Icoana Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor”

Icoana Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” este prăznuită pe 15 octombrie.

Această icoană a fost pictată cu binecuvântarea Starețului Ambrozie de la Optina (10 octombrie).

Sfântul Stareț Ambrozie de la Optina a fost un mare ascet rus din secolul al XIX-lea, care a avut o credință înflăcărată în Maica Domnului. El respecta în mod special toate sărbătorile Născătoarei de Dumnezeu, dublându-și rugăciunea în acele zile. Sfântul a întemeiat Mănăstirea Şamordino (cu hramul icoanei Maicii Domnului din Kazan), în apropiere de Optina, și a dăruit maicilor icoana Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor”, ca semn de binecuvântare.

În această icoană, Maica Domnului este zugrăvită șezând pe nori și binecuvântând cu ambele mâini un câmp de secară. Câmpul este reprezentat la picioarele Născătoarei de Dumnezeu și este pe jumătate legat în snopi.
Starețul Ambrozie a stabilit ca icoana să fie prăznuită pe 15 octombrie, denumind-o „Sporitoarea grânelor” și arătând prin aceasta că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este ajutătoarea oamenilor care prin muncă cinstită își dobândesc pâinea cea de toate zilele.
Înainte de adormirea sa binecuvântată, Sfântul Ambrozie a comandat mai multe copii ale icoanei, pe care le-a dăruit fiilor lui duhovnicești. Starețul a alcătuit și Acatistul Icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor”, în care finalul fiecărui icos se termină cu stihul: Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!
Sfântul Ambrozie a adormit în Domnul pe 10 octombrie 1891 și a fost coborât în mormânt pe 15 octombrie, ziua în care era prăznuită icoana sa dragă.
Prima minune a icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” s-a petrecut în anul 1891, când asupra întregului ținut al Rusiei s-a abătut foametea, din pricina pierderii recoltelor de grâne. În mod minunat, în regiunea Kaluga și pe terenurile Mănăstirii Șamordino grânele nu au fost afectate de mană.

În 1892, un ucenic al Sfântului Ambrozie, Ioan Cerepanov, a trimis o copie a icoanei la Mănăstirea Piatniţa (ţinutul Voronej). Și această copie s-a dovedit a fi făcătoare de minuni, întrucât foametea și seceta au încetat odată cu sosirea icoanei și săvârșirea acatistului înaintea ei.