Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Avacum

Troparul Sfântului Proroc Avacum, glasul al 2-lea:

A prorocului Tău, Doamne, Avacum pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:

Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egip­tului şi ai acoperit pe Faraon cu carele şi cu puterea lui.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepţeşte-mă, Doamne, Dumnezeul meu, ca să laud pe Dumnezeiescul Tău Proroc Avacum şi luminează, Bunule, inima mea cu harul Tău.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Până când, Doamne, zice Prorocul, voi striga către Tine şi nu mă vei auzi? Şi pentru ce mi-ai arătat nelegiuirea jude­cătorilor?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izbăveşte, prorocule, de primejdii şi de nevoi cumplite, cu rugăciunile tale, pe cei ce cu evlavie săvârşesc cinstită po­menirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu Cel Preasfânt S-a ară­tat, la plinirea vremii, făcându-Se Om din tine, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântu­iască pe om.

Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-te cu gândul la Dumnezeu şi luminându-te cu Luminile date de Dânsul, ai văzut de mai înainte înfăţişarea celor viitoare, grăitorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Către toată fapta bună te-ai nevoit şi toată răutatea din cuget ai urât şi cu dreptate ai defăimat pe cel fărădelege, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca cel ce ai fost curat ţi s-au încredinţat graiurile Duhului Sfânt şi ai arătat de mai îna­inte, în chip limpede, împlinirile celor ce aveau să fie, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte Umbrit de bunătăţi te-ai arătat, Preacurată, din care a venit în chip de rob Stă­pânul, ca să izbăvească pe oa­meni din robie.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:

Vestind mai înainte ve­nirea Ta pe pământ, Hristoase Dumnezeule, Prorocul a strigat cu bucurie: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întocmai ca lumina te-ai ară­tat prin fapta bună, de Dum­nezeu insuflate şi ai vestit Lumina Cea Neînserată, Căreia acum cu credinţă strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Harul Duhului, cel a toate luminător, sălăşluindu-se întru tine cu îndestulare, înţelepte, te-a arătat proroc, ca să ves­teşti tuturor pe Mântuitorul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luând aminte la glasul Atotţiitorului, cu evlavie te-ai înfricoşat, o, minunate! Dar price­pând lucrurile Lui, ai fost cu­prins de uimire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Chivotul mărturiei pe tine te închipuie, Preacurată, care ai primit pe Cuvântul Cel împreu­nă Veşnic cu Tatăl, Pâinea vieţii celei adevărate.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:

La Tine, Cel Ce îmi răsări Lumina Poruncilor Tale, Doamne, aleargă duhul meu şi pe Tine Te laudă. Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine este scăparea mea, Împărate al păcii.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum cinstita Biserică pri­veşte la Soarele Cel Ridicat pe Cruce, precum ai prorocit mai înainte, Preasfinţite Avacum.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la straja ta înălţându-ţi gândul, ai stat, preafericite şi ai cercetat venirea Domnului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu glas mare ai strigat, În­ţelepte Avacum, Preafericite: mă voi bucura şi mă voi veseli de Dumnezeu Mântuitorul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îngreunat fiind de lanţurile greşelilor mele cele multe, către tine alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu: izbăveşte-mă, Ceea ce eşti Lauda credincioşilor.

Cântarea a 6-a. Irmos: Prorocul Iona...

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din Teman a venit Dum­nezeu, Întrupându-Se, precum mai înainte ai grăit, fiind luminat cu strălucire de Dânsul, Preafericite Avacum şi lumea a făcut-o să Strălucească de Lumină.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminează, Dumnezeule, su­fletele celor ce Te laudă pe Tine, cu rugăciunile cinstitului şi de Dumnezeu Înţelepţitului Ava­cum, căruia cu Dumnezeiască insuflare i-ai luminat cugetul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Graiul tău şi puterea Dum­nezeieştilor tale cuvinte, de Dumnezeu grăitorule, au stră­bătut toate marginile pămân­tului, arătându-ne mai înainte Dumnezeiasca venire a Cuvân­tului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Fiul, Care este deofiinţă cu Tatăl şi este Înţeles, cu ade­vărat, fără de început împreu­nă cu Cel Ce L-a născut, mai pe urmă Întrupându-Se L-ai născut, Fecioară.

Irmosul:

Prorocul Iona mai înainte închipuind în chit îngroparea Ta cea de trei zile, a strigat, rugându-se: din stri­căciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Degrabă ne întâmpină...

De Dumnezeu grăitorule Avacum, văzut-ai pe sfinţii uce­nici ca pe nişte cai, tulburând vădit marea necunoştinţei şi înecând înşelăciunea cu dog­mele dreptei cinstiri de Dum­nezeu. Pentru aceasta ca pe un adevărat proroc te lăudăm, cerându-ţi a te ruga Domnului să ne miluiască pe noi.

Cântarea a 7-a.
Irmosul:

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam de dorul dreptei credinţe fiind aprinşi, mai mult decât de văpaia focului, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajungând la Cunoştinţa Cea mai presus de cuvânt, înţelepte şi dobândind făclia cea mult strălucitoare a profeţiei, strigi acum: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împărtăşirea Strălucirii Celei în Trei Lumini şi a Slavei Celei Negrăite ţi-a dăruit Dumnezeu, pe Care L-ai slăvit, grăind: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru neamuri şi neamuri te-ai arătat, Maică Fecioară Preabinecuvântată, născând mai presus de cuget pe Cuvântul În­trupat; pentru aceasta te lăudăm, Preacurată.

Cântarea a 8-a. Irmos: Toate lucrurile lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat de Lumina Cea Întreit Luminătoare, te-ai învrednicit, preafericite, de Privelişti Dumnezeieşti şi mai presus de fire strigând şi preaînălţând pe Dumnezeu în veci.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bând din Îzvorul Desfătării şi umplându-te de Înţelegerea Cea Nematerialnică, te-ai împărtă­şit de mărirea şi de cinstea prorocească şi bucurându-te, lauzi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

O, frumuseţea cea Dumneze­iască şi cinstită a prorocului Avacum! Că acesta, veselindu-se împreună cu Puterile îngereşti, se bucură, lăudând pe Dum­nezeu în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat Maică a Celui Ce a Răsărit din Tatăl mai înainte de veci te-ai arătat; că numai tu ai fost mai Vrednică decât toţi. Pentru aceasta te lăudăm, Preacurată, în veci.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Toate lucrurile lui Dum­nezeu şi toată zidirea bine cuvântaţi pe Domnul; că El face să răsară lumină oamenilor de pe pământ şi dăruieşte lumii viaţă veşnică. Lăudaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea ta nestricată...

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta străluceşte, prorocule, lăsând ca raza cea luminoasă a grăirii tale de Dumnezeu şi a învăţăturii tale celei de Taină şi a luminii tale să fie văzută de cei ce te cinstesc, Sfinte Preafericite Prorocule Avacum.

Stih: Sfinte Prorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind pe Domnul Slavei şi vestind de mai înainte venirea Lui, pe care ai văzut-o săvârşindu-se şi arătându-se dintr-o Fecioară Sfântă, te bucuri, Preafericite Avacum.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toţi prorocii veselindu-se, se bucură de ziua ta cea plină de veselie, de Dumnezeu înţelepţite, împărtăşindu-se din bucuria şi Dumnezeiasca ta mărire; cu care împreună rugându-te, scapă din nevoi pe cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu picăturile îndurărilor tale, Preacurată, spală întinăciunea sufletului meu şi fă să izvorască din mine neîncetat izvoare de lacrimi, Fecioară, oprind izvoarele patimilor mele.

Irmosul:

Naşterea ta nestricată s-a arătat; Dumnezeu din coapsele tale a ieşit. Că S-a arătat purtător de Trup pe pământ şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, toţi te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Stătut-ai la Dumnezeiasca Strajă, fericite şi cu ochi pro­roceşti, de Dumnezeu insuflate, ai înţeles venirea lui Dum­nezeu. Drept aceea ai şi strigat cu frică, Prorocule Avacum: auzit-am, Doamne, venirea Ta cea înfricoşătoare şi te laud pe Tine, că ai voit să porţi Trup pământesc din Fecioară.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Ceea ce eşti Adăpostul celor ce sunt în nevoi, Împăcarea cu Dumnezeu a celor ce greşesc, Preasfântă Stăpână, scapă-ne de toată primejdia şi de rău­tatea oamenilor, de pedeapsa cea înfricoşătoare şi de patimi­le necinstei, pe noi, cei ce cu credinţă neşovăielnică pururea te chemăm pe tine, Fecioară cu totul Lăudată.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Văzându-Te pe Cruce, Hristoase al meu, Ceea ce fără de ispită bărbătească Te-a născut, sfâşiindu-i-se la cele din­lăuntru ale sale, ca o Maică a strigat: vai mie, Preaiubitul meu Fiu! Cum am să îndur Patima Ta? Mi se aprind cele dinlăuntru ale mele şi sabie cumplită străbate acum, în chip vădit, inima mea; laud însă milostivirea Ta, Doamne.