\ un singur "Vicarius Christi", ci nenum\ra]i, deosebindu-se

doar prin ve[minte: fiindc\, în ultim\ instan]\, prin dogma despre infailibilitatea

papei a fost numit infailibil omul în general. De aici, [i nenum\ra]ii papi din

toat\ Europa: [i de la Vatican, [i din protestantism. Între ei nu este vreo

deosebire hot\rît\, fiindc\ papismul e cel dintîi protestantism, precum a spus

înainte-v\z\torul Homiakov.

9. Infailibilitatea este o însu[ire fireasc\ Dumnezeu-omeneasc\ [i o

func]ie fireasc\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, ca trup Dumnezeu-omenesc

al lui Hristos, al c\rui ve[nic cap, Adev\rul = a-tot-Adev\rul, e cel de-al doilea

Ipostas al Preasfintei Treimi: Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos.

Prin dogma infailibilit\]ii papei, papa a fost de fapt m\rturisit drept

Biseric\, [i el, un om, a luat locul Dumnezeu-Omului. Acesta e triumful ultim al

umanismului, dar este în acela[i timp [i moartea a doua (Apocalipsa 20:14, 21:8)

a papismului; iar prin el [i cu el, a oric\rui umanism. Înaintea adev\ratei Biserici

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

109

a lui Hristos, care, de la ar\tarea Dumnezeu-Omului Hristos, exist\ în lumea

noastr\ ca trup Dumnezeu-omenesc, dogma infailibilit\]ii papei este nu numai o

erezie, ci o pan-erezie (a-tot-erezie). Fiindc\ nici o erezie nu s-a ridicat atît de

radical [i atît de cu totul împotriva Dumnezeu-Omului Hristos [i a Bisericii Lui,

a[a cum a f\cut papismul prin dogma privitoare la infailibilitatea papei/omului.

F\r\ nici o îndoial\ c\ dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o

r\zvr\tire nemaiv\zut\ împotriva Dumnezeu-Omului Hristos. Dogma aceasta

este - vai! - cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de

pe p\mînt, o nou\ tr\dare a lui Hristos, o nou\ r\stignire a Domnului - doar c\

nu pe crucea de lemn, ci pe aceea de aur a umanismului papist. {i toate acestea

sînt iad, iad, iad pentru s\rmana fiin]\ p\mînteasc\ ce se nume[te om.

10. Se g\se[te oare vreo ie[ire din toate aceste nenum\rate iaduri

umaniste? Este oare vreo înviere din toate aceste nenum\rate morminte

europene? Este oare leac pentru toate aceste nenum\rate boli aduc\toare de

moarte? Este, este, este: poc\in]a. Ea e buna-vestire f\r\ de moarte a

Evangheliei Dumnezeu-Omului: poc\in]a spre cuno[tin]a adev\rului metaoia

ei" epignwsin alhqeia" (2 Timotei 2:25). Altminteri nu poate nimeni s\

cread\ în a-tot-mîntuitoarea Evanghelie a Dumnezeu-Omului: Poc\i]i-v\ [i

crede]i în Evanghelie (Marcu 1:15). Poc\in]a înaintea Dumnezeu-Omului este

singurul leac împotriva p\catului, singurul a-tot-leac pentru tot p\catul, chiar [i

pentru a-tot-p\cat. F\r\ îndoial\ c\ poc\in]a e [i leacul pentru acest "a-tot-p\cat"

al papismului, ce e cuprins în trufa[a dogm\ a infailibilit\]ii papei. {i, prin

aceasta, este [i leacul pentru orice p\cat al oric\rui umanism în parte [i al tuturor

umanismelor laolalt\. Da, da, da: din a-tot-p\catul atît de iubit lui al

"infailibilit\]ii", "infailibilul" om european, omul european umanist, se poate

mîntui numai prin poc\in]a din toat\ inima [i a-tot-schimb\toare la fa]\ înaintea

minunatului, [i a-tot-înduratului, [i a-tot-bunului Domn Iisus Hristos Dumnezeu-

Omul, cu adev\rat singurul Mîntuitor al neamului omenesc de tot p\catul, de tot

r\ul, de tot iadul, de tot diavolul, de tot ra]ionalismul umanist [i îndeob[te de

toate p\catele pe care închipuirea omeneasc\ le poate n\scoci.

Pentru aceste pricini, to]i Sfin]ii, de Dumnezeu purt\torii [i de Dumnezeu

în]elep]i]ii P\rin]i restrîng toate problemele din Biserica lui Hristos la problema

Persoanei Dumnezeu-Omului Hristos, ca la cea mai mare [i singura a-totvaloare

pentru orice fiin]\ omeneasc\, fie aceasta pe p\mînt sau în vreo alt\

lume a lui Dumnezeu. Da, pentru ei, Dumnezeu-Omul Hristos este totul [i toate

în lumile omene[ti. Problema hristologic\ este a-tot-problema lor. Dumnezeu-

Omul Hristos este pentru ei singura a-tot-valoare a Bisericii lui Hristos în toate

lumile. Deviza lor f\r\ sfîr[it [i f\r\ de moarte: "D\ toate pentru Hristos, iar pe

Hristos nu-L da pentru nimic!" Iar în jurul acestei sfinte devize a lor r\sun\

net\cuta lor bun\-vestire: "Nu umanism, ci în-dumnezeu-omenire! Nu omul, ci

Dumnezeu-Omul! Hristos mai înainte de toate [i mai presus de toate!"

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

110

11. Cum se simte ortodoxul înaintea Persoanei Dumnezeu-Omului

Hristos? Din toate punctele de vedere, prea-p\c\tos; acesta este sim]\mîntul lui,

starea lui, gîndirea lui, ra]iunea lui, con[tiin]a lui, m\rturisirea lui, el însu[i, în

întregime. Sim]\mîntul acesta al des\vîr[itei sale p\c\to[enii proprii înaintea

prea-dulcelui Domn este sufletul sufletului lui [i inima inimii lui. Arunca]i-v\ o

privire în rug\ciunile de poc\in]\, în cînt\rile, în troparele, în stihirile de luni [i

mar]i, sau în Paraclis, [i îndat\ ve]i vedea c\ sim]\mîntul acesta este o datorie

sfînt\ [i o realitate în care se desf\[oar\ rug\ciunea oric\rui cre[tin ortodox, f\r\

abatere. C\tre acesta merg în fruntea noastr\ [i ne c\l\uzesc întotdeauna

nemuritorii no[tri înv\]\tori, Sfin]ii P\rin]i. S\ ne aducem aminte cel pu]in de

doi dintre ei: de Sfîntul Damaschin [i de Sfîntul Simeon Noul Teolog. Sfin]enia

lor este, f\r\ îndoial\, heruvimic\; rug\ciunea lor, f\r\ îndoial\, serafimic\; cu

toate acestea, ei în[i[i au un sim]\mînt [i o cunoa[tere deplin\ a a-totp\

c\to[eniei lor proprii [i, în acela[i timp, o dorin]\ foarte adînc\ de poc\in]\.

Aceasta este antinomia de via]\ a credin]ei noastre ortodoxe, evanghelice,

apostolice, [i a smereniei noastre în credin]a aceasta.

Omul "infailibil" [i, înaintea lui, omul "a-tot-p\c\tos": smerenia de o

parte, [i îngîmfarea de alta. Privighetoarea cea neîntrecut\ a Evangheliei

Dumnezeu-Omului, Sfîntul Ioan Gur\ de Aur, bineveste[te: "Smerenia este

piatra de temelie a filosofiei noastre". Smerenia este piatra de temelie a filosofiei

noastre despre via]\ [i lume, despre timp [i ve[nicie, despre Dumnezeu [i

Biseric\; în timp ce piatra de temelie a oric\rui umanism, chiar [i a aceluia

ridicat la rangul de dogm\, este trufia, credin]a în ra]iunea omului, în mintea [i

logica lui. Trufia este boala f\r\ leac a min]ii diavolului. În l\untrul ei se g\sesc

[i din ea izvor\sc toate celelalte rele diavole[ti; în timp ce smerenia noastr\ ne

înva]\ s\ ne punem n\dejdea [i s\ avem deplin\ încredere în sfînta,

soborniceasca, Dumnezeu-omeneasca minte a Bisericii, mintea lui Hristos. Noi

avem mintea lui Hristos. (1 Corinteni 2:16). Noi sîntem în trupul Dumnezeuomenesc

al lui Hristos - Biserica Ortodox\, în care Dumnezeu-Omul Hristos este

totul: [i capul, [i trupul, [i Via]a, [i Adev\rul, [i dragostea, [i dreptatea, [i

timpul, [i ve[nicia; dar [i noi, prin credin]a în El [i prin via]a în El (Efeseni 4:11-

21). Pentru c\ toate prin El [i în El s-au zidit; [i El este mai înainte de toate [i

toate în El viaz\; [i El este capul trupului Bisericii, ca El s\ fie întru toate cel

mai întîi" (Coloseni 1:16-18); El, Dumnezeu-Omul, [i nu doar omul, ori[icum ar

fi acesta.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

111

ECUMENISMUL UMANIST

Ecumenismul e numele de ob[te pentru cre[tinismele mincinoase, pentru

bisericile mincinoase ale Europei Apusene. În el se afl\ cu inima lor toate

umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste cre[tinisme

mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sînt nimic altceva decît erezie

peste erezie. Numele lor evanghelic de ob[te este acela de "a-tot-erezie" (panerezie).

De ce? Fiindc\, de-a lungul istoriei, feluritele erezii t\g\duiau sau

slu]eau anume însu[iri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, în timp ce

ereziile acestea europene îndep\rteaz\ pe Dumnezeu-Omul în întregime [i pun

în locul Lui pe omul european. În aceast\ privin]\ nu e nici o deosebire esen]ial\

între papism, protestantism, ecumenism [i celelalte secte, al c\ror nume este

"legiune".

Dogma ortodox\ [i, ceva mai mult, a-tot-dogma despre Biseric\, a fost

respins\ [i înlocuit\ cu a-tot-dogma eretic\ latin\ despre întîietatea [i

infailibilitatea papei, a omului. Din aceast\ a-tot-erezie s-au n\scut [i se nasc

f\r\ încetare alte erezii: Filioque, eliminarea epiclezei, introducerea harului zidit,

azimele, purgatoriul, depozitul de merite prisositoare ("suprarogatorii"),

înv\]\tura mecanicist\ privitoare la mîntuire, [i prin aceasta înv\]\tura

mecanicist\ despre via]\, papo-centrismul, "sfînta" inchizi]ie, indulgen]ele,

uciderea p\c\tosului pentru p\catul s\vîr[it; iezuitismul, scolastica, cazuistica,

monarhistica, umanismul social...

Dar protestantismul? Este cea mai apropiat\ [i credincioas\ odrasl\ a

papismului, care prin scolastica sa ra]ionalist\ se arunc\ din erezie în erezie [i se

îneac\ f\r\ încetare în feluritele otr\vuri ale r\t\cirilor lui eretice. Pe lîng\

aceasta, trufia papist\ [i nebunia "infailibil\" domnesc în chip des\vîr[it în

sufletele credincio[ilor protestantismului, pustiindu-le. De principiu, ori[ice

protestant este un pap\ de sine st\t\tor, pap\ infailibil în toate chestiunile de

credin]\; iar lucrul acesta duce totdeauna dintr-o moarte duhovniceasc\ în alta, [i

nu mai e sfîr[it acestei muriri, fiindc\ num\rul mor]ilor duhovnice[ti ale omului

este f\r\ num\r.

A[a stînd lucrurile, ecumenismul papisto-protestant, cu biserica sa

mincinoas\ [i cu cre[tinismul s\u mincinos, nu are ie[ire din moartea [i din

chinul s\u, dac\ nu se va poc\i din toat\ inima înaintea Dumnezeu-Omului,

Domnul Hristos, [i a Bisericii Lui Ortodoxe. Poc\in]a este leacul pentru orice

p\cat, leacul dat fiin]ei omene[ti, celei dup\ chipul lui Dumnezeu, de c\tre

singurul iubitor de oameni.

F\r\ de poc\in]\ [i de intrarea în adev\rata Biseric\ a lui Hristos, este un

lucru nefiresc [i lipsit de noim\ s\ vorbeasc\ cineva de vreo unire a

"bisericilor", de dialog al dragostei, de "intercommunio". Lucrul cel mai de

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

112

seam\ este a ajunge omul parte din trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii lui

Hristos, [i, prin aceasta, p\rta[ la sufletul Bisericii, Sfîntul Duh, [i mo[tenitor al

tuturor bun\t\]ilor f\r\ de moarte ale Dumnezeu-Omului.

1. "Dialogul" contemporan "al dragostei", care se înf\ptuie[te în chipul

unui sentimentalism g\unos, este în realitate refuzul, pornit din pu]in\tatea de

credin]\, sfin]irii Duhului [i credin]ei adev\rului (2 Tesaloniceni 2:18), adic\

refuzul singurei iubiri de adev\r (ibid. 2:10) mîntuitoare. Esen]a dragostei este

adev\rul [i dragostea viaz\ doar umblînd întru adev\r. Adev\rul este inima

fiec\rei fapte bune Dumnezeu-omene[ti, deci [i a dragostei; [i fiecare din

acestea arat\ [i bineveste[te pe Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, Care singur

este întruparea [i întruchiparea adev\rului Dumnezeiesc, adic\ a a-totadev\

rului. Dac\ adev\rul ar fi fost altceva decît Dumnezeu-Omul Hristos, el ar

fi fost mic, neîndestul\tor, trec\tor, muritor. Astfel ar fi fost, dac\ el ar fi fost

concept, sau idee, sau teorie, sau schem\, sau ra]iune, sau [tiin]\, sau filosofie,

sau cultur\, sau om, sau omenire, sau lumea, sau toate lumile, sau ori[icine, sau

ori[ice, sau toate acestea laolalt\. Adev\rul este îns\ chip - [i anume Chipul

Dumnezeu-Omului Hristos, cel de-al doilea Chip al Sfintei Treimi - [i, prin

urmare, el e des\vîr[it, netrec\tor [i ve[nic; fiindc\ în Domnul Hristos adev\rul

[i via]a sînt de-o-fiin]\: adev\rul ve[nic [i via]a ve[nic\ (v. Ioan 14:6; 1:4-17).

Cel ce crede în Domnul Hristos spore[te mereu prin adev\rul Lui în

Dumnezeie[tile Lui nem\rginiri. El cre[te cu toat\ fiin]a lui, cu toat\ mintea lui,

cu toat\ inima [i cu tot sufletul lui. În Hristos tr\imadev\ra]i fiind întru dragoste

- alhqeuonte" en agaph, fiindc\ numai în felul acesta putem s\ cre[tem întru

toate pentru El, Care este capul, Hristos (Efeseni 4:15). Mai mult: aceasta se

face totdeauna împreun\ cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:18), totdeauna în Biseric\ [i

prin Biseric\, fiindc\ altminteri omul nu poate s\ creasc\ în Acela care este

capul trupului Bisericii, adic\ în Hristos. Nem\rginitele puteri ce sînt neap\rat

trebuincioase pentru cre[terea tuturor cre[tinilor în trupul Dumnezeu-omenesc al

Bisericii sînt dobîndite de c\tre Biseric\ nemijlocit de la capul ei, Domnul

Hristos; fiindc\ doar El, Dumnezeu [i Domnul, are aceste nenum\rate puteri

nem\rginite [i le iconomise[te în chip a-tot-în]elept.

S\ nu ne am\gim. Exist\ [i un "dialog al minciunii", atunci cînd cei care

dialogheaz\ se în[eal\, cu [tiin]\ sau f\r\ [tiin]\, unii pe al]ii. Un astfel de dialog

e propriu tat\lui minciunii, diavolul, c\ci mincinos este [i p\rintele minciunii

(Ioan 8:44). Propriu este [i pentru to]i împreun\-lucr\torii lui cei de bun\ voie

sau f\r\ de voie, atunci cînd ei voiesc s\ f\ptuiasc\ binele lor cu ajutorul r\ului,

s\ ajung\ la "adev\rul" lor cu ajutorul minciunii. Nu exist\ "dialog al dragostei"

f\r\ dialogul adev\rului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc [i mincinos.

De aceea [i porunca purt\torului de Hristos Apostol cere: Dragostea s\ fie

nef\]arnic\ (Romani 12:9).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

113

Dezbinarea [i desp\r]irea umanist\ eretic\ între dragoste [i adev\r este ea

îns\[i o dovad\ a lipsei credin]ei Dumnezeu-omene[ti [i a pierderii cumpenei [i

gîndirii s\n\toase duhovnice[ti, Dumnezeu-omene[ti. În orice caz, aceasta nu a

fost niciodat\ [i nu este calea Sfin]ilor P\rin]i. Ortodoc[ii, cu totul înr\d\cina]i [i

întemeia]i împreun\ cu to]i Sfin]ii în adev\r [i dragoste, au vestit [i vestesc, din

vremurile Apostolilor pîn\ ast\zi, aceast\ dragoste mîntuitoare Dumnezeuomeneasc\

fa]\ de lume [i fa]\ de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul

moral [i pacifismul hominist g\unos al ecumenismului contemporan nu fac decît

un singur lucru: v\desc uscatele lor r\d\cini umaniste, filosofia lor bolnav\ [i

etica lor neputincioas\, cea dup\ predania oamenilor (v. Coloseni 2:8). {i, mai

mult: v\desc criza credin]ei lor hoministe în adev\r [i nesim]irea lor dochetist\ 50

fa]\ de istoria Bisericii, fa]\ de continuitatea ei apostolic\ [i soborniceasc\,

Dumnezeu-omeneasc\, în adev\r [i în dar. Iar cugetarea în-dumnezeit\ [i

gîndirea s\n\toas\ apostolic\ [i patristic\ bineveste[te prin gura Sfîntului

Maxim M\rturisitorul adev\rul credin]ei Dumnezeu-omene[ti: "Credin]a e

temelia n\dejdii [i a dragostei... C\ci credin]a face neîndoielnic însu[i adev\rul."

51

Nu exist\ nici o îndoial\ c\ m\sura p\rinteasc\, mo[tenit\ de la Apostoli,

a dragostei fa]\ de oameni [i a leg\turilor cu ereticii are în întregime un caracter

Dumnezeu-omenesc. Lucrul acesta îl arat\ de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale

aceluia[i sfînt: "Eu nu doresc ca ereticii s\ p\timeasc\, nici nu m\ bucur de r\ul

lor - fereasc\ Dumnezeu! - ci mai degrab\ m\ bucur [i împreun\ m\ veselesc de

întoarcerea lor; c\ci ce e mai pl\cut celor credincio[i, decît s\ vad\ aduna]i

împreun\ pe copiii cei risipi]i ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnîndu-v\ s\

pune]i asprimea înaintea iubirii de oameni - nu a[ putea s\ fiu atît de s\lbatic - ci

rugîndu-v\ s\ face]i [i s\ lucra]i cele bune pentru to]i oamenii cu luare aminte, [i

cu cercare mult\, [i f\cîndu-v\ tuturor toate, dup\ cum are nevoie fiecare de voi.

Numai un lucru îl voiesc de la voi: V\ rog s\ fi]i aspri [i neîndura]i fa]\ de orice

ar putea s\ ajute la d\inuirea credin]ei lor nebune[ti, c\ci socotesc ur\ fa]\ de

oameni [i desp\r]ire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat r\t\cirii eretice[ti

spre mai mare pierzanie a celor ce se ]in de aceast\ r\t\cire." 52

2. Înv\]\tura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostit\ de

c\tre Sfin]ii Apostoli, de c\tre Sfin]ii P\rin]i [i de c\tre Sfintele Sinoade asupra

ereticilor, este urm\toarea: Ereziile nu sînt Biseric\ [i nici nu pot fi Biseric\.

Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine, [i mai cu seam\ Taina

Împ\rt\[irii - aceast\ Tain\ a Tainelor; fiindc\ tocmai Sfînta Împ\rt\[ire este

totul [i toate în Biseric\: Însu[i Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, [i Biserica

îns\[i, ca trup al Lui, [i îndeob[te tot ce este Dumnezeu-omenesc.

50 dochetism = ideologia unei secte gnostice din primele veacuri de cre[tinism, care sus]inea c\ trupul lui Hristos

nu a fost omenesc, ci a fost sau duh, sau dintr-o substan]\ cereasc\, eteric\, nepalpabil\ (n.tr.)

51 500 de capete: PG 90, 1189A

52 Epistola 12: PG 91, 465C

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

114

"Intercommunio" - între-unirea, între-împ\rt\[irea cu ereticii în Sfintele

Taine, [i îndeosebi în Sfînta Împ\rt\[ire - este cea mai ru[inoas\ tr\dare a

Domnului Hristos, tr\dare de Iud\; [i, mai mult, tr\dare a întregii Biserici a lui

Hristos, a Bisericii Dumnezeu-omene[ti, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii

Sfin]ilor P\rin]i, a Bisericii Sfintei Tradi]ii, a Bisericii celei una. Aici ar trebui

omul s\-[i opreasc\ mintea [i con[tiin]a în-cre[tinat\ asupra cîtorva sfinte fapte,

sfinte bune-vestiri, sfinte porunci.

Mai înainte de toate, trebuie s\ ne întreb\m: Pe ce ecleziologie, pe ce

teologie privitoare la Biseric\ se întemeiaz\ a[a-zisa "intercommunio"? Fiindc\

întreaga teologie ortodox\ privitoare la Biseric\ se întemeiaz\ nu pe

"intercommunio", ci pe realitatea Dumnezeu-omeneasc\ a lui "communio", pe

împreun\-unirea Dumnezeu-omeneasc\ - pe koinwnia Dumnezeu-omeneasc\

(v. 1 Corinteni 1:9, 10:16-17; 2 Corinteni 13:13; Evrei 2:14, 3:14; 1 Ioan 1:3) -

în timp ce no]iunea "intercommunio" (între-unire) este în ea îns\[i contradictorie

[i cu totul neîn]eleas\ pentru con[tiin]a ortodox\ soborniceasc\. Al doilea fapt,

sfînt fapt al credin]ei ortodoxe, este urm\torul: în înv\]\tura ortodox\ despre

Biseric\ [i Sfintele Taine, singura [i neasem\nata Tain\ este Biserica îns\[i -

trupul Dumnezeu-Omului Hristos, în a[a fel c\ ea este [i singurul izvor [i

con]inutul tuturor Sfintelor Taine.

În afar\ de Taina aceasta Dumnezeu-omeneasc\ [i a-tot-cuprinz\toare a

Bisericii, care este a-tot-Taina, nu exist\ [i nici nu pot s\ existe "Taine"; a[adar,

nu poate exista nici o "între-împ\rt\[ire" ("intercommunio") în ceea ce prive[te

Tainele. De aici, numai în Biseric\ - în aceast\ neasemuit\ a-tot-Tain\ a lui

Hristos - poate fi vorba despre Taine: fiindc\ Biserica Ortodox\, ca trup al lui

Hristos, este izvorul [i criteriul Tainelor, [i nu invers. Tainele nu se pot ridica

deasupra Bisericii [i nici nu pot fi gîndite în afar\ de trupul Bisericii.

Pentru aceasta, potrivit cu cugetul Bisericii sobornice[ti a lui Hristos [i cu

întreaga Predanie ortodox\, Biserica Ortodox\ nu îng\duie existen]a altor Taine

în afara ei, nici nu le socote[te Taine, pîn\ la venirea prin poc\in]\ din "biserica"

eretic\, adic\ dintr-o biseric\ mincinoas\, în Biserica Ortodox\ a lui Hristos.

Cît\ vreme cineva r\mîne în afar\ de Biseric\, neunit cu ea prin poc\in]\, unul

ca acesta este pentru Biseric\ eretic [i, în chip de neocolit, se g\se[te în afara

împreun\-unirii mîntuitoare: Fiindc\ ce p\rt\[ie poate fi între dreptate [i

nelegiuire? Ce p\rt\[ie poate s\ fie între lumin\ [i întuneric? (2 Corinteni 6:14).

Întîiul vîrf [i Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la Dumnezeu-

Omul, d\ porunca: De omul eretic, dup\ prima [i a doua sf\tuire, desparte-te (Tit

3:10). Acela deci, care nu numai c\ nu se desparte de "omul eretic", ci-i d\

acestuia [i pe Domnul Însu[i, în Sfînta Împ\rt\[ire, se mai g\se[te oare în sfînta

credin]\ apostolic\ [i Dumnezeu-omeneasc\? Ceva mai mult, ucenicul cel iubit

de Domnul Hristos, Apostolul dragostei, d\ urm\toarea porunc\: Pe omul care

nu crede în întruparea lui Hristos [i nu prime[te înv\]\tura evanghelic\ cu

privire la El, ca Dumnezeu-Om, "s\ nu-l primi]i în cas\" (2 Ioan 1:10).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

115

Canonul 45 al Sfin]ilor Apostoli porunce[te cu glas de tunet: "Episcopul,

sau preotul, sau diaconul, care numai s-a rugat cu ereticii, s\ se afuriseasc\; iar

dac\ le-a îng\duit lor s\ lucreze ceva ca clerici, s\ se cateriseasc\." 53 Porunca

aceasta este limpede chiar [i pentru o con[tiin]\ de ]în]ar. Oare nu?

Canonul 65 al Sfin]ilor Apostoli hot\r\[te: "Dac\ vreun cleric sau mirean

intr\ în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca s\ se roage, s\ se cateriseasc\ [i s\

se afuriseasc\." {i aceasta este limpede, chiar [i pentru con[tiin]a cea mai

primitiv\. Oare nu?

Canonul 46 al Sfin]ilor Apostoli: "Episcopul sau preotul care prime[te

botezul sau jertfa ereticilor, poruncim s\ se cateriseasc\. C\ci ce în]elegere poate

s\ fie între Hristos [i Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?"

Este un lucru b\t\tor la ochi, chiar [i pentru cei lipsi]i de ochi: aceast\ porunc\

hot\r\[te în chip imperativ c\ nu trebuie s\ recunoa[tem ereticilor nici o Sfînt\

Tain\ [i c\ trebuie s\ judec\m toate ale lor ca nelucr\toare [i lipsite de dar.

De Dumnezeu insuflatul purt\tor de cuvînt al Predaniei apostole[ti [i

p\rinte[ti sobornice[ti a Bisericii lui Hristos, Sfîntul Ioan Damaschin, bineveste[

te din inima tuturor Sfin]ilor P\rin]i, tuturor Sfin]ilor Apostoli, tuturor

Sfintelor Sinoade ale Bisericii urm\torul adev\r Dumnezeu-omenesc: "Pîinea

Euharistiei = Sfintei Împ\rt\[anii nu este simpl\ pîine, ci s-a unit cu

Dumnezeirea... Printr-însa cur\]indu-ne, ne unim cu trupul Domnului [i cu

Duhul Lui [i ne facem trup al lui Hristos" – swma Cristou = Biserica... Taina

Euharistiei "se nume[te Împ\rt\[anie - metalhyi" - fiindc\ printr-însa ne

împ\rt\[im de Dumnezeirea lui Iisus. {i se nume[te cuminecare - koinwnia - [i

cu adev\rat este, pentru cuminecarea prin ea cu Hristos [i p\rt\[ia la trupul [i la

Dumnezeirea Lui. Iar pe de alt\ parte, ne cuminec\m [i ne unim [i unii cu al]ii

prin ea. C\ci, pentru c\ ne împ\rt\[im dintr-o singur\ pîine, ne facem cu to]ii un

trup [i un sînge al lui Hristos [i unii altora m\dulare, ajungînd de un trup -

susswmoi - cu Hristos.

Pentru aceea s\ ne p\zim cu toat\ puterea a lua împ\rt\[anie de la eretici –

aipetikwn - [i a le-o da: Nu da]i cele sfinte cîinilor - zice Domnul - [i nici nu

arunca]i m\rg\ritarele voastre înaintea porcilor (Matei 7:6), ca s\ nu ne facem

p\rta[i relei sl\viri - kakodoxia" - [i osîndei lor. C\ci, dac\ de bun\ seam\

unire este cu Hristos [i cu ceilal]i, de bun\ seam\ ne unim pe noi, de bun\ voie,

cu cei ce se împreun\-împ\rt\[esc. C\ci de bun\ voie se face îns\[i unirea, iar

nu f\r\ voia noastr\: C\ci un trup sîntem to]i, fiindc\ dintr-o singur\ pîine ne

împ\rt\[im, precum zice Apostolul (1 Corinteni 10:17). 54

Neînfricatul m\rturisitor al adev\rurilor Dumnezeu-omene[ti ale

ortodoc[ilor veste[te tuturor oamenilor din toate lumile: "Împ\rt\[ania de la

eretic înstr\ineaz\ pe om de Dumnezeu [i îl pred\ diavolului." 55 În Euharistie,

53 Vezi [i Canonul 33 al Soborului din Laodikia.

54 Deslu[irea credin]ei, IV, 3; PG 94, 1149, 1152, 1153.

55 Cuv. Theodor Studitul, (ed. Peterburg, 1908, tom. 2), p. 332.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

116

"pîinea ereticilor nu e trupul lui Hristos." 56 "Dup\ m\sura deosebirii dintre

lumin\ [i întuneric, a[a e [i deosebirea dintre împ\rt\[ania drept sl\vitoare

(ortodox\) [i cea ereticeasc\: cea drept sl\vitoare lumineaz\, cea ereticeasc\

întunec\; una îl une[te cu Hristos, cealalt\ - cu diavolul; una d\ via]\ sufletului,

cealalt\ îl ucide". 57 "Împ\rt\[ania din mîn\ eretic\ este otrav\, nu simpl\

pîine."58

***

S\ încheiem c\l\toria noastr\ prin rai [i iad cu Dumnezeu-omene[tile

binevestiri ale unui ierarh ortodox de azi, întocmai cu Apostolii, un adev\rat

Gur\ de Aur al Bisericii Ortodoxe Sîrbe: Nicolae al Ohridei [i Jicei (†1956).

Dorim cu smerenie [i în rug\ciune ca evanghelica lumin\ a cuget\rilor lui de

Dumnezeu în]elep]ite s\ lumineze [i s\ l\mureasc\ patristic problemele de care

vorbim.

Adîncit patristic în tainele istoriei neamului omenesc, Sfîntul Ierarh

bineveste[te:

"Cinstitul Prooroc Isaia a proorocit aceasta: Cînd Se va ridica Domnul s\

nimiceasc\ p\mîntul... trufia oamenilor se va smeri [i Se va în\l]a singur

Domnul în ziua aceea (Isaia 2:11).

{i în vremurile de demult S-a ridicat de multe ori Domnul ca s\

nimiceasc\ p\mîntul, din pricin\ c\, în locul Lui, oamenii erau sl\vi]i ca ni[te

dumnezei, din pricina seme]ilor [i trufa[ilor oameni-dumnezei. {i S-a ridicat [i

în zilele noastre [i a nimicit, cu adev\rat, întregul p\mînt, în mînia Lui dreapt\

de a nimici înfumurarea omului [i de a umili mîndria lui cea mincinoas\.

O asemenea ridicare a lui Dumnezeu împotriva omului a urmat adesea

ridic\rii omului împotriva lui Dumnezeu. Popoarele eretice din epoca noastr\ au

l\sat lui Hristos [i Domnului ultimul loc la masa lumii acesteia, ca celui mai de

pe urm\ cer[etor, în timp ce pe primele locuri au a[ezat pe marii lor oameni, pe

politicieni, pe litera]i, pe romancieri, pe oamenii de [tiin]\, pe finan]i[ti, ba chiar

[i pe turi[ti [i pe sportivi. Toate privirile noroadelor acestora erau a]intite asupra

acestor oameni mari, asupra acestor zei moderni, în timp ce doar foarte pu]ini î[i

mai întorceau privirile spre Hristos, biruitorul mor]ii. O astfel de neobr\zat\

r\zvr\tire a noroadelor botezate 59, dar eretice, împotriva Dumnezeului celui

prea-înalt nu avea cum s\ nu fie urmat\ de r\zvr\tirea Dumnezeului dispre]uit

56 Idem, p. 596.

57 Idem, p. 742.

58 Idem, p. 780.

59 Prin aceasta, trebuie s\ în]elegem c\ Apusul a fost botezat, adic\ încre[tinat, înainte de desp\r]irea de Biserica

lui Hristos. De atunci, r\u-credincio[ii europeni nu mai sînt boteza]i, nemaiavînd Biseric\, dup\ cum a spus

foarte limpede Cuviosul Iustin Popovici mai înainte: "Ereziile nu sînt Biseric\ [i nici nu pot fi Biseric\. Pentru

aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine." (n. tr.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

117

împotriva oamenilor [i noroadelor nelegiuite. {i, într-adev\r, ridicatu-S-a

Dumnezeu ca s\ nimiceasc\ p\mîntul. {i au fost dureri nemaiv\zute ale

noroadelor p\mîntului înaintea ochilor no[tri [i pe spinarea noastr\. {i nu numai

c\ to]i cei mari [i sl\vi]i dintre oameni s-au ar\tat ni[te fl\c\ri stinse, de la care

nimeni nici nu mai încerca s\ se înc\lzeasc\, ci s-au împlinit [i cele spuse în

continuare de Proorocul Isaia, potrivit c\rora oamenii aveau s\ se ascund\ în

pe[teri, [i în cr\p\turile stîncilor, [i în g\urile p\mîntului de la fa]a temerii de

Domnul [i de la fa]a slavei puterii Lui (Isaia 2:19). Nu s-a adeverit aceasta

întocmai în ultimul r\zboi 60? Nu s-au refugiat oamenii din unele continente,

precum de altfel [i cei din ]ara noastr\, în pe[teri de piatr\ [i în g\urile

p\mîntului, ca s\ g\seasc\ sc\pare pentru via]a lor de la fa]a europenilor care

sem\nau moartea? {i sem\n\torii ace[tia ai mor]ii nu sînt al]ii decît acei sl\vi]i

meghistani, idolii aceia ai oamenilor, care st\teau la masa lumii acesteia pe

tronurile cele mai de frunte [i care rîdeau de Hristos la sfîr[itul mesei, ca de un

cer[etor."

De Hristos purt\torul episcop bineveste[te cu durere, dar [i cu n\dejde:

"Fra]ii no[tri cei boteza]i, care au fost atra[i de ereziile papale [i luterane, s-au

socotit pe ei în[i[i mai în]elep]i decît Hristos [i ne-au dispre]uit pe noi,

ortodoc[ii, ca pe ni[te oameni lipsi]i de în]elepciune [i neciviliza]i; dar [i asupra

lor s-a adeverit cuvîntul Apostolului Pavel: Zicînd c\ sînt în]elep]i, au înnebunit

(Romani 1:22); fiindc\ au lep\dat în]elepciunea cea duhovniceasc\ dup\ Hristos,

care umbl\ în ve[mîntul smereniei [i al dragostei, [i s-au înve[mîntat, dup\ pilda

filosofilor închin\tori la idoli, cu în]elepciunea trupeasc\ [i lumeasc\, care e

plin\ de trufie [i r\utate.

{i au schimbat slava Dumnezeului celui nestric\cios în asem\narea

chipului omului celui stric\cios... [i s-au închinat f\pturii în locul F\c\torului

(Romani 1:23-25). Adic\ au dezbr\cat toat\ slava de la Hristos Domnul [i au

pus-o pe umerii unor oameni muritori, pe care i-au în\l]at la rangul de noi

Mesia. O astfel de idee despre slav\ ei au luat-o din în]elepciunea lor atee. Iar

cultura [i civiliza]ia înseamn\ la ei cinstirea f\pturii, adic\ a firii v\zute, [i

cinstirea acesteia mai mult decît a Ziditorului ei. Zeii muritori [i firea îndumnezeit\!

Acesta este acum cel din urm\ stadiu al omenirii apusene, în

alunecarea ei neoprit\ [i ve[nic\ de la în\l]imile lui Hristos spre tartarurile

Satanei. Aceasta este culmea egalit\]ii oamenilor din Apus cu vechea închinare

la idoli a Romei [i cu cea de ast\zi a Asiei. Mii de c\r]i tip\resc anual ace[tia

spre slava marilor b\rba]i [i spre lauda civiliza]iei lor, [i mii de ziare slujesc

zilnic aceast\ trec\toare [i mincinoas\ slav\, aflîndu-se în slujba laudei

lucr\rilor omene[ti, cu numele supraumflat de "civiliza]ie". Pentru aceasta i-a

dat Dumnezeu la pl\ceri ru[inoase [i la patimi, încît s\-[i g\seasc\ mul]umirea

numai în ceea ce este p\mîntesc, iar nu ceresc, [i numai în ceea ce pricinuie[te

diavolului bucurie [i rîs, iar Îngerilor lui Hristos jale. Bucuriile lor stau în

60 Al doilea r\zboi mondial. (n. ed.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

118

desf\tarea trupului, în r\pirea a ceea ce este str\in, în c\lcarea în picioare a celor

mici [i slabi, în sporirea bunurilor p\mînte[ti [i în întinderea puterii lor [i a

st\pînirii lor, în cucerirea mîr[av\ a mo[iei altora, în desf\t\ri [i jocuri, în

îndep\rtarea oric\rei religii, ca supersti]ie, în t\g\duirea lui Dumnezeu, în via]a

deplin biologic\, în neru[inata recunoa[tere a maimu]ei ca str\mo[ al omului, în

înecarea antropologiei în zoologie.

Dar, poate c\ întreba]i: Va fi vreodat\ în stare neamul acesta, cel mai

r\t\cit din istorie, s\ se întoarc\ la adev\r, la cinste [i onorabilitate? Va fi în

stare. Fie ca Hristos cel dispre]uit s\ binevoiasc\ s\ se întîmple lucrul acesta cît

mai repede. Dar cînd se va întîmpla aceasta?

Aceasta se va întîmpla numai atunci cînd fra]ii no[tri apuseni vor începe

s\ scrie mii de c\r]i pe an întru slava lui Hristos Dumnezeului nostru; [i cînd

miile lor de ziare vor scrie anual laude la adresa faptelor bune cre[tine, în loc s\

scrie despre crime, [i huliri ale slavei Dumnezeie[ti, [i despre comer]ul

instinctelor trupe[ti. Ei bine, cînd se va sfîr[i schimbarea aceasta, atunci

omenirea apusean\ eretic\ se va înf\]i[a înaintea cerurilor v\zute ca scoas\ din

baie, cur\]it\ [i r\spîndind bun\ mireasm\ cereasc\.

Atunci, noi, ortodoc[ii, ne vom bucura, fiindc\ vom redobîndi pe fra]ii

no[tri care s-au întors la noi.

Atunci, noroadele închin\toare la idoli vor iubi pe Hristos [i vor cere s\ se

înscrie printre copiii Lui; fiindc\ nu le vor mai împiedica noroadele "cre[tine" s\

ajung\ copii ai lui Hristos.

Atunci, nu va mai fi r\utate printre oameni [i nici r\zboaie între noroade.

Ci va fi pacea lui Hristos, cu care nu se poate asemui vreo pace, nici în veacul de

acum, [i nici în ve[nicie."

Episcopul cel insuflat de Dumnezeu m\rturise[te adev\rul Dumnezeuomenesc:

"Cea mai mare fericire pentru oameni este ar\tarea lui Dumnezeu în

trup; dar [i cea mai mare nefericire este îndep\rtarea lor de Dumnezeul acesta [i

întoarcerea lor la slujirea lui satana. Nenorocirea aceasta î[i are obîr[ia la

noroadele apusene ne-ortodoxe pentru dou\ pricini. Prima este ura împotriva

clerului eretic, iar a doua ura împotriva evreilor. Amîndou\ aceste uri au r\s\rit

în inima omenirii apusene din aceea[i s\mîn]\. Iar s\mîn]a este str\dania atît a

clerului cre[tin, cît [i a evreilor, de a st\pîni deplin în via]a norodului [i a

statului, în toate direc]iile. Ura împotriva unui astfel de cler s-a schimbat în ur\

împotriva Bisericii, iar ura împotriva evreilor a cuprins [i pe Domnul Hristos, ca

- vezi, Doamne! - evreu. În realitate, Hristos a fost evreu doar dup\ mam\ [i

dup\ norodul în mijlocul c\ruia S-a ar\tat pentru prima oar\. Cu toate acestea,

însu[i acest norod L-a t\g\duit cel dintîi [i L-a ucis cu o moarte înfrico[\toare.

Dar ce? Chiar dac\ cineva este împotriva evreilor, cum poate s\ fie împotriva lui

Hristos, împotriva C\ruia evreii lupt\ de dou\ mii de ani? Dar, unde î[i vîr\

satana ghearele, acolo nu mai încape logic\.

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

119

Conduse de ura împotriva clerului [i a evreilor, noroadele apusene au

îndep\rtat încet-încet pe Hristos, pîn\ cînd, în cele din urm\, L-au alungat din

toate l\ca[urile norodului [i statului [i au m\rginit r\mînerea Lui numai în

biserici. De la Acela care, dup\ sl\vita Sa Înviere din mormînt, a zis: Datu-Mi-sa

toat\ puterea în cer [i pe p\mînt (Matei 28:18), de la Acela, oamenii cei orbi]i

au lep\dat toat\ puterea. {i nu numai aceasta, ci [i orice înrîurire pe p\mînt: în

[coal\, în societate, în politic\, în art\, în leg\turile dintre oameni [i în cele

interna]ionale, în [tiin]\, în literatur\ [i în toate celelalte.

Dumnezeu îns\ nu poate fi luat în rîs. De cîte ori oamenii, ca oaspe]i, vor

întrece m\sura neru[in\rii la masa lui Dumnezeu, trebuie s\ vin\ întîmpinarea

din partea gazdei. Dou\ îngrozitoare întîmpin\ri ale lui Dumnezeu c\tre neamul

cel de acum sînt cele dou\ r\zboaie mondiale din urm\, la dep\rtare de dou\zeci

de ani. S\ îngenuncheze noroadele cre[tine înaintea lui Hristos cel batjocorit de

ele [i s\-I înapoieze puterea, cinstea [i slava care I se cuvin. A[a s\ face]i [i voi,

fra]ii mei ortodoc[i, dac\ vre]i s\ fi]i feri]i de un al treilea r\zboi mondial, care

va fi [i mai cumplit decît cele dou\ de pîn\ acum."

Durerea apostolic\ a Sfîntului Episcop în privin]a Europei:

"Ce este Europa?

Este pofta [i dorin]a de putere, de pl\cere [i de cunoa[tere. Amîndou\ -

lucruri omene[ti: pofta omeneasc\ [i cunoa[terea omeneasc\. Amîndou\ sînt

personificate în Pap\ [i în Luther. Ce este deci Europa? Papa [i Luther: s\turarea

la culme a poftelor omene[ti [i s\turarea la culme a cuno[tin]ei omene[ti. Papa

european este pofta omeneasc\ dup\ putere, Luther cel european este hot\rîrea

înc\p\]înat\ a omului de a deslu[i toate cu mintea lui. Papa ca guvernator al

lumii [i omul de [tiin]\ ca st\pîn al lumii, aceasta este Europa în inima ei,

ontologic [i istoric. Una înseamn\ l\sarea omenirii în foc, [i cealalt\ l\sarea

omenirii în ap\; iar amîndou\ împreun\ înseamn\ desp\r]irea omului de

Dumnezeu: fiindc\ una înseamn\ t\g\duirea credin]ei, [i cealalt\ - t\g\duirea

Bisericii lui Hristos. În felul acesta lucreaz\ duhul cel r\u, de cîteva veacuri, în

trupul Europei. Cine poate s\ alunge acest duh r\u din Europa? Nimeni altul

decît Acela al C\rui nume s-a însemnat ca un fir ro[u în istoria neamului

omenesc ca al singurului alung\tor de draci din oameni. În]elege]i, desigur, la

Cine m\ gîndesc. M\ gîndesc la Domnul Iisus Hristos, Mesia [i Mîntuitorul

lumii, Cel n\scut din Fecioar\, Cel ucis de iudei, Cel înviat de Dumnezeu, Cel

adeverit de veacuri, Cel îndrept\]it din ceruri, Cel sl\vit de Îngeri, Cel m\rturisit

de Sfin]i [i Cel primit de str\mo[ii no[tri.

Atîta vreme cît Europa a urmat pe Hristos ca "Soare al drept\]ii", [i pe

Apostolii Lui, pe Mucenici, pe Sfin]i, pe nenum\ra]ii Drep]i [i pe al]ii care au

binepl\cut Lui, ea s-a asem\nat cu o pia]\ luminat\ de sute [i mii de lumini, mici

[i mari. Cînd îns\ pofta omeneasc\ [i în]elepciunea omeneasc\ au lovit pe

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

120

Hristos ca dou\ vînturi înfrico[\toare, luminile s-au stins înaintea ochilor

omene[ti [i a domnit întunericul, ca în galeriile subp\mîntene ale cîrti]elor.

Potrivit poftei omene[ti, orice norod [i orice om caut\ puterea, desf\tarea

[i slava, imitînd pe papa Romei. Potrivit în]elepciunii omene[ti, orice norod [i

orice om g\se[te c\ el e cel mai în]elept dintre to]i [i mai vrednic de toate

bunurile p\mînte[ti. Cum s\ nu fie atunci r\zboaie între oameni [i noroade?

Cum s\ nu fie nebunie [i turbare printre oameni? Cum s\ nu fie boli, secete [i

potopuri, tumori [i ftizii, r\scoale [i r\zboaie? Toate acestea nu pot s\ nu fie, tot

a[a cum nu poate s\ nu supureze rana plin\ de puroi [i cum nu poate s\ nu

r\spîndeasc\ miros urît locul plin de necur\]enii.

Papismul folose[te politica, fiindc\ doar prin aceasta se dobînde[te

puterea. Luteranismul folose[te filosofia [i [tiin]a, socotind c\ aceasta este calea

prin care dobînde[te cineva în]elepciunea. Astfel, pofta a declarat r\zboi

împotriva cuno[tin]ei [i cuno[tin]a împotriva poftei. Acesta este noul Turn

Babel, aceasta este Europa.

În vremea noastr\ îns\, a venit o nou\ genera]ie de europeni, care a

împreunat, prin ateism, pofta cu cunoa[terea, [i a înl\turat atît pe papa, cît [i pe

Luther. De acum înainte nici pofta nu mai r\mîne ascuns\, [i nici în]elepciunea

nu mai este l\udat\. Pofta omeneasc\ [i în]elepciunea omeneasc\ s-au unit ca

într-o c\s\torie în zilele noastre, iar aceast\ c\s\torie nu este nici romanocatolic\,

[i nici protestant\, ci, în chip v\dit [i public, satanic\. Europa de ast\zi

nu mai este nici papal\, nici luteran\. Este mai presus [i în afar\ de acestea. Este

cu totul p\mîntean\, f\r\ chiar [i dorin]\ de a urca la cer, fie cu pa[aportul

infailibilit\]ii papei, fie iar\[i pe calea în]elepciunii protestante. Refuz\ cu

des\vîr[ire ie[irea din lumea aceasta. Dore[te s\ r\mîn\ aici. Dore[te ca

mormîntul s\-i fie tot aici, unde-i este [i leag\nul. Nu cunoa[te nimic despre o

alt\ lume. Nu simte buna mireasm\ cereasc\. Nu vede în somn pe Îngeri [i pe

Sfin]i. De N\sc\toarea de Dumnezeu nici m\car nu vrea s\ aud\: desfrînarea o

înt\re[te în ura împotriva fecioriei. Toat\ pia]a se g\se[te afundat\ în întuneric.

Toate luminile sînt stinse. O, ce îngrozitor întuneric! Fratele împlînt\ cu]itul în

pieptul fratelui, socotindu-l vr\jma[. Tat\l î[i t\g\duie[te fiul, [i fiul pe tat\.

Lupul e un prieten mai credincios fa]\ de lup, decît omul fa]\ de om.

O fra]ilor! Nu vede]i cu to]ii lucrul acesta? Nu a]i sim]it întunericul [i

crima Europei anticre[tine pe trupul vostru? Prefera]i Europa sau pe Hristos?

Moartea sau via]a? Acestea dou\ le-a pus Moisi oarecînd înaintea norodului s\u

- pe acestea dou\ le punem [i noi înaintea voastr\. S\ [ti]i: Europa este moartea,

iar Hristos este via]a. Alege]i via]a, ca s\ tr\i]i în veci!"

{i iat\ acum cutremur\toarea plîngere pentru Europa a ierarhului celui

întocmai cu Apostolii:

"Ah, fra]ii mei! Veacul al XVIII-lea este tat\l veacului al XIX-lea, iar

veacul al XIX-lea este tat\l veacului al XX-lea. Tat\l a f\cut datorii mari. Fiul

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

121

nu a pl\tit datoriile tat\lui s\u, ci s-a îndatorat [i mai mult, iar datoria a c\zut

asupra nepotului. Tat\l s-a molipsit de o boal\ grea, iar fiul n-a vindecat boala

cea ru[inoas\ a p\rintelui s\u, care era asupra sa, ci a înr\ut\]it-o, [i ea l-a

molipsit [i pe nepot, de trei ori mai tare. Nepotul este veacul al XX-lea, în care

tr\im.

Veacul al XVIII-lea a însemnat r\zvr\tirea împotriva Bisericii [i a clerului

pontifului roman. Veacul al XIX-lea a însemnat r\zvr\tirea împotriva lui

Dumnezeu. Veacul al XX-lea înseamn\ pactul cu diavolul. Datoriile s-au m\rit

[i boala s-a înr\ut\]it; iar Domnul a spus c\ judec\ p\catele p\rin]ilor pîn\ în a

treia [i a patra spi]\. Nu vede]i c\ Dumnezeu judec\ pe nepo]i pentru p\catele

bunicilor europeni? Nu vede]i biciul asupra nepo]ilor, din pricina datoriilor

nepl\tite ale bunicilor?

Împ\ratul antihrist întruchipeaz\ începutul veacului al XIX-lea. Papa

antihrist închipuie mijlocul veacului al XIX-lea. Filosoful european antihrist

(ie[it din casa de nebuni) închipuie sfîr[itul veacului al XIX-lea: Bonaparte,

Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu

bolnavi de boala mo[tenit\.

Sînt oare ace[tia biruitorii veacului al XIX-lea? Nu, ace[tia sînt purt\torii

bolii grele mo[tenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi!

Cezarul, pontiful [i filosoful... nu în vechea Rom\ p\gîn\, ci în mijlocul Europei

botezate! Ace[tia nu sînt biruitorii, ci sînt cei mai birui]i. Cînd Bonaparte a

batjocorit sfintele odoare ale Kremlinului, cînd Pius s-a numit pe sine infailibil

[i cînd Nietzsche a f\cut public cultul lui fa]\ de Antihrist, atunci soarele s-a

întunecat pe cer; [i nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi

întunecat to]i de durere [i de ru[ine - c\ci iat\ o minune pe care nu a mai v\zut-o

nicicînd lumea: un ateu împ\rat, un ateu pontif [i un ateu filosof. În epoca lui

Nero, m\car unul din treime nu era ateu: filosoful. Veacul al XVIII-lea e veacul

lui Pilat: el L-a osîndit pe Hristos la moarte. Veacul al XIX-lea e veacul lui

Caiafa: el L-a r\stignit pe Hristos. Veacul al XX-lea e veacul Sinedriului,

alc\tuit din Iudele botezate [i cele nebotezate. Acest Sinedriu a vestit c\ Hristos

e mort pe vecie [i c\ n-a înviat. Pentru ce atunci v\ mai mira]i, fra]ilor, c\ asupra

omenirii europene au venit biciuiri nemaiauzite, biciuiri pîn\ la m\duva oaselor,

de pe urma revolu]iilor [i a r\zboaielor?

Cine este atunci biruitor, dac\ nu e cezarul, pontiful [i filosoful Europei

descre[tinate?

Biruitorul este mujicul rus [i ]\ranul din Balcani, dup\ cuvîntul lui

Hristos: Cel ce este mai mic între voi to]i, acesta este mare (Luca 9:48). Cine a

fost cel mai necunoscut, mai neînsemnat [i mai mic în veacul al XIX-lea - în

vremea marelui Napoleon, a infailibilului Pius [i a neajunsului Nietzsche - dac\

nu mujicul rus, pelerin la locurile sfinte, [i ]\ranul din Balcani, lupt\tor

împotriva semilunei [i liberator al Balcanilor?

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

122

Cîmpul de lupt\ dr\cesc, clerul dr\cesc [i în]elepciunea dr\ceasc\ - asta

înseamn\ cezarul, papa [i filosoful veacului al XIX-lea. ]\ranul ortodox al

Balcanilor înf\]i[eaz\ ceva cu totul potrivnic acestora: mai întîi, vitejia

purt\toare de cruce; al doilea, clerul mucenicesc; [i apoi, pesc\reasca

în]elepciune apostolic\. {i despre el e vorba în cuvintele rug\ciunii Domnului [i

Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: M\ m\rturisesc ]ie, P\rinte, Doamne al

cerului [i al p\mîntului, c\ ai ascuns acestea de cei în]elep]i [i pricepu]i [i le-ai

descoperit pruncilor (Matei 11:25). Ce a descoperit Dumnezeu acestor simpli

]\rani? Le-a descoperit vitejia b\rb\teasc\, lumina cereasc\ [i în]elepciunea

Dumnezeiasc\. Le-a descoperit adic\ ceea ce este cu totul potrivnic fa]\ de

cezarul apusean, de pap\ [i de filosof: tot atît de potrivnic, pe cît este ziua fa]\

de noapte."

Iubitorul de Hristos [i Sfîntul Ierarh, despre civiliza]ia ucig\toare de

Dumnezeu [i închin\toare la idoli a Europei:

"Dac\ Europa ar fi r\mas cre[tin\, s-ar fi l\udat cu Hristos, nu cu cultura

ei; [i marile noroade ale Asiei [i Africii - chiar dac\ nebotezate, dar înclinate

spre duhovnicie - ar fi în]eles [i ar fi pre]uit acest lucru, fiindc\ [i noroadele

acestea se laud\ fiecare cu credin]a lui, cu zeii lui, cu c\r]ile pe care credin]a lui

le socote[te sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele [i a[a mai departe. Nu se

laud\ a[adar cu lucrurile mîinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai

presus de sine, cu ceea ce socotesc des\vîr[it în lume. Numai noroadele Europei

nu se laud\ nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laud\ cu

ma[inile lor primejdioase [i cu fabricatele lor ieftine, adic\ cu cultura lor.

Rezultatul acestei l\ud\ri de sine europene cu faimoasa "cultur\" este ura tuturor

noroadelor necre[tine împotriva lui Hristos [i a cre[tinismului. Urînd bunurile

europene [i oamenii europeni, ei au urît [i pe Dumnezeul european. Dar - vai! -

pe Europa n-o doare acest lucru. De altfel, ea îns\[i a urît [i a lep\dat cea dintîi

dintre to]i pe Dumnezeul ei. În aceast\ stare de neinvidiat a fost adus\ omenirea

european\ de c\tre înaintarea ei gre[it\, sub înrîurirea unei biserici aflate în

gre[eal\, de-a lungul ultimelor nou\ sute de ani 61. Nu sînt r\spunz\toare de

aceasta noroadele europene; r\spunderea o poart\ conduc\torii duhovnice[ti ai

noroadelor. Nu este vinovat\ turma, vinova]i sînt p\storii ei.

Bine ar fi fost ca Europa s\ se laude cu cre[tinismul, înf\]i[îndu-l ca cea

mai pre]ioas\ mo[tenire [i cea mai mare vrednicie a ei. A[a ar fi trebuit s\ fie - [i

a[a a fost în primele veacuri dup\ Hristos - dac\ Europa ar fi fost totuna cu

cre[tinismul, dac\ s-ar fi identificat cu cre[tinismul. Sl\virea lui Hristos [i

propov\duirea lui Hristos tuturor continentelor [i tuturor neamurilor, aceasta a

fost menirea hot\rît\ de Dumnezeu pentru continentul european. În afar\ de

cre[tinism, Europa nu are nimic altceva cu care s\ se poat\ l\uda. F\r\ Hristos,

61 Mai mult de o mie de ani. (n. ed.)

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

123

Europa este cer[etorul cel mai s\rman [i exploatatorul cel mai neru[inat al

acestei lumi."

De Dumnezeu luminatul ierarh spune adev\rul amar privitor la

educa]ia/luminarea european\:

"{coala Europei s-a desp\r]it de credin]a în Dumnezeu. În aceasta st\

prefacerea ei într-o uciga[\ prin otr\vire, în aceasta st\ moartea omenirii

europene. În culturile închin\toare la idoli, [tiin]a nu s-a desp\r]it niciodat\ de

religie, cu toate c\ religia este în ele gre[it\ [i proast\. Lucrul acesta s-a

întîmplat numai în Europa, care primise credin]a cea mai des\vîr[it\. Îns\, din

pricina ciocnirii ei cu mai-marii bisericii, Europa s-a înr\it [i a lep\dat credin]a

cea mai des\vîr[it\, p\strînd [tiin]a cea mai nedes\vîr[it\. Vai, fra]ii mei, a

lep\dat [tiin]a Dumnezeiasc\ [i a îmbr\]i[at ne[tiin]a omeneasc\! Ce prostie [i

cît întuneric!"

Sfîntul [i de Dumnezeu cuget\torul ierarh, despre orbirea cea de bun\

voie a omenirii apusene:

"Apusul a dat în mintea copiilor. În asta st\ monstruozitatea [i nebunia

lui. În epoca sa cre[tin\, cînd Apusul era ortodox, el vedea cu duhul [i privea cu

mintea: dar, pe cît s-a îndep\rtat de adev\rul [i fapta bun\ cre[tin\, vederea lui

duhovniceasc\ s-a îngustat tot mai mult, pîn\ ce, în veacul al XX-lea, s-a

întunecat cu des\vîr[ire. Acum i-au r\mas numai ochii trupe[ti pentru

observarea obiectelor care cad sub sim]uri. El [i-a înarmat ochii cei trupe[ti cu

multe aparate uimitoare, ca s\ poat\ vedea mai bine [i mai adev\rat lumea

sim]it\, forma [i culoarea lucrurilor [i fiin]elor sim]ite, num\rul, m\rimea lor [i

distan]a dintre ele. Observ\ cu microscopul, [i vede viermii cei mai mici,

microbii, a[a cum nimeni nu i-a mai v\zut vreodat\. Observ\ cu telescopul [i

vede astrele de deasupra c\minului lui, a[a cum nimeni altul nu le-a v\zut

vreodat\. Aici se opre[te [i pîn\ aici ajunge vederea lui. Cît prive[te privirea

gînditoare [i vederea duhovniceasc\ în miezul cel ascuns al lucrurilor [i în

în]elesul [i însemn\tatea întregii zidiri din marele univers din jurul nostru, în

ceea ce prive[te aceasta - o fra]ii mei! - omenirea apusean\ este ast\zi mai oarb\

decît Arabia musulman\, [i decît India brahmanic\, [i decît Tibetul buddhist, [i

decît China animist\. Într-adev\r, Hristos nu a v\zut o mai mare ru[ine ca

aceasta în cele dou\ milenii care au trecut: ca oamenii boteza]i s\ fie mai orbi

decît cei neboteza]i!

Drept aceea, ceea ce zice Apostolul Pavel c\tre Galatenii boteza]i,

acelea[i lucruri le-a[ zice [i ast\zi despre prostitul [i îmb\trînitul Apus. Iat\ ce a

scris Apostolul c\tre Galateni: O, Galateni f\r\ de minte! Cine v-a fermecat pe

voi, ca s\ nu asculta]i de adev\r, pe voi, în ochii c\rora Iisus Hristos a fost a[a de

viu închipuit, ca [i cum ar fi fost r\stignit între voi ... A[a de f\r\ de minte

sînte]i? Începînd în duh, acum în trup sfîr[i]i? (Galateni 8:1-8). {i Europa a

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

124

început cîndva în duh, iar acum sfîr[e[te în trup, adic\ în vederea trupeasc\, în

judecata trupeasc\, în poftele trupe[ti, în izbînzile trupe[ti, ca [i cum ar fi vr\jito

cineva! Toat\ via]a ei se mi[c\, în zilele noastre, în dou\ direc]ii: l\rgimea [i

lungimea. Nu cunoa[te nimic, nici despre adîncime, nici despre în\l]ime. Pentru

aceasta se [i zbate pentru p\mînt, pentru spa]iu, pentru întindere. Pentru spa]iu [i

numai pentru spa]iu!

Iat\ de unde vine un r\zboi dup\ altul, o spaim\ dup\ alta; pentru c\

Dumnezeu nu l-a zidit pe om ca s\ fie doar animal în spa]iu, ci l-a zidit ca s\

p\trund\ cu mintea lui în adîncul tainelor, iar cu inima lui s\ se urce în în\l]imile

Dumnezeie[ti. R\zboiul pentru p\mînt este un r\zboi împotriva adev\rului; iar

r\zboiul împotriva adev\rului este r\zboi împotriva firii Dumnezeie[ti [i a celei

omene[ti.

O, am\r\ciune mai amar\ decît fierea! Ce mult sufer\ oamenii, se

chinuiesc [i jertfesc pentru împ\r\]ia aceasta p\mînteasc\ trec\toare [i

în[el\toare! Dac\ ei ar suferi fie [i numai a suta parte din chinurile [i din jertfele

acestea pentru împ\r\]ia cerurilor, r\zboiul pe p\mînt ar fi ajuns pentru ei ceva

de rîs pîn\ la lacrimi. Pentru Hristos ei dau numai cu mare greutate doi b\nu]i,

iar lui Marte-satana îi dau toat\ averea lor [i pe to]i copiii lor!

Europa s\-[i fac\ cruce [i s\ urmeze pe Hristos. S\-[i aduc\ aminte de

Preasfînta N\sc\toare de Dumnezeu [i de cei doisprezece mari Apostoli, [i

atunci vor c\dea solzii de pe ochii ei. {i va fi din nou frumoas\, a[a cum a fost

în prima mie de ani Europa Ortodox\ a lui Hristos. Atunci, [i ea va fi fericit\ [i

noi împreun\ cu ea. {i se vor bucura atunci noroadele plînse ale Europei, [i vor

cînta împreun\ cu noi ve[nica slavoslovie închinat\ lui Dumnezeu: "Sfînt, Sfînt,

Sfînt Domnul Savaot, plin este cerul [i p\mîntul de slava Ta." Amin."

Ierarhul cel plin de smerenia lui Hristos, despre noroadele cele trufa[e ale

Europei:

"Noroadele iubitoare de st\pînire [i trufa[e ale Europei nu recunosc

niciodat\ vinov\]ia lor. Ele au pierdut în]elesul p\catului [i al poc\in]ei. Pentru

orice r\u din lume învinov\]esc pe al]ii, îns\ pe sine niciodat\. Cum ar putea ele

s\vîr[i p\cat, de vreme ce s-au a[ezat pe tronul lui Dumnezeu [i s-au vestit pe

sine dumnezei f\r\ gre[eal\! Cel dintîi s-a numit pe sine f\r\ gre[eal\

conduc\torul lor religios, papa. Exemplul lui l-au urmat, dar în ciuda lui, prin]ii

[i regii Apusului. Cu to]ii s-au vestit a fi f\r\ gre[eal\: purt\torii de cruce, ca [i

purt\torii de sabie."

Despre judecata lui Hristos cu Europa, iubitorul de Hristos episcop zice:

"Dac\ istoria ultimelor trei veacuri - al optsprezecelea, al nou\sprezecelea [i al

dou\zecelea - ar putea fi numit\ cu un singur nume care s\ i se potriveasc\

des\vîr[it, atunci nu ar fi altul mai bun decît cel de "protocolul judec\]ii dintre

Europa [i Hristos"; fiindc\ în ultimele trei sute de ani nu s-a întîmplat nimic în

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

125

Europa care s\ nu aib\ atingere cu Hristos-Dumnezeu. În judecata aceasta între

Hristos [i Europa, se întîmplau urm\toarele:

Hristos spune Europei c\ este botezat\ întru numele Lui [i c\ trebuie s\

r\mîn\ credincioas\ Lui [i Evangheliei Lui. La aceasta, Europa învinuit\

r\spunde:

- Toate religiile sînt egale. Ne-au spus-o enciclopedi[tii francezi. {i

nimeni nu poate fi silit s\ cread\ un lucru sau altul.

Europa îng\duie toate religiile ca supersti]ii populare, de dragul

intereselor sale imperialiste, dar ea îns\[i nu urmeaz\ nici o religie. Cînd î[i va

împlini scopurile sale politice, atunci î[i va încheia repede socotelile cu aceste

credin]e de[arte.

Hristos întreab\ cu durere:

- Cum pute]i voi, oamenii, s\ tr\i]i numai cu interesele voastre

imperialiste, materialiste, adic\ numai cu pofta animalic\ pentru hran\

trupeasc\? Eu am vrut s\ v\ fac dumnezei [i fii ai lui Dumnezeu, iar voi fugi]i [i

urm\ri]i s\ v\ face]i deopotriv\ cu animalele de sub jug.

Europa r\spunde:

- E[ti dep\[it. În locul Evangheliei Tale, noi am descoperit zoologia [i

biologia. Acum cunoa[tem c\ nu sîntem urma[ii T\i [i ai Tat\lui T\u ceresc, ci

ai urangutanului [i gorilei, ai maimu]ei. Noi acum ne des\vîr[im ca s\ ajungem

dumnezei, fiindc\ nu recunoa[tem al]i dumnezei afar\ de noi în[ine.

Hristos gr\ie[te:

- Voi sînte]i mai tari de cerbice decît vechii iudei. Eu v-am ridicat din

întunericul barbariei la lumina cereasc\, [i voi merge]i din nou înapoi în

întuneric, ca orbul în noroi. Eu Mi-am v\rsat sîngele pentru voi. Eu v-am ar\tat

dragostea Mea, atunci cînd to]i Îngerii î[i întorceau capetele, neputînd suferi

putoarea iadului vostru. Atunci deci, cînd era]i întuneric [i împu]iciune, am fost

singurul care am stat s\ v\ cur\]esc [i s\ v\ luminez. S\ nu fi]i deci acum

necredincio[i, c\ci v\ ve]i întoarce din nou în întunericul acela nesuferit [i în

împu]iciune.

Europa, zîmbind sub]ire, strig\:

- Fugi de la noi. Nu te recunoa[tem. Noi urm\m filosofia elin\ [i

civiliza]ia roman\. Vrem libertate. Noi avem Universit\]i. {tiin]a este steaua

noastr\ c\l\uzitoare. Emblema noastr\ este: libertate, fraternitate, egalitate.

Ra]iunea noastr\ este dumnezeul dumnezeilor. Tu e[ti un asiatic. Noi te

t\g\duim. E[ti numai un basm vechi al bunicilor no[tri.

La care, Hristos, cu lacrimi în ochi:

- Iat\, eu plec, dar voi ve]i vedea. A]i l\sat calea lui Dumnezeu [i a]i

plecat pe calea lui satan. Binecuvîntarea [i fericirea s-au luat de la voi. În mîna

Mea se afl\ via]a voastr\ [i moartea voastr\, fiindc\ M-am dat pe Mine Însumi

la r\stignire pentru voi. Cu toate astea, nu Eu v\ voi pedepsi, ci p\catele voastre

[i c\derea voastr\ de la Mine, Mîntuitorul vostru. Eu am ar\tat dragostea

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

126

P\rintelui Meu c\tre to]i oamenii [i am vrut s\ v\ mîntuiesc pe to]i prin

dragoste.

La care Europa:

- Care dragoste? Ur\ s\n\toas\ [i b\rb\teasc\ împotriva tuturor celor ce

nu sînt de acord cu noi, acesta e programul nostru. Dragostea Ta este numai un

basm. În locul basmului acestuia noi am ridicat steagul na]ionalismului, [i al

interna]ionalismului, [i al etatismului, [i al progresismului, [i al

evolu]ionismului, [i al scientismului, [i al culturismului. În aceasta se g\se[te

mîntuirea noastr\. Iar Tu pleac\ de la noi.

Fra]ii mei, în vremurile noastre aceast\ discu]ie în contradictoriu a luat

sfîr[it. Hristos a plecat din Europa, precum odinioar\ din ]inutul Gadarenilor la

poftirea acelora. Dar, îndat\ ce a plecat, a venit r\zboi, urgie, spaim\, ruin\,

distrugere. S-a întors în Europa barbaria dinainte de cre[tinism: a avarilor, a

hunilor, a longobarzilor, a africanilor, numai c\ de o sut\ de ori mai

înfrico[\toare. Hristos {i-a luat Crucea [i binecuvîntarea Sa [i a plecat. A r\mas

în urm\ întuneric [i putoare. Iar voi hot\rî]i-v\ acum cu cine vre]i s\ fi]i: cu

întunecata [i puturoasa Europ\, sau cu Hristos?"

Binevestitorul cel întocmai cu Apostolii zice despre "Demonia alb\" -

Europa:

"Ce socoti]i voi cu privire la Europa? Africanii [i asiaticii îi numesc pe

europeni "dracii albi". De aceea, ei ar putea s\ numeasc\ Europa "Demonia

alb\". Ar numi-o "alb\" din cauza albe]ii pielii, iar "Demonia" - din pricina

negrelii sufletului ei; fiindc\ Europa a t\g\duit pe singurul Dumnezeu [i a luat

tronul [i vrednicia cezarilor romani. {i, la fel ca cezarii romani înainte de

distrugerea Romei, a[a [i ea a încredin]at toate noroadele p\mîntului c\ fiecare

poate s\ se închine la zeii s\i a[a cum [tie [i cum poate, c\ci ea va îng\dui

aceasta, dar c\ noroadele au datoria s\ se închine mai întîi ei, avînd-o ca zeitate

ultim\ - fie sub numele de Europa, fie sub numele de "Cultur\".

În felul acestea, fra]ii mei, a înviat întocmai ca un vîrcolac, în zilele

noastre, Roma cea satanic\, Roma aceea dinainte de Constantin cel Mare, care

prigonea cu foc [i sabie pe cre[tini [i Îl împiedica pe Hristos s\ p\trund\ în

Europa. Numai c\ "Demonia alb\" a c\zut într-o boal\ mai grea decît vechea

Rom\. C\ci, dac\ Roma cea închin\toare la idoli era chinuit\ de un singur drac,

"Demonia alb\" este chinuit\ de [apte duhuri rele, mai crunte decît dracul acela

al Romei. Iat\ deci noua Rom\ închin\toare la idoli, iat\ o nou\ mucenicie

pentru cre[tinism. S\ fi]i gata a primi mucenicia pentru Hristos din partea

"Demoniei albe".

Noua Europ\ închin\toare la idoli nu se laud\ cu nici o dumnezeire mai

presus de ea. Ea se laud\ numai cu sine, cu în]elepciunea sa, cu puterea sa. Este

ca un balon umflat, gata s\ se sparg\, spre rîsul Africii [i al Asiei; un buboi copt,

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

127

gata s\ se deschid\ [i s\ umple totul de putoarea lui. Aceasta este Europa

anticre[tin\ de ast\zi, "Demonia alb\".

Europa tr\ie[te în cercul vicios al descoperirilor. Oricine se înf\]i[az\ cu o

nou\ descoperire este propov\duit ca geniu. Iar\[i: oricine veste[te descoperirile

celorlal]i este numit doctor în [tiin]e. Descoperirile Europei sînt multe, aproape

nenum\rate. Dar nici una din descoperirile acestea nu face pe om mai bun, mai

cinstit, mai luminat. Europa, în ultima mie de ani, nu s-a înf\]i[at nici m\car cu

o singur\ descoperire pe t\rîmul duhovnicesc [i moral, ci exclusiv [i numai pe

acela material. Descoperirile Europei au condus omenirea pe marginea

pr\pastiei. Au condus-o la o întunecare duhovniceasc\ nemaiîntîlnit\ în istoria

cre[tinismului [i la distrugere plin\ de întuneric; c\ci toate descoperirile ei, nu

[tim dac\ din cauza gîndirii sale rele sau din pricina înrîuririi evreilor, Europa

le-a îndreptat împotriva lui Hristos.

Cînd s-a descoperit telescopul pentru observarea stelelor îndep\rtate,

oamenii de [tiin]\ europeni l-au t\lm\cit în dauna Evangheliei lui Hristos.

Cînd s-a descoperit microscopul, a fost iar\[i rîs împotriva lui Hristos.

Cînd s-a n\scocit trenul, ma[ina cu aburi, telegrafia [i telefonul, tot

v\zduhul a r\sunat de lauda de sine a Europei în ciuda lui Dumnezeu [i a

Hristosului S\u.

Cînd oamenii au n\scocit ma[inile de c\l\torit pe mare, de zburat prin

v\zduh, de vorbit la mari dep\rt\ri, atunci Hristos s-a ar\tat în Europa tot atît de

nefolositor [i de înapoiat ca mumiile egiptene. Dar toate descoperirile ei, de-a

lungul ultimelor dou\ sute de ani, Europa le-a întrebuin]at pentru sinuciderea sa

în r\zboaie mondiale, pentru crim\, pentru ur\, pentru pr\bu[ire, pentru

în[el\ciune, pentru siluire, pentru impietatea privitoare la cele sfinte [i cuvioase

ale noroadelor, pentru minciun\, pentru necinstire, pentru destr\b\lare [i pentru

ateism în toat\ lumea. În realitate, Europa nu a în[elat pe nimeni altcineva decît

pe sine îns\[i. Noroadele necre[tine au în]eles ce este Europa, ce d\ ea [i ce

voie[te: pentru aceasta au [i numit-o "Demonia alb\".

Ascult\ ce spune Împ\ratul-Prooroc David: Ace[tia se laud\ cu carele lor

[i ace[tia cu caii lor, dar noi ne vom m\ri în numele Domnului nostru (Ps. 19:8).

L\ud\ro[ii aceia vor adormi pe pernele slavei lor mincinoase, iar noi ne vom

ridica [i ne vom îndrepta. Iar Apostolul Pavel strig\ cu [i mai mult\ putere:

Omule, ce ai tu, pe care s\ nu-l fi primit? Iar dac\ ai primit, pentru ce te lauzi, ca

[i cum n-ai fi primit? (1 Corinteni 4:7). Cunoa[te c\ toate descoperirile s-au

f\cut pe p\mîntul lui Dumnezeu, înaintea ochilor lui Dumnezeu, [i înva]\ de aici

atît ru[inea, cît [i cinstea!"

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

128

IE{IREA DIN TOATE FUND|TURILE

Ie[irea din toate fund\turile umaniste, ecumeniste, hoministe, papiste, e

Dumnezeu-Omul istoric, Domnul Iisus Hristos, [i zidirea Sa Dumnezeuomeneasc\

istoric\ - Biserica, c\reia El îi e cap ve[nic [i care este trupul Lui cel

ve[nic. Credin]a apostolic\ = a Sfin]ilor P\rin]i = a Sfintei Tradi]ii = a Sfintelor

Sinoade = universal\ = Ortodox\ este în ea, [i este învierea din toate mor]ile cele

din erezii, ori[icum s-ar numi acestea. C\ci orice erezie e de la om [i dup\ om;

fiecare din ele a[eaz\ pe om în locul Dumnezeu-Omului, înlocuie[te pe

Dumnezeu-Omul cu omul; [i prin aceasta e t\g\duit\ [i lep\dat\ Biserica, care e

toat\ în Dumnezeu-Omul, [i e toat\ de la Dumnezeu-Omul [i toat\ dup\

Dumnezeu-Omul. Care e mîntuirea din aceasta? Credin]a apostolic\ Dumnezeuomeneasc\,

întoarcerea a-tot-cuprinz\toare la calea Dumnezeu-omeneasc\ a

Sfin]ilor Apostoli [i a Sfin]ilor P\rin]i 62, adic\ întoarcerea la credin]a lor

ortodox\ cea nep\tat\ în Dumnezeu-Omul Hristos, la harica lor via]\

Dumnezeu-omeneasc\ în Biseric\ prin Duhul Sfînt, la slobozenia lor cea întru

Hristos cu care ne-a slobozit Hristos, la harica lor petrecere Dumnezeuomeneasc\

în Duhul Sfînt, la sfintele lor fapte bune Dumnezeu-omene[ti.

Aceasta [i doar aceasta poate s\-l mîntuiasc\ [i s\ îl slobozeasc\ pe om din robia

feluritelor lingu[iri ale omului, [i slujiri ale omului, [i înrobiri la om umanistcomuniste,

[i s\-i [tearg\ toate p\catele; pentru c\ robia aceasta este acela[i

lucru cu închinarea la dumnezeii cei mincino[i ai veacului nostru anarhic [i

nihilist. Altminteri, f\r\ s\ ]inem seama de calea Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i,

f\r\ a urma Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i dup\ Acela care este singurul [i

adev\ratul Dumnezeu în toate lumile, [i f\r\ de închinarea înaintea singurului, [i

adev\ratului, [i ve[nic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului [i Mîntuitorului

Hristos, este neîndoielnic c\ omul se va afunda în marea moart\ a civilizatelor

închin\ri europene la idoli, [i, în locul viului [i adev\ratului Dumnezeu, se va

închina idolilor mincino[i ai veacului acestuia, "întru care nu este mîntuire", nici

înviere, nici în-dumnezeire pentru fiin]a cea nenorocit\ care se cheam\ om.

R\scump\ra]i prin Dumnezeu-Omul Hristos de slujirea idoleasc\ în toate

chipurile ei, iat\ ce ne binevestesc, ne poruncesc [i ne predanisesc Sfin]ii P\rin]i

ai celor {apte Sinoade Ecumenice, ca pe singura cale adev\rat\, calea

Dumnezeu-Omului, pe care trebuie s\ mearg\ cineva, de-a lungul tuturor

întunecimilor istorice [i de-a lungul întunericului veacului [i lumii acesteia:

"Împlinind Dumnezeiasca porunc\ a Dumnezeului [i Mîntuitorului nostru Iisus

62 Cel de-al "treisprezecelea apostol", "P\rintele Ortodoxiei", Sfîntul Atanasie cel Mare, bineveste[te cu

în]elepciune apostolic\ [i p\rinteasc\ tot adev\rul despre credin]a cea adev\rat\, spunînd c\ noi ]inem "aceast\

predanie [i înv\]\tur\ [i credin]\ dintru început a Bisericii sobornice[ti, pe care Domnul a dat-o, Apostolii au

propov\duit-o [i P\rin]ii au p\zit-o. C\ci întru aceasta Biserica s-a întemeiat, iar cel ce cade din aceasta nu mai

poate fi [i nici nu se mai poate numi cre[tin". (C\tre Serapion, epist. 1, P.G. 26, 593C - 596A).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

129

Hristos, Sfin]ii no[tri P\rin]i nu au ascuns sub obroc lumina cuno[tin]ei

Dumnezeie[ti cea dat\ de El, ci au pus-o în sfe[nicul celei mai folositoare

înv\]\turi, ca s\ lumineze tuturor celor din cas\, adic\ celor ce se vor na[te în

Biserica soborniceasc\, pentru ca nu cumva s\-[i loveasc\ cineva piciorul de

piatra înv\]\turilor eretice gre[ite, ci s\ r\mîn\ la m\rturisirea plin\ de evlavie a

Domnului. C\ci unii ca ace[tia îndep\rteaz\ de la ei toat\ în[el\ciunea ereticilor,

iar m\dularul cel putred, dac\ nu mai este n\dejde de vindecare, îl taie [i îl

îndep\rteaz\ de la ei; [i, ]inînd în mîn\ m\tura, cur\]\ aria; [i grîul, adic\

cuvîntul cel de hran\ d\t\tor, care înt\re[te inima omului, îl închid în jitni]a

Bisericii sobornice[ti, [i neghinele înv\]\turii gre[ite eretice, aruncîndu-le afar\,

le ard cu foc nestins... Iar noi, [tiind întru totul lucrurile acestor de Dumnezeu

purt\tori P\rin]i, propov\duim cu o singur\ gur\ [i cu o singur\ inim\,

nead\ugînd nimic [i neînl\turînd nimic din cele ce ni s-au predat de la ei. Ci, în

acestea st\ruim, în acestea ne sprijinim. A[a m\rturisim, a[a înv\]\m, precum

Sfintele [i Ecumenicele [ase Sinoade au hot\rît [i au încredin]at... {i credem,

precum zice Proorocul, c\ nu vreun Înger, ci Însu[i Domnul ne-a mîntuit pe noi

(Isaia 6:3,9), c\ruia [i noi urmînd [i împropriindu-ne glasul lui, strig\m în gura

mare: Nu vreo adunare, nu vreo st\pînire împ\r\teasc\, nu niscaiva uneltiri

blestemate de Dumnezeu ale în[el\ciunii idolilor au slobozit Biserica, a[a cum a

def\imat sinedriul jidovesc..., ci Însu[i Domnul slavei, Dumnezeu cel Întrupat;

El a mîntuit-o [i a liberat-o de în[el\ciunea cea idoleasc\; Lui se cuvine deci

slav\, Lui se cuvine dar, Lui se cuvine mul]umit\, Lui se cuvine laud\, Lui se

cuvine m\re]ie; c\ci a Lui este r\scump\rarea, a Lui mîntuirea, a celui ce singur

poate s\ mîntuiasc\ la nesfîr[it, iar nu a altor oameni, care vin de jos... Cum au

v\zut Proorocii, cum au înv\]at Apostolii, cum a primit Biserica, cum au

dogmatisit Dasc\lii, cum a g\sit cu cale lumea întreag\, cum a luminat darul,

cum s-a dovedit adev\rul, cum a fost nimicit\ minciuna, cum a m\rturisit cu

curaj în]elepciunea, cum a a[ezat primul Hristos, noi a[a gîndim, a[a vorbim, a[a

propov\duim pe Hristos ca Dumnezeul nostru adev\rat... Aceasta este credin]a

Apostolilor, aceasta este credin]a P\rin]ilor, aceasta este credin]a ortodoc[ilor, [i

credin]a aceasta a sprijinit lumea întreag\." 63

63 Actele Sinodului VII Ecumenic. Actul nr. 4, Mansi, vol. 13, p. 129. Vezi, de asemenea, [i Sinodiconul

Ortodoxiei, în Triod (ed. greceasc\ a Apostoliki Diakonia, Atena 1960, p. 145).

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

130

Not\ asupra edi]iei

Cartea de fa]\ a fost scris\ de Cuviosul P\rinte Iustin Popovici, Sfîntul

dogmatist al veacului al dou\zecilea dup\ Hristos, ca urmare a unor alunec\ri

ru[inoase ale capilor Bisericilor Ortodoxe din R\s\ritul Europei, care au

strecurat ]în]arul [i au înghi]it c\mila ascunzînd Adev\rul [i istoria plin\ de

mucenici în numele singurului Adev\r din toate lumile cu putin]\. Ea s-a tip\rit

întîi în limba sîrb\ de M\n\stirea Hilandar din Sfîntul Munte Athos, în anul

1975, dat fiind c\ sub regimul comunist apari]ia ei a fost cu totul cu neputin]\.

Ucenicii Sfîntului Iustin, p\rin]ii Amfilohie Radovici [i Athanasie Ieftici,

în acea vreme ieromonahi (ast\zi arhierei ai Sinodului Bisericii Sîrbe) [i

doctoranzi la Facultatea de Teologie din Tessalonic, au tradus-o în limba greac\

modern\ [i au publicat-o în Grecia în anul 1979. {ocul produs de aceast\ carte,

netip\rit\ în vreuna din ]\rile neortodoxe ale Europei pîn\ ast\zi, a fost uria[.

Acesta a fost motivul pentru care de îndat\ ce ea a ap\rut în Grecia, a fost

tradus\ dup\ aceast\ edi]ie, în 1979, de c\tre r\posatul p\rinte Olimp C\ciul\. O

copie dactilografiat\ a traducerii sale se afl\ de atunci pîn\ ast\zi în Facultatea

de Teologie din Bucure[ti, aproape neb\gat\ în seam\.

Cartea de fa]\ a fost tradus\ dup\ edi]ia din 1995 a M\n\stirii athonite

Hilandar. În 1999 a ap\rut [i în Serbia, tip\rit\ de m\n\stirea în care [i-a

petrecut Sfîntul Iustin cea mai mare parte a vie]ii sale, M\n\stirea Celie. Aceast\

edi]ie s-a epuizat destul de repede, astfel încît ast\zi nu se mai g\se[te. Dorim ca

prin traducerea ei în române[te s\ umplem un mare gol existent în sufletele

doritoare de adev\r. Iar ast\zi, poate mai mult ca în alte d\]i, se simte nevoia

l\muririi întreb\rilor ap\s\toare care privesc Biserica:

- exist\ har sfin]itor în afara Bisericii Ortodoxe?

- exist\ mîntuire în afara Bisericii Ortodoxe?

- ce urm\re[te ecumenismul?

- se vor uni cre[tinii într-o singur\ Biseric\ vreodat\? Vrea Dumnezeu lucrul

acesta?

- care trebuie s\ fie atitudinea ortodoc[ilor fa]\ de Europa [i fa]\ de neortodoc[i

în general?

- po]i fi [i european [i cre[tin ortodox?

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

131

Nimeni din reprezentan]ii Bisericii de ast\zi nu vrea s\ r\spund\ la aceste

întreb\ri. Europeana goan\ dup\ bani [i europeana slav\ de[art\, dimpreun\ cu

toate patimile europene, s-au s\l\[luit adînc în sufletele reprezentan]ilor

Bisericii. M\rturisirea lui Hristos [i jertfa pentru Adev\r, dimpreun\ cu

înv\]\tura ortodox\ despre poc\in]\, ascultare, mîntuire, a[a cum a fost f\cut\ în

Ortodoxie de dou\ mii de ani, au fost înlocuite cu formule comode de mîntuire.

Adev\rul Bisericii, al lui Hristos, al Sfin]ilor Apostoli, al Sfin]ilor P\rin]i, a fost

încuiat sub o mare piatr\ a t\cerii. Adev\rul este ast\zi din nou piatr\ de mult

pre]…

Frontispiciile acestei c\r]i sînt lucrate dup\ modele moldovene[ti de secol

XV de c\tre Maica Stare]\ Evloghia de la M\n\stirea Adormirii Maicii

Domnului - Diacone[ti. Fotografia de la pagina 2 este din colec]ia M\n\stirii

Sih\stria, iar vigneta de la pagina 78 este copiat\ din c\r]ile tip\rite de Sfîntul

Ierarh M\rturisitor al Ortodoxiei Antim Ivireanul. Mul]umim celor ce au ostenit

pentru aceast\ carte [i celor care au încurajat apari]ia ei. Mai mult decît tuturor îi

mul]umim P\rintelui Stare] Iustin Pîrvu, care a binecuvîntat gîndul [i toate

ostenelile apari]iei acestei c\r]i, cu un cuvînt de mare pre]: „Dac\ nu vom

m\rturisi Adev\rul [i Ortodoxia dup\ înv\]\tura Cuviosului P\rinte Iustin

Popovici, nu ne mîntuim”.

M\n\stirea Sfin]ilor Arhangheli - Petru Vod\

La hramul Intr\rii Maicii Domnului în Biseric\, 2002

m. Filotheu B\lan

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

132

BISERICA ORTODOXA SI ECUMENISMUL

de

Sf. Iustin Popovici

***************************************

FOLOSITI TEXTUL DOAR DACA AVETI CERTITUDINEA CA ESTE

CONFORM CU ORIGINALUL ROMANESC EDITAT DE Manastirea “Sf. Arhangheli” –

Petru Voda, 2002. PENTRU ACEASTA PROCURATIVA LUCRAREA DOAR DE LA

PERSOANE DE INCREDERE CARE AU VERIFICAT INTEGRITATEA TEXTULUI,

SAU DESCARCATI-O DE PE SITEUL

http://www.angelfire.com/space2/carti/

http://apologeticum.topcities.com/

http://www.cybcity.com/cartionline/

sau cereti referinte la:

apologeticum2003@yahoo.com

Rugati-va pentru cei ce au trudit la realizarea acestei versiuni digitale.

**************

APOLOGETICUM

2003

**************


domenica 28 ottobre 2018

Misiunea Bisericii Ortodoxe în postmodernitate
Pr. lector dr. David Pestroiu

Postmodernitatea constituie stadiul societății actuale, de valorizare excesivă a sinelui uman hipertrofiat, postulând dezvoltarea acestuia în contextul mai larg al noilor cuceriri ale științei și tehnologiei, în spirit secularizant și globalizant. Societatea postmodernă dezvoltă și o cultură postmodernă, adaptată perfect cerințelor ei. Dacă ne vom raporta la definirile care-i sunt date de către specialiști, vom arăta, împreună cu J. Francois Lyotard, că „postmodernitatea  este incredulitatea arătată meta-istoriei” . Evident, analiza semantică indică succesiunea firească a postmodernității după modernitate, din care își extrage și sevele. Iar aceasta din urmă s-a definit în contextul mai larg al prefacerilor economice și sociale care au revoluționat mapamondul, odată cu marile descoperiri științifice, făcute posibile în cadrul noilor orânduiri care au transformat din temelii sistemele de conducere aristocratică, feudală, în așa-numitele democrații capitaliste. O eră a modernității, așa cum o gândim astăzi, pornește în plan economic de la mașina cu aburi, de la care a fost deschisă calea tuturor invențiilor tehnicii, prin cercetare științifică asiduă. În plan social, a fost realizată, treptat, sporirea gradului de confort al populației, deși, la început, toate cuceririle amintite au fost accesibile unui număr foarte mic de persoane, raportat la populația planetei. Progresează lent și mijloacele de comunicare, punându-se bazele mass-media prin apariția primelor publicații și a radioului.
Deja, această eră socială a suferit modificări structurale profunde, fapt pentru care specialiștii vorbesc de transformarea ei, încetățenindu-se deja termenul de posmodernitate, ca fiind definitoriu pentru societatea de astăzi. Notele dominante ale postmodernității sunt date de expansiunea fără precedent a tehnologiei informației, accesul neîngrădit la date și rolul tot mai accentuat deținut de mass-media în formarea personalității umane. În plus, continuă avântul tehnologiilor avansate, asistate de forme de inteligență artificială. Observăm și creșterea de neimaginat a gradului de accesibilitate a oamenilor la noile realizări ale progresului și civilizației contemporane: un procent tot mai mare din populația planetei are acces la tehnologii de ultimă generație.
Un alt factor care încurajează instalarea unei mentalități postmoderne în societate îl constituie progresul economic, generator de bunăstare materială. Acest aspect se constată, mai ales, în țările puternic dezvoltate, neafectate de războaie sau conflicte etnice. Etalonul în această privință este deținut de S.U.A., care, practic, n-au cunoscut desfășurări militare pe teritoriul lor, în ultimii 200 de ani, cu excepția neobișnuitelor acte de terorism din 11 septembrie 2001. La mică distanță, se încadrează aici și țările Uniunii Europene, dar și alte state, precum Japonia sau Australia. Peste tot, postmodernismul s-a instalat pe fondul unui progres fără precedent al bunurilor de consum, asemeni hambarelor pline din Evanghelie (Luca 12, 16-21), în detrimentul culturii spiritului, aflată într-un teribil regres.
1. Factorii definitorii ai postmodernității
a)Individualismul presupune cultivarea valorii exagerate a sinelui, în maniera deja experimentată de New Age. Societatea postmodernă îi solicită omului să se afirme cu orice preț, căutând să promoveze cât mai sus, pe scară ierarhică, la nivel economic, politic, cultural etc. Aceasta presupune, în mod necesar, negarea identității primite la naștere, inclusiv în ceea ce privește apartenența religioasă. Tot mai mulți tineri se declară indiferenți față de aspectele tradiționale ale existenței și receptivi față de pseudo-culturi de import. Această goană nesăbuită după avansare socială sau agonisită materială îl transformă pe om în sclavul unei rutine zilnice generatoare de stres și oboseală, privându-l de orice dorință de elevare spirituală, cu excepția unor distracții facile, aflate în trend. Omul-mașină este sclavul jocurilor pe computer, al imaginilor comerciale care-l împiedică să gândească liber, conștiința sa fiind amorțită complet de capriciile impuse ale modei. Lectura, dezvoltarea imaginației, poezia, lirismul – sunt quasiinexistente. Se pune în valoare individul și se abandonează persoana. Forța interioară nu se bazează pe echilibru, pe cunoaștere a realităților vieții, pe abandonarea în voia lui Dumnezeu (după Matei 6,33 – Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă) . Dimpotrivă, forța omului postmodern rezidă tocmai în dezechilibrul său interior – acesta îl determină să se abandoneze condiției stresante a vieții, pentru a scăpa de marile chestiuni existențiale. Se află într-o depresie continuă, justificând existența unei pleiade de „psihologi” (isterie națională, am putea spune, în S.U.A și Occident), care îi „refac” echilibrul prin terapii de exacerbare a propriei personalități.
Analizând impactul mass-media asupra definirii individualismului, conchidem că este covârșitor. Prin toate mijloacele, se urmărește limitarea oricărei forme de implicare personală în demersul de comunicare; suntem deja obișnuiți să auzim sau să citim în presă, într-o țară cu 86% populație ortodoxă, anunțuri de genul: Astăzi, creștinii ortodocși sărbătoresc Paștele... Manipularea este evidentă: „creștinii”, adică „ei”, „aceia”; nu „noi”, „eu” sau „tu”. Treptat, omul este silit să se disocieze de „ei”, mai ales că este agasat de reclame comerciale sau anunțuri în care este interpelat direct, fiindu-i stimulată puterea egocentrică: „tu decizi...”, „votează!” etc.
b)În plan religios, se impune secularismul, curent care neagă, în mod violent, exprimarea religiozității, manifestată în cadrul Bisericilor tradiționale. În definirea lui, se analizează, de obicei, trei aspecte esențiale: 1. pierderea treptată a interesului pentru practica elementelor definitorii religiei de bază, 2. refuzul plictisit al primirii de informații din sfera religioasă, care să justifice în vreun fel existența proniatoare a lui Dumnezeu și 3. combaterea cu orice mijloace a prezenței religioase în interacțiune cu structurile social-politice și economice, considerate strict „laice”.  Să le observăm și noi, pe rând:
1. Cea mai mare problemă ridicată de secularizare se pune în plan individual. Așa cum am arătat deja, este o certitudine îndepărtarea omului de trăirea faptului religios în sine. Tot mai mulți oameni se declară indiferenți față de orice exprimare a religiozității. În acest caz, singurul remediu îl constituie întoarcerea la soluțiile vieții spirituale, la valorile perene ale sfințeniei, dorită a se cultiva încă din viața aceasta. Ortodoxia are resurse inestimabile în acest sens; din păcate, ele nu sunt puse în valoare așa cum ar trebui, fiind adeseori estompate de folclorismul, lipsa de evlavie și rutina unor slujitori nevrednici.
2. Secularismul postmodern se caracterizează prin negarea violentă a oricăror forme de religie insituționalizată, în favoarea făuririi unei religii proprii, descătușate de apartenența la vreo confesiune (celebra sintagmă: believing without belonging ). Tuturor Bisericilor, confesiunilor și cultelor li se aduc critici vehemente, începând cu tenebre ce țin de acțiunile lor trecute și sfârșind cu contestări ale pretinsei lor rigidități în vremea noastră. De aceea, auzim pe mulți oameni, sub pretexte minore, spunând: „am terminat-o cu Biserica!” Și chiar pun în practică această ruptură, încercând să se țină cât mai departe de orice contact cu instituția în cauză, fie că e vorba de locașul de cult, fie de o posibilă întâlnire cu un sacerdot sau chiar contactul cu un material religios ca atare.
3. La nivelul conducerii politice, există o paletă foarte variată de raportări între secularism și postmodernitate. Există țări în care postmodernitatea s-a instalat definitoriu, am putea spune, dar  un procent relativ mare din populație se declară a fi credincioși practicanți (S.U.A. și Japonia). Unele state, deși statutează o anumită confesiune ca fiind religie națională, sunt quasi-seculare (exemplu: lutheranismul în Danemarca), altele, deși se prezintă a fi complet laicizate, sunt conduse din umbră de o religie majoritară (exemplu: Turcia).
La noi, s-a vorbit tot mai mult, în ultima vreme, de necesitatea interzicerii orei de Religie din școlile de stat, punându-se accentul pe definirea separației între cele două instituții. Concomitent, o decizie controversată a Consiliului pentru Combaterea Discriminării a considerat necesar să avertizeze Ministerul Educației și Cercetării asupra scoaterii simbolurilor religioase din instituțiile de învățământ laice. Deși decizia a fost anulată de Înalta Curte de Casație, printr-o hotărâre definitivă recentă (13 iunie 2008), persistă o neliniște în acest caz, căci mediatizarea lui nu a reușit să solidarizeze, așa cum ar fi fost de așteptat, părerile favorabile, decât într-o mică măsură, în timp ce revendicările seculare au fost clamate cu insistență. S-a făcut o prezentare total tendențioasă unor manuale de Religie, care urmărea să atragă sprijinul opiniei publice în favoarea denunțării lor ca fiind abuzive, intolerante și chiar violente. Scopul este, evident, același: marginalizarea, cu orice preț, a religiei, precum și a educării tinerilor în spiritul cunoașterii și trăirii acesteia. Toate aceste acțiuni, vădind semnale clare de promovare a secularismului, în sens de laicizare forțată, au avut, în mod paradoxal, un efect contrar celor așteptat de promotorii lui: Biserica a reacționat ferm, atât prin combaterea erorilor și denigrărilor proferate, cât și prin implementarea unor strategii misionare mai eficiente, însemnând revizuirea și remedierea unor aspecte negative semnalate. În acest caz, ar trebui să recunoaștem secularismului și un rol pozitiv.
Dacă postmodernismul acceptă vreun fel de religiozitate, atunci aceasta este cu totul diferită de tot ceea ce omul a experimentat până acum. Este o așa-zisă „totală descătușare”, mergând de la menținerea distorsionată a unor forme tradiționale, neapărat aggiornate, până la preluarea sincretică a unor elemente din cultura altor religii sau promovarea unor acțiuni proprii, idei personale sau forme de divertisment – sub forma concretă a unei noi idolatrii, extrem de periculoasă (exemple de „idoli” postmoderni: munca și ascensiunea profesională, familia sau anumiți membri ai acesteia, banii și agonisita materială, idealurile politice, economice sau sociale, ficțiuni din producții media sau din cinematografie, vedete din toate domeniile sau chiar sporturi – vorbindu-se tot mai des de „zeul fotbal”, de pildă). Credința tradițională în Dumnezeu rămâne, de cele mai multe ori, la nivelul unei simple exprimări declarative (Paște și Crăciun transformate în evenimente mondene, cu relevanță preponderent gastronomică, sau, mai nou, experimentate prin turism „exotic” sau celebrate „tinerește” în cluburi și discoteci; slujbele de botez, nuntă, înmormântare – privite doar ca exprimări folclorice, cu o prezență a invitaților în continuă scădere la ritualul religios). Cauza majoră a acestor stări de lucruri rezidă în conceperea lumii ca fiind autonomă și, implicit, idolatrizarea ei, și impunerea unui abis între transcendența Divinității și imanența lumii.
c)Progresul extraordinar al științei și tehnologiei este un factor constitutiv al postmodernității, așa cum am arătat deja. Se pune accent pe cunoașterea intelectuală, ca expresie a unei raționalități exacerbate, promovată cu ajutorul unor mijloace ultramoderne: internet, biblioteci virtuale, baze de date computerizate – toate conduc la o informare detaliată și facilă, dar, în același timp, pot dăuna enorm: sunt suficiente câteva atacuri contra Bisericii, abil gestionate de către grupuri de interese, pentru a justifica „legitimitatea” poziției detractorilor acesteia, din interior. 
În raport cu cosmosul, se observă, deja, consecințele unui comportament iresponsabil al omului postmodern. Avid după bunăstare, el generează și amplifică o criză ecologică de proporții, ale cărei consecințe sunt greu de anticipat pe termen mediu și lung. Aceasta îl afectează, în primul rând, pe om, dar și celelalte specii de animale și plante. Dezinteresul, am putea spune, criminal, al omului față de creația lui Dumnezeu, îl conduce pe acesta la nesupunere și neascultare, întrucât el a fost pus să stăpânească natura, nu să o distrugă.
Cercetările asidue ale științei și tehnologiei actuale vădesc, în unele domenii, o atitudine potrivnică normelor creștine de etică și bio-etică. Bunăoară, „efortul constant de a realiza roboți cu viață psihică asemănătoare omului poate trăda fie o consecință a golirii de conținut a vieții noastre, compensate prin crearea de artefacte cu conștiință, fie o expresie a unei tentații demiurgice” . Aceleași pretenții creatoare se întâlnesc și în metodele de inginerie genetică neîngăduite de Biserică: fertilizarea in vitro și clonarea, unde „joaca de-a Dumnezeu” duce la consecințe fatale, imprevizibile.
d)Globalizarea economică, politică și culturală. Lumea este o imensă piață de desfacere, tot mai multe granițe dispar, se creează alianțe comerciale mondiale. Planul spiritual se cere a-l urma îndeaproape pe cel material; de aceea, se încearcă a se crea un conglomerat din religii, tradiții și culturi diferite. Inevitabil, se ajunge la sincretism, ca țintă ultimă a globalizării. Potrivit specialiștilor, „este important ca ”sincretismul” să nu fie înțeles numai în accepțiunea sa negativă, ca o trădare a Ortodoxiei. Biserica nu este o realitate statică, ci una dinamică” . De aici, rezultă și necesitatea continuării dialogurilor ecumenice, bi- și multilaterale, în vederea statornicirii unor principii misionare clare, care să gestioneze această sinergie între păstrarea neștirbită a Tradiției și adaptarea discursului la condițiile impuse de modernitate. Se evită, astfel, două primejdii majore, dispuse antagonic: pe de o parte, o izolare care n-ar conduce decât la colapsul unui nedorit suicid, iar pe de alta, o topire a identității, incapabilă să se autodetermine în contextul unui sincretism absolut și definitiv. Aurea mediocritas – am putea spune.
În ceea ce ne privește, este necesar să analizăm statutul României ca membră de dată recentă a Uniunii Europene și a N.A.T.O. Din perspectivă religioasă, integrarea țării noastre în structurile euro-atlantice oferă o nouă șansă de afirmare Ortodoxiei. Desigur, Grecia este o componentă deja tradițională a acestor structuri, dar dorința de a-și marca apartenența la Ortodoxie prin respingerea unor echipamente de înregistrare electronică, precum și embargoul impus Macedoniei, au făcut deja să fie tratată ca o excepție. O frumoasă propagandă a fost făcută Ortodoxiei, în trecut, de emigrația rusă; astăzi, însă, dezbinarea și fundamentalismul au schimbat mult opinia occidentală față de creștinismul răsăritean. Conflictele din fosta Iugoslavie au prilejuit mediatizarea excesivă a ideii că naționalismul sârb este osmotic corelat cu Ortodoxia sârbă.
România are, așa cum spuneam, o șansă deosebită de a schimba mentalitățile occidentalilor. Apropierea dată de latinitatea limbii se combină cu toleranța și ospitalitatea poporului român. Numeroasele exemple de coexistență pașnică a unor etnii și religii diferite, intrate în dialog pe făgașul ecumenismului local, fac ca România să dea un bun exemplu și altor state. Ortodoxia românească nu este, la origine, nici fundamentalistă, nici intolerantă. Deși există pericolul unor influențe în acest sens, venite fie din direcție grecească, fie rusească, exprimarea religiozității românești nu are nicio șansă de a experimenta o intensă mobilizare de mase, în sens protestatar, ca în situația Rascolului rusesc sau a recentelor manifestații contra cărților de identitate electronice, organizate în Grecia. Mai degrabă, Ortodoxia românească se exprimă viguros și rodnic pe spații mici, în așa numitele „enclave”  – comunități parohiale și monastice, cu bune rezultate în plan misionar, acolo unde datoria evanghelică este împlinită. Cunoașterea acestora de către occidentali, fie prin intermediul vizitelor în scop turistic, fie prin migranții români, care reușesc adeseori să copieze modelele comunităților din țară în spațiile secătuite spiritual ale occidentului secularizat, reprezintă o realitate din ce în ce mai evidentă, cu rezultate notabile în planul creării unei imagini cât mai corecte Ortodoxiei noastre.
Vorbind despre Ortodoxie și Europa, Părintele Teofil Tia  analizează doi poli de opinie: unul format din entuziaștii, puțin numeroși, dar solid instruiți – cu studii temeinice, în țară și, mai ales, în străinătate, iar altul format din cei sceptici, mai numeroși decât primii, însă mult mai inculți, dezvoltând o exprimare confuză și stereotipă.
Un interes deosebit suscită legislația europeană, solicitată uneori a fi luată drept etalon, chiar dacă nu este cunoscută și înțeleasă în întregime. Bunăoară, ea a fost invocată în disputata chestiune a religiei în școli, deși nu există prevederi oficiale la nivelul Uniunii Europene, în acest sens. Este condamnată doar discriminarea, dar în cazul nostru nu poate fi vorba de așa ceva, atâta vreme cât și cele mai mărunte culte, legal recunoscute, sunt libere să țină cursuri de religie adepților lor.
Raportat la cultură, postmodernismul se definește prin două elemente esențiale: promovarea multiculturalismului și valorizarea actelor culturale în raport cu legile economiei de piață. Deși globalizarea este un fapt istoric, ea nu acționează asupra culturii în sens reducționist exclusiv, ci o modelează într-o simfonie de culturi locale, diversificate, ce interacționează între ele prin intermediul mass-mediei și internetului. Șansa lor de supraviețuire este legată, însă, de capacitatea lor de a se mula cerințelor din piață, altminteri, eșecul deși cert, nu lasă urme, deschizând alte oportunități, pe temeiul principiului alterității.
e)Haos doctrinar: învățătura tradițională se relativizează, sunt negate doctrine universal valabile, sunt contestate paradigmele unice și valorile religioase absolute. Astfel se distruge, practic, încrederea în structura ecclesială centralizată, fiind mult mai bine primite fracțiunile centrifuge. Este promovată, fără rezerve, mișcarea feministă. Se vorbește, tot mai confuz, de un ecumenism similar întru totul cu sincretismul. Potrivit pr. prof. dr. Gheorghe Petraru, „dacă religia nu a dispărut, conform programului modernist, atunci postmodernitatea decretează egalitatea religiilor, sursa lor în rațiunea omului și nu în transcendent, nu originea divină a religiei, ci crearea ei de către om, care L-a creat și pe Dumnezeu, refuzul Revelației iudeo-creștine ce culminează în Hristos și egalitatea creștinismului cu celelalte religii, limbajul inclusivist, care nu mai face diferență între adevăr și eroare, între dreaptă credință mântuitoare și erezie, în plan ecclesial” . Nu ne miră acest lucru, atâta vreme cât observăm atât respingerea transcendenței lui Dumnezeu, cât și a contingenței lumii. Se propune o spiritualitate nouă, de tip individualist, dublată de o revalorificare a religiosului de tip folcloric, dând Tradiției doar un simplu rol de transmițătoare a unei moșteniri etno-culturale și, abia în planul al doilea, religioase.
O ofensivă fără precedent s-a declanșat recent împotriva lui Iisus Hristos. Confuzia dintre diferitele moduri în care El este perceput l-a făcut pe Mihail Neamțu să afirme că „destinul cultural al Europei nu poate fi gândit independent de această decizie de a pune întrebarea lui Hristos – voi cine ziceți că sunt Eu?” (Marcu 8,29) . Din direcția postmodernismului, vin răspunsuri extrem de variate la această întrebare: un întemeietor de religie, un simplu om, un învățător, un profet, un inițiat etc. Toate ocolesc adevărul, sintetizat de răspunsul petrin neechivoc: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu. Multitudinea de variante eronate colectează un specific comun: neagă dumnezeirea lui Hristos și impecabilitatea Lui. Iată motivul pentru care au înregistrat succese răsunătoare The Da Vinci Code și documentarul așa-zisului mormânt al lui Hristos, publicat de către National Geographic. O societate imorală, care a dinamitat instituția familiei, nu putea să nu aclame varianta unui Hristos simplu om, concubin al Mariei Magdalena. Aceeași societate, neîncrezătoare în înviere și viața veșnică, a primit cu mare bucurie vestea aflării „mormântului lui Hristos”, cu sarcofagul aferent, plin cu oseminte. Mai ales că această veste nu a venit prin intermediul unui roman polițist, ci în urma unei cercetări „științifice”, purtând girul unui prestigios canal media (nu a contat precaritatea datelor prezentate și lipsa de concludență, nici interesul evident de a extrage o concluzie favorabilă sionismului, dezvoltat de Jakobovici).
f)Impunerea, cu orice preț, a „drepturilor” minorităților, în detrimentul dreptului firesc al majorității. Cu o insistență dusă până la isterie, grupări total nesemnificative ca pondere și reprezentativitate în rândul populației își clamează „drepturi” precum: promovarea homosexualității, scoaterea icoanelor din școli, excluderea religiei dintre disciplinele studiate în „trunchiul comun” din școli etc. Deși lezează dreptul majorității, câștigă teren datorită nepăsării generalizate a societății – o altă caracteristică a postmodernității (lehamitea față de tot, toți și toate). Extremele (și extremismele) sunt promovate gălăgios.
Interesant este faptul că toate aceste grupuri minoritare se declară, cu nonșalanță, victime ale intoleranței și discriminării. Prin acest procedeu, încearcă să sensibilizeze opinia publică deja anesteziată, mizând tocmai pe această apatie generalizată a majorității. Relativismul moral care guvernează în postmodernism își impune regulile: totul este permis; plăcerile, de orice fel, trebuie cultivate. Așa se ajunge ca minoritățile sexuale să fie încurajate, de pildă, de către numeroase forțe de sprijin din cadrul majorității, fără să conștientizeze pericolul legalizării căsătoriilor și adopțiilor pentru cuplurile homosexuale, precum și al publicității deșănțate făcută acestor practici abominabile. Aceeași nepăsare transformă părinții în monștri de indiferență: nu se apleacă asupra educației copiilor, ba chiar încurajează deviații grave, fără să le pese de consecințe.
S-a constatat faptul că școala este un spațiu predestinat dezvoltării unor tensiuni între religie și postmodernitate. Religia își revendică de partea ei spiritul tradițional, iar postmodernitatea clamează necesitatea unui învățământ de tip secular. De aici, inevitabilul conflict. Ca disciplină de studiu, Religia a cunoaște în România un statut cert, fiind respectată libertatea de a se opta sau nu pentru studierea ei, afiliată strict unui cult recunoscut. Tocmai aici apar contestările: se solicită tot mai insistent să se stopeze legătura cu confesiunile girante și să se conceapă o materie-hibrid, care să propună un amalgam de noțiuni religioase, prezentate din exterior, adică critic, sub masca presupusei deprinderi a culturii generale privind istoria religiilor. Se vorbește, în acest context, tot mai des, despre îndoctrinare și intoleranță, ca păcate capitale ale unui învățământ religios de tip confesional. Totuși, dacă se analizează cu obiectivitate fenomenul, se observă că elevii, în urma instrucției la orele de Religie în forma actuală, nu sunt nici îndoctrinați, nici intoleranți. Aceasta este o falsă temere. De fapt, autorii ei urmăresc distrugerea personalității religioase, anihilarea oricărei judecăți echilibrate asupra fenomenului religios și considerarea, grosso modo, a tuturor sistemelor religioase ca fiind falimentare. Se intenționează crearea unor generații de tineri neimplicați, dezamăgiți, debusolați, o adevărată masă de manevră pentru manipulările specifice idolilor postmoderni. Cei care nu cunosc și susțin învățătura credinței lor sunt, de fapt, necredincioși, și, în potență, atei.
În privința așa-zisei intoleranțe, am reținut intens mediatizatul caz al unui manual de Religie care a prezentat importul unor practici străine spiritualității și trăirii ortodoxe, pe filiera sincretismului new-age, în speță fiind vorba de yoga. Folosind în acest caz expresia „demonism”, respectivul manual a fost pus la stalpul infamiei, fiind etichetat drept „intolerant”. Avem de-a face cu un caz limpede de contradicție de opinii: pe de o parte, mesajul intransigent al teologiei ortodoxe, inflexibil în materie de doctrină și practică religioasă, iar pe de alta, presiunea tot mai mare venită din partea celor ce doresc schimbări, chiar în forma aceasta a sincretismului oriental.
g)Timpul, comprimat datorită programului „infernal” (clișeu diabolic, de-a dreptul), se decantează exclusiv în prezent. Omul postmodern își trăiește cu prisosință „clipa”; ar vrea să facă totul, dar nu face mai nimic. Timpul trece monoton; viața se scurge fără a realiza, practic, nimic în plan spiritual. Agonisita materială nu-l satisface: în permanență se găsește ceva după care să jinduiască. În plus, există ceva care nu poate fi cumpărat cu nimic: este tocmai timpul, de trecerea căruia se teme îngrozitor, și pe care dorește s-o ascundă (operații estetice, tratamente geriatrice, comportament indecent sau promovare a unui stil de viață nonconformist, adolescentin – la vârsta senectuții, angajarea în muncă și după pensionare, invocând falsa penurie etc.). Trecutul nu-l mai interesează: cultul strămoșilor, cinstirea înaintașilor, ocrotirea părinților sau bunicilor au devenit tot mai rare (se caută cu disperare instituții de ocrotire - azile, unde să poată fi instituționalizate aceste „poveri” familiale). Viitorul este, la rândul lui, neinteresant pentru omul postmodern. Victimă a autosuficienței, el clamează necesitatea raiului pământesc, experimentat încă din viața aceasta, fără a-și pune problema veșniciei, în care nu crede (la ultimul sondaj, doar 10% din catolicii francezi au declarat că cred în viața veșnică). Cel mult, sunt acceptate, mai degrabă, variantele „îndulcite” ale mai multelor „vieți” percepute metempsihotic în sincretismul oriental, puternic mediatizat în Occident grație teosofiei și antroposofiei.
Așadar, ceea ce-i rămâne omului postmodern este prezentul; definitoriu pentru aceasta este accesoriul său indispensabil – Internetul, care se scrie, în mod obișnuit, într-un prezent continuu.
h)Migrația – favorizează transformarea postmodernistă a societății, prin ambele variante ale sale: 1.din țări sărace, în țări bogate și 2. din mediul rural, în mediul urban. Cei în cauză sunt pasibili a-și părăsi tradițiile, ghidându-se după reperele impuse de structurile sociale la care sunt siliți să se adapteze.
În ceea ce-i privește pe românii plecați în străinătate, trebuie să arătăm că mediul în care trăiesc aceștia este, de cele mai multe ori, neprielnic exprimării apartenenței lor la Ortodoxie. De aceea, „Ortodoxia în Occident rămâne o prezență discretă, care încearcă să explice mai bine lumii occidentale unele aspecte ale spiritualității sale: icoana, rugăciunea lui Iisus, liturghia bizantină” . Este imperios necesar să se asigure asistența religioasă cât mai diversificată în diaspora; de aceea, este lăudabilă inițiativa Sf. Sinod al B.O.R. de a spori numărul eparhiilor și parohiilor românești peste hotare. În caz contrar, singura modalitate de a păstra legătura migranților cu tradiția și spiritualitatea românească rămâne Internetul, cu toate capcanele lui.
Din fericire, structurile ecclesiale aparținând Bisericii Ortodoxe Române, situate în afara granițelor țării, se bucură de recunoașterea necesară, precum și de drepturile ce li se cuvin, așa cum se întâmplă, bunăoară, în Germania, unde Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală și de Nord a fost recunoscută recent drept corporație publică .
Dacă analizăm și fenomenul migrației de la sat la oraș, va trebui să arătăm faptul că mediul rural a fost propice păstrării nealterate a sentimentului religios. Odată cu pătrunderea tehnologiilor moderne, cerute a se implementa în urma integrării României în U.E., este foarte posibil să asistăm la coruperea acestui sentiment. Măsurile misionare de prevenție se impun cu necesitate. Potrivit lui Mirel Bănică, „experiența secularizării occidentale a arătat că există o legătură directă între pierderea identității religioase a unei societăți și ”derularizarea” acesteia” .
Ambele forme de migrație conțin în subsidiar o motivație pur materială. Migranții părăsesc spațiul spiritualității tradiționale, activând într-un mediu, de cele mai multe ori, ostil acesteia. De aceea, pericolul pierderii identității este foarte mare. Capcana întinsă de societățile super-tehnologizate îl găsește, uneori, nepregătit pe omul avid după agonisite pământești. De reținut este faptul că Biserica Ortodoxă nu este potrivnică muncii cinstite, generatoare de progres material, ci utilizării egoiste a acestui surplus, fără grija față de aproapele și fără cuget treaz la propria mântuire, la care bunurile materiale nu pot contribui decât în măsura în care au fost convertite în fapte ale milei trupești și sufletești.
i)Confuzia între spiritualitatea ortodoxă și ocultismul păgân, datinile folclorice, superstițiile și magia demonică, divinațiile și ghicitoria de orice fel, inclusiv horoscoapele și astrogramele. Este tipică pentru a ilustra consecințele nefaste ale New Age-ului în România. Omul postmodern este victimă sigură: trăiește drama acestei confuzii, în timp ce declamă, autoritar, că nu crede în nimic care să nu poată fi experimentat. Dacă analizăm impactul mediatic al unor produse ale culturii postmoderne, precum Lord of the Rings și Harry Potter, precum și recrudescența astrologiei, observăm clar că „necredința” invocată este un pretext, pentru a introduce, de fapt, crezuri noi, legate de practicile oculte.
j) Invocarea „norocului” și asumarea riscurilor. S-a creat o adevărată isterie în jurul loteriilor, pariurilor, tombolelor etc. – toate aducătoare de câștig nemuncit. Riscurile, numite adesea „provocări” se întîlnesc la tot pasul: în afaceri, la burse, ba chiar în practicarea unor sporturi și distracții „extreme”. Mentalitatea ce stă în spatele acestor practici relevă, de fapt, pe de o parte, individualismul despre care am vorbit deja (credința că un eventual câștig este perfect cuvenit, fără a avea vreun resentiment față de numeroșii perdanți), iar pe de altă parte, nihilismul, desconsiderarea sinelui, a familiei, chiar a propriei vieți (concepția că fără risc, nu există câștig, precum și aceea că viața trebuie trăită la intensitate maximă, ea având exclusiv o coordonată trupească și pământească).
k) Exacerbarea violenței reprezintă o altă consecință negativă a postmodernismului în planul concret al viețuirii umane. În goana după bunuri materiale, nu au loc sentimentalismele; unele decizii sunt extrem de dure, lovind chiar în cei mai apropiați membri ai familiei sau prieteni. Violențele domestice sunt la ordinea zilei: neînțelegerile în plan material sunt cauza principală a divorțurilor (de aceea, asistăm la o recrudescență incredibilă a contractelor prenupțiale), iar exagerările privind ritmul și amploarea muncii dau amploare conflictului dintre generații, în condițiile în care părinții își dedică tot mai puțin timp creșterii și educației copiilor lor. Asistăm, însă, și la alte tipuri de violență: competiția din mediul de afaceri, dorința de promovare și de câștig, violența de limbaj, non-conformismele, conflictele inter-etnice, inter-religioase, inter-statale. Toate acestea sunt legate, indestructibil, de Mamona acestei lumi . Profită, în mod inevitabil, grupările para-religioase sau sectele, a căror răspândire este favorizată de mondializare, dar și de pretențiile împlinirii individualiste: „Individual, ne angajăm pe calea sectară; colectiv – pe calea totalitară”, arată Fournier și Picard  .
l) Rutina este o altă mare capcană a postmodernității. Putem vorbi, deja, de o rigidizare a atitudinilor umane, de o estompare evidentă a trăirilor expresive, a visării, a delicateței, a tandreței. Înconjurat de mașini, omul ajunge, el însuși, o mașină. De aceea, el execută stereotip anumite condiționări existențiale, fără să-și mai dorească progresul spiritual sau depășirea unor „limite” culturale, gnoseologice sau religioase autoimpuse. Starea de confort este asigurată de un serviciu bun, o viață a trupului normală (sănătate și împlinirea nevoilor fizice: hrană, apă, sexualitate etc.), precum și pseudo-cultivare a spiritului, aflat într-o teribilă amorțeală (dependența de televizor, de jocurile pe computer etc.). Orice ar putea strica acest echilibru este privit, din start, ca dăunător. De aceea, există tendința de a impune un program dinainte stabilit, de la care să nu se conceapă admiterea vreunei abateri. Fie ca este vorba de vizitarea unor cluburi, fie vizionarea unor meciuri sau a unor seriale – toate acestea se înscriu, deja, în programul săptămânal, ba chiar zilnic, uneori, al semenilor noștri.
Atunci când se propune schimbarea acestui program, pentru a stimula o creștere duhovnicească -de pildă-, trebuie așteptată o opoziție fățișă, chiar un refuz evident. Aceasta vădește precaritatea echilibrului vieții omului postmodern, centrată în cultura trupului și incultura duhului...
Mai grav este atunci când victime ale rutinei sunt unii slujitori bisericești: preoți care săvârșesc cele sfinte într-o stare de totală platitudine, citindu-li-se pe chip un oarece dezgust față de misiunea lor, ciuntind mereu ritualurile și dând impresia, în permanență, că slujba este pe sfârșite... Mai grav, auzim uneori și voci de monahi care, de dragul respectării tipicului, citesc pasaje lungi (în special, catismele și canoanele utreniei), într-un stil inconfundabil, neinteligibil...
Câteva cuvinte rostite din suflet fac mai mult decât mii de vorbe declamate fără participare afectivă!



2. Reacția Bisericii față de provocările postmodernismului
a)În fața individualismului postmodernist, se impune cu necesitate afirmarea identității ortodoxe, ca sistem religios unitar și unificator al tuturor existențelor umane în Hristos Mântuitorul și Domnul. Echilibrul sinergic între transcendența și imanența lui Dumnezeu se susține în teologia ortodoxă grație doctrinei privind energiile divine necreate. Mântuirea se obține prin conlucrare cu harul dumnezeiesc, sâvârșind binele, în marea familie creștină – Biserica. Biserica trebuie să constituie un pol viguros de opinie, în fața tendințelor postmoderne de a crea un sistem quasi-secular și laicizant, numit pompos „societate civilă”. Cultivând autonomizarea rațiunii, această societate s-a închis în imanența istoriei, fiind, pe drept cuvânt, „rezistentă la evanghelizare”  și „antiontologică” . Potrivit pr. prof. dr. Ion Bria, „în timp ce recunoaște ambiguitatea acestei situații, teologia ortodoxă apare de multe ori ca inhibată, ezitantă. Anumite curente din spiritualitatea ortodoxă vorbesc de neîncredere în lumea postmodernă, secularizată, deschizând ușa fundamentalismului ortodox” . Acest semnal de alarmă are, desigur, un rol profilactic, însă trebuie să ținem seama de faptul că situația României nu este atât de dramatică; este încă relativ departe acel spectru al Europei prospere, dar complet secularizate, propusă de către Papa Ioan Paul al II-lea, în anii 1980-90, spre a i se aplica un amplu program de evanghelizare .
În privința logicii discursive, mai ales în plan teologic, este imperios necesar a se conștientiza pericolul exagerării unei formulări abuziv exteriorizate, specifică gnoseologiei postmoderne. Prin contactul nemijlocit cu tehnologia, s-a realizat o adevărată țesătură de mijloace de comunicare între specialiști, care sunt tentați să se raporteze la cercetările venite din exterior, în detrimentul propriei munci, care s-ar cuveni a fi originală și introspectivă. Rețeaua internet, circulația rapidă a publicațiilor și cărților, modernizarea bibliotecilor – au sporit zestrea informațională pe care unii autori, cu abilități compilatorii, o folosesc copios pentru a-și redacta producțiile proprii. Așa se explică predilecția unora de a desfășura adevărate exordii în spațiile rezervate notelor de subsol, care întrec, uneori, în consistență, corpusul operelor în sine. Aceste tipuri de exagerări l-au făcut pe Steven Conor să catalogheze producțiile postmoderniste drept „megacărți care înghit alte cărți, megatexte care includ alte texte” .
Definind secularizarea, pr. prof. dr. Nicolae Achimescu arată că pericolul acesteia rezidă în faptul că „economicul triumfă asupra spiritualității, tehnica asupra culturii, politicul asupra moralei, trupul asupra sufletului, temporalul asupra eternității, relativul asupra Absolutului” . Lupta misionară se duce, așadar, împotriva tuturor acestor inversiuni, având drept temelie descoperirea profetului Isaia, care zice: Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău, care numesc lumina întuneric și întunericul lumină, care socotesc amarul dulce și dulcele amar! (Isaia 5,20).
b)Se impune cu necesitate realizarea stării de comuniune, ca o replică față de exprimarea singulară. Biserica este marea familie creștină, parohia trebuie să fie o familie în miniatură. Pe lângă eul glorificat încă din modernism, postmodernismul aduce în prim plan și statusul lui „noi”. Cu alte cuvinte, exprimă un sentiment de solidaritate, chiar dacă acesta este lipsit, teoretic, de sustenabilitate prin credință. Sau, cum arată Dan Puric: „Cu cât ne apropiem, cu atât ne despărțim. Ne despărțim lent, ușor. Ne apropiem viețile într-o comunitate economică și ne despărțim sufletele...” . Astfel, trebuie să privim postmodernismul ca pe o parte din noi înșine; nu suntem spectatori ai lumii, ci actori ai ei  – arată pr. prof. dr. Nicolae Achimescu.
Tendințele de globalizare, sincretismul, aplecarea spre sfera activităților sociale – sunt tot atâtea căi prin care se încearcă regruparea indivizilor, chiar dacă aceasta nu se realizează totdeauna în forme instituționalizate. Biserica poate prelua aceste tendințe, valorificându-le în scopul trezirii celor în cauză din amorțirea religioasă. Prin programe sociale, ecologice, misionare, prin pelerinaje, acțiuni culturale, manifestări pentru tineret, prin valorificarea resurselor internetului și mass-mediei, Biserica poate ajunge ușor la sufletele celor dornici de comuniune. Ea poate să-L vestească tuturor pe Iisus Hristos, Cel care a adus lumii iubirea divină, ca factor de biruință asupra patimilor egoiste, dezumanizante și anticomunitare .
c)Întregul tezaur doctrinar, moral și cultic al Ortodoxiei reprezintă o moștenire intangibilă. Biserica poate și trebuie să ia parte la dialoguri ecumenice bi- și multilaterale, pentru a-și exprima cu tărie fidelitatea față de Adevăr, față de un dat doctrinar care nu este subiect de negocieri sincretiste. Are, așadar, datoria de a fi mărturisitoare, întru iubire și răbdare. Totodată, ea respinge ca fiindu-i străine toate rătăcirile ideologiilor eretice, emancipărilor de tip feminist, precum și ale deviațiilor morale de orice fel. Vocea Bisericii, mai ales în țările majoritar ortodoxe, trebuie să răsune în forță, pentru a demasca impostura acelor minorități irelevante numeric, dar curajoase până la impertinență. Pluralismul poate reprezenta o provocare pentru Biserică, atâta vreme cât ajută la filtrarea și decantarea adevăratei învățături, în comparație cu oferta ideologică postmodernă. Pluriconfesionalismul obligă Biserica la acceptarea dialogului și, totodată, la combaterea fermă a contra-mărturiei (prozelitismului). Totodată, este necesară și o responsabilizare mai înaltă a structurilor ecleziale centrale și locale, în vederea depistării și remedierii acelor sincope din activitatea misionară și pastorală, care pot aduce atingere întregii Biserici, odată mediatizate.
d)Sfânta Tradiție rămâne normativă pentru Biserică, deși există destule voci contestatare, care încearcă să acrediteze ideea că între tradiție și modernitate este un antagonism ireductibil. Acest lucru nu este adevărat. Deși fidelă tezaurului doctrinar, moral și cultic moștenit, Biserica nu rămâne închisă în trecut, ci vine în întâmpinarea provocărilor prezentului, adaptându-și discursul și strategiile misionare față de acestea. Vorbind despre atributul modernității aplicat teologiei Bisericii noastre, prot. Marc-Antoine Costa de Beauregard, îl califică drept „actualizarea sa continuă prin Duhul” . Iar ierom. Savatie Baștovoi, în această privință, conchide: „mesajul creștin nu are nevoie să fie completat, deoarece exprimă plinătatea; totuși, el are nevoie să fie explicat și transmis” .  Potrivit pr. prof. dr. Valer Bel, „unul dintre imperativele misionare actuale este acela de a predica Evanghelia și a transmite Tradiția în rândul celor ce nu cunosc pe Hristos sau sunt creștini numai cu numele” . Din păcate, unele „adaptări” s-au făcut în pripă, suferind de stridența lipsei de autenticitate. Este cazul kitsch-urilor pătrunse, pe scară largă, în biserici și mânăstiri: icoane necanonice, stiluri de cântare nespecifice, candele și lumânări în suport de plastic sau de aluminiu, flori de plastic, beculețe multicolore, obiecte cu întrebuințări profane, decorate cu simboluri religioase etc.
e)Biserica trebuie să conștientizeze impactul teribil al tehnologiei asupra societății. Manipularea prin mass-media, accesul generalizat al oamenilor la presă și internet pot fi arme teribile întoarse contra Bisericii. Este suficientă mediatizarea unor probleme interne (ex. Tanacu) și Biserica are de suferit. Nu avem voie să neglijăm puterea mass-media: în mentalitatea omului simplu din mediul rural, impactul produs de tehnicile de manipulare poate fi fatal. Este obligatorie prevenirea oricăror atacuri de presă contra Bisericii și stingerea din fașă a oricăror posibile surse ale acestor atacuri. De asemenea, trebuie găsite soluții viabile pentru a lupta contra tentativelor de manipulare, extrem de frecvente în cazul canalelor media comerciale, dar prezentă, încă, și în cazul celor rămase, teoretic, sub control etatizat.
Propriile canale de comunicare media ale Bisericii constituie o bună soluție misionară. Este singura, de fapt, care poate contrazice fatalismul unor autori, precum Mirel Bănică: „Orice antenă de televiziune prin satelit din satele românești reprezintă în viitor un practicant ortodox... mai puțin”  – afirma el, foarte recent. Tocmai pentru trezirea spirituală, pentru înmulțirea creștinilor cu fapta, și nu cu numele, Patriarhia Română a înființat anul acesta Centrul de presă Basilica, compus din: Televiziunea Trinitas, Radio Trinitas, Publicațiile Lumina, Biroul de Presă și Agenția de Știri.
Se impune o mai bună valorificare a resurselor internetului. Asistăm la înmulțirea site-urilor cu conținuturi ortodoxe sau de promovare a Ortodoxiei. Din păcate, multe dintre acestea nu reprezintă poziții oficiale ale Bisericii, la nivel central sau local, ci părerile proprii ale unor autori obscuri. Ele se disting, mai degrabă, „prin violența limbajului anti-ecumenic și respingerea modernității, beneficiind, paradoxal, tocmai de mijloacele de expresie puse la dispoziție de către aceasta” . Chiar dacă unele postări, mai ales cele din Forum-uri, sunt efemere, răul se poate face, prin mutilarea conștiințelor. Este foarte grav faptul că multe dintre aceste site-uri au o audiență mai mare, uneori, decât cele oficiale, ale Patriarhiei, ale diverselor eparhii, mânăstiri sau parohii. Mesajul lor, cu tenta unei Ortodoxii fundamentaliste, străină duhului Evangheliei lui Hristos, se combină, adesea, cu vizionări de materiale video sau vânzări de cărți și obiecte bisericești, pentru atragerea vizitatorilor. O reacție față de acest fenomen trebuie să fie rapidă, fermă, și să țină seama de următoarele considerente:
- în primul rând, trebuie încurajate site-urile oficiale, ale unităților bisericești. Acestea să fie în permanență aduse la zi, conținând elemente care să le facă atractive: fotografii, materiale audio-video, știri, forumuri de discuții. Preoții sau responsabilii direcțiilor de tineret din comitetele parohiale pot și trebuie să se angajeze în activitatea de moderatori ai acestor comunicări on-line;
- este necesară o avertizare a credincioșilor asupra faptului că unele domenii on-line, deși se prezintă a fi ortodoxe, denigrează în mod grav Biserica, pe slujitorii ei și, mai ales, conducerea superioară bisericească;
- în același timp, prin anchete ferme, trebuie depistate persoanele sau instituțiile aflate în spatele acestor site-uri „pirat” , pentru a li se cere intrarea în rânduială sau pentru a fi pedepsite abuzurile. Acest lucru este posibil, într-o oarecare măsură, doar în cazul site-urilor oficiale. Pentru Forum –uri, este complet inutil. Aici avem de-a face cu un „spațiu de expresie prin definiție incontrolabil” , întrucât mulți dintre cei afiliați trăiesc o adevărată dedublare: se ascund în spatele unor pseudonime, pentru a refula de sub presiunea unor angoase existențiale, de cele mai multe ori ateiste și antiecclesiale. Mai gravă este predilecția acestora de a semăna confuzie în spațiile virtuale de exprimare ortodoxe, asociindu-se reprezentanților unor secte și grupări, direct interesați în destabilizarea religiei majoritare. Din păcate, răspunsurile ortodocșilor, ascunși sub aceleași tipuri de pseudonime, sunt, de cele mai multe ori confuze, inculte din punct de vedere teologic, nefundamentate biblic, ascunse șablonard în spatele unor clișee de tipul „Sfinții Părinți afirmă cutare lucru...” și, cel mai grav, fundamentaliste: pline de ură confesională, îndreptată de-a valma contra tuturor celor ce nu sunt ortodocși (laolaltă: catolici sau adepți ai satanismului) și totalmente, antiecumenice. Această stare de lucruri i-a făcut pe unii cercetători să vorbească, deja, despre un „new-age ortodox” .
f)Sesizând o apropiere tot mai vizibilă între opiniile savanților și învățătura creștină, Biserica a inițiat, cu foarte îmbucurătoare rezultate, dialogul religie-știință. Acest dialog trebuie să continue și să se amplifice în viitor. Dintre temele extrem de actuale aflate în discuție, remarcăm: cauzalitatea divină a cosmogoniei, depășirea tezei eternității universului, problema timpului, ontologia fizicii cuantice, principiul antropic, teoria complementarității  ș.a. Despre teleologia existenței, un mare savant, Samuel W. Hawking, afirma că definirea ei corectă și completă ar însemna triumful rațiunii umane . Coroborată cu teza teologului catolic Karl Rahner, potrivit căruia singura chestiune existențială valabilă este problema mântuirii, afirmația lui Hawking devine extrem de interesantă, căci recunoaște limitele științei în privința expunerii cauzelor și scopurilor ultime ale existențelor, recunoscând, totodată, rolul credinței, bazată pe rațiunea luminată de Revelație, în definirea corectă și completă a acestora.
Ian G. Barbour, la rândul lui, afirmă: „fizica cuantică ne oferă o bază credibilă pentru înțelegerea existenței lui Dumnezeu” . Iar ierom. Savatie Baștovoi concluzionează: „nu există nicio contradicție între Ortodoxie și dezvoltarea tehnică...în ce ne privește pe noi, știința nu face decât să întărească dogmele ortodoxe” .
g)Este imperios a se realiza scoaterea fiilor Bisericii din această „turbină” postmodernă a propriei „deveniri” dezechilibrate, generatoare de stres și pustiitoare de suflet. Rolul duhovnicilor este covârșitor: la scaunul duhovniciei se pot modela conștiințele. Posibile soluții: diminuarea expunerilor la manipulările din mass-media, accentul pus pe cultură, lectură biblică și patristică, dezvoltarea trăirii religioase autentice, ieșirea din tiparele modei. Se impune o slujire pastorală și misionară adaptată specificului noilor provocări postmoderne: exacerbarea ocultismului, a manifestărilor violente, precum și situațiile concrete ale fenomenului migrației, raportat atât la țara de proveniență, cât și la țara în care se migrează.
Potrivit ierom. Savatie Baștovoi, „deosebirea dintre omul religios și omul necredincios stă în aceea că primul trăiește pentru a-și asigura un viitor – veșnicia, iar al doilea, pentru a-și asigura un trecut – gloria deșartă” . Interesant este faptul că ambele situații sunt reproduse pe frontispiciul intrării principale din principalul cimitir bucureștean – Bellu: „fericirea cerească/gloria pământească”. Acolo, în cimitir, se vădește nulitatea râvnitei „glorii” și importanța pregătirii pentru veșnicie: „lecția fundamentală a creștinismului este să te-nvețe cum să mori” .
h)Nu este suficientă implicarea Bisericii în construcția și exploatarea așezămintelor sociale. Ea trebuie să-i responsabilizeze pe fiii ei asupra cazurilor negative, înmulțite paroxistic, care conduc la supraaglomerarea acestor centre. Abandonarea bătrânilor este contrară poruncii a 5-a din Decalog. La fel, neîngrijirea copiilor poate fi echivalentă unei crime. Nepăsarea față de cazurile delicate, care necesită ocrotire, este o coordonată esențială a egoismului postmodernist . Individul refuză orice implicare, considerând că are alte priorități ce țin de ascensiunea sa socio-economică, pasând responsabilitatea pe umerii Bisericii, statului sau altor foruri specializate în a acorda asistență socială „specializată” – de fapt, standardizată, întrucât se adresează unei comunități defavorizate privită în întreg, și nu în particular, așa cum s-ar fi petrecut lucrurile în sânul familiei.
Pe de altă parte, Bisericii i se reproșează inexistența unei doctrine sociale coerente. Nu se înțelege, însă, faptul că teologia, ca știință a științelor, trebuie să fie deasupra, și nu integrată ramurilor de cercetare socială. „Doctrina socială a Bisericii este conținută în lecția slujirii aproapelui ca icoană a lui Dumnezeu” , afirmă M. Neamțu, care o vede pe aceasta ca pe o extensie a activității liturgice a Bisericii. Este ceea ce numim Liturghia de după Liturghie, prin care punem în practică îndemnul dat de Hristos în jertfa Sa actualizată permanent în Biserică, de a ne jertfi și noi, la rândul nostru, pentru semeni (parabola samarineanului milostiv și contextul rostirii ei – Luca 10, 25-37).
Concluzie
Prelegerea de față încearcă să sintetizeze câteva trăsături definitorii ale postmodernității, ca o necesitate a contextualizării corecte a misiunii Bisericii Ortodoxe. Lipsit de pretenția de a fi exhaustiv, (lucru, de altfel, imposibil), materialul acesta se dorește a fi un ghid folositor mai bunei înțelegeri a provocărilor postmodernismului, ca și a modurilor în care Biserica le poate folosi sau respinge. Stadiul societății actuale, cu toate coordonatele sale definitorii, nu poate surprinde Biserica, ea însăși chemată să-și deschidă mesajul către oameni, atât ca indivizi, cât și ca grup social. De aceea, Biserica trebuie să folosească toate strategiile misionare adaptate vectorului postmodern de exprimare existențială, spre a defini acel nou tip de umanism, destinat zilei de mâine, despre care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel afirmă că „trebuie să redescopere legătura profundă dintre libertate și sfințenie” .
Preot lector univ. dr. David Pestroiu
         Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”
      Universitatea din București


Iubirea de placeri Fragment din Psihoterapia Ortodoxa